Aplicarea preparatelor de fluor în scopul prevenirii cariei dentareGELURILE, LACURILE, PASTELE DE DINTI

COCIU CONSTANTIN

Caria dentară

Caria dentara apare dupa eruptia dintilor in rezultatul contactului direct al alimentelor cu suprafata dintelui, rolul principal revine hidratilor de carbon (zaharului) .Profilaxia cariei dentare urmareste asigurarea starii de sanatate a cavitatii bucale si cuprinde un complex de metode care duc la cresterea rezistentei tesuturilor dure dentare si combaterea factorilor agresori cariogeni.Un factor important in profilaxia cariei dentare are alimentatia rationala, care cuprinde masuri profilactice prenatale (pina la nastere) si post natale (dupa nastere).

Fluorul

Fluorul constituie un mijloc de prevenire activa a cariei dentare, incorporarea sa in smaltul dentar permitindu-i acestuia sa reziste atacului acid. Aproape 90% dintre adultii care in copilarie au urmat un tratament cu fluor prezinta o dantura mai putin predispusa la carii. Practic, fluorul ajuta ca dintii sa se mineralizeze. De asemenea, contribuie la intarirea punctelor vulnerabile de pe suprafata dintilor, care, in timp, ar putea duce la aparitia cariilor.

Metodele fluorizării locale sunt reprezentate de :

fluorizare locală prin periaj cu paste de dinţi fluorate;

fluorizare locală prin clătiri orale;

fluorizare locală prin aplicaţii topice.

Aplicarea topică

Aplicarea topică a fluorurilor în prevenirea cariilor a fost introdusă în practică în ultimii 50 de ani. Aplicarea se realizează prin pensulare după periajul profesional al dinţilor şi izolare cît mai eficientă. Îndepărtarea plăcii bacteriene şi a peliculei dobîndite de la suprafaţa smalţului, precum şi izolarea, uscarea corectă a dintelui garantează eficienţa fluorizării topice.

S-a constatat oprirea din evoluţie a leziunilor carioase incipiente după aplicarea topică a compuşilor fluorului. Remarcabilă este şi creşterea rezistenţei faţă de atacurile acide ulterioare. Această rezistenţă este superioară comparativ cu cea a smalţului vecin.În prezent se folosesc următoarele tipuri de preparate:

Florura de sodiu

Fluorura de sodiu neutrală a fost experimentată de Knutson (1942) prin badijonarea dinţilor cu NaF 2% timp de 3-8 min, de 3 ori pe an. Reducerea DMFS după aplicarea topică a Na F variază de la 9-58%, iar reducerea medie a incidenţei cariei constituie 29%. În prezent NaF este mai puţin utilizată, comparativ cu alţi compuşi, care sunt mai simpli în utilizare, dar exercită un efect cariopreventiv mai important. Combinaţia dintre fluorura de sodiu 75% şi glicerină 25% este cunoscută sub denumirea de Nafestezină.

Fluorura de staniu

Fluorura de staniu în concentraţie de 1% , aplicată de 2 ori pe an, reduce caria cu 37 %, efectul menţinîndu-se 5 ani de la încetarea aplicărilor. Dezavantajul acestor aplicaţii este că apar pigmentaţii brune pe smalţul tratat.Pentru a mări eficienţa acestor geluri în prezent ele pot fi aplicate în “gutiere” speciale. Astfel, prin evitarea contactului cu saliva concentraţia lor se menţine constantă un timp îndelungat.

Aminofluorurile

Aminofluorurile sunt compuşii obţinuţi prin legarea fluorului anorganic (HF) cu porţiunea amină a compusului organic.Aminofluorurile diferă de alţi compuşi organici de tipul [ hydrocarbons fluoridated] a cărei fluorură este direct ataşată de ionul de carbon.

Experienţele de laborator au confirmat eficienţa aminofluorurilor: reducerea solubilităţii smalţului, majorarea cantităţii ionilor de fluor depozitaţi în smalţ, reducerea vitezei de acumulare a plăcii bacteriene şi, în ultimă instanţă, prevenirea cariei experimentale.

Eficienţa cariopreventivă a aminofluorurilor a fost testată în cursul cercetărilor clinice: utilizarea pastelor de dinţi la periajul dentar, a apelor de gură şi a gelurilor prin aplicări topice.

Rezultatele numeroaselor studii de aplicare topică a soluţiilor, gelurilor, pastelor sau lacurilor fluorate au demonstrat că vehicolele fluorurilor influenţează eficienţa clinică a remediilor cariopreventive . Apele de gură fluorate se utilizează pentru clătirea gurii.

Concentaţiile sunt următoarele:

0,05% NaF pentru clătirea zilnică

0,2% NaF pentru clătirea săptămânală

0,1% SnF2 pentru clătirea zilnică

0,4% AmF pentru clătirea zilnică

0,2% AmF pentru clătirea săptămânală.

