Nume: Girosan Vasilica-Iuliana

Specializare: AMG

Clasa: II B

LUCRARE DE STAGIU SEM.I

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNFRIJIREA

PACIENTULUI CU APENDICITĂ ACUTĂ

2013

1

Capitolul I: Anatomia si fiziologia

1. Anatomia 2. Fiziologia

Capitolul II: Apendicita acută

1. Definitie2. Etiologie3. Simptomatologia4. Clasificare5. Tratament

Capitolul III: Rolul asistentului medical în ingrijirea pacientilor cu apendicită acută

1. Rolul delegat2. Rolul propiu3. Descrierea unei tehnici

Capitolul IV: Studiu de caz

1. Culegerea de date2. Grila de dependenta3. Plan de ingrijire4. Epicriza

Concluzii

Bibliografie

2

Istoricul bolii Deși la sfârșitul erei premergătoare secolului 1, în lucrarea De artemedica, Cornelius

Celsus a menționat ,,suferințe ale regiunii cecale,, apendicele nu este cunoscut ca entitate anatomică decât în secolul XVI, când, în lucrările anatomistului Berangario de Carpi din Bologna,apare citat ,,apendicele cecal,, ; în secolul al XVIII-lea Margogni descrie anatomic, complet atât apendicele cât și valvula ileo-cecală; a trebuit sa mai treacă încă un secol pentru a fi izolate din cadrul așa ziselor ,,supurații pericecale,, sau ,,peritiflite,, inflamații proprii ale apendicelui și să se intrevadă posibilitatea profilaxiei și vindecării acestora prin extirparea apnedicului.În anul a886 chirurgul american Reginald Fitz,bazat pe constatări anatomo-patologice și clinice statuează filiația ,,inflamație apendiculară peritonita localizată,, și folosește prima oară pentru definirea acestei leziuni noțiunea de apendicită, terme care va f adoptat de către toate școlile medicale din lume.

Capitolul I: Anatomia si fiziologia apendicelui

1. Anatomia apendiceluiApendicita acută este denumita boala tinereții, deoarece survine cu precadere intre 10 –

40 de ani, în perioada de maxima dezvoltare a aparatului limfatic și a bolilor infecțioase. Reprezintă cea mai frecventă urgență abdominală.

Apendicul vermiform este o structură tubulară atașată la nivelul primei porțiuni a intestinului gros(colonul), porțiune numită cec. Apendicele are baza implantată la nivelul cecului, cel mai frecvent medial și inferior, la unirea celor trei tenii (benzi de musculatură netedă), poziția cea mai frecventă fiind mezocecală. El este implantat în cec la 2-3 cm sub varsarea ileonului și are forma unui tub cilindroido-conic sau fuziform. Rareori are direcție rectilinie; de cele mai multe ori descrie o ansă cu concavitatea medială, este spiralat, flexuos.Are o lungime variabilă intre 6-12 cm și un diametru de 5-8 mm.

La făt și nou-nascut, apendicele prelungește în jos fundul cecului și abia pe la vârsta de 5 ani dobandește forma și pozitia sa definitivă.Apendicele vermiform este situat în fosa iliacă dreapta,  în loja cecală, împreuna cu cecul. El îl va urma pe acesta în diferitele lui poziții ( normală, înaltă, joasă, ectopică ) . În afară însa de situația lui determinată de poziția cecului, apendicele poate lua poziții variate și fată de cec. Variațiile de sediu au o mare importanță din punct de vedere al semiologiei apendicitei, al explorării punctelor dureroase apendiculare, complicațiilor posibile ale apendicitei, precum și în alegerea inciziei și a tehnicii operatorii în apendicectomie.La interior, apendicele are o cavitate canaliculară ( cilindricaă, moniliformă, partial obliterata ). Cavitatea sa conține mucus, chim intestinal, detritusuri celulare, iar la fat meconiu.Atat cecul, cât și apendicele prezintă cele patru tunici constitutive ale intestinului.

Tunica musculară . Fibrele longitudinale grupate în cele trei tenii ale cecului, se prelungesc în peretele apendicelui formand un strat continuu. Fibrele circulare au dispoziția

3

obișnuită. La vârful apendicelui musculatura e mai subțire, de aceea cele mai frecvente perforații sunt cele apicale .

