apusenii liberi nr.2

Marea Minciună a locurilor de MuncăDOSAR

Exploatarea raţională şi prelucrarea lemnului constituie un sector de activitate în care, pe termen mediu şi lung, se pot crea locuri de muncă în Munţii Apuseni. >> PAGINA 7

Cel mai puternic argument folosit de cei care doresc pornirea exploatării, un argument care de multe ori este folosit într-un mod pervers, este că vor fi create locuri de muncă în zonă. >> PAGINA 5

>> PAGINILE 4-5

Directorul general Allianz - Germania, Michael Diekmann a declarat în 7 mai 2013 la München: „Ca urmare a celor aflate astăzi, Allianz nu va face afaceri cu Gabriel Resources și nu va asigura proiectul propus.” >> PAGINA 3

Cine suntem, deci? Un grup de tineri en-tuziaşti, de diferite profesii, susținători ai asociației Alburnus Maior, care ne-am asu-mat sarcina de a oferi oamenilor din Munţii Apuseni (şi nu numai) informaţii alternative corecte şi analize obiective despre proiectul minier al Roşia Montană Gold Corporation, sau despre alte proiecte cu impact negativ asupra oamenilor şi naturii din zonă. In-formând, dorim să ajutăm comuni-tăţile locale să ia decizii potrivite şi conştiente cu privire la dez-voltarea lor vii-toare.

>>PAGINA 2

Libertatea apuseniLor

aur sau LeMn? MiraJuL sLuJbeLorDin Minerit

neMţii nu asigură goLDuL

Editorial de Ioan POP-CURŞEU

AM MUNCIT DE NE-AM

OMORÂT...părinţii, copiii,munţii, natura,

sănătatea,viitorul...

anul i nr. 2 8 pagini gratuit Mai 2013 www.apusenii-liberi.ro

APUSENII LIBERIZIAR DE INFORMARE AL CAMPANIEI SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ

Nu aurul este bogăția neamurilor, nu neavutul

este sărăcia oamenilor.” Alecu Russo

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

ACTUALITATE

Libertatea Apusenilor

EDITORIAL

Ioan POP-CURŞEU

CAMPANIA SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ

Sorana OLARU ZĂINESCU

Planuri de urbanism ilegale declară Roşia Montană ca zonă monoindustrială Orice activitate economică în afara proiectului minier este interzisă de peste 10 ani

ACŢIUNE DE PROTEST 17 aprilie 2013, Zürich, Elevţia20 de membri ai Campaniei Sal-vaţi Roşia Montană au desfăşu-rat o acţiune de protest în faţa Hotelului Park Hyatt din Zürich, Elveţia, unde avea loc Forumul European al Aurului. Activiştii au boicotat evenimentul şi au transmis companiei Gabriel Resources, de asemenea pre-zentă, că lupta împotriva pro-iectului de la Roşia Montană continuă. Ei au livrat companiei un sicriu auriu cu mesajul “Ga-briel, RIC – rest in cyanide!”, în semn de urare pentru Gabriel Resources care plănuieşte des-chiderea celei mai mari mine de suprafaţă din Europa.

HOţie cu vOie De lA PRimăRie

Între poluare istorică şi locuri de muncă

După vâltoarea tipăririi pri-mului număr din Apusenii liberi, cel cu referendumul, a venit vre-mea ca lucrurile să se aşeze şi ca echipa redacţională să-şi expună negru pe alb ideile călăuzitoare şi principiile.

Cine suntem, deci? Un grup de tineri entuziaşti, de diferite profesii, susținători ai asociației Alburnus Maior, care ne-am asu-mat sarcina de a oferi oamenilor din Munţii Apuseni (şi nu numai) informaţii alternative corecte şi analize obiective despre proiec-tul minier al Roşia Montană Gold Corporation, sau despre alte proiecte cu impact negativ asu-pra oamenilor şi naturii din zonă. Informând, dorim să ajutăm co-munităţile locale să ia decizii po-trivite şi conştiente cu privire la dezvoltarea lor viitoare.

Facem totul benevol, nu suntem în solda nimănui, ci doar a propriei noastre conştiinţe şi a convingerii că, în România, este nevoie de implicarea cetăţenilor în construcţii civice de anvergu-ră. Finanţăm apariţia ziarului din donaţii, iar distribuirea lui se face pe bază de voluntariat.

În ce credem? În primul rând, în solidaritatea dintre oa-meni şi în faptul că marile pro-bleme pe care ni le ridică istoria ne pot învăţa să fim iar împreună, să rămânem uniţi în faţa lor, să punem „pumnul în pieptul furtu-nii”, aşa cum cerea Avram Iancu. Credem în conştiinţa civică, în devotamentul pentru semeni, în dreptate şi adevăr.

Mai presus de toate, însă, credem în libertate – valoare supremă, pentru care oamenii din Apuseni s-au jertfit de-atâtea ori în decursul timpului. Credem în faptul că, bine informaţi, moţii şi mocanii nu se vor lăsa manipu-laţi de cei care vor să le ia bogă-ţiile şi să-i umilească, promiţân-du-le marea cu sarea. Credem în gândirea lor cumpătată, în pute-rea lor de a-şi hotărî liberi soarta. Ştim că sunt cititorii care ne vor înţelege cel mai bine...

Credem cu tărie în libertatea Apusenilor!

Declarată zonă mono-industrială de către statul român, Roşia

Montană reprezintă, de fapt, o comună de munte, asemănă-toare în multe privințe cu zeci de alte comune din Apuseni, capabile să trăiască şi să se dezvolte pe baza unor principii durabile. În plus, Roşia Monta-nă beneficiază de un peisaj cul-tural aparte datorat prezenței mineritului încă din perioada antică. Și totuşi, de ce este pre-zentată zona ca una dintre cele mai sărace din România? Cine are interesul de a distruge o întreagă comunitate şi de a per-petua un climat al nesiguranței zilei de mâine?

Minerit sau nimicPrezenţa investitorilor cana-

dieni în zonă a creat un curent defavorabil dezvoltării alterna-tive mineritului. Planurile de ur-banism ale comunei Roşia Mon-tană, finanţate integral de către Roşia Montană Gold Corpora-tion (RMGC), au fost aprobate încă din iulie 2002 de Consiliu-

Exploatarea de stat de la Roșia Montană s-a închis în 2007 deoa-rece statului român, odată cu intrarea în UE, nu i s-a mai per-mis să subvenționeze minele neprofitabile. Închiderea minei s-a

realizat pe baza unui plan de închidere și a alocării de către Guvernul României a unei sume de aproximativ 30 de milioane de Euro pentru refacerea mediului, eșalonați pe o perioadă de 5 ani. Au trecut deja 6 ani de la închiderea minei și poluarea istorică de la Roșia Montană este tot acolo, spre deliciul RMGC care își poate justifica importanța de investitor strategic și spre disperarea oamenilor care trăiesc în zonă.

