apendicita

APENDICITA ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010

Plan de lecţie

DEFINIŢIEApendicita acută este o inflamaţie acută sau un proces inflamator al apendicelui cecal

reprezentând cea mai frecventă cauză de abdomen acut.Apendicele ileocecal se găseşte în locul de funcţiune al ileusului cu cecul. Situat în

marea majoritate a cazurilor în fosa iliacă dreaptă poate fi găsit în flancul şi hipocondrul drept. Dacă este foarte lung vârful ajunge sub ficat. În cazuri excepţionale poate fi situat în partea stângă a abdomenului.

ETIOPATOGENIEEste cea mai frecventă cauză de abdomen acut chirurgical.

ETIOLOGIESe susţine că la baza apariţiei apendicitei stă o infecţie a acestuia, cu punct de pornire

endocavitar. Această infectare, ce poate duce fie la proces inflamator acut, extrem de zgomotos, care necesită şi intervenţie operatorie de urgenţă, fie la un proces cronic, se datorează prezenţei în interiorul apendicelui a unor germeni virulenţi care stagnând acolo, împreună cu conţinutul fecaloid specific acestui segment, îşi exarcerbează virulenţa.

Frecvenţa maximă de apariţie este între vârsta de 10- 30 ani, fiind mai frecventă la bărbaţi. Apare rar înainte de vârsta de 5 ani şi după vârsta de 50 ani.

Stagnarea conţinutului împreună cu microbii în acest tub apendicular este cauzată de anumiţi factori:

- factorul constituţional – faptul că apendicele este un segment situat lateral faţă de circulaţia normală intestinală;

- factorul patologic – constă în îngustarea lumenului apendicelui sau chiar astuparea sa, fie de o cicatrice stenozantă, fie de către un mic fecalom (coprolit);

- factori alimentari – regimul alimentar hiperproteic şi sărac în celuloză, accentuând procesele de putrefacţie intestinală, favorizează staza şi formarea unui flebolit, iar acestea obstrucţia apendicelui;

- factori generali – constipaţia, purgaţii excesive, infecţii intestinale (colite, enterite), gripa, angina şi chiar unii paraziţi ( oxiuri).

Factorul de declanşare este obstrucţia lumenului intestinal produsă de cauze diverse (corp străin, leziuni inflamatorii) parietale, hiperplazie a foliculilor limfatici, fibroza sau procesele tumorale, care transformă apendicele într-o cavitate închisă cu conţinutul aproape întotdeauna infectat.

MORFOPATOLOGIE1. Apendicita acută cataralăReprezintă o inflamaţie a mucoasei sau submucoasei, difuză sau localizată. Apendicele

este congestionat, turgescent, cu desen vascular mai accentuat.La deschidere, mucoasa este îngroşată cu pete echimotice ( şi false membrane) în

submucoasă sau chiar cu ulceraţii superficiale.2. Apendicita acută flegmonoasă.Apendicele este mărit de volum, edemaţiat cu luciul seroasei dispărut cu pete

echimotice şi false membrane. În lumen găsim adeseori puroi şi microabcese parietale,

Grecu Nicoleta | 1


rezultate din distrucţia foliculilor limfatici. În cavitatea peritoneală există uneori lichid seros, tulbure.

3. Apendicita acută gangrenoasă.Rezultă din combinarea unui proces de ischemie şi de infecţie anaerobă. Leziunile pot

fi localizate sau difuze. Peretele apendicular de culoare neagră – verzuie este subţire ca o ″ foiţă de ţigară″ , uneori cu perforaţii din care se scurge puroi. Uneori apendicele inflamat, turgescent, cu false membrane şi pete echimotice, are cavitatea apendiculară dilatată şi plină de puroi, sub tensiune realizându-se empiem apendicular.

4. Blocul apendicular este format din aglutinarea anselor subţiri şi a epiplonului din jurul apendicelui, pentru a bloca procesul inflamator sau perforaţia apendiculară.

