-1-

Fisa bibliografica a lui Tudor Arghezi

Tudor Arghezi (n. 21 mai 1880, București - d. 14 iulie 1967) a fost un scriitor român

cunoscut pentru contribuția sa la dezvoltarea liricii românești sub influența baudelairianismului.

Fiind adeptul modernismului, simbolismului dar si parnasianismului, opera sa poetică, de o

originalitate exemplară, reprezintă o altă vârstă marcantă a literaturii române. A scris, între altele,

teatru, proză (notabile fiind romanele Cimitirul Buna Vestire și Ochii Maicii Domnului), pamflete,

precum și literatură pentru copii. A fost printre autorii cei mai contestați din întreaga literatură

română. Numele său adevărat este Ion N. Theodorescu, iar pseudonimul său, Arghezi, provine,

explică însuși scriitorul, dinArgesis - vechiul nume al Argeșului. Ovid S. Crohmălniceanu propunea

în studiul consacrat operei poetului din Istoria literaturii române între cele două războaie

mondiale o altă explicație, pseudonimul ar proveni din unirea numelor a doi celebri

eretici, Arie și Geza. Arghezi este unul dintre autorii canonici din literatura română.

Tudor Arghezi a debutat în anul 1896, publicând versuri în revista Liga Ortodoxă, condusă

de Alexandru Macedonski cu pseudonimul „Ion Theo”. La scurt timp de la debut, Macedonski

afirma despre tânărul poet:

"Acest tânăr, la o vârstă când eu gângăveam versul, rupe cu o cutezanță fără margini, dar

până astăzi coronată de cel mai strălucit succes, cu toată tehnica versificării, cu toate banalitățile

de imagini și idei, ce multă vreme au fost socotite, la noi și in străinătate, ca o culme a poeticii și a

artei."

A fost un admirator al simbolismului și a altor curente aparținătoare (cum ar fi Secesiunea

vieneză) polemizând în articolele vremii cu George Panu de la Junimea'asupra atitudinii critice a

celui din urmă privind Literatura modernistă.

În romanele sale, poetul a mărturisit că nu era foarte atras de cariera de călugar, căci

autorul ciclului Psalmilor era un eretic și nu un spirit mistic. A recurs la acest refugiu mai mult din

comoditate, unul din unchii săi fiind un înalt ierarh al Bisericii Ortodoxe Române. În

romanul Cimitirul Buna Vestire a parodiat cu sarcasm lumea monahală.

Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936, la egalitate

cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În anul 1955 este ales

membru al Academiei Române, este distins cu numeroase titluri și premii iar în

anul 1965 primește Premiul Internațional Johann Gottfried von Herder ;este sărbătorit cu

prilejul zilelor de naștere la 80 și, respectiv, 85 de ani ca poet național.