Lucrările de închidere și ecologizare odată implementate ar fi ge-nerat locuri de muncă, pe o perioadă determinată, pentru foștii mineri, ajutându-i pe aceștia să facă mai ușor tranziția spre un viitor fără minerit,

lui Local Roşia Montană (CL) cu scopul de a permite demararea obţinerii autorizaţiilor proiectu-lui minier, interzicând în acelaşi timp realizarea oricăror alte ac-tivităţi economice la Roşia Mon-tană. Majoritatea consilierilor locali care au votat respectivele planuri se aflau la data respecti-vă în conflict de interese dato-rită faptului că ei sau rudele lor erau angajaţi ai RMGC. Din cele 1614 ha de suprafață declarate zonă monoindustrială, 1089 ha (67,5%) sunt proprietăți private, schimbarea în zonă industrială afectând peste 800 de gospo-dării din Roşia Montană.

S-a blocat, astfel, cu bună ştiință, orice iniţiativă locală de dezvoltare a unor activităţi în domeniul turismului, agricul-turii şi serviciilor, deoarece s-a interzis construirea de noi imo-bile, inclusiv pe proprietăţi pri-vate. Drepturile constituţionale la viaţa privată şi libera iniţiati-vă economică ale populaţiei din zonă au fost flagrant încălcate. În aceeaşi linie se înscrie şi îm-potrivirea autorităților locale şi

centrale de a susține propune-rea de includere a Roşiei Mon-tane în UNESCO.

Demersuri juridicePe data de 23 ianuarie

2008, ca urmare a unei acțiuni în instanță introduse de Al-burnus Maior, Curtea de Apel Alba a constatat deja irevoca-bil nelegalitatea planurilor de urbanism de la Roşia Montană. Acea decizie a Curții de Apel Alba ar fi trebuit să ducă deja la invalidarea întregii proce-duri de autorizare parcurse de RMGC până la acel moment, inclusiv cea privind evaluarea impactului asupra mediului de la nivelul Ministerului Mediului. Compania a ocolit însă efectele deciziei judecătoreşti, găsind o ”soluție” de un exotism juridic inedit pentru a continua pro-cedura de autorizare: a supus aceeaşi documentație, declara-tă anterior nelegală de instanță, unui nou vot din partea Consi-liului Local. Compania a pretins că, având o nouă componență, nu mai există situații de conflict

de interese la nivelul noului CL în raport cu aceasta hotărâre. Noul CL a adoptat Hotărârea nr. 1 din ianuarie 2009 prin care a “reconfirmat, cu efecte retroac-tive”, hotărârile Consiliului Local din 2002 de aprobare a planuri-lor de urbanism.

În data de 5 aprilie 2012 Cur-tea de Apel Alba Iulia a anulat planurile de urbanism aferente minei de aur propuse la Roşia Montană, votate de Consiliul Local Roşia Montană prin Hotă-rârea nr. 1 din ianuarie 2009.

Ce putea face Consiliul Lo-cal în această situație? Nimic altceva decât încă o ilegalitate flagrantă. Prin Hotărârea nr. 14 din 31 Mai 2012, Consiliul Local adoptă din nou aceleaşi pla-nuri de urbanism de două ori constatate ca fiind nelegale de instanță! Aleşii votează pentru a treia oară în numele şi în in-teresul unei companii private, şi nu al comunității pe care au promis că o vor reprezenta.

într-o comunitate care face pași spre normalitate. Dar vasalitatea statu-lui român în fața intereselor corporatiste s-a manifestat și în acest caz, prin blocarea efectivă a ecologizării: nu se pot emite în paralel avize și aprobări pentru lucrările RMGC de deschidere a unei noi exploatări și pentru lucrările Minvest de închidere și ecologizare ale fostei exploatări.

Deși există banii alocați și toată documentația necesară pentru a rezolva poluarea istorică de la Roșia Montană și a începe o alter-nativă viabilă de dezvoltare fără minerit, statul român alege să nu o facă. Zeci de locuri de muncă și bani investiți direct în comunitate se pierd pe fondul unor discuții inutile despre fantasmagoricele lo-curi de muncă și beneficii ale proiectului minier al RMGC.


Află mai multe pe www.adoptaocasa.ro

IMPLICĂ-TE

Dumitru Cornel VÎLCU

În acest an festivalul FânFest va avea loc între 15 şi 18 august în mai multe locuri din Roşia montană. Participanții sunt invitați să ia parte la activități precum: concerte, tururi ghida-te ale localității, proiecții de filme, dez-bateri, evenimente sportive. Mai mulți participanți și-au arătat deja intenția de a veni și anul acesta pe bicicletă, chiar și din cele mai depărtate colțuri ale Europei.

Minciuna privind numărul de locuri de muncă create prin proiectul minier Ro-

șia Montană nu e nici prima, nici ultima din-tre cele folosite de companie; e, însă, cea mai folosită în ultimii vreo doi ani, de când RMGC, mai ales prin vocea președintelui Băsescu, a revenit la o idee de manipulare mai veche, după ce altele dăduseră greș.

istoria unei minciuni

Adoptă o casă la Roşia montană

Nemţii Nu ASiguRă gOlDul

FânFest 2013

Poveşti de adormit părinţiiÎn 2006, s-a folosit un clip TV în care câţiva copii din sat apăreau lân-gă desene cu o şcoală, o apă limpede etc. şi-şi spuneau ”visurile”, pe care Gabriel avea să le îndeplinească, ”investind în România”. Gogoaşa asta, a corporaţiei făcând pe zâna-cea-bună, n-a înghiţit-o mai nimeni. Ba chiar mulţi au fost scandalizaţi, în condiţiile în care adevăratele or-ganizaţii de protecţie a copilului nu au bani de publicitate.

Bani pentru toată lumea!Prin urmare, s-a renunţat la agenţia GMP, apropiată PDL-ului şi lui Bă-sescu, fiind angajat pentru publicitate Bogdan Naumovici. S-a schim-bat placa, mizându-se pe naivitatea (şi poate lăcomia) românilor: în noile clipuri oameni obişnuiţi răspundeau întrebării ”tu ce-ai face cu patru miliarde de dolari”? Dar campania a fost declarată mincinoasă şi oprită de către Consiliul Naţional al Audiovizualului, după ce RMGC n-a reuşit să demonstreze că va investi cu adevărat această sumă în România.

Nasul luuuuung al lui BăsescuPreşedintele, om dintr-o bucată, a inventat o gogoaşă mai simplă: că aurul de la Roşia ar merge direct în tezaurul României. A fost imediat contrazis de însuşi guvernatorul Băncii Naţionale. Isărescu a spus clar că 1. dacă vrem aurul va trebui să-l cumpărăm, pe bani grei, de la fir-ma canadiană; 2. banca centrală nu are deloc nevoie de aur, creşterea rezervei actuale ducând la efecte economice negative.