SIMPTOMATOLOGIECriza apendiculară prezintă două feluri de semne: subiective şi obiective.1. Semne subiectiveDurerea spontană este semnul cel mai fidel, mai constant, mai precoce, este însă

variabilă ca intensitate şi ca localizare.Durerea uneori bruscă şi violentă este localizată în epigastru, periombical sau în fosa

iliacă dreaptă, alteori debutul este cu dureri abdominale difuze şi intermitente putând în câteva ore ( 6-12) să se localizeze în fosa iliacă dreaptă, unde persistă ca un fond dureros, accentuat de deplasări, tuse sau schimbări de poziţie, în unele cazuri începe şi rămâne în fosa iliacă dreaptă.

Nu rareori o durere epigastrică de intensitate moderată face ca apendicita acută să evolueze sub forma unei indigestii. Orice durere abdominală care nu cedează după 6 ore trebuie privită cu seriozitate.

Greaţa şi vărsătura sunt semne obişnuite, deşi nu constante. Mai frecvent întâlnite în prima zi, cedează apoi în caz de criză fără gravitate. Bolnavul are 1-2 vărsături alimentare sau bilioase la început, iar apoi se linişteşte sau mai persistă o uşoară greaţă.

Scăderea apetitului foarte frecvent, adeseori anorexia, este primul semn urmat de durere şi apoi vărsătură.

Vărsătura abundentă şi persistentă arată o evoluţie spre agravare şi pritonită. Tulburările intestinale sunt obişnuite în apendicită, reprezentând mai frecvent o constipaţie, dar uneori poate exista şi diareea.

Febra este obişnuită, cu o creştere moderată de temperatură între 37,5ºC şi 38ºC, rareori însoţită de frisoane.

2. Semne obiectiveDurerea produsă la palparea fosei iliace drepte, nu este prezentă întotdeauna la debut,

ci numai după câteva ore. Localizarea durerii corespunde în general triunghiului lui Jacobovici cuprins între linia bispinală, spino-ombilicală şi marginea externă a muşchiului drept. Durerea persistă în fosa iliacă dreaptă şi accentuată la presiune, arată mai des o inflamaţie a venoasei apendiculare şi peritoneului.

3. Semne de iritaţie peritonealăa). Semnul clopotului (Mandel) – sensibilitate crescută la percuţia uşoară a

abdomenului sau a fosei iliace drepte.b). Semnul lui Bloomberg – durerea la decompresiune bruscă.c). Semnul Psaosului – accentuarea durerii la presiunea fosei iliace drepte prin ridicarea

membrului inferior.d). Dispariţia reflexelor cutante.e). Semnul obturatoruluiContractura musculară este cel mai valoros semn, de obicei este localizată, alteori este

difuză.

Grecu Nicoleta | 2


Faciesul este mai palid, pulsul este crescut în concordanţă cu febra, leucocitoza este moderat crescută ( 7000 – 15000 ).

FORME CLINICEApendicita toxică este rar întâlnită şi se caracterizează prin vărsături abundente şi

adesea hemoragice, alterarea stării generale, facies cianotic, violaceu. Pulsul este în concordanţă cu febra.

Examenul local arată o sensibilitate mai mult sau mai puţin accentuată în fosa iliacă dreaptă, apare mai frecvent la copii.

Peritonitele apendiculare pot avea trei forme: peritonita generalizată, peritonita secundar generalizată şi blocul apendicular.

1. Peritonita acută generalizatăSe produce fie prin perforaţie, fie prin cangrenă; debutul poate fi cu durere vie în fosa

iliacă dreaptă, greţuri, paloare, apărare musculară, fie mai discret cu fenomene de indigestie ce pot fi etichetate ca un deranj gastric. Simptomele se accentuează rapid în întreg abdomenul. Vărsăturile sunt frecvente. Oprirea tranzitului este netă. Pulsul şi febra cresc, faciesul ″ peritoneal″.

La examenul obiectiv se observă o sensibilitate în fosa iliacă dreaptă, contractura generalizată, semnele de iritaţie peritoneală sunt prezente. Nu se vor administra calmante sau purgative în această perioadă.

Peritonita putrică este datorită perforaţiei unei apendicite cangrenoase. Debutul este adesea cu durere violentă de perforaţie. Este cea mai vie durere însoţită de semne discordante. Vărsăturile sunt puţin abundente, diaree, temperatura moderat crescută, puls accelerat, alterarea stării generale, facies palid, extremităţi reci.