-2-

Opera

Alte volume

Ce ai cu mine vantule ? 1937

Versuri alese 1946

Tara piticilor 1947

Drumul cu povesti 1947

Prisaca 1954

Prisaca , editia a II-a 1963

Simple povestiri 1956

Cantare omului 1956

Din drum 1957

Doua timpuri 1957

Cartea mea frumoasa 1957

Lume veche, lume noua 1957

Versuri alese 1958

Cartea cu jucarii 1958

Tablete de cronicar

Versuri 1960

Versuri si proza 1960

Stihuri pestrite 1960

Stihuri pestrite vol II 1964

Frunze 1961

Povestind copiilor 1961

Jocuri de copii 1961

Poeme noi 1962

Sapte frati 1963

Cadente 1964

Cuvinte potrivite 1964

Razlete 1965

Silabe

Versuri lungi 1965

Zece harponi, zece catei 1965

Buna dimineata, Primavara! 1965

Litanii 1967

Seringa 1967 Ghiduri practice

Manual de morala practica 1946 Poezii de dragoste

Cuvinte potrivite 1927

Versuri de seara 1935 Poezii filosofice

Rug de seara 1910

Testament 1927

Portret 1927

Psalmi 1910

Duhovnicesc 1927

De-a v-ati ascunsa 1927

De ce-ai fi trist 1961

Cantare omului 1956 Poezii sociale

Cuvinte potrivite 1927

Cantare omului 1956

Flori de mucigai 1931

1907-Peisaje 1955 Proza

Icoane de lemn 1929

Poarta neagra 1930

Tablete din 3:37 PMra de Kuty 1933

Bilete de papagal 1946

Pagini din trecut 1955

Lume veche, lume nou 1958

Tablete de cronicar 1960

Cu bastonul prin Bucureti 1962

Razele 1967 Romane

Ochii maicii Domnului 1934

Cimitirul Buna-Vestire 1936

Lina 1967 Romane

Lina 194 Traduceri

Fabule - La Fontaine 1954

Fabule - Kralov 1957

Volume de versuri

Cuvinte potrivite - 1927

Flori de mucigai - 1931

-3-

Versuri de seara - 1935

Hore - 1939

Una suta una poeme - 1947

1907-Peisaje - 1955

Cantare omului -1956

Stihuri pestrite - 1957

Frunze 1961

Poeme noi 1963

Cadene - 1964

Silabe - 1965

Ritmuri - 1966

Noaptea - 1967

Volume pentru copii

Iubitelor noastre animale

Mici copii, mari bucurii

Zdreanta

Sporturile copiilor

Cartea cu jucarii

Prisaca

Cantec de adormit Mitzura

Aprecieri Critice

„Psalmii arghezieni sunt monologuri ale celui-care-glasuieste-in-pustiu. () Vocea poetului

este a omului glasuind pe un promontoriu inaintat, adresandu-se Domnului in hau, deci voce

pierzandu-se in pustiu. Nici un raspuns din marele gol. Monologul nu ajunge niciodata sa

devina un dialog. Dar tocmai condamnarea la singuratatea suferita, asumata, arogata a

glasului, ca si imensitatea vidului in care rasuna, confera psalmilor arghezieni patosul lor. Ei

sunt psalmi ai patimii in toate sensurile cuvantului, implicand inversunarile pasiunii si

apasarile patimirii."

(Nicolae Balota - Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, Bucuresti, 1997, p. 149)

„S-au spus despre Arghezi toate acele lucruri superficiale si juste ce se observa din capul

locului: ca exprima conflictul intre real si ideal, ca e baudelairian si eminescian, ca e un creator

de limba. Toate aceste aspecte s-ar putea afla la orice alt poet. Universul sau substantial, sensul

de explo-ratie metafizica a viziunilor, intelectualitatea fara cadre rationale a acestei lirice, iata

chestiunile adevarate ()Cu Flori de mucigai arta lui Arghezi se preface in asa fel incat, formal,

putem afirma ca poezia argheziana autentica, lipsita de orice ecouri straine, aici incepe. ()

«Florile de mucigai» sunt opera de rafinament, de subtilitate artistica, ele presupun un cer al

gurii dedat cu mirodeniile. () in Flori de mucigai, efectul artistic consta in surprinderea

suavitatii sub expresia de mahala. () Cu cat expresia e mai grotesc tipica, cu atat vibratia

autentica e mai surprinzatoare". (C. Calinescu - Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Editura Minerva, ed. A ll-a, Bucuresti,

1982, pp. 808-809, 814)

„Si Arghezi, intocmai lui Eminescu, concepe iubirea ca sentiment sacru si unic, semn al

inscrierii omului in ritmica universului. La amandoi, prin poezie se transfigureaza realul in

directia observarii in absolut a fenomenului erotic, sub valul aparentei anecdote si al persoanei

intai consuman-du-se drama spetei." (Ilie Gutan - Tudor Arghezi. Imaginarul erotic, Editura Minerva, Bucuresti, 1980, p. 60)