Director: Ioan Pr\ji[teanu * An XIV, septembrie 2018, nr. 138 * Redactor [ef: Petru Scutelnicu

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

Asocia]iaCultural\ „Octavian Voicu“Bac\u

În acest număr:

Răspunderea pentru opiniileexprimate revine în exclusivitate

autorilor

Bac

ăul d

e al

tăd

ată-

imag

ini d

in c

ole

cția

„MIH

AI C

EU

CĂ

”Te

atru

l și P

om

pie

ria

Revista PLUMB aparecu sprijinul Consiliului

Municipal Bacău și al Primăriei Bacău

pagina 3

Charles Baudelaire - Florile Răului și ale urâtului (5)

(Grigore Codrescu)pagina 4

Îndreptar popular de etică şi de conduită pentru tineret (Virgil Mocanu)

pagina 5

Ciuleandra lui… Ion Filipciuc(Ioan Țicalo)

pagina 13

ERAM STUDENŢII CARE…*

(Lucia Pătrașcu)

pagina 14

TELEGRAMA

(Eugen Verman)

pagina 6Un urmaș al cronicarilor – Ion Muscalu:

Osândă și izbândă. Viața voievodului Miron Barnovschi(Mioara Bahna)

pagina 15De la un gând la altul

(Dumitru Brăneanu)

pagina 11

EUGEN CIUCHI și

REVISTA „PREOCUPĂRI LITERARE“(Nicolae Scurtu)

pagina 2 revist\ de cultur\

PLUMB 138

România sub aura Centenarului Unirii

Nagy Attila – secui din satulChichiş, judeţul Covasna, la hotarde două Ţinuturi: al Bârsei şi celSecuiesc. O primă mărturisire:„Noi, secuii şi ungurii, ar trebui săîncepem prin a cere iertare pentrucrimele noastre faţă de români”.Un adevăr pe care toată lumea îlcunoaşte, dar despre care sevorbeşte foarte puţin. Rostit de unsecui poate părea extrem deşocant

Dar cine este Nagy Attila, se-cuiul care se postează ferm pepoziţiile adevărului istoric şi alereconcilierii între români şimaghiari? Acum, în climatul ce artrebui să fie unul propice al anuluicentenar? Până în urmă cu nufoarte mulţi ani, fervent şi notoriunaţionalist şi antiromân. Tributar,spune el, al educaţiei exclusivisteşi radicale primite în familie. Deconfesiune romano-catolică, apoiteolog şi pastor unitarian. Actual-mente, publicist şi promotor fer-vent al ideii de împăcare a tuturorcelor învrăjbiţi.

Aşadar, un secui pentruRomânia. Un om lucid ce s-a de-barasat de dogmele pline de veninale naţionalismului maghiar, şicare, ajungând să cunoascăadevărurile autentice care nesepară în mod artificial, s-a hotârîtsă-şi pună convingerile, şi con-deiul, în slujba idealului comun –acela de a nu ne lăsa ţara să fiedeşertificată de mentalităţi şi atitu-dini periculoase, dezbinatoare, cisă ne croim, împreună, existenţape stânca ce ne uneşte, cu limbaromână ca întregitoare de neam.Şi pentru a-şi demonstra încăodată verticalitatea convingerilor şicredinţelor în armonia interetnică,a recurs la un gest demărturisitoare pildă: botezul şiconvertirea la religia creştin-ortodoxă, ca un gest suprem deloialitate şi faptă creştinească.Nagy Attila asociindu-şi numelui şipe cel de Mihai. Aşadar, bun venit,frate Mihai, în oastea celorcare propovăduiesc credinţa,dragostea, armonia şi încredereadintre oameni indiferent de etnia şiapartenenţele lor religioase. Faptuls-a împlinit nu de mult, lamănăstirea Plăviceni din ţinuturileTeleormanului, acolo unde în ziuade 9 august a anului 2010 au fostdescoperite şi redate ţărânei os-emintele domnitorului MihaiViteazul – supranumit şi Unifica-torul. Pentru ca acum, în aceeaşizi în care Biserica marca unul dinmomentele sale astrale – Tăiereacapului Sfântului Ioan Botezătorul,secuiul Attila să-şi adauge numeluişi pe cel de Mihai. Cel al erouluinostru martir. Şi să-şi închineinima binelui nostru comun. Pentruca publicistul Miron Manega săspună, despre laureatul recentelorGale ale jurnalismului românesc,devenit mai apoi finul său debotez: „Nici un românism nu estemai credibil decât acela susţinutde un reprezentant al taberei ad-verse. Românismul lui Nagy Attilanu este, paradoxal, un argumentîmpotriva propriei identităţi ci, sprelauda lui, un demers spreîmpăcarea celor artificial învrăjbiţi”.El militează pentru dubla identi-

tate şi este deplin convins căputem, şi trebuie, să ne construimexistenţa comună pe verticalitateastâncii, spre nu risca să ne împot-molim în nisipurile mişcătoareale deşertului duşmăniei şidizarmoniei.

Dar Nagy Attila nu este singu-rul susţinător al acestor idei. Iatăce ne spune, în celebra sa carte„Chestiunea maghiară”, publicatăîn urmă cu doar câţiva ani, repu-tatul om politic şi scriitor clujeanRaoul Şorban: „Culorile politice pecare le-a schimbat între timp statulungar n-au modificat în nici un felconţinutul doctrinei ungarismului,care îşi arată esenţa chiar şi atuncicând ea îmbracă hainele teoreticeale Casei Europei”. Şi care arputea fi această esenţă, în opinialiderilor de mai de mult, dar şi acelor de azi, ai maghiarimii.Apelez, pentru conformitateaopiniilor, la câteva citate ceilustrează poziţii şi atitudini ce secondamnă reciproc prin ele însele:„Nenorocirea Transilvaniei s-a trastotdeauna din Ţara Ungurească şide la Unguri. Aşa am pierdut şiŢara şi Libertatea...”(Historia luiNagyajtai Cserey Mihály, Pesta,1852). Pentru ca alţii să fie şi maitranşanţi:

"Naţia ungară este cea maisplendidă realizare a rasei domi-nante mongole, care nu cunoaştedecât victoria. În noi fierbe sângelelui Attila, al lui Arpad şi al lui Gh-inghis-Han"....(Nincs kegyelem -Fără îndurare, de Ducso Csaba,Budapesta, 1939), iar Aczel Ede,şeful circumscripţiei regionale XCluj a organizaţiei tiraliorilor săspună, într-o cuvântare rostită laŞimleul Silvaniei şi păstrată înarhiva MAE, fond Transilvania,1940-1944: “Pe aceşti valahi opin-cari trebuie să-i extirpăm, să-i uci-dem ca pe duşmanii noştri. Preoţiipredică poporului iertarea, daraceasta este numai o momealăfiindcă D-zeu nu ajută decât forţabrută şi această forţă brută, noi cutoţii trebuie să o întrebuinţăm pen-tru a ucide şi extermina pe aceştivalahi. Vom organiza o noapte aSfântului Bartolomeu şi vom ucideşi copiii în pântecele mamelor lor!”

Au fost, însă, şi voci, şi

asemenea voci se fac auzite şi înprezent, care să spună lucrurilorpe nume, în adevărata lor realitate.Astfel, descriind atitudinea armateiungare de ocupaţie, KelemenSandor şi Szencsi Laszlo notau înlucrările „Situaţia din Ardeal” şi,respectiv, „Chestiunea ungaro-română”, publicate la Budapestala un an de la terminarearăzboiului:

„Comandanţii militari au fost

în cea mai mare parte de orientarefascistă, şovină, ofiţeri cu o slabăcapacitate…Cea mai importantămuncă a comandanţilor militari aconstat în acţiuni „de curăţire”(etnică). La rândul ei „Soldăţimea,pătrunsă până în măduva oaselorde teoriile fasciste, odată ajunsă înnordul Transilavaniei a săvârşitatrocităţi odioase faţă de locuitoriineapăraţi ai satelor româneşti”. Înnoaptea de 4/5 septembrie 1940trupele ungare şi autorităţile deocupaţie au şi trecut frontiera, pen-tru cetăţenii români sau evrei, dealtă etnie sau religie decât ungurii,secuii şi saşii, începând epocaholocaustului şi a genocidului. Aţâşnit din străfunduri, revărsându-se ca o lavă, cruzimea asiată,atrocităţile demne de timpurile şitrupele lui Attila sau Gingiz-han”,obligându-l pe Nicolae Iorga săatragă atenţia opiniei publice mon-diale, prin articolul „Resultatul”, din24 septembrie că: „Ce s-a petrecutacolo la luarea în stăpânire de ar-mata şi administraţia ungară, subochii ei şi fără nici o încercare dea o opri, ba chiar cu binevoitorul eiconcurs întrece orice închipuire şise poate pune alături de cele maigroaznice scene din vremeanăvălirii barbare când, cel puţin,setea de a omorî nu era unită cuun sadism care aparţine vre-murilor noastre. Spânzurări cucapul în jos, răstigniri, batereacuielor în cap, presărarea cu varnestins a rănilor, acestea au fostdupă câte ştim până acum – şimartiriul se desluşeşte tot mai mult– semnele civilizaţiei poporuluicare s-a dezonorat prin asemeneaacte”; "...Vin refugiaţi români. Vincu sutele, cu miile pe drumulpribegiei, să-şi caute un căminnou, părăsind pământul stră-moşilor, vetrele fericite, agonisealaunei vieţi întregi, ca undeva, de-parte de pământul natal, săînceapă o viaţă nouă...În teritoriileocupate, oamenii sunt arestaţi cusutele, sunt loviţi, bătuţi, torturaţi..."

Referindu-se la Dictatul de laViena, ziaristul maghiar FerenczyGyorgy (refugiat din Cluj, ulteriorintrarii trupelor ungare în Ardeal,descendent al unei vechi familii

secuio-maghiară) spunea, în lu-crarea sa „Golgota în Transilva-nia", aparută în primavara anului1941, că acesta a fost "consideratde cei interesaţi ca un mare sacri-ficiu al României, care a fost abso-lut necesar în vederea menţineriiechilibrului, armoniei şi păcii înbazinul Dunării", fiind în fapt o "ne-dreptate strigătoare la cer, peplacul a 968.371 secui şi unguri,prin care 1.304.898 români, re-

spectiv 1.635.218 de cetăţeniromâni de naţionalitate ne-maghiară au ajuns sub stăpânireungară, situaţie care nu concordădeloc cu principiile etnice". Acelaşiintelectual maghiar spunea, încontinuare, că: "pământul mândrual Ardealului s-a transformat într-oGolgotă tristă, unde se petrec celemai groaznice evenimente. Oa-menii sunt arestaţi cu sutele şimiile, sunt bătuti, sunt torturaţi înmod cumplit. Asasinatele şiexecuţiile se ţin lanţ, toate acesteadoar pentru că unica vină anenorocitelor de victime esteaceea de a se fi născut români".

De o manieră fără echivoc,prin cuvinte seci şi totodată suges-tive, aceeaşi situaţie este descrisăde un document al Biroului deContrainformaţii al Sectiei a II-a aMarelui Stat Major Român în1945, intitulat "Studiu documen-tar asupra atrocităților comisede unguri față de populațiaromână din Ardeal în timpul dela 1940-1945". Se apreciază că întoată perioada ocupaţiei părţii denord a Transilvaniei "toatemanifestările ungurilor faţă depopulaţia românească din acestteritoriu au fost animate de dorinţade a răzbuna o pretinsă nedrep-tate istorică ce li s-ar fi cauzat printratatul de la Trianon şi de uraimplacabilă împotriva a tot ce esteromânesc, intreţinută şi transmisătimp de veacuri printr-o imensăpropagandă şovină".

Actele criminale din aceavreme au lăsat urme adânciasupra românilor ardeleni, însă ceicare astăzi au tot felul de pretenţii:rediscutarea Tratatului de la Tri-anon, reabilitarea lui Wass Albertsau autonomia teritorială pe cri-teriul apartenenţei la o etnie, „uită"să amintească de aceste atrocităţicomise când au avut ocazia să fiestăpâni pe un teritoriu careniciodată nu a fost al lor! Iată cedeclara unul din susţinătoriifervenţi ai lichidării totale şi defini-tive a românilor, ultranaţionalistulDucso Csaba: "Eu nu aștept săvină răzbunarea, nu aștept! Voisuprima pe fiecare valah ce-mi vaieşi în cale! Pe fiecare îl voisuprima! Nu va fi îndurare. Voiaprinde noaptea satele valahe! Voitrece prin sabie toată populaţia.Voi otrăvi toate fântânile şi voiucide până şi copiii din leagăn! Îngermene voi distruge acest neamde hoţi şi ticăloşi! Nu va fi pentrunimeni nici o milăl! Nici pentrucopiii de leagăn, nici pentru mamacare va naşte copil. Voi suprimafiecare valah şi atunci nu va mai fiîn Ardeal decât o singură naţio-nalitate, cea maghiară, naţia mea,sângele meu! Voi face inofensivipe viitorii Horia şi Cloşca. Nu va fimilă!"

Să le mai reamintim, acestorduşmani ai noştri, şi alte momentememorabile pe care le-au comisla Moisei - Maramureş; Treznea,Ip, Nuşfalău Ciumărna, Hida –Sălaj; Beiuş, Huedin, Văleni,Tufeni, Mănâstireni, Mărişel - Clujetc. etc. etc.?

Pentru ca asemenea atrocităţisă nu se mai întâmple, pentru caîntre noi toţi să se instalezetoleranţa şi armonia, încrederea şirespetul reciproc, luptă acum se-cuiul Nagy Attila-Mihai şi alţiiasemenea lui. Iertarea invocată deel putând fi balsamul creştinesc alfiinţării noastre dimpreună.

MĂRTURISIRILE UNUI SECUI

Mih

ai B

uzn

ea

PLUMB 138

pagina 3revistă de atitudine

S-au scurs şaisprezecedecenii de la apariția unei cărțide poeme, primită cu îndoialăde mulţi și cu încântare de ungrup de cititori mai inițiați. Chiarîn Orașul-Lumină. Puțini au pre-văzut, atunci, că istoria poezieieuropene își trasa o graniță:

înainte și după Baudelaire. Sperau ceva, poate,inspirații editori - Poulet-Malassis și De Broise.Acum e ușor când, în 2018, la peste un veac șijumătate de la stingerea genialului poet, avem înfață și o excelentă ediție bilingvă, datorată remar-cabilului poet și editor Geo Dumitrescu, ce conțineși câteva desene ale lui Baudelaire, dar şi numede traducători aleşi pe sprânceană ca Al. Philip-pide, Ion Pillat, Grigore Hagiu, Tudor Arghezi, C. D.Zeletin, Al. Hodoş și alții; se adaugă echili-brate exegeze la îndemână, numite câteva mai sus(Cristian Bădiliță, Nicolae Manolescu, LilianaAlexandrescu, Gabriela și Constantin Abăluțăş.a.m.d.).

Cartea, alcătuită de Geo Dumitrescu în 1967,a avut șansa unui interval ideologico-cultural mairelaxat atunci - după cum se știe, încât Editura pen-tru Literatură Universală avea deschideri mai ge-neroase către Occident, față de anii anteriori.

*Atunci, la centenarul morții marelui poet

francez, în august 1967, Geo Dumitrescu, probabilcel mai îndrituit și mai potrivit pentru acest proiect,a apelat la surse foarte variate; le cităm din respectpentru editorii și traducătorii acelor vremuri (înaintede răzbi și deceniile postbelice):

· Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretu-lui, 1965;

· Flori alese din Les Fleurs du Mal, Editura„Forum”, 1946;

· Poezii din Baudelaire - Les Fleurs du Mal,„Bucovina”, I. E. Toronţiu, București, 1937;

· Tudor Arghezi, Scrieri, vol. 5, Editura pentruliteratură, 1966;

· Charles Baudelaire, Les Fleurs du Mal, tra-duceri în versuri de L. I., București, 1939;

· „Poezii” traduse din poeți moderni francezi,Baudelaire, Editura Revistei România tânără,Brașov, 1942;

· Alexandru Westfried, Tălmăciri din vol. LesFleurs du Mal, Editura „Luceafărul” S.A., București,1932;

· N. Davidescu, Inscripții, Editura CulturaNațională, 1922

· Barbu Nemțeanu, Pagini alese, antologiede Mihail Dragomirescu, Casa Şcoalelor, 1926;

· M. D. Ioanid: din revista Convorbiri literare,numărul 8-10, aug.-oct. 1941.

Cititorul este informat, totodată, că au fostfolosite și inedite, uneori variante refăcute, dar că,în curând, va apărea o ediție mai amplă, cu o vastăaddenda, prefațată de un studiu fundamental da-torat criticului de prestigiu Vladimir Streinu, cu vasteinformații bibliografice (eram student; n-am prinsglorioasa ediție. Ce să spunem? Părea că vin lu-mini peste țară! Au fost doar amăgiri). Revin laediția lui Geo Dumitrescu.

*Primul poem, intitulat Au lecteur, are funcție

de prefață; Așa îl și intitulează Al. Philippide.Exprimă exploziv cheia de lectură, pentru că eulpoetic se adresează existenței, lumii în care se in-clude, printr-o sinteză lirico-dramatică într-un re-gistru necruțător; în secvența introductivă, parcăsuntem menajați încă:„Greşelile, păcatul, zgârcenia, prostiaNe-aruncă-n suflet zbucium şi-n trupuri frământăriŞi noi nutrim cu grijă blajine remuşcăriAşa cum cerşetorii îşi cresc păducheria”.

Mai apoi însă, energia pamfletară cuprindetotul, pământ, cer și lumea demonilor, toate le vomregăsi în capitolele ce le vom enumera; dar maiîntâi să deschidem furibunda orchestră a unuiimaginar neobișnuit la apariția creației poetice a luiBaudelaire, care era totuși contemporan cu Hugo,Musset și Vigny:„Cu sfori ascunse, Dracul ne prinde și ne joacă!De tot ce-i murdărie mi-i sufletul atras;Spre Iad în orice clipă ne scoborâm cu-n pas,Senini, printr-o adâncă și scârnavă cloacă.

Cum mușcă-un muieratic sărac, cu desfătare,Căznitul sân al unei vechi târfe scăpătate,Gustăm și noi o biată plăcere, pe-apucate,Ca pe-o lămâie veche storcând-o cât mai tare.Noroade-ntregi de Demoni în capul nostru zbiarăFoind ca milioane de viermi încolăciți

Și-n pieptul nostru Moartea, când răsuflăm trudiţi,Cu gemete mocnite, râu nevăzut coboară”.Cu această secvență introductivă suntem pregătiți,poate, să intrăm în lumea imaginarului baudelairianîn care Răul, Urâtul, Moartea, Demonii, Femeia șiPăcatul îl trage pe om în bolgiile Infernului.

Titlurile capitolelor sunt sugestive; nu se puteaaltfel:

· Spleen și ideal· Imagini pariziene· Vinul· Florile Răului· Răzvrătire· Moartea· Piese osândite· Poeme adăugate

*Iubitorii poeziei au întâlnit încă din liceu cele-

bre poeme baudelairiene, unele cu statut de mani-feste poetice, precum Correspondances, altele cuputerea de seducție a unor capodopere, cum suntL’albatros, Hymne à la beauté ori Spleen. Primulpoem citat și l-au adjudecat demult simboliștii dreptmanifestul lor, dar nu a circulat elogios doar înspațiul lor:„Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiescȘi scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;Prin codri de simboluri petrece omu-n viațăȘi toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.

Ca niște lungi ecouri unite-n depărtareÎntr-un acord în care mari taine se ascund,Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund”.

(trad. Al. Philippide)În secvența aceasta, Baudelaire intuiește și

formulează convingător doctrina analogiilor, ce nufusese străină unor predecesori celebri. Sinestezia,adică percepția simultană a unor impresii date afăcut carieră prin celebra audiție colorată,proiectată în versurile lui Rimbaud. Valorile poet-ico-expresive sunt însă seducătoare la Baudelaire,la care natura se convertește într-un templu princare omul receptează, ca în ceață, ecouri ce as-cund taine, fiindcă „Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund”. Printr-o rarisimă putere aviziunii, poetul cuprinde din lumea infinită, tot ceeste dincolo de aparențe, fie în plan real, ori în celmetafizico-ezoteric.

Un excelent poem (Parfum exotic), cutranslarea sinesteziei olfactive în planul oniricproiectează punţi între asemenea lumi îndepărtate:„În calde seri de toamnă când sorb cu adâncireMireasma care molcom din sânul tău adie,Un ţărm al fericirii în mintea mea învieOrbit de-o monotonă, fierbinte strălucire:

Un òstrov leneş unde mărinimoasa FireDă arbori stranii, poame cu care te îmbie,Bărbaţi cu trup subţire şi sprintenă tărie,Femei cu-o fără seamăn de sinceră privire”.

(trad. Al. Philippide)

Încă din anii 1846-1847, când publica în di-verse reviste seria Saloanelor, cronici de artăplastică în care expunea viziunea lui inovatoare de-

spre pictura modernă și dezvolta, în jurul luiDelacroix, conceptul de supranaturalism (surnatu-ralisme), Baudelaire proiecta creația poetică într-un spațiu estetic și moral prin care leza provocatorpreceptele convenționale curente, ofensând pe uniiautori contemporani. Cam atunci își aduna po-emele pentru volumul Les Fleurs du Mal și îl trans-mitea editorului său Auguste Poulet-Malassis; eraîn 4 februarie 1857, cu trei zile înainte de achitarealui Flaubert incriminat pentru Madame Bovary. Înprimăvară se va declanșa campania contra poetu-lui, cu acuzația de imoralitate. Cu câțiva ani înainte,în 1855, Charles Baudelaire scrisese: „Frumosul e

întotdeauna Bizar. El conține o oarecare bizarerie,bizarerie naivă, involuntară, inconștientă, și (...) toc-mai această bizarerie îl face să fie în mod particularFrumosul”. Circula și prin scriitorul american EdgarPoe că, de fapt, „Nu există frumusețe încântătoare.Universul este o magazie de imagini și desenecărora imaginația le va da un loc și o valoare rela-tive; e un soi de hrană pe care imaginația trebuiesă o digere și să o transforme; regulile sunt doar înstrăfundul sufletului; astfel se creează o lumenouă”. Esteticianul german Hugo Friedrich apreciaasta ca „o propoziție fundamentală a esteticii mo-derne”. Acea „lume nouă rezultă dintr-o distrugerecare nu mai poate fi precum ordinea reală a nor-malului”. Acesta e surnaturalisme, arta pe care ovizează Baudelaire care „deconcretizează lucrurile,transformându-le în culori, în linii, mișcări, acci-dente ce se autonomizează și care proiecteazăasupra lor «lumina magică» ce le anihilează reali-tatea în mister [...]”; în Paradisurile artificialecitim: „Gramatica, arida gramatică, ea însăși devineun fel de vrăjitorie evocatoare; cuvintele învieacoperindu-se cu carne și os, substantivul, înmaiestatea sa substanțială, adjectivul, veșmântstrăveziu care-l îmbracă și colorează ca un strattransparent de smalț, şi verb, înger al mișcării, caredă frazei impuls” (p. 120, după L.A. - Jurnale in-time).

Un elocvent exemplu în expresia poetică poatefi poemul Gravură fantastică, în care un tablou di-namic, funebru cuprinde rostogolirea apocalipticăa unor fantasme, spectre, descărnate cranii șinăluca unui cal cu nările-nspumate, sub boltaînghețată:„E umbra despuiată a unui spectru straniu,Purtând grotesc vestigiu, pe descărcatul craniu,O falsă diademă de groaznic Carnaval;Gonește fără pinteni nălucă unui cal,Fugar apocaliptic, fantasmă a pierzării, Cu nările-nspumate în spasmele turbării.Se pierd două fantome, spre zări fără sfârșit,În fuga lor nebună pe-un drum primejduit”.

(trad. Al. Hodoş)Un Imn frumuseții, cum puține se vor fi scris,

adoptă un patetic elogiu, pe un ton pătimaș; dar totîntr-o viziune antinomică va convoca, în plan sim-bolico-metaforic, îndepărtate repere ale universuluiși vieții umane pentru a exprima intensitatea trăiriiiubirii: privirea iubitei, amfora gurii, tentația de flu-ture a iubitului, enigma apariției, infinitul spațiilorsufletești și parfumul de regină, când iadul și cerulse împreună. Imaginarul spulberă orice frontierăîntre regnuri, iubirea fiind atotputernică; atuncilumea se integrează într-un tot armonios:„Că vii din iad sau luneci din cer ce-mi pasă mie,O, Frumusețe! monstru naiv și fioros!Când ochii tăi, surâsul, piciorul tău mă-mbieSpre-un infinit de-a pururi drag și misterios?