La examenul obiectiv se observă o sensibilitate puţin marcată, dar contractura este mai netă în fosa iliacă dreaptă. Douglasul este sensibil. După acest debut, evoluţia poate deveni greu de supravegheat. Fenomenele se ameliorează, durerea dispare, febra scade, uneori fiind precedată de frison.

Persistă însă unele simptome ca diareea, alterarea pulsului şi contractura musculară.2. Peritonitele secundare generalizateSunt apendicite acute care după o criză apendiculară necunoscută sau netratată, intră în

faza de „acalmie înşelătoare” pentru ca ulterior să evolueze spre peritonită.Distingem trei forme clinice:- peritonita acută progresivă – peritonita din a 6 – 10 zi, are o perioadă scurtă de

aparentă regresiune, a procesului, sub care peritonita evoluează silenţios: după o criză apendiculară fenomenele se liniştesc incomplet: durerea, febra, vărsătura dispar, persistă însă sensibilitatea la palpare şi o impastare în fosa iliacă dreaptă; după câteva ore reapare progresiv febra, puls rapid, apar durerile, creşte leucocitoza.

- Peritonita în doi timpi – aceste peritonite sunt grave şi se datorează fie unei apendicite cangrenoase, fie perforării unui abces apendicular localizat şi nerecunoscut.

- Peritonita în trei timpi – criza apendiculară urmată în 4 – 5 zile de ameliorare, apoi apare blocul apendicular care poate evolua fie spre regresie, fie spre abcedare şi difuziune în cavitatea peritoneală, dînd peritonita în trei timpi; este o formă deosebit de gravă .

3. Blocul apendicularEste o peritonită localizată ce survine ca o complicaţie a unei apendicite acute netratate

la timp; clinic se palpează o formaţiune tumorală în fosa iliacă dreaptă sau în douglas, foarte sensibilă la palpare; blocul apare la câteva zile de la debut ( 2- 6 zile), dar antibioterapia poate prelungi formarea lui; caracteristic este febra, puls rapid, apăsare musculară.

Grecu Nicoleta | 3


CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE DUPĂ LOCALIZAREApendicita retrocecalăEste o formă frecventă şi greu de recunoscut. Este forma cu evoluţia cea mai

înşelătoare dintre apendicitele acute. Este şi cea mai frecventă cauză de deces prin apendicita neoperată sau operată prea târziu.

Forma ambulatorie de apendicită retrocecală – după câteva colici abdominale localizate mai frecvent în fosa iliacă dreaptă, însoţită de greţuri, fenomenele se amendează în câteva ore şi bolnavul îşi poate continua ocupaţiile; alteori durerea apare numai la efort când bolnavul se apleacă sau îşi flectează coapsa; în zilele următoare apare anorexia, febra, apoi blocul sau perforaţia.

Forma obişnuită de apendicită retrocecală – după un debut cu colici, vărsături, fenomenele se ameliorează, dar incomplet; persistă febra moderată, dar rezistentă, rareori chiar septică şi pulsul mai accelerat; apar semne urinare sau genitale (disuria, polakiuria, hematurie, tenesme, dureri testiculare la bărbaţi).

Forma pseudotumorală – întâlnită mai des la bătrâni; în unele cazuri examenul baritat ne poate da diagnosticul; cecul şi ileonul sunt normale cu toată existenţa tumorii.

Apendicita pelvianăAceastă localizare este mai frecventă la femei şi se asociază cu fenomenele urinare

(disurie, tenesme, polakiurie) sau fenomene genitale (metroragii). Debutul este adeseori brusc cu dureri hipogastrice, vărsături, febra şi fenomenele urinare sau chiar cu fenomene de iritaţie peritoneală. Simptomele se pot ameliora după debut pentru ca după câteva zile să apară un abces în Douglas.

Nediagnosticată, evoluţia sa este fie spre rezoluţie, fie spre perforaţie într-un organ vecin (rect, vagin) sau peritoneu.

Când, după o criză banală de apendicită, fenomenele nu se ameliorează complet, persistă febra, puls accelerat, paloare, chiar pe lângă un abdomen suplu şi nedureros, tuşeul rectal poate evidenţia un bloc apendicular pelvian.

Apendicita subhepaticăSimptomatologia acestei apendicite imită tabloul colecistitelor acute, diferenţierea fiind

adesea dificilă. O apendicită acută mai frecventă la copii şi rană la bătrâni.

