apostolul - slineamt.ro · gere în memoria colegilor care au trecut la cele veşnice în acest an,...

APOSTOLULREVISTA CADRELOR DIDACTICE

Editată de Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare NeamţSERIE NOUĂ, ANUL XVIII, NR. 190http://apostolul.slineamt.ro iul

ie-august2016

SărbătoareaZILEI ÎNVĂŢĂTORULUI

onform unei tradiţii păstrate cu sfinţenie înaceastă parte de ţară, pe data de 30 iunie, însala Teodor Macarie a Liceului de Arte„Victor Brauner” a avut loc, şi în acest an,sărbătorirea Zilei Învăţătorului. Evenimen-tul, aşa cum a anunţat profesorul LiviuRusu, preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor,a fost organizat în colaborare cu Sindicatul

din Învăţământ şi Inspectoratul Şcolar JudeţeanNeamţ. Prin urmare, după salutarea invitaţilor şi acelor prezenţi, după solemnitatea audierii ImnuluiÎnvăţătorilor şi păstrarea unui moment de recule-gere în memoria colegilor care au trecut la celeveşnice în acest an, a fost anunţată prezenţa pro-fesorului Ioan Milea, inspector general adjunct şiabsenţa motivată a profesorului Gabriel Ploscă,preşedintele SLLICS Neamţ, aflat în delegaţie ofi-cială în Marea Britanie, dar reprezentat aici decătre doamna Gabriela Grigore, secretar general alSindicatului din Învăţământ.

În continuare dl. Liviu Rusu a vorbit despresemnificaţia şi importanţa zilei de 30 iunie, consi-derată şi „dată de naştere” a Asociaţiei Generale aÎnvăţătorilor din România – fiindcă Asociaţia aales pentru autentificarea statutului său la tribuna-lul Ilfov chiar data de 30 iunie (1927). S-a oficia-lizat atunci manifestarea solidarităţii între cadreledidactice la nivelul României Mari – corolar al tra-diţiei asociative a învăţătorilor începută la 1869 îndiferitele provincii în care exista şcoală româ-nească.

Primul invitat care a luat cuvântul, profesorulGheorghe Amaicei, preşedintele de onoare alAINt, a subliniat rolul asociaţiilor învăţătorilor înviaţa şcolii şi a societăţii, vorbind despre statutul şiimportanţa lor, despre „Armata învăţătorilor” şi con-diţia acestor apostoli ai neamului: Dar de fapt cineeste el, învăţătorul? Este un om simplu, modest, dar

Vacanţa marecu prea puţin soare...

ncă o vacanţă mare. Prima pentru unii,obişnuită pentru alţii, prea mică pentrumulţi dintre dascălii implicaţi în diferiteactivităţi: cursuri, examene cu elevii,examene pentru gradele didactice etc.Dar timpul curge şi trebuie toate făcute.

Mai trebuie, însă, să ne şi odihnim,să ne bucurăm de zilele de vacanţă (pu-

ţine pentru unii), să călătorim şi să-i vizităm pecei dragi. Şi asta în ciuda faptului că pentru în-văţământ soarele este iarăşi timid, în ciuda zi-lelor toride. Şi spun asta pentru că, iată, nu amputut să obţinem mare lucru în privinţa salari-zării, din vina celor care au puterea de decizieşi care iarăşi îi nesocotesc şi chiar îi umilesc pedascăli. Nu ne încălzeşte cu nimic faptul că,pentru asemenea comportamente, unii au trebuitsă demisioneze. În esenţă, nu s-a schimbatnimic. Subfinanţarea învăţământului va conti-nua, condiţiile de muncă şi salarizare vor fi lafel de precare, tinerii bine pregătiţi nu vor veniîn învăţământ, elevii vor statut special cu multeprevederi aberante. Şi astfel, educaţia îşi vacontinua agonia.

Este timpul ca guvernanţii să înţeleagă cătoate au o limită şi să conştientizeze că numaigrija faţă de viitorul elevilor noştri a făcut să nuducem până la capăt gândul de a îngheţa anulşcolar. Dar aşa cum spuneam, toate au o limită.Şi este foarte posibil ca toamna să aducă sur-prize neplăcute celor care umilesc, unii cu bunăştiinţă, învăţământul românesc şi pe dascăli.

Totuşi este vacanţa mare. Să ne bucurăm deea cât mai mult. Să ne pregătim pentru un nou anşcolar cu rezultate mai bune şi cu salarii mai marisau, deşi nu dorim asta, pentru acţiuni sindicaleextreme. Până atunci, vacanţă plăcută tuturor!

Prof. Gabriel PLOSCĂPreşedintele Sindicatului

din Învăţământ Neamţ

PREMIILE REVISTEI APOSTOLULşa cum menţionam în numărultrecut al revistei, prima ediţiea Premiilor Revistei Apostolular fi trebuit să aibă loc în urmăcu doi ani, în luna martie, cuprilejul aniversării a 80 de anide la apariţia revistei şi a 15 anide la editarea seriei noi. N-a

fost să fie. Dar anul acesta, prin efor-tul comun al Sindicatului din Învăţă-mânt şi al Asociaţiei Învăţătorilor s-ahotărât: Premiile Revistei Apostolulse vor acorda anual, pe 30 iunie, cuprilejul Zilei Învăţătorului.

Aceasta înseamnă – repet – nudoar că Sindicatul din ÎnvăţământNeamţ recunoaşte această sărbătoarea Asociaţiei Învăţătorilor, ci şi că i seşi alătură, încercându-se astfel ca îm-

preună să dea un plus de importanţă şisolemnitate evenimentului – Ziua În-văţătorului, sărbătoare tradiţională adascălilor, fiind pe cale de a fi mini-malizată prin instituirea unor surogateeuropene numite Ziua Educatorului şiZiua Educaţiei. Sunt acestea, zic eu,producte ale unor minţi aflate mereuîn treabă, cu speranţa de a rămânecumva în istoria reformării învăţă-mântului nostru – aflatul în treabă laromâni fiind altminteri principalanoastră îndeletnicire naţională.

Dar nu despre aceasta vreau să văvorbesc eu – sunt lucruri îndeobştecunoscute care ne plictisesc şi neenervează deja – ci despre una dinamintirile mele cele mai puternice. Evorba despre o fotografie făcută la

mare, în urmă cu vreo jumătate desecol, pe plaja de la Eforie Sud, cred.Fotografia reprezintă – printre zecilede persoane în costume de baie – untip, hai să zicem un domn – intrat înmare până la genunchi, cu pantaloniisuflecaţi, cu vestă, costum sobru şicravată. Are pălăria pe cap şi zâm-beşte blajin către aparatul unui foto-graf ambulant, care nu s-a putut abţinesă nu imortalizeze imaginea. Domnuleste învăţător, se numeşte Mihai Za-haria, şi este tatăl meu. Şi vede mareapentru prima dată în viaţă, în pragulpensiei, după patruzeci de ani de ca-tedră.

Mircea ZAHARIA(continuare în pag. 3)

A

CÎ

Dr. Mihai FLOROAIA(continuare în pag. 2)

Eveniment

APOSTOLULPag. 2

INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT r INFOCULT

Şcoala de Vară a profesorilor de istorie din România

ână pe data de 23 iulie, la Agapia s-a desfăşurat Şcoala de Vară a pro-fesorilor de istorie din România, eveni-ment organizat de Societatea de ŞtiinţeIstorice din România (SŞIR), AsociaţiaProfesorilor de Istorie din Neamţ(APIN) şi Facultatea de Istorie şi Filo-sofie a Universităţii Babeş-Bolyai. Aufost pe metereze 50 de profesori din în-

văţământul preuniversitar, doctoranzi, cerce-tători din ţară.

Desfăşurată sub genericul „Modernitatearomânească în secolele XIX - XXI. Proiectede ţară – patrimoniu – istorie – educaţie”,Şcoala de Vară şi-a propus să analizeze, întrealtele, proiecţiile şi strategiile de dezvoltareale românilor şi României în secolele XIX -XX, cum a fost construită o identitate naţio-

nală şi care ar trebui să fie direcţia de dezvoltare a României. Participanţiiau discutat şi despre unele aspecte privitoare la istoria recentă a RepubliciiMoldova.

De la această manifestare nu au lipsit niciatelierele şi dezbaterile care s-au aplecat asupralocului istoriei recente şi istoriei locale în ma-nualele şcolare de istorie sau asupra probleme-lor cu care se confruntă astăzi disciplina Istorieîn învăţământul preuniversitar, subiecte aflateîn strânsă legătură cu tematica acestei şcoli devară. Au participat: prof. univ. dr. Ovidiu Ghitta– decan al Facultăţii de Istorie şi Filosofie, Uni-versitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca; prof.univ. dr. Bogdan Murgescu, Universitatea dinBucureşti, Facultatea de Istorie – preşedinte alSŞIR; prof. univ. dr. Toader Nicoară, director alŞcolii Doctorale „Istorie. Civilizaţie. Cultură”,Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca,prof. Elena Preda (ISJ Neamţ) ş.a.

P

iulie-august 2016

Sărbătoarea ZILEI ÎNVĂŢĂTORULUIumai până ce intră în clasă. Acolo însă ca-pătă autoritate şi devine „Doamna, Domnulsau Domnişoara” – apelative suficientepentru o identificare sigură. Pentru că el,învăţătorul, creează o operă foarte com-plexă, „zidirea de caractere” .

Dicţionarul explicativ al limbii românespune că „învăţătorul este persoana care

predă cunoştinţe şi face educaţia civică a copiilorîn primele clase de şcoală”.

Sărmane DEX!Nu ai tu file de câteori i-a fost învăţăto-rul şi tată şi mamăcopilului orfan, decâte ori nu a cărat însacoşa-i veşnic neîn-căpătoare creioane,caiete pentru copiiinevoiaşi, nu numai încătunele îndepărtate,uitate de lume, dar şiîn casele de copii.După această inter-venţie sentimentală,

„Bădia Ghiţă”, cum îl numesc cu dragoste cei maimulţi dintre cunoscuţii şi prietenii domniei sale, aîncheiat recitând energic din poezia „Învăţătorul”,semnată de Adrian Păunescu: Să nu uităm aflându-ne oriunde,/ Întâia rază şi întâia carte!/ Să dăm,pios, omagiul firii noastre/ Învăţătorului fără demoarte!

În aceeaşi notă uşor patetică a continuat, văditemoţionat, inspectorul general adjunct Ioan Mileacare a mărturisit căeste învăţător la bazăşi că la această calitateţine cel mai mult, ono-rat fiind să se afle într-o asemenea companie,la o dată atât de im-portantă: În această zimă simt împlinit pen-tru că văd aici oamenifrumoşi, oameni des-chişi la minte şi lainimă şi o să vă spunun lucru la care ţin celmai mult: încă de mic mi-am dorit să fac parte dinaceastă „armată a învăţătorilor” de care s-a vor-bit aici şi recunosc întotdeauna că profesia meade bază este aceasta. Cu ocazia zilei dumneavoas-tră vă transmit mesajul de felicitare al ISJ, grati-

tudinea şi mulţumirea mea adâncă pentru tot ceeace faceţi în slujba viitorilor oameni şi cetăţeni aiacestei ţări.

Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ esteunul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Gene-rale a Învăţătorilor din România, după 1990 – a in-format adunarea profesorul Liviu Rusu – şi, dupăce a vorbit despre rosturile şi realizările AGIRo, adat citire mesajului semnat de preşedintele ViorelDolha: Profesorii, educatoarele şi învăţătorii dinRomânia s-au simţit onoraţi să fie serbaţi şi feli-citaţi de ziua apostolilor în fiecare an. Şi an de an,de chiar ziua apostolilor, li se aduce aminte că aucea mai nobilă misiune pentru care merită făcuteorice sacrificii asumându-şi apostolatul. În 1923,la un congres al lor ţinut în Arad, învăţătorii aufost numiţi „cei bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi iu-biri de moşie”.

Nu cunoaştem altă sărbătoare care să fi dăi-nuit la români în calendare atât timp. Ziua Învă-ţătorului a fost atât de împământenită încât şiregimul comunist a păstrat-o la 30 iunie trecândînsă sub tăcere sau nedându-şi seama şi de sem-nificaţia ei creştină. La mulţi ani!

A urmat apoi un moment important, o pre-mieră în programul „încetăţenit” al acestei festivi-tăţi: decernarea premiilor revistei „Apostolul” lacare, alături de Mircea Zaharia, redactorul-şef alrevistei au participat, înmânând diplome, flori şimedalii, doamna Daniela Ciuraru, vicepreşedinteal AINt şi domnul Alexandru Iosif Covasan, direc-tor economic al Sindicatului din Învăţământ, cu-noscut şi sub denominativul „cel mai iubit dintrepământeni”.

După cum a explicat Mircea Zaharia, argu-mentul comun în acordarea acestor premii „esteîncercarea de reabilitare şi de recondiţionare aima ginii şi statutului apostolilor noştri”, dar fiecarediplomă a avut şi o motivaţie personală: MONICACRISTEA – pentru cultivarea limbii române şipromovarea tinerelor condeie nemţene, CRIS-TINA PIETRARIU – pentru cultivarea talentuluitinerilor plasticieni nemţeni, pentru promovareaimaginii României peste hotare, DANIEL DIEA-CONU – pentru pasiunea şi partea de suflet dă-ruite Muntelui Ceahlău, pentru ataşamentul lavalorile spiritualităţii nemţene, PETRU SANDU– pentru management, pentru rezultatele obţinuteşi implicarea în performanţele sportului romaşcanşi naţional, MIHĂIŢĂ ALBU – pentru cultivareavalorilor şcolii muzicale nemţene şi promovarealor europeană.

Fiecare premiant a primit câte un „laudatio”(reluat parţial în paginile revistei), dar cităm aici

doar din cel al doamnei Gabriela Grigore: Într-osocietate atât de impregnată de absurda atenţiespre nonvaloare, iniţiativa Sindicatului Liber alLucrătorilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţi-fică Neamţ şi a Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ dea lansa, cu prilejul tradiţionalei Zile a Învăţăto-rului, prima ediţie a PREMIILOR REVISTEIAPOSTOLUL (revista cadrelor didactice din jude-ţul Neamţ), reprezintă un demers pentru recunoaş-terea publică a valorii autentice, a performanţeide dincolo de sala de clasă, susţinută de pasiune,muncă şi dăruire.

Premiile Revistei Apostolul cinstesc nu doarun grup restrâns de valori individuale ci un modelde excelenţă şi mai ales o sursă de speranţă şi op-timism pentru România de mâine.

Şcoala nemţeană are privilegiul de a avea,încă, astfel de modele, dascăli ce-şi poartă cudemnitate plăcuta povară a luminii, a învăţăturii,a devenirii...

După ceremonia atribuirii premiilor, şi înaintede un scurt dar dens moment artistic oferit degazde, s-a înscris la cuvânt profesorul Ioan Po-pescu, membru marcant al Asociaţiei Învăţătorilor.Acesta a vorbit despre condiţia de dascăl angajatîn educarea şi formarea tinerelor generaţii, despreeroismul învăţătorilor care s-au jertfit pentru neamşi ţară, despre iniţiativa şi implicarea domniei saleîn ridicarea Monumentului Eroilor din Nemţişor –Vânători. În final, Ioan Popescu a oferit o diplomăşi o medalie domnului Liviu Rusu, ca recunoaştereoficială a meritelor Asociaţiei Învăţătorilor în ridi-carea monumentului menţionat.

n

(urmare din pag. 1)

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 3


File din istoria Curţii Domneşti

n urmă cu 519 ani, în luna iulie a anului 1497, începea construirea bi-sericii Curţii Domneşti, ctitorie a voievodului Ştefan cel Mare, domnulMoldovei (1457-1504). După cum aflăm din pisania-document a cti-toriei ştefaniene, binecinstitorul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan Vo-ievod, din mila lui Dumnezeu domn al ţării Moldovei, fiul lui BogdanVoievod, a început a zidi şi a săvârşi acest hram în numele Naşteriicinstitului şi slăvitului prooroc Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul,întru rugă sieşi şi doamnei sale Maria şi prea iubitului lor fiu Bogdan

Voievod; care a început a zidi în anul 7005 (1497) iulie 15 şi s-a săvârşit înanul 7006 (1498) iar al domniei sale al 40 şi doilea curgător, luna noiemvrie11 zile.

Aşadar, biserica voievodală a fost construită între anii 1497 – 1498, într-un timp record pentru vremurile actuale, adică într-un interval de un an şicâteva luni. În anul 1499 a urmat construirea turnului clopotniţă, care a func-ţionat o vreme şi ca turn de strajă.

Prima atestare documentară a Curţii Domneşti de la Piatra-Neamţapare într-un document emis în anul 1491, când Ştefan cel Mare face danie

Mănăstirii Tazlău trei sate „care au fost din ocolul curţilor noastre de la Pia-tra”.

Astăzi, din vechea Curte Domnească se mai păstrează fragmente din la-tura sudică a zidului de incintă şi colţul de nord-vest al pivniţelor palatuluicare cuprind o încăpere de acces, un coridor lung şi patru galerii, aceste în-căperi găzduind astăzi Muzeul „Curtea Domnească”.

Simpozionul Naţionalde Cartofilie

În perioada 8-10 iulie, Aso-ciatia Filateliştilor Neamţ, Clu-bul Colecţionarilor Piatra-Neamţ şi Complexul MuzealJudeţean Neamţ au organizatcea de a 23-a ediţie a Simpozio-nului Naţional de Cartofilie.

Î

Irina NASTASIU(Continuare în pag. 4)

iulie-august 2016

PREMIILE REVISTEI APOSTOLULlte imagini şterse din copilărie mi-l reamin-tesc pe tata, mereu cu cravată, mereu cu pă-lărie – chiar dacă doar ieşea pe uliţă saupleca la şcoală. Şi cu cravată, mereu cu cra-vată. La fântână, la poartă, la dat mâncare lagăini... Cravata şi servieta de piele, plinămereu cu cele mai neaşteptate lucruri făceauparte, acum îmi dau seama, din personajul

său de învăţător de ţară. Inspirând un respect nedisimulat, pe vremea

aceea învăţătorul era o autoritate morală şi intelec-tuală, era un reper, mai ales când era de-al satului.Le învăţase oamenilor copiii carte bine, îşi plăteala timp laptele şi barabulele cumpărate de la săteni,nu intra la crâşmă decât la nevoie, şi nimeni nu-lvăzuse niciodată beat.

Îmi amintesc însă clar atmosfera din cancela-ria şcolii, cea de la cercurile pedagogice, viziteleprieteneşti făcute în sat sau în afara lui. Erau vre-muri grele în care cadrele didactice trebuiau săfacă de toate: de la alfabetizare la scris lozinci pegarduri, de la cercuri de citit la arie, la înscrierileîn întovărăşire sau colectivizare şi am dormitmultă vreme sub masa din cancelarie unde aveauloc interminabile şedinţe.

Dincolo de toate acestea, viaţa şi activitateatuturor învăţătorilor, fără să fie idilică, era totuşiapreciată şi respectată. Şi nu doar la ţară, ci şi laoraş. A fi învăţător, profesor, nu era un lucru de ici– de acolo. Dascălii erau nu doar învăţătorii ci şireperele, sfătuitorii comunităţii; autoritatea lor nuera dată doar de ştiinţa de carte ci şi de ţinuta lorpatriotică şi morală. Şi mai aveau cu toţii senti-

mentul de demnitateal profesiei, de apar-tenenţă la o castă pri-vilegiată – cea aluminătorilor neamu-lui. A fost o condiţiepe care au apărat-ocu stiloul, de la cate-dră sau cu puşca pefront, după caz. Citiţiprima serie a colec-ţiei revistei Apostolul(perioada 1934-1943) aflată la „G.T.Kirileanu” şi veţivedea că sentimen-tele despre care vor-besc erau reale;mândria şi responsa-bilitatea de a fi dascălnefiind doar vorbe învânt.