Fluidele

Fluidele au fost primele şi în decurs de mulţi ani au fost utilizate în calitate de vehicol de bază al fluorurilor în remediile cariopreventive. Se aplică soluţiile de 2%fluorură de sodiu, 1-2% fluorură de staniu, 1% aminofluorură -ELMEX sau 1,23% fosfofluorură acidulată. Soluţiile fluorate sunt efective în reducerea ratei cariei dentare. Însă aplicarea topică a soluţiilor este o măsură preventivă migăloasă, care necesită mult timp şi, în ultimă instanţă, aplicările soluţiilor fluorate sunt costisitoare în comparaţie cu beneficiul obţinut. Din această cauză au fost elaborate alte vehicole ale fluorurilor, care pot fi aplicate mai simplu, economisind timpul specialiştilor.

Gelurile fluorate

Gelurile fluorate sunt preparate prin adăugarea substanţelor care măresc viscozitatea compoziţiei la preparatele fluorate. Avantajul utilizării gelurilor este posibilitatea aplicării lor în gutiere, care permit o economie considerabilă de timp. Se utilizează gelurile de 1,23-2%fluorură de sodiu, 1-2% fluorură de staniu, 0,4-1% aminofluorură –ELMEX (ph 5,9) sau 1,23% fosfofluorură acidulată.

Lacurile fluorate

Lacurile fluorate. Pentru a preveni cedarea imediată, fluorurile au fost incorporate în lacuri, care au proprietatea de a adera la smalţ timp îndelungat şi asigură eliminarea lentă a fluorului. Acest fapt majorează durata interacţiunii fluorului cu smalţul fără a mări numărul aplicărilor topice.

Lacul ”Duraphat” conţine NaF (2,2 % F), iar lacul “Fluor-Protector” (0,7% F) conţine fluoruri organice. Studiile in vitro, efectuate de Edenholm au elucidat că după aplicările topice a lacurilor fluorate concentraţia fluorului la profunzimea 2-5 mm de la suprafaţa smalţului s-a majorat de la 1,000 ppm F pînă la 5,000 ppm F (“Duraphat”) şi 7,000 ppm F (“Fluor Protector”). După menţinerea în saliva sintetică în decurs de 1 săptămînă concentraţia fluorului în smalţul dinţilor prelucrat cu Durophat a constituit 3500 ppm F, iar în smalţul dinţilor prelucrat cu “Fluor Protector”- 5,500 ppm F.

Arends şi Scheethof au constatat că aplicarea lacului fluorat inhibă decalcificarea smalţului şi formarea cariei incipiente în condiţii in vitro. În studiile clinice, efectuate de Koch şi Petersson au constatat o reducere cu 75% a cariei după aplicarea topică de 2 ori pe an a lacului fluorat. Însă un şir de autori au concis că aplicarea topică a lacurilor fluorate nu sunt mai eficiente în prevenirea cariei dentare, comparativ cu aplicările gelurilor fluorate.

Lacurile fluorate au fost utilizate de A.I.Râbakov şi coautorii, 1973; Maiwald, Geiger, 1973; Maiwald, 1974 şi Stamm, 1975. Autorii au constatat eficienţa cariopreventivă înaltă a lacurilor şi au recomandat aplicările lacurilor F în calitate de remedii preventive pentru aplicarea largă.

Tehnica de aplicare topică a fluorurilor:

Fluidele se aplică prin pensulare sau prin aplicarea buretelor de vată umezite în preparatele fluorate.

Gelurile se aplică prin pensulare sau în gutiere.

Lacurile fluorate se aplică prin pensulare.

Aplicarea topică a gelurilor fluorate în gutiere

Gutierele comercializate sau prefabricate asigură o închidere marginală astfel, ca gelul să nu reflueze în cavitatea gurii în timpul aplicării.

În prezent se utilizează următoarea tehnică de aplicare a gelurilor fluorate:

- curăţirea tuturor feţelor dentare cu ajutorul unei paste neabrazive, suprafeţele proximale fiind curăţate cu ajutorul firului necerat sau a periuţelor interdentare;

- interiorul gutierelor se căptuşeşte cu hârtie absorbantă;

- în gutieră se aplică circa 2-2,5 ml gel;

- se aplică gutiera, saliva menţinându-se sub aspiraţie timp de 5 sau 15 minute, apoi gutiera se îndepărtează, iar pacientul este invitat să scuipe; se menţine aspiraţia salivară timp de 10 minute; subiectul se va abţine timp de jumătate de oră de a clăti gura, de a se alimenta sau de a-şi peria dinţii.

Rolul pastelor de dinti fluorurate in reducerea incidentei cariilor si afectiunilor gingivale

Inflamatiile gingivale si cariile sunt afectiunile bucale cel mai des intalnite in randul populatiei. Aceasta patologie este generata in mare masura de prezenta placii bacteriene care poate duce la aparitia cariilor, tartrului si a inflamatiilor gingivale. Tartrul in sine poate inrautati starea gingiilor, devenind prin aceasta mai mult decat o simpla problema estetica. Pastele de dinti pot reduce incidenta cariilor, a tartrului si a placii bacteriene, contribuind semnificativ prin aceasta la o buna sanatate orala a populatiei.

Exemple: