A E L A B O R AT :O L I M P I A D A S Ă C Ă R E A N U

C H I Ș I N Ă U 2 0 1 3

Aplicații contemporane ale modelului „spirala tăcerii”

Obiectivele de bază ce urmează să le urmăresc sunt:

Să prezint istoricul apariției modelului „spirala tăcerii”;

Cauzele care determină acest fenomen;Consecințele modelului „spirala tăcerii”

asupra indivizilor;Aplicațiile contemporane ale modelului.

Definiția :

Spirala tăcerii se referă la presiunea crescândă pe care o resimt oamenii şi care-i determină să-şi ascundă punctele de vedere atunci când sunt în minoritate, temându-se de izolare socială. 

„Spirala tăcerii” se referă la interacțiunea dintre patru elemente:

comunicarea interpersonală ,relațiile sociale, exprimarea individuală a opiniei, perceperea de către indivizi a „climatului

opiniei” care există în mediul lor social.

Noelle-Neumann (1991) sintetizează principalele puncte ale teoriei în felul următor:

Societatea îi amenință cu izolare pe indivizii care au un comportament deviant;

Indivizii trăiesc în permanență cu teama izolare;

Teama de izolare îi determină pe indivizi să evalueze în permanență climatul opiniei;

Rezultatul acestei evaluări afectează comportamentul public, în special exprimarea deschisă sau, dimpotrivă, trecerea sub tăcere a opiniilor.

Definiția pentru „ignoranță cumulată”:

situația în care mai mulți membri al unui grup se conformează public unei norme, fără însă a o accepta în forul lor interior, fiecare membru al grupului știe să se conformeze normei de la suprafață, dar își imaginează că ceilalți o acceptă în mod autentic.

Mass-media poate influența opinia publică prin intermediul a trei caracteristici:

acumularea,omniprezența,Consonanța.

Definiția pentru „consonanță”:

Consonanța se referă la redarea uniformă a unui eveniment sau probleme care se pot produce și este deseori împărtășită de diferite jurnale, reviste, rețele de TV și alte media.

Mass-media poate afecta spirala tăcerii în trei feluri:

Conturează impresiile în legătură cu opiniile determinate;

Conturează impresiile în legătură cu opiniile care câștigă teren;

Formează impresii în legătură cu opiniile pe care le poate exprima cineva în public fără a deveni izolat.

Etapele procesului de spiralare propuse de Taylor:

Opinia unei persoane față de o problemă, care poate să coincidă fie cu punctul de vedere majoritar, fie cu cel minoritar;

Percepția cu privire la poziția dominantă, care poate fi falsă sau corectă;

Evaluarea tendințelor viitoare, care poate să favorizeze fie majoritatea, fie minoritatea reală;

Disponibilitatea sau lipsa de disponibilitate de a exprima opinia.

Două ipoteze testate de Taylor:

Prima este aceea că persoanele care cred că există o tendință în favoarea propriei poziții sunt mai dispuse să-și exprime opinia decât cei care nu percep o astfel de tendință.

A doua susține că aceia care simt că majoritatea susține propriul lor punct de vedere sunt mai dispuși să facă public acest punct de vedere decât cei al căror punct de vedere nu este împărtășit de majoritate.

Cauzele apariției efectului „spirala tăcerii”:

timpul;regiunea;personalitatea individului;nivelul de dezvoltare al instituțiilor mass-

media.

Amprentele guvernării comuniste:

propaganda regimului comunist;pedepsirea și acuzarea persoanelor care nu

se supuneau ideilor comuniste;infiltrarea unei concepții greșite și diferite de

realitate;

Consecințele:

s-a răspândit frica de exprimare în public;frica de a nu fi izolați și discriminați de

ceilalți indivizi;au fost afectate instituțiile de învățământ,

respectiv elevii și studenții;mentalitatea de a nu-și apăra propriile

drepturi;

Timpul:

Întrucât mentalitatea se schimbă în jur de 100 de ani, persoanele sunt încă afectate în mare parte de acest „sindrom” al tăcerii.

Cu cât o persoană este mai impulsivă, mai activă, mai energică, mai curajoasă cu atât mai mult își va exprima toate ideile public, își va apăra propria părere;

Dacă o persoană este mai timidă, a crescut într-un mediu unde nu i s-a cerut părerea niciodată sau a fost pedepsit pentru anumite fapte comise se va retrage în umbră și va căuta să se adapteze după noile comportamente și modele.

Aplicațiile contemporane ale modelului „spirala tăcerii”

cercetările asupra efectelor mass-media;cercetările asupra opiniei publice;votul deschis;management.