Sirenă rea sau înger, drăcească sau divină,Ce-mi pasă când tu - zână cu ochi de catifea,Mireasmă, ritm, lucire, o! singura-mi regină! -Faci lumea nu prea slută și clipa nu prea grea?”

(trad. Al. Philippide)

Autorii de exegeze literare s-au lovit mereu dedificultatea de a-l încadra pe Baudelaire într-uncurent literar - în creația lui, diferite elemente și at-itudini sunt topite într-o unitate organică.

*În ciclul de poeme cu titlul comun Spleen este,

în chip straniu, încorporată impresia că timpul s-amaterializat și, instantaneu, eul poetic îldemontează în fața noastră obiect cu obiect. Toateacestea sunt proiectate în amintiri, lucruri vechi,spații abandonate, ori reflecții funebre involuntare.E o aglomerare de lucruri, stări și atitudini, toatemarcând apropierea, prin imobilitate, de sfârșitulultim:„Un sfinx bătrân, de lumea năucă ocolit,Uitat de mult pe hartă şi care nu tresareCântând, decât la raza apusului de soare”.

(trad. Al. Philippide)La apariție, pe 25 iunie 1857, Editura Poulet-

Malassis et De Broise a asigurat un tiraj de 1.100exemplare. Pe coperta interioară autorul a așezato dedicație înflăcărată unui contemporan:

Au poète impeccable au parfait magicien ès let-tres françaises à mon tres cher et très vénérémaitre et ami THÉOPHILE GAUTIER avec les sen-timents de la plus profunde humilité je dédie cesfleurs maladives. C.B.

Au mai fost discutate două titluri pentru volum, lacare poetul a renunțat.

(continuare în pag. 4)

Charles Baudelaire - Florile Răului și ale urâtului (5)

Gri

go

re C

od

resc

u

PLUMB 138

pagina 4 revistă de cultură

Credem că e potrivit acumsă scrutăm OMUL - BAUDE-LAIRE, după ce am aproximatreflexele personalității lui încartea de poeme din 1857. Nevom sprijini pe aprecierile șievocările lui Bernard-HenryLévy, un erudit și vibrant eseistfrancez, a cărui carte Ultimelezile ale lui Charles Baudelairea apărut în limba română laBucurești, datorită Editurii„Babel”, cu traducere șiprefațată de Dolores Toma în1993. Cartea lui Lévy, neavertizează D.T. , e o „biografiesubiectivă” în care asistăm la o„tentație satanică, sfâșiere întrecarne și transcendență”; asta șivoiam noi. Poetul este undandy, rece și tăios, imperti-nent și singuratic. Este în preaj-ma și imediat după aparițiacapodoperei lui, hulită de unii,elogiată de alții, evaluată greșitde o parte a presei ş.a.m.d. Bi-ografia redactată de Lévy cusensibilitate este ca un romanpolifonic, scris pe mai multevoci, care exprimă diferiteviziuni din exterior, alături decea interioară. Asta potențeazăimpresia de autenticitate, căcisunt perspective ale unor oa-meni care l-au prețuit, fiind culţiși apropiați de el în momentegrele:

·Dna Lepage, proprietarahotelului din Bruxelles;

·Charles Neyt, un fotografcu bună cultură și gust rafinat;

·Jeanne Duval, o partenerăde viață mai persistentă;

·Auguste Poulet-Malassis,credincios și competent editor;

·Doamna Aupick, iubita luimamă, văduvă și sensibilizată;

·Părintele Dejoncker, cu-noscător al spitalelor creștine șial personalității poetului…

Uneori vocile narative suntcu greu identificabile; tot timpulînsă vibrația auctorială esterăscolitoare și se împletesc înea energia cu profunzimea și in-telectualitatea. Perioada cât astat la pensiunea bruxelleză,C.B. părea că e în refugiu. Seremarca „paloarea chipului,ochii încercănați, părul lung,nemișcat și de două zile cuochii închiși, ţintuit pe o saltea,de o amorțeală fără leac”. DnaLepage e suflet bun, compă-timitoare, femeie simplă șidiscretă; atentă și generoasă,realizează valoarea chiriașului.Uneori - ciudat - îlsupraveghează și pe stradă pepoetul refugiat în Belgia; exilatulspera să câștige bani pe nișteconferințe.

Fotograful belgian C. Neytîl ține la curent cu discuțiile dinsaloanele pariziene, pe care lefrecventa; inclusiv salonul pecare îl ținea Adèle, doamna luiHugo, unde se aduna o partedin elita literară franceză. Vâr-furile literaturii franceze încă îlocoleau. Sainte-Beuve încă nuformulase vreo apreciere de-spre Florile Răului. C.B.ajunsese să vadă „literatura cape un război. Cărțile ca pe niștebătălii” (p. 86). Adesea C.B. seabandona în singurătatea uneiberării, unde era părăsit în salaaproape goală; mai erau grupuride cheflii cu fum și mahorca lao partidă de cărți. C. Neyt îlînsoțește la ieșire, dar poetulnu-l mai recunoștea; afară, unbirjar cu bonetă de revoluționar

și mustăți bogate îi declanșeazăo scenă de spaimă și furie.Imaginea reținută de la una dinultimele întâlniri e deprimantă:„Era alb la față (...), avea gurapuțin strâmbă și, în afară depleoapa care clipea nervos, oparte a feței rigidă. Văzându-lastfel livid, cu trăsăturile trase,cu redingota impecabilă care sedetașa pe cearșaful alb, mi s-apărut că arăta deja așa cum osă arate în sicriu (...), parcă în-cepea să încremenească (...)sub masca lui veșnică” (p. 107).

Unele amintiri ale lui C. B.le aflăm de la Jeanne Duval,una din iubitele mai statornice,care avea 23 de ani, era actrițăși, plictisită de rolurile desubretă ce le primea, îl acceptăpe poet după alți parteneri. Pepoet îl vede „înalt și ciudat,îmbrăcat destul de bine și cuaer distins”; îi plăcea la el „cumîi străluceau pantofii”, panglicade mătase de la ţilindru și cumîși ținea bastonul cu vârfuldegetelor. J. D. ține un jurnal încare își nota întâlnirile cubărbații; ea e negresă, dar emândră că poetul o consideră„Muza lui neagră” (p. 143). ÎnJurnale intime notează undevacă „Inima mea dezvăluită esteun titlu inept (p. 182), că ati-tudinea potrivită „ar trebui să fieprecum a tâlharului care ștergeurmele fărădelegii sau a poețilorelisabetani care refuzau să-șisemneze cărțile”.

Boala înaintează; C.B. aremereu halucinații. Apar începu-turile afaziei și hemiplegiei. Îlobsedează preotul răspopit(tatăl), fiind astfel lipsit de mor-mânt ca o „pedeapsă a cerului”.E tot mai puternică și convin-gerea despre „anevoiosul drumal poeziei” și că „arta e fiicanefericirii”; s-a vorbit de sifilis.

Mărturisirile DoamneiAupick, vibrante și sobre, selimitează mai mult la figuri,fenomene și personalități aleliteraturii europene și franceze.

În ce ne privește, pe noicei din Est, suntem copleșiți deputerile creatoare ale unui poetplecat în eternitate tânăr, dar șide erudiția, cultura și intuiția dea convoca în poemele șieseurile sale atâtea perso-nalități ale istoriei universale,mitologiei clasice și culturii eu-ropene, dar și să le proiectezeîn contextele cele mai fa-vorizante pentru a exprima de-schideri surprinzătoare înpoezia lumii.Abia reușise cu dificultate să fieacceptat la bacalaureat și săabandoneze cursurile univer-sitare... mai apoi.Redăm mai jos Epigraphepour un livre condamné, unfel de capodoperă inversă (Epi-graf pentru o carte osândită):„Tu, cititor tăcut, bucolic,Naiv și sobru om de munci,Această carte s-o arunci,Cu tot desfrâu-i melancolic.

De nu știi slova și vorbireaDe la dibaciul mag, Satan,Arunc-o! Vei citi-o-n vanSau îmi vei crede slută firea,

Dar dacă vrednic scormoneștiCu ochiu-n râpi adânci,

de freamăt,Citește, și-ai să mă iubești;

Tu, suflet, iscodind c-un geamătUn rai ce deopotrivă-l vrem,Mă plânge!… Altfel, te blestem!”

(trad. de Șerban Bascovici)

Grea opțiune pentru un cititorcuminte.

Florile Răului și ale urâtului

(Continuare din pag. 3)

MOTTO:„ Tot ce voiţi să

vă facă vouă oamenii,faceţi-le şi voi lor “

Matei 7:12

Rezumatul articolelor anterioare – Dineconomia temelor Îndreptarului au fostdeja abordate cele privitoare la: a) relaţiilereciproce, socialmente dezirabile, dintremembrii familiei conjugale -dintre soţi, dintrepărinţi şi copii, dintre fraţi şi surori; b) atitu-dinile pozitive ale tinerilor faţă de per-soanele din afara familiei, egale sausuperioare ca status social: prieteni,cunoscuţi, vârstnici, şefi, autorităţi etc.; c)atitudinile tinerilor faţă de societate, faţă demuncă şi de învăţătură pasibile de-a asiguracelor care le manifestă succes socioprofe-sional şi psihosocial, confort psihologic şistimă de sine; d) alte atitudini carefacilitează acceptarea şi integrarea socialăa persoanei.

Atitudini, practici şi deprinderi compor-tamentale cu efect negativ asupra buneiconvieţuiri umane

Făţărnicia

Considerată una dintre cele mai de-testabile trăsături de caracter, făţărnicia sauipocrizia se caracterizează prin duplicitateaatitudinal-comportamentală a individuluicare, simulând sentimente şi stări de spiritpozitive faţă de ceva sau cineva, încearcăsă obţină astfel avantaje şi beneficii person-ale. Comportamentul social al făţarniculuinu va avea nicicând note de gratuitate şi nicinu va viza vreodată folosul celuilalt sau al

colectivităţii. Prin mimarea unor virtuţi ce nule are, el urmăreşte totdeauna ceva: să-ţiuşureze punga, să te calomnieze, sădezbine prietenii, să te sape, iar el să sepună într-o lumină cât mai favorabilă, săpară mai bun, mai moral şi mai integrudecât este. Purtarea lui are efecte nocive nudoar asupra victimelor sale ci şi asupra luiînsuşi. Datorită atitudinii fals-mieroase şiplecăciunilor sale pretins-smerite, care as-cund resentimente vechi pentru oarecine, elîşi macină sufletul, îşi perverteşte firea, îşipierde stima de sine şi respectul celor dinjur, ajungând la sapă de lemn înaintea celorpe care a vrut să-i înşele.

Făţarnicul este odios în ochii oamenilorcinstiţi, nu atât pentru că îi răneşte, ci pentrucă o face pe ascuns, afişând false senti-mente şi trăiri sufleteşti, menite să leadoarmă spiritul de prevedere, pentru că oface ca un mişel şi ticălos ce este. Ai grijădeci, şi nu te încrede făţarnicului, ocoleşte-l, dar cel mai tare fereşte-te să nu deprinzipatima făţărniciei, căci îţi primejdueşti viaţa,sufletul şi statutul de om onorabil. -În faţă mumă şi în dos ciumă.-Cu linguriţa îţi dă dulceaţă şi cu coada îţi

scoate ochii.-La gură ca un miel, iar la mînă lup întreg.-Vulpea cînd nu ajunge la struguri zice că

sînt acri.-Dacă fata nu ştie juca, zice că lăutarii nu

ştiu cînta.

-Nu toate femeile cu cheile în brîu sîntgospodine.-Nu tot ce poartă raisă şi camilafcă e

călugăr.-Făţarnicul este un taler cu două feţe.-Făţarnicul e ca un cărbune care, pe

neaşteptate, te arde.-Făţarnicul aci laudă, aci defaimă şi pe cel

ce-l ţine-n palmă. -Făţarnicul în adevăr dulce te sărută, dar

unde te sărută multă vreme te ustură.-Făţărnicia naşte cele mai mari vrăjbi între

cei mai de aproape.-Viclenii şi făţarnicii nici să-i iubeşti, nici să

le urmezi. -De omul viclean şi de cel făţarnic să te

fereşti mai mult decît de şarpele cel mai în-veninat.-Feriţi-vă de cei făţarnici, ca de nişte lupi şi

lei îmbrăcaţi în piei de miei.-Nici cum şi nici odată s-a pomenit cel

făţarnic să grăiască la oricine spre al aceluiafolos.-Nu vă luaţi după cei ce cu vorbe dulci vi

se pare că vă mîngîie; că cu vorba dulcefăţarnicul la prăpastie te duce.-Vicleanul vrînd ca mai mult să

dobîndească, cu vicleana lui minte pierde şiceea ce are.-Cine sapă groapa altuia cade el într-însa. -Fugi de omul cu două feţe, ce unele-ţi

grăieşte şi altele gîndeşte.-Cu cît mai mult te depărtezi de făţărnicie,

cu atît mai mult te apropii de Dumnezeire.

Beţia

Înţeleasă ca viciu, beţia se manifestăca o tulburare psiho-comportamentalăcauzată de consumul îndelungat şi în excesal băuturilor alcoolice, sau, cum se spune înpopor, ca obiceiul celor deprinşi să bea „fărăvreme şi fără măsură”.

Cu privire la beţie s-a spus că este ceamai grea boală, „uşa tuturor răutăţilor”, căde la ea porneşte tot răul pentru om. Şi sigureste aşa, dacă ne gândim că la beţie omulîşi pierde stăpânirea de sine, capacitateade-a se cenzura şi de-a evalua lucidsituaţiile, de-a judeca lucrurile la dreapta lormăsură şi de-a se purta omeneşte. Beţia tecorupe, te îndobitoceşte, te degradeazăpsiho-intelectual şi moral, făcându-te să teabaţi de la principiile şi normele morale alecolectivităţii şi de la cerinţele datoriei ce o aide îndeplinit. De asemenea, patima băuturiite aduce la sapă de lemn, îţi poate distrugesănătatea, legăturile familiale şi cele so-ciale, îţi poate nimici munca şi cariera, tepoate împinge la fapte dezonorante şi laacţiuni antisociale dintre cele mai pericu-loase. Căderea în păcatul beţiei poate fievitată respectând o serie de reguli autoim-puse: să nu-ţi faci de lucru cu beţivii, să tefereşti de ei când îi întâlneşti, să te retragide la petrecerile cu băutură înainte de-a teîmbăta, etc., însă efectul obţinut este descurtă durată. Pe termen lung şi foarte lung,este musai să optezi ferm pentru una dindouă: „Ori să nu bei peste măsură, ori săfugi de băutură”.-Beţia este nebunie cu voie.-Beţia e mama tuturor răutăţilor.-Beţia la om, cea mai grea boală, că leac

nici cum are, până în ceasul din urmă.-Beţia o vindecă numai sapa şi lopata.-Beţiv se înţelege cel ce fără vreme bea şi

peste măsură.-La beţie omul este pisică, maimuţă şi la

urmă porc.-Beţia înmulţeşte mânia, împuţinează vir-

tutea, micşorează mintea şi în urmă gol telasă.-Cine băutura iubeşte / De sărăcie se

găteşte.-Vin, vinarsul cui îi place,/ Om de treabă nu

se face.-Beţia afară dă orice ai ascuns în sufletul

şi-n inima ta.-Omul la beţie îşi dă arama pe faţă.-Beţia strică omenia.-Să bei vinul, dar el să nu te bea.-Pururea să bei, cât ai trebuinţă, şi nici

măcar odată, peste trebuinţă.-Fugi de băutură multă, că o băutură fără

măsură, şi pe cel mai cu minte îl arată fărăminte.-Ori să nu bei peste măsură, ori să fugi de

băutură.(SFÂRȘIT)

Îndreptar popular de etică

şi de conduită pentru tineret

Vir

gil

Mo

can

u

PLUMB 138

pagina 5revistă de atitudine

Secretar de redac]ie: NICOLAE MIHAI Director economic: LOREDANA D|NIL|

Redactori:VIOREL DINESCU, DORU CIUCESCU,

DAN  SANDU, ELENA PÂRLOG, PETRUȘ ANDREI,

MIHAELA BĂBUȘANU, ALEXANDRU DUMITRU,GHEORGHE UNGUREANU,

TINCUȚA HORONCEANU-BERNEVIC

prezentare grafică: IOAN BURLACU

Corectur\: MIHAI BUZNEA, EUGEN VERMAN

ADRESA: 22 Decembrie 38/B/ 7- Bac\u: E-mail: revista_plumb@yahoo.com

telefon: 0234 578 602Ilustrații revistă: Mircea Nour, Radu Mihai

CRISTINA ȘTEFAN - ad.SITE; Distribuție-curierat: Toader Titi ROZNOVANU

Consiliul editorial:

Președinte: CALISTRAT COSTIN

membri:

OVIDIU GENARU

VIOREL SAVIN

GHEORGHE NEAGU

GRIGORE CODRESCU

ION TUDOR IOVIAN

Bucovineanului Ion Filipciuc, per-petuu navetist între arhive și bi-blioteci, harnic scociorâtor prin celedocumente colbăite de vreme (și el„șterge colbul de pe cronice bătrâne”),i-a venit o idee de zile mari: să scoatăo carte cu textul romanului amintit allui Liviu Rebreanu, să dea o inter-pretare proprie tramei scrierii și, înacelași timp, să insereze texte criticeprivind narațiunea în discuție, iar înfinal câteva cronici la nuvela saupiesa de teatru Gândul/Gândirea luiLeonid Andreev, cele două scrieriaflându-se într-o situație de oarecareasemănare.

Se cuvine subliniat din capullocului că inițiativa lui Ion Filipciuc l-aținut în priză multă vreme și sper căi-a dat satisfacții pe măsură, elabo-rarea cărții solicitându-l, energetic, lamaximum. Ciuleandra sa (Ed.Charmides, Bistrița, 2018), să fimconvinși, va rămâne o lucrare dereferință privind capodopera lui L.Rebreanu.

Se știe, Policarp Faranga, con-vins că sângele familiei e obosit,încearcă să-i aranjeze feciorului Puiuun mariaj cu o fată din popor pentrua-și asigura perpetuarea numelui prinodrasle viguroase. Pornit la vânătoarede mireasă, o va găsi într-un sat, lajocul tradițional Ciuleandra, unde fe-ciorul e fermecat de o copilă, pre nu-mele ei Mădălina. Expediată lavestitele pensioane din Elveția,Franța și Anglia, tânăra se va întoarcecu o nouă înfățișare, dar și identitate,acum chemându-se Madeleine. Per-sonajul feminin parcurge un drum nual devenirii, ci unul în sens invers, deînstrăinare, făcând, se pare, eforturidisperate de a rămâne în propria cen-tralitate. Răpită din mediul său, carac-terizat prin exuberanță, sinceritate, șio poftă nebună de viață, ajunge la ocumplită răceală și o amorțiresufletească, pojghiță sub care zace,probabil, o mocnită revoltă. Eșuareaaparentă a personajului era deprevăzut , iar forma a leasă deRebreanu s-a oprit la crima celuicăruia îi fusese vândută.

Cartea lui I. Filipciuc se deschidecu un fel de prolog (formidabilă idee!),intitulat Cântecul lebedei, unde, laîntrebarea bărbatului de ce i-a uciscopilul nenăscut, cuvintele muribun-dei cad ca o ghilotină: Nu te-am iubitniciodată, un răspuns perfect valabilși pentru tăcuta lebădă Mădălina.Fantastic acest personaj smuls cuforța (Nu mă da, mămucă!), oferta înbani fiind irezistibilă pentru…„mămuca”, din centralitatealuminoasă a satului într-o mizerabilăperiferie. Ea nu va face decât ocălătorie fizică, dezrădăcinareaînsemnând o zăvorâre în iubirea eipentru Ion Ursu, neacceptândniciodată noua ei condiție deMadeleine. I. Filipciuc, într-o analiză

profundă a romanului, a descoperit înCiuleandra (ideea ar fi putut să-i sarăîn brațe din romanul Ion?) cinciglasuri: „al pământului (mamaMădălinei), al sângelui (PolicarpFaranga), al iubirii (Mădălina șimedicul Ion Ursu), al morții (PuiuFaranga) și al rațiunii (gardianulAndrei Leahu)” Mai bine-l chema…Valahu! Așadar, fiind o flagrantănepotrivire între altoi și portaltoi,Mădălina își țese în jurul ei o pânzăcu două fețe… potrivnice: cu ceainterioară își închide sufletul în spațio-temporalitatea satului, iar ceaexterioară exprimă muțenia,indiferența și, repet, revolta față denoua realitate pângăritoare. Se parecă ea rămâne tot timpul în mijloculri tua lu lu i provocat de jocu lCiuleandra.

Interesantă discuția pe bazăinterogativă a lui I. Filipciuc înlegătură cu o declarație a lui L. Rebre-anu: „… mie mi-e dragă Ciuleandrafiindcă în ea sunt instincte…”Urmează întrebări cât se poate depertinente: „Ale cui instincte? Ale unuipersonaj? Ale omului în general sauprozatorul își ascunde în paginile ro-manului propriile sale instincte?”,ceea ce îmi provoacă, prin contam-inare, aceeași stare: de ce n-ar puteafi valabile toate posibilitățile? Ciulean-dra, un joc prin excelență erotic, etrezitoare de instincte, un moment as-tral de formare a cuplurilor, o asumarede nobilă întregire a unității primor-diale, e clipa care închide în ea, catemelie a vieții viitoare, „dulceața șidurerea”, într-o îmbrățișare până din-colo de moarte.

Ion Filipciuc își mai pune o între-bare binevenită: „Să fie romanulCiuleandra o spovedanie publică aprozatorului?” E foarte posibil, avândîn vedere că Fany, avându-și odrasladin afara căsătoriei, va refuza cuobstinație să-i dăruiască un copil luiLiviu, ucigând pe cel nenăscut și, înconsecință, instinctul matern în interi-orul familiei.

De ce? e țipătul disperat al neîm-plinirii, însă la Puiu Faranga sună falsși cu totul dogit, întrucât el a dus oviață destrăbălată și, într-un final, varecunoaște, poate într-o clipă de lu-ciditate, în fața gardianului, cănevastă-mea a fost un înger, băiete!”Fără să vrea, el rostește o minciună(Mădălina i-a fost „nevastă” doar înînchipuirea lui) și un mare adevăr (in-suportabil?), el n-a fost în viața luialtceva decât un profanator, acțiuneade maculare întorcându-se asupra luiasemenea unui bumerang, dezechili-brându-l. Cum Filipciuc și-a investitinteligența, după declarația de maidevreme, într-o formă interogativă,redau, în continuare, o altă formularecu evident caracter retoric, fără a fi șisingura de acest fel: „Să fi reverberat,după opt ani de zile, țipătul Mădălineide la Ciuleandra în țipătul Madeleineidin seara sugrumării ei de pe sofauaconjugală?” Ar fi o pistă, însă părereamea e că fata de la țară n-a acceptatniciodată statutul străin franțuzit și arămas mută până la capăt, de unde apriceput Puiu că ea nu l-a iubit și n-afost a lui niciodată. Și el se revoltă,catalizat de orgoliul său de bărbat, iarțipătul s-a produs doar în mintea lui

bolnavă, alimentată de un sângedezagregat. Strigătul criminal Taci!vine de la un bărbat care a trăit pentruposesie, iar replica lui în fața doctoru-lui încearcă să-l înalțe deasupraceluilalt, căci el e departe de un sen-timent al nobleții: Eu totuși am iubit-omai mult, doctore! Am iubit-o atât demult, încât am omorât-o! O declarațieplină de emfază, în încercareadisperată de a-și acoperi nevolniciaendemică.

Se poate afirma cu certitudine căL. Rebreanu a creat niște personajeputernic individualizate care apropieromanul de ceea ce se numeștecapodoperă. E de reținut, în acestmoment, părerea acrită și impar-donabilă a lui Remus Dianu apărutăîn „Azi” din chiar 1 ianuarie 1934 (amdecupat din partea a doua a volumu-lui): „… dovada că acest autor nu arenici o idee, nici o surcică de idee, esteCiuleandra, lamentabila parodie aGândului lui Leonid Andreev, și biatacărțulie Crăișorul, viața lui Horia,fabricată din mucii celui mai ignorantistoric, fără imaginație și fără înrudirecu îngerii lui Dumnezeu.” Nimic nousub soare. Avem și azi asemenea in-divizi care, ignorând orice argumentde bun simț, amestecă în ceaunulgândirii lor „mucii” cu „îngerii”.