 Tunica mucoasă. Mucoasa apendicelui – pe langa glande Lieberkuhn și numeroase celule argentafine endocrine – se caracterizează prin prezența unui numar extrem de mare de foliculi limfatici, care, situați în corion se extind și cuprind aproape întreaga submucoasa. Caracterul de organ limfoid a facut sa i se atribuie denumirea de “tonsilă abdominală”.  Tunica seroasă, peritoneul ceco-apendicular, dublată de str atul subseros, aderă intim la cele doua organe. Ea are o dispoziție complexă care rezultă din modul de evoluție ontogenetică a segmentelor ileo-ceco-apendiculare, a mezoului lor initial și a fenomenelor de coalescență care se produc în aceasta regiune. La nivelul deschiderii ileonului în colon, cele doua foițe ale extremității inferioare a mezenterului se despart și trec una pe fata anterioară, alta pe fața posterioară a cecului și a apendicelui, pe care le învelesc complet .  Dispoziția peritoneului ileo-ceco-apendicular are mare importanta chirurgicală. Cecul sau apendicele retroperitoneal nu vor da nastere unor peritonite, ci unui flegmon retroperitoneal.  Arterele apendicelui provin din artera ileocolică (ramura a arterei mezenterice superioare ). Ea emite  în vecinatatea unghiului ileocolic artera apendiculară, de obicei unica, rar dubla, coboară înapoia ileonului, apoi în marginea liberă a mezoapendicelui și se ramifică în pereții apendicelui; este supusă unor variații, mai ales in privința originii sale.

Venele sunt satelite arterelor; vena apendiculară însoțește în mod constant artera omonimă. Vena apendiculară ajunge în vena ileocolică ( tributară venei mezenterice superioare, deci teritoriul port,  ceea ce explică posibilitatea formării unor abcese hepatice consecutive unei apendicite supurate ).Cand cecul și apendicele au o situație retroperitoneală, atunci venele lor stabilesc comunicări cu cele ale regiunii lombo-iliace. Pe aceasta cale infecția de la apendice se poate propaga în spatiul retroperitoneal.  Limfaticele joacă un mare rol în patologia regiunii. Ele iau naștere din rețele de capilare limfatice situate în tunica submucoasă ( sau în musculara ). La nivelul apendicelui rețeaua limfatică stabilește strânse comunicâri cu foliculii limfoizi ai organului. Vasele limfatice ale apendicelui sunt foarte importante, unele se opresc în nodurile situate în baza mezoapendicelui, altele, în special cele plecate din foliculii limfoizi, stabilesc comunicări cu rețelele subseroase nu numai ale apendicelui și ale cecului  ci si ale colonului sau a unor regiuni mai îndepartate. În cest mod se explică inocularea microbiană a peritoneului în absență sau inaintea perforarii apendicelui.

2. Fiziologia apendiceluiApendicele este un organ imunologic, care participă în mod activ la secreția imunoglobulinelor, în special IgA. Deși apendicele este un component integral al sistemului limfatic intestinal, funcția sa nu este esentială și apendicectomia nu a fost asociată cu vreo predispoziție a pacienților spre septicemie sau alta manifestare a unei imunități compromise. Tesutul limfoid apare pentru prima data la nivel apendicular în a doua saptamana dupa

4

nastere. Cantitatea de tesut limfoid crețte pe parcursul pubertății, ramane constantă în urmatoarea decada de viață, pentru a începe ulterior să scadă cu vârsta. Dupa 60 ani nu mai întalnim țesut limfoid în apendice  și apare de obicei o obliterare completă a lumenului apendicular.

5

Capitolul II: Apendicita acută

1. DefinițieApendicita acută este o afecțiune chirurgicală, caracterizată prin inflamația acută a

apendicului ileo-cecal și reprezintă una din cele mai frecvente cauzate de suferința abdominală și de intervenție chirurgicală de urgență. Apendicita acută este o boală frecventă în țările civilizate.Inflamația apendicului ileo-cecal se poate însoți de complicații grave locale sau la distanță. De aceea precizarea diagnosticului și a momentului operator optim prezintă o mare importanță pentru vindecarea bolnavului fără risc sau cu risc minim.