CLASIFICAREA APENDICITEI ACUTE DUPĂ VÂRSTĂApendicita la copiiEste cu atât mai gravă, cu cât copilul este mai mic. Leziunile anatomo – patologice au

o mare tendinţă spre forme distructive ( necroză, perforaţie), iar posibilităţile de blocare sunt mai reduse la copii, de aceea evoluţia este mai scurtă şi perforaţia mai frecventă decât la adulţi.

Apendicita la bătrâniPoate prezenta două forme mai frecvente: forma ocluzivă, când sugerează tabloul unei

ocluzii (balonare, meteorisme, oprirea tranzitului) şi forma pseudo-tumorală.Apendicita la gravidePoate să apară în orice moment al evoluţiei sarcinii. Gravitatea constă în diagnosticare

şi posibilitatea confuziei simptomatologiei cu semne ale sarcinii.

DIAGNOSTICA diagnostica o apendicită acută, este o adevărată ″ piatră de încercare a clinicianului ″

având în vedere că apendicita acută poate lua o multitudine de forme clinice.

Grecu Nicoleta | 4


DIAGNOSTIC DIFERENŢIALLa apendicita acută trebuie făcut diagnosticul diferenţial cu acele afecţiuni care se pot

manifesta prin falsul abdomen acut, aceste afecţiuni fiind destul de numeroase:- pneumonia, bronhopneumonia sau pleurezia costodiafragmatică dreaptă se poate

confunda uşor cu apendicita acută;- gripa şi în special epidemiile ce încep cu dureri abdominale;- limfadenita mezenterică – în acest caz durerea din fosa iliacă dreaptă nu este

însoţită de hiperestezie cutanată şi apărare musculară, are caracter migrator;- colica hepatică: cu sau fără colecistită acută;- colica renală ridică probleme de diagnostic cu apendicita acută retrocecală;- gastrita acută: se poate confunda cu apendicita de debut, durerile se manifestă însă

sub formă de epigastralgie;- abdomenul chirurgical acut;- avortul tubar şi sarcina;- sarcina extrauterină ruptă;- chistul ovarian torsionat;- ileita terminală acută;- ulcer gastro-duodenal perforat prin semnele clinice şi radiologice caracteristice nu

pune probleme deosebite de diagnostic, atâta timp cât există o peritonită apendicular instalată;

- pancreatita acută;- ocluzia intestinală;- infarctul mezenteric.

EVOLUŢIEEvoluţia depinde de intensitatea leziunii apendicelui în cazuri uşoare, toate fenomenele

cedează după câteva zile.Examenele făcute după 2-4 zile constată că durerile au dispărut, persistând doar o

sensibilitate la nivelul fosei iliace drepte şi uneori contractura musculară.Temperatura scade la normal şi pulsul îşi revine. În formele mai grave toate

simptomele se accentuează. Febra persistă. Pulsul este mai frecvent. Contractura musculară se menţine, ceea ce denotă participarea peritoneului.

De cele mai multe ori apendicita evoluează spre perforare cu peritonită acută difuză, sau spre constituirea blocului apendicular.

Prin leziunea perforativă unică sau multiplă apendicita acută se poate complica cu peritonita localizată sau blocul apendicular, peritonita difuză sau septicemia apendiculară.

Septicemia apendiculară este poate cea mai gravă complicaţie a apendicitei. Ea poate îmbrăca forma unei septicemii cu localizări supurative pluriviscerale.

În evoluţia sa distingem trei faze:- faza infiltrativă- faza de abcedare- faza de fistulizare.

PROGNOSTICÎn apendicita acută prognosticul depinde de precocitatea diagnosticului şi a intervenţiei

făcute în primele 12 – 14 ore, cu un procent foarte mic de mortalitate. Mortalitatea creşte în paralel cu timpul trecut de la debut şi până la intervenţie, în cazuri grave.