Revenind la Puiu Faranga,părerea mea e că personajul e unjucător pe sârmă (între povaracumplită a crimei și încercarea de a-și salva pielea cu simptomuri de boalăincurabilă) ce se înclină într-o parte șiîn alta, până când, dezechilibrându-se definitiv, va cădea pentru tot-deauna. Conștient, el face o trecereîn revistă a rolului cifrei 13 sau inver-sul acesteia în viața lui, deter-minându-l pe I. Filipciuc să se întrebedin nou: „Cum se poate însă caasemenea precizie să fie performatăde către un nebun?” Și are dreptate.Pe de altă parte, medicul Ion Ursu îiatrage atenția pacientului său într-unfel ce poate fi ignorat la o lectură

fugitivă: Ciuleandra are un rol în faptadumitale. Are, pentru că jocul e o îm-pletire a vieții cu moartea, iarFaranga, ducându-și zilele într-ocompletă confuzie, are doar impresiacă alege viața și iarăși are dreptateFilipciuc, de data aceasta numai pejumătate, atrăgând atenția că „… înromanul Ciuleandra, personajul«suprem», bine încifrat de Liviu Re-breanu, nu este nici tânărul Puiu, nicibătrânul Policarp și nici MădălinaCrainicu, ci doar… Moartea!” Întreb,ca să continui seria interogativă, a cuimoarte? Sigur, dacă ne gândim, îngeneral, la lume, Doamna-cu-Coasaface regulă, viața omului fiind o

pregătire pentru întâlnirea finală cudumneaei. În ce privește romanul,moartea e cea care se instaleazăconfortabil în familia Faranga. Da, eîmpotriva rațiunii evenimentelor, însăMădălina cea omorâtă a refuzat sămoară de la început și și-a încheiatsocotelile cu viața terestră prin mar-tiriu în viziune… mioritică. În acestcaz, termenii ecuației se inversează.Pentru Puiu e un sfârșit, în vreme ceMădălina are parte de un început,ceea ce înseamnă că Rebreanu aprocedat la o dublă „încifrare”, a Morțiiși a Vieții, două personajeîngemănate în lumea de aici. Mai multdecât atât, Faranga cel tânăr își„joacă” moartea în împrejurări diferitecu obstinație. Pe de o parte, vâneazăcu o pușcă dăruită de tatăl său, cu omotivare halucinantă din partea aces-tuia (La urma urmelor, poate că maibine să-ți împlinești pofta de a ucideîmpușcând iepuri și prepelițe), maimulte femei i-au atras atenția că sepoartă în iubire ca un criminal sadic(atitudinea lui de care vorbesc femeileanulează complet sensul substantivu-lui „iubire”), iar pe de altă parte, elîncearcă și reușește să-și aducă înmemorie melodia jocului Ciuleandrași să execute pașii respectivi într-unspațiu cu totul inadecvat și străin despiritul acestuia, el însuși fiind într-oabsolută distonanță în raport cu sufle-tul unui moment unic. Pe scurt, PuiuFaranga profanează tot ce atinge, lapropriu sau la figurat, iar primenireasângelui său devine imposibilă. I.Filipciuc are fericita inspirație să-lcompare cu gardianul și să tragă oconcluzie cât se poate de valabilă:„Andrei Leahu nu îndrăznește săfluiere sau să joace Ciuleandra dindouă motive: nu mai are vârsta șistatutul unui tânăr neînsurat” și este„în afara cadrului ritualic tradițional”.În sfârșit, și-o fi spus L. Rebreanu căgura păcătosului, chiar fără să vrea,ori poate tocmai de aceea, adevărgrăiește: Pe Mădălina am ucis-o eu.Ea, săraca, trăiește și astăzi…

Trudnicul și titratul Filipciuc aavut grijă să adauge, în ultima partea acestui volum (în opinia mea, dereferință privind romanul lui L. Rebre-anu), prefața la Gândirea lui LeonidaAndreev (în vogă la vremea lui înliteratura rusă) de dr. I. Dusciac, lu-crare apărută în colecția BPT din1909, câteva analize ale nuvelei și oserie de cronici la spectacolele deteatru, după dramatizarea efectuatăde același Andreev, rezultând douămontări diferite, la o distanță de maibine de un deceniu, prima cu specta-cole în intervalul 1922 ˗˗ 1926,apreciată, și cea de a doua din 1937,criticată la sânge.

În niciun caz nu se poate afirmacă L. Rebreanu ar fi „produs” ocompilație după scriitorul rus și nu eprima tentativă de subminare, înpeisaj românesc, a unei opere va-loroase. În alt secol, a pățit-o și I. L.Caragiale, ajungându-se la unrăsunător proces, când B. Șt.Delavrancea a făcut o demonstrațiestrălucită a absenței plagiatului îndrama Năpasta.

Revin. Și cartea lui Ion Filipciucse prezintă ca una de excepție.Putem fi sau nu de acord cu punctelesale de vedere, dar e imposibil să nurecunoaștem că expozeul său sebazează mereu pe argumente, textulfiind de o evidentă rigurozitate.

Ciuleandra lui… Ion Filipciuc

Ioan

Țic

alo

PLUMB 138

pagina 6 revistă de cultură

Lectura cărții lui Ion Muscalu –Osândă și izbândă. Viața voievodu-lui Miron Barnovschi, Editura Do-xologia, Iași, 2016 – este o experiențăcomparabilă cu aceea a apropierii descrierile cronicarilor veacurilor al XVI-lea – al XVIII-lea, cu deosebirea căscriitorul contemporan nu mai esterestricționat de vremuri, încât sepoate afirma că romanul lui este odemonstrație a împlinirii, peste timp,a visului formulat de Miron Costin, îna sa Predoslovie la „De neamulmoldovenilor”, unde, între altele, leura celor de după el: „Puternicul Dum-nezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-țidăruiască, după aceste cumplitevremi anilor noștri, cânduva și maislobode veacuri, întru care, pe lângăalte trebi, să aibi vreme și cu cetitulcărților a face iscusită zăbavă, că nuieste alta și mai frumoasă, și mai defolos în toată viiața omului zăbavădecâtŭ cetitul cărților” (Miron Costin,Opere alese, Ed. Tineretului,București, 1965).

Mai ales evocativ, textul cărții luiIon Muscalu, pe fondul unei impresio-nante cantități de date referitoare latrecut, creând senzația de exhaustiv-itate, urmărește destinul uneipersonalități istorice a neamuluiromânesc, nu suficient de mult cunos-cute și apreciate, în pofida rolului im-portant jucat în viața neamului său,domnitorul Miron Barnovschi, pecare-l portretizează, surprinzându-i cuexactitate, pornind de la documentelevremii, trăsăturile definitorii șiurmărind evoluția acestuia, atât înplan personal, cât și / mai ales în viațapolitică.

Pecetea stilului cronicăresc esteevidentă, la nivelul construcției și alstilului, încă de la început, prin titlurilecapitolelor, cu nuanță arhaicăevidentă, ample, anticipative, explica-tive, menite să pună în temă, să aver-tizeze cititorul în legătură cu acțiunea,personajele, și să ofere, totodată, osuccintă analiză critică a celor ceurmează să fie prezentate. Spre ex-emplu: „O viață de curte mai multîmpărătească decât domnească,însoțită de arătarea unei domnițezvăpăiate și faptele de ispravă aleunui dregător ajuns de lauda sultanu-lui Osman-pașa”. Sau: „Porunca sul-tanului îi aprigă, dar și grijile țării suntdestule. Un ghiaur are dezlegare dela Împărăție să pedepsească pe turcifără îngăduința Porții. JupâneasaElisafta se dovedește a fi un bun sfet-nic domnesc”. Și tot așa.

Mergând în continuare, îndirecția deschisă de înaintașii autoriai letopisețelor, scriitorul îmbinănarațiunea, deseori evocare, cuportrete detaliate, create / redate cuun entuziasm vizibil, așa cum este celal fiicei domnitorului Radu Mihnea,cea pe care părintele ei, în praguldispariției lui fizice, ar fi dorit să osusțină în a ajunge doamna țării,căsătorind-o cu Miron Barnovschi, darcare a ales dragostea unui slujitor altatălui ei, cu care a încercat să fugăîn lume, numai că au fost prinși de oa-menii domniei, el a fost decapitat, iarei i s-a pregătit, ca penitență, o viațămonahală, pe care însă a părăsit-orepede, după moartea voievodului.Totuși, ea, cu același voluntarismcare a determinat-o să sfideze voința

tatălui-domnitor, i-a fost aproape lafinal lui Miron Barnovschi, încercândsă-l ajute să scape de pedeapsapregătită de sultan, numai că s-a izbitde fermitatea acestuia, care nu a vrutsă-și salveze viața prin fugă. Când îșiface însă apariția în carte, pentruprima dată, „mica prințesă”, este„veselă și îmbujorată”, și are „ceva dinsemeția părintelui ei, dar aveafrumusețea de tinerețe a DoamneiArtemia, grecoaica, cu obrazul ro-tund, ochii vioi și negri de tăciune,umbriți de gene lungi și sprâncenesubțiri, arcuiți sub o frunte înaltă șiboltită”. Și detaliile înfățișării person-ajului sunt arătate și în continuare. Lafel procedează scriitorul cândportretizează și alte personaje, punc-tând trăsături ale lor, care le scot dinpaginile de istorie și le accentueazăpitorescul, păstrându-le verosimili-tatea. În privința arealului de undesunt aduse personajele, acesta estevast, cuprinzând Moldova, TaraRomânească, Rusia, Polonia, Transil-vania, Imperiul Otoman, un spațiularg, surprins, în special, în secolul alXVII-lea, începând cu perioada, plinăde convulsii, ca și cele care au prece-dat-o, dar nu mai puțin neliniștitădecât cele ce au urmat, dinainte devenirea la tron a lui Miron Barnovschi,și până după martirizarea lui – pentrucă nu a vrut să se lepede de legeastrăbună –, din porunca lui Murat alIV-lea.

Scriitorul, observă atent compor-tamentul eroilor săi, obiceiurile, limba-jul, analizează potențialul economic,militar al țării, realizând, în felulacesta, o imagine cvasi-monograficăa lumii epocii, în care un popor așezattrebuie să facă față neașezării sprecare este împins de lăcomia altora, atătarilor, a turcilor, a rușilor, apolonilor, a tuturor celor ce vor sătreacă prin foc și sabie aceste ținuturi.

Pe un asemenea fundal, eroulprincipal, cu inteligență, înțelepciuneși însuflețit de real patriotism, alegesă-și adapteze atitudinea la „inter-locutor”, spre binele țării lui. Șireușește, până când sultanulhotărăște să pună capăt sumeției lui,cu toate că, spun cronicile vremii, șireamintește scriitorul, ajunge, dupăce-l ucide, să-i recunoască el însușicalitățile: „Cu adevărat, vizirule, amucis un om nevinovat, se căină sul-tanul…”, la schimbarea de atitudine(tardivă, pentru patriotul moldovean)a acestuia contribuind o întâmplarecu totul ieșită din comun: „Nadan,calul Măriei-Sale, zbătându-se,smucind și rupând legăturile în carese afla închis, pornind într-o goanăsălbatecă spre locul unde stăpânulsău zăcea descăpățânat, zbătându-se într-o baltă de sânge. (…)

A ajuns într-un suflet lângăeșafod, gâfâind și plin de spume,forăind și scuturându-și zbuciumatcapul într-o parte și alta.

S-a ridicat agitat în două pi-cioare, nechezând năprasnic șibătând pentru o vreme vântul în co-pite, izbindu-se apoi de pământ șirămânând locului, fără suflare”. Imag-inea epopeică descrisă se continuăapoi cu aceea a furtunii care „s-astârnit aproape din senin” arzândmare parte din orașul în care s-a pe-trecut tragedia.

Remarcabil este, de asemenea,că pe lângă personajul principal, scri-itorul aduce și alte nume ale istorieiromânești, reliefându-le trăsăturimanifestate, cu deosebire, în culiseleunor evenimente. Este vorba, depildă, despre Vasile Lupu (cuomeneștile lui păcate, pe care istoriai le pune în paranteză, exprimate, înprimul rând în carte, prin intrigile prin

care a „lucrat” la eliminarea luiBarnovschi), de Grigore Ureche (în-deplinindu-și cu seriozitate și credințăobligațiile față de țară, din poziția luide dregător), de mitropolitul Varlaametc. În aceeași manieră, a îmbinării is-toriografiei cu ficțiunea, vorbește șidespre viitorul mare cronicarmoldovean, Miron Costin, copil deboier fidel domnitorului, creștinat deacesta.

Mai mult, de-a lungul romanului,Ion Muscalu pune la un loc grija pen-tru adevăr cu savoarea transmiteriiacestuia (în plan lexical, arhaismelesunt dozate atent, atât cât să con-tribuie la crearea culorii locale și tem-porale, dar fără a greva asuprareceptării sensurilor textului, de cătrecititorul contemporan, încât perspec-tiva asupra istoriei, transmisă prinscrisul său se caracterizează, printr-oneîndoielnică verosimilitate). Deaceea, sub acest aspect, lumea pecare o etalează o așază la granița din-tre realitate și basm, cu atât mai mult,cu cât fiecare personaj-personalitatedin istorie beneficiază de ocompetentă, dar concisă fișăistoriografică, ce devine punct de ple-care pentru tablourile romanțate undeeste valorificată, ca punct de plecare.

Sub aspect tematic, se observăaccentul pus, ca și în letopisețe, peviața nestătătoare a moldovenilor vre-murilor medievale, loviți neîncetat dintoate părțile, însă având o forță apartece le permite, de fiecare dată, dupăorice suferință, să se ridice, din nou,ca pasărea Phoenix din propriacenușă, uneori chiar în sens propriu,ca „după prăpădul pricinuit (…) înMoldova și mistuirea în pojar a Iașuluiși a caselor domnești”, la care se face

referire, la un moment dat.Istoria oficială, dar, mai ales, cea

neoficială, culisele evenimentelorcanonice constituie, în consecință,partea principală a cărții, în carefiecare frază cuprinde o mare canti-tate de informații, însă nimic nu esteredundant. Iată un asemenea exem-plu: „Cinci ani mai târziu, în vara anu-lui 1616, se ridică în râvnitul tron alMușatinilor, pe care, în 1619, dintăinuite pricini, îl părăsește,rămânând, o vreme, pentru oînchipuită boală la ochi, la Constan-tinopole, după care ocupă din nouScaunul domniei de pe Dâmbovița,iar trei ani mai târziu se arată și rodulstrădaniilor Măriei-Sale de la SublimaPoartă, Radu Mihnea-Vodă ajungândiarăși domn în Moldova, iar fiul săuAlexandru Coconul, nevârstnic și

boleac, mare voievod în ȚaraRomânească”.

Încercări de a păstra pacea înțară și la hotare, intrigi interne și ex-terne, comploturi de diverse anver-guri, toate aduc în romanul lui IonMuscalu, în prim-plan oameni foarteinteligenți, școliți cu dascăli dintre ceimai de seamă ai vremii, de aici și dinafară, care caută să armonizeze in-teresele țării cu ale lor, pentru cănumai știința și șansa de a păstraacest echilibru, într-o vreme tulbure,îi ajută să-și păstreze capul pe umeri,în ambele sensuri. Când balanța sedezechilibrează, fie și doar puțin, caîn cazul lui Miron Barnovschi – primulmartir al creștinătății de la noi, înain-tea lui Constantin Brâncoveanu –,omul își pierde totul: pe ai lui, dar șiviața.

Cartea lui Ion Muscalu arată,deci, o Moldovă extrem de bineancorată în peisajul lumii contempo-rane medievale, într-un veac al XVI-lea extrem de agitat, când, totuși, fieși temporar, chiar și conducătoriiapocalipticelor hoarde tătare știu să-și păstreze cuvântul dat, când existăonoare, cu toate că se varsă atâtasânge, din pricini reale sau închipuite.Daruri grele însă, se arată în carte,veneau să pecetluiască înțelegerile /legămintele, fiindcă „puhoaiele morții”primeau, spre a nu se mai abatepeste niște ținuturi prea des lovite deatâtea vitregii, spre exemplu, „care în-tregi de grâne, cirezi de vite și cârduride oi, poveri de blănuri și piei desălbăticiuni, mulțime de cojoace șisloiuri de ceară curată, poloboace devin, de miere de albine și multe altebunătăți” care „au apucat caleapustiei”. Acestor „daruri” li se maialăturau, adaugă naratorul cu vădităempatie față de soarta strămoșilor,nenumărate pungi cu galbeni, pentrucăpetenii, iar cel din frunte erarăsplătit împărătește pentru„bunătatea”, vremelnică și ea, „de anu-și slobozi neferii asupra ȚăriiMoldovei”, mai marelui dându-i-se,de pildă, câte „un armăsar tânăr și în-focat, pe placul milostivirii sale, cuharnașament de husar, cu șa și scăride argint aurit și pătură de sub șacusută cu sârmă de aur, presărată cusmaralde, matostaturi și mărgăritare,o sabie turcească încrustată cu pietreși un buzdugan ferecat în argint aurit”.

Așadar, deosebita cunoaștere aistoriografiei, imensa dragoste de tre-cut, de țară, de popor, o memorieprodigioasă, har narativ, imaginație,dorința de a transmite și celorlalțitezaurul de informații acumulat,plăcerea de a străbate aproapenecontenit cu gândul și nu numaifilele unei istorii complicate și com-plexe sunt ingrediente ale scrisului luiIoan Muscalu, pe care le valorifică încărțile sale, continuând, concomitent,cum am afirmat, atât tradiția – mutatismutandis – a cronicarilor, cât și pecea a romanului istoric românesc, uncapitol la care cititorul, prin contribuția(atâta câtă este) a școlii, de obicei, îl(mai) cunoaște (încă, dar tot maipuțin) doar pe Mihail Sadoveanu, deșiliteratura contemporană, departe de aabandona un gen care unora, cusiguranță, li se pare desuet, esteîmbogățită prin creațiile unor proza-tori de mare talent, dedicați acestuitip de opere, înzestrați cu har chiar,așa cum sunt, de pildă, RaduCiobanu (creator al unor capodopereîn acest domeniu) și Ion Muscalu,autorul mai multor cărții, între care șicea de față, doi scriitori care, cu toatecă se nutresc din documente, levalorifică, firește, în manieră diferită,sporind zestrea scrisului românescautentic.

Un urmaș al cronicarilor – Ion Muscalu:Osândă și izbândă. Viața voievodului Miron Barnovschi

Mio

ara

Bah

na

Voievodul Miron Barnovschi-Movilă

pagina 7revistă de atitudine

PLUMB 138

Pseudo-rubaiate

M-am apropiat greuşi cu rezerve de catrenelelui Emil Dinga, redenu-mite, Pseudo-rubaiate,(Editura Tracus Arte,Bucureşti, 2018) - dupămodelul poetului dinNişapur, Deşi am o mareadmiraţie faţă de poetul

persan Omar Khayam şi faţă de vecheapoezie persană din valea Şirazului cald, amo mare îndoială că epistemologia sa liricăpoate fi activată cu aceleaşi rezultate şi deeventualii ciraci moderni. Omar Khayam areuşit pentru că n-a fost numai poet, sau n-a fost în primul rând poet, ci şi filosof, om deştiinţă, matematician, astronom, astrolog,teolog – era, pentru vremea sa, un adevăratenciclopedist şi deprins cu ştiinţa adevăruluicondensat, concentrat în doar câteva cuvintebine alese şi bine aşezate într-o partiturălirică.

Totuşi, am descoperit în cele 400 depseudo-rubaiate, câte a numerotat autorul încele două volume şi câteva catrene realizateşi demne de subliniat, care pot sta alături şifără complexe de cele ale autorului persan.Iată, bunăoară, cum sintetizează rolul cunos-cutului teolog Toma d’Aquino în dialogulfilosofiei cu teologia; În existenţa lumii im-pune-o ierarhie/ Fiinţă, fiinţare, fiind – ontolo-gie/ Ce-mbină raţiunea cu ce e relevat/Teologia-i astfel, direct filozofie (266-D’Aquino).

Reuşită, şi puţin idilică mi se pare şi felulcum esenţializează rolul politicii şi a politicie-nilor într-o societate: O formă socială, într-ocomunitate/ De-a o conduce ferm, şi în con-formitate / Cu ţelul de a face doar binelecomun/ Garant şi-administrator de suveran-itate (366- Politică). Sigur, catrenul d-lui EmilDinga ar trebui afişat pe frontispiciul bravuluinostru Parlament, dar poetul nu mai esterăspunzător de efectul predicţiilor sale şi deînrâurirea comunitară a versurilor sale.Menirea lui nu mai continuă şi dincolo depunctul care îi închide gândul. Depinde dince perspectivă sunt priviţi. Unii cer alungarelor din cetate (Platon), alţii îi considerălegislatori ai omenirii (Cioran).

Un lucru e sigur, Pseudo-rubaianele luiEmil Dingă ne convinge încă odată că nueste aspect, simţământ sau fapt de viaţă,oricât de banal care să nu poată fi adus înportativ poetic. Pandant, Trădare, Infatuare,Inefabil, Culoare, Cuvânt, Regulă,Democraţie şi multe altele sunt tot atâteapretexte de transpunere lirică

În succinta sa prefaţă, autorulmărturiseşte că intenţia sa a fost să acordeprioritate dispunerii noţionale, conceptualeşi-a lăsat în plan secund fixarea emoţionalăa ideii din catrene. E un mod personal de aopera cu binomul eminescian minte şi inimă,deşi, lirismul se revendică mai mult dinemoţie, pasiune, sentiment şi mai puţin dintr-o tensiune intelectuală şi dintr-o procesareraţională.

Îl înţelegem. Apetenţa sa pentru filo-zofie, tentaţia de a da gândului înălţime şiadâncime metafizică este bine cunoscutăcelor din apropierea sa. Înrudirea dintre filo-zofie şi poezie, spunea Tudor Vianu, nu esteun efect al identităţii lor de conţinut, ci al unuielan către totalitate şi necondiţionat care lestrăbate deopotrivă (Filozofie şi poezie,Editura Enciclopedică Română, Bucureşti,1973, p.27). Or, Emil Dinga se încadreazăperfect în această paradigmă. Nu este oexcepţie. La vremea sa, Lessing consideracă poezia, tocmai pentru capacitatea ei de acondensa un conţinut, de a căuta, cuprecădere, esenţa unui fenomen este maifilosofică decât chiar filosofia.

Dar Vianu mai spunea ceva; opinia saeste că nu rămân cu adevărat poeţi decât ceice reuşesc să se despartă de filozofie. CuEmil Dingă însă am putea fi mai concesivi.Filosofia şi poezia în catrenele sale circulăca printr-un sistem de vase comunicante,fără să se stânjenească reciproc. De aceeaîl credităm şi-l recomandăm tuturor cititorilorca pe un poet ce-şi cunoaşte bine menireaşi cum să pună în rosturi poetice un gândhoinar, un concept, un fapt de viaţă, unsimţământ.

Ion

el N

ecu

la

Bistrițeanca Mirela Orbanrevine, după o absență de câțivaani, cu poezie în volumul“Buzunare pentru răvașenetrimise”, volum tipărit la EdituraColorama în 2017. Fondator al ce-naclului Lira21, din 2009, Mirela aînceput drumul spre poezieînconjurată cu prietenie șibunăvoință de colegii de cenaclu șia debutat cu volumul “Sub ar-cade, secunda”, la editura Art-Book, editură dedicată cuprecădere membrilor CenacluluiLira21.

Cum a evoluat versul MireleiOrban? În prefața cărții de debutspuneam:

“Debutul liric al Mirelei Orbanîn volumul de poezie Sub arcade,secunda la Editura ArtBook, 2011,se întâmplă la timp. Spun asta pen-tru că Mirela lucrează asiduu în Ce-naclul Lira21, de trei ani, fiindadministrator implicat şi respons-abil interactivităţii benefice şi inspi-ratoare din comunitatea noastrăliterară”.

Nu s-a grăbit să-şi evidenţiezecreaţia până acum tocmai pentru a-şi dărui timpul necesar de aflare aexpresiei poetice personale şi deindividualizare a limbajului liric lanivelul artistic impus sieşi. Cu atâteste mai admirabilă aceastarăbdare de poet!

Şi iată că acum putem vorbidespre poezia Mirelei Orban în ter-meni analizatori despre structurăriale imaginarului ei poetic, despreprocedee artistice şi compoziţie,despre mesaj transmis poetic.

Acest volum de debut sur-prinde poeta în oglinda subtilrelevată în două ipostaze introspec-tive, existenţa ca relativizare şi ero-sul ca existenţă. Aşadar două temedeloc facile presupunând dimensi-uni şi unelte de ordin cerebral, deputinţă a denudării fiinţei şitranspunerii ei într-o nouă inundareartistică. Mirela reuşeşte aceastăîntrupare într-o manifestare a cu-vântului viersuit ca un veritabilmetafrast de sine poetic.” – CristinaȘtefan- prefața

Mirela Orban este autor și în 4

din cele 6 antologii ale CenacluluiLira21: “Lira în patru puncte cardi-nale”, Rovimed, 2010, “Poetic@”,ArtBook, 2011, “A treia carte.Poezii”, ArtBook, 2012, “Antologiede poezie și proză”, ArtBook, 2013.La Concursul Ovidiu, din cadrulproiectului “2017 – Anul Ovidiu”,Mirela Orban a fost selectată ca fi-nalist și apare cu poeziaconcurentă în Antologia “Sufletespre soare”, ArtBook, 2018.

Recent, scriam în articolul“Biopoetica anilor noștri” și exem-plificam cu poeții liriști George Gît-lan și Carmen Tania Grigore:

„Hățișul în care se zbate criticanoastră literară azi duce la con-cluzia că nici nu mai este nevoie deo gândire globală, literaturacontemporană nu mai are nevoie

de o poză macrofotogenică. Trăimo biopoetică...

Așadar, am putea spune căstilistica acestor ani în poeziemizează mult pe o bioexprimare,poezia vieții, pe expresiacorporalității, conștientizarea medi-tativă a atomului individual corelatcu societatea și natura...Și nu maieste bătrâna 'comuniune cu natura'ci o evoluție poetică a organismuluiuman însuși...nu mai suntem doar'frate cu natura', ci ne-am transfor-mat în natura poeziei.”

Și Mirela Orban, într-o expri-mare personală, de data astaneîncadrată în minimalism, cidimpotrivă, este o expresie amplă,sofisticată, folosește elementelebiopoeticii contemporane pemăsura singularității sale poetice,consistent, detaliat.

Volumul elegant redactat șIilustrat are două component titula-rizate tematic: “Poema Non Grata”și “Nu știu să mor”, titluri de impactmetafizic și modern.

În primul capitol, poeziile vinpe calea erotică, un eros dozat cudelicatețe, interacționând cu refle-xivitatea, într-un calm observatorcare duce la concluzii lirice: “într-odimensiune unde/ unu și cu unu nuînsumează perechea/ mă dezbră-cam de rotunjimea gândurilor tale”(Poem Tăcut)

Sunt nostalgii romantice, dar șireverie, iar poiesisul baleteazăinefabil în jurul identificării eului liric,ca o tatonare a mediului creator depoezie prin eros. “ademenită deslow-jazzul ploii/ în ritmul răgușit alstreșinilor/ am alunecat pe cuvin-tele-mpletite/ și ți-am mușcat buzade jos/ tocmai când îmi aprindeaităcerile” (Prea mult self-confi-dence împrăștii).

Partea a doua din volum, “Nuștiu să mor”, are inflexiuni thanaticeși bioelementele poetice vin maiagresiv, mai determinat, spre aurajocului dintre viață și moarte, dintreiubire și despărțire.

Ideea sfâșierii sufletului căzutîn moarte aduce lirismului MireleiOrban una din cele mai frumoasepoezii ale volumului: Nu știu sămor. Celestul care ne rămâne,poate fi soluția transfigurării în uni-versul poematic: “oamenii nu mor,mamă,/ei se ascund în stele”

“într-o seară de făurar cândsuferinţa sfredelea insuportabilcarnea-ţi vie/şi ghearele ei seagăţau cu disperare de sufletulmeu sfâşiat/ai murmurat că vrei săpleci dar nu ştii cum/ mă imploraidin privire să mă depărtez să poţiînchide ochii” Nu ştiu să mor.

BUZUNARE PENTRU RĂVAȘE NETRIMISE - Mirela Orban

Cristina Ștefan

OZANAKALMUSKI

ZAREA

Ediţia 39 a FestivaluluiInternaţional “Enescu – OrfeulMoldav” s-a deschis la Sala“Ateneu” a Filarmonicii “Mihail Jora”cu un concert – eveniment. Lapupitrul orchestrei băcăuane -maestrul Petre Sbârcea, dragulnostru senior moldovean, născutdin întâmplare la Segarcea, unmuzician a cărui cultură, nobleţe,carieră plină de succes continuă săne cucerească. De o modestiecaracteristică marilor spirite, cuumor şi răbdare, el aduce în faţaorchestranţilor adevărata şcoalămuzicală, cea onestă, netrucată şineîmpo-poţonată cu artificii facile,pe care a deprins-o de la SergiuCelibidache şi mai apoi, când s-aperfecţionat în Franţa şi StateleUnite. Nu o să povestim desprenenumăratele concerte pe care le-a condus la orchestrele din ţară şidin lume. O să ne oprim doar laputerea modelului pe care-lreprezintă şi la faptul că,

împărtăşind din vasta saexperienţă, la 86 de ani estechemat să ţină cursurile de dirijat laAcademia de Muzică “Gh. Dima”din Cluj, unde a şcolit mulţi tineri,actualmente nume sonore ale arteidirijorale. Gabriel Bebeşelea - carea câştigat prestigiosul concurs pa-tronat de Bernard Haitink, Festivalam Ostern, în Elveţia, fiind selectatdin 300 de dirijori este, în acestmoment, cel mai cunoscut elev allui Petre Sbârcea, care a activat cadirijor şi director la Opera din Cluj

şi Filarmonica din Sibiu. Câţiva din-tre discipoli au fost prezenţi şi pescena Ateneului, în Bacău: JózsefHorváth, Lubnan Baalbaki etc.

La repetiţie, Petre Sbârcea re-

memora cum a fost acasă la MihailJora, în strada Silvestru, la etajul I.Atunci i-a spus că a dirijat suita“Când strugurii se coc” – lucrare pecare Jora o repudia deoarece oscrisese într-o perioadă foarte grea,când nu primea pensie, dupăscăparea din lagăr. A fost însă bu-curos când a aflat că Sbârcea diri-jase baletul “Întoarcerea dinadâncuri”.

Amintiri preţioase, care ne-aupregătit pentru interpretarea, înprimă audiţie a două lucrări: Suita aIII-a pentru orchestră, Săteasca, oamplă şi dificilă lucrare, (“pentrucare ne-ar trebuie o lună derepetiţii!) compusă de GeorgeEnescu în anul 1938, după ce de-finitivase Simfonia a III-a şi operaOedipe.

A doua lucrare, în premieră,Dansurile româneşti pentru pian şiorchestră ale lui Dinu Lipatti a fostinterpretată de Mihai Ungureanu –binecunoscut şi apreciat pianist.Alături de aceste lucrări, Preludiulla actul I din Lohengrin de Wagnerşi nemuritorul Till Eulenspiegel deRichard Strauss.

Un concert de referinţă, care adelectat publicul meloman la Sala“Ateneu”.

Festivalul Internaţional „Enescu – Orfeul Moldav”Concert eveniment

PLUMB 138

pagina 8 revistă de cultură

SCRIITORI DIN FILIALA BACĂU A U.S.R.

n. 30.03.1957, membru titular USRdin 2012. Univ Al I Cuza Iaşi -1980.Licenţiat în economie, Studii postuni-versitare în management- Univ dinDublin- Expert contabilPublicații:1. Călătorie pe un ciob de stea,

poezii- lansat 10 apr 2010, recenzii,Eugen Dorcescu, Calistrat Costin,Mara Paraschiv, Victor Munteanu,Vasile Spiridon, Ioan Neacşu.2. În umbra lui Sisif- versuri, 2009,

prefaţă Theodor Răpan, publicat şi laEditura online Semănătorul.3. Andante- poezii, 2009, poezii- re-

cenzie Liviu Apetroaie.4. Cazier incomplet- poezii, editura

Rovimed Publisher 20115. 5. Dimineaţa altfel- proză, Ed

Rovimed Publisher 2016.6. Ylmira- Iulia Oniţă- Un sculptor

liric, versuri şi monografie, ArtBook,20127. Locuri şi umbre, versuri, Art-

Book, 20128. Ceai cu Adala, versuri cu Adrian

Grauenfels, ed. Ateneul Scriitorilor,20139. Însemnări (ne)critice- jurnal de

lectura, ed ArtBook, 201310. Jazz cub, roman, ArtBook, 201311. (re) versuri- poezii, ArtBook,

2014,12. punct şi de la capăt, versuri,

ArtBook, 2014.13. de-a copilăria- versuri pentru

copii, ArtBook, 2014.14. culegătorii de flori, versuri, Art-

Book, 201515. Buletin cu ilustrate, proză,

Rafet, 2015 16. zece zile din martie, versuri, Art-

Book, 201617. Însemnări necritice, vol II,

critică, ArtBook, 201618.. zen absolut, versuri cu Adrian

Grauenfels, Artbook, 2016.19. Orașul, versuri, ed. Ateneul scri-

itorilor, 201720. Rostul unei crengi de brad,

versuri, ArtBook, 2017

39***

iar am închis caietulla pagina rămasă albăștiu sigur că am vrut să scriudespre cum încui tu ușadar poemul s-a retras timidar fi continuat cu ropotul murgilorcând bați nerăbdătorcu degetele-n masăsau jocul de umbrepe perete din focul teracoteipoemul nu a vrut să se aștearnăpleacă încovoiat de atâta realitate

40***

joc șah cu orași fluturele ei nebunatacă un timp inocentîl credeam impenetrabilca un val înghețatpionii efemeri au dispărut peștiîn atâtea poeme lacustres-au dus alb-negrispre oceanul altui destin

și fluterele oreise toarnă matîn forma unei cruci de piatrăprevizibil fără măcar o ultimă mutare

41***

seara îndrugă minciunică-i sunt iubită până la sfârșitlunii în culori promovateroșu alb albastru multașchii din ea înțeapă genunchiiși mă uit mov-plumburiucum li se desenează linii noilinia vieții, linia capului, linia căsătorieiluna-n genunchiacești târâtori de curcubeierotunde minciunidin rugi selenare...

42***

îți scriu pentru că ningeapăsat în noapteși ninge fără drums-a pierdut undevape dealul de-acasăde-atâtea miresme săteștice-i o plecare?ce-i o absență de tot?o ninsoare de adormireca și cum nu se mai întâmplănimic în lumeodată cu plecarea astastop! fixare albă!

43***

întâmplarea de a finu-i decâtumbra disperăriide-a rămâne

în polen de floriîn scrisori galbeneîn tabloul cu valea slăniculuisau în ibricul turcesc de cafea

sute de lucruricărți, mărțișoare, jucăriile nepoțilorîți pot duce umbraîncă un veacnimic mai falsca ireversibilitatea timpuluinoi suntem timp

nimic mai falsca viii cu viiiși morții cu morțiia fi rămâne prezent

44***

omul care investea în iubires-a topit în cleiul cuvintelor salea dispărut prelinspe niște portativelungi cât o viață de omurma prin mineeste exact drumul singurătății saleprofundă ca abisuldin gura strigătului Munch

45***

paltonul verde și servieta maronroșcatsunt obiectele colorate din iarnanoastrăla mașinuțe! la mașinuțe!era întâmplarea fericităde pe maidanul cu teatrupedale, rotocol, izbirestrigătul învingătoruluiobraji înghețațiși tu la marginea areneiașteptând un copilsă se joace vulcanic cu iubireaabandonul tăua rupt narațiuneade-atunci nu mai are final...******Cristina Ștefan- E c o n o m i a d ec u v i n t e - volum în lucru

CR

IST

INA

 ȘT

EFA

N

Fanfara municipalăprimeşte

Vestea Cea BunăShort story de Ovidiu Bufnilă

dEliodor Barazol se întoarse spre

fereastră. Spuse:- Plouă.Aghiman Cazabran se întoarse

şi el spre fereastră.- Ninge.Vabral Hornicular se întoarse

spre fereastră. Strigă:- Dogoreşte soarele!Şi Miriadam Pararam se întoarse

spre fereastră, surâse şi spuse căsuflă vântul turbat.

Dar, în sfârşit, trecu fanfaramunicipală şi-i puse pe jeratic, ledădu fiori. Răcniră de-a valma:

- E tambur-majorul din Berlin!- Conţopistul?!- Conspiratorul, vezi bine!- Membru de partid, desigur!- E toboşarul din Kaliga!- Paranormalul?- Spionul roşu!- E şi trombonistul din Mokasili!- Conspirator şi el!- E şi trompetistul din Beauburg!- Cârnăţarul?!

- Violatorul, domnule dragă.Trecea fanfara municipală să-l

întâmpine pe american. Cotco-dăcitorii citadini de pe STRADAMARE, văluriţi în chip magic-mag-netic de un anume ovidiu bufnila, unuldintre cei mai periculoșii șefi ai Ser-viciilor Secrete Fictionale din TaklaMakan, răcniră în cor fanfaragiilormunicipali Vestea Cea Buna. Avionulprezidenţial tocmai survola oraselulasudat de canicula parsivă, semn alîncălzirii globale dirijate. II însoţeauavioane de vânătoare peri culoase.Mulţimea ovaţiona. Oficialii îşi aranjaucravata şi-şi lustruiau bombeul demanşeta pantalonilor. Când dogorea,când ploua, când ningea. America!America! Şi nişte copilii şi nişte ba-bete şi nişte pasionaţi agitausteguleţe, aruncau trandafiri. Un ho-mosexual leşină. Mulţimea se aruncăînainte, să ocupe scările, gările, min-isterele. La revoluţiune! Şi niştefuncţionari îşi dădură obştesculsfârşit. Dar fanfara municipală trecumai departe, dincolo de aerogară.Sigur că nişte poliţişti se luară dupăfanfaragii. Unde vă duceţi, stimabililor,vine avionul prezidenţial, aţi încălcatprotocolul. Chestii dintr-astea foarteserioase. Ca şi când patria ar fi fost înpericol. Şi cum cobora avionul i sezăriră însemnele. Că n-ar fi fost ame-ricanul. Poate un cântăreţ de hip-hop.Poate chiar Gagarin. Poate TârfaUniversală sosită să le spună ce şicum despre revoluţia sexuală. Şi tam-bur-majorul scoase o mitralieră desub pulpana hainei şi, foc automat.Avionul atinse betonul încins. Pierduun motor. Se răsuci pe dreapta. Con-flict internaţional. Bomba atomicăgata, gata să cadă peste bietul orăşel.Câteva zeci de morţi şi răniţi şi foartemultă televiziune. Şi declaraţii şi mar-tori. Şi toate se înroşiră instantaneu.în WorldNet se zvoni că ar fi vorba deun platou de filmare. Că fanfaramunicipală era un scenariu, de fapt.Că din avioanele de luptă se cerneaninsoarea şi ploaia şi dogoarea dupămetode ştiinţifice. Că armata făcea unexperiment de proporţii pentru a întăricapacitatea de apărare a patriei. Căerau manechine corpurile carbonizate

şi că avionul prezidenţial ar fi fost demucava, iar căştile poliţiştilor dinzahăr candel. Cum altfel? întrebăEliodor Barazol ieşind din WorldNet şilăsând în urma lui un virus. Cam aşaceva, spuse Aghiman Cazabranieşind şi el din WorldNet şi lăsând înurmă un virus ogival. Dar ce cre-deau? murmură Vabral Hornicularieşind la rându-i din WorldNet şilăsând în urmă un virus bicefal. ŞiMiriadam Pararam îi împuşcă în cap.Dădu foc punctului logistic. Coborî înstradă. Se întâlni cu tambur-majoruldin Berlin şi porni alături de el. Oprirăla o staţie de benzină să facă plinul.Spre miezul nopţii se îmbarcară pesubmarinul atomic care patrula înapele golfului. Căpitanul submarinuluiîşi aprinse un trabuc şi, prin metodeştiinţifice, procedă la punerea în apli-care a punctului doi din monstruosulplan de cucerire a lumii. Delfinii şibalenele şi caracatiţele virtuale serăspândiră în Oceanul Planetarpregătind schimbarea rasei umane.

OV

IDIU

 BU

FN

ILĂ

Ovidiu Bufnilă (n. 15 august 1957,Târgu Ocna, județul Bacău) este uneseist și prozator român de science-fiction. A absolvit Facultatea deMecanică din Galați, promoția 1981.Membru U.S.R din anul 2......Cărți publicate:

Jazzonia, roman, ed. Plumb, 1992Moartea purpurie, povestiri, ed.

Brâncuși, 1995Cruciada lui Moreaugarin, roman,

ed. Pygmalion, 2001Cadavre de lux, roman, fundația

Noesis, www.noesis.roInelul magic, povestiri, ed. Liter-

net, 2002, www.liternet.roCâmpuri magnetice, roman, ed.

Liternet, 2002, www.liternet.roMeduza, roman, Proscris, 2003Norii, ed. Liternet, 2005, www.liter-

net.roBariera, 1994, primul film SF al

Televiziunii Române după ficționalulcu același nume.

Publică eseuri despre imagine șificțiune în reviste și publicații dinRomânia și străinătate: Ultima Oră,Monitorul de Bacău, Telegraf, Liber-tatea, Luceafărul, Manager Club,Plumb, Jurnalul de Imagine, Orientări,Ficțiuni Omnibooks, Calende, Agora,Cronica, Tribuna, Magazin, MagazinInternațional, România literară, Cro-nica Română, Ateneu, Convorbiri lite-rare, String, Nautilius, Paradox,Helion, Ziarul de duminică, Contra-punct, Opinia studențească, Dialog,Jurnalul SF, Gazeta SF, Supernova,Univers, Fantastic Magazin, Vatra,Arc, ArtPanorama, Jurnalul de Ima-gine, Ziarul de Bacău, Ing,Deșteptarea, Știință și tehnică, Argus,Taj Mahal (India), The Blooter (USA),Curierul Național etc.

revistă de atitudine pagina 9

PLUMB 138

SCRIITORI DIN FILIALA BACĂU A U.S.R.

ION

 DIN

VAL

E

Mărturisire

Şi eu am fost în Samaria; În Galileea, în Betsaida, în Nazaret! Şi eu am bătut, desculţ, pustiul Iudeei (am ţinut să-l cunosc personal

pe bunul samaritean) Şi eu am postit!... Şi eu am fost ispitit! Şi eu m-am războit cu zarafii din Templu Cu vameşii, cu fariseii,

cu tot neamul lor cel neadormit!... Şi eu am fost trădat cu un sărut,

cu un surâs!... Şi pe mine m-au târât de la Anna

la Caiafa, De la Irod la Pilat din Pont

(cel care a aflat pe propria-i piele că sângele apă nu se face)

Şi eu am purtat crucea! Şi eu am fost împuns cu lancea!

Şi pe buzele mele a amuţit cuvântul! Şi eu am iertat de şapte ori şapte; Dar, oricât m-am străduit, Pe tâlhari, pe vrăjmaşi, pe vicleni Nu i-am putut iubi... Ba, dimpotrivă, i-am mustrat,

i-am suduit!...

Am urât cumplit bogatul nemilostiv şi pe iconomul necredincios!

L-am invidiat pe sărmanul Lazăr (când l-am zărit în sânul lui Avraam)

Am considerat political incorrect "prietenia cu bogăţia nedreaptă"

Şi extremism sui-generis "celui ce are, i se va mai da"

N-am priceput, în ruptul capului, Ciudata competiţie în care

"cel din urmă, va fi cel dintâi" Şi, în consecinţă, am suspectat

de oportunism "oaia rătăcită" Doamne, iartă-mă! Sunt un păcătos!Am întors capul dupa Yudith, Noemi,

Estera(Salomeea să-şi tragă păcatul,

că ea m-a ispitit)Doamne, iartă-mă... că mult am iubit!... M-am mai împotmolit la unele probe,

relativ uşoare, Cum ar fi: mersul pe ape, înmulţireapâinilor, a peştilor Cât despre vin, ce să mai zic?

E noapte…

E noapte, e frig, e târziu;Un vânt tăios şi ursuz se abate

dinspre Muntele Măslinilor(mai mult sugerat, undeva departe,

în dreapta)Dinspre culise răzbat zadarnice

îndemnuri la privighere…Spectacol copleşitor,

montare grandioasă!Se joacă, convingător,

ţeapăna solemnitateComedia trufiei şi a tăcerii:La cina cea de taină stau alături,

în bună înţelegere,Tâlharul şi vameşul, cărturarul şi fariseul

(Nu crapă pământul, nu tremură uşorii casei)

Soldaţii, îmbală măscăriProstimea, aruncă cu pietre

(Un ritual străvechi, universal şi sacru)Din când în când se opresc şi privesc

în extazSudoarea şi lacrimile,

gura-ncleştată ce refuză paharul…Ucenicii, cei mai mulţi dorm, cei treji,

se leapădă…

Publicul, cam plictisit, îşi mustăceşte revolta şi nemulţumirea:

Am mai văzut de câteva ori piesaaceasta:Cel bun răstignit, iarăşi şi iarăşi,Pentru cei răi, dar mulţi-mutatis

mutandis-Vorba “călugărului” Paisie cel de tristă

şi sângeroasă amintireSă mergem, treacă de la noi

mascarada aceasta…Stins… stins… din ce în ce mai stins:“Luaţi şi mâncaţi, acesta este

trupul meu”Aveţi de toate: pânză de in,

noaptea, bătută-n cuieŞi spini, numai buni de scobit

între dinţi…Pierdut în mulţime, Te buluceşti spre ieşire

şi murmuri precipitat:“Întristat este sufletul meu până

la moarte!”“Doamne, cred, ajută necredinţei mele”,Spune-mi,... spune-mi,…

spune-mi, rogu-te,Cine, când, cum şi pe cât mă va vinde?!

Puţină hermeneutică peînţelesul tuturor

...Deci, celui care are, I se vor da: bănet, Castele, vile, titluri * Şi-onoruri, berechet!

Iar de la cel ce n-are, Se vor lua – smuncit – Şi traista din spinare Şi băţul lustruit

De lacrimi şi sudoare!...Exulte cel mişel, De va scăpa cu spaima Şi pielea de pe el!

Închină-se de scapă În ismene şi nădragi;C-aşa îi mustră Domnul Pe cei ce-i are dragi!...

Ce-i drept şi ei plusează Cu-,,altare”, ,,cruci” şi ,,sfinţi” Din repertoriul clasic Şi-al sfinţilor părinţi.....................

* titluri de valoare, în speţă acţiuni şiobligaţiuni – n.a.

Profesor de filologie, Ion Dinvale s-a născutla 12 august 1947, în comuna Blăgești, județulBacău. A debutat editorial în anul 2000 cu volumulde versuri INTERSTIȚII, la editura PLUMB. Auurmat și alte volume de versuri apreciate de criticaliterară, poetul Ion Tudor Iovian plasându-l „subcerul poeziei neoclasice”. După debutul din 2000i-au apărut, la diferite edituri, alte volume de ver-suri care-l statuează pe I.D. printre poeții remar-cabili din spațiul literaturii românești.

Cărți apărute:De veghe în lanul cu negară (2008),

Pseudo Tractatus Logico-Philosophicos(2008), Sub soarele Ninivei (2012), Imperialiifluturi (2015)

„Scrib hirsut” cum se socoate singur-Ion Dinvale, pentru care viața nu-i decâtun bluf se arată limpede drept un poet de marcă al liricii noastre”

Calistrat Costin

Loredana DĂNILA-MELINTE

EDUCAŢIE ŞI FORMARE: 2008 - EXPERT CONTABIL - 2004 - 2006 – MASTERAT spe-cializ a r e a „ M A N A G E M ENTFINANCIAR CONTABIL” Universitatea „G. Bacovia";COLABORĂRI LITERARE:Deşteptarea - Suplimentul„Sinteze" - debut cu poeziaDefiniţia eu-lui, Convorbiri lite-rare, Trotuș Expres, CredinţaOrtodoxa, 13 Plus, Amurgsentimental, ProSaeculum,Plumb

Patru volume de versuri publi-cate:„Să mori de dragoste" - Ed.

Corgal Press, Bacău, 1999,„Înger zăvorând clipa" - Ed.

Corgal Press, Bacău 2004,„Cauţiune pentru destin" -Ed. ProPlumb, Bacău, 2007„Suflet de rezervă” - Ed.Ateneul Scriitorilor, Bacău,2011Membră a U.S.R. din anul 2011

* * *

Ai fost cuibul în care, inima-mi pângărită,a plâns păcatul durut.Anatomia sufletului meu,zâmbet uitat în coasta ta.

* * *

Nopțile poartă mirosullehamitei de lume,duminici duhnind a trădaredupă ziduri de întuneric,

* * *

Ridicăm cazemate pentru gânduri târzii. Cotloanele sufletului meu pângărit, asediat într-o iarnăcu ninsori putrede.

* * *

Din privirea ta am învăţat să plâng

ca un înger istovit în rugăciune.Din mâinile tale m-am prelinsca lutul spre o zidire,doar de tine ştiută

Tu, începutul sfârşitului meu de lume…AşteptareLa poarta aceleiaşi duminiciRugă începută şi neînţeleasăAşternută la picioarele talecolb de îndoială şi neputinţă

Încă mai crezi că în ruga meate am încrustat - Dar vezi, m-am făcut atee

iubirii taleşi zâmbetul mi-a încărunţit.

* * *

O fericire neîntâmplată într-o iubire închipuită.șiroind fum de tămâie și-o rugă arsă înaintea rostirii.Pe pereții zilei, labirinturi

de îndoieli. Aceleași ferestre deschisespre nicăieri.

* * *

Într-un joc (ne)vinovatpromiteam iubirea,Si florilor de mac le apăreau riduri.De așteptare se chircea cerul cu îngerii captivi într-o rugă.

* * *

Privirea ta albă ca o sărbătoare scoasă din calendarîngenunche timpul schilodit în așteptarea dimineților noastre hoinare.

* * *

Istovită, adorm în coasta ta,O evă ce n-a descoperit încă bucuria păcatului.

* * *

Imbrățișarea ta ofrandă unei străine. Adulmec întunericul dintre noi Ca o rugă șovăitoare,amarul drum al ploii.

* * *

Ca rănile unui lepros - toate amintirile

Tu, liber la fericireîmi vinzi zâmbetul la talciocul de duminică.

* * * O dimineaţă fără păcatDintr-un început de lumeTu, cutreierându-misingurătăţileCu paşii desculţi.

* * *

Ninge păgân prin iarna gândului meu istovit. Doi îngeri amorțiți

în fața ceștii cu ceai.Orfani de iubire, la candelă, ne încălzim

în duminici…

Aşteptare

La poarta aceleiaşi duminiciRugă începută şi neînţeleasăAşternută la picioarele talecolb de îndoială şi neputinţă

Încă mai crezi că în ruga meate am încrustat - Dar vezi, m-am făcut

atee iubirii taleşi zâmbetul mi-a încărunţit.

LO

RE

DA

NA

 DĂ

NIL

Ă

PLUMB 138

pagina 10 revistă de cultură

Romanul „Torentul” (Editura „Art-Cre-ativ”, București, 2018) al tânărului prozatorMarinel Gîlcă îndreptățește previziunile șiașteptările criticii literare, după apariția volumu-lui de proză de investigație „Puterea justiției”(2014): „Arta a avut întotdeauna o înaltă misi-une morală, și orice adevărată operă artisticăo îndeplinește. (...) Literatura adecvată, spuneîn continuare părintele criticii noastre literare,cu feluritele ei proceduri, se poate asemănaunei păduri naturale cu feluritele ei plante. Suntși copaci mari în pădure, este și tufiș, sunt șiflori, sunt și simple fire de iarbă. Toateîmpreună alcătuiesc pădurea, fiecare în felulsău trăiește și înveselește ochiul privitorului;numai să fie plantă adevărată, cu rădăcina eiîn pământ sănătos, iar nu imitație de tinicheavopsită, cum se pune la unele case de la oraș.”(Titu Maiorescu - „Comediile d-lui I. L. Cara-giale” în „Critice”, E.P.L. , București, 1967,pag.276 și 282)

„Torentul” (conform DEXI, Editura „ArcGinios”, Chișinău, 2009) indică un curs de apătemporar, cu viteză și putere de eroziune mare,cu debit variabil, care apare în urma ploilorrepezi și abundente sau după topirea bruscăa zăpezii, pe povârnișurile munților și aledealurilor.”

„Torentul”, când devine social sau afec-tiv, se transformă în metaforă.

Incipitul romanului precizează timpul șispațiul acțiunii: o după-amiază a mijlocului demai în preajma unei presti-gioase instituții de învățământieșean preuniversitar.

Eroina, pe numele eiAriadna, cu rezonanțămitologică, este „elevă în ul-timul an de liceu.” După lec-tura prelungită în bibliotecă,noaptea de mai o îmbie săpornească pe jos până laprima stație de tramvai.” Ex-presia: „Din senin, vântul seînteți” pare a fi un avertismentpe care destinul ar vrea să i-ldea. Furtuna izbucnește cuviolență și fata este răpită, cade o pasăre de pradă, legatăși „aruncată ca un balot pebancheta unei mașini”

„Acolo, în acel loc, erabeznă, o întunecime vâs-coasă ca o mlaștină”

Cuvântul „mlaștină” cereun plus de atenție din partea cititorului pentrucă are o simbolistică aparte. Conform„Dicționarului de simboluri” (Editura „Artemis”,București, 1994) „mlaștina este o materienediferențiată, pasivă și feminină”. În Greciaantică mlaștina juca același rol cu labirintul.Buddha face din mlaștină imaginea plăcerilorsenzuale ca obstacole pe parcursul drumuluicu opt cărări. Trecerea pe lângă mlaștină seprezintă ca o fază a inițierii. Psihanalizasocotește mlaștina unul dintre simbolurileinconștientului.

După abominabilul act, Ariadna esteadusă acasă în toiul nopții.

O trăsătură sadoveniană a stilului proza-torului Marinel Gîlcă este aceea a comuniuniiomului cu natura.

Răpită pe o ploaie torențială, cu sufletul în-negurat și învolburat de neliniști și spaime,eroina scapă cu viață și este eliberată după ce„cerul negru, învolburat își deșertase de multpreaplinul norilor”

După zbuciumul naturii și după coșmarultrăit de Ariadna, revenirea la viață a naturii și aeroinei, maturizată înainte de vreme, este deașteptat. Așa cum unii arbori atrag trăsnetul,Ariadna a atras necazurile asupra ei încă dincopilărie și adolescentă: un tată denaturat, omamă iubitoare dar plecată la muncă în Italiao face să fie mai apropiată de bunica MariaIvașcu. Cele două, bunica și nepoata, merg laPoliție, iar fostul comisar șef nu pierde prilejulde a începe chiar de aici pledoaria acuzării.Înfățișarea și privirea anchetatorului Miron;

„înalt, descărnat, cu fața smeadă osoasă, cuochii negri, bulbucați”, afișând „o stare evidentăde indispoziție”, nu-i plăcură fetei deloc.Doctorița, fumătoare inveterată, o examinează„cu in aer sastisit, chiar superficial, ca pe unobiect oarecare, făcând remarci acide laadresa generației tinere.” Atitudinea mediculuii se pare Ariadnei„ malițioasă șinedeontologică.”

Admirabilă dorința Ariadnei de a lupta, dea se elibera de sechele și de a-și susține exa-menul de bacalaureat. Este luată sub protecțiaPoliției.

Procurorul de caz Mihaela Ciobanu esteasemănătoare substanțelor chimice: „insipidă,incoloră, inodoră.”

Reușita la examenul de bacalaureat oface pe Ariadna să adoarmă în sfârșit, liniștită,după ce mai întâi își spune rugăciunea. Apareși o diversiune cu un autodenunț de unde seivește însă un fir al Ariadnei: numărul și marcaunei mașini suspecte.

Stilul romancierului are în primul rândnaturalețe. Personajul Julescu se exprimă col-orat: el „trage un șnaps”, mai ia și câte o„gherlă”, dar se jură „să moară în pușcărie”, cănu el e criminalul.

După ce a fost luată de „Torent”, după ac-cident, Ariadna este salvată de la moarte prinhipotermie de o familie de basarabeni aflați întrafic, Oleg și Tania din Chișinău. De la aceștiaAriadna ia legătura cu mama ei care îi trimitebani și reușește să plece în Italia.

În Italia, Ariadna încearcă terapia prin artă:„Ariadna realizase deja mai multe tablouri:peisaje, natură moartă, portretele familiei.” Ialecții de arte marțiale de la Li Meng, o tânărăasiatică pe care o salvase de la viol, și revinela vechea ei pasiune tenisul de masă. După ocăzătură Ariadnei îi revine în mod miraculos

memoria și descoperă întreimaginile de la concursul detenis de masă de la Piatra-Neamț chipul monstrului care-omolestase.

Între timp, Ariadna de-venise „un crin viguros, înflorit,ce emană un parfum suav dar șienigmatic”. „Trecuseră ca gân-dul trei ani de la evenimentelepetrecute în acea vară depomină.”

Suspans, elemente desurpriză, arte marțiale,răsturnări spectaculoase desituații, fac romanul palpitant,captivant încât să fie citit cu su-fletul la gură. Avem aici, în„Torentul” tot ce ține de ro-manul polițist și, pe lângă val-oarea estetică, dată de putereaevocării, de măiestria dialogului,a portretelor și descrierilor,

remarcăm talentul romancierului de a crea per-sonaje pline de viață, de o conduită morală fărăreproș, atât de necesare în societatearomânească actuală, roasă de cancerulcorupției și de toate celelalte boli estompatesau eradicate în societățile civilizate.

Cititorul pasionat să nu creadă că „Toren-tul” este doar o frescă socială, un roman polițistși polemic, ci este și un roman de dragoste.Soarele iubirii răsare și pentru Ariadna șiOctavian ca în capodopera eminesciană ,,Cumâine zilele-ți adaogi…”: ,,Precum cândsoarele apune/ El și răsare undeva.”

Cititorul este plăcut impresionat de modulîn care, în această operă artistică, realitatea seîmpletește cu ficțiunea.

Ariadna, tânăra și frumoasa eroină,înzestrată cu inteligență, sensibilitate, răbdareși mai ales cu o voință de fier, scapă din„Torentul” natural și din cel social și reușeștesă-și revină în totalitate. Ea nu este doar osimplă elevă de liceu înhățată de o gorilă de pestradă și dusă spre a fi violată de o bestie, eaeste un simbol, este însăși România furată,ultragiată, umilită, batjocorită și înjosită.

Se spune că Marx a învățat din romanelelui Balzac mai multă economie decât din toatelucrările de economie la un loc, așa încât toțiveleitarii, impostorii și mitomanii care au de-venit la noi oameni politici să pună mâna pecarte dacă vor ca să nu-i ia „Torentul”.

******************************** Marinel Gîlcă: „Torentul” (Editura

„Art-Creativ”, București, 2018)

Acuzarea are cuvântul *

Pet

ruș

An

dre

i

După ce și-a cucerit citi-torii cu subiectele captivanteale celor opt romane, douăvolume de povestiri și unulde teatru, Doina Ioneț li seînfățișează acum în ipostazade poetă, întrezărită în parteîncă de la debutul cuFloarea de colț și întărităapoi pe tot parcursulevoluției sale scriitoricești.

Fire melancolică șicu aliură de veșnicîndrăgostită, autoareaUșărnicei a simțit bucuriasărutului mării de la primaatingere și tocmai de aceeao iubește în „orice / An-otimp“, vrând „cu voluptate“să vadă cum „iubirea / îșiface de cap“ și cum, încet-încet, aceasta se transformăîntr-o „iubire albastră“.

În viziunea poetei,„Marea este / Cel mai /Spectaculos / Lucru creat /De Dumnezeu“, „O reflexie /A lacrimei“, dar cumFăcătorul cerului și alpămândului a „uitat / Să-idea / Și suflet!“, s-a gânditcă n-ar strica să înviorezeun pic această stare, cu atâtmai mult cu cât „Doar marea/ Știe / Plăcerea divină / Princare cei / Despărțiți / Secaută / Și se contopesc /Plini de... / Iubire, / Ca șicum / Vechiul mit / Desprenașterea lumii / A fost / De-mult / Uitat!“.

Convinsă că sufletul eie „singurul pescar“ și că„Toate iubirile / Îmbătrânesc,/ Dar nu toate / Devin... /Înțelepte!, Doina Ioneț nurezistă tentației de aîmbrățișa, la rându-i, marea,însă o face abia după ce i-adescâlcit toate fațetele:Marea! / Capricioasa, /Dezlănțuita, / Nebădăioasa,/ Încăpățânata, / Cruda șigeneroasa, / Furioasa, /Neagra, / Zbuciumata, /Apriga, / Învolburata, / În-tunecata, / Blânda, / În-spumata, / Inspirata, /Liniștita, / Albastra, / Miste-rioasa, / Splendida, / Mare! Privind-o înainte de toate„...Ca o femeie / goală / subun arc / de / Curcubeu!“,marea îi vorbește pe în-delete despre „Viață șimoarte, / Om și divinitate, /Libertate și destin, / Iubire șiiertare, / Dragoste și îm-plinire...“, șoptindu-i în celedin urmă că „Omul / și Dum-nezeu / sunt / autentici /doar atunci / când iubesc!“

O sintagmă ce-i estefamiliară, întrucât trăiește înpermanență o „foame /Nebună“ să plămădească„Dragostea-mpreună“ cu celcare-i este alături, ungându-l „rege / Cu drepturi depline/ Peste lumea / Din sufletul“său, însă avertizându-l con-comitent că „focul dragostei“e năbădăios și că, la fel cavâlvătaia, se poate topi,„Așa cum / macină / flăcările/ un lan / de grâu / prea

copt...“.Aflată adesea „Între /

Cădere / Și / Zbor“,năbădăioasa poetă setopește „tainic / În jăratec dedor“, dar cum „Fiecare avemîn sinele nostru / O lume cao pădure virgină“, zbaterilesale transpar și în înșiruireade vorbe, nu de puține ori„Cuvinte banale“ ori naive,deși își dă seama că, așacum ne atrage atenția, „Cufiecare clipă / Aruncată /Înapoi, / Fraza vieții mele /Se scurtează / Cu un cu-vânt“.

S f â ș i i n d u - ș i„Speranțele / Într-un semn /De întrebare“, continuă săse jertfească în felul ei pe„altarul dorinței“ (Știu / căziua / scoate la lumină /Păcatele nopții... / Dar... /Caut / Nopțile pierdute / Înlumina / Jertită / Pe altarul /Dorinței...), săpând – „cunaivitate“ – „Cuvinte /Deșarte“ în „carnea“ copac-ului său ori amestecând cunonșalanță în „universul decăutări“, divinitatea: Toate /Naivitățile / Sunt / Speculate/ Chiar / Și / De / Dumnezeu!

Prima dintre cele 23 de„Nestemate“ pe care leemite în partea finală a volu-mului Cântecul mării (Edi-tura Angel’s, Bacău, 2007)ne dă de înțeles, nici una,nici două, că ea însăși e„toată / Dumnezeu!“, așa căîmparte alandala fericire,„Cum / ai împărți / bom-boane!“, înflorind în „coarne/ De cerb“ și stropind cu„sângele dragostei“ nu doartrandafirul.

Încrezătoare că în oriceetapă a vieții „Cu fiecare / Iu-bire, / Ne îndepărtăm / Demoarte!“, ea nu iroseștenicio clipă, alergând din„speranță-n speranță“,trăind ca să iubească, iubindca să mai spere și lăsându-și liberi iubiții să caute prin„hățișuri / Întunecate“ dru-mul spre cea ce așteaptăsă-i soarbă însetată.

Având ca deviză„Spune / Ceea ce / Ai văzut/ După ce / Ai întors / Ochii /Spre... / Eternitate!“, DoinaIoneț a vrut să ne demon-streze că și în poezie „Ni-meni / Nu este / Niciodată /Nimeni!“, numai că tentativasa de a înfrunta va-lurile s-aizbit repede de țărm, fără ascoate la iveală scoicapurtătoare de perlă.

Citindu-i versurile,apoase pe alocuri, vom iubiînsă și mai mult marea, în-trucât „zgomotul / valurilor /devine / cea mai frumoasă /simfonie!“

Simfonia mării îndrăgostite

Co

rnel

Gal

ben

PLUMB 138

revistă de atitudine pagina 11

După ce a silabisit „Alfabetuloglinzilor”, demonstrând învăţăturaoglindirilor întru cuvinte, Mirela IanuşDinga face un salt dincolo de timp şi tim-puri (undeva se scrie şi despre „tunelulstrâmt al unor false timpuri”, p.6), păstrândlegătura deloc primejdioasă cu moto-ul dela „Alfabetul oglinzilor” (Opera Magna,2017), din Boris Pasternak (bun gustul: „Etot ce-i important ca noaptea/ Prinscăldători scurmând, vioaie,/ Substreaşină, s-aducă steaua,/ În palmele sti-clind de ploaie.”), dar combinând oarecumaris-amazonic însă iubirea, sângerarea atoamnă, care apare în primul text din „Al-fabet…”, aceasta fiind înlocuită cu sângeprea omenesc („ochiul tău… purtând însânge dreptul la izbândă”, p.12; rănile sedeschid la p.68, iar un vers de la 69 tepoate înmărmuri: „ne cerceta culoarea dinsânge trandafirul”), dar mai ales cu otentativă reuşită de cucerire a Rugului dinsuflete: de la început ne întâmpină „Arşiţa”,cu „îndreptarea” „spre rugul ce sedezmorţise” (p.5)… Ardere de aproape toteste poezia sa: „Învăţasem să ardemtăcut…”, p.11, „Noi nu ne poticneam devâlvătaia/ ce-n carne ne săpa cărăriadânci…”, p.51, bachelardian te gândeştidacă poeta este semn de foc, versuri pre-cum „Cu hamuri de cenuşă desfrânată/ mădezmierdase dorul ce-l purtam/ genunchii-mi sunt răniţi pe piatra spartă -/ dovadaunei vini ce ţi-o dădeam…// Ce iederă cearde şi suspină/ puteam să trec din umbrăînspre hău/ să curg, smulgându-mă dinrădăcină,/ ca fulgerul topit pe corpul tău.”(p.12), putând confirma, chiar opusulputând fi martor, prin invo-carea întregii seve din lume,a ploilor sălbatice, p.13,degetele arse revenind re-pede în prim plan, ca şitălpile pe jar, trupul ars demâna iubitului, p.18, fumul,scânteile, cenuşa…

Da, e un erotism subtil,care poate arde…. împre-unându-se cu unulrăzboinic: „Pârjolise aripiarşiţa uitată/ mistuise sfârculierbilor în crâng/ şi rotindprivirea vulturească spartă/vântul ricoşase-n pietrele ceplâng.// Arşiţa dansasepeste arbori goală/ şi pepielea apei umbredescreţise/ dezbrăcaţi în febră de cămăşide gală/ ne-ndreptăm spre rugul ce sedezmorţise.// Şi ţipa tăcerea transpiratătoată/ îngropată-n carnea clopotelor seci/pe cearşaful zării nici măcar o pată -/ testulcastităţii eşuase-n veci.// noi pierdusemclipa…”

Premisa e clară, ca o clipă, ca undesen pe o amforă grecească, parcă po-emul e o transcriere a unei poveşti de pe oastfel de amforă, neoclasicismul (cu ac-centele neo-romantice) Mirelei IanuşDinga fiind seducător. De altfel, pe parcurs,ne vom mai „lovi” de „o statuie, fără ochi şicu braţele arse” (unde eşti, tu, Afrodită?),vom mai strivi „drapelul viselor deşarte”,p.63, , vom mai aduna „resturi sacre delance”, uitarea se va piti şi va tace „în ul-ciorul dorinţei ciobit”, p.60, vom ajunge şila o cetate interzisă a întâmplărilor!

Raportarea la timp este una dintrecheile cărţii, timpul lingându-şi rănile, cre-ate şi de false timpuri, dar şi de „înfrânger-ile victorioase” asupra cărora se meditează(într-o „Amuţire”), timpul este cel carezăcuse prin peşteri sumbre, p.17, îngerii,atât de rari, p.59, mai pot salva şi ei doarcâte ceva (chiar şi din poezie!)…

Este o gâlceavă şi cu zeii („din frunţide zei albastre ţâşneau către înalt/ sentinţeinfinite şi gânduri ce dureau”, p.69),mascată sub aparenţa unui proces care nueste al maimuţelor: „pledez să-nţeleg pen-tru ce sunt datoare/ să respir şi să porttrupul meu spre apus/ fumul smuls de peape ca o piele ce doare/ se usucă pe urmaunor paşi ce s-au dus”, unde eşti Hercule?,p.8), curcubeul este descoperit ca fiindcontrafăcut, p.17, aşteptarea muşcăturii însomn a trandafirilor fiind antologică, ca şi

alte potriviri inspirate de cuvinte şi imagini!Zeului Eminescu i s-ar dedica, indirect

sau nu, imn din „Pribegie”, p. 58, autoareaexilându-se prin Italia de ani buni, se pare:„Şi legaţi în mătasea tăcerii/ unduim ca unimn către zei/ pe cadranul de vrajă al serii/ne gustăm din parfumul de tei.”

În câte o (altă) „Aşteptare” scriitoarease mai întoarce şi la oglinzi: „Doar oglindaştia să răpună/ din imagini un dor ce-a tre-cut/ laţul gândului când ne sugrumă/ şi ne-ngroapă-n hotare de lut” (p.10). La fel, în„Uitate dimineţi” (Uitarea şi Nostalgia suntpersonaje lirice importante la domnia sa),dar şi într-o „Iluzia care sfârşeşte-n nou în-ceput aşa: „Şi stelele îşi torc lumina sacră/dincolo de priviri şi infinit/ noi ne rugămoglinzilor de parcă/ drumul în doi aicea s-asfârşit.”, p.62. În „Ploaie”, p.59, reapar,„aproape oarbe”

Exagerând ludic, nu din mucegai, cidin fantasme de cuvinte şi iubiri poeta îşiclădeşte universul liric, labirint gata să-şijertfească copilul, nu numai păianjeniloruitării din poemul „Ochiul ceasului”, ci şispiritului unui mai abstract OmarKhayamm: „Ulcioarele deşarte cerşindu-nede taine/ aşteaptă la cişmeaua cu rugilegângave/ şi-n vălătucii putrezi de frunze şide spaime/ ne-mpiedicăm adesea cutălpile bolnave.” (p.19)

Între dorinţe şi cuvinte, Mirela IanuşDinga desenează arabescuri pe coajafragilă a trecerii timpului, radiografiazăcondiţia umană a fiinţei care vrea săcreadă în iubire, cu toate temerile,spaimele (un poem este „Încoronaţi despaime”, p.21), fricile („şuvoiul fricii” de la

p.70) opunând-o (condiţia) in-finitului care „iarăşi adormisenud” (p.23)…

Ultimele versuri din carteparcă rezumă întregul joc (se-cund) dintre natură, om şiCer: „…devenim o fluturarelungă/ de mâini şi de priviri cescotocesc/ când irişi mor încetdorind să ajungă/ un arc per-fect de curcubeu ceresc.”Prometeica condiţie sesubliniază şi ea într-un altfinal, de „Răzvrătire”: „Iar gân-dul l-al legat cu funii lungi/ şiinima am strâns-o-n chingi defoc/ în asfinţitul cu arcadelungi/ noi încălcasem reg-ulile-n joc.” (p. 66). Învăţând

deja mersul pe „nisipurile mişcătoare”,p.54, ale literaturii, dăltuind rugi în con-tratimp (doar câteodată, p.53), mai alescând e vorba de înzăpezire în neputinţeleşi zadarnicele chinuri ale dragostei, MirelaIanuş Dinga pare gata pregătită de sacrifi-ciu, dansând tangoul setei şi-al risipei,rupând armistiţii, aruncând bumeranguldorului nebun, p. 46, gata să fie balsam„rănii cerului pribeag”, p. 46.

La urma urmelor, poetul este doar o„pecete” a tainelor sacre, înfruntândispitele dezertării, pedepsele, teribilismelefirii, tentaţiile, (din „Tentaţie”, p.40, maicitez: „Smulge pielea fragilă/ de pe oglinzi/şi fă-o pleoapă tremurândă/ pentru am-intiri,/ pentru priviri,/ pentru taine,/ pentruzbaterea ca o inimă/ a mării/ spartă învăzul cerului,/ pierdută în firele nisipului./Smulge pielea întinsă/ de pe oglinzi/ şigustă sângerarea fumurie/ suplă, rebelă/ca o explozie ireală/ de cuvinte ce/ s-autrezit din somn/ cu gura cusută/ în argint.”,poemul fiind parcă un rezumat al întreguluidemers liric), senzaţiile deşertăciunii,preschimbând cuvinte-n arabescuri,arabescuri în cuvinte, prin clepsidre care-şi pot primeni sutana, p. 43.