Sanda Lungu, Florea Bolog & comp.Aşa s-a ajuns la locurile de muncă, la nişte drame măcar în parte ade-vărate. Sanda Lungu i-a impresionat pe români cu ochii ei frumoşi, trişti şi povestea croşetatului de ciorăpei; Florea Bolog, proprietar de pensiune, a spus că n-are turişti şi s-a trezit că, pe urmă, lumea nu se mai caza la el tocmai fiindcă recunoştea ”mincinosul de la televizor”. Au fost şi alţii, mulţi, căci RMGC a cerut angajaţilor să vină cu poveşti cât mai disperate.Astfel, campania pentru locuri de muncă a devenit principala formă de manipulare practicată de RMGC. Cetăţeanului român i s-a spus: da, vei pierde aur, argint şi alte metale preţioase; ţi se va călca în picioare istoria, ţi se vor otrăvi aerul şi apa, se va distruge întreaga regiune a Munţilor Apuseni; în schimb mulţi oameni de acolo vor avea, vreme de vreo cincisprezece ani, de lucru.

Adevărul gol-goluţÎn publicitate, RMGC vorbeşte despre mii de locuri de muncă - pes-te 3600 - pe perioada exploatării. Numărul real de locuri de muncă, declarat de companie în documentele oficiale înaintate Guvernului înainte să se gândească născocitorii de reclame la această minciună, e însă de vreo 6 ori mai mic: e vorba, cu exactitate, de 634 de slujbe. Asta în vreme ce doar în localităţile vizate de Referendumul Cianurii sunt peste 72000 de cetăţeni cu drept de vot. Oamenii din Apuseni pot face şi singuri calculul, să vadă cam ce şanse sunt să-şi găsească de lucru la companie.

În concluzie: verzi şi uscateCai verzi pe pereţi, promisiuni câte-n lună şi-n stele, marea cu sarea, spuneţi-i cum vreţi... RMGC minte de-ngheaţă apele. Iar cine crede aceste poveşti, mai ales dacă locuieşte în regiune, e tare naiv. Nu nea-gă nimeni că sunt oameni necăjiţi, oameni cu nevoi; dar oricât ai fi de disperat, nu se rezolvă nimic dacă mai eşti şi fraier. Cât despre români în general, ei au înţeles de multă vreme deja: aceas-tă companie vinde câini cu covrigi în coadă. Doar că, la coada câinilor fiind, covrigii ăştia put rău, rău de tot. De aici şi sigla: RMGC, adică Rău Miroase Gaura Covrigului.

OPINIE

CAMPANIA SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ

Programul Adoptă o casă este inițiat de Asociația Alburnus maior în parteneriat cu Asociația Arhitectură. Restaurare. Arheologie. Programul a fost creat pentru a oferi posibilități de implica-re pasionaților de construcții tradiționale. Casele restaurate vor fi redate comunității, ceea ce va oferi atât proprietarilor posibili-tatea valorificării economice a acestora prin includerea lor într-un sistem turistic, cât și șansa generațiilor viitoare de a moșteni va-lori de patrimoniu inestimabile. Programul este realizat prin voluntariat, iar implicarea echipei de specialiști în arhitectură și re-staurare este fără remunerație. Donațiile primite vor asigura materialele necesare și salariile meșterilor și angajaților locali.

În urma relocării parțiale a populației locale de către RMGC s-a produs degradarea unei mari părți a fondului construit. Casele nelocuite s-au deteriorat într-un ritm alert, iar întreținerea lor nu a fost o prioritate pentru compania minieră. Casele cumpărate au fost lăsate perioade lungi de timp de noul propri-etar cu ferestrele sparte sau cu acoperișurile avariate. În paralel, clădirile proprietarilor ce nu doresc să-și vândă casele către RMGC, nu sunt restaurate sau menținute într-o formă corespunzătoare din cauza lipsei fondurilor.

Prin implicarea meșterilor și lucră-torilor locali, alături de voluntari și echi-pa de specialiști restauratori, tehnicile tradiționale de conservare a clădirilor vor

fi reînviate. Lucrările pot pune în valoare într-un mod adecvat patrimoniul unic de la Roșia Montană și din Munții Apuseni. Clădi-rile la care s-a început lucrul prin acest pro-iect sunt valorificate suplimentar de către membrii comunității. În Biserica Unitariană au loc conferințe și proiecții de filme, iar casa parohială a devenit pe perioada Fân-Fest centru de presă, muzeu al campaniei, spațiu de expoziție.

În anul 2012 programul a adoptat 4 case şi a implicat peste 50 de volun-tari din peste 10 țări, 4 meşteri şi 5 furnizori din localitate sau din împre-jurimi şi 4 proprietari de case.

6 (sute) 3 (zeci şi) 4așa începe furatu'!

7 Mai 2013, München, Germania - Mai mulți activiști ai Campaniei Salvați Roșia Montană au participat la Adu-narea Generală Allianz, una dintre cele mai mari firme de asigurări din lume, care intenționa să asigure proiectul minier de la Roșia Montană, condiție esențială pentru obținerea avizelor necesare.

După ce a ascultat argumentele acti-viștilor, Michael Diekmann, directorul general Allianz, a declarat:

„Ca urmare a celor aflate astăzi, Allianz nu va face afaceri cu Gabriel Resources și nu va asigura proiectul propus.”

Astfel, alături de Tică Darie, ciclistul ce anul trecut a mers 3000 de kilometri până în Apuseni, două grupuri vor porni spre România, cu punct final al călătoriei Roșia Montană. Unul din grupuri va veni din Berlin, celălalt din Copenhaga cu opriri în Moscova și Sevastopol.

Mesajul campaniei Salvați Roșia Montană este purtat chiar zilele acestea

de un echipaj român de raliu format din Christian Dumitrache și Cristian Cismaru - „Echipa 74 - Cin Cin Cianuro”. Arborat de mașina cu care cei doi participă în cadrul unui raliu, steagul va parcurge 7000 km prin Germania, Austria, Italia, Slovenia, Croația, Bosnia, Montenegru, Kosovo, Macedonia, Bulgaria, Grecia, Turcia, Cipru, Israel, Palestina și Iordania.