Grecu Nicoleta | 5


TRATAMENTApendicita acută este o afecţiune chirurgicală. Singurul tratactomia de urgenţă, care se

efectuează imediat după stabilirea diagnosticului. Tratamentul începe cu măsuri terapeutice obligatorii la orice nivel de asigurare a asistenţei medicale, care sunt următoarele:

- punerea bolnavului în repaus relativ;- suspendarea alimentaţiei orale;- aspiraţia gastrică continuă pe sondă;- montarea unei perfuzii pentru reechilibrarea hidroelectrolitică a bolnavului şi

pentru menţinerea unei vene pentru orice eventuală intervenţie de tratament;- nu se administrează antialgice,- se notează în F.O. cantitatea, felul medicamentului şi ora administrării;- transportul bolnavului într-o unitate spitalicească cu secţie de chirurgie şi

reanimare.Intervenţia chirurgicală se completează cu antibioterapie dacă există un proces

inflamator de vecinătate sau generalizată.Dacă din diferite motive, nu se poate interveni imediat, pentru a scurta perioada până la

operaţie se aplică pungi de gheaţă pe regiunea iliacă dreaptă.Bolnavul va fi alimentat şi nu i se va aplica purgative dacă intervenţia operatorie se

amână din cauza unui diagnostic incert. Nu se vor administra calmante, deoarece acestea maschează evoluţia şi semnele bolii.

Bolnavul va ingera numai lichide.În caz de plastron apendicular bolnavul va fi internat. Se aplică punga cu gheaţă în

zona iliacă dreaptă. În cazul în care apendicita are tendinţe spre resorbţie se aplică un tratament cu antibiotice ( Penicilină, Ampicilină).

Se administrează antitermice, antialgice. După remiterea simptomelor generale şi locale bolnavul este externat, urmând să se facă apendicectomie la rece, la 4-6 săptămâni până la trei luni.

Bolnavii care prezintă plastron apendicular, dacă au o stare generală bună, nu trebuie operaţii; este preferabil amânarea operaţiei până la absorbţia plastronului, întrucât în caz de contrar se poate realiza o infecţie latentă promovând o infectare a cavităţii peritoneale.

Blocul apendicular nu se operează de urgenţă, doar dacă se perforează.Tratamentul conservator constă în repaus în primul moment acut.Alimentaţia bolnavului trebuie să fie uşoară (supe, ceai).

ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIEÎn primul rând se urmăreşte starea generală a bolnavului.Marea majoritate a cazurilor se vindecă în 2-4 săptămâni. O grijă deosebită trebuie

acordată bolnavilor operaţi cu apendicită cangrenoasă şi apendicită flegmonoasă. Pentru prevenirea complicaţiilor în aceste cazuri este bine a se lăsa pielea şi ţesutul celular deschise, aplicându-se pe plagă o meşă cu soluţie de neomicină.

Plaga va fi îngrijită în condiţii sterile de 5 – 6 zile după care eliminându-se mesa, sutura, plaga, evitându-se astfel supuraţia peretelui.

Se va avea grijă deosebită la rehidratarea bolnavului şi la supravegherea unui regim alimentar sever:

- în prima zi: regim hidric;- în a doua zi: regim hidro-lacto-zaharat;- în a treia zi: regim de pireuri, biscuiţi;- în a patra zi: se poate adăuga rasol.Sensibilitatea plăgii şi înroşirea marginilor arată că există supuraţii, durerea

abdominală şi febra, dau de bănuit o peritonită.

Grecu Nicoleta | 6


Vărsăturile în perioada postoperatorie semnalează o difuziune a procesului informator în cavitatea peritoneală.

Uneori, bolnavul nu poate urina după intervenţia chirurgicală. În acest caz este necesar aplicarea sondei vezicale.

COMPLICAŢII POSTOPERATORIIHemoragia este complicaţia cea mai des întâlnită în urma operaţiilor de apendicită şi se

evidenţiază sub trei forme:- hemoragia plăgii;- hemoperitoneu;- hemoragia intraluminală.Abcesul rezidual perineal apare datorită închiderii fără drenaj a cavităţii peritoneale sau

a nefuncţionării drenajului instalat, necesitând deschiderea chirurgicală.Alte complicaţii:- peritonite;- ocluzia intestinală;- supuraţia plăgii;- ileus dinamic postoperator.

PROFILAXIAEfectuarea de urgenţă a tratamentului apendicitei acute pentru prevenirea

complicaţiilor.

Grecu Nicoleta | 7


PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL PACIENTEI R.A.D.