2. Etiologie Apendicita este rară dar gravă; în primii 20 de ani apendicita se întâlnește cel mai

frecvent,ea scade,devenind rară dupa 60 de ani.Corpii străini intraapendiculari : calculii stercorali, sâmburi, oxiuri pot astupa complet lumenul apendicelui și ulcera mucoasa exagerând virulența microbilor aflați într-o cavitate închisă, adevărat "tub de cultură".Apendicita acută traumatică: prin lovituri repetate în fosa iliacă dreaptă este determinată prin excitația receptorilor atât de numeroși ai regiunii ileo-ceco-apendiculară deja inflamați.Regimul alimentar excesiv camat sau exclusiv vegetal alcalinizează pH-ul digestiv, determinând tulburări de diskinezie și alterări neurotrofice ceco-apendiculare.

Infecții acute:gripa, anginele, fibrele eruptive(scarlatina, pojarul, rubeola), febra tifoidă, pot determina apendicita acută. Apariția apendicitei acute "epidemice" în cursul anginelor este atribuția asemănării structurii anatomice ce există între amigdale și apendice, considerat "amigdala abdomenului",datorită bogăției sale în foliculii limfoizi.

6

Infecții intestinale cronice: colita dreaptă, enterocolita, dizenteria, pot determina prin "propagare" inflamația apendicelui de origine enterogenă,dând naștere uynui proces complex anatomo-clinic: colo-tiflo-apendicita.

Infecția apendiculară poate provenii și de la organele vecine inflamate: anexita dreaptă (apendiculo-anexita), colecistita(apendiculo-colecista), pielonefrita.

Infecția se produce prin: contact direct(apendicita exogenă), pe cale limfatică sau prin cale nervoasă prin reflexe viscero-viscerale.Sindromul gonado-apendicular se întâlnește la fetele tinere hiperfoliculinice în perioada pre și intermenstruală, Se datorează hiperfolicunemiei care prin hiperacetilcolinogeneza determină o diskinezie și congestie apendiculară puternică.Din punct de vedere bacteriologic s-a constatat o floră microbiană polimorfă alcătuită din: colibacili, streptococ, pneumococ, stafilococ, bacilul Friendlander, în care domină colibacilul. In formele grave, gangrenoase, se constata prezenta anaerobilor: bacilul funduliformis, ramosus, perfringens, fragilis.

3. Simptomatologie

- Durere surdă aproape de centrul sau partea superioară a abdomenului ce devine mai apoi ascuțită și se deplasează spre partea din dreapta jos a abdomenului

- Pierderea apetitului- Greața și sau vărsăturile imediat după ce încep durerile abdominale- Umflarea abdomenului- Febra nu foarte ridicată- Urinări dureroase- Crampe severe- Constipație sau diaree

Semne functionale. Durerea abdominala, semnul major al apendicitei acute, surne de obicei in plina sanatate sau pe fondul unui usor disconfort digestiv. Debutul durerii este brusc sau mai insidios, dar creste treptat in intensitate. Debutul brusc ca o durere paroxistica localizata periombilical sau eventual in epigastru poate evoca debutul unui sindrom ocluziv si reprezinta "colica apendiculara"; se datoreste obliterarii lumenului apendicelui prin corp strain.

La inlaturarea spontana a obstacolului, durerile se pot remite. Frecvent durerea se manifesta initial in epigastru sau in regiunea periombi-licala, apoi se localizeaza dupa cateva ore sau zile in fosa iliaca dreapta. Durerea creste treptat in intensitate si poate cuprinde apoi intreg abdomenul. La multi bolna durerea debuteaza direct in fosa iliaca dreapta. Durerea dene ulterior continua. Initial bolnavul este agitat si mereu isi schimba pozitia. Dupa cateva ore, va eta miscarile si mersul, care ii accentueaza durerea. Pozitia antal-gica consta in mentinerea coapsei drepte in flexie si usoara abductie; orice miscare determina o crispare dureroasa. Durerea determina prezentarea bolnavului la medic. Efortul, tusea, accentueaza durerile("semnul tusei").