DOSAR

MareaStudiile de specialitate realizate de prezentate chiar de către companie

Locuri de muncă stabileDesen de Laurențiu RIDICHIE

Cea mai mare minciună a susţinătorilor proiec-tului minier de la Roşia

Montană e legată de numărul locurilor de muncă pe care le-ar genera. Cifrele propagandistice variază de la un an la altul şi chiar de la o lună la alta, de la 3.600 la 6.000 sau chiar mai multe. Pentru a susţine această minciună uria-şă, RMGC s-a folosit de opiniile a diferiţi experţi în economie din România ori a celor de la Oxford Policy Management. Fără a se menţiona că respectivii “experţi” se aflau pe statele de plată ale RMGC ori că Oxford Policy Ma-nagement este, la rândul ei, o firmă de lobby care are în comun cu celebra universitate britanică doar numele. Aceste opinii cum-părate sunt contrazise nu doar de alţi experţi (în frunte cu laureatul Nobel pentru economie Joseph

E. Stiglitz), ci şi de către studii ale unor firme internaționale specia-lizate în exploatări miniere, con-tractate chiar de către companie, publice pe site-ul oficial al Gabriel Resources şi pe cel al Primăriei Ro-şia Montană. Exemplul de mină

“model” din Noua Zeelandă (vezi şi articolul din pagina 6), prezentat tot de către RMGC, arată acelaşi lucru: locurile de muncă directe şi indirecte pe care le generează un proiect minier de genul celui de la Roşia Montană sunt de ordinul sutelor, nu al miilor; acestea sunt destinate într-o mică măsură lo-calnicilor; durata acestor locuri de muncă este foarte scurtă; impac-tul asupra comunităţii locale este unul dezastruos. În plus, pentru câteva sute de locuri de muncă în minerit există riscul pierderii a mii de locuri de muncă şi a veniturilor

din alte domenii: agricultură, tu-rism, prelucrarea lemnului. Și nu doar în Roşia Montană, ci în toată zona Munţilor Apuseni.

634 de locuri de muncă directe şi indirecte

Studiul de fezabilitate asumat de Washington Group Internati-onal, a fost realizat în 2005-2006 şi a stat la baza proiectului depus de RMGC spre avizare la Guvernul României în iunie 2006. Datele studiului de fezabilitate realizat de Washington Group se regă-sesc şi pe site-ul oficial al Primă-riei Roşia Montană, într-o prezen-tare asumată chiar de către RMGC. Conform analizei Washington Group (publică pe site-ul Gabriel Resources), proiectul are nevoie de:

• 1040 de locuri de muncă direc-te şi indirecte (în perioada de construcție (910 directe, 130 indirecte); adică mai puțin de jumătate decât cele din recla-mele publicitare (iar aceste lo-curi de muncă sunt pe o perioa-dă de 3 ani – cât durează faza de construcție a minei şi a uzinei);

• Un total de 634 de locuri de muncă în perioada de exploata-re; aceste locuri de muncă nu se referă însă doar la cele directe, legate de mină şi uzină, ci şi la cele indirecte, din administrație, contabilitate, IT, aprovizionare, resurse umane, relații publice, juridic, patrimoniu etc.; cifra e de 6 (şase) ori mai mică decât cea avansată în reclame!

Maximum 350 de locuri de muncă în exploatare. Nu pentru localnici

Referindu-se strict la locurile de muncă generate de exploata-rea minieră, tot pe site-ul Gabriel Resources se regăseşte studiul de fezabilitate refăcut în martie 2009 (după un prim studiu realizat în 2003) de către Independent Mi-ning Consultants, din Tucson. La fel ca studiul realizat de Washin-gton Group, şi acest studiu a fost comandat tot de Gabriel Resour-ces. Care este necesarul estimat de Independent Mining?

• Un maxim de 68 de locuri de muncă de conducere (experți şi/sau specialişti cu înaltă cali-ficare);

• Un maxim de 284 de locuri de muncă mediu calificate în al 9-lea an al exploatării, şi o me-die sub 250 de locuri de muncă mediu calificate în ceilalți ani.

Dincolo de diferențele enorme față de minciunile publicitare, o analiză obiectivă arată că mai mult de jumătate din locurile de muncă oferite de proiect în perioada de exploatare nu ar fi ocupate de localnici, care nu au studiile necesare (de la cele din conducere până la cele indirecte: IT-işti, economişti, contabili, res-ponsabili resurse umane, jurişti etc.).

Jurnaliştii plimbați de RMGC în Noua Zeelandă puteau con-stata, în modul cel mai direct cu

Blestemul resurselorJoseph E. STIgLITZ

premiul Nobel pentru economie

Prima provocare cu care se confruntă orice țară bogată în resur-se o constituie garantarea faptului că poporul beneficiază de cât mai mult posibil din valoarea resurselor pe care le posedă. Este un lucru mai dificil decât ar părea. Chiar și în țările cu democrații stabi-le și mature, companiile petroliere, de gaze naturale și cele miniere sunt angajate într-o luptă continuă pentru a acapara cât mai mult profit pentru ele însele. (…) Mita, înșelăciunea și negocierile lip-site de fairplay – toate acestea diminuează profiturile care le re-vin de drept țărilor în curs de dezvoltare. Acestea obțin mai puțin decât ar trebui, iar companiile obțin mai mult.

(…) Companiile petroliere, de gaze și cele miniere urmăresc prin strategiile lor ca guvernul să obțină cât mai puțin posibil – în timp ce, concomitent, ajută guvernul să găsească argumente care să explice de ce este bine sau chiar necesar să primească

atât de puțin. Companiile pot susține că dezvoltarea regiunii adu-ce mari avantaje sociale, astfel că ea ar trebui încurajată. Cedarea resurselor, afirmă ele, face posibil acest lucru. De fapt, cedarea re-surselor înseamnă pur și simplu că guvernul dispune de mai puțini bani pentru a susține financiar infrastructura, școlile și alte facilități absolut necesare pentru dezvoltarea regiunii. Înființarea unei mine poate fi costisitoare, însă aceasta înseamnă doar că guvernul va pri-mi mai puțini bani prin licitația competitivă decât în cazul în care mina ar fi fost mai puțin costisitoare. De prea multe ori, pentru țara respectivă, singurul avantaj legat de mină constă în puținele locuri de muncă pe care le creează, iar daunele ecologice create prin exploatare pot duce la dispariția unor locuri de muncă în alte locuri (…) și, uneori, în viitor, pot cauza costuri bugetare imense, guvernul fiind silit să suporte cheltuielile de ecologizare.

Joseph E. Stiglitz este unul dintre cei mai importanţi economişti contemporani. A fost consilier al preşedintelui american Bill Clinton, vice-preşedinte şi economist şef la Banca Mondială. În 2001 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Economie. Fragmentele alăturate fac parte din capitolul “Cum scăpăm de blestemul resurselor” (“Mecanismele globaliză-rii”), în care sunt analizate atât modul în care marile companii îşi înşusesc re-sursele minerale, cât şi efectele dezas-truoase pentru economie a aşa-ziselor dezvoltări bazate pe minerit. Conclu-ziile lui Stiglitz, bazate pe studierea a zeci şi sute de exploatări de resurse din întreaga lume, se aplică cu vârf şi înde-sat şi în cazul Roşia Montană.