Culegerea datelorDate fixe:Identitatea: R.A.D.Naţionalitatea: românăLimba vorbită: românăReligia: ortodoxăNu are cunoştinţă de a fi alergică la medicamente sau alimente.

Date variabileDomiciliul: Satu Mare, str. Independenţei, nr. 8/23.Condiţii de locuit: corespunzătoare.Ocupaţia: elevă.

Prezentarea persoaneiPacienta are vârsta de 19 ani, născută pe data 1 martie 1989, necăsătorită. Este o

persoană sociabilă, comunicativă, se acomodează uşor la mediul spitalicesc, cu un temperament şi emotivitate normală, locomoţie normală, nu este consumatoare de alcool, dar este fumătoare. Are înălţimea de 167 cm, greutatea de 58 kg, grup sanguin B III Rh+.

Istoricul boliiDin discuţia purtată cu pacienta reiese că boala actuală a debutat insidios în urmă cu 72

de ore prin apariţia durerilor în fosa iliacă dreaptă, greaţă, vărsături bilioase, astenie, adinamie dispnee.

Din acest motiv se adresează medicului de unde este dirijată spre secţia chirurgie a Spitalului Judeţean Satu Mare, unde se internează pentru tratament de specialitate respectiv apendicectomie.

Anamneza asistenţei medicalePacienta a mai avut în antecedente alte boli minore fără importanţă şi fără legătură cu

boala actuală.Am preluat pacienta pentru îngrijire în data de 10 ianuarie 2009 ora 22,33 stabilindu-i

nevoile perturbate:- nevoia de a respira;- nevoia de a mânca şi a bea;- nevoia de a elimina;- nevoia de a dormi şi a se odihni;- nevoia de a evita pericolele;- nevoia de a învăţa şi a descoperi.Stabilirea priorităţilor- să-i uşurez respiraţia;- să combat durerea;- să stimulez apetitul;- să previn deshidratarea;- să-i înlătur frica şi să-i creez condiţii pentru odihnă;- să o învăţ regimul de viaţă în general;- să o pregătesc preoperator, pentru intervenţia chirurgicală;- să o îngrijesc postoperator.

Grecu Nicoleta | 8


Analiza şi interpretarea datelor

Nevoia Diagnostic infirmier

Manifestări de dependenţă Surse de dificultate

1. 2. 3. 4.Nevoia de a respira - dispnee - dificultatea de a

respira- consum de tutun

Nevoia de a mânca şi a bea

- alimentaţie insuficientă: greţuri, vărsături

- inapetenţă- vărsături

- durere- senzaţie de vomă

Nevoia de a elimina - deshidratare - uscarea pielii şi a mucoaselor- vărsături

- alterarea tegumentelor, hidratarea insuficientă

Nevoia de a dormi şi a se odihni

- insomnie - dificultatea de a dormi

- durere- stres

Nevoia de a evita pericolele

- frică, anxietate - nelinişte, teama de operaţie

- nelinişte faţă de diagnostic

Nevoia de a învăţa şi a descoperi

- cunoştinţe insuficiente despre boală

- cunoştinţe insuficiente a măsurilor de prevenire şi consecinţele ei

- lipsa de cunoştinţe despre mijloacele ce se pot folosi pentru a-şi menţine sănătatea

Diagnostic nursingPacienta anxioasă, cu stare generală alterată, datorită vărsăturilor, durerilor în fosa

iliacă dreaptă, dispneei, frica de intervenţia chirurgicală şi cu lipsuri în cunoaşterea regimului spitalicesc.

Diagnostic medical- apendicită acută catarală.

Planul de îngrijire preoperatorie

Problema Obiectivul Intervenţii Evaluareproprii delegate1. 2. 3. 4. 5.

Durere în fosa iliacă dreaptă

- calmarea durerii

- îi pun pungă cu gheaţă pe locul dureros

- nu se administrează calmante pentru a nu masca evoluţia şi simptomatologia bolii

- durerea cedează în aproximativ 30 minute de la aplicarea pungii cu gheaţă

Vărsături - combaterea vărsăturilor

- să respire adânc

- i-am administrat Torecan fiole 1

- după o oră de la administrarea injecţiei vărsăturile dispar

- prevenirea deshidratării

- am sfătuit-o să consume lichide (ceai, apă)

- perfuzie cu glucoză 5% + ser fiziologic 1000 ml.