Astăzi o bună parte din cuvintele de mai susaproape au ieşit din vocabular, sentimentele decare vorbeam sunt mai firave, iar vremea, saupoate vremurile, sau poate rutina şi nepăsareanoastră au alterat serios imaginea şi statutul cadre-lor didactice. Nu ştiu ce e de făcut pentru aschimba lucrurile. Dar dincolo de imbecilitatea po-liticienilor care produc maculatură în fiecare zi(genunea pre genune o cheamă), cred că e treabafiecăruia dintre noi să schimbe aceste lucruri. Pre-miile Revistei Apostolul sunt un prim pas pe dru-mul recondiţionării imaginii de mai sus. De fapt,acesta este sensul major pe care ne-am dori să-l

aibă. Altminteri, notacomună a premiilornoastre este doar aceeacă ele nu se decerneazăpentru activitatea de lacatedră, ci încearcă săsesizeze şi să punctezeperformanţa şi pasiuneadincolo de sala de clasă.

Cele cinci premiidecernate în această edi-ţie princeps vizează ac-tivitatea literară,plastică, muzicală, spor-tivă, de cercetare şi va-lorificare a spiritualităţiinemţene. Credem că laediţiile viitoare dome-

niile se vor diversifica şi nuanţa, adăugând tuşelenecesare unei noi imagini a omului de la catedrăşi a locului său în prezentul românesc. Dacă vormai exista ediţii viitoare....

(urmare din pag. 1)

A

Eveniment

APOSTOLULPag. 4

diţia din acest an a consemnat o dublă ani-versare: 135 de ani de la naşterea mareluiartist-fotograf Adolph A. Chevallier şi 150de ani ai Casei Regale din România.

Startul simpozionului a fost dat pe 8iulie, la Muzeul de Istorie şi Arheologie dinPiatra Neamţ, cu lansarea albumului-cata-log „Chevallier – cronicarul foto al plaiuri-

lor nemţene”, de prof. Sergiu Marian Găbureac,şi prezentarea lucrării „Manageri ai portului na-ţional. Familia Regală a României”, de ing. Con-stantin Paţilea. Meritul nostru, al nemţenilor, estecă am reuşit să-l scoatem pe Chevallier din conulde umbră în care intrase, mai ales că este cel maimare fotograf al Moldovei. Albumul, care conţine3.000 de imagini, este pe DVD, pentru realizarealui contribuind 30 de colecţionari. Lucrarea de-dicată Casei Regale conţine imagini şi text despre

portul popular românesc şi influenţa lui în lume,cu accent pe promotorii lui – membrii Casei Re-gale, a precizat Viorel Nicolau, amfitrionul mani-festării.

Sâmbătă, 9 iulie, pe terasa restaurantuluiUnic, a avut loc Târgul colecţionarilor, cea maiatractivă şi mai spectaculoasă activitate a mani-festării, reunind cele mai diverse exponate, „de lacutii de chibrituri la şerveţele”.

Duminică a avut loc lansarea lucrării „Aso-ciaţia Filateliştilor Neamţ. Exponat monografic”şi au fost oferite şi diplomele Asociaţiei Filateliş-tilor Neamţ pentru anul 2016.

„De la un răsărit la un apus de soare”

Pe 15 iulie 2016, de la ora 11,00, Muzeul Me-morial „Calistrat Hogaş” a găzduit întâlnirea ele-vilor din promoţia 1956, a Şcolii Medii de Băieţi,

Nr.1 din Piatra-Neamţ (azi, Colegiul Naţional„Petru Rareş”).

În cadrul acestei întâlnirii, după 60 de ani, fo-ştii elevi au participat şi la lansarea romanului „Dela un răsărit la un apus de soare” de Mihai Gh.Enăchescu, fost elev al prestigiosului liceu.

Mihai Enăchescu (n. 09.09.1899, Vidra, Cru-cea de Jos, Panciu Vrancea, – d. 20. 02. 1977 Pia-tra-Neamţ) a urmat Facultatea de Medicină dinIaşi şi Sorbona, unde obţine titlu de doctor în me-dicină. Mai mulţi ani a fost medic asistent la In-stitutul Medico-Biologic din Paris. Întors în ţară,a fost medic primar şi a deţinut funcţia de directoral Spitalului din Piatra-Neamţ. A publicat nume-roase articole şi studii de specialitate în revistelede ştiinţe medicale din ţară şi din străinătate.

La manifestare a fost prezent şi arh. Mihai-Gabriel Enăchescu care s-a ocupat de editarea şipublicarea acestui roman (la Editura „Cetatea

E

(urmare din pag. 3)


iulie-august 2016

PREMIILE REVISTEI APOSTOLULLaudatio – MONICA CRISTEA „Doamna de verbe”

Doamna de verbe”, aşa cum este numită dediscipolii săi, a dăruit iubire copiilor pe carei-a format şi a primit iubire din partea aces-tora. Generaţii întregi de elevi au fost edu-cate cu măiestrie didactică în spiritulrespectului faţă de limba română, faţă devalorile culturii naţionale şi universale. Re-

vista „Genera-ţia 9”, oemblemă aŞcolii Gimna-ziale Nr. 2 dinPiatra-Neamţ,al cărei primnumăr apăreala 2 februarie2002, ilus-trează din plinharul doamneiprofesoare de alucra cu eleviipasionaţi de li-teratură şi nun u m a i .Această revistăşcolară esteuna dintre celemai longevivedin Moldova,dacă nu cumva

din ţară, la această categorie. Valoarea de excepţiea revistei este probată de numărul impresionant depremii judeţene, regionale, naţionale obţinut deaceastă publicaţie la concursul revistelor şcolare,ale revistei „Cronica” de la Iaşi şi la competiţii deprofil din Republica Moldova. Dintre laureaţiiconcursurilor de creaţie literară care au fost mar-caţi de „întâlnirea” admirabilă cu doamna profe-soară Cristea amintim pe Alexandra Conuţ – careîn 1990 a ocupat locul I la concursul internaţional„Epistolar” (festivitatea de premiere a acestuia aavut loc la Beijing) şi Gianina Cărbunariu, consi-derată „l’enfant terrible” al dramaturgiei româ-neşti contemporane.

Se spune că profesorul bun explică şi de-monstrează, iar profesorul desăvârşit „inspiră”.Credem că doamna profesoară Monica MarilenaCristea, timp de patru decenii, cu generozitate şi

sensibilitate a inspirat prin puterea cuvântului ge-neraţii de elevi, căpătând preţuirea lor, dar şi a pă-rinţilor acestora, bunicilor şi colegilor de şcoală.

Cu admiraţie, prof. Mihaela GHERGHELESCU

Laudatio –DANIEL DIEACONUUn om care stă de vorbăcu muntele Ceahlău

Suntem munteni de la poale de Ceahlău, sun-tem nemţeni, suntem români şi abia apoi, poate,suntem europeni… Acesta este crezul unui tânărprofesor de istorie, cu vocea blândă, abia şoptită,care are meritul de a promova istoria locală, po-veştile muntelui Ceahlău, turismul cultural, insu-flând aceste pasiuni şi în rândul elevilor săi.

I se spune simplu „Profesorul de la Grinţieş”.Pentru că părinţii, bunicii şi străbunicii s-au născutîn comuna de la poalele Ceahlăului, dar cu stră-moşi „ungureni”, adică români transilvăneni ce audescălecat dincoace de munţi prin veacul alXVIII-lea.

A absolvit Facultatea de istorie a Universităţiidin Bucureşti. Este doctor în istorie cu o teză co-ordonată de academicianul Dinu C. Giurăscu.

Acum este profesor de istorie la şcolile dinGrinţieş şi Ceahlău. Profesor şi scriitor. Rigurosîn emiterea dei n f o r m a ţ i i ,fără patimă, ascris despreevrei, despreţigani, desprel e g i o n a r i ,despre hai-duci şi tâlhari.Dar înainte deorice a scrisdespre mun-tele nostrusfânt, despreC e a h l ă u .Mergând peurmele unorvrednici depomenire cu-legători de le-gende, el a

promovat toate poveştile care fac parte din folclo-rul oamenilor din zonă. Pentru că el însuşi se con-sideră, înainte de toate muntean de la poaleleCeahlăului. Lucrarea Mituri şi legende în MunteleCeahlău a obţinut premiul I la Seminarul NaţionalUniversul ştiinţelor de la Iaşi.

Pe lângă cărţi şi articole publicate în revistedin ţară şi străinătate, profesorul Daniel Dieaconueste autorul unui manual opţional de istorie, Le-gendă, tradiţie şi istorie în Munţii Neamţului, uti-lizat de elevii din 11 şcoli ale judeţului.

A organizat la Durău în anul 2011 un simpo-zion naţional dedicat istoriei comunismului cuparticiparea a doi invitaţi de marcă: acad. Dinu C.Giurăscu şi prof. univ. Mihai Retegan.

Dacă Calistrat Hogaş îl numea pe arhivistulGheorghe Ungureanu „vestitul învăţător al mun-telui” pe Daniei Dieaconu îl putem numi „vestitulprofesor al muntelui”. Un om, un dascăl, care iu-beşte istoria, scrie poveşti şi stă de vorbă cu Mun-tele.

Liviu Constantin RUSU

Laudatio – Cristina SPÂNACHE PIERTRARIUSă aprinzi o stea călăuzitoare

După desăvârşirea studiilor la Universitateade Arte „George Enescu” din Iaşi, după ani deacumulări didactice şi noi experienţe profesionaleprilejuite de stagiile de lucru în Germania, Belgiaşi Italia, Cristina Pietrariu revine în urbea natalăpentru a se dedica susţinerii valorilor culturale şiartistice prin promovarea unor proiecte ineditederulate prin Asociaţia Culturală „ARTE.RO”,asociaţie pe care o înfiinţează în martie 2010, şicare, într-un timp relativ scurt, devine un adevăratambasador al culturii nemţene, al culturii românepe meridianele lumii.

Membrii asociaţiei, elevi cu vârste cuprinseîntre 6 şi 19 ani, au adunat până în prezent peste140 de premii internaţionale obţinute la competi-ţiile de artă destinate tinerilor în ţări precum: Por-tugalia, Macedonia, Cehia, Slovenia, Slovacia,Letonia, Serbia, Hong Kong, Franţa, Lituania,India, Bangladesh, Belarus, Ucraina, pentru că ta-lentata lor profesoară i-a îndemnat să păşească cusfială în lumea frumuseţilor adevărate şi trainice,stând de veghe cât mai aproape şi purtându-i prinlabirintul plin de taine al devenirii.

„

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 5

oamnei, din Piatra-Neamţ), după ce a stat în manuscris peste patru de-cenii.

Lansarea a avut loc sub egida „Societăţii Scriitorilor din JudeţulNeamţ”, iar prezentarea romanului a fost făcută de dr. Cristian Li-vescu, editorul Viorel Nicolau şi prof. Constantin Tomşa.

Lansare album Mircea Răsvan Ciacâru

Sâmbătă, 9 iulie, la Muzeul de Artă, a avut loc lansarea volumul deartă „Mircea Răsvan Ciacâru – o marcă inconfundabilă”, recent apărut laeditura „Cetatea Doamnei” din Piatra-Neamţ. Au vorbit despre album, şidespre pictorul prezentat, criticii de artă Emil Nicolae şi Lucian Strochi,profesorul şi scriitorul Constantin Tomşa şi editorul Viorel Nicolau.

Mircea Răsvan Ciacâru s-a născut la Cluj în data de 9 iulie 1946. Ur-mează cursurile Facultăţii de Desen şi Arte Plastice din cadrul UniversităţiiTimişoara. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi acti-vează în cadrul filialei Neamţ din anul 1974. Îşi începe cariera artistică cucâteva expoziţii personale la Piatra-Neamţ. În decursul carierei a deschis

peste 20 de expoziţii personale în Bu-cureşti, Tel Aviv, Almere, Frankfurt peMain, Piatra-Neamţ, Roman. Participăla peste 80 de expoziţii de grup, saloanede artă, bienale, tabere de pictură.

A fost ales „Artistul anului 2015”din cadrul filialei Neamţ a UAP Româ-nia, a primit Premiul pentru Arta Plas-tica la Gala Culturii Nemţene /Superlativele Culturale ale anului 2015,a câştigat Premiul I la Expozitia – con-curs „Omagiu pictorului Constantin Fi-limon”, 2015 şi i s-au acordat diplomede excelenţă la numeroase expoziţii.Are lucrări în colecţii particulare dinOlanda, Franţa, Rusia, Canada, Israel,Suedia, Italia şi SUA.

D


(Continuare în pag. 6)

iulie-august 2016

PREMIILE REVISTEI APOSTOLULn decursul anilor a aprins tot atâtea stele că-lăuzitoare pe cerul chemărilor către viaţă,obţinând pentru elevii săi bursele interna-ţionale de studiu ERASMUS în Portugalia,Belgia, Marea Britanie şi Danemarca,burse ce au contribuit la realizarea unorperformanţe deosebite în domeniul artelor

vizuale şi lae x p u n e r e apozitivă a va-lorilor cultu-rii şi artei dinPiatra-Neamţşi din Româ-nia.

Taberelede creaţie„ A t e l i e rArte”, „ProArte”, „ArsSacra”, „Bi-zantium” cuactivităţi di-verse în ate-liere te ma - tice, stagiilede documen-tare, zecile de

expoziţii, simpozioanele, programele de mentoratartistic, parteneriatele educaţionale iniţiate şi co-ordonate de CRISTINA SPÂNACHE PIETRA-RIU, acest cadru didactic, pe cât de talentat peatât de modest, au fost considerate evenimenteculturale – reper pentru spaţiul nemţean, cel ro-mânesc şi internaţional.

Cu un astfel de dascăl, spirit înflăcărat cearde pentru ideea de bine, frumos şi adevăr, copiiinoştri învaţă semnificaţia iubirii, bunătăţii, înţe-lepciunii, altruismului, înflorindu-le aura de lu-mină şi puterea omenească.

LUI, se cuvine, astăzi, un LAUDATIO!

Gabriela GRIGORE

Laudatio –Petrică SANDUOmul, profesorulşi întemeietorul de şcoală

Profesorul Petrică Sandu este o legendă lo-cală şi chiar naţională. Pentru că profesorul Pe-

trică Sandu şi-a dedicat şi îşi dedică viaţa şcoliişi pentru că multe sunt împlinirile lui profesio-nale.

Înainte de 1989, profesor fiind la CSSRoman pe o catedră de fotbal, a crescut generaţiide elevi talentaţi dintre care mulţi au devenit ju-cători în divizia A şi B şi chiar în echipa naţio-nală.

În anul 1990 profesorul Petrică Sandu a fostprintre cei care au infiinţat LPS Roman, al căruidirector este din 1991 şi în prezent.

În această calitate, a depus mari şi perma-nente eforturi pentru îmbunătăţirea infrastruc-turii liceului care astăzi este una modernă,gazdă a multor competiţii sportive naţionale. Şitrebuie subliniat că directorul Petrică Sandu aavut grijă nu numai de fotbal ci şi de toate spe-cializările sportive, de pregătirea şcolară gene-rală a elevilor. Toate acestea au dus la obţinereade către LPS Roman a statutului de „Şcoală Eu-ropeană”.

Paralel cu activitatea de bun manager, PetricăSandu a rămasacelaşi profe-sor pasionatde munca sade dascăl. Înanii 2001,2002 şi 2003echipa LPSRoman, antre-nată de profe-sorii VasileVamanu, Con-stantin Lupu-şoru, SorinManea – subcoordonareadirectoruluiPetrică Sandu– a devenitcampioană na-ţională la ju-niori.

În totacest timp şiîn toate acesterealizări, Pe-

trică Sandu a fost mereu exigent dar şi omenos,fiind aproape de colegii aflaţi în impas.

Îţi mulţumim domnule profesor PetricăSandu. La mulţi ani!

Vasile VAMANU

Laudatio –Mihăiţă ALBUOmul care sfinţeşte locul

Profesorul Mihăiţă Albu este directorul uneiinstituţii speciale, o şcoală de artă şi performanţăartistică. În această activitate domnia sa a pusmult suflet şi pasiune, multă muncă şi dăruire,reuşind săfacă dintr-oproaspătă şinecunoscutăşcoală deprovincie Li-ceul „VictorBrauner” deastăzi, unnume bine în-şurubat înpeisajul învă-ţ ămân tu lu iartistic dinRomânia. Eun loc în caretalentele ar-tistice suntocrotite cugrijă şi puseîn valoareîntr-o seamă de evenimente care, în timp, începsă le concureze pe cele care au dat amprentă per-sonală locului.

Alături de Concursul naţional de pian „CarlCzerny”, de Festivalul naţional de muzică uşoarăpentru copii şi tineri „Camena”, Concursul inter-naţional de interpretare muzicală „Emanuel Ele-nescu” demonstrează că la Liceul de Artă „VictorBrauner” din Piatra-Neamţ se lucrează bine asu-pra prezentului, cu perspective ferme asupra vii-torului. Ceea ce înseamnă că vorba despre omulcare sfinţeşte locul nu-i o vorbă goală. Longevi-tatea concursului „Elenescu” se datorează dorin-ţei şi tenacităţii profesorului Mihăiţă Albu, care,an de an, pune muzica înainte de toate şi talentelepe scenă, pentru a prezenta rodul muncii elev-profesor în faţa publicului dar şi a juriului prezi-dat de câţiva ani buni de profesorul WolfgangKlos de la Universität für Musik und DarstellendeKunst din Viena. Fapt care sporeşte încă o datăprestigiul internaţional al competiţiei.

Ioan POPESCU

Î

Şcoala nemţeană, la zi

APOSTOLULPag. 6


Invitaţie la Biblioteca de vacanţă

opiii şi tinerii nemţeni sunt aşteptaţi, pe perioada verii, la BibliotecaJudeţeană „G. T. Kirileanu” unde au parte de multe surprize plăcute,în cadrul programului intitulat „Biblioteca de vacanţă”. Astfel, peparcursul lunilor iulie şi august, biblioteca organizează acţiuni infor-mativ-recreative pentru dezvoltarea personalităţii la vârste mici, înscopul formării unor abilităţi şi deprinderi de lucru în echipă, dar şiactivităţi de învăţare prin joc.

Atelierele incluse în program au în vedere să acopere o tematicădiversă (cluburi de lectură, ateliere-dezbatere: ştiinţă şi cunoaştere, culturăşi civilizaţie europeană, drepturile copilului, ateliere handmade/quilling, jo-curi logice şi distractive, educaţie rutieră şi civică), destinate copiilor şi ti-nerilor cu vârste cuprinse între 6 şi 13 ani.

Organizatorii activităţilor acestui proiect sunt Centrul de Informare Co-munitară, Secţia de carte pentru copii & Ludotecă „Ion Creangă” şi Secţiade arte, carte străină şi multimedia „Victor Brauner” din cadrul Bibliotecii

Judeţene, cu sprijinul unora din partenerii tradiţionali (precum IPJ Neamţ),dar şi cu cel al voluntarilor bibliotecii.

La stâna tradiţionalădin Ştrandul Municipal

Centrul pentru Cultură şi Arte „Car-men Saeculare” organizează, în perioada4 – 29 iulie, cea de-a VIII-a ediţie a Şcoliide Vară. Anul acesta, proiectul a avut unformat nou, cursanţii urmând, pe par -cursul celor patru serii, un circuit de cinciactivităţi practice, după următorul pro-gram: curs de pictură/desen/grafică, cursde olărit/modelaj lut, hand made/recycleart/origami, confecţionare măşti şi aero-modelism.

Cursurile au avut loc la stâna tradi-ţională din Ştrandul Municipal între orele

C

(urmare din pag. 5)

iulie-august 2016

EVALUAREA NAŢIONALĂ, 2016

ezultatele la Evaluarea Naţională înaintede contestaţii arătau că 68,49% dintre ab-solvenţii clasei a VIII-a din judeţulNeamţ prezenţi la examenul de EvaluareNaţională au reuşit note peste 5. Promo-vabilitatea din Neamţ de anul acesta afost mai mică decât cea de anul trecut,

atunci când procentul înregistrat în judeţ a fostde 74,69%.

Dintre cei 4.372 de elevi din judeţ înscrişipentru examen au participat efectiv 4.303, 69absentând la una sau ambele probe. Un singurelev din judeţul Neamţ a reuşit să obţină media10, Miruna Mihaela Ignat, de la Colegiul Na-

ţional „Roman-Vodă” din Roman. Anul trecut,13 elevi din judeţ au reuşit această perfor-manţă.

Între primele 12 medii din judeţ, patru suntale unor elevi din Roman – trei de la ColegiulNaţional „Roman-Vodă” şi unul de la Şcoala„Vasile Alecsandri” –, trei de la şcoli din Pia-tra-Neamţ, două de la şcoli din Târgu Neamţ şicâte una de la Şcoala nr. 1 din comuna Bicaz-Chei, Şcoala „Nicolae Iorga” din Pângăraţi şiŞcoala „Episcop Melchisedec Ştefănescu” dinGârcina.