LOCURI DE MUNCĂ

Minciună

miRAjul SlujBelOR DiN miNeRit

În ultimii ani, Roşia Montană ar fi avut nevoie de strategii de dezvoltare complexe, nu de clasarea ca zonă industrială, care a împiedicat localitatea să evolueze şi să se adapteze la stoparea

mineritului aurifer. Ce înţeleg prin strategii de dezvoltare complexe? În primul rând, cele care creează locuri de muncă pe termen mediu şi lung, fără să presupună o epuizare rapidă a resurselor naturale şi umane. În al doilea rând, e vorba de strategii bazate pe combinarea mai multor tipuri de activităţi, care nu numai că nu se exclud una pe cealaltă, ci se completează, în beneficiul comunităţilor care le practică. Astfel de stra-tegii ar trebui, pentru Roşia Montană şi pentru întreg arealul Munţilor Apuseni, să combine turismul, creşterea animalelor şi agricultura, sau prelucrarea lemnului.

Potenţialul turistic al Apusenilor plasează regiunea printre cele mai bogate din ţară. Monumente ale naturii, curiozităţi geologice (chei, peşteri, gheţari), peisaje fascinante cu păduri de foioase şi conifere, la-curi şi tăuri, vârfuri semeţe sau domoale de munte, toate par făcute să atragă turişti, fie că aceştia sunt amatori de alpinism, speologie şi schi, ori pur şi simplu de drumeţii montane sau de relaxare. În Apuseni se găsesc şi numeroase repere pentru itinerarii culturale: vestigii romane şi urme ale mineritului străvechi, biserici de lemn la fel de frumoase ca în Maramureşul istoric, biserici cneziale de piatră, case mândre de lemn mai noi sau mai vechi, sărbători şi tradiţii de care mocanii şi moţii rămân foarte ataşaţi.

Pentru ca să se producă o dezvoltare pe măsură, trebuie doar preci-zată oferta locală, în raport cu a altor centre turistice din ţară, şi trebuie diversificat spectrul de activităţi care se pun la dispoziţia turiştilor. La Roşia Montană, de pildă, turiştii se pot distra văzând şteampuri, care ar trebui repuse în acţiune, sau fiind invitaţi să aleagă firicele de aur din nisipurile aurifere ale pâraielor, aşa cum se face în Australia...

Creşterea animalelor (vaci, bivoli, oi şi capre) reprezintă sursa cea mai sigură de independenţă economică şi de venituri pentru oamenii din Apuseni, că – har Domnului – sunt aici păşuni nesfârşite şi grase. Vorba scriitorului Ioan Slavici: „numai cu vitele se scoate sără-cia din casă”. Ca să dau un exemplu, întreprinzătorul Mihai Miron din Doştat, Jud. Alba, creşte aproximativ 300 de taurine din rasa Angus în Munţii Apuseni, dar sunt sigur că şi oamenii locului, în fiecare sat, se pot lăuda cu ferme eficiente, mai mari sau mai mici, cele de 50-60 de vaci fiind deja destul de răspândite.

Tot în Munţii Apuseni, deşi pământul e pe alocuri stâncos şi puţin fertil, datorită îngrăşării naturale cu gunoi de grajd, se poate face pomi-cultură intensivă (meri, peri, pruni), ori agricultură la scară mai redusă, însă care să treacă dincolo de aşa-numita „producţie de subzistenţă”, căci solurile calcaroase sunt propice pentru culturile „bio”. Aş mai adău-ga aici apicultura, căci avem condiţii deosebite pentru creşterea albine-lor, ori culegerea şi valorificarea fructelor de pădure. În Jud. Alba, cele două centre de fructe de pădure, dintre care unul la Bistra-Câmpeni iar celălalt la Sebeş, preiau de la populaţie aproximativ 40 de tone de ciuperci anual. În 2011, s-au cumpărat în judeţ 270 de tone de fructe (afine, merişoare, măceşe), reorientate apoi spre piaţa internă sau la ex-port. Dacă socotim că jumătate din total a provenit din Apuseni, cifrele sunt grăitoare...

Şi atunci? E nevoie doar de diversificarea culturilor şi a produselor tradiţionale. Se pot introduce culturi noi (cum ar fi cătina, care se află la mare cerere), dar s-ar putea şi începe o producţie la scară largă de băuturi şi brânzeturi tradiţionale. Mă întreb de ce cumpărătorii găsesc în magazine doar cidru importat din Franţa, produs în Normandia, când ar putea să cumpere ciudir de pere, produs în Apuseni după reţete stră-vechi? Sunt sigur că ei ar bea, de asemenea, mai multă apă minerală provenită de aici, pentru că izvoare de unde se poate îmbutelia se află la Sălciua, Ocoliş, Lupşa şi în multe alte locuri.

Şi să ne mai plângem de „sărăcie” cu toate aceste posibilităţi de dezvoltare durabilă şi de creare de locuri de muncă? Combinarea lor prin strategii responsabile, ale comunităţilor şi ale administraţiilor loca-le, ar putea face din Munţii Apuseni una dintre regiunile cele mai stabile şi mai înstărite din ţară. Nu e nevoie decât de energie, solidaritate între oameni şi spirit întreprinzător, cu atât mai mult cu cât există bani dispo-nibili prin fondurile şi programele europene.

companii angajate de Gabriel Resources şi minele “model” desfiinţează propaganda oficială

Cel mai puternic argument folosit de cei care doresc pornirea exploatării, un argument care de multe ori este

folosit într-un mod pervers, este că vor fi cre-ate locuri de muncă în zonă. Numărul locuri-lor de muncă ce se vehiculează a fi create în regiune dacă exploatarea va porni, s-au con-stituit într-un mecanism de șantaj emoțional. Se plusează mereu cu speranța de a atrage cât mai mulți partizani în tabăra celor care doresc continuarea mineritului. Se vorbește mai puțin însă despre ce fel de și câte locuri de muncă vor fi create.