Dispnee - uşurarea respiraţiei

- aerisirea salonului- poziţie semişezândă

- administrarea unui bronhodilatatorMiofilin f.1.i.v.

- se diminuează dispneea

Grecu Nicoleta | 9


- exerciţii respiratorii

Insomnii - să doarmă şi să se odihnească bine

- încerc să o liniştesc prin discuţii blânde- îi sustrag atenţia de la operaţie

- i-am administrat diazepam tb.1.

- bolnava se trezeşte mai odihnită

Nu se cunoaşte suficient regimul spitalicesc

- informarea pacientei

- să aibă încredere în echipa de îngrijire- o încurajez în privinţa operaţiei

- bolnava pare mai liniştită, mai optimistă.

Pregătirea psihică şi fizică a pacientei pentru intervenţia chirurgicală şi medicamentoasă, 10 ianuarie 2009

Pregătirea psihică – dialoghez cu pacienta, o liniştesc vorbindu-i despre intervenţia chirurgicală, de reuşita ei, asigur repaus fizic, psihic şi intelectual.

Pregătirea fizică – bolnava face baie generală în seara zilei de 10 ianuarie respectiv cu o seară înainte de intervenţie, schimbă lenjeria de corp, îşi taie unghiile, îndepărtează lacul de pe unghii.

În seara şi dimineaţa intervenţiei i se face clisma evacuatoare, bărbierirea pilozităţilor, golirea vezicii urinare.

Urmărirea funcţiilor vitale şi vegetative ale pacientei:10 ianuarie 2009 ora 23;Puls= 100 bătăi/ minut;T.A.=130/85 mmHg;Temperatura= 36,5ºC;Respiraţie= 18 resp./minut;Diureză= 1800 ml.Am însoţit pacienta până în sala de operaţie la ora 23 şi revine în salon la ora 23,30. I

s-a făcut anestezie generală la cerere.

Planul de îngrijire postoperatorie

Problema Obiectivul Intervenţii Evaluareautonome delegate1. 2. 3. 4. 5.

Posibilitatea apariţiei complicaţiilor postoperatorii (hemoragia internă, şocul hemoragic

- prevenirea complicaţiilor

- urmărirea funcţiilor vitale- supravegherea faciesului

- ora 14: T.A.=120/80 mmHgP= 80 băt./minutT=37ºCR=20 resp/minut- ora 16: T.A.=120/80 mmHgP=80 băt./minutT=37,5ºCR=19 resp/minut

Grecu Nicoleta | 10


Ora 18: T.A.=120/80 mmHgP=80 băt/minutT=37,5ºCR=19 resp/minut

Prezentarea plăgii postoperatorii şi a tubului de dren

- să aibă o evoluţie favorabilă

- supravegherea pansamentului

- pansament uscat şi curat

Durerea în regiunea plăgii operate

- calmarea durerii

- încerc să-i înlătur durerea ajutând-o să ia o poziţie cât mai comodă

- îi administrez Algocalmin f.1.

- durerea cedează în intensitate

Regimul postoperator

Să-i asigur regimul alimentar adecvat

- îi dau ceai amar

- bolnava ingerează 200 ml ceai amar

Uşoară balonare - stimularea şi supravegherea tranzitului intestinal

- mobilizare pasivă, flexii şi deflexii ale membrelor

- tranzit absent

Senzaţie de uscăciune a mucoaselor

- menţinerea tegumentelor integre

- umezirea buzelor cu apă sau cu ceai amar

- tegumente integre

După două zile îi este permis să se deplaseze dar nu poate singură

- facilitez deplasarea

- o ajut să se deplaseze prin salon de câte ori doreşte

- pacienta este mulţumită

Nu se poate odihni şi dormi

- înlăturarea acestei stări

- îi explic necesitatea odihnei, efectul somnului şi al odihnei asupra organismului

- îi administrez o tabletă de Luminal

- pacienta doarme bine

Posibilitatea apariţiei complicaţiilor: pneumonia, escara, tromboflebita

- prevenirea complicaţiilor

- urmărirea funcţiilor vitale- mobilizare- tapotare- schimbarea poziţiei- fricţiuni cu alcool a regiunilor predispuse escarelor