Inapetenta este un semn foarte precoce si constant, dar nespecific. Greata, varsaturile sunt mai tardive, nu preced durerea!Bolnavul prezinta greturi si varsaturi initial reflexe iritative, alimentare, ulterior bilioase si apoi in peritonite de fecaloide. in fazele avansate de boala,

7

varsaturile sunt bilioase si surn in cadrul ileusului dinamic prin iritatia peritoneala. In final poate fi si vomito negro.Tulburarile de tranzit. Constipatia este frecventa, uneori chiar pana la oprirea tranzitului. Diareea surne mai rar si anume in apendicitele pelne, sau in formele toxice si la copii.

Semne generale. Temperatura se mentine de obicei sub 38°,febra peste 38°, sunt semne prezente in perforatia apendicelui.Caracteristic pentru apendicita acuta este exacerbarea durerii din fosa iliaca dreapta la palpare.

4. Clasificare În conformitate cu clasificările morfopatologice curente ale apendicitei acute diferenţiem

3 variante clinice evolutive ale apendicitei: a) Apendicita acută necomplicată: apendicita acută catarală, flegmonoasă sau gangrenoasă, necomplicată cu peritonită (pacienţii spitalizaţi în primele 12-24 ore). b) Apendicita acută distructivă: apendicita flegmonoasă, gangrenoasă şi perforată, complicată cu peritonita localizată (plastron apendicular) sau generalizată, abcese intraabdominale, inclusiv hepatice. c) Apendicita reziduală, după apendicita acută. - Apendicita retrocecală - Apendicita pelvină - Apendicita mezoceliacă-Apendicita subhepatica -Apendicita acuta cu peritonita primitiva - Apendicita cu peritonita septica difuza -Apendicita toxica Apendicita acută retrocecală

Durerea şi apărarea musculară în zona supra- şi retroiliacă Leriche, cauzată de contractura inflamatorie a muşchiului iliopsoas drept. Apendicita acută pelvină

Semnele subiective abdominale pot fi absente, doar tuşeul rectal sau vaginal, exercitând o presiune asupra peritoneului fundului de sac Douglas, provoacă durere percepută de pacient în regiune hipogastrică sau suprapubiană. Când apendicele inflamat este aderent la peretele lateral pelvin, muşch-4iul obturator intern este în stare de contractură inflamatorie. Apendicita acută mezoceliacă

Durerea şi apărarea musculară la palpare se localizează periombilical. În caz de localizare retroiliacă poate să apară durerea testiculară, probabil prin iritaţia arterei spermatice şi a ureterului. Apendicita acută subhepatică

Durerea şi apărarea musculară se localizează sub rebordul costal drept. Apendicita în stânga

Poate avea loc în caz de situs inversus sau malrotaţie; această formă atipică de apendicită acută poate fi suspectată când durerea somatică spontană şi provocată prin palpare, apărarea musculară şi simptomul Blumberg sunt percepute în fosa iliacă stângăApendicita herniară simulează semnele herniei ștrangulate.

8

5. TratamentApendicita acută beneficiază atât de tratament chirurgical cât și medicamentos.

Tratamentul chirurgical constă în apendicectomie (extirparea apendicelui) și se execută cu caracter de urgență imediat dupa stabilirea diagnosticului de apendicită acută. În caz de plastron apendicular se iau masuri dietetice restrictive (regim hidric 2-3 zile) și se aplică pungă cu gheată pe fosa iliacă dreaptă. Bolnavul este ținut în repaus la pat și se va relua alimentația obișnuită numai daca evoluția locală și generală este buna. Se vor administra calmante și antibiotice. Foarte utila este vaccinoterapia: vaccin DELBET si POLIDIN. Daca procesul s-a resorbit clinic (nu se mai palpează formațiunea tumorală caracteristică plastronului apendicular) bolnavul va putea merge la domiciliu și va reveni la spital pentru apendicectomie „larece" dupa 60-90 zile interval variabil în funcție de ritmul în care a evoluat procesul de resorbție. Dacă formațiunea tumorală crește în volum și devine fluctuentă, sunt semne de abcedare și înacest caz se va interveni chirurgical de urgenta.