Studiul lui Bowen și Blackmon:

Acesta analizează comportamentul homosexualilor și al lesbienilor la locul de muncă. Cercetarea este realizată de Frances Bowen și Kate Blacmon (2003). Ei analizează dacă persoanele care au aceeași orientare sexuală aleg să tacă sau să vorbească deschis despre acest lucru. Autorii postulează ca ar fi o a doua spirală a tăcerii la nivel micro realizată în cadrul grupului de lucru și cel organizațional. Această spirală provine de la existența unui climat negativ de opinie la locul de muncă care fac homosexualii și lesbienele să-și ascundă orientarea lor sexuală. Ei numesc acesta tăcere organizațională, opusul vocii organizaționale care este descrisă ca o divulgare voluntară și deschisă de opinii personale, cu scopul de a duce la o schimbare în cadrul unei organizații.

Bowen și Blackmon zic că persoanele care au diferențe „invizibile” cum ar fi cea a orientării sexuale au alegerea de a le face sau nu publice la locul de muncă.

Mass-media este descrisă mult de Noelle-Neumann (1974) ca o putere care influențează sau ghidează percepția prin intermediul „climatului dominant de opinie”. De asemenea, Bowen și Blackmon merg spre ideea că opinia majorității are un efect de control asupra deciziei unui individ de a vorbi deschis din cauza fricii de izolare.

Studiul lui Bowen și Blackmon:

Bawen și Blacmon susțin că în cadrul mediului de lucru unii membri pot fi considerați ca făcând parte din „interiorul grupului” datorită cauzelor comune care-i unesc pe aceștia. Cei care nu posedă aceleași caracteristici sunt considerați ca făcând parte din „exteriorul grupului”. Prin urmare, homosexualii și lesbienele pot alege să păstreze taina orientării lor sexuale și să facă parte din grupul echipei sau decid să-și schimbe comportamentul pentru a fi în rând cu ceilalți. În literatura de specialitate ar suna „autocenzură individuală”. Totuși, autorii zic că aceștia mai întâi de toate studiază climatul organizațional, dacă vor fi susținuți, sau din contra, renegați, după care iau o decizie de a se prezenta sau nu. Cercetătorii sunt de părerea că a ascund eo parte atât de importantă a personalității acestora poate fi dăunătoare pentru ei, dar și pentru mediul de lucru. Din start se creează o experiență stresantă și neproductivă pentru persoana care tăinuiește ce este ea cu adevărat. Autorii sugerează ca persoanele în cauză să să facă identitatea ascunsă vizibilă tuturor decât menținerea ei în taină, astfel se va cheltui mai puțin efort pentru „monitorizarea” sinelui.

În concluzie aceștia au remarcat importanța modelului „spirala tăcerii” care este o integrare utilă pentru manageri și echipele de conducere. Aceștia sunt în stare să evite astfel de situații prin discuții și preîntâmpinarea colectivului de a reacționa normal și adecvat.

Studiul realizat de către Shirley Ho:

  Al doilea studiu este realizat de Shirley Ho (2008) care este de părerea că reticența

grupului minoritar de a vorbi deschis este cauzată de frica de izolare pot împiedica procesul de deliberare publică. Iar procesul de deliberare publică este considerat un aspect esențial al democrației. Autoarea susține că refuzul de a vorbi deschis este cauzat de un proces disfuncțional social-psihologic. În acest caz, Ho vine cu soluția de comunicare prin intermediul calculatoarelor. Astfel, acest proces disfuncțional poate fi depășit, iar grupul minoritar afectat de „spirala tăcerii” să contribuie la procesul de deliberare. În același timp, experiența interacțiunii față în față a persoanelor „permite accesul” la expresiile faciale și alte indicii, ceea ce ușurează procesul de înțelegere a celor comunicate și determină intenția vorbitorului. Comunicarea mediată de calculator nu prezintă aceste elemente, astfel același răspuns poate fi interpretat diferit.

Shirley Ho susține ideea lui Noelle-Neumann că mass-media influențează puternic opinia publică, dar de asemenea, enumeră factorii precum vârsta și genul care influențează decizia de a vorbi sau nu deschis. Astfel, femeile și persoanele în vârstă vor refuza mai degrabă să se exprime deschis.

În concluzie aș putea afirma că într-adevăr rețelele sociale și comunicarea mediată de calculator permite minorității să se exprime referitor la o problemă, chiar dacă de multe ori o fac în mod anonim. De fapt, eu aș putea adăuga faptul că nu doar calculatoarele, dar chiar exprimarea în scris a unor idei este pentru mulți mai convenabilă.

Bibliografie:

Severin, Werner J.; Tankard, James W. (2004), „Perspective asupra teoriilor comunicării de masă”, Iaşi: Polirom, p. 284-286;

McQuail, Denis; Windahl, Sven (2004), Modele ale comunicării pentru studiul comunicării de masă”, București: Comunicare.ro, p. 95-100;

Shelly A. Neill, http://www.american.edu/soc/communication/upload/09-Neill.pdf, 06.02.2013;

http://www.12manage.com/methods_noelle-neumann_spiral_of_silence_fr.html, 06.02.2013.