Cele mai multe medii generale, la nivel dejudeţ, respectiv 695, s-au situat între notele 8 şi

8,99; 82 de elevi au primit note între 1 şi 1,99;248 de elevi au primit între 2 şi 2,99; 463 auobţinut între 3 şi 3,99; 563 de elevi au primitnote între 4 şi 4,99; 626 de absolvenţi au trecutpuţin peste limita de admitere, obţinând între 5şi 5,99; 584 de elevi au fost notaţi între 6 şi6,99; 638 – între 7 şi 7,99; 695 – între 8 şi 8,99,iar 403 – între 9 şi 9,99.

Faţă de notele obţinute de elevii din Neamţîn luna februarie la simularea Evaluării Naţio-nale, notele de la examenul propriu zis sunt maibune. În februarie, la nivelul judeţului Neamţ,doar 41,06% dintre elevii participanţi au obţinutmedii peste 5.

R

l Rezultate la nivel naţional

l Rezultate în Neamţ

Rezultate înainte de contestaţii e 1 iulie, elevii de clasa a VIII-a au aflat notele înainte de contes-taţii: 111.510 candidaţi (75%) au obţinut medii peste 5, în vremece 37.137 (25%) de candidaţi au obţinut medii sub 5. Un numărde 241 de candidaţi a obţinut media generală 10 (cei mai mulţi, înjudeţul Iaşi – 23). Pe tranşe de medii, cele mai multe note – 13.533– sunt cuprinse în intervalul 8 – 8,49. Rata de participare a fost de96,7%: 148.647 de candidaţi prezenţi, dintr-un total de 153.673

înscrişi. 16 elevi au fost eliminaţi din cauza unor tentative de fraudă.

Rezultate finaleLa proba de Limba şi literatură română,

122.403 candidaţi (82,3%) au primit notepeste 5, iar 1.213 de candidaţi, nota 10. LaMatematică, 100.050 de candidaţi au avutnote peste 5, iar lucrările a 2.556 de candidaţiau fost notate cu 10. Distribuţia pe judeţe amediilor peste 5 în partea sa superioară aratăastfel: Brăila (89,2%), Cluj (88,9%), Munici-piul Bucureşti (87,2%), Prahova (85,9%) şiGalaţi (81,9%). Rate scăzute de medii peste5 se înregistrează în judeţele Giurgiu(55,1%), Teleorman (60%), Mehedinţi şi Că-lăraşi, ambele cu 64,9%.

Topul celor mai multe medii de 10Bucureşti – 47; Iaşi – 23; Constanţa – 17; Argeş – 17; Bihor – 16;

Bacău – 9; Neamţ – o medie de 10.

Topul celor mai amuzante perle:„În timp ce unii oameni plâng după lucruri pierdute în copilărie

care nu se mai pot întoarce, gen jucării care nu se mai fabrică, în aceastăpoezie poetul duce dorul florilor de salcâmi”;

„Poetul nu poate să se descotorosească de imaginea copilăriei careîl bântuie doar în legătură cu salcâmii, dovadă că în timp ce copilărialui Ion Creangă e bântuită de „La cireşe”, alţii, din zone mai sărace n-auavut parte decât de flori de salcâm pline de viespi”;

„Rolul cratimei în „învie-n mine” este de a arăta că copilul din poetnu era mort de-a binelea”. „Cratima des-parte două cuvinte care nu încap întregi înversuri de poezii”;

„Genul liric este cel mai frumos, carecurge lin, precum apă de izvor de la munte şieste melodios”;

„Omul ăla era atât de singur că vorbeacu pomii, gen salcâmii, care nici nu-i răspun-deau”;

„Întrebarea asta cu cratima pică în fie-care an. Am scris rolul, dar vă recomand sămai schimbaţi, că e plictisitor”;

„Cratima se pune că să mai lăbărţezerândul, când nu se înţelege nimic din text”;

„În poezie nu există repetiţii, autorul aîncercat să nu ne plictisească”;

„Omul spune că e frate cu copacii, pentru că nu-şi suporta rudelecând era mic”;

„Familia mea a fost anul trecut în Bulgaria, dar acolo nu se vor-beşte în limba română, deci nu am ce să povestesc. Îmi pare rău”.

RED.

P

a această sesiune a Bacalaureatului s-auînscris 3.617 absolvenţi, din care 3.227din seria curentă si 390 din promoţiile an-terioare. Au fost prezenţi 3.408 iar 201 nus-au mai prezentat. 1.149 au fost declaraţirespinşi iar 2.259 admişi. În ceea ce pri-veşte mediile obţinute de candidaţi, situa-

ţia se prezintă astfel: sub 5 au fost 914, între 5si 5.99 – 235, între 6 si 6.99 – 509, între 7 şi7.99 – 612, între 8 si 8.99 – 632 iar între 9 şi9.99 – 504. Toate aceste note au dus promova-bilitatea în judeţul Neamţ la 66,13, conformedu.ro.

La nivel naţional, rata de promovare estede 66,7% (cu 0,3 mai mare decât rata de pro-movare din aceeaşi sesiune a anului trecut)iar la nivelul municipiului Piatra-Neamţ doar6 licee au o rată de promovabilitate pestemedia pe ţară. Este vorba despre ColegiulNaţional „Petru Rareş” 100%, Colegiul Na-ţional „Calistrat Hogaş” 98%, Colegiul Na-ţional de Informatică 92%, Liceul Tehnologic„Spiru Haret” 90%, Colegiul Naţional „Gh.Asachi” 89% şi Liceul de Arte „Victor Brau-ner” 71%.

La limita mediei pe ţară sunt SeminarulTeologic Ortodox „Sf. Împăraţi Constantin şi

Elena”, cu o rată de promovabilitate de 64% şiLiceul Tehnologic Economic-Administrativ, cuo rată de promovabilitate de 60%.

Celelalte licee se înscriu într-o rată de pro-movabilitate extrem de slabă: Liceul cu Pro-gram Sportiv 46%, Liceul Tehnologic „DimitrieLeonida” 32%, Colegiul Tehnic Forestier 31%,Colegiul Tehnic „Gh. Cartianu” 24% şi Cole-giul Tehnic de Transporturi 19%.

Dacă la unităţile şcolare prezentate mai susBAC-ul a trecut cu bine, la altele situaţia esteproastă sau foarte proastă.

La Liceul Ion Ionescu de la Brad Horia afost un singur reuşit, el având media 6,11. Deremarcat este că au fost doar 15 înscrişi la exa-men, dar au fost 9 neprezentaţi si 5 au fost de-claraţi respinşi.

Liceul Tehnologic Ion Creangă Pipirig – unsingur reuşit cu media 6,18 din cei 19 înscrişi.Trei tineri nu s-au mai prezentat.

Liceul Tehnologic Nisiporeşti, comuna Bo-teşti – din cei 16 candidaţi înscrişi doar unul afost declarat admis – media 7,80. Cinci au picatiar 10 nu s-au mai prezentat.

Liceul Tehnologic Oglinzi, comuna Rău-ceşti – doar un singur absolvent s-a înscris şi areuşit să ia examenul cu media 7,01.


APOSTOLUL Pag. 7


0 - 14 (de luni până joi), iar vinerea în intervalul 10 - 12. Pentru ziuade vineri, organizatorii Şcolii de vară au organizat, pentru seria caretocmai îşi încheie activitatea, o excursie surpriză.

Costul fiecărei serii de cursuri a fost de 150 de lei, pentru cincizile, fiecare serie de curs incluzând aproximativ 15 participanţi.

Alte oferte ale Şcolii de Vară s-au adresat iubitorilor de dans po-pular şi a celor de pictură în acuarelă. Astfel, tot în perioada 4 - 29iulie, la sala de dans a Şcolii Populare de Arte din Piatra-Neamţ, co-

ordonatorii clasei de dans popular, Claudiu Luchian şi Ion Luchian, au oferitlecţii gratuite de iniţiere în arta dansului popular.

La Târgu Neamţ, tabără pentru olimpici din Basarabia

Fundaţia Filantropică şi Culturală „Sf. Teodora de la Sihla” TârguNeamţ, în colaborare cu Liceul „Prometeu” – Chişinău, Liceul Tehnologic„Ion Creangă” – Pipirig, Liceul Tehnologic Oglinzi, Clubul Copiilor TârguNeamţ şi Biserica „Sf. Haralambie” Târgu Neamţ a derulat până pe data de20 iulie, o tabără internaţională la care au participat 20 de copii olimpici dintoate regiunile Basarabiei. Activitatea face parte din proiectul „Casa Priete-

niei”, proiect care include activităţide petrecere a timpului liber pentrucopii, precum muzica, pictura, creţialiterară şi pelerinajele.

„Venirea olimpicilor moldoveniîn judeţul Neamţ datează de maibine de două decenii. Activităţile sedesfăşoară pe mai multe ateliere:pictură – secţiune coordonată deVioleta Zabulica de la Chişinău şi deClaudiu Mihăilă, pictor bisericesc;muzică – secţiune la care vor preda

cursuri, printre alţii, sopranele Olga şi Claudia Caia şi Ionel Lazar; creaţieliterară – atelier coordonat de prof. univ. Adrian Ghicov, de la Universitatea«Ion Creangă» din Chişinău. De asemenea, vom organiza şi pelerinaje, ală-turi de copiii din Corul „Angeli” de la Biserica „Sf. Haralambie” TârguNeamţ şi de copiii din Basarabia, precum şi concursuri, cei mai talentaţicopii urmând a fi recompensaţi cu premii”, ne-a spus, în debutul manifestării,scriitoarea Olguţa Creangă-Caia, organizator al evenimentului.

1

iulie-august 2016

l Rezultate la nivel naţional

l Rezultate în NeamţHai la lupta cea mare!

rem, nu vrem, examenele fac parte dinviaţa noastră cea de toate zilele. Din co-pilărie până la bătrâneţe tot dăm exa-mene. Pe unele le luăm, pe altele lepicăm mai ales de când am intrat înepoca Internetului. Orice examen e con-dus de un profesor „doxa” care poate fizbir sau pâinea lui Dumnezeu. Indife-

rent de încadrare, Domn' profesor trebuie să-lasculte pe candidat cu răbdare, să-l noteze co-rect, fără pile, peşcheşuri, şpagă sau mită. Cănu suntem în Imperiul Otoman.

Am cunoscut cândva o învăţătoare care aluat nişte salam de Sibiu de la un părinte. Ma-măăă! Ce a ieşit! Scandal monstru. Toată viaţaa fost poreclită „Madam Sibiu”. Ruşine mare!Şi i se mai cere profesorului examinator ceva:să nu-i spună niciodată candidatului cu un aerde superioritate: „dacă tăceai filosof rămâ-neai!”. S-a înţeles?

De ce atâta grijă faţă de dascălul exami-nator? Pentru că el reprezintă ce are mai bunşcoala, este un exemplu de urmat. Oare lucru-rile se prezintă chiar aşa? Cum suntem în pe-rioada examenelor naţionale ne este uşor săconfirmăm sau infirmăm spusele de mai sus.Iată „perlele” folosite de unii profesori pe laore: „Măi, dacă eşti prost, ia vino la catedră săvedem care e mai tare!”, „vreau să vorbimnumai eu”, „voi sunteţi 29 de cretini, eu unulsingur”, „vorbeşte-n radiani”, „scot eu din ca-talog sau iese cineva la tablă?”, „lasă vorba căte dau cap în cap”, „ne vedem la olimpiada dintoamnă” sau binecunoscuta „dă-te mai ladreapta, că intri în formulă”. E uşor de deduscă limbajul aparţine dascălilor de aritmetică.

Şi pentru că nu este corect să nu prezen-tăm şi câteva perle ale celor mai autentici fol-clorişti, elevii însăşi ziceau: „Iliada a fostscrisă de un drubadur necunoscut, pe numeHomer”, „Felix şi Otilia, fiind lipsiţi de dra-gostea paternă şi-o acordă reciproc”, „atunci ela luat cuţitul şi l-a împuşcat”, „Toma Alimoşs-a urcat pe cal şi nechezând a pornit prin pă-dure”, „el şi-a spălat gâtul până la brâu”... Nueste păcat ca toate aceste capodopere ale lite-raturii române „contemporane” să se piardă?Hai să redactăm o antologie de perle şcolare,vă prindeţi?

Dumitru RUSU

BACALAUREAT, 2016

u promovat 86.262(66,7%) de candidaţidintr-un total de 129.390de candidaţi prezenţi laexamenul de Bacalau-reat 2016. În funcţie deanul şcolar în care au ab-

solvit studiile liceale, 81.490de candidaţi promovaţi provindin promoţia 2015-2016(74,1%, rată de reuşită din ceiprezenţi), iar 4.772 de candi-daţi provin din promoţiile an-terioare (24,6%, rată dereuşită). S-au înregistrat 56 demedii de 10 (cele mai multe, în

Capitală – 7 medii).Din totalul celor 137.338

de candidaţi înscrişi la Bac2016, s-au prezentat 129.390de candidaţi (109.973 din pro-moţia 2015-2016 şi alţi 19.417din promoţiile anterioare). Unnumăr de 7.948 de candidaţi auabsentat, în timp ce 42.937 decandidaţi au fost declaraţi res-pinşi (28.383 din promoţia cu-rentă şi alţi 14.554 dinpromoţiile anterioare). Pe dealtă parte, au fost eliminaţi pen-tru fraudă sau tentativă defraudă 191 de candidaţi. Ace-

ştia nu se vor putea înscrie laurmătoarele două sesiuni aleBacalaureatului.

Pe judeţe, cel mai ridicatprocent de promovare s-a în-registrat în judeţele Cluj(83,32%), Bacău (79,91%),Braşov (78,21%) Sibiu(77,69%) şi Galaţi (77,65%).– Judeţele în care rata de pro-movare s-a situat sub 50%sunt Ilfov (34,15%), Teleor-man (48,48%) şi Giurgiu(40,06%).

RED.

L

A

V

Eveniment

APOSTOLULPag. 8iulie-august 2016

VACANŢE MUZICALE la Piatra‐Neamţ – ediţia a 43‐al PRIMA ZI, duminică, 3 iulie

Festivitatea de deschidere.Concert simfonic (Piaţa Turnului)

tartul ediţiei cu numărul 43 a Festivalului Internaţional VACANŢEMUZICALE LA PIATRA-NEAMŢ a fost dat duminică, 3 iulie,de Filarmonica din Braşov – la pupitru dirijoral aflându-se, pentruacest eveniment, Nayden Todorov (Bulgaria), iar solist, violonce-listul Anton Niculescu.

Programul a cuprins uvertura operei „Nunta lui Figaro” (W.A.Mozart), Concertul în Si bemol Major pentru violoncel şi orchestră

(Luigi Boccherini), solist Anton Niculescu şi Simfonia a IV-a „Italiana”(Felix Mendelssohn Bartholdy).

Braşovul şi-a inaugurat viaţa publică de concert cu evenimentul ar-tistic susţinut de Societatea filarmonică braşoveană (Kronstadter Philar-monische Gesellschaft) în data de 6 mai 1878 (...) Activitatea freneticăa Societăţii filarmonice braşovene este întreruptă de ultimii doi ani aiprimului război mondial, ani în care viaţa muzicală braşoveană va pierdecei mai buni muzicieni ai săi: Max Krause (1917) şi Rudolf Lassel(1918).

Societatea filarmonică brasoveană îşi va relua activitatea în anul1919, când braşoveanul Paul Richter este ales dirijor al Orchestrei So-cietăţii.

NAYDEN TODOROV (Bulgaria)

S-a născut la Plovdiv, în anul 1974, a studiat dirijat şi compoziţie laConservatorul de Stat din Sofia şi la Academia de Muzică din Viena. În

perioada 1995-1997 a beneficiat de o bursă de studii în Elveţia, oferităde Fundaţia Internaţională „Georg Wachter”.

În prezent este director general şi muzical al Operei şi Filarmoniciide Stat din Russe, director muzical al foarte apreciatului Festival Inter-naţional „Thracia Summer”, iar din anul 2001 dirijează cu regularitateOpera Naţională şi de Balet din Sofia.

ANTON NICULESCU

După absolvirea Conservatorului de Muzică din Bucureşti, obţineimportante premii la concursurile de specialitate, are o intensă activitateconcertistică şi, în paralel, este de prim-violoncelist al Teatrului „Scala”din Milano şi „Teatro Comunale” din Florenţa.

Timp de zece ani a fost directorul artistic al Festivalului Internaţional„Meersburger Winter” din Germania. Din 1997 este Membru de Onoareal Academiei Filarmonice din Bolonia (Italia), academie fondată în anul1666, care l-a avut ca membru şi pe W. A. Mozart. Violoncelul său esteun „Pietro Guarnierius” ce datează din anul 1709.

l ZIUA A DOUA, luni, 4 iulie

Seara muzicii corale:Corul Naţional de Cameră MADRIGAL (sala TT)Seara muzicii tradiţionale:Ansamblul Fraţilor ADVAHOV – Republica Moldova(Piaţa Turnului).

CORUL MADRIGAL

Este etalon mondial al muzicii corale camerale, a fost înfiinţat înanul 1963 de către reputatul dirijor Marin Constantin, susţinând peste

patru mii o sută de concerte pe cele mai prestigioase scene din Europa,America şi Asia.

La numai cinci ani de la naşterea sa, Madrigalul a primit MedaliaUNICEF, iar trei ani mai târziu prestigiosul premiu al Criticii MuzicaleGermane. Au urmat IL Saggitario d’Oro, în Italia – 1976, Medaille enVermeil – Luxemburg 1979, Diploma de onoare şi Premiul Grand DucAdolf tot în 1979. În 1992 Corul Madrigal a fost declarat la Paris Bun alPatrimoniului Cultural Universal UNESCO, iar preşedintele UNESCOdin acel timp, Federico Mayor, a ţinut un discurs emoţionant omagial şii-a oferit maestrului Marin Constantin titlul de Ambassadeur de bonnevolonte de l’UNESCO. În anul 2003, Corul Naţional de Cameră Madri-gal a primit din partea Preşedinţiei României, Ordinul Meritul Culturalîn Grad de Comandor. În ianuarie 2011 Marin Constantin a trecut în ne-fiinţă. Celebrul dirijor Ion Marin a devenit directorul de onoare al an-samblului, iar bagheta dirijorală i-a fost predată dirijorului VoicuPopescu.

ORCHESTRA FRAŢILOR ADVAHOV

Fraţii Vasile şi Vitalie Advahov, descendenţi dintr-o familie de lău-tari basarabeni, s-au născut în Cahul. Ambii părinţi au fost profesori la

S

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 9iulie-august 2016

VACANŢE MUZICALE la Piatra‐Neamţ – ediţia a 43‐acoala Pedagogică din Cahul. Tata preda acordeonul şi conduceamai multe grupuri de orchestră. În 1978 a absolvit Institutul deArte din Chişinău, clasa de acordeon şi dirijor de orchestră. Imediatdupă aceasta, a format o orchestră în care a adunat toţi lăutarii dela sud, inclusiv pe Dumitru şi Gheorghe Botgros, tatăl şi, respectiv,fratele dirijorului Nicolae Botgros, pe Ion Marinovici, Ionel şiToma Acriş. Astăzi, orchestra feciorilor săi, fondată în anul 2003,

numără treizeci de instrumentişti dintre cei mai talentaţi tineri lăutari dinBasarabia, majoritatea veniţi de pe băncile Liceului republican „CiprianPorumbescu” şi este un adevărat miracol de care se bucură toată lumea.

l ZIUA A TREIA, marţi, 5 iulie

Seara muzicii de cameră:Concertul ansamblului FAGOTISSIMO (scena TT) Seara muzicii de jazz:„Luiza Zan – Heritage”, concert susţinut de LUIZAZAN (Piaţa Turnului)

„FAGOTISSIMO ÎN RITM DE DANS”

„Fagotissimo” a fost constituit în 1999, când trei fagotişti de la Fi-larmonica „Mihail Jora” din Bacău, Mihai Timofti, Costică Mărcuţ şiPavel Ionescu, împreună cu George Hariton, prim fagotist la Filarmonica„Moldova” din Iaşi, au decis să exploreze magnificul univers timbral alacestui interesant instrument. Ulterior, Mihai Badiu a devenit componental cvartetului, formaţia colaborând şi cu fagotistul Mihai Gavril.