Operația se poate efectua atât clasic, cât si laparoscopic.Apendicectomia se efectuează sub anestezie generală sau anestezie locală cu novococaină 1%, completată cu anestezia de baza (mialogiu).

Capitolul III: Rolul asistentului medical în ingrijirea pacientilor cu apendicită acută

1. Rolul delegatAsistenta va recolta toate probele de laborator indicate de medic și se va îngriji să-i

facă bolnavului toate investigațiile preoperatorii și să introducă în foaia de observație, documentele în legatura cu examenele efectuate.

Se va executa EKG și se va măsura tensiunea arterială, se va număra frecvența pulsului și cerceta calitatea acestuia;- analiza simplă de urină va da informații asupra stării funcționale a rinichilor;-examinarea sângelui; hemoleucograma; ajută la slabilirea diagnosticului; determinarea ureei sangvine, este obligatorie. Starea de nutritie a bolnavului trebuie sa fie buna înaintea operatiei. Un bolnav deshidratat si denutrit face importante complicatii postoperatorii.Somnul bolnavului din noaptea dinaintea intervenţiei trebuie asigurat cu medicamente hipnotice, indicate de medic, ceea ce asigura o mai buna rezistență față de intervenţie. Dimineaţa cu 1 ½ - 2 ore înainte de operaţie, i se face oclisma evacuatoare, iar înainte de a-l duce în sala de operaţie, anestezia de bază,după indicaţia medicului.Administrarea medicamentelor se va face doar la prescripţia medicului. Asistenta medicală va respecta întocmai toate medicamentele prescrise de doctor. 

2. Rol propriuAsistenta trebuie să se asigure de confortul fizic şi psihic al pacientului. Salonultrebuie să fie

luminos, curat,primitor, să aibă o temperatură optimă şi să fie mereu bine aerisit.Îngrijirea bolnavilor inainte de interventia chirurgicală, în scopul pregătiriilor, variază în raport cu motivul pentru care se face intervenția, cu starea generală a bonavului, precum și de timpul avut la dispoziție până în momentul în care se face operația.

9

Aistenta medicală va discuta cu bolnavul în mod foarte încurajator asigurându-1 ca totul se vadesfasura în conditii perfecte, ca echipa operatorie (chirurgi, anestezisti, cadre medii) va face totul ca intervenția să se desfașoare bine. Ea va da câteva detalii generale asupra modului în care bolnavul va fi transportat la sala de operație, despre echipa de acolo care va prelua bolnavul. De altfel și echipa din blocul operator va face același lucru când preia bolnavul, ca totul se va desfașura normal, să explice fiecare gest pe care urmeaza sa-1 faca, faptul că se va trezi la salonul de terapie intensivă sau la pat, operat cu stare generală bună.Pregatirea generală la care sunt supuși toti bolnavii înainte de intervenție constă din: pregătirea psihică a pacientului și lamurirea lui asupra felului cum va decurge operația; În obligațiile asistentei medicale intra și îngrijirea plagii operatorii. De la sala de operație bolnavul vine cu plaga acoperită cu un pansament steril. Asistenta medicală trebuie să examineze acest pansament, să-1 schimbe zilnic și să observe daca acest pansament nu este îmbibat cu sânge sau cu puroi. Daca este îmbibat, ea trebuie sa anunțe imediat medicul, care va examina pansamentul bolnavului și va da instructiuni necesare suplimentare în funcție de caz.Odata adus bolnavul în salonul sau, sau în cel de terapie intensiva, asistentei medicale îi revine sarcina de a-i acorda atentie deosebita. Asistenta medicala nu va parasi nici un moment bolnavul,atâta timp cât el este sub influenta substantelor narcotice.

3. Clisma Clisma este o tehnică de purificare, o metodă terapeutică de introducere prin anus, în rect

și colon a unui lichid cu scopul de a curața intestinul gros. Clisma se executa folosind un irigator ce are anexat un furtun subțire lung care se termină cu o canula.Aceasta din urmă se introduce în orificiul anal – lichidul traverseaza furtunul și intrând în colon stimuleaza intestinul să elimine materiile fecale și depunerile de pe pereții intestinali.

