APELE DE SUPRAFAȚĂ

RÂURILE

Toate râurile RM fac parte din bazinul mării Negre; majoritatea lor curg de la N-V spre S-E. Rețeaua hidro-grafică a republicii este formată din sistemele râurilor Nistru și Prut, din râurile ce se varsă în lacurile dunărene, precum și din cele din zona de litoral a mării Negre. Pe teritoriul republicii curg 3085 râuri permanente și inter -mitente, dintre care 7 au

Densitatea rețelei hidrografice din diverse părți ale RM este diferită. Cele mai multe râuri se găsesc o lungi-me de peste 100 cm și 247 - în partea nordică a interfluviului do peste 10 cm. Nistru-Prut (până la 0,84 cm/cm2).

În raioanele din partea stângă a Nistrului, mai alee din cursul inferior al acestuia, rețeaua de râuri este slab dezvoltată (sub 0,2 cm/cm2). Cel mai mare râu — Nistrul — își ia începutul pe versanții Carpați-lor Ucraineni. Valea Nistrului în cursul său mijlociu (de la întrarea în limitele republicii până la or. Dubăsari) are cu precădere o formă de V, lățimea de 0,4-3 cm, pantele abrupte, terasate și sectoare de lunci. În cursul inferior ea atinge o lățime de 22 cm, versantul stâng fiind slab înclinat, iar cel drept — mai mult abrupt și înalt; porțiunile joase ale văii reprezintă lunci inundabile. Albia fluviului este sinuoasă, are multe brațe și starițe; lângă s. Cosăuți (r-nul Soroca) apar praguri. Lățimea albiei în cursul inferior este de Ci. 200 m, adâncimea — de 4-8 m, Cea maximală —de 10-16 m. Viteza cursului în timpul apelor mici este —1,5 m/s în sectorul de mijloc, 03 m/s și mai puțin — la vărsare.

Afluenții principali ai Nistrului, care curg pe teritoriul republicii, sunt: Răutul, Ichelul, Bâcul, Botna (pe dre-apta), Camenca și Iagorlâcul (pe stânga). Al doilea râu ca lungime— Prutul — izvorăște din Carpații Ucraineni și curge de-a lungul graniței de vest a republicii. În cursul de mijloc și în cel inferior valea Prutului are în gene -ral o formă dreptunghiulară, este lată (9-11 cm), cu pante abrupte, convexe. La sud de s. Nemțeni (r-nul Hâncești) lunca largă devine inundabilă. Albia râului este șerpuită, ramificată, având o lățime de 40-180 m, adâncimea maximă — de 6-7 m. Viteza predominantă a cursului apei este de 1,5 m/s în sectorul mijlociu, de 0,75 m/s — în cel inferior. Principalii afluenți pe stânga ai Prutului sunt Racovățul, Ciuhurul, Camenca, Lăpușna, Sărata. Văile râurilor mici în cursul superior au de obicei o formă de V, îi cursul de mijloc și cel inferi-or — o formă trapezoidală sau dreptunghiulară și lățimea de 1-5 cm. Luncile acestora au lățimea de la câțiva metri până la câțiva chilo-metri.

Albiile râurilor mici sunt șerpuite, adesea fără ramificații. Viteza cursului este mică (0,1 — 0,3 m/s). Sursele principale de alimentare a râurilor sunt apele pluviale și cele nivale. Cea mai mare parte din volumul de scurge-re al Nistrului și Prutului se formează în regiunea muntoasă a bazinelor lor, situată dincolo de hotarele republi-cii. Media anuală a volumului de scurgere a Nistrului este de 10,2 cm3, a Prutului —de 2,4 cm3. Scurgerea (lo -cală) a tuturor râurilor mici — de cca. 0,8 cm3 (în anii cu ape medii).