Da, poetul poate fi mereu „De strajă”la un anume „cod al luminii”, p. 38-39, carepoate curge din înalt sufocant, pentru ceicare nu ştiu zborul prin ploaia care facemătănii, p.41, prin ploaia de lacăte sparte,alt titlu de poem, p.36, zborul prin interiorulbârnelor abandonate, lemn vechi, prinbiserici părăsite…

* Mirela Ianuş Dinga, Arabescuri,Baia Mare, eCreator, 2018.

Arabescurile din interiorul arabescurilor*

Inscripții băcăuane

Biografiași bibliografiapoetului, publi-c i s t u l u i ,traducătoruluiși memorialis-tului Eugen

Ciuchi (n. 17 decembrie 1883,Obârșia – Băimac, com. IzvorulBerheciului, jud. Bacău – m. 17martie 1962, București) se în-tregesc cu noi contribuții datorităidentificării și publicării unorprețioase documente de istorieliterară. Literatura sa epistolară,interesantă, diversă și bogată, nerelevă unele aspecte din cele maicaptivante. Poetul și profesorulEugen Ciuchi ni se înfățișează înipostaze din cele mai insolite: dis-cret, solitar, moralist, fin și delicatcomentator al unor întâmplări liter-are, precum și un excelentcunoscător al vieții culturale șipolitice. Epistolele trimise, în timpde câteva decenii, lui TituMaiorescu, Simion Mehedinți,Nicolae Iorga, Octavian Goga,Ioan N. Roman, Alexandru Tzi-gara-Samurcaș, George Tu-toveanu, Ion Ciocârlan, TraianLăzărescu și, desigur, altora, con-tribuie, esențial, la întregireaportretului său și, implicit, la o maibună cunoaștere a omului și scri-itorului.

Epistolele ce se transcriu aici,necunoscute până acum, suntadresate poetului George Tu-toveanu și trimit la revista„Preocupări literare“, publicație aSocietății Prietenilor Istoriei Liter-are, condusă de profesorul și is-toricul literar Petre V. Haneș, uncercetător atent al literaturiiromâne.

În paginile acestei revisteliterare, apărute în perioadainterbelică, întâlnim colaborări alelui Eugen Ciuchi și George Tu-toveanu, firește, cu poezii, dar șialte materiale, precum eseuri, re-cenzii și note despre unele revistedin București și din provincie.

*[București, 24 februarie 1936]

Iubite domnule Tutoveanu,

Am primit cu mulțumireamândouă epistoliile de lungimeaa două „cântece“ obișnuite a dumi-tale. Nu ți-am răspuns, socotindcă-mi vei mai scrie în acest chipcâteva.Mi-a făcut plăcere că te-ainteresat Din adâncimile senine1,care în momentul de față core-spunde unei stări permanente atimpului. Poezia, însă, e scrisă cuvreo doisprezece ani în urmă. Terog să ții în taină aceastămărturisire a mea și să asculți,dacă ți se întâmplă cumva, cutoată luarea aminte lămuririle isto-riei literare privitoare la „influențamediului“ asupra inspirației poe-tice. Te va fi surprins, poate, loculunde s-a publicat. Dar faptul de aavea Preocupări literare înadevăr, astăzi, mi se pare a fi unlucru tot mai rar. De aceea amconvenit să dau sprijinul meu uneireviste 2, care pe lângă altele esteși sub scutul Societății PrietenilorIstoriei Literare, care, pe cât îmipot da seama, se ține ceva maiaproape de adevărata bunătradiție a literaturii sănătoase.Baze materiale are publicația. Sănădăjduim că cei vrednici șistăpâniți de aceeaș[i] credință ovor sprijini, iar cei care-i poartă degrijă vor fi la înălțimea încrederii ce

li se arată.Numărul 1 din Preocupări

literare, de care amintești, are să-ți fie trimis. Rămâne numai să vădpe d[omnu]l P.V. Haneș, căci el seocupă de revistă și în aceastădirecție. Poate găsești nimerit să-i„cinstești“ cu ceva 3?

„Cărțile“ amintite vor fi expedi-ate „fiului“... dar trebuie să găsescprilejul cel bun. Bine era să știucând pleacă spre Bârlad.Toate cele dorite, Eug[en] Ciuchi

[Domniei sale domnuluiGheorghe Tutoveanu, Bârlad].

*[București], 25 februarie 1937

Iubite domnule Tutoveanu,

În momentul în care primeamveste de la d[umnea]ta despresosirea acolo a „gâștelor“ mele,aproape atunci îți pornisem și eu olungă epistolie. Dar tocmai deaceea vine această urmare.

Ce să-ți spun eu despre„copila“ doritoare de un gânsac?Mie nu-mi stă deocamdată unul laîndemână? Doar eu dac[ă] aș fi înmăsură să-i împlinesc aceastădorință, și cred că aș îndepliniaceastă slujbuliță întru priințastăpânei. Dar, vorba lui Eminescu:„Depărtarea, toate strică“.

Deși în cazul de față nu știudacă „gânsacul“ ar fi menit sădreagă lucrurile, de i s-ar întâmplasă se afle pe acolo.Fiind, însă, dumneaei, iubitoare deistorie literară, să cerceteze prințară, poate voi fi răsădit și eu peundeva vreun... gânsac. Căciacesta-i unul dintre destinele oa-menilor mari. De-o pildă, Ștefancel Mare și Sfânt, voievod alMoldovei, n-a lăsat el Rareșoaieimijloc de urmare la domnie, cânds-a simțit nevoie?Așadar să cerceteze și va afla„gânsacul“ cel de viță!

Mă întrebi dacă am isprăvit detot cu „guturaiul“? Chiar de tot, detot, încă nu. Dar sunt bune semnecă îl voi dovedi. Am început să iesdin casă până la Fundație, darmult mai departe încă nu. Deaceea n-am ajuns până la „pri-etenii istoriei literare“, încât nu știunimic de soarta Preocupărilor lite-rare. Căci nici pe domnul Petre V.Haneș nu l-am întâlnit de luni dezile. Dar ai primit „apelul“? Adică țil-au trimis? Le-ai răspuns și ce le-ai răspuns? Fiindcă ți-am scris înpremergătoarea epistolă cam mult,pe aceasta o închei aici. Căci totce este prea mult, nu-i bine! Depildă, belșug în Țara Româ-nească. De aceea mulți românisunt cum sunt, și nu pot fi altfel.Cred că mă vei dărui cu răspuns.Până atunci, închinăciune șisănătate, dumitale și la toți ai du-mitale.

Eug[en] Ciuchi

[Domniei sale domnului Gheor-ghe Tutoveanu, Literat. Bârlad].

Note· Originalul acestor epistole, inedite,se află la Biblioteca AcademieiRomâne.1. Eugen Ciuchi ~ Din adâncimilesenine... în Preocupări literare, 1,volumul 1, nr. 2, 1 februarie 1936, p.65-66. (Literatură românească).2. Preocupări literare (1936–1944),revistă condusă, succesiv, de PetreV. Haneș, Vasile V. Haneș, VladimirStreinu și Virgil Tempeanu.3. G. Tutoveanu ~ Drum de foc înPreocupări literare, 1, volumul 2, nr.2, 1 septembrie 1936, p. 65.(Literatură).a.g. secară

EUGEN CIUCHI și REVISTA „PREOCUPĂRI LITERARE“

Nic

ola

e S

curt

u

pagina 12 revistă de cultură

PLUMB 138

O CARTE PROVOCATOARE

Apărută anul acesta la Edi-tura Cartea Românească,ROMAN SUB ACOPERIREeste, la o primă evaluare, unade schițe a căror parte narativădevine pretext de autoanaliză,

de reflecție asupra lumii, a existenței, totul pornindde la câte un fapt divers, o referire la un amănuntautobiografic, o constatare a unei situații de mo-ment, ca apoi să se pătrundă în universul sufletesc,dovedindu-se a fi unul labirintic. Personalitatea per-sonajului se configurează adesea pe fondul ironiei,autoironiei, a parafrazelor unor replici binecunos-cute, a întoarcerilor nostalgice în timp. Primelefraze ale schiței CARTEA CU CEAS, trimit la ideeacă, de fapt, teatrul -ficțiunea- menține activă cone-xiunea la realitate mai mult decât realitatea însăși.Lumea reală și imaginarul se întrepătrund, nara-torul, prin dedublarea eului își contemplă propria-i

dispariție fizică, rămânând cărțile drept mărturie atrecerii prin viață. Pe plan spiritual, o întoarcere întimp devine prilej de introspecție și totodată de aîncerca o poziționare care să proiecteze asupra-ilumina care-l definește pe planul creației, totulpunctat cu amănunte autobiografice relatate cuironie la adresa autorităților, legilor, reveniri înprezentul în care ”v-a omorât pe toți cenușiul”(AȘTEPTAȚI, AȘTEPTAȚI, AȘTEPTAȚI).

O detenție nesfârșită, imaginară, simbolizând,de fapt, limitele existenței umane în statul totalitar,se încheie cu un joc de cuvinte surprinzător: ”Scrieși jelește, că altceva degeaba faci, oricum n-ai ceface altceva.” (SCRIJELEȘTE)

Trimiterea la Kafka nu este întâmplătoare, căcirelația cu lumea cărților este un pretext de astrăbate labirintul unor sentimente stranii, apăruteîn cadul conviețuirii în proximitatea cărților”... ca-ntr-o celulă din care aș fi putut oricând să evadezdar nu voiam, nu aveam de ce.”(JOS)

Sub semnul comicului de situație dar și caparabolă, schița BOTEZĂTORUL capătă sensurimultiple: ofițerul sovietic își creștinează copilul fărăștirea soției, care, la rându-i, repetă gestul fără

știrea soțului, mijlocitorul dintre preot și solicitanțiiserviciului religios dar și naș ad-hoc, fiind același,în ambele situații („...și eu la mijloc” ar spune cla-sicul literaturii idiș, Șalom Alehem)- totul sugerândrelativitatea căilor care conduc spre relația cu di-vinitatea.

Traiectoria perso-najului narator, raportareasa la realitate dar și la ire-alitate, poate alcătui unroman în care acțiunea,bogat reprezentată, în-clină în egală măsurăspre parabolă, spre notamelancolică a evocărilor,autoironie, profunzimeaportretizărilor lapidare.

Dacă această carteși-a propus să fiepercepută ca una provo-catoare, incomodă, cusensuri care îți scapă printre degete, asupra căreiase impune o revenire-și-a atins, cu prisosință,scopul.

Car

men

Fo

cșa

Unul dintre motivelepentru care crâşma decartier „La trei ţigani” aveadever era dat de prezenţazilnică şi îndelungată a luiIon Ionescu, fost pompier.Sigur că domnul IonIonescu nu mai putea stingeacum incendii, fiindcă sepensionase, dar tragediacare-l lovise cu trei ani înurmă, când soţia i-a plecatîn Spania şi nu s-a mai în-tors, îi purta paşii cu o pre-cizie de ceasornic, înfiecare dimineaţă, spre loculrezervat la fereastră.

- Bea de stinge, dar eom cumsecade, ziceau nunumai clienţii, dar şicetăţenii onorabili dincartier, când venea vorbadespre fostul pompier.

De cele mai multe ori,domnul Ion Ionescu veneadimineaţa, la des-chidere şinu pleca decât seara târziu,strecurându-se ca o umbrăprintre blocuri şi traversândprecipitat locul de joacăpentru copii, pentru a scurtacalea şi a ajunge mai re-pede în casa lui cu curtemare şi boltă de viţă de vie.Se culca imediat, nu înaintede a rosti înjurătura deseară:

- Mama ei detrădătoare!

Cuvintele erau adre-sate soţiei din Spania şi ar fifost cu mult mai usturătoaredacă nu şi-ar fi amintit defiecare dată un amănuntfoarte important şi atunci în-dulcea tonul, încheindîmpăciuitor:

- Noroc că îmi trimitebani, altfel i-aş fi dat de multpapucii!

În seara aceea, cu vreo

două ore înainte deînchidere, domnul IonIonescu se adresă unuiclient de la masa alăturată:

- Ştii care e cea maimare durere a sufletuluimeu?

- Nu ştiu, domnuleIonescu, dar bănuiesc…

- Bănuieşti pe dracu!Nu e nevastă, domnule,cum crezi matale, treaba eică a plecat, copiii, copiiisunt cea mai mare durere asufletului meu, pentru că n-am avut şi n-o să amniciodată…

Deşi ochii vecinuluierau oarecum roşii şi înzona lor se unduia o perdeagroasă de fum de ţigară, arfi putut sesiza pe obrajiidomnului Ionescu traiectoriajilavă a două lacrimi surori,coborâte din adâncul inimiisale de pompier.

- Nu se ştie niciodată,vecine, poate ţi se întoarcenevastă şi atunci…

Dar n-apucă să-ţi ter-mine vecinul vorbele, cădomnul Ion Ionescu senăpusti afară, lăsând ultimasticlă de bere neterminată.Mergea cu paşi repezi, nicinu se uita pe unde calcă,simţea cum se iscă înmăruntaiele sale o revoltăuriaşă împotriva tuturor, şimai ales împotriva doamneiIonescu, spanioala, chiardacă îi trimitea euro, facceva pe banii ei, vii tu o datăşi o dată acasă, te dau afarădin curte, îţi dau un şut denu te vezi, destrăbălato!

- Ce naiba mai e şiasta? strigă el simţind dur-erea aprigă din vârful pi-ciorului drept.

Se dezmetici şi văzu în

faţa sa toboganul verdeprăvălit. Atunci realiză cătocmai traversa locul dejoacă pentru copii şi că lo-vise cu putere aparatul.

- Bine că nu e nimenipe aici! exclamă el şi, fărăsă înţeleagă de ce, înşfăcătoboganul de plastic şi sefurişă cu el spre casă.

Ajuns dincolo de gardulînalt care îi protejagospodărie, domnul IonIonescu aruncă toboganulîn mijlocul curţii şi intră re-pede în casă. Un somncumplit şi o senzaţieciudată, sentimentul vino-văţiei, inundat de suflulizbânzii, îl trăgeau ca unmagnet spre fostul pat con-jugal. În câteva secundeadormi, îmbrăcat şi, pentruprima dată în aceşti trei ani,uitând să zică înjurătura deseară. A dormit ca unbuştean, fără să-şi închipuiece-l aştepta a doua zi…

- Bună dimineaţa, tată!Domnul Ion Ionescu îşi

frecă ochii cârpiţi de somn şide mahmureală. Se ciupiapoi, uşor, de obraz. Era încurte şi ceea ce vedea nuputea fi decât un vis.

- Bună dimineaţa, tată!se mai auziră, încă o dată,glasurile zglobii ale celorşapte sau opt copii (erauaşa de vioi încât nu reuşeasă-i numere), băieţi şi fete,care se dădeau unul dupăaltul, aşteptându-şi rândul,pe toboganul verde.

- Măi, dar vouă nu vă efoame? întrebă uluit IonIonescu.

- Nu!!! Noi ne dăm petoboganul verde!

Încântat, domnul IonIonescu se îmbrăcă rapid şiporni spre crâşma „La treiţigani”. Acum avea cu ce săse mândrească, va face şicinste, de băut pentru toatălumea!, nu mai stau azi aşamult cu voi, am treabă, uite,vine septembrie, începeşcoala şi trebuie să lecumpăr uniforme copiilor…

- Tată, să ne aduci şinişte balansoare! strigă celmai mare, un băiat.

- Ăsta e isteţ, seamănăcu mine, pompier îl fac, ziseîncet, pentru sine, şi apoi,tare către copii: Are tatagrijă de voi!

În seara aceea, domnulIon Ionescu nu s-a mai în-tors acasă, iar într-o mier-curi, copiii şi toboganulverde au fost duşi la un or-felinat. Se spune că băiatulcel mare a ajuns pompier.

Născut la 26 ianuarie 1951, în satulMoşeşti, comuna Robeasca, judeţul Buzău.Stabilit, cu familia, din 1958, în oraşulFăurei, judeţul Brăila, unde absolvă LiceulTeoretic, ca şef de promoţie, în 1969. Ab-solvent al Facultăţii de Filosofie, secţia So-ciologie, Universitatea Bucureşti, în anul1975 şi stabilit, prin repartiţieguvernamentală, din acelaşi an, la Galaţi.Debut în presă, în timpul facultăţii, cu arti-cole texte de proză publicate în „Viaţa

studenţească”, „Informaţia Bucureştiului”, „Universitas”, „Urzica”.În aceeaşi perioadă, colaborează cu texte umoristice, timp detrei ani, la Postul naţional de Radio. A lucrat ca sociolog laDirecţia Muncii Galaţi şi La Combinatul Siderurgic, după care,din 1980 intră în presă, la „Viaţa nouă”, apoi „Viaţa liberă”,„Acţiunea” (redactor şef) şi la alte publicaţii locale şi centrale.Obţine, în 1981, Premiul special al Televiziunii Române, la Fes-tivalul de Umor „Constantin Tănase” din Vaslui. Membru fondatoral Cenaclului „Verva”, preşedinte o scurtă perioadă, membru alUniunii Scriitorilor şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din Româ-nia.

Ion

Man

ea

Pompierul şi toboganul verde

Într-o carte insolită a doam-nei Rodica Dascălu, Infinitaiertare (Editura Ateneul Scriito-rilor, 2017), poezia resoarbedrama existenţei, rătăcind prinzile şi nopţi, alături de familie şiprieteni.

Subintitulată Jurnal, în 198de pagini, cartea dezvăluie zbu-ciumul unei fiinţe de marenobleţe sufletească, pentru careomul din preajmă nu poate fiprivit decât cu dragoste şi priete-nie. Fiul, Vlad, este un copilduios, iubitor, foarte capabil laînvăţătură, oferind părinţilornumai bucurii prin rezultatestrălucite la şcoală, dovadă an-gajarea la o firmă de progra-mare din Zürich – Elveţia, ţarăde vis, cu peisaje pline defarmec, o arhitectură cum rarvezi, cultură şi civilizaţie impre-sionante.

Între anii 2008 şi 2010,membri familiei au făcut câtevacălătorii de neuitat în oraşe marica Geneva, Berna, Paris şi cuacest prilej trăiesc emoţii şi bu-curii cu sensibilitatea specificăunor oameni atraşi de carte, deartă, de farmecul vieţii.

Oraşul Zürich îi fascineazăşi prin ecourile „Dadaismului”,curent cultural-artistic în Europaîntre anii 1916 şi 1920 şi „carac-terizat prin ridicarea hazarduluila rang de principiu de creaţie”,aşa cum susţin reprezentanţiicurentului, între care se distingeromânul Tristan Tzara dinMoineşti, oraş care-l evocă înfiecare an prin activităţi atră-gătoare. Impresionează plă-cerea autoarei, naratoaretalentată, de a se opri lamuzeele cele mai mari, impor-tante prin exponatele de val-oare. Naraţiunea se împleteştearmonios cu descrieri alepeisajelor ce emoţionează prinlirismul subtil, prin trăirile pro-funde ale unor stări de extaz şibucurie; o seninătate a sufletuluise înalţă prin contemplarea îm-prejurimilor şi a florilor gingaşede sub cerul înalt: „Reîntâlnireacu lacul mă învăluie. Cerul esenin; în urma vaporaşului douădâre învolburate sugerează undrum... Pe fundal, mult mai de-parte de ţărm, zăresc cresteleînzăpezite ale munţilor Alpi. Şi

atunci percep creaţia în toatămăreţia ei intangibilă, dar atât devie. O forţă alungă frica şi tot ceeste de prisos în sufletul meu şilasă spaţiu liber bucuriei” (p.136). Frica de care aminteşteRodica Dascălu te duce cu gân-dul la marea temă a „ jurnalu-lui”: boala care vine peneaşteptate şi-i impune un noutip de viaţă, cu oameni noi în jur,cu spitale şi analize, ce-icopleşesc sufletul, înspăimân-tând-o adesea. Curajul de-apovesti totul, lupta cu boala greaa secolului aminteşte de o marecarte a lui Matei Călinescu, Unaltfel de jurnal (Ed. Humanitas,2016), apărută recent, carte cetratează la început drama fiuluiautist, mort la 25 de ani şi apoipropria sa luptă cu boalacumplită a acestui veac. Autorula avut ca sprijin de seamă soţia,pe care o va ruga să-l publice laşapte ani de la stingerea sa,ceea ce soţia a respectat cudragoste.

„Nu e o resemnare, cidimpotrivă este o luptă carefoloseşte arme interioare, nouănecunoscute, până nu dăm cucapul de grindă: acceptul,înţelegerea, armonie cu tine şicu Dumnezeu, credinţa şi, maiales, gândirea bună”. (CristinaŞtefan – Coperta a IV-a)

Cartea Rodicăi Dascălucuprinde, în paginile atât de im-presionante, idei despre iubireapentru cei din jur, compasiuneapentru cei întâlniţi la tratamente;portretele lor expresiveimpresionează. Micile capitole,pe zile, din „septembrie 2010”până în „Duminica din 2014”cuprind evocări din familie,scrisori de la prietenele cunos-cute, visele ei pentru apelul lacredinţă, ce o va ajuta, prin oa-meni apropiaţi de Dumnezeu.Reuşeşte să îndemne lasperanţa de vindecare, la bucu-ria de-a prelungi viaţa, putereade a-i ajuta pe cei ce suferă maimult, cum ar fi tatăl său fixat într-un cămin-spital. Încheiereacăr ţ i i cu amintirea copilărieiare semnificaţia triumfului spe-anţei în faţa suferinţelor. Etapaaceea luminoasă rămâne ca otulburătoare trăire, o imagine azborului spre „bucuria de a fi”.Ascrie un astfel de jurnal, chiar întimpul marilor scene de luptă cuboala, oferă o pildă, un îndemnla încredere pentru toţi cei cetrăiesc situaţii asemănătoare.Aşa poţi triumfa! Autoarea lacare ne referim a publicat acum„jurnalul”, sperând că o vor spri-jini şi pe ea colegele să treacăcu bine prin tratamentele grele.

Vitalitate lirică şi tristeţe reflexivă

Mar

ian

a V

elis

ar-C

od

resc

u

PLUMB 138

revistă de atitudine pagina 13

Motto:„Dacă

privescprintre

aripiPe partea

undezborul nu e

decât cerÎţi văd ochii

deschizându-mi lumina.”

(Doina Rândunica Anton– Dacă privesc printre

aripi)

Doina Rândunica Antons-a născut la 06.11.1956 laMediaş. A început să scrieîncă din copilărie şi a câștigatnumeroase premii literare. Adebutat târziu, la 49 de ani, cuvolumul de versuri Cuvinte deinterior (2005). Au urmat altevolume de poezii: Hei copii,vă salut din Euforia (2013) şiTărâmuri de neocolit (Ed.Singur, 2014) pe care îl co-mentez în continuare:

Aşa cum îi relevează nu-mele şi motto-ul ales, DoinaRândunica Anton poartă aripilirice cu care zboară în extazspre fiinţa iubită. Aripilerezonează cu natura sălbaticăşi sacră: „Cât mai ard plopii învânt/ e lumină pe Pământ,/Cât mai stă lucerna trează/Tueşti rază, eu sunt rază/ Şi înfânul unduios,/ Trupul tău dechiparos,/ Numai ochi şinumai gură/ Mută Veşnicia-nşură...” (Veşnicia).

Oraşul, cu blocurile uni-forme, îngrădeşte libertateaomului înfrăţit cu natura, ca înacest autoportret liric cu izneosemănătorist: „Nu sunt unom de oraş/ Între blocuri măghidez după copăcei/ de lafereastră mă agăţ de lună/(...)/ în cafenele mă uit în ochiităi verzi/ şi alerg pe câmpiadin ei/ prinzându-mă de piep-tul tău însorit/ ca o buburuzărătăcită.” (Pierdută în oraş).

Natura fabuloasă, mirificăşi imaculată, oferă cadrulpropice iubirii ca tentaţie spreabsolut. Paradisiacul seîmbină cu mitul platonician alandroginului: „Mergem şoaptăîn şoaptă/ atât de apropapeîncât/ reconstituim Paradisulpierdut./ E vară, lumina ecoaptă,/ iar orizontul întreg etopit/ în sărut./ Cu nesaţ neatinge răcoarea/ lui Dum-nezeu/ Care eşti tu? Care sunteu?” (Răcoarea lui Dum-nezeu).

