Aparatul genital feminin

-este mai complex decât cel masculin datorită corelaţiilor hipotalamo-hipofizare şi a modificărilor ciclice ale mucoasei uterine;-este format din gonada feminină (ovar), căile genitale şi organele genitale externe;-glandele mamare şi placenta au strânse corelaţii cu aparatul genital feminin;

OVARUL-principala structură, sediul de fromare şi maturare a gameţilor feminini;-are o importantă funcţie endocrină;-structura histologică-este învelit la exterior de epiteliu germinativ cubic sau turtit;-corticala situată subepitelial este alcătuită din foliculi ovarieni şi zone cicatriceale;-medulara este zona centrală şi este puternic vascularizată;Corticala-se caracterizează prin prezenţa foliculilor ovarieni în diferite stadii de evoluţie sau involuţie, corp galben sau corp albicans;-la periferie există epiteliu cilindric ciliat (tinere), cubic (adulte) sau turtit (vârstnice); are mare importanţă patologică – multe tumori pot lua naştere la acest nivel → sursă tumorigenă;-2 zone: superficială cu multe fibre colagene = albuginee, şi profundă = foliculară, cu ţesut conjunctiv bogat celular (stroma), nuclei hipercromi, numeroşi, dispuşi „în vârtej”; celulele sunt puternic hormono-dependente (din ele se diferenţiază structuri endocrine ale ovarului);Medulara-conţine ţesut conjunctiv lax cu fibre reticulinice şi elastice şi fibre musculare netede;-este o zonă puternic vascularizată – vase voluminoase întortocheate, confundabile cu o hemoragie;-conţine fibre nervoase amielinice;-la nivelul hilului există glanda hilului de tip simpaticotrop cu celule asemănătoare celulelor Leydig, responsabile de apariţia sindromului de masculinizare a femeii;

Dezvoltarea şi maturarea foliculilor ovarieni-foliculii se găsesc numai în corticală, în număr de 300-400 mii la naştere, din care se maturează 300-400;-multiplicarea ovogoniilor se termină aproximativ în luna 6 intrauterină;-prima diviziune meiotică are durată foarte lungă, începe în viaţa fetală şi se termină cu puţin înainte de perioada de criescenţă;-maturarea are loc sub influenţa a 3 hormoni hipofizari: FSH, LH şi LTH;-între ziua 1-13 are loc dezvoltarea şi maturarea foliculului sub influenţa FSH;-ziua 13-15 – ovulaţia – intervin mai mulţi factori, dintre care LH;-după ziua 15 se formează corpul galben care degenerează în ziua 26-28 dacă nu are loc fecundarea, fiind înlocuit de ţesut cicatriceal; este menţinut de LTH;1).Foliculii primordiali-se văd destul de rar;-se formează din ovocit I, înconjuraţi de celule epiteliale folciulare dispuse discontinuu;2).Foliculi I-dimensiuni de 200μ;-conţin un ovocit I şi epiteliu folicular continuu uni- sau bistratificat; dă naştere unei membrane granuloase;3).Foliculi II (antral)-la pubertate şi după aceasta, sub acţiunea FSH are loc activarea foliculului II;-o parte evoluează spre foliculi cavitari;-majoritatea involuează şi rezultă foliculi atrezici;-constituie mediul de formare a tuturor structurilor foliculului matur;-conţine un ovocit a cărui creştere se realizează prin acumulare de substanţe nutritive;-membrana granuloasă la acest nivel este bine dezvoltată;-se diferenţiază 2 teci: epitelială internă şi epitelială externă;

-în folicul există o cavitate numită antru, care acumulează lichid folicular cu compoziţie asemănătoare plasmei şi are rolul de a împinge ovocitul la periferie;4).Folicul matur-folciul de Graaf;-ocupă întreaga grosime a corticalei, proemină la suprafaţa ovarului;Membrana granuloasă-conţine celule epiteliale foliculare cubo-cilindrice care produc lichidul folicular;-ovocitul este excentric, învelit de celule foliculare (corona radiata); se leagă de membrana granuloasă prin cumulus ooforus; coroana radiată însoţeste ovocitul expulzat, asigurând nutriţia acestuia;Teaca epitelială internă-are structură endocrină, bogat vascularizată cu celule ovalare, poligonale cu nuclei rotunzi, ovalari; citoplasma conţine incluziuni lipidice;-aspect epiteloid dispus în cordoane separate de capilare;-elaborează foliculina;Teaca epitelială externă-în trecut se credea că este fromată din celule conjunctive, dar în prezent se ştie că este fromată din celule contractile cu rol în colabarea (contractarea) foliculului după ovulaţie;-funcţie nutritivă şi de protecţie;

Ovocitul III-haploid, cu nucleu excentric, veziculos, nucleolat;-la suprafaţa ovocitului între coroana radiată şi ovocit există o structură acelulară omogenă PAS(+) numită zona Pellucida: structură mixtă, formată mai ales din prelungiri ale celulelor foliculare şi expansiunile membranei ovocitului; are semnificaţia unei membrane multifuncţionale prin care se realizează schimburile între ovocit şi mediu (nutriţie, excreţie);

Ovulaţia=fenomen central al ciclului ovarian;-are loc în zilele 13-15 ale ciclului uterin;-are loc expulzarea ovocitului II înconjurat de corona radiata, cumulus ooferus şi lichid folicular;-odată cu ovulaţia, la nivelul foliculului au loc: hemoragie în cavitatea foliculară, colabarea foliculului, o proliferare celulară cu formarea corpului galben.Corpul galben-este o glandă endocrină tranzitorie formată sub influenţa LTH;-secretă progesteron;-„corpus luteus” (latină)=luteină=progesteron;-poate fi ciclic (dacă nu are loc fecundaţia) sau de sarcină (gestativ) – este complet structurat în luna 3 şi începe involuţia sa din luna 5-6, pentru că funcţiile sale sunt preluate de placentă;-este format din 2 tipuri de celule comune ca formă (poligonale sau rotunde) şi citoplasma pigmentată în galben – lipocromă;

1).celule luteinice mari-dispuse central;-provin din celulele membranei granuloase;-secretă progesteron;2).celule luteinice mici-nucleu hipercrom;-provin din celulele tecii interne;-pe lângă progesteron, secretă cantităţi mici de foliculină;

-involuţia se datorează scăderii concentraţiei de LH şi LTH;-celulele luteinice prezintă modificări de degenerescenţă grasă, se dezintegrează şi rezultă o nouă hemoragie în interiorul corpului galben; apoi se formează un ţesut de granulaţie organizat ca o cicatrice fenestrată; aceasta se hialinizează si rezultă corpul albicans;Atrezia foliculară este modalitatea particulară de involuţie a folciulilor în surplus şi constă în distrugerea ovocitului şi celulelor foliculare şi în proliferarea celulelor tecale care sunt înlocuite de ţesut conjunctiv

(cicatriceal); uneori în foliculul fără ovocit persistă o cavitate granuloasă înconjurată de cele 2 teci = foliculi anovulatorii care continuă secreţia de foliculină şi pot determina hemoragii uterine;

UTERUL=organ musculo-cavitar în formă de pară; prezintă corp, ist şi col, cavitatea corpului şi canalul cervical;-structural: tunica externă coincide cu seroasa peritoneală; tunica medie este musculară – miometru, iar tunica internă este mucoasă – endometru;Structura uterului negestant-conţine seroasa peritoneală;-tunica musculară este solidarizată prin fibre de ţesut conjunctiv; -didactic există 3 structuri: extern (subseros, cu fibre longitudinale), intern (submucos, fibre longitudinale, circulare, spiralate) şi mediu (principal – vascular, reţea plexiformă de elemente musculare netede; acesta este cel mai voluminos, are pereţii vasculari formaţi din fibrele miometrului);-la nivelul colului există fibre musculare şi elastice şi colagene;-tunica internă: a). endometru – suprafaţă netedă, mucoasa cavităţii uterine, alcătuită din epiteliu cubo-cilindric fără celule mucipare, cu glande de tip tubular simplu; în corion există celule mici, rotunde sau ovalare puternic hormono-dependente; b). mucoasa colului – cutată, formată din epiteliu cilindric înalt, cu multe celule mucipare; prezintă glande puternic ramificate; în corion există celule fusiforme şi este slab hormono-dependentă; c). mucoasa exocolului – porţiune vaginală formată din epiteliu stratificat pavimentos nekeratinizat; la trecerea de la un tip de ţesut la altul este mare frecvenţa tumorilor → cancer de col uterin.Structura endometrului-epiteliu simplu cilindric, predomină celulele neciliate;-glandele sunt invaginaţii ale epiteliului de acoperire, sunt situate în corion şi ajung până la nivelul miometrului;-sunt glande simple sau bifurcate: are loc regenerarea endometrului îndepărtat, funcţie secundară hormono-dependentă;-corion: tip particular, hormono-dependent, reţea conjunctivă cu celule reticulinice şi prelungiri;-în ochiurile reţelei există fibroblaste, macrofage şi PMN;-în 2/3 superficială au loc modificări ciclice – este zona funcţională;-1/3 profundă este zona bazală şi are loc regenrarea endometrului;Zona funcţională conţine vase sanguine spiralate, helicoidale care au un mod caracteristic de contracţii ritmice determinând la nivelul endometrului fenomenul de congestie/ischemie cu rol în declanşarea mentruaţiei.Modificări ciclice ale endometrului-depind şi corespund ciclului ovarian;-alcătuiesc ciclul menstrual: 28 zile (25-30);-prima zi de hemoragie=prima zi a ciclului;-dependent de: foliculină – responsabilă de dezvoltarea căilor genitale, are acţiune proliferativă asupra mucoasei uterine, fiind activ în primele 13 zile de ciclu; progesteron – pregăteşte mucoasa uterină pentru primirea zigotului şi asigură menţinerea sarcinii.-din ziua 13 se reface mucoasa uterină;Ciclul uterin – 4 faze:1). hemoragic, menstrual (1-5 zile)2). proliferativ/foliculinic (5-13 zile) – endometrul suferă un proces de proliferare; îngroşarea endometrului se realizează prin proliferarea glandelor şi modificările de la nivelul corionului: glandele cresc numeric şi în lungime, la început sunt drepte, apoi devin şerpuitoare, încolăcite; celulele epiteliului glandular devin cilindrice, înalte, bazofile, corionul devine edemaţiat, congestionat, citoplasma este optic vidă, aspectul mucoasei este bazofil; -în zilele 14-15 are loc ovulaţia; se constituie corpul galben → secretă progesteron3). secretor/progesteronică – începe în ziua 16 şi se menţine până în ziua 26;-sub influenţa progesteronului glandele devin secretorii;-endometrul se îngroaşă datorită proliferării glandelor: celulele conjunctive se tumefiază, îşi prind prelungirile, devin voluminoase, rotunjite, cu aspect asemănător cu celulele din placenta maternă

(decidua) şi se numesc celule pseudodeciduale; citoplasma este eozinofilă, încărcată cu glicogen şi lipoproteine;4). stadiu premenstrual/ischemic (zilele 27-28), are loc degenerarea corpului galben, au loc procese degenerative şi necrotice ale endometrului; se infiltrează mucoasa uterină cu PMN; zonele necrotice se desprind, cad în lumenul uterului şi sunt eliminate cu o cantitate de sânge provenită mai ales din venulele endometriale necrozate;

Corelaţia hipofizo-ovaro-endometrială-modificările au loc datorită hormonilor (foliculina şi progesteron) ovarieni care sunt dependenţi de hormonii gonadotropi hipofizari → relaţie de feedback;-în primele 13 zile se elaborează FSH şi LH, care declanşează maturarea foliculului ovarian cu elaborarea de estrogen;-în perioada preovulatorie creşte brusc secreţia de FSH şi LH;-prezenţa foliculinei determină refacerea şi proliferarea endometrului şi inhibă elaborarea de FSH, dar nu şi de LH care va determina maturarea completă a foliculului ovarian → ovulaţia;-LTH asigură formarea şi menţinerea corpului galben cu eliberarea de progesteron;

Uterul gravid-are loc hipertrofia miometrului prin hipertrofierea fibrelor musculare; hiperplazia – creşterea numerică a fibrelor musculare se face prin diviziune şi metaplazia fibrocitelor; are loc creşterea fibrelor elastice şi colagene care împiedică ruperea peretelui uterin; modificările la nivelul colului uterin sunt mai puţin accentuate şi constau în edem şi congestie;-au loc modificări ale endometrului, în paralel cu constituirea placentei;Postpartum uterul involuează.Ovocitul II eliminat în trompa uterină, împtrună cu spermatozoidul formează zigotul care se transformă în morulă, apoi în blastochist când apare cavitatea;-în ziua 5 are loc nidaţia (fixarea zigotului în mucoasa uterină) care se completează în ziua 9; aceasta are loc în momentul în care mucoasa este în fază secretorie; endometrul are aspect spongios datorită dilatării glandelor; -zona dintre miometru şi zigot este decidua care participă la edificarea placentei materne;-există modificări ce favorizează sau se opun nidării: proliferarea fibrelor colagene şi reticulinice, existenţa unor enzime care inhibă enzimele trofoblastului, se elaborează Ac antiembrionari, intensificarea sintezei de MPZ sulfatate.

Placenta-organ de tranziţie alcătuit din 2 structuri diferite ca origine;-placenta fetală este trofoblastică;-placenta maternă este deciduală (endometrială);Placenta fetală-blastocitul se formează în ziua 5 – în momentul nidării există o cavitate delimitată de un rând de celule epiteliale=trofobalst şi la un pol o grupare de celule=embrioblast;-trofoblastul are o puternică activitate histiolitică şi sapă o cavitate în grosimea endometrului – embrionul se implantează;-se formează 2 rânduri celulare:profund citotrofoblastul şi la exterior sinciţiotrofoblastul;-în dezvoltarea placentei există 2 stadii: previlos (ziua 6-13, fără vilozităţi) şi vilos (din ziua 13 la naştere):-previlos:stadiul previlos – perioada prelacunară

-trofoblastul are 2 straturi celulare citotrofoblastice cu celule ovale dispuse pe o membrană bazală, citoplasma este clară; -sinciţiotrofoblastul prezintă un strat continuu de citoplasmă cu numeroşi nuclei hipercromi;-cele 2 straturi ale trofoblastului separă circulaţia fetală şi maternă;

-stadiul previlos – perioada lacunară-apar lacune în grosimea endometrului, provenite din distrugerea stromei şi glandei;-lacunele sunt produsul de necroză al glandelor;

-stadiul vilos începe în ziua 13 şi durează până la naştere; prezintă 2 perioade: perioada de elaborare şi perioada de stare a placentei;

-vilos:perioada de elaborare – se edifică vilozităţile; etape: a).formarea vilozităţilor primare (constituite din ax central citotrofoblastic tapetat de sinciţiotrofoblast); se stabileşte circulaţia placentară maternă; b).vilozităţile secundare se formează ca urmare a pătrunderii mezenchimului extraembrionar în vilozităţile primare; mezenchimul extraembrionar devine corion; c).vilozităţile terţiare apar când din mezenchimul local vilozitar se diferenţiază vase sanguine şi insule de hematopoeză;-perioada de stare – placenta îşi măreşte volumul prin dezvoltarea progresivă a sistemului vascular vilozitar şi creşterea cotiledoanelor cu multiplicarea vilozităţilor;-placenta umană este discoidală, cu diametrul de 23-25 cm, grosime de 2,5 cm şi greutate de 15 g; alantoplacenta – de-a lungul vaselor alantoidiene; placenta hemocorială – corionul face separaţia dintre circulaţia maternă şi fetală.Placenta maternă-derivă din deciduă;-este alcătuită din placa corială (ţesut mezenchimal, corionul este tapetat înspre cavitatea amniotică de epiteliu simplu) şi ţesutul corial propriu-zis cu unitatea morfofuncţională cotiledonul, cu sistem vascular propriu conectat cu vasele ombilicale;-vilozităţie au ax central, sunt tapetate de epiteliu trofoblastic aşezat pe membrana bazală, cu fibre reticulinice şi de colagen; în lunile 2-5 se observă celulele Hoffbauer de origine monocitară cu rol eritropoetic şi fagocitar.