În raioanele nordice și în cele centrale modulul mediu anual al scurgerii variază de la 1 până la 1,5 l/(s-cm2), în raioanele sudice scade până la 0,2— 0,3 l/(s-cm2). Scurgerea solidă a râurilor se deplasează mai alee în stare de suspensie, cota aluviuni-lor antrenate fiind nu prea mare. Sursele principale de formare a scurgerii solide sunt procesele de eroziune activă în bazinul de recepție al râurilor și roaderea malurilor. Concentrația aluviuni-lor în cursul apelor de bază atinge 100 g/m3, în râurile mici — 25 c/m3. Turbiditatea medie a apelor se caracte -rizează prin următoarele Nistrul lângă s. Merenești, raionul Slobozia date (g/.m3): în Nistru — 600 (oraș. Ca-menca), 200 (or. Blender), 150 (s. Olănești); în Prut — 700 (or. Ungheni), 600 (or. Leova); în Răut — 700 (or. Bălți), 250 (or. Florești).

Componența chimică a apelor râurilor este foarte variată. Cea mai mare parte a apelor din interfluviul Nistru-Prut conține sulfați, săruri de calciu și de sodiu, are o mineralizare de 1000-2000 mg/l. La lordu republicii și în Codri predomină , ele cu un conținut de hidrocarbonați, săruri de magneziu și sodiu cu o mineralizare de 500-1000 mg/l, în raioanele estice — apele cu hidrocarbonați, săruri de sodiu cu o mineralizare de 500-1000 mg/l, în valea Nistrului — ape identice, însă cu o mineralizare de 200-500 mg/l. Cel mai înalt grad de mineralizare (2000-5000 mg/l) îl au apele din cursul superior al bazinelor râurilor mici cuprinse între Cogâlnic și Nistru, în compoziția cărora intră ioni de sulfat — sodiu — calciu, precum și cele cu ioni de sulfat — clor — sodiu. Duri-tatea totală a apelor în perioada apelor mici constituie 9-15 ecv-mg/l. Repartiția scurgerii râurilor pe anotimpuri

1

în anii cu ape medii se prezintă astfel (%): Nistrul primăvara — 44,4, vara — 25,5, toamna — 16,0, iarna — 14,1; Prut-respectiv —39,1, 33,5, 12,2 15,2; râurile mici (Răutul) — 50,0, 23,0, 14.0. 13,0. Scurgerea maximă a acestora se constată primăvara și vara. În timpul verii râurile mici se înnămolesc tare, iar uneori seacă În cursul lor viiturile sunt posibile în orice timp al anului. În sec. 20 viituri foarte mari ale apelor Nistrului au fost înregis-trate în 1932,’1941, 1955, 1969, ale apelor Prutului— în 1955 și 1970. Durata medie a perioadei de îngheț a râurilor este de 50—80, durata maximă — de 90-120. și Cea minimă — de 0-30 zile. De regulă, râurile înghe-ață în Cea de-a doua jumătate a lunii decembrie. Termenele timpurii de îngheț încep cu o lună mai devreme de-cât cele medii. Cazu-rile cele mai târzii de îngheț au Lacul de acumulare Ulmu, raionul Ialoveni fost înregistrate la începutul lui februarie. Termenele obișnuite de dezgheț ale râurilor sunt decada a treia a lunii februarie și pri-ma decadă a lunii martie. Pentru Nistru și Prut sunt caracteristice deplasarea și îngrămădirea sloiurilor de ghiață. După unele ierni aspre în timpul dezghețului acestor râuri se formează zăpoare mari, care provoacă ridi-carea nivelului apei și inundații distrugătoare. Pe Nistru sectoarele cele mai amenințate de zăpoare se află între oraș. Otaci și lacul de acumulare Dubăsari. Zăpoarele puternice, care se formează periodic în delta Dunării, cau-zează stăvilirea îndelungată a apei în cursul inferior al Prutului. Cele mai înalte temperaturi medii lunare ale apei din râuri se constată în luna iulie (Nistru 22,6— 23,9°; Prut 21,7—23,9°; Ciuhur 17,1°; Cogâlnic (Cunduc) 21,5°; Ialpug 22,4°S). Apa râurilor se folosește pentru alimentarea întreprinderi-lor industriale, gospodăriilor comunale, în uzul casnic, pentru irigație, navigație (pe Nistru și Râul Ciorna lângă s. Hligeni, raionul Rezina Prut), în hidroenergetică, piscicultură, în scopuri sanitare și sportive.