Repertoriul acestui grup cuprinde muzica barocă şi ajunge până lalucrări compuse special pentru această combinaţie de instrumente.

Formaţia a susţinut deja numeroase concerte în ţară (Iaşi, Bacău,Râmnicu Vâlcea, Craiova, Piatra-Neamţ, Piteşti, Oneşti, Constanţa) şistrăinătate (Italia, Franţa, Germania, Bulgaria, Macedonia, Moldova,Grecia, Ucraina), participând la numeroase festivaluri şi fiind prezentăîn teatre de tradiţie, precum Piccolo Reggio (Torino, Italia), Teatro Zanon(Udine, Italia), Palazzo Magnani (Reggio Emilia, Italia), Megaron (Sa-lonic, Grecia).

Luiza Zan – HERITAGE

Albumul „Heritage” este primul album de autor al Luizei Zan. Alşaselea album al carierei sale, „Heritage” este scris în întregime de Luiza,atât versurile, cât şi muzica reprezentând evocări explicite ale vieţii ar-tistei, întregul album fiind dedicat memoriei mamei, Maria Zan, îndrăgitprofesor de violă şi vioară, cea care a încurajat cariera de muzician aLuizei, plecată prea devreme dintre noi în iarna lui 2014.

În concertul prezentat publicului nemţean, Luiza a apărut alături dealţi doi fost elevi ai Liceului de Artă „Victor Brauner” Piatra-Neamţ, pia-nistul Albert Tajti şi violista Ioana Mardare, alături de Michael Acker labass şi Aron Ferencz la tobe.

l ZIUA A PATRA, miercuri, 6 iulie

Seara tinerilor muzicieni nemţeni:Recital ALEXANDRA TĂRNICERU – soprană;VERONA MAIER – pianist (scena TT)Seara muzicii de promenadă:ROMANIAN BRASS ORCHESTRA (Piaţa Turnului)

ALEXANDRA TĂRNICERU

A început de la vârsta de opt ani studiul pianului cu profesoara Mi-haela Spiridon şi teoria muzicii cu profesorul Ionel Ceobanu, în cadrulLiceul de Artă din Piatra-Neamţ. Tot din perioada liceului începe în pa-ralel şi studiile de canto cu profesoara Elena Botez, continuându-le apoila Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, cu lector univ. dr.Claudia Codreanu. Numeroase concursuri şi premii naţionale şi interna-ţionale. În calitate de laureată cu Premiul II la Concursul Internaţionalde Canto „Le Grand Prix de l’Opera” (Bucureşti, 2013) este invitată săfacă parte din Ansamblul Studioului de Operă din Zürich (Elveţia), undeactivează între 2013 şi 2015.

VERONA MAIER

Îndeplineşte, la ediţia a XLIII-a a Vacanţelor Muzicale, sarcina depianist acompaniator al festivalului. Pianistă cu o experienţă artistică şipedagogică bogată, Verona Maier este o prezenţă constantă la Vacanţe,răspunzând cu amabilitate de fiecare dată când a fost solicitată. Este de-ţinătoarea unei burse de studii din partea Guvernului francez pentrucursu?rile de pian ale Academiei de Vară de la Nisa (1983), doctor înmuzică şi, din 1990, cadru didactic la Universitatea Naţională de MuzicăBucureşti, fiind în prezent profesor de muzică de cameră şi prorector alinstituţiei. Desfăşoară o bogată activitate artistică, materializată în reci-taluri, concerte şi cursuri de măiestrie şi a fost invitată, ca membru saupreşedinte, în jurii de concursuri muzicale cu participare naţională şi in-ternaţională.

ANSAMBLUL ROMANIAN BASS

Formaţia camerală „Romanian Brass” este alcătuită din elita instru-mentiştilor suflători la instrumente de alamă din cadrul Orchestrei Sim-fonice a Filarmonicii „George Enescu”. Iniţiatorul şi dirijorul acestuiproiect ambiţios este Adrian Petrescu, muzician cu o impresionantă ca-rieră artistică naţională şi internaţională, prim oboist al Filarmonicii bu-cureştene.

Original i ta teacom ponenţei ansam-blului instrumental,entuziasmul interpre-ţilor, competenţa pro-fesională şi pasiuneacu care cântă au fosttot atâtea motive pen-tru care primele con-certe ale formaţieis-au bucurat de unfoarte mare succes lapublic.

Repertoriul –care se îmbogăţeştemereu – cuprindepartituri de referinţădin perioadele precla-sică, clasică, roman-tică şi contemporană,

Ş

Valentin ANDREI(continuare în pag. 10)

Eveniment

APOSTOLULPag. 10iulie-august 2016

VACANŢE MUZICALE la Piatra‐Neamţ – ediţia a 43‐a

uzică sacră şi pagini de divertisment. „Romanian Brass” interpre-tează frecvent lucrări de Bach, Haendel, Vivaldi, Gabrielli, Pergo-lesi, Mozart, Beethoven, Berlioz, Bizet, Ceaikovski, Verdi, Strauss,Wagner, Bruckner, Elgar, Ravel, Gershwin, Enescu, Hazzel, Par-ker, Brubeck, J.van der Roost, Copland, Dan Dediu.

l ZIUA A CINCEA, joi, 7 iulie

Seara instituţiilor de învăţământ superior muzical:Universitatea de Arte „George Enescu” IAŞI, Acade-mia de Muzică „Gheorghe Dima” CLUJ-NAPOCA,Universitatea Naţională de Muzică BUCUREŞTI(scena TT)Seara muzicii etno-rock:„NIGHTLOSERS” (Piaţa Turnului)

„NIGHTLOSERS”

Este o trupă înfiinţată în 1994, cântă blues ardelenesc, un etno-bluesconstruit ca display muzical postmodern, în care acordurile serioase aleblues-ului american sunt piperate cu intervenţii etno române, maghiareşi ţigăneşti, montate în conformitate cu o imagine (a formaţiei) desprinsădintr-un film autoironic, în care un grup de ţărănoi beţivi au ajuns în-tâmplător pe o scenă. În cei peste 20 de ani de existenţă au concertat lafestivaluri din mai toate ţările din Europa dar şi în oraşe din SUA şi Ca-nada. Sunt cunoscuţi de publicul larg datorită pieselor „Beţivan Ratat”şi „Dragostea-i ca şi o râie”, piese ce reflectă mai degrabă spiritul umo-ristic specific trupei, prezent şi el în concertele live, unde pasajele deblues se îmbină natural cu muzica tradiţională autentică ardelenească (ţi-

gănească, ungu-rească şir o m â n e a s c ă ) .Discografia gru-pului conţinepatru albume:Sitting on the topof the world(1994), PlumBrandy Blues(1998), Rhythm& Bulz (2004) şiCinste Lor(2013).

l ZIUA A ŞASEA, vineri, 8 iulie

Seara cursurilor de măiestrie:Recitalurile cursanţilor claselor conduse de cătreGALINA BUINOVSCHI (vioară) şi DORINGLIGA (oboi), corepetitoare fiind pianisteleVerona Maier şi Raluca Ouatu.Seara muzicii flamenco:TRIO ZAMFIRESCU şi ADRIAN NAIDIN(Piaţa Turnului)

GALINA BUINOVSCHI

Galina Buinovschi a absolvit în 1969 Şcoala Medie Specială de Mu-zică „Eugen Coca” Chişinău, specialitatea „vioară” şi Conservatorul deStat „P. I. Ceaikovski”, Moscova. Activează la Orchestra de cameră a

Radioteleviziunii din Moldova, la orchestra „Mioriţa”. Şefă a catedreiinstrumente cu corzi, iar după reformarea Şcolii „E. Coca” din 1990 estedirector al Liceului-internat Republican de Muzică „Ciprian Porum-bescu” şi profesor de vioară. A participat în juriul concursurilor din Ro-mânia, Bulgaria, Belarus, Rusia, Ucraina, Republica Moldova. A avutmasterklassuri în Belarus, Bulgaria, Republica Moldova. Din 2000 de-ţine titlul onorific „Maestru în Artă”.

DORIN GLIGA

Este absolvent al Liceului de Muzică „Dinu Lipatti” şi al Conserva-torului „Ciprian Porumbescu” Bucureşti, promoţia 1982. Cursuri de per-fecţionare în Italia cu Renato Zamfini – oboi, Antonio Banchelli –muzică preclasică, Arturo Sachetti – muzică de cameră şi în Germaniacu Pierre Yves Artaud – muzică contemporană. Colaborator al Filarmo-nicii „George Enescu” din Bucureşti, între anii 1979-1982, a debutat subbagheta marelui dirijor Sergiu Celibidache, apoi a fost solist-oboist laFilarmonica „Mihail Jora” din Bacău. Profesor la catedra de muzică decameră la Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti (1992-2004) şila clasa de oboi a Facultăţii de Muzică din Braşov (1994-2003), este in-vitat să susţină cursuri de măiestrie în ţară şi străinătate şi face parte dindiferite jurii naţionale şi internaţionale.

TRIO ZAMFIRESCU ŞI ADRIAN NOUR

Adrian Noureste un actor pa-sionat de muzică,dans şi panto-mimă, membru alcompaniilor con-duse de Dan Puricşi Gigi Caciu-leanu şi colabora-tor al mai multor teatre bucureştene. În 2013 participă la Vocea Românieişi ajunge până în finala concursului. În prezent cântă alături de Trio Zam-firescu şi trupa de jazz „Cantaloop”.

Fraţii Georgeta, Ionuţ şi Stan Zamfirescu sunt unanim recunoscuţica cei mai buni chitarişti din România, fiind deţinătorii premiului întâila toate competiţiile naţionale de gen şi repurtând răsunătoare succesepe plan european. Trio Zamfirescu s-a născut din dorinţa de a reda şitransmite acea trăire pasională regăsită în stilul flamenco, prin etalareaunei palete largi de expresie de la profunzimea stărilor meditative, la in-tensitatea pasajelor de virtuozitate.

l ZIUA A ŞAPTEA, sâmbătă, 9 iulie

Lansarea albumului de artă „MIRCEA RĂSVANCIACÂRU – o marcă inconfundabilă” (Muzeul de Artă)Seara muzicii de operă:ORCHESTRA SIMFONICĂ BUCUREŞTI (dirijorJIN WANG) şi soprana VASSILIKI KARAYANNIdin Grecia (Piaţa Turnului)

ORCHESTRA SIMFONICĂ BUCUREŞTI

Înfiinţată în 2007 de trei tineri muzicieni ambiţioşi, reunind în com-ponenţa sa cei mai valoroşi instrumentişti din România, s-a afirmat înurma impresionantei serii de concerte „Salut CULTURA!” şi a eveni-mentelor susţinute atât în săli tradiţionale de concert, în aer liber cât şiîn locuri mai puţin convenţionale. Orchestra abordează o paletă variatăde repertoriu, de la muzica clasică până la stiluri mai puţin convenţionale,precum muzică de film, pop/rock şi crossover. Orchestra Simfonică Bu-cureşti a concertat alături de artişti de talie internaţională precum renu-mitele soprane Angela Gheorghiu, Sarah Brightman şi Tarja Turunen, aparticipat la festivaluri de renume, a fost prima orchestră română invitată

(urmare din pag. 9)

m

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 11iulie-august 2016

VACANŢE MUZICALE la Piatra‐Neamţ – ediţia a 43‐a

n 2013, alături de dirijorul francez Benoît Fromanger, să concer-teze în premieră în şapte săli celebre din America de Sud. Sub ba-gheta dirijorului Jin Wang, a susţinut 20 de concerte în cadrulprimului său turneu în Republica Populară Chineză, devenind ast-fel prima orchestră simfonică din România care a concertat dupăanul 1990 în Shanghai şi alte centre culturale din China.

JIN WANG – dirijor (CHINA)

Distins muzician şi dirijor, Jin Wang a studiat dirijatul de orchestrăla Conservatorul din Beijing şi apoi la Academia de Muzică din Viena.

Distins în mai multe concursuri internaţionale, a fost invitat la pupitrulunor prestigioase orchestre precum Orchestra Simfonică Radio din Ber-lin, Royal Philharmonic Orchestra din Londra, Orchestra „Toscanini”din Italia, Orchestra Naţională din China, Filarmonica din Seul, Orches-tra Simfonică din Singapore, Orchestra Simfonică „Yomiuri” din Tokyo,precum şi al altor ansambluri de profil din Praga, Stockholm, Bergen,Copenhaga şi Berlin.

Este director artistic al ansamblului „Schubert Sinfonietta”, iar înstagiunile 2006-2008 a fost director atât al Filarmonicii cât şi al Opereidin Würzburg.

VASSILIKI KARAYANNI – soprană (GRECIA)

Soprana de coloratură a început studiul pianului şi al acordeonuluila Conservatorul Municipal din Patras. Ulterior, a continuat studiul pia-nului şi al artei vocale la Atena. Evoluţii pe cele mai renumite scene eu-ropene: Teatrul Scala şi Teatro Dal Verme – Milano, Covent Garden,Queen Elisabeth Hall şi Cadogan Hall – Londra, San Carlo – Napoli,Sao Carlosd – Lisabona, Opera din Düsseldorf, Opera Comică – Berlin,Maggio Musicale Fiorentino, Carlo Felice – Genova, Megaron – Atenaşi Thessaloniki. Are în repertoriu roluri de mare anvergură din creaţiacompozitorilor: J. Offenbach, W. A. Mozart, R. Strauss, G. Verdi, G. Do-nizetti, G. Rossini ş.a.

(N.R. – text prescurtat)

î

incer să fiu, mi-aş fi dorit mai mult de laspectacolul de la Curtea Domnească.Anunţat ca „seară de jazz” sau şi mai şi,ca o seară de folclor cu nuanţe de jazz,evenimentul ridică unele semne de între-bare: jazzul este, prin excelenţă, muzicaimprovizaţiei. Se şi spune că el nu se

cântă după partituri, fiindcă n-ar mai fi jazz şică aceeaşi piesă ascultată astăzi nu este aceeaşicu varianta de ieri. Genul nu este agreat de oriceureche, iar dacă e vorba de jazz vocal, mai com-plicat decât cel instrumental, e şi mai greu. Is-toria nu abundă în nume sonore şi nu-mi vin înminte decât Ella Fitzgerald, Louis Armstrong şiromânca Aura Urziceanu, şi ea şcolită în Ame-rica. Nu pun la îndoială talentul, timbrul, forţa,

registrul vocalşi exuberanţa,ingeniozitateaartistei, expe-rienţa scenică şiconcertistică asa. Dar LuizaZan a riscat cuun spectacol„all inclusive”,adică cu detoate: evocare aiubirii filiale şia locurilor debaştină, admira-bilă în esenţa ei,şi lansare dealbum („Heri-

tage”) şi ofertă de tricouri inscripţionate cu ver-suri originale şi intime şi altele, după cum dincapul locului mi se pare riscant să vrei să ţeşiun covor de jazz pe urzeala de folclor sau in-vers. Concetăţeana noastră poate fi la fel de va-

loroasă şi în folclor sau muzică populară ca şiîn jazz, dar nu la grămadă. Că se poate cânta cuviola în poziţie de violoncel saucă poţi suplini valoarea cu ex-plicaţii uşor ezitante, nu în-seamnă prea mult. Am încercatsentimentul că ceea ce a lipsitîntregului, a fost un impresarferm, de valoare, capabil să se-pare apele şi, mai ales, să poto-lească valurile, uneori preamari. Altfel, Vacanţele Muzicaleîşi dovedesc perenitatea, rolul şiimportanţa în viaţa urbei şi a oa-menilor care le-au consacrat.Nu pot încheia fără să amintesccelor care vor să audă că aceastămanifestare nu a fost conceputăşi iniţiată ca un festival oarecarede muzică, ci ca practică de vară a studenţilorde conservator, ceea ce însemnă lecţii şi de-monstraţii de teorie muzicală, de interpretare,de contrapunct, de dirijat şi atâtea alte elementecare ţin de formarea unor muzicieni adevăraţi.Vacanţele Muzicale la Piatra-Neamţ trebuie săredevină, să-şi recapete caracterul iniţial, fiin-dcă este vorba nu numai de maximă utilitatepentru instrucţia muzicală, ci şi de un unicat lacare trebuie să ţinem.

***

Cine n-a pierdut, în viaţă lui o noapte? Saumai multe. Ce este mai important este motivulpierderii iremediabile, finalitatea sau cu ce airămas. Iată însă că există muzicieni profesio-nişti care se autointitulează ca atare şi n-ar finimic rău dacă i-ar privi doar pe ei, dar existăriscul de a-i face şi pe alţii să le piardă. N-am

urcat scările spre turn cu idei preconcepute şipot spune că m-am pătruns de ritm şi chiar de

armonie pentru o bună bucatăde vreme. Şi cred că acelaşilucru s-a petrecut cu mare partedin publicul prezent. Ba forma-ţia Nightlosers (Pierzătorii denoapte, pe graiul nostru) mi-aoferit revelaţia că ritmurile mu-zicii noastre folclorice suntapropiate dacă nu identice curitmurile consacrate de tipblues, rock sau altele şi că de-pinde numai de maniera în carele susţii şi le dai viaţă. Nu ai înfiecare zi posibilitatea să asculţiCăluşarii în varianta rock, nupot spune că am rămas indife-rent, fără să ştiu dacă e bine orinu. Este foarte adevărat că în

prezentarea formaţiei care a repurtat numeroasesuccese în diferite ţări ale lumii, se aminteştede un etno-blues ardelenesc, uneori „piperat”cu floricele de tip etno româneşti, maghiare şiţigăneşti, ceea ce poate surprinde ca excepţie.Dar nu acelaşi lucru se poate spune când devinepredominant sau este căutat cu orice preţ. Preţulse dovedeşte a fi mult prea mare, alunecareadestul de frecvenţa spre kitsch sau bâlci nu estedeparte de adevăr. Cred că Nightlosers este şipoate fi valoroasă prin ea însăşi dar numai înmăsura în care îşi defineşte cu exactitate apar-tenenţa la un stil sau la altul. Pledez pentru di-versificarea genurilor muzicale şi a modalită -ţilor de expresie care fac diferenţa dintre un fes-tival sau altul dar o selecţie mai atentă a forma-ţiilor care pot accede la prestigiul VacanţelorMuzicale nu este niciodată neavenită.

Virgil RĂZEŞU

S

Între modestie şi exuberanţă

Arte şi Meserii

APOSTOLULPag. 12

Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii r Arte [i meserii

IULIE

5/6/1896 – n. Jean Mihail (pseudo. JeanMihailovici), la Hălăuceşti, Roman (d. 12.03. 1963, Bucureşti), regizor de film. A ab-solvit Liceul „Roman-Vodă”; studii în do-meniul cinematografiei în Germania şiFranţa. Pionier al artei cinematografice ro-mâneşti. Filme (regie, scenografie, comen-tarii, machiaj) 1923-1963: „Ţigăncuşa de la

iatac”; „Păcat”; „Manasse”; „Viaţa unui oraş”;„Cererea în căsătorie”; „Televiziune – Ce va fimâine” ş.a. Carte: „Filmul românesc de altădată”,1963.

■ 6/1936 – n. Laurenţiu Tărniceru, la Gâr-cina, Neamţ (d. 20. 12. 1994, Piatra-Neamţ), poet.După absolvirea Şcolii Profesionale din Făgăraş(1957), a lucrat la Combinatul de ÎngrăşăminteAzotoase din Săvineşti. A frecventat Cenaclul lite-

rar „Petrodava” şi a publicat poezii în: „Ceahlăul”,„Ateneu”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Lu-ceafărul”. Cărţi: „Intonaţii” (1989), „Şi toamnauită” (1992), „Noaptea expierii” (1993).