Cu rare excepţii, când iu-birea nu se împlineşte, DoinaRândunica Anton scrie opoezie de dragoste curată,creînd o atmosferă sărbă-torească prin care iese dintimpul profan şi trăieşte în tim-pul sacru. Parcă ar scrienumai duminica. „Ţi-aş spuneo poveste rotundă/ ca un lobde ureche/ înflorit lângăbuzele tale./ Din ea s-ar auzidoar foşnetul lin de duminici”.(Povestea cea singură)

Poetul Horia Bădescuafirmă, în cartea sa, MemoriaFiinţei, că există două feluride poeţi: unii cântă plinătateacontopirii cu fiinţa, a doua, ocaută şi nu o găsesc, de undenemulţumirea şi tristeţea.Doina Rîndunica Antonaparţine primei categorii,poeta se simte parte din în-tregul cosmic armonios.

Poezia ei este modernă,

cea de factură clasică estecantabilă, baladescă şi ocaracterizează, după părereamea, mai mult decât lirica învers liber. Metrica şi rima îiconstrâng fantezia în imaginiexpresive, memorabile care-iatestă specificul şi autentici-tatea. Uneori întâlnim versuride factură populară, originale,cu deschidere cosmică: „Chiarde ninge şi-i furtună,/ Gersăbatic pe la uşi,/ Între noi stăsfânta lună./ Cu picioare debrânduşi,/ Chiar de-i frig şitremurare/ Peste casă, printrenori,/ Între noi stă mândrulsoare/ Cu picioarele de flori.”(Între noi)

Poeta creează sintagmeoriginale în jurul inimii, sim-bolul iubirii: „Inimă – pană deceară/ Scrie-i, dar să nu îldoară!/ Inimă – pană desticlă/ Scrie-i, dar să nu-i facifrică!/ Inimă de busuioc/ Scrie-i, dar să nu-i dai foc!/ Inimă delună nouă/ Spune-i, nu măfrânge-n două:/ ca să vină-ncrugul serii/ Unde întomneazămerii,/ Să ajungă-n miez denoapte/ Unde dorm merelecoapte!” (Inimă pană deceară). În alt spaţiu privilegiat,macii scriu scrisori dedragoste, cu florile lor, în lanulde grâu. Poezia Gândurihaimanale, promovează unludic șăgalnic care aminteştede invocaţia fetei din emines-ciana Floare albastră: „Haijoacă-te cu gândurile muzei/Eu ştiu că nu le vrei aşacuminţi/ Şi s-ar putea ca totumblând prin ele/ Să maigăseşti şi buzele fierbiniţi.”

Bărbatul îndrăgostit estesimbolizat prin lupul înfometat.Dragostea este înscrisă înfiinţa umană prin codul ge-netic: „dar pot să-ţi spun toatepoveştile înmugurite/ în ar-borele vieţii,/ dar pot să curgîn sângele tău/ fără să mai facvreo schimbare/ în ADN-ul iu-birii,/ căci din Dumnezeul tăuam ieşit/ frumoasă ca odimineaţă de primăvară.”

În poezia Doinei Rân-dunica Anton, erothanatică,iubirea învinge moartea: „Cugura îţi ating inima/ până măinundă aceeaşi lumină/ şidacă mai adânc/ m-ai căuta/prin iarba înaltă şi caldă/ amorţii,/ am învia.” (Zvâcnireaceluilalt).

Poeta scrie o poezielimpede şi curată ca apaizvoarelor de munte. Armoniacu întregul univers şi cu fiinţao exprimă în acest Tatuaj liric:„Pe braţul drept îngerul/ pebraţul stâng luna/ la pieptsoarele/ în spate pădurea/ pegenunchi cartea/ sub picioaredrumul/ în ochi luminateleumbre/ în inimă – dorul de a lepătrunde.”

Poeta îndrăgostită par-curge, în volumul Tărâmurilede neocolit ale dragostei,

Doina Rândunica Anton: A.D.N.-ul iubirii

Lu

cian

Gru

ia

Să ne amintim despre...Constantin

Virgil GheorghiuDespre Constantin

Virgil Gheorghiu unii din-tre noi (unii, că alţii nu vorsă afle nici astăzi) au aflatmult mai târziu decât ar fi

fost necesar pentru mândria noastră deromâni şi nu în ultimul rând pentru destupareacanalelor minţilor noastre.

Dar c ine este Constant in Virgi lGheorghiu?

La două zile după ce România declaraserăzboi Germaniei, Bulgaria Austro-Ungariei şiTurciei, la o zi după sărbătoarea creştină„Naşterea Maicii Domunului” şi chiar de ziua„Sfinţilor Ioachim şi Ana”, în anul de mari con-vulsii internaţionale, anul în care apare lu-crarea lui V.I. Lenin „Imperialismul, stadiul celmai înalt al capitalismului”, în ziua de 9 sep-tembrie (după unii pe 15 septembrie) 1916 înfamilia preotului Constantin Gheorghiu senaşte la Valea Albă (Războieni), judeţulNeamţ, după mărtiriile mamei născută Scobai,primul din cei cinci copii ai acestei familiiibotezat Virgil.

Amărât că nu are nume de sfânt şi nici zionomastică, ci mai degrabă un nume „păgân”,Virgil şi petrece copilăria pe fascinantele me-leaguri moldave. Între anii 1928-1936 studiazăla Liceul Militar „Regele Ferdinand I” dinChişinău. Renunţă la cariera militară şi în anul1936 la vârsta de 20 de ani, taman în anul încare se promulgă Codul Penal şi Codul deProcedură Penală în Regat, iar NicolaeTitulescu este înlăturat de la conducereaministerului de externe, tânărul Virgil Gheor-ghiu îşi ia Bacalaureatul şi se înscrie la Facul-tatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Înanul următor debuteză ca poet cu volumul deversuri „Viaţa de toate zilele a poetului”. Înanul mobilizării parţiale a armatei române secăsătoreşte cu frumoasa avocată EcaterinaBurbe, cea care avea să devină „la muse depoete”. (...) În 1940 i se acordă premiul pentrupoezie al Fundaţiei Regale pentru volumul„Caligrafie pe zăpadă”. Mobilizatla vânătorii de munte şi reparti-zat la o unitate din Braşov esteapoi mutat la Marele Stat Majorpentru a lucra la Studioul Centralde Radio. La 22 iunie la ordinulmareşalului trece Prutul în cali-tate de reporter pe front de undescrie reportaje incendiare caresunt publicate apoi în volumul„Ard malurile Nistrului”prefaţat de o scrisoare a luiTudor Arghezi. Volumul a avutun succes neaşteptat avândpatru ediţii în acelaşi an. Seîmbolnăveşte pe submarinul„Delfinul”, unicul submarinfuncţional românesc din toatetimpurile până în prezent, iar dupăînsănătoşire este numit ataşat cultural la„Legaţia română din Zagreb”. În 1943 îşipublică primul roman intitulat „Ultima oră”. În1944 după înfăptuirea actului de la 23 augustdin ţară îl găsim în lagăr la Viena ca „diplomatîntr-o ţară inamică”. După 25 aprilie 1945 îşipetrece încă doi ani într-un lagăr de internare„germanofil” din care este eliberat în 1947când se stabileşte la Heidelberg unde se în-scrie la Facultatea de Teologie şi începetravaliul la „Le Roman de l’heure presente”devenit apoi „La vingt-cinquieme heure” –Ora 25. În 1948 îi este refuzată cererea deemigrare de către comisia Canadei de îmbar-care pe motiv că este „intelllectuel”, apoi îi suntrefuzate vizele de emigrare în Argentina şiSUA. Operat la ochi se dedică totuşi muncii şitraduce în germană „Ora 25”, Într-o zi de au-gust dogoritor, mai precis pe data de 8 augusta anului 1938 ajunge clandestin şi pe jos înFranţa unde la recomandarea marelui GabrielMarcel (filosof, dramaturg, editor de carte,critic literar şi de teatru, teatrolog şi muzicolog)manuscrisul romanului „Ora 25” este acceptatde editura Pion. În 1949 îl cunoaşte pe AlbertCamus şi îi apare în traducerea în franceză aMonicăi Lovinescu romanul „Ora 25” după unscandal pe cinste urmat de un proces (tenta-tiva Monicăi Lovinescu de a-şi însuşi scrierearomanului).

La apariţia romanului Mircea Eliade sepronunţă de o manieră mai mult decâtelogioasă: „Consider Ora 25 una din cele maimari cărţi ale generaţiei noastre, din toateţările”. Invitat în Argentina în 1951, locaţie careîi fusese refuzată cu ani în urmă, este primitcu mare fast de preşedintele Juan Peron, apoiîn anul următor participă alături de Emil Cio-ran, T.S.Eliot şi Raymond Aron la Congresulpentru Libertatea Culturii. Anul 1953 îiserveşte necazuri nebănuite prin publicarearomanului „A doua şansă” din cauza căruiaeste atacat dur de fostul său protector GabrielMarcel şi acuzat public în Paris-Press de anti-semitism. Patru ani mai târziu îi apare romanul„Cerşetorii de miracole”. În 1960 îi este re-fuzat premiul „Goncourt”, şi iarăşi un grandiosscandal pe marginea decernării premiului luiHoria Vintilă pentru romanul „Dumnezeu s-anăscut în exil”. Meticulos şi detaşat de bâr-fele lumii publică în 1960 romanul „Cravaşa”,iar în anul următor romanul „Pérahim”, comen-tat în cronici la cote surpelative de critici cele-bri printre care se afla şi fostul denigrator,Gabriel Marcel. I se propune o colaborare cuJean Gabin care urma să joace într-un filmdupă un scenariu scris după romanul lui VirgilGheorghiu. La 23 mai 1963 în BisericaOrtodoxă Română „Sfinţii Arhangheli” dinParis are loc învestirea lui Virgil Gheorghiu ca„ordination sacerdotale” (hirotonirea preo-ţească), trei ani mai târziu este înălţat la gradulde „econom-stavrofor” de către Patriarhul Jus-tinian al României în numele Sfântului Sinodde la Bucureşti, iar în 1970 la Centrul Ortodoxal Patriarhatului Ecumenic de la Chambesydin Elveţia este înălţat la rangul de „Protopres-byteros al Patriarhiei din Constantinopol”

În anul 1964 publică „Les immortelsd’Agapia” prima sa carte scrisă direct în limbafranceză şi „Dumnezeu la Paris”.

În 1967 este ecranizat romanul „Ora 25”cu actori de nota 10, Anthony Quinninterpretează personajul principal JohannMoritz, iar partenera sa nu este alta decât su-perba Virna Lisi. În acelaşi an publică un nouroman „Aurul pielii”. În 1972 publică „Ochiulamerican”- roman de acţiune, suspans,politică, ficţiune şi gândire geo-politică.

(...) Într-un interviu acordat în iulie 1990jurnalistului Aristide Buhoiu de la ziarul „Uni-versul”, Virgil Gheorghiu declara următoarele:

„n-am fost niciodată despărţit deRomânia şi dacă într-o zi mă voi în-toarce în România mă întorc acolounde sunt rădăcinile mele şi nu mămai mişc... dacă nu pe pământ,atunci în cerul românesc”. În 1990vede lumina tiparului volumul„Memorii” în care apar aspecteinedite despre pogromul împotrivaevreilor bucureşteni în timpul rebe-liunii legionare din 21-23 ianuarie1941. La un an de la apariţia ro-manului „Ora 25” în limba română,după o viaţă tumultoasă şiînvestmântată în creativitate trecela cele veşnice la 22 iunie 1992, oaltă mare valoare spirituală a aces-

tei naţiuni, valoare pe care nu am ştiut a opreţui, ca de altfel (tragic) şi pe toate celelalte.În 1998 Bi-blioteca Academiei Româneprimeşte ca donaţii nenumărate manuscrise,cores-pondenţă, opera în limba franceză şi di-verse traduceri, medalii, brevete şi fotografiicare aparţinuseră preotului-scriitor ConstantinVirgil Gheorghiu. Despre opera sa criticul lit-erar de origine română Marian Popa stabilit înGermania spunea: „Consider că romaneledumnea-voastră ORA 25, Pérahim şi Nemu-ritorii din Agapia sunt capodopere şi cărţifundamentale sub raport problematic pentruîntreaga literatură universală a acestuisecol în care s-a scris totuşi de o sută de orimai mult decât în şapte mii de ani”.

Un alt confrate în ale credinţei purtat deviaţă pe alte meleaguri decât cele româneşti,George Alexe „omul de omenieîndumnezeită”, „un adevărat luceafăr pe cerulspiritual al diasporei româno-americane”spunea despre Virgil Constantin Gheorghiuurmătoarele: „Este meritul său de a fi aflat încreştinismul popular românesc pârghia derezistenţă morală a neamului nostru, faţă detoate grelele asupriri şi încercări prin care atrecut în decursul istoriei sale bimilenare”.

E l l -a numi t pe Constant in Vi rgilGheorghiu „APOLOGET MODERN ALCREŞTINSMULUI ROMÂNESC”.

Mir

cea

Bo

stan

PLUMB 138

revistă de culturăpagina 14

biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb * biblioteca plumb *

TELEGRAMA«Vino urgent acasă. Tata mort. În-

mormântarea duminică». Soldatul DoruNaum, un băiat slăbuţ, nu prea înalt,blond, cu ochii verzi, de un verde atât depătrunzător încât, privindu-i adânc, aveaisenzaţia că te afli într-un lac în care sereflectă o întreagă pădure de brazi, cititextul de câteva ori. Parcă era paralizat.Cum să moară tata… ? Aşa, deodată…Abia am primit scrisoare de la elalaltăieri… Nu, nu-i posibil. E o con-fuzie…, o gravă greşală… Fusesechemat de comandantul batalionului.Colonelul Gheorghe Pătraşcu – înalt, cufaţa obosită şi glas scăzut, îl privi blajin,cu o anume compasiune. Colonelulînsuşi era «copil de ţară». Tatăl său fu-sese agent sanitar, cum se numeau, pevremea aceea, asistenţii medicali. Eraconsiderat ca un doctor. Dar o pneu-monie galopantă îl băgase în pământ…Peste un an se descoperea penicilina…Îşi dăduse copiii la învăţătură, iarcolonelul fusese, atunci când l-au luat larăzboi, învăţător într-un sat din MunţiiVrancei. Cunoştea sufletul ţăranuluiromân, al copiilor de ţăran. Luptase dingreu, fusese rănit de şapte ori, ultimaoară la Bansca Bistrica, în Munţii Tatra,fusese, mai întâi, luat prizonier, la CotulDonului, trimis în Siberia, trecuse princhinuri inimaginabile, dar fibra lui deţăran se încăpăţână să-l ţină în viaţă şi,astfel, fusese înrolat în cunoscuta Divizie«Tudor Vladimirescu». Îi înţelegea peaceşti tineri militari, simţea, înstrăfundurile sufletului său, că li sefăcuse o mare nedreptate, că li setăiaseră «aripile», cum îi spunea, uneori,seara, acasă, soţiei lui, Ghizi, unguroaicăde pe la Debrecen, cu care se însurasea doua oară, întrucât prima, crezându-lmort, s-a recăsătorit… Doru, venise într-o fugă, măcinat de o spaimă firească…Să-l cheme tocmai şeful cel mare…Sigur, toţi soldaţii şi ceilalţi camarazi îlştiau pe colonel drept un om bun,înţelegător, se vedea cât de colo că leînţelegea situaţia, dar îndeplinea unordin. De aceea era iubit şi respectat.Veni lângă soldat, îi puse mâna pe umărşi-i zise :

-A sosit pe numele tău o telegramă.Trebuie să pleci urgent acasă, la CruceaVeche. Ţi-a murit tatăl... Ai osăptămână… Du-te şi-ţi ia, de la birouri,biletul de învoire şi foaia de drum şi demâncare. Am dat, deja, ordin celor de-acolo… Condoleanţe şi drum bun…

Doru Naum luă documentele şiplecă. Era în starea aceea a omului carepică dintr-un copac şi nu ştie ce-i cu el.La aflarea veştii, colegii îl înconjurară cuprietenie, cu înţelegere, cu toată compa-siunea. Fiecare vroia să-i spună că ealături de el, că trăieşte durerea lui, că-iînţelege această durere. Avea douăzecide ani, când fusese dat afară din facul-

tatea de Medicină unde era în anul aldoilea.

…De fapt, Sebastian Naum, tatăl luiDoru, nu era din Crucea Veche. Cu aniîn urmă, cumpărase cinci hectare depământ în satul acesta. Funcţionarmărunt la fabrica de maşini-unelte, maibine zis contabil, strânsese ban cu ban,la bani i lu i se adăugau şi cei puşideoparte de soţia sa, Elena, care eraprofesoară de Română la Şcoalaelementară nr. 2 din mahalaua«Precista», o duceau, s-ar putea spune,destul de bine… Îşi făcuseră o casă însat şi făceau naveta. Născut la oraş, Se-bastian era atras de sat, îi citise peCreangă, pe Blaga, pe Coşbuc, pe Alec-sandri, era pasionat de Filosofie, maiales de antici şi de «Marii germani», cumîi numea el pe Fichte, pe Kant, pe Hegel,sau de existenţialismul francez al luiJean Paul Sartre, sau Simone de Bevoir,sau Albert Camus… Altfel spus, era unom cult şi tânjea după «natura ceaadevărată», cum spunea el, viaţa la ţarăîl revigora, îi dădea putere, simţea că-iînalţă sufletul când, singur, seara, pedealul din coasta căsuţei, medita la sen-surile vieţii, la rostul omului pe pământ,la adâncimile inimaginabile ale sufletuluiomenesc… Deşi considerat «venetic»,cu timpul, oamenii din Crucea Veche îl«adoptaseră» ca fiu al satului, mai alescă era un om liniştit, îşi vedea de navetalui la oraş, navetă pe care o făceaîmpreună cu soţia şi cu unicul lor copil,Doru, elev la liceu… Când se declanşăcolectivizarea, Sebastian Naum îşi afişă,de la-nceput, ostilitatea, împotrivirea. «Eo crimă cumplită, spuse el, ăştia încalcădreptul de proprietate, încalcă orice legeşi, mai ales, legea, nescrisă, a omeniei»Fu arestat într-o noapte – căci aşa seproceda, cei recalcitranţi, chiaburii no-torii, duşmanii poporului erau ridicaţinoaptea – şi dus la Canal. Fiul său eraîn primul an de studii în Drept. După unan, Sebastian fu eliberat. Părea că totule normal. Îşi trăia drama vieţii cu demni-tate, în tăcere, meditând la ce i s-a în-tâmplat, iertând, căci iertarea e cea maide sus treaptă a nobleţii sufletului, era elconvins… Trăia într-o lume numai a lui,pe care numai el putea s-o cunoască…Din când în când, soţia îl auzea vorbindsingur, prin uşa întredeschisă: «Mai binemor, decât să dau pămânul ăstora…» Iarîn ziua de 13 ianuarie 1962 plecă de-acasă şi nu se mai întoarse, Elena, soţiasa, merse la Miliţie şi anunţă dispariţiasoţului său. Îl găsiră, două zile mai târziu,spânzurat de creanga unui paltin dinPădurea Miresei… Iar într-unul dinbuzunarele paltonului dădură peste unbilet pe care scria doar atât: «Vă rog sămă iertaţi pentru acest gest. Nu pot su-porta silinţa de a-mi da pământul pentrucare am muncit o viaţă». Atât. Asta aaflat şi fiul său când a sosit acasă. Nicimăcar preotul nu i-a ţinut slujba de în-mormântare. Moartea lui era un păcat demoarte… Doru s-a întors la unitate dupăo săptămână, aşa cum l-a învoit coman-dantul… După armată, împreună cu alţicâţiva colegi, a mers la Comitetul Cen-tral, la Gheorghiu Dej, şi aşa s-a reîntorsla facultatea pe care o părăsise alungatde soartă. Şef de promoţie, a lucrat cadoctor cardiolog, la Spitalul din Fundeni,lângă Bucureşti, spital renumit în toatăţara…

Eu

gen

Ver

man

(fragment dinpovestirea - revăzută și adăugită- ZĂPEZI 

MURDARE)

Vremea trece, vremea vine...și astfel iată-ne înmănuncheațisufletește în Anul Centenar alMarii Uniri, în parcursul căruia, deaceastă dată vă vom reaminti cumândrie câteva nume, datele, viațași activitatea unor mari personalitățiale României, afară de creatoriioperelor literare despre care s-afăcut vorbire în paginile prece-dente:

* Regina Ana

Anne Antoinette FrancoiseCharlotte Zita Marguerite,Principesa Ana, fiica Prințului Renéde Bourbon-Parma și a PrințeseiMargaret a Danemarcei, soțiaregelui Mihai I al României, s-anăscut la data de 18 septembrie1923, în Paris. A decedat la datade 1 august 2016, în localitateaMorges, Elveția. A fost înhumată îndata de 13 august 2016, lamănăstirea Curtea de Argeș.

* Mihail Kogălniceanu

Om politic, liberal moderat, is-toric, avocat, publicist, director al

T e a t r u l u iNațional dinIași, redactorșef al revistei„ D a c i aL i terară” șiprofesor al„ A c a d e m i e iM i h ă i l e a n e ” ,unul dintre prin-cipalii intelectu-ali români ai

generației sale, ideolog al Revo-luției de la 1848, colaborator alprințului Mihail Sturdza, prim-min-istru al României în timpul domnieilui Alexandru Ioan Cuza și mai apoiministru al Afa-cerilor Externe subregalitatea lui Carol I, s-a născut îndata de 6 septembrie 1817, în cap-itala Moldovei. A decedat în datade 1 iulie 1891, la Paris.

* Enea Grapini

Inginer constructor, arhitect șipolitician, membru al Partidului So-cial-Democrat din Transilvania șiBanat, membru fondator al Con-siliului Național Român, autor almanuscrisului „Calendarul eveni-mentelor premergătoare șirevoluția din 1918 din Austro-Un-garia”, s-a născut la data de 16septembrie 1893, în localitatea

Șanț, județul Bistrița-Năsăud. A de-cedat la data de 1 martie 1980, înBucurești.

*Vasile Pârvan

Istoric, arheolog, epigrafist,autor al operelor: „M. Aurelius Ver-sus Caesar și L. Aurelius Com-modus”, „Contribuții epigrafice laistoria creștinismului daco-roman”,„Cetatea Tropaeum”, „Începuturilevieții romane la gurile Dunării”,„Getica”, „Dacia”, „Civilizațiile an-tice din regiunile carpato-danubi-ene”, s-a născut la data de 28septembrie 1882, în localitateaPerchiu, județul Tecuci, în prezentjudețul Bacău. A decedat la data de26 iunie 1927, în București.

* Elena Văcărescu

Scriitoare, membră de onoarea AcademieiRomâne, avândo bogată activi-tate politică șil i t e - r a r ă ,laureată în douărânduri cu pre-miul AcademieiFranceze, s-anăscut la datade 21 septem-brie 1864, în

București. A decedat la data de 17februarie 1947, în Paris.

* Maria Tănase

Interpretă de muzică populară,ușoară, lăutărească, romanțe șiteatru de revistă, fost supranumităîn anul 1938,P a s ă r e amăiastră, decătre NicolaeIorga, s-anăscut la datade 25 septem-brie1913, înBucurești. A de-cedat la data 22iunie 1963, înCapitală. Este înhumată la Cimi-tirul Belu.

* Dumitru Dorin Prunariu

Este primul și singurul cosmo-naut român, care la data de 14 mai1981 a zburat în spațiul extrate-rstru. S-a născut în ziua de 27 sep-tembrie 1952, în Brașov.

* Angela Gheorghiu

S o p r a n ă ,este una dintrecele mai renu-mite cântărețede operă dinlume. S-anăscut la datade 7 septembrie1965, în mu-nicipiul Adjud,județul Vrancea.

MARIPERSONALITĂȚI

Gh

eorg

he

Un

gu

rean

u

pagina 15 revistă de cultură

PLUMB 138

Orașul Comănești a găzduit sâmbătă, 4 au-gust, cea de a VIII-a ediție a SimpozionuluiNațional „Dimitrie Ghika-Comănești - In memo-riam”. Evenimentul a fost organizat de AsociațiaCultural Științifică „Dimitrie Ghika-Comănești”,Primăria orașului Comănești, Comitetul Românpentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRI-FST) al Academiei Române, Colegiul Tehnic„Dimitrie Ghika” din Comănești și de Centrul deInformare Europeană „Europe Direct ValeaTotușului” Comănești și este parte integrantă amanifestărilor prilejuite de „Zilele orașuluiComănești”, care au avut loc în perioada 3 - 5august.