ScopExplorator- clismele baritateEvacuator - evacuarea conținutului intestinului grosTerapeutic – introducere de medicamente,alimentarea sau hidratarea pacinetului

Materiale necesare - Nesterile: paravan, mușama, aleză, învelitoare, tăviță renală, bazinet, mănuși,

stativ irigator, irigatorul cu tubul de cauciuc apă caldă 35-37°(500-1000 ml pentru adulți, 250 ml pentru adolescenți) ulei 4 linguri/litru de apă sau glicerină 80gr/litru de apă

substanță lubrefiantă- Sterile: canulă rectanlă,comprese,pară de cauciuc pentru copii

soluții medicamentoase în cantitatea și concentrația cerută de medic

Pregatirea pacientului Psihică: Se explică necesitatea efectuării tehnicii, i se respectă intimitateaFizică:

- Se conduce pacinetul în sala de tratamente sau se izolează patul cu paravanul, se protejează cu mușama și aleză.

10

- Se așează pacientul în funcție de starea lui generală în poziție de : decubit dorsal, cu membrele inferioare flectate, decubit lateral stâng cu membrul inferior stâng îmtins și dreptul flectat sau poziție genupectorală.

- Se așează bazinetul sub regiunea sacrală și se învelește pacientul cu învelitoare.

Tehnica - Se fixează canula metalică sterilă- Se verifică temperatura apei,a soluției medicamentoase,- Se umple irigatorul,- Se evacuează aerul și prima coloană de apă,- Se lubrifiază canula,- Se fixează irigatorul pe stativ,- Asistenta se spală pe mâini și se dezinfectează,- Îndepărtează fesele pacientului cu mâna stânga,- Introduce canul prin anus în rect, cu vârful îndreptat înainte în direcția vezicii urinare,- După ce vârful canulei a trecut de sfincter se ridică extremitatea externă și se îndreaptă

vârful în axul ampulei rectale,- Se introduce canula 10-12 cm- Se deschide robinetul și se reglează la viteză de scurgere a apei prin ridicarea irigatorului

la aproximativ 50-100 cm deasupra patului pacinetului, - Pacinetul e rugat să respire adânc, să-și relaxeze muculatura abdominală, să rețină soluția

10-15 minute,- Se închide robinetul înainte ca nivelul apei să se apropie de nivelul tubului de scurgere,- Se îndepărtează canula și se așează în tăvița renală,- Pacientul e adus în poziție de decubit lateral drept, apoi decubit dorsal pentru a ușura

pătrunderea apei la o adâncime mai mare,- Se captează scaunul la pat sau la toaletă.

Capitolul IV: Studiu de caz

1. Culegerea de date

Nume: H.Prenume: R.Vârstă: 21 aniÎnălţime: 1,63Greutate: 65 kgSex: FemininReligie: OrtodoxăRasă: AlbăLimba vorbită: RomânăDomiciliu: Sat Dăișoara,Com. Ungra, Jud. Brașov