Bariera placentară (feto-maternă)-formată de toate structurile ce separă circulaţia fetală de cea maternă: epiteliu, membrana bazală epitelială, spaţiu conjunctiv corial, membrana bazală capilară şi endoteliul capilar;-are loc îmbătrânirea sa prin fibrozarea axului conjunctivo-vascular, sclerozarea vaselor şi unirea citotrofoblastului şi sinciţiotrofoblastul;-placenta matură prezintă septe placentare care compartimentează spaţiul (intervilos) în compartimente cu câte un cotiledon;

GLANDA MAMARĂ-glandă cutanată cu structură complexă hormono-dependentă;-are dublă importanţă: biologică şi patologică (sediul unor tumori);Histogeneza-se dezvoltă din 2 muguri epiteliali ai cretelor mamare epidermice;-din mugurii epiteliali rezultă parenchimul;-din ţesutul conjunctiv subectodermic rezultă stroma interlobulară şi intralobulară;-se dezvoltă la pubertate;-este funcţională la femeia gravidă;-prebuberal glandele mamare sunt formate din ţesut conjunctiv dens acelular, porţiunea epitelială fiind constituită din porţiunea iniţială a canalelor galactofore juxtamamelonare;-sub acţiunea estrogenilor şi a progesteronului se dezvoltă componenta epitelială şi se formează sistemul de canale;Glanda mamară în repaus-la femeia negravidă;-glandp tubuloasă, fiecare tub se ramifică la lobul – unitatea morfofuncţională a glandei;-LOB: - reprezintă glanda tubulo-alveolară ramificată; structuralitatea devine completă în gestaţie şi lactaţie; canalele galctofore sunt situate în profunzime – canale interlobare – canalicule intralobulare – se termină în deget de mănuşă prevăzut cu muguri de aşteptare (se dezvoltă acinii secretori);Canalele galactofore sunt formate din epiteliu stratificat pavimentos dispus pe o membrană bazală; tunica conjunctivo-elastică este dublată de celule mucipare;Canalele interlobulare au epiteliu cubic bistratificate dispus pe o membrană bazală, celule mioepiteliale şi o tunică fibro-elastică; canalele se găsesc într-o stromă fibrilară densă nefuncţională;Canalele intralobulare se termină în deget de mănuşă; stroma cuprinde celule nefuncţionale hormono-dependente;-glanda suferă modificări cicliceGlanda mamară în gestaţie+lactaţie-2 faze ale transformării: proliferativă (luna 1-4) şi secretorie (din luna a 5-a la naştere);

-în faza proliferativă se dezvoltă componenta epitelială, se amplifică sistemul canalicular, se ramifică mugurii de aşteptare formând acini – poliedrici cu epiteliu simplu cilindric dispus pe o membrană bazală înconuraţi fiind de celule mioepiteliale;-în faza secretorie, la sfârşitul lunii 4 glanda este complet structuralizată; în gestaţie se secretă un lichid seros – colostru; la 1-2 zile după naştere secreţia devine lactată; între glanda în gestaţie şi lactaţie nu există deosebiri funcţionale ci secretorii;-proteinele prezente în lapte se elimină prin proces merocrin în timp ce lipidele prin proces apocrin;-există un ciclu secretor cu 3 faze: sinteză, secreţie şi eliminare şi refacere;-regresiunea glandei mamare este influenţată de lipsa reflexului mamelonar (nu se elaborează hormoni androgeni, acumularea laptelui, cu colabarea vaselor), topirea acinilor.