În cuvântul de deschidere, primarul ViorelMiron a mulțumit invitaților pentru prezența laaceastă nouă reuniune academică, după care aevidențiat câteva aspecte ale vieții economiceși sociale ale comunității comăneștene,adresând în final publicului prezent, invitația dea participa la tradiționala sărbătoare anuală azilelor orașului Comănești.

Moderatorul simpozionului, prof. LaviniaMisăilă, președintele Asociației Cultural-Științifice ,,Dimitrie Ghika-Comănești”, a vorbitdespre însemnătatea evenimentului și a prezen-tat cele două inedite expoziții, una de artăplastică și alta de fotografii istorice, semnate detalentata pictoriță Maya Malek (elevă în clasa aIV-a a Școlii Gimnaziale „Liviu Rebreanu”Comănești) și de expertul în artă militară Necu-lai Moghior (fost diector al Muzeului Militar dinBucurești, cetățean de onoare al orașuluiComănești). Distinsa profesoară a prezentat-oși pe pianista Rebeca Yin, elevă în clasa a VII-a a Școlii Gimnaziale „Ciprian Porumbescu” dinComănești, care a susținut mai multe inter-mezzo-uri muzicale pe parcursul prezentăriilucrărilor. Temele abordate în ediția din acest anau fost „Impactul Marii Uniri asupra evoluției cul-turale, științifice și sociale a poporului român” șisecțiunea pentru tineret „Alternativeeducaționale în Europa anului 2018”.

De asemenea, în cadrul acesteimanifestări, dr. col. (r) Valentin Marin (secretarștiințific al CRIFST), a prezentat, cu aceeași pa-siune și totală implicare în organizarea șisusținerea evenimentului, cel de-al șapteleanumăr al revistei ,,Columna”, publicație aAsociației Cultural-Științifice ,,Dimitrie Ghika-Comănești” și supliment al revistei ,,Studii șiComunicări/DIS a Diviziei de Istoria Științei aCRIFST al Academiei Române. Fondată de re-gretatul academician Gleb Drăgan, revistaconține 42 de comunicări, studii, articole si re-cenzii, însumând un număr de 456 de pagini,dar și o secțiune specială pentru tineret,intitulată ,,Dintre sute de catarge”.

Asociația a acordat, la final, primelediplome și premii „Dimitrie Ghika-Comănești”,„Acad. Gleb Drăgan” și „Prof. dr. ing. PompiliuManea”, pentru contribuții la fondarea ei și la ed-itarea publicațiilor sale.  

,,Ceea ce mă bucură enorm de mult estefaptul că, acest simpozion contribuie din plin ladinamizarea interacţiunii dintre instituţiile locale,şcoli, cadre didactice, elevi, părinţi şi comuni-tate, promovând astfel știința, cultura și educaţiaromânească”, a spus dr. Valentin Marin.

Lucrările primei secțiuni, cu titluri intere-

sante și incitante, precum ,,Emil Racoviță (1868-1947). Explorator al Antarcticii și fondator alBiospeologiei”, ,,Energetica românească dupăMarea Unire”, ,,Puncte de lumină în penumbreleistoriei moldave”, ,,Fenomenul bioinvaziei înihtiofauna Republicii Moldova”, ,,Concepția luiEmil Racoviță despre esența și interesul generalpentru știință”, „Schimbări climatice și impactasupra biodiversității: consecințe ecologice”,„Ferdinand I. O Poveste adevărată – Basarabia1918”, ,,Solomon Marcus, strălucit savant șiilustru cărturar”, ,,Comănești oraș frumos labilanțul Marii Uniri. Evocări, descrieri și istoriaorală a generațiilor”, ,,Un transilvănean înRomânia Mare – inginerul constructor TiberiuEremie”, ,,Evoluția alternativelor educaționale înRomânia”, ,,Revista Columna (vol.7/2018) -Prezentare generală”, au fost susținute de acad.Constantin Toma, prof. dr., membru al Secției deȘtiințe Biologice a Academiei Române, profesorla Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași și di-rector al revistei ,,Columna”, LăcrămioaraIvănescu, conf. dr., decan al Facultății de Biolo-gie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași,acad. Viorel Bădescu, prof. dr. ing., președinteal DIS/CRIFST al Academiei Române, conf.cercetător dr. Dumitru Bulat – Institutul de Zo-ologie al Academiei Republicii Moldova,Chișinău, Republica Moldova, prof. univ. dr. ing.Mircea Ilinca, de la Facultatea de InginerieElectrică, Energetică și Informatică Aplicată a

Universității Tehnice ,,Gh. Asachi” Iași, conf.univ. dr. Naela Costică de la Facultatea de Bi-ologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași,dr. ing. Nicolae Rotar, CRIFST al AcademieiRomâne, dr. Valentin Marin, secretar științific alCRIFST al Academiei Române, prof. ConstantinȚăranu din Comănești, ec. Romulus-Dan Bus-nea, inspector de specialitate în cadrul Serviciu-lui Public Județean pentru PromovareaTurismului și Coordonarea Activității de Salva-mont Bacău, publicist, prof. Angela Sterpu,Colegiul Național „Vasile Alecsandri” Bacău,prof. Neculai Moghior, cetățean de onoare alorașului Comănești.

La Secțiunea pentru Tineret, lucrările abor-date au avut o tematică educațională, iar la final,ing. Narcis Jitaru, managerul Centrului ,,EuropeDirect Valea Trotușului” Comănești, împreunăcu prof. Lavinia Misăilă, au acordat premiicâștigătorilor Concursului Interjudețean „Univer-sul Cunoașterii”, ediţia a IV-a, 2018, activitatedesfășurată în paralel cu lucrările simpozionului.

Și tot la final, Serviciul Public Județean pen-tru promovarea Turismului și CoordonareaActivității de Salvamont Bacău, partener alevenimentului, a oferit invitaților la simpozion,mape cu materiale promoționale care prezintăprincipalele obiective turistice ale județuluiBacău.

Simpozion științific și academic dedicat Centenarului, la Comănești

Ro

mu

lus-

Dan

Bu

snea

IN MEMORIAM - SORINA MUNTEANU Recent a plecat dintre noi spre o altă lume poate mai

bună, mai plină de lumină, iubire, bunătate și de ce nu depoezie, Sorina Munteanu, colega noastră în ale scrisului,suflet delicat și sensibil dotat cu o forță extraordinară dea reuși în tot ceea ce își propunea să facă. Pot afirma cutoată certitudinea că a fost o traducătoare de excepție dinlimba greacă în limba română, dar și din germană înengleză și invers. Plecată prematur dintre noi a lăsat odâră de lumină în sufletele noastre, care nu va asfinținiciodată! Sorina Munteanu era licențiată a Facultăţii deFilosofie din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza”, Iaşi (masteratcu modulul „Teorii aleinterpretării”, în cadrul aceleaşiuniversităţi), obținând burse destudii la Universitatea „Aristotel”din Salonic, Universitatea dinPatra (Grecia) și la Universitateadin Hanovra (Germania).Participă activ la simpozioanele,colocviile și seminariile organi-zate de Facultatea de Filosofie,cu ocazia Zilelor Universităţii „Al.I. Cuza”, Iaşi, dar și cele organi-zate în cadrul Festivalului-con-curs Inernațional de CreațieLiterară „Avangarda XXII și a co-laborat cu materiale proprii șitraduceri la diferite publicații, Vatra”, „Contemporanul – oidee europeană”, „Ateneu”, „Argeş”, „Pro Saeculum”,„Convorbiri literare”, „Luceafărul de dimineață”, „CaieteSilvane”, „Credinţa ortodoxă”, „Tribuna”, „Cronica Roman-ului”, „13 Plus”, „România literară” ș.a.precum și la revista„Viaţa băcăuană“, unde era redactor şef-adjunct. În ultimiiani a fost traducătoare (germană-engleză, engleză –germană) la Institutul de Fizică Atomică din Berlin.

Cu pregătirea filozofică și teologică necesară calatăpe o înțelegere spirituală profundă a fenomenului religiosortodox a tradus cu succes din neogreacă: Pagini filo-calice de Arhimandrit Ioanikios Kotsonis, două volumeEditura „Bunavestire”, Bacău, 2003; Părintele Porfirie –antologie de sfaturi şi îndrumări, (Editura „Bunavestire”,Bacău, 2004); Viaţa Sfintei Mari Mucenţe Ecaterina, Edi-tura „Trinitas”, Iaşi 2004; Viaţa Sfântului Mare MucenicDimitrie, Editura „Trinitas”, Iaşi 2004; Viaţa Sfântului IerarhSpiridon, Editura „Trinitas”, Iaşi 2004; Mirarea supranatu-ralului (de Arhimandrit Ioanikios Kotsonis), Editura„Bunavestire”, Bacău, 2006. Revelator cu privire la talentulși demersul de traducător din scrierile patristice ale SorineiMunteanu este următoarea afirmație: „Demersul unuitânăr doctorand în filozofie, Sorina Munteanu, de a tra-duce sinteză patristică şi filocalică de anvergură poateconstitui un semn al implicării active a tinerilor filosofi –neinfestaţi de obsesii materialiste – în taina credinţei şi înlumina întemeietoare a teologiei(Ioan Valentin Istrate –„Teologie şi Viaţă“). Sorina Munteanu s-a dovedit o bunăcunoscătoare a poeziei neoclasice grecești din care atradus cu succes, dovedind reale calități de poet, simțind,trăind și digerând lirismul operelor celor 33 de poeţi grecicontemporani – selecţie, traduceri, prefaţă, postfaţă şinote, carte apărută la – Editura Fundaţiei Culturale Can-cicov, Bacău, 2008. Iată ce spunea traducătoarea înprefața cărtii: ,,dacă nu posedă o asemenea cunoaștere,traducătorul riscă să rămână el însuși la ,,periferia"mesajului poetic pe care-l propune și să devină în felulacesta un ,,robot" specializat în ,,copii" calchiate..." Încompletarea celor spuse de traducătoare confirmândafirmațiile noastre, să urmărim următorul text edificator înacest sens: ,,Sorina Munteanu îşi duce bine, până lacapăt, criteriile selecţiei sale, dovedindu-ne, încă o dată,că marea poezie a contemporanilor noştri greci se află,strălucitoare, în constelaţiile liricii universale. De aceea,demn de tot interesul îmi apare şi tabloul schiţat acesteipoezii, în starea ei actuală, peste care nu va mai puteatrece nici un eseist sau tălmăcitor român: <<Un universinterior ce face din poezia greacă, în ciuda tuturor posi-bilelor influenţe europene, o realitate deosebit deoriginală, definită printr-o serie de trăsături care-i asigură,fără îndoială, unicitatea în peisajul liricii europene şi mon-

diale>>. Ion Brad – Luceafărul dedimineață). Prin plecarea s-a la celeveșnice filiala Bacău a USR, culturabăcăuană și cultura națională pierde untânăr talent care a adus și ar fi pututmenține un suflu nou și valoros în rândultraducătorilor români. Dumnezeu să oodihnească în pace! Închei aceste câtevarânduri cu versurile poetului Andreas Em-birikos, prevestind parcă un crez al unuisfârșit neanunțat: chiar dacă lucrurile rămânneterminate/ și-n urma lor se lasă deplinătăcere,/tăcerea și lucrurile neterminate vorpurta mereu în ele/ o uriașă taină, deplină,/fără lacune, fără absențe,/ asemenea taineivieții în mormânt- / taina deplină a ființei,/însuși Vizibilul, Evidentul,/ Alfa și Omega atoate cele ce sunt.

Dr. Dumitru Brăneanu-Președinte filiala Bacău USR

DOAR DREPTURI

Când e vorba de vreun drept,Toți se plâng, fac reclamațiiȘi se bat cu pumnu-n piept…Nimic și de obligații…

SUGESTIE

Țara-i în criză, nu-s bani la buget,Încasările-s mereu în deficit;Să se impoziteze-ncet, încet;Și ce se câștigă, zilnic, din cerșit!

ÎNSTRĂINARE

Societatea în care trăimAșa de mult e degradatăCă omenie mai rar întâlnim,Totu-i, azi, junglă-adevărată.

OAMENII AZI

Constat, aztăzi, cu durere mare,

O stranie-nclinare diavoleascăCa, oricum, fără vreo remușcareUnii pe alții să se păcălească.

CONSTATARE TRISTĂ

Va rămâne de pomină,Dar asta e realitatea,Azi, între oameni, domină Ambiția și răutatea.

CA LA NOI

Într-un haos cum n-am mai avut,Cum n-a mai fost la noi vreodată,Iată și ceva bine făcut:

Crima organizată!

RomicăC.

Ghica

pagina 16revistă de atitudine

138-plumb APROAPE DE CER (2) plumb-138

MESAJEROMÂNEŞTI

PE CRESTE DEGIGANŢI

Ascensiuni spre

Lumea de lângă Cer

Ascensiunea spre cresteleuriaşului argentinian Aconcaguacontinuă. Cei patru temerariporniţi împreună la cucerireamuntelui, plecaţi din tot atâteacolţuri ale lumii, vorbesc aceeaşilimbă – cea a curajului. Ei sunt in-ginerul româno-nemţean AdrianLaza, medicul american Patrick şiinginerii canadieni Collin şi Alex,conduşi în universul de gheaţă dearhitectul chilian Carlos.

Jurnal de Aconcagua (2)Aventuras Patagonicas

27 Ianuarie: Am strâns cor-turile şi tot bagajul şi am plecatspre camp 2. Am ajuns acolo în 3ore. Am putut vedea o parte dintraseul pe care uma să mergem înziua de vârf, respectiv traversa.Zăpada era destul de mare,îngheţată, a trebuit să ne punemcolţarii. Locurile de cort suntacoperite de gheaţă. Pe traseune-am întâlnit cu două expediţiimari care se întorceau fără să fifăcut vârful. Îndoiala şi ne-siguranţa ni s-au strecurat în su-flete… Am montat corturile, ampregătit cina în cortul Grajales şine-am strecurat apoi în “scute-cele” personale. Întreaga noaptevântul a bătut cu furie,iar temperatura a scăzutla -18 Celsius. Am dormitfoarte puţin cu toţii. Înce-pea acelaşi dans întresperanţa că vom aveafereastra potrivită şi vomreuşi să facem vârful şideznădejdea că s-arputea să trebuiască săne întoarcem. Altitudineaîşi face simţite efectele;respirăm greu, nemişcăm încet, dormimpuţin. Carlos ne spunecă o ascensiune e, înprincipiu, o luptăpermanentă cu tineinsuţi: să-ţi învingi frica, neputinţa,disconfortul. E aşa, ca mahmure-ala de după un chef straşnic,spune el. Vrei - nu vrei trebuie săte dai jos din pat, să mergi lamuncă sau să faci ce trebuiefăcut. Aşa e şi cu ascensiunile demare altitudine. Te forţezi să mergiînainte, în ciuda faptului că toatăfiinţa ta se opune din răsputeri şi-ţi spune că trebuie să te întorci.Fiecare fibră musculară, fiecarecelulă nervoasă spune: întoarce-te acum! Dar tu nu trebuie sărenunţi! Am dat-o pe glumă şi amspus că probabil de aceeapolonezii şi ruşii au dat nume mariîn istoria alpinismului mondial. Eiştiu cu adevărat ce înseamnă omahmureală zdravănă! Ca oglumă, i-am dat ca exemplu decumpătare pe fraţii noştri de pestePrut, care - vorba lui PavelStratan - beau numai de patru oripe an: de Paşte, de Crăciun, dehram şi în fiecare zi. S-a râs cupoftă.

28 Ianuarie: Am strâns cor-turile şi am plecat spre camp 3.Traseul este destul de abrupt,îngheţat; am urcat cu colţarii in pi-

cioare. Camp 3 sau Colera - cume numită, e adăpostit după niştestânci. Am ales camp Grajales -unde mai erau câteva corturi şiocupanţii erau plecaţi spre vârf.Ziua a fost foarte frumoasă, fărăvânt, poate cea mai bună zi devârf. Eu insistasem să anulăm onoapte dintre cele petrecute încamp 1 şi să facem camp 2, camp3 şi apoi vârful. Ghidul nu a fost deacord întrucât ceilalţi colegi deexpediţie nu aveau destulăexperienţă şi anduranţă şi ar fifost, probabil, mai dificil pentru ei(au la activ numai Elbrus şi Kili-manjaro ca vârfuri făcute, ceea cee destul de puţin ca experienţă deascensiuni alpine de mare altitu-dine).

Am pregătit cina şi ne-amstrecurat in corturi să ne odihnimpuţin înainte de ascensiune. Amstabilit deşteptarea la ora 4:00,micul dejun la 4:30 şi plecareaspre vârf la ora 5:00. Prognozameteo spune că vremea va fibună şi cu cer senin, vânt 50-55km/ oră, adică la limită.

Dar cum socoteala din târgnu se potriveşte cu cea de-acasă,pe la 8:00 seara au apărutocupanţii corturilor de lângă noi,după ce făcuseră vârful. Eraufericiţi şi şi-au împărtăşit bucuriasuccesului în modul cel mai zgo-motos posibil până pe la miezulnopţii, după care au început săsforăie zdravăn de ne-au adus lalimita disperării. Degeaba a încer-cat Carlos să-i lămureascăspunându-le că şi noi trebuie săne odihnim înainte de vârf. Pro-babil că erau alpinişti la începutde carieră, lipsindu-le consideraţianecesară între colegii de"breaslă", deşi arătau destul dematuri.

Colac peste pupăză, pe laora 2 dimineaţa a început şi vântulsă bată şi s-a tot intensificat pânăspre zorii zilei. Rafalele au scutu-rat cortul fără milă. Sunetul ceasu-lui deşteptător ne-a găsit pe toţitreji.

29 Ianuarie: Carlos a încer-cat vreme de vreo oră săpornească primusurile aflate învestibulul cortului nostru, dar n-areuşit sub nici o formă. Vântulputernic a stins flăcările de fiecaredată. A plecat cu ele în cortul domşi a reuşit cumva să păcăleascăfuria vântului. A încălzit un pic deapă, am luat un mic dejun compusdin cereale şi ceai. Apa avea ungust îngrozitor de petrol şicocleală. Am mai adăugat un plicde praf cu gust de fructe şi ne-amconcentrat pe program. Era dejaaproape ora 7 dimineaţa. Dincauza vântului am pierdutaproape două ore preţioase. Ne-am pus colţarii, am pregătitrucsacurile şi am început ascen-siunea: Carlos - primul, Patrick -al doilea, apoi Alex, Collin, eu şi,ultimul, porterul Charlie - careastăz i a avut ro lu l de ghid

suplimentar.După o oră Patrick a

renunţat; altitudinea, lipsa desomn, lipsa de experienţă,oboseala şi-au spus cuvântul. Eravânăt la faţă şi părea dezorientat.Charlie l-a condus până la corturişi apoi ne-a ajuns din urmă. Amfost impresionat de viteza de as-censiune considerabilă pe care oare. Ne continuăm drumul pe opantă destul de abruptă. Vântulsuflă tare. Degetele de la mâiniîngheaţă, cu toate că suntemprotejaţi de mănuşi groase. S-auanunţat -25 de grade, cu factorulvânt probabil sunt -35. Ajungem latraversă. Când trecem pe versan-tul vestic vântul se dezlănţuie cufurie, cred că are mult peste cei 55km/oră din prognoză. Ghidul pro-pune să facem o pauză de câtevaminute pentru hidratare. Refuzămcu toţii. Vântul trece prin gecilegroase de puf ca prin nişte tri-couri. Pornim încet pe traversă. Învreo oră ajungem la bazaCanaleta. Acolo e o peşteră undene adăpostim şi ne hidratăm.Collin e la capătul puterilor.Răspunde foarte greu la comenzi.Carlos mă ia deoparte şi măîntreabă ce să facem: să-l în-toarcem din drum, să ne maiodihnim? E o decizie tare grea!Collin s-a antrenat mult, a dormitîn cortul hipoxy vreme de douăluni şi ar fi păcat să nu facă vârful.Mai avem 2-3 orepână în vârf, de-pinzând de cât de re-pede se va mişcaCol l in . Discut cuel şi-i reamintesccă t r e b u i e s ăse hidrateze, sămănânce imediat şisă se concentrezepe respiraţie, îl incu-rajez că poate să ofacă şi ajungem lainţelegerea săîmpărţim grupul îndouă: Carlos, Alex şicu mine începem săurcăm în ritm rapid, Charlie şiCollin ne urmează. Pe drumdepăşim un grup de trei francezi.Unul dintre ei era legat cu obucată de coardă şi ceilalţi doiîncercau să-l tragă la deal.

În vreo oră şi jumătate amajuns sub vârf. Ne-am aşezat pepietre. Vântul se potolise şi era ocăldură teribilă. Am dat jos unrând de haine şi l-am aşteptat peCollin. Am hotărât că e bine săurcăm toţi pe vârf în acelaşi timp.Într-un târziu a ajuns şi Collin,l-am sprijinit şi am urcat împreunăpe vârf. Şi suntem, iată, la 6 962de metri deasupra Lumii!. Amiculmeu a început să plângă de bu-curie. A fost foarte mişcat de faptulcă l-am ajutat şi încurajat sămeargă până la capăt. Ne rotimprivirile: de jur – împrejur, vârfuride 6000 – 6500 m. Gheţari, văiadânci, creste înzăpezite, linişte şimult soare. Razele lui caldemângâie tricolorul pe care-l ridic însemn de trofeu. Trăiesc o

senzaţie de bucurie amestecată

cu pace, ca şi cum locurile mi-ar fifoarte cunoscute şi cumva pri-etenoase, ca si cum în sufletulmeu am mai fost aici sau munţiide aici sunt la fel cu cei dragi su-fletului meu, cei de acasă. Odatăcucerit, constat că, totuşi, nu e unmunte dificil, e doar capricios.Închid ochii şi-i sunt recunoscător.Ascensiunea a durat 7 ore şi 4minute. Am coborât în două ore şijumătate. Vecinii petrecăreţiplecaseră lăsând în urmă ogrămadă de gunoaie. Le-amstrâns şi le-am pus într-un sac deplastic. Vântul a crescut în inten-sitate. Probabil că se apropie de80 km//h. În tabăra 3 nu mai eranici un cort. Toată lumea a coborâtdin cauza avertizării de vreme rea.Noi nu mai aveam nici timp, nicienergie să o facem. Ne pregătimsufleteşte de încă o noapte fărăsomn. Carlos încearcă săpregătească nişte cartofi cubrânză. Din cauza altitudinii apanu fierbe şi cartofii deshidrataţisunt numai cocoloaşe. Refuz sămănânc întrucât îmi aduc aminteşi acum de experienţa foarteneplăcută cu mâncarea semi-fiartă în Himalaya. Mă mulţumesccu nişte nuci şi un energy bar. Adoua zi colegii mei de expediţies-au plâns de probleme sto-macale severe din cauzamâncării. Uite-aşa înveţi, nu pecalea cea mai uşoară, din

experienţă…Se lasă întunericul. Verificăm

încă odată asigurarea corturilor,ancorele, corzile. Vântul sedezlănţuie cu furie. În timp cestăteam ghemuiti în cort l-amvăzut pe Carlos, care e maislăbuţ, ridicat de vreo 4-5 ori devânt la 20-30 cm deasuprapământului, cu saltea cu tot, deparcă ziceai că levitează. Am ieşitde vreo trei ori afară şi am reasi-gurat cortul. Câteva sfori eraurupte, câteva ancore, smulse…Ne pregătisem de ce e mai rău.Ne-am pus tot echipamentul înrucsacuri, cu excepţia sacului dedormit şi a saltelei, am statîncălţaţi cu bocancii şi am hotărâtcă dacă va ceda cortul să ieşim şisă ne refugiem în cortul dom, careare structură metalică şi e acoperitcu prelate rezistente la vânt.

30 Ianuarie: După o noaptede coşmar, fără să fi închis ochii osecundă, am demontat corturile şiam coborât direct în basecamp. Întabăra 3 erau câteva zeci de cor-turi şi un număr apreciabil dealpinişti care ne-au întâmpinat şine-au întrebat cum e vremea sus.Cred că se putea citi destul debine pe feţele noastre oroareanopţii acoperind cumva bucuriareuşitei…

Aconcagua, rămâi cu bine.Pe mine mă aşteaptă alte şi alteprovocăr i în fasc inanta ş imisterioasa Lume de lângă Cer.

Adrian LAZA – alpinistSelecţie şi adaptare:

Mihai BUZNEA