Pentru ca o exploatare minieră să fie rentabilă într-un context ca acela de la Roșia Montană (unde depozitele de minereu cel mai ușor de extras au fost exploatate deja), este nevoie de tehnologie înaltă și oameni cu pregătire tehnică aparte. Mai mult, exploa-tările miniere moderne sunt în mare parte

Mihai gOŢIU

Marcel HEROIU

Primaria Orasului CAMPENI

Consiliul Local CAMPENI

Planul strategic de dezvoltare socio-economica al orasului Campeni

2008-2013

MEDIU ECONOMIC

PUNCTE TARI OPORTUNITATI- Industria prelucrarii lemnului dezvoltata si de

traditie in orasul Campeni;- Asezarea geografica la intersectia unor drumuri

spre localitati importanta a tarii;- Potential turistic generat de asezare, relief,

importanta istorica;- Calitatea de centru administrativ al zonei;- Potential bun pentru dezvoltarea activitatilor

economice producatoarea de produse ecologice;

- Mediu bancar dezvoltat; - Potential pentru exploatarea materialelor de

constructii;

- Programe de finantare adresate dezvoltarii mediului economic ;

- Parteneriate public-private;- Atragerea unei investitii pentru un mare centru

comercial;- Infiintare de microferme pentru produse ecologice

;

PUNCTE SLABE AMENINTARI - Acces dificil datorita starii deplorabile a

drumurilor;- Calificare slaba a fortei de munca;- Spatiu limitat pentru dezvoltare economica;- Exploatarea nerationala a resurselor

forestiere si valorificarea inferioara a lemnului;- Situatia juridica neclarificata pentru o mare

parte a bunurilor imobile din zona;- Lipsa centrelor de colectare si valorificare a

produselor agricole;- Insuficient ajutor financiar pentru agricultori;

- Punerea in exploatare la suprafata a minereurilor aurifere din zona pe sistemul prelucrarii prin cianurare;

Dezvoltare alternativăIoan POP-CURŞEU

mecanizate și necesită foarte puțină forță de muncă. Şi în cel mai optimist scenariu, numai o parte din cei 1,600 de șomeri din zona Roși-ei își vor găsi un loc de muncă.

Mai mult, studii de impact făcute în alte zone miniere (de exemplu în Africa de Sud) au arătat că exploatările miniere distrug economia locală reală. De cele mai multe ori, aceste firme miniere nu angajează șomeri, ci oameni calificaţi care au deja un loc de mun-că în zonă. Oferind acestor oameni un salariu mai mare decât își pot permite firmele locale, exploatările miniere sfârșesc prin a falimenta firmele ce au prins rădăcini local și îngroașă rândurile șomerilor.

Practic, firmele din zonă riscă să fie fali-mentate de pornirea unei exploatări miniere care nu va fi funcţională decât câţiva ani. In-teresul unei firme miniere va fi întotdeanuna de a secătui un zăcământ cât mai repede.

Acest lucru permite minimizarea costurilor de exploatare si generarea de profituri cât mai mari. Cu cât se va prelungi termenul de exploatare mai mult, cu atât vor fi mai mici profiturile. Rațiuni economice simple vor împinge orice firmă privată să finalizeze o exploatare minieră cât mai repede. Aceasta înseamnă că locurile de muncă create vor fi disponibile pentru un interval relativ scurt de timp.

Roșia va avea un viitor numai dacă va fi clădită de roșieni pentru roșieni. Pornirea unei exploatări nu numai că va distruge me-diul și patrimoniul local, dar va nărui munca celor care au început deja să construiască o alternativă la minerit.

Marcel Heroiu şi-a luat doctoratul în Economie – Dezvoltare Regională la Cornell University, New York, şi lucrează pentru Banca Mondială.

putință, câte locuri de muncă ne-cesită un proiect care foloseşte tehnologie similară cu cea care se preconizează a fi utilizată la Roşia Montană. La minele din Waihi, oferite ca model de către RMGC, lucrează aproximativ 300 de oa-meni. În Waihi sunt două mine, una de suprafață şi una de sub-teran. La Roşia Montană ar exista doar exploatare de suprafață.

20 de ani sau mai puţin

Când vorbesc despre ”miile de locuri de muncă”, reprezentanţii companiei ”uită” să precizeze că cele mai multe dintre acestea nu se întind pe întreaga perioadă a proiectului (nu sunt în acelaşi timp). Unele sunt prevăzute doar pentru 2-3 ani (faza de construc-ţie), altele în primii sau ultimii ani ai fazei de exploatare.

În plus, nici durata de 20 de ani (cu tot cu faza de construcție) nu este sigură. În primii ani ai pro-iectului, ar urma să fie exploatate zăcămintele din Masivele Cetate şi Cârnic, iar apoi zăcămintele din Masivele Jig-Văidoaia şi Orlea. Nu există nicio garanţie că după ex-ploatarea grosului zăcământului proiectul ar continua! Exemple din întreaga lume arată că după avizarea şi pornirea proiectelor nu a mai existat vreun control din partea statelor asupra mari-lor companii miniere pentru a-şi respecta promisiunile făcute. Fie că a fost vorba de exploatări din Africa, Asia, America ori Uniunea Europeană.

AmeNiNţARe PeNtRu câmPeNiÎn Planul Strategic de Dezvoltare Socio-Economică a orașului Câmpeni, publi-cat pe site-ul Primăriei Câmpeni (foto), la capitolul ”amenințări” se arată ex-pres: ”Punerea în exploatare la suprafaţă a minereurilor aurifere din zonă pe sistemul prelucrării prin cianurare”. Pornirea proiectului de la Roșia Montană ameninţă locurile de muncă din domeniul prelucrării lemnului, turismului și agriculturii.

lOcuRi De muNcă PeNtRu „Aleşi”Numărul locurilor de muncă pe care le-ar aduce proiectul de la Roșia Montană în zonă și în România este foarte scăzut. Majoritatea utilajelor și a tehnologiei ar fi importate. La fel și cantitatea uriașă de cianură și de alte substanţe necesare exploatării. România nu are o industrie de înaltă tehnologie care să utilizeze au-rul ca materie primă, la fel cum nu există o producţie semnificativă de bijuterii.

Locuri de muncă (maxim de ordinul zecilor) se creează doar la firma de transport a surorii primarului din Roșia Montană, Eugen Furdui, a celei a fostului consilier judeţean Adrian Dumitru Bendea, pentru soţia primarului din Câmpeni, Dana Golea (redactor șef al publicaţiei de propagandă a RMGC – “Ziarul de Apuseni”), ori pentru diferite alte rude ale consilierilor locali și judeţeni.


ÎN LUME

similare din regiune, cu veni-turi sub media din regiune, cu o educație sub media din regi-une şi cu probleme legate de violența în familie şi consumul de alcool şi droguri.

• Waihi este o comunitate re-lativ mică (comparabilă cu cea din Roşia Montană), de aproximativ 4.500 de per-soane, situată într-o zonă rurală, atractivă turistic, la baza Peninsulei Coroman-del din Noua Zeelandă.

• Studiul arată o tendință ac-centuată a persoanelor de 20-30 de ani de a părăsi lo-calitatea şi de a-şi căuta loc de muncă în altă parte, încă înainte de închiderea mine-lor. Dacă în regiunea Wai-kato (din care face parte şi Waihi), ponderea populației de peste 65 de ani este de

12,4%, în Waihi procentul este aproape dublu: 21,8%.

• Ponderea populației fără educație sau cu educație medie este în detrimentul celei cu educație superioară şi mult sub media pe regiu-ne (peste 40% populație fără calificare în Waihi, compara-tiv cu sub 30% în regiune).