LACURILE NATURALE ȘI ARTIFICIALE

Pe teritoriul RM există 57 lacuri naturale cu suprafața totală a oglinzii apei de 62,2 cm2. Cele mai multe din-tre ele sunt lacuri mici (până la 0,2 cm2). Asemenea lacuri se află mai alee în luncile Nistrului, Prutului și la vărsarea afluenților acestora. Lacurile sunt acoperite în mare parte cu vegetație, au malurile mlăștinoase, fundul mâlos În cursul inferior al Prutului se găsesc cele mai mari lacuri de luncă: Beleu — 6,26, Dracele — 2,65, Ro-tunda — 2,08, Foltane—1,16 km2. În valea Nistrului s-au păstrat lacurile Bâc — 3,72, Crasnoe— 1,6 km2 ș. a. În afară de lacurile naturale, în repub-lică sunt peste 1,6 mii iazuri și lacuri de acumulare cu un volum total de peste 1,8 cm3 și o suprafa-ță de Ci. 160 cm2. Pe râurile mici iazurile și lacurile de acumulare sunt dispuse în special sub formă de cascade. Din numărul total de bazine de apă artificiale 60,1,% sunt mici, cu volumul de apă până la 100 mii m3, 31,2%—cu volumul de la 101 până la 500 mii m3, 5,9% — cu volumul de la 501 până la 1000 mii m3 și 3,2%—lacuri de acumulare cu volumul peste 1000 mii m3. Predomină bazinele de apă cu su-prafața oglinzii până la 20 ha și cu adâncimea lângă baraj de 4-6 m. majoritatea bazinelor de apă au suprafața de recepție cuprinsă între 2 și 20 cm2. Cele mai importante lacuri de acumulare sunt lacurile Costești de pe Prut și Dubăsari de pe Nistru. Pe râurile mici sunt construite 81 lacuri de acumulare. Nivelul apei lacurilor din luncile inundabile ale Nistrului și Prutului depinde de regimul acestor râuri. La umplerea lor cu ape nivale suprafața oglinzii se mărește mult, iar la scăderea apei din râuri—se micșorează. În timpul apelor mici unele lacuri seacă, al-tele se transformă în mlaștini. Vara schimbarea nivelului apei în lacuri se datorește viiturilor provocate de ploi. Nivelul anual al apei din iazuri și lacurile de acu-mulare este determinat în Cea mai mare măsură de scur -gerile din suprafața de recepție. În procesul de umplere a bazinelor de apă se observă două perioade principale: de primăvară (februarie - aprilie) și de vară (iunie - august). Regimul termic al bazinelor de apă este influențat de condițiile climaterice locale, morfologia cuvetei, vegetația și condițiile de cimentare. În lacul de acumulare Dubăsari temperatura stratului de 1gă de la suprafață peste +10° se înregistrează de obicei la sfârșitul lui aprilie, temperatura medie maximă lunară (+22,7°) - în iulie; coborârea temperaturii până la : are loc la sfârșitul lui oc-tombrie.

Formațiile de ghiață apar la mijlocul lui decembrie. La sfârșitul lui decembrie lacul îngheață Durata perioa-dei de îngheț oscilează de la 40 până la 118 zile, grosimea geții fiind de 25—50 cm.

Iazurile și lacurile de acumulare mici se acoperă cu ghiață de obicei la sfârșitul lui noiembrie — începutul lui decembrie, durata medie a perioadei de îngheț fiind de 80—90 zile, grosimea gheții — de 15-50 cm.

Regimul hidrochimic al iazurilor și lacurilor de acumulare mici depinde de sursele de alimentare, de schim-bul de apă și de factorii antropogeni. În bazinele de apă din raioanele nordice ale republicii se acumulează de obicei ape bicarbonatate cu o mineralizare de 0,35-1,2 g/l, în cele centrale — ape ce conțin hidrocarbonați, pre-cum și ape cu hidrocarbonați și sulfați cu o mineralizare până la 0,85-1,8 g/l. În raioanele sudice se întâlnesc ape ce conțin ioni de sulfat, săruri de sodiu, precum și ape cu ioni de sulfat — clor, iar mineralizarea în unele ia-

2

zuri atinge 7,0 g/l.