■ 6/1958 – n. Adrian Alui Gheorghe, la To-

poliţa, Neamţ, scriitor. Fa-cultatea de Filologie, Iaşi,dr. în filologie. A condusCercul Literar „Tinereţefără bătrâneţe” din Piatra-Neamţ, profesor, ziarist, di-rector de muzeu, consilier,deputat. director al Direc-ţiei pentru Cultură Neamţ şial Bibliotecii Judeţene „Gh.T. Kirileanu”. Colaborează

la cele mai importante reviste din ţară. Iniţiator almai multor publicaţii literare din Neamţ („Anti-teze”, „Biblioteca din Nord”, „Caietele de laDurău”, „Conta”, „Ion Creangă”, „MeridianulOzana”). Distins cu Premiul Naţional al U. S şi cuOrdinul Meritul Cultural, în Grad de Cavaler şi înGrad de Ofiţer. Fondator al Colocviilor Naţionalede Poezie. Cărţi: „Ceremonii insidioase”, „Poemeîn alb-negru”, „Intimitatea absenţei”, „Cântece deîngropat pe cei vii”, „Fratele meu, străinul”, „Su-pravieţuitorul şi alte poeme”, „Titanic şvaiţer”,„Complicitate”, „Goliath”, „Îngerul căzut”, „Bătrâ-nul şi Marta” ş.a. A îngrijit multe cărţi din creaţialui Aurel Dumitraşcu.

■ 9/1946 – n. Mircea Răsvan Ciacâru, laCluj. Pictor. Cursuri primare, gimnaziale, liceale şiFacultatea de Arte Plastice (1973), toate la Timi-şoara. Repartizat în Judeţul Neamţ (1973), a predatla şcolile din Bălţăteşti şi Negreşti, apoi, la ŞcoalaPopulară de Artă, până în 1981, când s-a transferat

Rememorări nemţene

n

iulie-august 2016

Să ne umplemrezervorul cu iubire!

tăteam pe fotoliul comod de lângă trandafirul urcă -tor din grădina nepoatei mele şi nu-mi venea să-micred urechilor ce-mi povestea copilul.

– Ce-ai făcut astăzi la şcoală? l-am întrebatmai mult din politeţe, căci mă simţeam prea binecă să-mi stric ziua cu acest subiect.

– Ne-am umplut rezervorul cu iubire, mi-arăspuns puştiul.

– Bravo, domnule, ai început să dai răspunsuri inte-resante, am remarcat eu încântată.

– Păi, chiar asta am făcut. Am avut o oră de română. – Ok, m-am prins. Despre ce aţi discutat de v-aţi um-

plut sufletul de iubire? – Despre nimic. Doamna a hotărât ca la începutul

fiecărei ore să ne umplem rezervorul cu iubire, dar astadurează aproape toată ora.

– Şi mă rog cum vă umpleţi voi rezervorul? – Ieşim pe rând câte unul în faţă clasei şi ceilalţi tre-

buie să-i spună cuvinte frumoase şi să-l laude. – Glumeşti? – Deloc. Astăzi a ieşit doamna în faţa clasei şi a fost

rândul meu să încep să-i umplu rezervorul.– Adică, ce-ai făcut? am întrebat eu siderată.– Am început să spun că este o femeie frumoasă, că

este deşteaptă ...mă rog, am spus cuvinte frumoase că săaibă şi ceilalţi de unde să se inspire... A stat în faţă claseipână au terminat toţi de spus, adică până la sfârşitul orei.

– Şi când a predat? – Păi, de obicei ne dă să învăţăm acasă, singuri.– Da, dar aveţi rezervorul plin cu iubire ...Am văzut şi am auzit o mulţime de aberaţii în ultimii

ani, dar aşa ceva încă nu întâlnisem. Ce deziluzii o îm-ping pe doamna profesoară să apeleze la scenarii falseîn care implică nişte copii nevinovaţi? Realizează că areo boală? Şi dacă rezervorul doamnei are vreo fisură?

Copiii aceştia sunt la vârstă la care încă perceplumea prin ochelarii adulţilor; dacă li se transmit infor-maţii distorsionate atunci reacţiile lor de mai târziu nupot fi judecate, ci atribuite acestor momente în care va-lorile sunt batjocorite.

Se întâmplă în anul de graţie 2016, în şcoală româ-nească.

SMS

Ion Creangă şi copiii din noiată-ne ajunşi la cea de-a cincea edi-ţie a Concursului Interjudeţean„Creangă şi copiii” din cadrul pro-iectului educaţional „Valorile satu-lui românesc păstrate în muzeuletnografic”. Concursul este înscrisîn CAER la poziţia 1259 şi s-a des-

făşurat pe 10 iunie 2016 la Căminul Cul-tural Dulceşti.

Coordonatorii proiectului sunt:Prof. înv. Rodica Popa – director la

Şcoala Gimnazială Dulceşti;Prof. Daniela-Maria Ciuraru – di-

rector la Şcoala Gimnazială „NicolaeApostol”, Ruginoasa;

Prof. educ. Luminiţa Dascălu – Li-ceul Tehnologic „Vasile Sav”, ŞcoalaGimnazială „Carol I”, Roman.

Suntem parteneri cu următoarele in-stituţii:

– Inspectoratul Şcolar JudeţeanNeamţ

– Casa Corpului Didactic Neamţ– Primăria Comunei Dulceşti– Asociaţia Învăţătorilor Neamţ– Biserica „Pogorârea Sfântului

Duh”, Dulceşti– Biserica „Precista Mică”, Roman– Biblioteca din comuna Dulceşti– Asociaţia cultural-artistică „Gong”

din Roman, precum şi cu 26 de şcoli,licee din judeţ şi ţară, prin intermediul co-laborării a 64 de cadre didactice.

Grupul ţintă este format din eleviiclaselor I- VIII şi cei de liceu coordonaţide cadre didactice foarte talentate şi de-dicate.

Proiectul a fost creat pe baza urmă-torului argument: dorinţa de a ilustra va-lorile, tradiţiile naţionale româneşti dinţinutul Moldovei prin opera marelui scrii-tor Ion Creangă.

Concursul are ca scop afirmarea şistimularea potenţialului creativ al preşco-larilor şi şcolarilor prin arte plastice, lite-ratură, educaţie muzicală, religioasă şiteatru.

Ca obiectiv aş remarca atragereaefectivă şi afectivă a elevilor şi preşcola-rilor în organizarea unor activităţi cu uncaracter extracurricular, contribuind laevoluţia calitativă a acestora.

Elevii au putut participa indirect cudesene, picturi, colaje având ca tematicăaspecte din opera lui Creangă utilizândtehnici diferite de lucru. Ca dovadă avemexpoziţia formată din 190 de lucrări pri-mite de la unităţile şcolare înscrise în pro-iect. Participanţii au primit diplome şiadeverinţe.

De asemenea, elevii s-au implicat şiîn mod direct la concurs prin activitateaa trei echipaje din cadrul Şcolii Gimna-ziale Dulceşti, echipe formate din câtepatru elevi. Copiii au răspuns la întrebăridin viaţa şi opera marelui povestitorromân, Ion Creangă.

Un număr de 210 elevi au adus unomagiu scriitorului îndrăgit, Ion Creangă,prin punerea în scenă a numeroase dra-matizări, scenete, monologuri, dialoguri,recitări, şezători, grupuri vocale şi dan-suri populare.

Prof. înv. preşc.Luminiţa DASCĂLU –

Liceul Teh. „Vasile Sav”Prof. înv. primar Rodica POPA –

Şcoala Gimnazială Dulceşti

S

I

Eveniment

APOSTOLUL Pag. 13


a Complexul Mu-zeal Judeţean Neamţ(muzeograf restaura-tor). Expoziţii perso-nale (1974-2013) la:Piatra-Neamţ, Bucu-reşti, Tel Aviv, Al-mere – Olanda,

Frank furt pe Main. Nume-roase expoziţii de grup şi co-lective. În colecţii: Olanda,Franţa, Canada, S. U. A.,Germania, Israel, Suedia, Italia.

■ 12/1961 – n. Emilia Ţuţuianu-Dospinescu,la Râşca, Suceava, psiholog, poetă, prozatoare, pu-blicistă, editoare. A absolvit Liceul „Roman-Vodă”,Facultatea Relaţii Publice, a Universităţii Iaşi. Din2008, lucrează la Biblioteca Municipală. Colabo-rează la diverse publicaţii literare din ţară şi dinstrăinătate. A debutat cu „Flori de măr”, versuri

(2002). Alte cărţi: „În amurg”, versuri. „ConstantinBârjoveanu”. În editura pe care a fondat-o, „Muşa-tinia”, a îngrijit, a prefaţat zeci de cărţi, de filosofie,literatură şi teorie literară, muzică şi albume de artă,monografii, antologii. A fondat Societatea Culturală

„George-Radu Melidon” şi Revista „Melidonium”.Premiul Culturii, la „Sărbătoarea Culturii Romaş-cane”; medalii de bronz şi de argint, acordate deEpiscopia / Arhiepiscopia Romanului (şi Bacăului).

■ 15/1941 – n. Radu Zaharescu, la ŞarulDornei, Suceava (d. 10. 02. 2003, Piatra-Neamţ),profesor, poet. A absolvit Facultatea de Filologie aUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. S-astabilit la Piatra-Neamţ, a predat limba şi literaturaromână la Colegiul Naţional de Informatică dinPiatra-Neamţ (din 1974). A publicat, sporadic, ver-

suri şi articole de specialitate şi este autorul uneisingure cărţi de poezii şi aforisme – „Lumea-noglindă”.

■ 15. 07. 1976 – n. Daniel Dieaconu, la Pia-tra-Neamţ, profesor, istoric, eseist, documentarist.După absolvirea Facultăţii de Istorie din Bucureşti,

a obţinut catedra de specia-litate la Grinţieş. Este cer-cetător ştiinţific în cadrulCentrului de Cercetarepentru Dezvoltare Regio-nală şi Integrare Europeanăal Universităţii Bucureşti,profesor mentor pentru is-torie, doctor în istorie(2007), membru al Consi-liului Ştiinţific al Parcului


Constantin TOMŞA(continuare în pag. 14)

l

iulie-august 2016

Gheorghe Bunghez: Contrapunct …Demnitatea supravieţuirii prin Cultură

ontrapunct … Demnitatea su-pravieţuirii prin Cultură, ul-tima carte a domnului profesorGheorghe I. Bunghez, a avutlansarea luna aceasta, de ziuaFranţei. Evenimentul, căci des-pre un eveniment cultural estevorba, a avut loc la Casa Cărţii,

cum prea bine i se şade unei întâlniria cărţi cu cititorii săi. Spaţiul a fostsupraaglomerat căci numele autoruluie binecunoscut pietrenilor – şi nunumai – iar cartea, citită deja de maimulţi apropiaţi ai făptaşului, seanunţa, prin titlu şi conţinut, una ca-pabilă să stârnească cel puţin pole-mici. E un lucru cu care profesorulBunghez ne-a obişnuit deja, penulti-mul său titlu Teatrul Tineretului între„Dragonul” şi „Piaţeta” provocândla vremea lansării, în 2010, un ecoumai mare decât cel al spectacolelorinstituţiei pomenite. Să trecem însă lafapte; acta non verba fiind şi una din-tre devizele preferate ale autorului.

Laurenţiu Dulamă, vicepreşe-dinte al C.J. Neamţ şi Carmen Năs-tase, director al Centrului de CulturăCarmen Saeculare, primii vorbitori –oficiali ca să zic aşa, care au finanţatşi editat cartea – au felicitat autorul şiau promis sprijin şi altor întreprinderisimilare ale nemţenilor. Scurt şi laobiect.

Scriitorul Emil Nicolae a vorbitdespre supraveţuirea culturii în libe-ralism şi despre ceea ce reprezintăacest volum: o carte utilă, oricum aiciti-o (...) punctul de vedere al unuiom care a lucrat în sistemul cultural,la administrarea culturii...

O carte semnal de alarmă şi ocarte strigăt, a diagnosticat scriitoa-rea Raluca Naclad, consultant artisticla Teatrul Tineretului. O carte prove-nită din tenacitatea şi voinţa de a faceceva a autorului, o carte stând subsemnul verbului „a organiza” (...) ocarte omagiu pentru toţi cei care i-aufost alături în munca sa.

Ceva mai pragmatic, criticulConstantin Tomşa observă extremeledin care sunt privite astăzi a doua ju-mătate a veacului trecut şi sfertul ac-tualului (Doamne, vorbesc ca unnegustor!) ambele, în general, radi-cale: condamnare sau adulare totală,pentru cei ce au „beneficiat” de ava-tarurile sau dedulcirile sistemului. Armai exista şi o zonă gri, sub semnulimprovizaţiei şi amatorismului pro-vocate de necunoaşterea sau ignora-rea surselor, ori, frecvent, de orea-voinţă absolut gratuită. Ne aflămla porţile Orientului, nu? Concluziadlui. Tomşa zice însă că volumul Con-trapunct... este o carte potrivită scrisăde omul potrivit (...), de un profesionistcu studii serioase, care vede lucruriledin interiorul sistemului, vorbind aşa-dar în deplină cunoştinţă de cauză.Subscriu. După cum subscriu la

amendarea calificativului de „anima-tor”, folosit de profesorul ŞtefanOprea, cu referire la autor, în docu-mentata şi pertinenta prefaţă care des-chide cartea. (Deşi ar fi fost amuzantsă aibă dreptate...)

După un excurs asupra rezisten-ţei prin cultură, a supraveţuirii princultură, scriitorul Lucian Strochi de-monstrează cât de necesară esteaceastă carte, atât ca sursă de docu-mentare pentru tânăra generaţie, câtşi ca punct de referinţă în aproxima-rea viitorului. Şi mi-au făcut plăcereobservaţiile privind distincţia cărţii însine, calitatea tiparului (încă o notăbună pentru profesioniştii de la Auto-graf), frumuseţea şi expresivitateacoperţilor care reproduc o Fructierădacică de la Bâtca Doamnei şi Gân-ditorul de la Târpeşti. (Deşi, cumspunea cineva, Gânditorul cu pricinaparcă mai mult îşi dă cu pumnii încap decât cugetă, dar nu de ArtaEneolitică ne arde nouă, acum)

Despre Contrapunct … Demni-tatea supravieţuirii prin Cultură s-auspus şi se pot spune multe, autorul în-suşi nuanţându-şi în intervenţia finalăa „lansării” intenţiile, obiectivele, aş-teptările şi dezamăgirile acestei cărţi.

Voi simplifica însă şi voi citadoar fraza care deschide „adnotărilepreliminare” ale volumului: Fiecareom are dreptul la partea sa de ade-văr (infimă, atâta câtă este ea), în ju-decarea istoriei trăite, dacă aîncercat măcar să otrăiască, nu numaica simplu martor.

Esenţialul con-stă însă în faptul dea-ţi asuma acest ade-văr, fără a-ţi împo-văra conştiinţa, dacăo ai! Textul îmi apar-ţine – scrie autorul.L-am postat ca pe un„moto” în debutulacestui preambul,pentru a marca, fărăniciun echivoc, pozi-ţia pe care mă situez

şi răspunderea pe care mi-o asum, in-diferent de părerile, pro sau contra,asupra punctelor mele de vedere. Mise pare destul de clar şi inutil de co-mentat. Nu pot însă să nu remarc –asumându-mi riscurile aferente – uşu-rinţa cu care vorbitorii au trecut pestecuvântul demnitate – din titlu, alt -minteri o vorbă ieşită din limbajulnostru cotidian, în mare parte şi pen-tru că nu mai are cine-ştie-ce realitatede acoperit. La autorul nostru însă,demnitatea şi moralitatea mergmână în mână; în viaţă şi în carte: nupoţi supraveţui fără demnitate (nicisăraca, ea, cultura nu poate), dupăcum principala sarcină a omului decultură este să repună în drepturi, întoate sferele de activitate, compe-tenţa, valoarea, profesionalismul şimoralitatea.

Voi încheia revenind la profeso-rul Ştefan Oprea, un bun prieten alpietrenilor şi al Teatrului Tineretului(deşi în ultimii ani se cam ignoră re-ciproc), care spune lucruri pe care legândesc şi eu, dar le semnează cu oaltă autoritate: Pentru cine o citeştecu atenţie, cartea dezvăluie – dincolode peisajul spiritual complet al unuijudeţ şi a unei perioade – viaţa, acti-vitatea, concepţiile, credinţele bucu-riile şi deziluziile unui om care amizat totul pe ideea demnităţiiumane şi pe supravieţuirea demnăprin cultură. Q.E.D.

Mircea ZAHARIA

C

Semnaleditorial:

Arte şi Meserii

APOSTOLULPag. 14


aţional Ceahlău, membru al Consiliului Di-rector al Forumului Montan Român, FilialaNeamţ. Cărţi (în nume propriu): „La poale deCeahlău”, „Ceahlăul, muntele legendelor saulegenda muntelui”, „Legendele MunteluiCeahlăul”, „Evreii din Moldova de Nord, cuprivire specială asupra Judeţului Neamţ / Dela primele aşezări până în anul 1938”, „Rea-

litatea unui mit: Corneliu Zelea Codreanu”, „Mito-logie şi creştinism la Muntele Ceahlău” ş. a.

■ 18. 07. 1951– n. Bică N. Căciuleanu, laBârlad, poet şi prozator. Şcoala de Muzică şi ArtePlastice, Liceul Calistrat Hogaş, Şcoala TehnicăPostliceală, toate din Piatra-Neamţ. Absolvent alFacultăţii de Muzică din Piatra-Neamţ, (2011),predă la şcolile din Bicaz Chei şi Bicazu Ardelean.Debut cu „Brambura pe Nicăieri”, proză, 2005,urmat de: „Aşadar, omul pneumatic”, „Sărutul

franţuzesc!”, „45 de Ex-Citaţii”, şi „Al nouălearai”.

■ 23/1950 – n. Lucian Strochi, la Petroşani,Hunedoara, profesor, doctor în filologie, scriitor,critic literar şi de artă. Absolvent al Facultăţii de

Filologie a UniversităţiiBucureşti, profesor la Taz-lău şi Piatra-Neamţ; după1990, director la CasaFranţei, funcţionar la Pre-fectură, la Consiliul Jude-ţean şi la PrimăriaPiatra-Neamţ, director alDirecţiei pentru Cultură,director artistic al T. T. A

debutat în „Steagul roşu” din oraşul natal, peste 80de premii la concursuri literare. Editorial a debutatcu „Penultima partidă de zaruri”, proză scurtă(1985). Este autor a peste treizeci de volume deproză scurtă, romane, poezie, teatru, teorie şi cri-tică literară, antologii. Face critică de artă plastică.Director al Revistei „Asachi”. Este membru al U.S. şi al U. A. P. Alte cărţi: „Gambit”; „Cuvântulcuvânt”; „Judeţul Neamţ, monografie” (colab.);„Purtătorul de cuvânt”; „Cicatricea”; „Sonete”;„Memoria fulgerului”; „Monere 50”; „Versuri”;„Emisferele de Brandenburg”; „Introducere în fan-tastic”; „Fantasticul în proza românească”; „Para-doxala Olanda”; „Antologie a muntelui”;„Ceasornicul lui Eliade”; „Teatru”; „Ore supli-mentare”; „Funia de nisip”; „Alfabetul animale-lor” I-III; „Despre esenţe şi tincturi”; „Poesii vechişi nouă”; „Gânduri-rânduri”; „Ancade şi alte poe-zii de formă fixă” ş. a.


(urmare din pag. 13)

N

iulie-august 2016

ANIVERSĂRI CULTURALE

IULIE

. „CONTEMPORANUL” (1881–1891): revistăştiinţifică şi literară, Iaşi; 135 ani de la apariţie

02. NOSTRADAMUS (1503–1566) medic,cabalist şi farmacist francez; 450 ani de la moarte

02. PALER, OCTAVIAN (1926–2007) scrii-tor; 90 ani de la naştere

02. ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT(1457-1504)

03. TODUŢĂ, SIGISMUND (1908–1991) compo-zitor, muzicolog, academician; 25 ani de la moarte

07. HARTULARY-DARCLÉE, ION (1886–1969)compozitor; 130 ani de la naştere

10. PUTNA, MĂNĂSTIRE (1466) – 550 de ani dela întemeiere

13. TECLU, NICOLAE (1839–1916) chimist, aca-demician; 100 ani de la moarte

14. ZIUA NAŢIONALĂ A FRANŢEI17. CHIŞINĂU – 580 ani de la prima atestare do-

cumentară 18. KREMNITZ, MITE (1852–1916) scriitoare

germană; 100 ani de la moarte 21. ALECSANDRI, VASILE (1821-1890), scriitor

şi dramaturg– 195 de ani de la naştere24. IVAŞCU, GEORGE (1911–1988) publicist,

critic şi istoric literar; 105 ani de la naştere 26. SHAW, GEORGE BERNARD (1856- 1950),

dramaturg, premiului Nobel– 160 de ani de la naştere27. LERMONTOV, MIHAIL (1814–1841) poet

rus; 175 ani de la moarte 28. VIVALDI, ANTONIO (1678–1741) compozi-

tor şi violonist italian; 275 ani de la moarte 29. DESSILA, OCTAV (1894–1976) scriitor; 40

ani de la moarte 29. ZIUA CONSTITUŢIEI REPUBLICII MOL-

DOVA (Aprobată de Parlamentul RM la 29 iulie 1994)29. ZIUA IMNULUI NAŢIONAL AL ROMÂ-

NIEI, „DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!”31. MOISESCU, IUSTIN (1910–1986) al patrulea

Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române; 30 ani de lamoarte.