11

Ocupaţie: Studentă Date variabile: T.A.: 120/75mm Hg

PULS: 75b/min TEMPERATURĂ:38◦ C

2. Grila de dependență

Nevoia fundamentală

Manifestări de dependența

Sursa de dificultate

Problema de dependență

Gradul de dependență

1.A respira si a avea o buna circulație

TA. 120/75 mm Hg

Independent

2.A mânca și a bea

- - - Independent

3.A elimina - - - Independent4.A se mișca și a avea o bună postură

Dificultate de deplasare

Intolerață la efort

Alterarea mobilității

Dependent

5.A dormi și a se odihni

Dificultate de a se odihni

Anxietate Alterarea somnului Dependent

6.A se îmbrăca, desbrăca

Dificultate de a se îmbrăca/dezbrăca

Intolerață la efort

Alterarea mobilității

Dependent

7.A menține temperatura corpului în limite normale

- - - Independent

8. A fi curat, îngrijit și de a menține tegumentale și mucoasele curate

- - - Independent

12

9. A evita pericolele

- - - Independent

10. A comunica Independent 11.A acționa conform propiilor convingeri

Independent

12.A fi preocupat în vederea realizării

Independent

13.A se recreea Independent 14.A învăța cum să-și păstreze sănătat

Cunoștințe insuficiente

Deficit de cunoștințe

Dependent

3. Plan de îngrijire

PLAN DE ÎNGRIJIREDIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE

OBIECTIVE

INTERVENŢII EVALUARE

ROL PROPRIU ROL DELEGAT

Alterarea mobilității manifestată prin imposibilitate de deplasare

Pacienta să prezinte o bună postură, ușurință la deplasare

Asigur condiţii corespunzătoare de confort fizic şi psihic.Educ pacienta, să efectueze mişcări pasive și să alterneze repausul cu odihna.

17-01- 2013Pacienta prezintă toleranţă scăzută la efort18-01- 2013Pacienta prezintă diminuarea durerii și se deplasează prin mișcări pasive având sprijin din partea asistentei19-01- 2013Pacienta efectuează mișcări pasive singură.

Alterarea somnului

Pacienta sa prezinte

Aşez pacienta intr-o poziţie comodă care

Administrez Diazepam

17-01- 2013Pacienta a

13

manifestat prin treziri frecvente datorat stării de anxietate.

somn odihnitor

să-i asigure un somn odihnitor.

seara. dormit 8 ore trezindu-se de 3 ori18-01- 2013Obiectiv realizat, pacientul prezintă un somn odihnitor.

Alterarea mobilității manifestat prin dificultate în a se îmbrăca/ dezbrăca datorită intoleranței la efort

Pacienta să poată să se îngrijească și să se poată îmbrăca/ dezbrăca

Ajut pacienta până când se poate autoîngriji singură. Îi ofer sprijin psihic și fizic

17-01-2013Pacienta prezintă imposibilitate în a se imbăca/ dezbrăca18-01-2013Cu mișcări pasive pacienta se poate îngriji.19-01-2013Obiectiv realizat.

Deficit de cunoștințe manifestat prin cunoștințe insuficiente datorita lipesei de informații.

Pacienta să fie informat cu privire la manifestările bolii și tratamentul acesteia.

Evaluez nivelul de cunoştinţe al pacientei,Furnizez pacientului cunoştinţele necesare în a se autoîngrijii la domiciliu.

Va continua tratamentul cu calmante în caz de durere.Algocalmin

17-01-2013 Pacientul a primit informaţii despre afecțiune și tratamentul postoperator 18-01-2013 Pacientul a acumulat cunoştinţe noi Şi a înțeles tratamentul ce trebuie urmat la domiciliu

4. Epicriza Pacienta se externează din spital prezentând o stare general bună,mișcare și postură

adecvată.Pacienta este informată cu privire la manifestările după operație.Pacientul este externat cu următoarele recomandări:- la externarea din spital pacientul trebuie să se prezinte la medicul de familie pentru a fi

dispensarizat- va continua tratamentul prescris de doctor

- să evite efortul fizic pe o durată de 6 săptămâni

- să aibă o alimentație adecvată

14

- să evite oboseala și stresul

Concluzii Apendicita acută este o afecțiune chirurgicală, caracterizată prin inflamația acută a

apendicului ileo-cecal și reprezintă una din cele mai frecvente cauzate de suferința abdominală și de intervenție chirurgicală de urgență.Manifestată printr-o durere surdă aproape de centrul sau partea superioară a abdomenului ce devine mai apoi ascuțită și se deplasează spre partea din dreapta jos a abdomenului.Apendicita acută beneficiază atât de tratament chirurgical cât și medicamentos.Tratamentul chirurgical constă în apendicectomie (extirparea apendicelui) și se execută cu caracter de urgență imediat dupa stabilirea diagnosticului de apendicită acută.

Bibliografie L. Rogozea, T. Oglindă, Tehnici și manopere pentru asistenții medicali, Ed. Romprint, Brașov, 2005C. Borundel, Manual pentru cadre medii, Ed. All, București, 1994Fișa bolnavuluiInternet

15