Apa din lacurile de acumulare și iazuri se folosește pentru alimentarea întreprinderilor, pentru irigație, obți-nerea energiei electrice, piscicultură, creșterea păsărilor acvatice, îmbunătățirea navigației, ameliorarea sanitară a teritoriului înconjurător și în scopuri sportive. Lacul de acumulare Costești de pe Prut, precum și o serie de la-curi similare de pe râurile mici regularizează activ regimul viiturilor, prevenind inundarea terenurilor agricole, localităților și obiectivelor de producție, situate în aval de amplasamentul barajului. Un mare rol în regulariza-rea cursului Nistrului în timpul viiturilor îl va juca lacul de acumulare” al hidrocentralei de pe Nistru (RSSU). malurile pitorești ale multor lacuri naturale, iazuri și lacuri de acumulare din republică sunt folosite ca zone de odihnă.

APELE SUBTERANE

Teritoriul RSS moldovenești re-prezintă o structură hidrogeologi-că de tipul unei pante arteziene și este o parte componentă a bazinului artezian al mării Negre. Apele subterane au fost evidențiate în toate formațiunile geologice de pe teritoriul republicii. Direcția generală a scurgerii subterane este orientată de la nord spre sud (spre marea Neagră). Resursele naturale ale apelor subterane se formează pe o suprafață delimitată de apele râu-rilor Nistru și Prut. Apele arteziene sunt alimentate în special din regiunea de nord a republicii. Stratele acvifere se dispun aici aproape de suprafața terestră, ceia ce favorizează pătrunderea precipitațiilor atmosferice și a ape-lor râurilor. O infiltrare însemnată are loc și acolo, unde stratele acvifere principale sunt acoperite de strate groase de roci argiloase ne-omogene, printre care sunt intercalate strate permeabile pentru apă, situate la diferite nivele hidrostatice. Aceste strate, având o legătură hidrodinamică între ele, asigură infiltrarea apelor în stratele de roci așezate la adâncimi mai mari. Filtrarea verticală se produce numai pe alocuri. În profilul geologic al teri-toriului RM nu se observă strate groase de roci rezis-tente la apă, continui pe întinderi mari și care despart stra -tele acvifere. De aceea între stratele acvifere există un schimb de apă. Astfel, se crează condiții prielnice pentru filtrarea descendentă.

După componența chimică predomină apele hidrocarbonatice cu ioni de sodiu sau de calciu, uneori cu ioni de sulfați (complexele acvifere de vârstă cretacică superioară și cuaternară). Odată cu creșterea adâncimii de dispunere a stratelor acvifere, adică pe direcția N-S și E-V, calitatea apelor se înrăutățește. Compoziția lor chi-mică se schimbă: din hidrocarbonatice ele devin cloruroase, iar mineralizația lor crește de la zecimi de grame până la zeci de grame la un litru. Rolul apelor subterane în economia națională a RM este extrem de mare. Ele sunt principala sursă de apă potabilă și de uz gospodăresc (peste 90%). Toate localitățile mari (afară de Chiși-nău, Râbnița, Cahul, Ungheni, Leova) folosesc în gospodărie apele subterane. În or. Chișinău ele constituie Ci. 20% din cantitatea de apă consumată.

Apele subterane din valea Nistrului și cele din valea inferioară a Prutului au proprietăți de irigație satis-făcătoare; debitul lor constituie 100—180 m3/oră. Pentru aprovizionarea cu apă cea mai mare importanță o are complexual acvifer badenian-sarmațian, răspândit aproape pe întreg teritoriul republicii. În partea de nord a RM sunt folosite și apele subterane cantonate în depunerile precambriene, siluriene și cretacice superioare. Numărul total de sonde pentru exploatarea apelor subterane din republică este de peste 4 mii. În localitățile rurale se ex-ploatează și apele subterane de adâncimi mari, care ee la suprafață prin izvoare sau se extrag din fântâni.

3