01

Literatură de sertar: ,,De la un răsăritla un apus de soareˮ de Mihai Gh. Enăchescu

ult timp după 1989, s-a vorbit des-pre aşa-zisa ,,literatură de sertarˮ pecare scriitorii din perioada regimu-lui comunist ar fi scris-o şi nu ar fiputut să o publice fiindcă aceastanu ar fi fost în concordanţă cu ideo-logia vremii. Dar se pare că aştep-tarea a

fost zadarnică.Nu de mult,

am avut ocaziade a cunoaşte unmanuscris care,pe bună dreptateface parte dincategoria litera-turii la care ne-am referit. Estevorba despre ro-manul De la unrăsărit la un apus de soare scris de medi-cul doctor Mihai Gh. Enăchescu, al căruimanuscris, prin grija fiului său Mihai-Ga-briel Enăchescu, a soţiei sale Martha-Vio-rica Enăchescu şi a fiicei lor Raluca-IoanaEnăchescu-Condeescu a fost publicat re-cent la Editura „Cetatea Doamnei” dinPiatra-Neamţ.

Pentru a răspunde curiozităţii poten-ţialului cititor al acestei cărţi, oferim câ-teva date din biografia autorului.

*Mihai Enăchescu (n. 09.09.1899,Vidra, com. Crucea de Jos, Panciu Vran-cea, – d. 20. 02. 1977 Piatra-Neamţ). Aurmat studiile primare şi liceale în Piatra-Neamţ (Liceul „Petru Rareş”), apoi Facul-tatea de Medicină din Iaşi, iar, la îndemnullui Socrat Lalu, îşi desăvârşeşte studiileştiinţifice la Sorbona, unde obţine titlu dedoctor în medicină. Mai mulţi ani a fostmedic asistent la Institutul Medico-Biolo-gic din Paris. Întors în ţară, a fost medicprimar, şi a deţinut funcţia de director alSpitalului din Piatra-Neamţ. A publicatnumeroase articole şi studii de speciali-tate, în revistele de ştiinţe medicale dinţară şi din străinătate.

Romanul, cu multe elemente autobio-grafice, este, în acelaşi timp o deosebit de

interesantă frescă a unei întinse perioadedespre Ţinutul Neamţ cu locurile şi maiales cu oamenii săi din zona de munte, darnu numai. Acţiunea se desfăşoară în maimulte locuri şi pe mai multe planuri, la ealuând parte un număr impresionant de per-sonaje din diferite medii sociale, de lamuntenii de pe Valea Bistriţei (gospodariprecum Miron şi Ileana Mirescu care îşitrimit feciorul la studii, punând în joc ago-niseala de-o viaţă, uncheşul Simion Do-minte, învăţători renumiţi rămaşi în istoriaînvăţământului din judeţul Neamţ precumCădere, Mrejeriu, Gheorgheasa, Teofă-nescu, preoţi, cârciumari) plutaşi cetransportau lemnul până la Galaţi ş.a.,prezentând totodată frumuseţile locurilor(cu apa Bistriţei căreia îi consacră un ade-vărat poem în proză) şi legendele care s-aupăstrat până în zilele noastre (Piatra-Teiu-lui), realizând şi o prezentare a vieţii ruraledin primele decenii ale secolului al XX-lea, un adevărat document al epocii respec-tive.

Eroul principal al romanului, DumitruMirescu (Mitucă sau Miti pentru cei apro-piaţi) este purtat de autor din satul natalHangu, dintr-o familie de munteni, în di-ferite medii culturale, ale Iaşilor (mai întâica student eminent al Facultăţii de filolo-gie, apoi ca asistent al profesorului săuDragoslavescu) dar şi în viaţa mondenă(balurile Societăţii „Căprioara”, la serateledin casele boiereşti), în cercurile politiceş.a.

Toate acestea constituindu-se în pri-lejuri oferite autorului pentru a face o ana-liză atotcuprinzătoare a vieţii sociale dinacea, perioadă din toate punctele de ve-dere.

În paginile cărţii, cititorul va cunoaşteaspecte variate din viaţa politică şi evolu-ţia economică a ţării, despre participareaRomâniei la cele două conflagraţii mon-diale, fiindu-i prezentată şi o imagine avieţii culturale şi ştiinţifice, toate văzuteîn context european.

Prof. Constantin TOMŞA

M

Cogito, ergo sum

APOSTOLUL Pag. 15


AUGUST 12/1956 – d. Profira C. Groholschi (n.

1877, Târgu-Ocna), profesoară, publicistă. Aabsolvit Facultatea de Litere şi Filozofie,Iaşi. Căsătorită cu I. Groholschi, magistrat,prefect al Judeţului Neamţ. A fost învăţătoarela Târgu-Neamţ, profesoară de geografie laLiceul „Petru Rareş” din Piatra-Neamţ. Co-laborări la numeroase publicaţii locale şi cen-

trale semnând cu pseudonimul Pin: „Renaşterea”,„Reformatorul”, „Convorbiri literare”, „Viaţa ro-mânească” ş. a. Volume: „Cetatea Neamţului”; „Dinviaţa unei normaliste”; „Două drumuri”; „ViitorulRomâniei” teatru; „O ziaristă româncă”, „Târgu-Neamţ, monografie”.

■ 17/1943 – n. Mariana Costrăş, în Balaia,Filipeni, Bacău, a frecventat grădiniţa înfiinţată demama sa; clasele primare cu tatăl său, gimnaziul dinMărăşti, Şcoala Pedagogică şi Facultatea de Filolo-

gie, Bacău (1968). A fondat Asociaţia Pedagogică„Educatoarea” (1991). Colaborări: „Revista de pe-dagogie”, „Tribuna învăţământului”, „Preocupărididactice”, „Învăţământul preşcolar”, „Epifania” ş.a. Lucrări: „Cântece şi poezii pentru-ai noştri dragi

copii”, culegere; „Valorifi-carea creaţiilor literare aleeducatoarei în procesul in-structiv–educativ din gră-diniţă” şi „Ipostaze alegrădiniţelor din JudeţulNeamţ”. Titlul de educa-toare evidenţiată şi di-ploma de excelenţăacordată de InspectoratulŞcolar al Judeţului Neamţ.

■ 17/1951 – n. MihaiChiuaru, la Hangu,Neamţ, pictor, a absolvitLiceul de Artă „Octav Băn-cilă”, Iaşi şi Institutul deArte Plastice „Nicolae Gri-gorescu”, Bucureşti, Secţiaartă monumentală. Mem-bru al U. A. P. din Româ-nia. A debutat într-oexpoziţie a tineretului (Bu-cureşti, 1974). Personale: Piatra-Neamţ, Bucureşti,Iaşi, Bacău, Moineşti, Bistriţa, Timişoara, Chişinău,Olanda, Japonia. Colective, de grup: Bucureşti,Bacău, Baia Mare, Târgu-Mureş, Reşiţa, Buzău,Oradea, Iaşi, Piatra-Neamţ, precum şi la expoziţiişi saloane internaţionale în Franţa, S. U. A., Italia,Belgia, Germania, Albania, Rusia, Cehia, Japonia,Africa de Sud, Emiratele Arabe Unite, Republica


(continuare în pag. 16)

n

iulie-august 2016

ANIVERSĂRI CULTURALE * ANIVERSĂRI CULTURALE * ANIVERSĂRI CULTURALEAUGUST

. JORA, MIHAIL (1891–1971) compozitor, dirijor; 125 ani dela naştere

06. (†) SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI06. IVĂNESCU, CEZAR (1941–2008) scriitor; 75 ani de la

naştere 07. TAGORE, RABINDRANATH (1861–1941) scriitor in-

dian, laureat Nobel; 75 ani de la moarte08. AURORA ROMÂNĂ (1881–1884) apare la Cernăuţi, lunar;

135 ani de la înfiinţare 09. BOSCH, HIERONYMUS (c. 1453–1516) pictor neerlandez;

500 ani de la moarte 09. DELAVRANCEA, CELLA (1887–1991) pianistă, scriitoare;

25 ani de la moarte 11. BARBU, ION (Dan Barbilian) (1895–1961) poet, matematician;

55 ani de la moarte12. GHICA, ION (1816–1897) scriitor, om politic; 200 ani de la naş-

tere

15. (†) ADORMIREA MAICII DOMNULUI (zi nelucrătoare) 15. ZIUA MARINEI ROMÂNE16. CROHMĂLNICEANU, OV. S. (1921–2000) istoric literar; 95

ani de la naştere 16. PALLADY, THEODOR (1871–1956) pictor; 60 ani de la moarte19. AMAN, THEODOR (1831–1891) pictor, grafician, academi-

cian; 125 ani de la moarte 19. DJUVARA, NEAGU istoric, diplomat, scriitor; 100 ani de la naştere19. ENESCU, GEORGE (1881–1955) compozitor, dirijor, violo-

nist, pianist; 135 ani de la naştere21. BACALBAŞA, CONSTANTIN (1856–1935) memorialist; 160

ani de la naştere 21. JEBELEANU, EUGEN (1911–1991) scriitor, traducător; 25

ani de la moarte 27. SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ „ZIUA INDEPENDEN-

ŢEI”, în Republica Moldova 31. SĂRBĂTOAREA NAŢIONALĂ „LIMBA NOASTRĂ”, în

Republica Moldova31. ZIUA LIMBII ROMÂNE. (Red.)

02

Europa între migraţie şi religien contextul actual, marcat pe de o parte devalurile de migraţi care invadează Europa,iar pe de altă parte de intensificarea acte-lor teroriste ce şochează, pur şi simplu,lumea occidentală şi nu numai, ne între-băm dacă putem vorbi despre religie saudespre religii a/ale imigranţilor şi cum va

arăta continentul european peste douăzeci saucincizeci de ani?

Semnalăm, pe această cale, apariţia lucrăriiMigraţie şi religie, la Editura Presa UniversitarăClujeană, 2016, sub semnătura domnului Ale-xandru Buzalic, profesor de teologie dogmaticăla Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Depar-tamentul Oradea al Universităţii „Babeş-Bolyai”

din Cluj-Napoca. În cele 209 pagini,

cartea abordează pluri-disciplinar problema fe-nomenologiei migraţii -lor şi a evoluţiei istoricea religiilor. Astfel, auto-rul ne propune oincursi une în istoriaome - nirii, de la originipână în prezent, eviden-

ţiind influenţa migraţiilor asupra culturii şi civi-lizaţiei. Subiecte precum: migraţie şi sedentari-zare, de la religie la religii, pluralism cultural şiconvieţuire, creştinismul şi teologia dialogului,zonele de contact dintre culturi şi civilizaţii, mi-graţia astăzi etc., sunt doar câteva dintre aspec-tele ce ne îndeamnă la o analiză mai amănunţităşi meditaţie.

Considerat de Mircea Eliade, drept homore-ligious în esenţa fiinţării sale, omul este capabilsă experimenteze, printre multe altele, şi sacrul.Ca experienţă a sacrului, religia reprezintă actulfondator al culturii şi motorul oricărei acţiuniumane.

Astăzi, privind fenomenul migratoriu, obser-văm cu uşurinţă cum orice spaţiu geo-cultural ac-tual îşi devoalează dinamismul populaţiilor,devenind un teritoriu cu mai multe feţe culturale.Deoarece omenirea nu reprezintă altceva decât ounitate în diversitate, globalizarea constituie unfenomen absolut firesc. De aici, putem deduceconcluzia că şi migraţia reprezintă un fenomenspecific uman, întâlnit în istorie. Substratul cul-tural-religios şi componenta etnică sunt într-oschimbare continuă, factorul principal al acesteischimbări fiind migraţia unor popoare (populaţii)

dintr-un teritoriu geografic în altul. Globalizareaşi migraţiile contemporane sunt adevăraţi catali-zatori ai confruntării culturilor secularizate (de tipoccident) cu un univers spiritual ce şi-a păstratelementul religios drept componentă identitară.

Mesajul eshatologic al Bisericii Creştineconstituie modelul unităţii în diversitate, singuramodalitate de a asigura un climat de pace întreoameni, fiind universalitatea mântuirii.

Cunoaşterea raportului dintre migraţie, cul-tură, aculturaţie, religie, spiritualitate etc., neoferă o viziune amplă asupra viitorului omenirii.Se prefigurează o Europă a viitorului în care, cusiguranţă, nu vor dispărea europenii. Europa vafi (sau va redeveni) creştină în valorile sale, an-corată în spiritualitatea ce i-a configurat actualaimagine culturală.

Scrisă într-un limbaj accesibil, lucrarea pr.prof. dr. Alexandru Buzalic constituie o abordarede maximă actualitate pentru noi cei care înce-pem să experimentăm consecinţele valurilor demigratori şi ne răspunde unor întrebări esenţiale,fapt pentru care o recomandăm cu toată convin-gerea.

Dr. Mihai FLOROAIA

Î

APOSTOLULPag. 16



oldova, Ungaria. Distins cu numeroase pre-mii.

■ 20.08.1944,Parasca Agape (n.Boca), în satul Ră-chiţi, Judeţul Su-ceava. A absolvit:şcoala elementară la

Botoşana, o şcoală de su-rori, a lucrat în domeniulsanitar, apoi Institutul deArte Plastice „Nicolae Gri-gorescu” Bucureşti, (1975).A predat desenul la şcoli din Neamţ. Prima perso-nală la Galeria „Alfa” Piatra-Neamţ (1981). Aexpus pictură şi grafică în expoziţii personale (de -sign vestimentar la Bicaz şi Piatra-Neamţ), îm-preună cu Mihai Agape şi în expoziţii colectiveorganizate de Filialele Bacău şi Neamţ ale U. A. P.

(1975-2014). A participat la Bienala „Lascăr Vorel”,la „Voroneţiana” din Suceava, la mai multe taberede creaţie. Lucrări în colecţii din ţară şi din: S.U.A.,Germania, Italia, Spania, Anglia.

■ 29/1886 – n. Vasile A. Gheorghiţă, la Pi pirig,

Neamţ (d. 22. 08. 1966, Târgu-Neamţ), învăţător,profesor, sculptor, publicist, autor dramatic, traducă-tor. A absolvit Şcoala Normală de Băieţi „VasileLupu” din Iaşi, a obţinut o bursă de specializare laŞcoala de Belle Arte din München (1909-1913), se-cretarul Societăţii Studenţilor Români „Patria”. Pro-fesor la: Şcoala Normală „Vasile Lupu”, laGimnaziul Mixt din Târgu-Neamţ, Seminarul Teo-logic „Veniamin Costachi”, Iaşi şi director al Liceu-lui „Ştefan cel Mare” din Târgu-Neamţ. La ExpoziţiaNaţională (1906), a obţinut medalia de bronz pentru

sculptură. Participări: Salonul Oficial (1914), expo-ziţii internaţionale (Viena, Berlin, Sofia). A pictat Bi-serica din Răuceştii de Sus şi este autor al bustuluiprofesorului V. A. Trifu (director al Liceului „PetruRareş”). A contribuit la scoaterea publicaţiei „Vesti-torul satelor”; colaborări: „Albina”; „Năzuinţi” ş. a.A publicat: „101 glume de la Târgu-Neamţ. Culeseşi pieptănate de sculptorul V. A. Gheorghiţă”; „Filo-soful satului”, piesă de teatru; „Glume de leac”.

■ 30/1846 – n. Alexan-dru Podoleanu, Podoleni,Neamţ (d. 1907, Bucureşti),profesor, compozitor. A ab-solvit Facultatea de Litereşi Filozofie, Conservatorulde Muzică. A predat la Li-ceul „Sfântul Sava”, Bucu-reşti. Primul organizator şidirijor al corului de la Bise-rica „Domniţa Bălaşa”. A

(urmare din pag. 15)

M


Ziua Iei la colegiul„Miron Costin”

entru al treilea an consecutiv, Ziua Inter-naţională a Iei a fost marcată la ColegiulTehnic „Miron Costin” Roman printr-oserie de manifestări care au debutat cu oactivitate artistică susţinută de elevii şco-lii. Invitaţia lansată în anul 2013 de co-munitatea online „La Blouse Roumaine”

s-a dovedit a fi un real succes, căruia au vrut săi se alăture şi elevii Colegiului Tehnic „MironCostin”. „Aceştia au organizat o şezătoare încare au împletit coroniţe pentru a păstra vieaceastă tradiţie, mai ales în apropierea sfârşitu-lui de an şcolar. Astfel, ei au invocat şi sânzie-nele, şi succesul şcolar şi au organizat oexpoziţie cu obiecte tradiţionale, în speranţasensibilizării noastre pentru păstrarea obiceiu-rilor şi portului românesc. În paralel, în sala defestivităţi a colegiului s-a derulat o prezentarede materiale informaţionale despre semnificaţiaacestei zile în popor, despre tradiţii şi obiceiurirespectate în ziua de Sânziene”, a afirmat pro-fesor Ana-Maria Agape, consilier educativ.

Nivelul performanţeila Evaluarea NaţionalăColegiul Naţional „Roman-Vodă” a avut

singura medie de 10 din judeţ, înainte de con-testaţii. Dintre cei 59 de elevi de la CNRV careau susţinut Evaluarea Naţională, unul singur nua promovat examenul, luând media 3,75.

La Liceul cu Program Sportiv, dintre cei51 de elevi de clasa a opta, 50 au participat laexamen. Cea mai mare notă obţinută a fost9,32, iar cea mai mică 2,05 (de altfel, şi cea maimică notă obţinută de elevii din municipiulRoman). Doar 26 de absolvenţi de clasa a optaau reuşit să obţină note de trecere.

Şcoala de Artă „Sergiu Celibidache”, 18dintre cei 19 elevi de clasa a opta au susţinutEvaluarea Naţională. Cea mai mică notă a fost5,37, iar cea mai mare 9,22. Şcoala de Artă„Sergiu Celibidache” este singura din Romanla care toţi cei prezenţi la examen l-au şi pro-movat.

La Şcoala Gimnazială „Alexandru IoanCuza” din Roman au fost înscrişi la Evaluarea

Naţională 53 de elevi, unul fiind absent. Ceamai mare notă a fost 9,77, iar cele mai micidouă note au fost de 4,75, singurele sub mediade promovare la această şcoală.

„Zamolxis” – laureatăla concursul naţional

de reviste şcolareLa etapa naţională a Concursului de reviste

şcolare – ediţia 2016, două unităţi de învăţă-mânt din judeţ s-au remarcat prin rezultatefoarte bune. Astfel, titlul de Laureat a fost acor-dat revistei „Zamolxis”, aparţinând Şcolii Gim-naziale „Vasile Alecsandri” Roman, profesorcoordonator Cristina Aruxandei şi revistei

„Adobiografiinţa”, aparţinând Colegiului Na-ţional „Calistrat Hogaş” din Piatra Neamţ (co-ordonatori profesor Gheorghe Brânzei şiprofesor Manuela Preisler).

Revista „Zamolxis” a fost lansată anul tre-cut, în noiembrie 1, odată cu împlinirea a 183de existenţă a unităţii de învăţământ, la nivelulşcolii, la iniţiativa profesorului Cristina Aru-xandei, din 2012, funcţionând şi un club isto-ric.

Proiect europeanla Şcoala Gimnazială Gâdinţi

Şcoala Gimnazială Gâdinţi încheie pri-mul an al proiectului european Erasmus+, ac-ţiunea cheie 2 – parteneriate strategice „Today,you imagine the European city of tomorrow —Ideas to build the future”, proiect finanţat deUniunea Europeană. Temele acestui an au fost„arhitectură şi urbanism” şi „convieţuire”. Ele-vii şi profesorii şcolii, dornici să-şi asume rolulde jucători activi şi uniţi, implicaţi în proble-matica mondială vizând îmbunătăţirea calităţiivieţii, au înfiinţat Clubul Erasmus+, au fost

gazdele primei întâlniri de proiect în perioada2 – 6 noiembrie 2015, au derulat acţiuni speci-fice şi au participat la cele două activităţi trans-naţionale planificate pentru acest an: înHjortshøj, Danemarca, în perioada 16-23 aprilie2016, şi în Ugine, Franţa, în perioada 29 mai –03 iunie 2016.

Pe parcursul acestui an, elevii tuturor şco-lilor europene implicate (din România, Franţa,Bulgaria, Danemarca şi Spania) au construit omachetă a oraşului viitorului, au elaborat uncod al cetăţeanului acestui oraş, i-au ales nu-mele – New Role – şi o stemă. Coordonaţi decoregraful franzez Pierre Tallaron, elevii parti-cipanţi la activitatea transnaţională din Franţaau susţinut, pe scena Sălii de Festivităţi (Sallede Fêtes) din Ugine, în faţa publicului larg, unspectacol dedicat cunoaşterii şi prieteniei dintreoameni, susţinând ideea că succesul nu poate fiobţinut decât muncind împreună.

Şcoală de vară la Fundaţia„Episcop Melchisedec” Fundaţia „Episcop Melchisedec” din

Roman a câştigat un program cu finanţare ne-rambursabilă pentru activităţile sociale destinatcopiilor care provin din familii defavorizate dinRoman şi împrejurimi.

Proiectul „Şcoala de vară – TIC” urmeazăa fi derulat în perioada iulie – septembrie 2016,iar beneficiarii acestui program sunt 30 decopii, care vor participa la cursuri de utilizare acalculatorului, cursuri de limbă germană, pre-cum şi ateliere de lucru, constând în lecţii depictură, origami, sculptură.

„În luna august dorim să vizităm cât maimulte obiective culturale din patrimoniul jude-ţului Neamţ: Cetatea Neamţ, Casa memorialăIon Creangă, Rezervaţia de zimbri, mănăstirileAgapia şi Văratec, Casa memorială CalistratHogaş, Curtea Domnească – ctitorie a Voievo-dului Ştefan cel Mare şi Sfânt. În luna septem-brie, vom organiza expoziţii şi, bineînţeles,vom premia cele mai frumoase, complexe şiinedite realizări ale micilor noştri antreprenori.Mulţumim CJ Neamţ precum şi ArhiepiscopieiRomanului şi Bacăului pentru susţinerea copii-lor care nu au posibilităţi materiale”, a spus Au-relian Alexa, coordonatorul Fundaţiei.

RED.

P

PANORAMICROMAŞCAN

iulie-august 2016

APOSTOLUL Pag. 17

Dubito, ergo cogito


xperimentat, împreună cu C. Corduneanu, laSeminarul Pedagogic din Bucureşti, sistemulnumit „scripto-sonie”. Este autor al „Cursuluide muzică vocală pentru şcolile secundare. Pro-gram analitic aplicat la Seminarul PedagogicUniversitar din Bucureşti” (1908). În comunanatală există o fundaţie ce poartă numele com-pozitorului.

■ 30/1960 – n. Ştefan Potop, la Tazlău, Neamţ,profesor, artist plastic. Ab-solvent al Academiei deArte „George Enescu”, Iaşi(1987). Este profesor la Li-ceul de Artă „Victor Brau-ner” din Piatra-Neamţ şideţine funcţia de preşedinteal Filialei Neamţ a U. A. P.din România. Expoziţii:Bacău, Baia Mare, Bucu-reşti, Buzău, Gura Humoru-

lui, Iaşi, Piatra-Neamţ, Târgu-Mureş, Veneţia, Praga.Tabere de creaţie: Ardeluţa, Brateş, Viişoara, Borca,Dumbrava, Potoci, Durău, Văratic, Tarcău, Tazlău.

■ 30/1924 – n. Adria-Alexandra Pamfil-Al-măjan, la Bucureşti (d. 25. 08. 2012, Piatra-Neamţ),

actriţă, absolventă a Institutului Regal de Muzică şiArtă Dramatică – Conservatorul de Artă (1947). Adebutat la Teatrul Sărindar (1944). Fiind membră aTineretului Liberal, a făcut câteva zile şi nopţi debeci, după care a fost dată afară de la Teatrul Armateişi a luat drumul pribegiei. A jucat pe mai multescene, a ajuns la Teatrul de Stat Bacău – Secţia Pia-tra-Neamţ (1961), devenind un nume de mare pres-tigiu pe scena T. T. Numeroase roluri, între anii1961-1997: „Vlaicu şi feciorii lui”, „Bătrâneţe zbu-ciumată”, „Menajeria de sticlă”, „Dumbrava minu-

nată”, „Femeia mării”,„Muza de la Burdujeni”,„Omul cel bun din Sâci-uan”, „Romeo şi Julieta”,„Pădurea”, „Uşa închisă” ş.a. I s-a acordat titlul de Ce-tăţean de Onoare al Munici-piului Piatra-Neamţ.

■ 31/1936 – n. MariaRugină, la Bozienii de Sus,Neamţ, profesoară, poetă, a

absolvit Şcoala Pedagogică de Fete din Piatra-Neamţşi Facultatea de İstorie-Filozofie a Universităţii dinIaşi. A predat istoria la Şcoala Generală Nr. 12 dinPiatra-Neamţ (azi, Liceul „Spiru Haret”), a fost dis-tinsă cu titlurile de profesor evidenţiat şi profesor deexcepţie, cu medalii din partea forurilor naţionalesindicale, pionereşti, de Crucea Roşie ş. a. Cărţi deversuri: „Iubirea de idee, ideea de iubire”; „Carteanerostirii”.


iulie-august 2016

e

Un document istoric într-un ANUAR 2016al Liceului „CAROL I” Bicaz

nuarul 2016 al Liceului, aflat la cel de-aldoilea număr a onorat crezul sub care adebutat.

„Dăruind vei dobândi”, cuvinte spuseîn volumul de predici al lui Nicolae Stein-hardt numit şi Monahul de la Rohia, audevenit îndemn şi credinţă întru perenita-

tea şi nemurirea valorilor şi pentru slujitorii lu-minării neamului, de la Liceul „Carol I” dinoraşul Bicaz!

Sub generi-cul „Tradiţie,Ştiinţă, Spiritua-litate” destul deconcludent cavolum al preo-cupărilor împli-nite prinmanifestări cul-tural – educativeşi ştiinţifice des-făşurate de în-treg personalulacestui liceu, s-alansat volumul

ANUAR 2015, Numărul 1, Anul I, iar în 2016au lansat cel de-al doilea număr, ANUAR 2016.

Conform afirmaţiilor făcute cu mândrie deColegiul redacţional şi Colectivul de redacţieavându-i ca: Redactor -şef pe prof.dr. MihaiCapşa Togan şi pe director prof. Iorga Rodicaca membru, „Liceul Carol I reprezintă centrulde cultură şi educaţie al oraşului Bicaz, o uni-tate de învăţământ cu o puternică personalitateşi tradiţie în educaţia nemţeană. Un loc al for-mării şi deschiderii către viitor”.

Dorinţa de înalt, de respect pentru valori şide postarea întru nemurire se simte pregnant încel de-al doilea număr al Anuarului 2016 al Li-ceului „Carol I” Bicaz unde e „aglomeraţiemare” de personalităţi ce doresc să-şi lase sem-nul trecerii prin lume prin cuvinte meşteşugite!Cum să nu te pleci când vezi că geniale perso-nalităţi ni se relevă prin cuvinte pline de clari-tatea înţelegerii şi trăirii profunde, unele capremonitorii testamente: PARADIGME ALE

ÎNVĂŢĂRII, ŞCOLII ŞI PROPRIETĂŢII IN-TELECTUALE scrise de regretatul Academi-cian, Solomon MARCUS de la AcademiaRomână/Universitatea Bucureşti; altele, ca di-mensiune transcendentală a genialităţii româ-neşti recunoscute în lume, vine să ne spunăAcademicianul Basarab NICOLESCU, Mem-bru de Onoare din străinătate al Academiei Ro-mâne, Profesor docent univ. dr. Centre Nationalde la Recherche Scientifique, UniversitateaParis VI, despre TRANSDISCIPLINARITYAND COMPLEXITY: LEVELS OF REALITYAS SOURCE OF INDETERMINACY, iar Dr.Sabina ALISTAR, de la Universitatea „Stan-ford” – Management, Ştiinţă şi Inginerie, neprezintă rigoarea existenţei prin PUTEREAMODELELOR MATEMATICE: APLICAŢIIÎN DECIZII DE SĂNĂTATE... continuată fi-resc cu viziunea umanistă asupra Secolului lu-minilor semnată de prof.univ.dr. ConstantinDram, de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi, se-condat de „aliniaţi valoric” de alte nume con-sacrate şi ilustre: Antoaneta MACOVEI, de laUniversitatea „Al. I. Cuza”-Iaşi, Lector univ. dr.Livia IACOB – Universitatea „Al. I. Cuza”-Iaşi, Conf. univ. dr. Nicoleta CĂLINA, Univer-sity of Craiova, Profesor univ. dr. Virgiliu RA-DULIAN, Universitatea Bucureşti, cărora li sealătură şi gândirea unor teologi la fel de iluştri:Monah dr. Grigorie CIULINARU- MănăstireaCetăţuia din Iaşi, Preot profesor Constan-tin CAPŞA Parohia „Buna-Vestire”, Să-rata, Piatra-Neamţ şi preot poet şi om delitere Dorin PLOSCARU, de la Vaduri ju-deţul Neamţ.

Profesorul Mihai Mancaş ne scrie cudor unic, românesc, de la Paris căruia îirăspund profesori din judeţul Neamţ şi dinmulte locuri din ţară: Cluj, Craiova, Bicaz,Piatra Neamţ...

Ecourile acestui valoros Anuar al Li-ceului „Carol I” Bicaz au răsunat şi s-au în-tors din Hong Kong, din Norvegia şi de lafraţii din Basarabia – Chişinău.

Anuarul Liceului „Carol I” Bicaz esteo carte „care „stă în picioare” prin propria

ei valoare”... „Toţi cei care colaborăm la acestnumăr din Anuar ar trebui să fim conştienţi că,prin paginile scrise de noi, suntem coautori aiunui document istoric: ai volumului undeapare, poate, cel din urmă text scris de unadintre marile figuri ale culturii noastre dinsecolul XX, Solomon Marcus” scrie MihaiZAMFIR valabil pentru toţi cei care au semnatarticole sau citesc acest anuar.

Aşa că... nu poate să rămână doar un Anuarla Liceului „Carol I” Bicaz pentru că el devineun DOCUMENT ISTORIC valoros şi cu unstrigăt românesc pentru ...„desfundarea” căilorde inspirare, trăire şi promovare a valorilor, aculturii perene!

Bravo Colectivului redacţional! Bravo tu-turor celor ce l-au perceput ca atare încă de laînceputuri şi celor ce vor continua să răspundăinvitaţiilor Domnului prof. dr. Mihai CapşaDogan, valoroasă „achiziţie” a Dnei. director,prof. Rodica Iorga!

Acest Anuar al Liceului „Carol I” din Bicazdemonstrează încă o dată, că şi în acest secol alvitezei nebune spre...?, al globalizării, al lumiitot mai robotizate este nevoie de căldura gân-dului scris, împărtăşind trăiri şi exemple deurmat, e nevoie de valori autentice, de scris ne-angajat într-un anume fel, este nevoie de cu-noaştere!

Profesor Niculina NIŢĂ

A

APOSTOLULPag. 18

Arte şi Meserii

iulie-august 2016

ite că taman acum, după ce mi-a ieşit desub teasc a zecea carte, un reporter curiosm-a întrebat, nu ştiu ce i-o fi venit?!, cândşi cum am debutat în literatură. Întrebaream-a pus într-o complicată încurcătură.Despre ce debut să-i mărturisesc ceva,dacă de fapt au fost, paradoxal, maimulte? Şi aproape toate, din întâmplare ...

În vremea când încă hălăduiam buiac prinEdenul de odinioară şi mă număram printre fe-riciţii „boboci” (Aşa ne numea miraculosul Vic-tor Savin.) ai clasei întâi (echivalentă cu acincea din prezent) a renumitului liceu „PetruRareş” din Piatra-Neamţ, fantezia bogată a ine-galabilului profesor de română a pus la încer-care minţile crude ale ucenicilor într-un chiporiginal, cerându-ne, în prima lui întâlnire cunoi, cu un zâmbet părintesc, să compunem câ-teva rânduri pornind de la proverbul „Omul nuse bate cu ciomagul, ci cu vorba!”.

Habar nu am de ce şi cum, mi-am amintito ispravă nu tocmai onestă a unui flăcăiandru,consătean mie, poreclit Şamburlai, întrucât se-măna izbitor de bine cu demnitarul englez Ne-ville Chamberlain, şi am însăilat în fugă opovestioară, ca şi cum aş fi fost prezent la faţalocului.

De bună seamă, cuvântul „reportaj” nufăcea parte atunci din vocabularul meu activ,încă substanţial tributar mediului lingvisticrural; dar magistrul a lăudat încercarea, cla-sificând-o ad-hoc, prin noua vocabulă gaze-tărească, reportaj, şi m-a îndemnat (Nu ştiampe atunci ce caznă înseamnă cuvintele lui Pli-nius cel Bătrân: „nulla dies sine linea!”) săperseverez, scriind câte ceva în fiecare zi.Debut carevasăzică, nu? (Unicul în care suntsigur că nimeni nu m-a confundat cu altă per-soană!)

Să nu cad în păcatul minciunii! Niciodatănu am reuşit să respect îndrumarea renumituluipedagog şi am scris doar când am avut chef, cumulte reprize de muncă asiduă, întinsă până laepuizare, alternate cu pauze de zile, luni, anisau decenii.

Pe vremea celor dintâi fiori ai unei iubiriadolescentine ce avea să rămână unică, un altprofesor-vrăjitor (de matematică!), poet liric,delicat, acompaniat de un coleg (de latină), mo-dernist în poezie şi logician imbatabil în profe-sie – este vorba de Constantin Borş şi deHaralambie Mihailescu – conduceau la Piatra-Neamţ un cenaclu literar de bună calitate, frec-ventat şi de câţiva elevi de la „Petru Rareş”.

Mentorii noştri s-au convins imediat că înlirică nu prea încap, din absenţa metaforei; însăau citit o schiţă dinamică, inspirată dintr-o în-tâmplare de război, dramatică – „Gara”. Îndem-naţi de o nemeritată bunăvoinţă şi de unoptimism iremediabil, au trimis bucăţica deproză a bietului ucenic către o revistă de mareprestigiu, din Iaşi, unde – minune mare! – s-aşi publicat, în anul 1951. Nici atunci şi nici peurmă nu am reuşit să mă dumiresc de ce mi-aupublicat isprava. Or fi crezut, probabil, că unuldintre consacraţii poeziei din Piatra foloseşteun nou pseudonim, debutând în proză ...

Aveam vreo şaisprezece ani. Debut în presaliterară carevasăzică, nu?

Ehehe! Postume, ... (că între timp, deşi nise băga în cap că am cam fi slavi, mă dedulci-sem cu oleacă de latină) ... eram dascăl în Bicazşi, împreună cu soţia mea, iubirea cea ivită pro-videnţial în adolescenţă, colindam în vacanţe,fără de parale, aprovizionaţi cu ţigări „Naţio-nale” şi cu ţuică primită gratis de la nişte con-săteni mărinimoşi, daruri interesante pentruciobanii ospitalieri, dar mai ales înarmaţi cu

multă şi imprudentă îndrăzneală, prin munţiiRomâniei.

În vara anului 1956, împreună cu scriitorulDumitru Almaş şi cu elevul Ion Macovei dincasa a noua a liceului „Carol I” din Bicaz, într-olună de zile, am parcurs drumul fantastic al Bis-triţei, de la izvoarele din Rodna cea pleşuvă,până la unirea finală a râului cu Siretul. Notelede drum, scrise în fugă, seara, cu un creionmereu bont, transformate apoi într-o înflăcărată,lirică, optimistă şi, până acum, unică încercarede cântare a râului moldav după modelul clasi-cizat de Geo Bogza, au apărut, după doi ani,adunate în volumul „Freamătul luminii” (Edi-tura Tineretului, 1958), dintr-o excelentă cola-borare cu Dumitru Almaş. Prestigiul cunoscu -tului prozator de la Negreşti, cred eu şi acum,au determinat editorii să pună textul sub tipar,de soarta necunoscutului M. Mancaş, cum sescrisese pe copertă, durându-i în cot.

Numai că amestecul brutal al editurii întext, amendat pe drept de universitarul Dimi-sianu, m-a scos din sărite în asemenea măsură,încât nici măcar un singur exemplar din aceastăprimă carte, scrisă de mine şi stilizată de Du-mitru Almaş, nu se află păstrată în bibliotecamea.

Carevasăzică, alt debut, nu?După ce noua, eleganta şi la început icono-

clasta revistă „Luceafărul” m-a premiat pentrupovestirea „Voievodul ţiganilor”, (publicată înpaginile revistei şi folosită curând, abundent şifără scrupule, de un mare scenarist al vremiiaceleia, pentru un film proletcultist despreBicaz), am devenit, pentru scurt timp, colabo-rator al săptămânalului literar.

Brusc, fără de explicaţii, redacţia bucureş-teană mi-a întors spatele. Ori descoperiseră pie-trele de moară din „dosarul” meu incomod ...ori aflaseră că Mihai Mancaş (unicul MihaiMancaş din literatura acelei vremi) nu este, cumvor fi presupus la început, pseudonimul TiteiChiper sau al Victoriei Ionescu, nici măcar allui Horia Toma, redactorii tineri ai ziarului bi-căzean al vremii. Şi gata! Dar a fost, carevasă-zică, debutul meu de colaborator la o revistămare din Bucureşti, nu?

Între timp, în 1965, echipa de actori nepro-fesionişti alcătuită din dascăli şi alţi bicăzeni,împătimiţi ai scenei, îmi ceruseră colaborarea,iar eu îmi îngăduisem obrăznicia să tai unele

lungimi ale comediei „Catiheţii de la Humu-leşti”, a ieşeanului, nemţean la origine, I.I. Mi-ronescu. Cu acest text, în 1966, ei câştigaserătitlul de laureaţi ai Festivalului Naţional „I.L.Caragiale”, iar Alexandrina – Camelia Mancaşdobândise medalia de aur pentru dublu rol(Mama lui Nică şi Crâşmăriţa din Fălticeni).

Pentru următoarea confruntare în acelaşifestival naţional, din 1968, am scris o dramati-zare după „Baltagul” sadovenian, cu încuviin-ţarea severelor doamne Valeria şi ProfiraSadoveanu şi a ministrului culturii de atunci, toto doamnă. Dascălii bicăzeni au obţinut din noutitlul de laureaţi, Alexandrina Mancaş a primitiarăşi medalia de aur şi, de la preşedintele ju-riului, rector la Institutului de Teatru şi Cine-matografie, un loc fără de concurs (refuzat detitulară) în Institutul din Bucureşti. Dramatiza-rea a fost distinsă cu lauri.

Carevasăzică ...Asta m-a făcut să scriu pe îndelete o dramă

– Oamenii apelor – aprobată printr-un miracolspre a fi jucată şi de actorii neprofesionişti dinPiatra-Neamţ la Festivalul amintit, sesiunea1971, în finala de la Vatra Dornei.

Preşedintele juriului naţional, dramaturgulIosif Naghiu, exulta de bucurie şi promitea lau-rii; pietrenii mei aşteptau (unii dintre ei) a treiacunună de dafin ... Dar a urmat o lungă şi întu-necată tăcere.

Doamna ministru a culturii fu cât pe ce să-şi piardă scaunul pentru lipsă de vigilenţă! Dinalte motive, Iosif Naghiu a fost scos din reper-toriul teatrelor ... Iar eu, din nou convins că tre-buie să mă cuminţesc, am pus la păstrareîncercările de teatru, în sertar. Câteva au apărutmai târziu, în volumul din 2012. Altele sunt şiacum acolo, la întuneric. Şi probabil că acolovor pieri ...

Dar, carevasăzică, se consumase un nou,triplu, debut, nu?

