ApendicităDe la Wikipedia, enciclopedia liberă

Apendicita este un sindrom abdominal acut sau cronic determinat de inflamația septică sau aseptică aapendicelui ileocecal. Procesul inflamator apendicular acut debutează cu congestie și edem, și poate evoluapână la gangrenă, cu perforație și peritonită localizată sau generalizată, sau poate evolua spre cronicizare,după remiterea sub tratament conservator a puseului acut, cu apariția de leziuni degenerative în grosimeaperetelui apendicular. Apendicita cronică poate să apară fie prin cronicizarea unei apendicite acute, fie caatare de la început.

Articol principal: Medicină.

Simptomele apendicitei

Principalul simptom al apendicitei este durerea abdominală. Această durere poate semăna cu o indigestie saucu o mișcare a intestinelor ori o trecere de gaze.

Semnele și simptomele clasice de apendicită includ:

durere abdominală; inițial aceasta este vagă, difuză sau surdă, intermitentă sau colicativă (fiind odurere viscerală), localizată periombilical (în jurul buricului) sau în hipogastru (sub buric), urmând caîntr­un interval de 4­12 ore să devină mai intensă, continuă și să localizeze în fosa iliacă dreaptă (priniritarea peritoneului din jurul apendicelui apare durerea somatică).anorexia (inapetența) este prezentă la majoritatea pacienților și precede apariția durerii.grețuri însoțite de vărsături repetate; de asemenea poate fi prezentă pierderea apetitului alimentar.constipație, durere de spate, o febră ușoară sau o meteorizare a abdomenului; la vârstnici, la copii și înanumite localizări atipice (retrocecală, pelvină) poate apărea diaree.stare de oboseală și senzație de pierdere a energiei.

Apendicita acută

Teorii etiopatogenice

Teoria infecțioasă

Sugerează propagarea unei inflamații de la distanță sau din vecinătatea regiunii ceco­apendiculare, pe calemetastatică sau din aproape în aproape, la nivelul peretelui apendicular.

Teoria mecanică

Explică procesul infecțios apendicular ca pe o consecință a stazei și infecției favorizate de cudarea sautorsionarea apendicelui prin poziții vicioase ale apendicelui, bride congenitale sau aderențe de origineinflamatorie. Procesul inflamator este inițiat, în aceste cazuri, la nivelul mucoasei.

Teoria cavității închise

Este o teorie fundamentată pe obstrucția totală sau parțială a lumenului apendicular prin corpi străini intra­apendiculari (sâmburi de fructe, coproliți, etc.), cu formarea unei cavități închise, în care staza conținutuluiapendicular favorizează dezvoltarea florei microbiene, ce capătă o virulență deosebit de mare. În evoluție,infecția se propagă de la nivelul mucoasei în submucoasă, cuprinde foliculii limfatici și, printr­un proces delimfangită transparietală, prinde stratul muscular și seroasa peritoneală.

Teoria cortico­viscerală

Interpretează inflamația acută apendiculară ca pe o leziune neurodistrofică, explicând formele anatomo­clinice de apendicită acută ca rezultat al diferențierii indivizilor în raport cu tipul de sistem nervos și stareasa funcțională la un moment dat. Nu exclude totuși importanța factorului local (anatomic și infecțios) îndeclanșarea apendicitei acute.

Teoria traumatică

Explică formele rare de apendicită acută ce survin după traumatisme abdominale închise. Citează cazuri destrivire și explozie a apendicelui ca urmare a traumatismelor abdominale, care se manifestă clinic cusimptomatologia unei apendicite acute.

Morfopatologie

Leziunile morfologice macroscopice ale apendicelui în apendicita acută depind de stadiul evolutiv alprocesului infecțios local și se clasifică în:

Apendicita acută catarală: se caracterizează prin mărire ușoară de volum, edem și congestie aapendicelui, cu ușoară infiltrare a mezoului apendicular.Apendicita flegmonoasă (cu sau fără perforație): se caracterizează prin hipertrofie și edem aleapendicelui, cu îngroșarea seroasei și depuneri de fibrină pe suprafață. Lumenul apendicular areconținut purulent, care, în cazul producerii perforației, se scurge prin aceasta în cavitatea peritoneală.Apendicita gangrenoasă: se caracterizează prin culoare cianotică sau brună a apendicelui, care poate fiuneori detașat de cec. Gangrena are drept cauză fie procesul distructiv infecțios, fie tromboza artereiapendiculare.

Formele clinice și tratament

Forme clinice dupa evoluție

Foarte rar, spontan sau prin tratament medical, procesul inflamator apendicular poate trece printr­o fazăcronică. De multe ori acestea duc spre complicații.

Forme clinice după sediu

Acestea sunt de trei feluri, și anume : apendicita acută retrocecală în care durerea are sediul central în lombalsau lomboabdominal, apendicită acută pelvină care este mai frecventa la femei cu iradiere spre organelegenitale sau coapsa și respectiv apendicita acută subhepatica care imita tabloul clinic al colecistitei acute.

Apendicita la copii

Diagnosticul acestui tip de apendicită se face cu colica hepatică, afecțiuni genitale la femei și altele.

Tratamentul

În cele mai multe cazuri apendicita se trateaza cu operație, ce trebuie facută în cel mai scurt timp dupăsesizarea simptomelor, în caz contrar este foarte posibilă apariția complicațiilor (peritonita). La mareamajoritate a persoanelor operația de apendicita este foarte ușor de suportat de către corpul omenesc iarexternarea (cu excepția cazurilor în care au aparut complicațile), se face în prima săptămână.