• Un număr impresionant de persoane apte de muncă (cu vârsta cuprinsă între 18 şi 65 de ani) sunt invalide sau be-neficiază de ajutoare sociale de boală. Numărul acestora este, în Waihi, de 788 dintr-un total de 2530 (aproape o treime!), comparativ cu lo-calitatea Paeroa (din aceeaşi regiune), unde raportul este

Mina prezentată ca model chiar de către rMgC arată cât de afectaţi sunt localnicii de exploata-rea aurului şi cât de puţine locuri de muncă sunt necesare

Soluţia uNeScO

lectiA

Dina VÎLCU

Mihai gOŢIU

RMGC a organizat nu-meroase excursii cu politicieni şi jurnalişti

în Noua Zeelandă, pentru a le oferi ca model exemplul mi-nelor din localitatea Waihi. Pe site-ul oficial al minelor din Waihi este public însă un am-plu studiu de impact social, realizat în 2009, de cercetători australieni de la Universitatea Queensland.

Newmont a preluat minele din Waihi în 2002 şi a început efectiv exploatarea în 2006. Ce arată studiul, după doar câțiva ani de ”investiție”? O populație mult îmbătrânită în comparație cu media din regiune, cu tendințe de a pă-răsi localitatea în momentul închiderii exploatării, cu un număr dublu de probleme de sănătate mentală, invalizi şi asistați social față de localități

de 360 din 2319.

• Numărul total al asistaților social (dintre cei apţi de muncă) este de 1318 (din 2530 – mai mult de jumăta-te!) în Waihi, față de 665 (din 2319) în Paeroa.

• Salariile medii din Waihi sunt mult mai mici decât mediile din alte localităţi din regiune (fără exploatări miniere).

• Cei intervievaţi în cadrul stu-diului menţionează “un nivel ridicat de violenţă în familie şi abuzul de substanţe”. Unul dintre intervievați a declarat că “există un număr de ban-de în jurul oraşului; există o comunitate infracțională în-floritoare, cea mai mare par-te asociată cu sărăcia”.

• Un procent absolut impre-sionant (53%) din populație manifestă tendința de a pă-răsi localitatea, iar 23% sunt indecişi. Doar 24% (unul din patru localnici) au declarat că mai vor să trăiască şi în viitor în localitatea minieră Waihi.

Acestea sunt cifrele statisti-ce seci ale ”beneficiilor” pentru comunitatea locală ale unui proiect minier oferit ca model chiar de către RMGC! Și un ul-tim amănunt: la minele din Waihi lucrează aproximativ 300 (trei sute) de persoane. Asta în condiţiile în care există două exploatări: una de su-prafaţă şi una de subteran. De ce ar fi nevoie la Roşia Monta-nă de mai mulţi angajaţi?

Catedrala de sare de sub pământ a Poloniei”

Aşa se numeşte azi Wieliczka, mină activă din secolul treispre-zece până în 2007. Am fost aco-lo acum doi ani. În zonă nu sunt munţi împăduriţi, stânci impre-sionante sau case-monument. Sunt, în schimb, cât e ziua de lungă, grupuri de turişti aştep-tând să intre în mină. Admiră ga-leriile şi statuile de sare şi ascultă poveşti, ca aceea despre inelul prinţesei Kinga, legenda despre întemeierea minei. Am străbătut şi noi galerii nesfârşite. Din pe-reţi răzbătea strălucirea cristale-lor cenuşii de sare.

Cel mai bun mo-ment din istoria localităţii a fost când exploatarea sării a devenit nerentabilă”, ne-a spus ghidul. După o lungă isto-rie industrială, Wieliczka trăieşte azi pacea şi prosperitatea unei comunităţi ce nu are nevoie de corporaţii care să îi administre-ze resursele, nici de ajutoare de la stat. Aici se foloseşte deştept, cinstit şi pentru profitul propriu ceea ce natura a creat, iar omul a gospodărit cu cap: o vreme ex-trăgând sarea, apoi prin turism. Wieliczka a fost înscrisă pe lista tentativă UNESCO încă în 1978. Iar Wieliczka nu e nici pe depar-te singurul exemplu de acest fel. De la Blaenavon, din Ţara Galilor până la Rimetea, la doar 40 de km de Roşia, sunt sute de localităţi salvate prin turism. Las Medulas, din Spania, are o istorie de exploatare romană a aurului de doar 200 de ani, pe lângă cei 2000 ai Roşiei.

Ba da, aşa este. Iar Roşia are ceva în plus: are munţi împădu-riţi şi stânci impresionante, are case-monument (încă mai are câteva, scăpate de buldozere-le RMGC), ce pot fi restaurate şi arătate lumii.

DiN NOuA ZeelANDă

Chiar vrem să distrugă străi-nii totul - căci piatră pe piatră nu va mai rămâne, să nu ne amă-gim - şi să lase în loc otravă cât să omori tot continentul? Bine, dară. Dacă asta vrem, atunci ei

sunt deja aici, cu talanţii pregă-tiţi, iar mâini întinse care să-i pri-mească se găsesc. Ultima găsel-niţă a Ministrului Culturii a fost să îşi explice refuzul de a semna pentru includerea Roşiei pe lista UNESCO prin faptul că autorită-ţile locale nu sunt de acord cu acest lucru. Acelea şi-au primit deja talanţii. Dar corporaţia mai are mulţi şi mai dă. Tot câte trei-zeci.

Peste un milion de

turişti din 175 de

ţări vizi-tează în

fiecare an mina de la Wieliczka,

Polonia

Mina din Waihi, prezentată ca ”model” de RMGC, a generat numeroase proteste în Noua Zeelandă, obligând Guvernul să nu mai avizeze alte exploatări similare

De ce Roşia Montană are nevoie de corporaţii care să îi administreze re-sursele? De ce a fost declarată zonă monoindustrială şi oamenii lămuriţi că exploatarea aurului cu cianură este singura salvare? Ce are Wieliczka şi nu are Roşia? Nu are Roşia galerii nesfârşite şi încăperi subterane imense? Are, şi încă mult mai vechi şi mai preţioase. Nu are poveşti şi legende? Dar vâlve-le ce sunt? Dar poveştile despre aurul dacic şi istoria care s-a scris în aceste locuri? Nu e Roşia cunoscută deja prin cărţile scrise şi filmele făcute aici?

No more mining (engleză) = Nu mai vrem minerit


ALTERNATIVE

DIVERTISMENT

Eşti/ai fost comandant de navă şi preşedinte al României

***Eşti/ai fost prim-ministru

***Eşti ministru şi fiu al avoca-

tului Goldului***

Eşti/ai fost primar, consili-er local, consilier judeţean în judeţul Alba ori eşti rudă cu

aceştia***

Eşti sora primarului din Roşia Montană şi ai firmă de transport care are contract cu

Goldul***

Eşti soţia primarului din Câmpeni şi eşti şefa ziarului de

propagandă al Goldului***

Ai experienţă în demolări***

Ai experienţă în deshumări***

exploatarea raţională şi prelu-crarea lemnului constituie un sector de activitate în care,

pe termen mediu şi lung, se pot crea locuri de muncă în munţii Apuseni. În decursul istoriei, această regiune a ţă-rii s-a afirmat prin diversitatea formelor în care oamenii locului au folosit una din principalele lor bogăţii, anume pădurile de molid, ei fabricând totul din lemn, de la unelte și obiecte de uz casnic, până la case, șuri și instalaţii de tehnică popula-ră. Tradiţia aceasta continuă, însă multe meserii tradiţionale se pierd, deși ar fi de dorit păstrarea și revitalizarea lor.

În prezent, unii moţi au înţeles că prelucrarea lemnului le poate duce faima peste tot în lume. La Câmpeni, mai multe fabrici de mobilă dovedesc că ocupaţii vechi se pot adapta fără pro-bleme la exigenţele lumii contemporane, ducând la crearea a numeroase locuri de muncă: Montana International SRL are aproximativ 180 de angajaţi, Maria Pro-duction vreo 50, Vim Construct în jur de 30, fără să mai vorbim de încă vreo 10 fir-me mici, cu câţiva angajaţi, care fie pro-cesează lemnul, fie fac producţie finită.

În 2 mai 2013, am stat de vorbă cu domnii Valentin Oprea și Dorel Moraru, administratori ai firmei Transilvania Pro-duction și asociaţi de multă vreme, care mi-au dat detalii fascinante despre o poveste de succes. Afacerea lor a început în 1993, cu 3 angajaţi și a crescut trep-tat, numărând în 2008, înainte de criză, peste 250 de angajaţi numai la fabrica de mobilă. Astăzi, la Transilvania Produc-tion și în alte firme administrate de d-nii Oprea și Moraru lucrează peste 300 de oameni.

care este reţeta succesului la câm-peni? În primul rând, faptul că mobila realizată la Transilvania Production este de bună calitate: piese și ansambluri de sufragerie, dormitor, bucătărie, bibliote-că. Modelele, elegante și rezistente, sunt

– în proporţie de 80% – creaţia unui co-lectiv local care lucrează în urma unui atent studiu de piaţă, iar în proporţie de 20% se realizează la cererea clientului. Piaţa de desfacere este vastă, cuprinzând ţări ca Franţa, Italia, Germania, Anglia, Elveţia și, bineînţeles, România.

Vizitând fabrica de mobilă de pe Str. Gării, bine ordonată și utilată, și

AUR SAU LEMN?

www.rosiamontana.orgwww.apusenii-liberi.ro

alburnusmaior rosia.montana.in.unesco

SalvatiRosiaMontana1

alburnusmaior

Redacţia Apusenii Liberi Tudor Brădăţan Mihai GoţiuMarcel HeroiuSorana Olaru Zăinescu Roxana Pencea Ioan Pop-CurşeuȘtefania Simion Dina VîlcuDumitru Cornel Vîlcu Concept grafic: Luminiţa Dejeu Ilustraţii: Laurenţiu Ridichie,

Angela Bencze Corectură: Alina Banu , Ioan Pop-Curşeu şi Dina Vîlcu Distribuţie: Roxana Pencea, 0364-104706Publicaţie editată de Asociaţia Alburnus Maior Adresă: str Principală, nr. 229, Roşia Montană, Alba [email protected] 2286 -1726 Tipărit de Tipografia Garamond

Ziarul Apusenii Liberi se distribuie pe bază de vo-luntariat.alătură-te şi tu echipei de distribuţie, sunând la tele-fon 0364-104706.

Ai experienţă în falimenta-rea unor firme

***Ai fost condamnat pentru

posesie de droguri în Australia***

Ai fost/eşti ambasador al Ca-nadei ori al Statelor Unite ale

Americii în România***

Eşti proprietar de clădiri şi imobile în Roşia Montană şi eşti dispus să le cedezi com-

paniei***

Îţi place să călătoreşti pe ba-nii Goldului în Noua Zeelandă

şi în alte ţări exotice***

Te cheamă Naumovici sau Vinţan

***Eşti preşedintele Federaţiei

Române de Fotbal***

Ai consumat cianură şi încă mai mişti

***

discutând cu d-nii Oprea și Moraru îmi spuneam că modelul de afacere pe care l-au dezvoltat la Câmpeni merită urmat din multiple motive. În primul rând, e un proiect pe termen lung, bazat pe o solidă colaborare cu angajaţii, dintre care câţiva lucrează la Transilvania Production încă din primii ani, majoritatea fiind recrutaţi în anii 2000. De asemenea, aceștia nu provin doar din Câmpeni, ci și din alte lo-calităţi învecinate, având astfel de lucru aproape de casă. Clienţii firmei sunt ma-joritar persoane fizice, ceea ce înseamnă un model de comerţ direct, preferabil co-merţului prin intermediari. De asemenea, activitatea de la Transilvania Production favorizează, la nivel local, furnizori mici și mijlocii de cherestea, sticlă, feronerie, lacuri, vopsele, abrazive, determinând o dinamică economică pozitivă.

impresionant e şi faptul că, la câmpeni, lemnul e tratat cu respect. Totul se face pe loc, de la design, prelu-crarea primară a cherestelei, asamblare, finisare. Nu se consumă multă cherestea, iar procesul tehnologic e complex, pro-dusele finale având valoare adăugată mare. Deșeurile se recuperează integral, o parte pentru centrala termică a între-prinderii, altă parte pentru transforma-rea în bricheţi.

Desigur că, în condiţiile exploată-rii atente şi responsabile a resurse-lor de lemn, astfel de fabrici s-ar mai putea dezvolta în Apuseni, inclusiv la Roşia montană, unde, în urmă cu câțiva ani, Primăria a refuzat apro-barea unui proiect în acest sens, pe considerentul zonei monoindustria-le.

Ioan POP-CURŞEU

Constituie avantaje în vederea angajării la Gold:

634 LOCURI DE MUNCĂPE CARE UNII SE ÎNGRAŞĂŞI ALŢII SE ÎNGHESUIE

MERITĂ?

NU LĂSA ROªIA MONTANĂ SĂ MOARĂ!Oamenii sunt mai importanþi decât aurul.634 - numărul real al locurilor de muncă pe care RMGC le-ar asigura prin proiectul de exploatare a aurului cu cianură. Totul se termină în maximum 16 ani. Apoi: de lucru nu mai e, aurul se duce, cianura ră-mâne. Chiar merită?

apusenii liberi nr.2

Documents