-13 ianuarie:T.A.=130/80mmHgP=80băt/minutT=36,5ºC- 14 ianuarie:T.A.=130/80mmHgT=36ºC

- pacienta nu a făcut nici o complicaţie

Frica cauzată de scoaterea tubului de dren

- înlăturarea fricii

- încerc să-i înlătur frica explicându-i cum va decurge această

- îndepărtez tubul de dren prin tehnica învăţată dezinfectez în jurul tubului cu

- pacienta este mulţumită

Grecu Nicoleta | 11


intervenţie şi că durerea va fi de intensitate mică

iod

Uşoară balonare - stimularea şi supravegherea tranzitului intestinal

- mobilizarea activă

- tranzit prezent din 14 ianuarie

Îngrijiri igienice - să-i menţin tegumentele curate

- o ajut în efectuarea toaletei

- tegumentele şi mucoasele sunt curate şi integre

Regimul alimentar impus de afecţiune

- să-i asigur regim alimentar adecvat

- în 13 ianuarie primeşte ceai amar cu biscuiţi- în 14 ianuarie primeşte regim hidrosodat:ceai dulce, supă, biscuiţi- în 15 ianuarie primeşte supă strecurată. Piure de cartofi cu carne slabă şi fiartă

- pacienta respectă regimul

Nu cunoaşte regimul de viaţă general

- să-i dau informaţii necesare

- să ducă un regim de viaţă sănătos, igieno-dietetic timp de 6 luni să evite efortul fizic- să vină la control medical după 3 săptămâni

- pacienta promite că va respecta regimul

Medicul hotărăşte externarea în 15 ianuarie

-să pregătesc bolnava pentru externare

- o ajut să-şi strângă lucrurile, îi dau bilet de ieşire şi o conduc la garderobă să se schimbe în hainele ei

Evaluare finalăPacienta R.A.D. a fost internată în data de 10 ianuarie 2009 cu următoarele simptome:

dureri în fosa iliacă dreaptă, vărsături, dispnee, astenie, adinamie, având o evoluţie favorabilă postoperatorie. Este spitalizată timp de 5 zile.

La internare am găsit alterate următoarele nevoi:- nevoia de a respira- nevoia de a mânca şi a bea

Grecu Nicoleta | 12


- nevoia de a elimina- nevoia de a dormi şi a se odihni- nevoia de a evita pericolele- nevoia de a învăţa şi a descoperi.În urma identificării problemelor şi stabilirea priorităţilor, am reuşit să-mi îndeplinesc

obiectivele propuse în îngrijirea acestei paciente (pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie).

Datorită îngrijirilor postoperatorii efectuate de mine şi de asistenta medicală, conform obiectivelor, pacienta nu face complicaţii postoperatorii.

La externare, în 15 ianuarie, pacienta îşi cunoaşte regimul de viaţă pe care trebuie să-l urmeze.

Tratament10 ianuarie 2009- Perfuzie cu sol. Glucoză 5% - 1000 ml + ser fiziologic 1000 ml.- Miofilin f.1- Diazepam tb.1- Torecan f.112 ianuarie 2006- Miofilin f.1- Mialgin f.1- Perfuzie cu ser glucozat 5% - 400 ml.- Heparină f.2- Algocalmin f.113 ianuarie 2009- Luminal tb.2- Algocalmin tb.2- Papaverină f.214-15 ianuarie 2009- Luminal tb.2- Algocalmin f.1- Papaverină f.1- Scobutil f.1

Examene clinice10 ianuarie 2009Examen hematologic:- Ht.=41%- Leucocite= 6400- VSH=16- TS=2′- TC=6′- Glicemie=4,04Analiză de urină:- Densitate= negativ- Reacţia= negativ- Albumina= pozitiv- Urobilinogen=crescut- Pigmenţi biliari= negativ- Sed urinar= 4-5 leucocite.Analize biochimice:

Grecu Nicoleta | 13


- Timol= 3- Bilirubinemie:- T=5,0- D=4,0- I=1,0- GPT= 800- Proteine totale=8,57- Creatinină=0,99- Amilazemie= 219- Ionograma :

Na=142K=3,9Ca?2,84

Examene paracliniceEcografieRx. toracicE.K.GExamen ginecologicExamen preanestezic.

Grecu Nicoleta | 14

apendicita

Documents