Fostul meu coleg de facultate, mai bătrândecât mine cu câţiva ani, Titus Popovici, deve-nind nu doar un mare scriitor, ci şi conducătoral revistei vânătorilor şi pescarilor din Româ-nia, mi-a propus, prin 1978, nu ştiu de ce, o co-laborare la revista breslei. Poate că aflase depatima mea vânătorească ... Am călcat jurămân-tul vechi de a nu mai scrie ceva ce seamănă cuproza şi aşa s-a produs lunga colaborare la re-vista vânătorilor, unde au apărut aproape toatepovestirile şi snoavele incluse mai apoi în vo-lumul „Iepurii de la Iepureni”. Aveam şi o jus-tificare pentru călcarea legământului: revistaaceea nu făcea politică, nici măcar mascată!

Un nou debut carevasăzică, nu?Abia după ce am trecut prin experienţa Re-

voluţiei din 1989 şi prin viaţa de parlamentar,am făcut, vreo două decenii, o intensă şi inutilăgazetărie. După o regulă deja cunoscută mie,m-am despărţit de câteva redacţii, sine ira etstudio, când sponsorii gazetelor socoteau că de-venisem indezirabil prin atitudinea prea făţişcritică.

Bine! Carevasăzică ...După o pauză editorială de patruzeci de

ani, m-am întors cu greu, împins cu nesfârşităîndărătnicie de dragul meu Ghiţă Hibovski, lavechea patimă. Aşa s-au născut cele nouă cărţi,apărute între 1997 şi 2016, şi aşa am debutat caromancier, cu trilogia „Zilele”.

Bag de seamă abia acum că am uitat să nu-merotez debuturile! Şi nici nu sunt sigur că-saici toate.

Merge şi-aşa ...

Iunie 2016Nevers, Franţa

U

Debut,debuturi ...

de Mihai-Emilian MANCAŞ

APOSTOLUL Pag. 19

Arte şi Meserii

SumarINT – Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România se pre-găteşte de Congres (pag. 20)Valentin ANDREI – VACANŢE MUZICALE la Piatra-Neamţ –ediţia a 43-a (pag. 8, 9, 10, 11)Luminiţa DASCĂLU – Ion Creangă şi copiii din noi (pag. 12)Mihai FLOROAIA – Sărbătoarea ZILEI ÎNVĂŢĂTORULUI(pag. 1, 2) * Europa între migraţie şi religie (pag. 15)

Mihai-Emilian MANCAŞ – Debut, debuturi ... (pag. 18)Grigore MOISIL – O teoremă e o scrisoare de dragoste (pag. 20)Irina NASTASIU – INFOCULT (pag. 2, 3, 4, 5, 6, 7)Niculina NIŢĂ – Un document istoric într-un ANUAR 2016 al Liceu-lui „CAROL I” Bicaz (pag. 17)

Gabriel PLOSCĂ – Vacanţa mare cu prea puţin soare... (pag. 1)Red. – EVALUAREA NAŢIONALĂ, 2016 (pag. 6) * BACALAUREAT,2016 (pag. 7) * Aniversări culturale (pag. 14, 15) * Panoramicromaşcan (pag. 16) * Cele mai scumpe cărţi din lume (pag. 19)Adrian G. ROMILA – O dependenţă (pag. 20)

Dumitru RUSU – Hai la lupta cea mare! (pag. 7)SMS – Să ne umplem rezervorul cu iubire! (pag. 12)Constantin TOMŞA – Rememorări nemţene (pag. 12, 13, 14, 15, 16,17) * Literatură de sertar: ,,De la un răsărit la un apus de soareˮ deMihai Gh. Enăchescu (pag. 14)Mircea ZAHARIA – PREMIILE REVISTEI APOSTOLUL (pag. 1, 3,4, 5) * Semnal editorial: Gheorghe Bunghez: Contrapunct …Demnitatea supravieţuirii prin Cultură (pag. 13)

A

iulie-august 2016

Cele mai scumpe cărţi din lumeCodex Leicester, Leonardo da Vinci –

23,5 milioane de euroea mai scumpă carte din lume se află înposesia lui Bill Gates. Este vorba desprecelebrul Codex Leicester al lui Leonardoda Vinci, „o colecţie de 18 documenteduble, adică 36 de file scrise faţă-verso,realizată de către Leonardo da Vinci întreanii 1506 şi 1510”. Codexul, cea mai cu-

noscută lucrare a lui Leonardo, conţine gându-rile şi teoriile sale despre lu mea înconjurătoare,de la fo sile la mişcarea aperi şi la motivele pen-tru care luna străluceşte. În 1994 Bill Gates a

cumpărat ma-nuscrisul încadrul unei li-citaţii, trans-f o r m â n d u - lastfel în ceamai scumpăcarte cumpă-rată vreodată.Şi, pentru asărbători eve-n i m e n t u l ,Gates a scanatmanuscrisul şil-a distribuit,ca screensa-ver, odată cu

pachetul Microsoft Plus! al Windows 95.

Evanghelia după Sf. Cuthbert – 10,4 mi-lioane de euro

Evanghelia după Sf. Cuthbert este o copieîn latină a Evangheliei după Ioan. Volumul, demărimea unei palme, a fost scris în secolul alVII-lea şi este cea mai veche carte din Europapăstrată intactă. Cartea a fost descoperită în mor-mântul Sf. Cuthbert din Catedrala din Durham,în 1104, când acesta a fost deschis. În 2012, Bi-blioteca naţională a Marii Britanii a achiziţionat-o cu echivalentul a 10,44 milioane de euro.Reprezentanţii bibliotecii spun că micuţulvolum, de 9,6 cm lăţime şi 13,6 cm lungime, esteuna dintre cele mai importante cărţi din lume.

Evangheliile lui Henric Leul, OrdinulBenedictin – 9,8 milioane de euro

Comandată iniţial de către Henric Leul,Duce de Saxonia, pentru altarul Fecioarei Mariadin Catedrala Brunswick, această carte evanghe-

lică a fost achiziţionată,în 1983, de către guver-nul german, în cadrulunei licitaţii la Sotheby,Londra. Suma plătită afost de 8.140.000 liresterline, ceea ce, la cursulde astăzi, ar însemnaaproximativ 9,8 milioanede euro. Cartea, conside-rată o capodopera a seco-lului al XII-lea, are 266 de pagini – incluzând 50 deilustraţii de câte o pagină – şi, până în anul 1994, cândBill Gates a cumpărat Codexul lui Leonardo, a fostconsiderată cea mai scumpă carte din lume. Evanghe-liile lui Henric Leul sunt păstrate în cadrul biblioteciidin oraşul german Wolfenbüttel şi, din motive de se-curitate, sunt expuse doar o dată la doi ani.

Păsările Americii, James Audubon – 8,7milioane de euro

The Birds of America este o carte a pictoru-lui şi naturalistului John James Audubon. Publi-cată între anii 1827 şi 1838, lucrarea constă dingravuri de 99 cm pe 66 cm, colorate manual, re-prezentând păsări în mărime naturală (unele din-tre acestea fiind astăzi specii dispărute). Îndecembrie 2010, The Economist estima că dincele zece cele mai scumpe cărţi din lume, cincisunt exemplare ale Păsărilor Americii. Dintrecele 119 de exemplare ale cărţii de care se ştiecă au supravieţuit timpului, unsprezece se află încolecţii particulare. În martie 2000, o copie a fostvândută în cadrul unei licitaţii organizate de casaChristie din New York pentru echivalentul aaproape 7 milioane de euro, în decembrie 2005aceeaşi casă de licitaţii vindea un alt exemplarpentru echivalentul a 4,3 milioane de euro, iar pe6 decembrie 2010, la Sotheby, Londra, un exem-plar a fost vândut pentru echivalentul a 8,74 mi-lioane de euro.

Constituţia SUA, adnotată de GeorgeWashington – 7,17 milioane de euro

Cartea cu copertă din piele este semnată depreşedinte pe prima pagină şi a fost legată specialpentru el în 1789, primul său an la preşedinţie.Pe marginea textului Constituţiei, George Was-hington a adăugat mai multe paranteze şi câtevanote marginale. Volumul a fost achiziţionat deasociaţia Mount Vernon Ladies (asociaţie care seocupă cu conservarea rezidenţei istorice a fostu-lui preşedinte de la Mount Vernon), pentru suma

de 9,82 milioane de dolari, în cadrul unei licitaţiiorganizate de Christie’s în New York, în data de22 iunie 2012.

Povestiri din Canterbury, GeoffreyChaucer – 5,7 milioane de euro

Un exemplar din secolul al XV-lea al primeiediţii ale Povestirilor din Canterbury a fost vân-dut, în 1998, la o licitaţie a casei Christie dinLondra, pentru 4,6 milioane de lire sterline (echi-valentul de la acea vreme a 5,7 milioane deeuro). Din cele câteva zeci de exemplare ale edi-ţiei din 1477 de a căror existenţă se ştie, acesta afost ultimul care a aparţinut unui colecţionar pri-vat şi fusese pentru prima dată achiziţionată, în1776, pentru doar 6 lire sterline.

Primul coloncifru, William Shakespeare– 4,5 milioane de euro

În 1623, doi din colegii de teatru ai lui Sha-kespeare au publicat „Primul coloncifru” („TheFirst Folio”), o ediţie care includea toate lucrărilesale dramatice (în afară de două piese de teatrucare abia recent au fost recunoscute ca fiind alelui Shakespeare). Deşi preţul iniţial era de doarun pound (şi încă unul în plus dacă doreai caexemplarul să fie legat în piele), astăzi este unadintre cele mai apreciate lucrări în rândurile co-

lecţionarilor. Dintre cele 750 de exemplare careau fost produse, se estimează că mai există, înîntreaga lume, doar 228. În 2001, cofondatorulMicrosoft, Paul Allen a cumpărat un astfel deexemplar, la o licitaţie a casei Christie din NewYork, cu 6.166 milioane dolari (aproximativ 4,5milioane de euro). Sau, altfel spus: două dintrecele mai scumpe cinci cărţi din lume aparţin fon-datorilor Microsoft.

RED.

C

Zig-Zag

APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ, serie nouă, apare prin colaborarea SindicatuluiÎnvăţământ Neamţ şi Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ (martie 1999).

FONDATORI l noiembrie, 1934: C. Luchian, V. Gaboreanu, V. Scripcaru, M. Stamate, I. Rafail, M. Avădaneil martie, 1999: Florin Florescu, Ştefan Corneanu, Gheorghe Amaicei, Dumitriţa Vasilca

CONSILIUL DE ADMINISTRAŢIE: Gabriel PLOSCĂ – director general, Iosif COVASAN – director economic,Gheorghe AMAICEI, Liviu RUSU, Gabriela GRIGORE.

CONSILIUL DE REDACŢIE: Mircea ZAHARIA – redactor-şef, Constantin TOMŞA – redactor-şef adjunct, Mihai FLOROAIA, Irina NASTASIU, Dorel NEMŢEANU – DTP;

Dorin DAVIDEANU – editor online.

ISSN - 1582-3121

Redacţiaşi administraţia:

str. Petru Rareş nr. 24,Piatra Neamţ.

Tel/fax:0233.22.53.32

[email protected]

O dependenţăine ţine jurnal, consecvent, ştie că nu scrie încaietul intim fiindcă ar avea, neapărat, ceva bunde scris. Ştie că existenţa lui nu e atât de eclac-tantă, încât să merite transpusă în notaţii zilnice.Jurnalul nu va putea consemna niciodată pulsa-ţia imprevizibilă şi asimetrică a vieţii. Aceastae banală, dacă e privită la rece, şi cine ţine jurnalştie, în subsidiar, că nu-i nimic de reţinut, în

viaţa lui. Timpul e repetabil, circular, iar noi suntem lafel, trăim şi simţim identic, lăsăm în urmă aceleaşi lu-cruri şi visăm în aceeaşi parametri, cu mici variaţii.Totul depinde de cum privim aceste mici variaţii, decum le hiperbolizăm, de cum le reimaginăm, în scris,astfel încât ceea ce am trăit să semene a subiect de po-vestit, a motiv de rememorare, a formulare preten-ţioasă, a virtuală şi trucată referinţă textuală. Diaristulmai degrabă se amăgeşte că merită să ţină jurnalul, ca-ietul lui e un fel de partener psihanalitic, de colectoral ideilor şi al senzaţiilor, de confesor mut, de reflectorimaginar. E vorba de un alt eu, pe linia mobilă dintreidentitar şi alteritar. Compensator al ratării, jurnaluldovedeşte, până la urmă, că scrisul e mai select decâtviaţa, mai select, dar nu neapărat mai bun şi mai adec-vat sieşi. În comparaţie cu poezia, care-i exerciţiul celmai autentic de cuprindere a eului în limbaj, caietulpersonal e un simplu maculator contabil.

Jurnalul e ţinut fiindcă a devenit patimă, „adicţie”,în limbaj tehnic. Consemnarea periodică a erzaţuluiexistenţial are numai această justificare – dependenţa.O dată început, jurnalul a devenit, dintr-un capriciupseudo-cultural, o prestaţie pe care n-o mai poţi părăsidecât foarte greu. Ştii că nu e nimic de notat, că, reci-tindu-te, ai vaga senzaţie de coregrafie, de epatare, defalsă gesticulaţie verbală. Şi totuşi, te aşezi, periodic,şi notezi: capriciile vremii, ce-ai citit, ce-ai simţit, pecine dispreţuieşti, pe cine iubeşti, ce idei îţi mai trecprin cap, ce crezi că merită comentat, ce spun alţii, cezici tu despre ce-au spus alţii, ce evenimente s-au maipetrecut, cum e x sau y etc. Nimic din toate astea numerită consemnat, în esenţă, dar o faci, cu obstinaţie,adunând agende şi caiete, ani, de-a rândul. Crezi că ausens, te amăgeşti că au, le dai tu unul, notându-le şi in-terpretându-le într-un anume fel.

Renunţarea la jurnal are formularea renunţării laalte dependenţe: „m-am lăsat de jurnal!” Ai vrea săpoţi spune asta, îţi doreşti, cândva, poate, să se-ntâm-ple. Până atunci, viaţa ţi se depozitează, în parte, pefoi şi pe zile, în zona de celuloză a existenţei tale. Crezică e adevărată, când o revizitezi, citind-o, dar nu e. Eadevărat doar ceea ce se petrece viu, instantaneu, restule poveste, e ceva… scris.

Numai literatura are dreptul să rămână în scris,tautologic vorbind, numai ea merită scrisă, pentru cănumai dependenţa ei îmbogăţeşte viaţa şi o salvează,oferindu-i alte ontologii, alte universuri. Jurnalul edoar o pretenţie personală, o imitaţie, gratuitatea luiarogantă nu se compară cu gratuitatea de bijuterie fa-sonată a literaturii.

A ţine jurnal înseamnă a te lupta cu el. Prezenţalui organizează existenţa şi o redefineşte, obligând-osă devină discurs. Jurnalul reprezintă mereu ofensiva,nu-ţi rămâne decât să-ţi pregăteşti apărarea.

Jurnalul ca doză zilnică. Peste voinţa ta.

Adrian G. ROMILA

Asociaţia Generală a Învăţătorilor din Româniase pregăteşte de Congres

ongresul al XXXVIII-lea al AGIRo şiŞcoala Internaţională de Vară se vor des-făşura la Eforie Sud în perioada 8-12 au-gust 2016. Pentru câteva sute de dascăliacesta este cel mai aşteptat moment dinan.

Unii văd în acest eveniment un bunprilej de a redefini statutul cadrului didactic,de a stabili noi direcţii de acţiune, pentru cănevoia de perfecţionare, sinonimă cu racorda-rea la nou, este mai mult decât necesară.

Unii vin pentru a mai căpăta niscaiva di-plome, certificate sau adeverinţe care nu preafolosesc nicăieri dar e bine să fie acolo.

Alţii sunt convinşi că pot provoca schim-bări în bine la nivelul legislaţiei deşi nu avem do-vada că acest eveniment are această capacitate.

Mulţi vin să-şi reîntâlnească vechi prie-teni sau să cunoască alţi confraţi de breaslă cucare să dezvolte mai apoi proiecte comune.Cei mai mulţi dintre participanţi aduc cu eiexemple de bună practică după încă un an deactivitate la catedră.

La 10 ani de la Congresul de la Arad,unde s-a reluat activitate asociaţiei, unii dintrenoi aşteaptă Renaşterea AGIRo!

Consiliul director al AINT

Un matematician facematematică fiindcă vedeîn matematică ceva fru-mos, ceva interesant,ceva care îi place, cevacare îi e drag, ceva careîl tulbură, îl face să gân-dească, să mediteze, să

viseze.l O teoremă e o scrisoare

de dragoste către un necunos-cut, către acela care îi prindenu numai înţelesul, ci şi toatesubânţelesurile.l Un lucru impro-

vizat trebuie foarte bineregizat.l Orice om are

dreptul să bea un paharde vin. Eu sunt om, decieu am dreptul să beau unpahar de vin. Dar, bândun pahar de vin, eu devinalt om...l Imaginaţia e şi ea

o sursă de informare.l Legile ţării nu in-

terzic nimănui să fie imbecil.l Spre deosebire de vin,

ştiinţa nu trebuie lăsată să seînvechească.l Logica ne dă mijloace

de a insufla altora convingeripe cari nu le avem.l Dragostea e o poveste

în care femeile cinstite se com-portă precum cocotele, iar co-cotele se comportă ca femeilecinstite.l Lasă-mă singur: aş vrea

să mă gândesc la tine!l Sunt teoreme asemeni

bijuteriilor de familie: se trans-mit, dar nu se poartă niciodată.lMatematica va fi limba

latină a viitorului, obligatoriepentru toţi oamenii de ştiinţă.Tocmai pentru că matematica

permite accelerarea maximă acirculaţiei ideilor ştiinţifice.l Numai prostia poate să

n-aibă intermitenţe.l Nu vom încerca să fim

consecvenţi; ne vom mărginisă fim logici.l Sunt colecţionar. Îmi

plac gândurile vechi, uzate, cuzimţi roşi ca o monedă antică.Îmi plac sentimentele vechi,parfumate şi tari ca un vin derasă. Îmi plac vorbele vechi,sonore ca o vioară ofilită.

l Iubesc oamenii înce-pând cu mine.l Sunt unii oameni care

cred că matematica trebuie fă-cută între cutare şi cutare oră.Nu e adevărat. Matematica nuse face la ore fixe. Matematicase face când îţi vine o idee.Noaptea sau dimineaţa, când tescoli, când te speli, te gândeşti.Dacă nu te speli, te gândeşticând nu te speli...l Cultura generală este

ceea ce îţi rămâne după ce aiuitat tot ce ai învăţat.l Se ştie că un profesor

bun e cel care te face ca lucru-rile mai grele să ţi se parăuşoare.l Există şi matematici

pure, şi matematici aplicate. În

matematicile pure, cercetătorulface „cum trebuie, ce poate”;în matematicile aplicate, face„ce trebuie, cum poate”.l Omul de ştiinţă nu este

pur şi simplu o fiinţă curioasă,redusă la un intelect care gân-deşte. El este mai perfecţionatdecât o maşină de calcul, esteo fiinţă vie, iubeşte şi urăşte,are bucurii artistice, îşi puneprobleme de etică etc. Toateduc la marea cultură generală,aşa cum ar trebui să fie înţe-

leasă de toată lumea.l Idealul de feri-

cire? Să trăiesc printreoameni care judecă co-rect.l Umorul? E un

cocktail de revoltă şi dis-perare.l Cea mai mare

schimbare ce se va pe-trece în Ministerul Învă-ţământului va fi atunci

când nu se va schimba nimic.l Ştiinţa merge astăzi mai

repede ca omul de ştiinţă; aipornit împreună şi ţi-o ia în-ainte. Ar fi de scris odată po-vestea celor ce şi-au pierdutrăsuflarea alergând după pro-priile lor idei. Şi tragedia celorce, nevrând să rămână în urmă,nu pot să mai meargă înainte.Şi comedia amară a celor ceneputând alerga, încearcă săoprească puhoiul. Şi drameleprovocate de cei ce, neînţele-gând noul, îi prigonesc pe ceice-l practică.l E rău că la bătrâneţe do-

sarul medical e mai mare decâtdosarul de cadre.

Grigore MOISIL

O teoremă e o scrisoare de dragostel

C C

apostolul - slineamt.ro · gere în memoria colegilor care au trecut la cele veşnice în acest an,...

Documents