Stiri 26 octombrie 2020, a treia parte

Cum îşi protejau viticultorii din zona Dealul Mare butoaiele cu vin de invidia duşmanilor. Misterul dinţilor de lup 24 octombrie 2020, 04:20 de Diana Frîncu

Uşa de la intrarea în crama de la 1777 este încadrată de colţi de lup FOTO Muzeu Crama 1777 Până să ajungă să pritocească vinul, în luna lui Ningău, ţăranul român ducea o luptă continuă cu fricile ancestrale, transmise de la o generaţie la alta.

Nu era o frică de ceva concret, palpabil, ci mai degrabă era o teamă de un rău care s-ar fi putut abate de niciunde asupra casei. În gospodăriile tradiţionale vom regăsi şi astăzi urme străvechi care arată cum înţelegeau ţăranii să lupte cu temerile lor. De la colţii de lup înfipţi strategic în cadrul uşii până la boldurile înalte şi ţuguiate din vârful cel mai înalt al acoperişului, totul avea o simbolistică aparte, fără nicio legătură cu esteticul, aşa cum am putea crede la prima vedere.

Necazul nu se rezuma doar la boală, la durerea fizică, ci îl regăsim mai ales în răul pe care altcineva, din afara cuibului, l-ar fi putut face casei, gospodăriei cu totul, din invidie, din ranchiună, din duşmănie. Ţăranul român a simţit astfel nevoia să se protejeze cumva, dar nu cu arme, nu cu violenţă, ci cu o reprezentare a ei, cu simboluri pe care şi astăzi le regăsim în arta populară tradiţională. ”Dacă le-am numi superstiţii deja se creează aşa un zid şi parcă îl desconsiderăm pe ţăranul român care era extrem de profund, un trăitor. Eu mă feresc să le spun superstiţii. Când spunem astfel, parcă judecăm. Le-aş numi frici, emoţii. Fricile lor erau date de faptul că oamenii aceştia trăiau într-un contact continuu cu universul şi atunci tot ceea ce vedem în jurul nostru era şi putere şi temere”, explică Emilia Savelovici, muzeograf la muzeul Crama de la 1777 din comuna prahoveană Valea Călugărească.

1

FOTO Muzeu Crama de la 1777, Valea Călugărească

Aici, la Valea Călugărească, în inima podgoriilor din zona Dealu Mare, regăsim o frântură din poveştile străvechi ale moşnenilor care trăiau pentru şi din viticultură. Pentru ei, răul cel mare coborât din văzduh sau poate din ochiul duşmanului invidios, s-ar fi putut abate mai ales asupra butoaielor cu vin. Aşa se explică de ce încă din pragul cramei, dar şi pe portal regăsim ”îmblânzitoarele” gândurilor rele, colţii de lup. Emoţiile viticultorilor nu erau date de faptul că vii să le furi vinul, căci se pare că uşa Cramei era imbatabilă. Fricile lor erau de altă natură, şi anume, faptul că în momentul în care tu intri cu o stare de invidie, energie umană vie, vinul, materie vie, se strică! ”La prima vedere par a avea un simplu rol estetic, dar se pare că, rolul lor era unul de apărare. Se pare că viticultorii au „înfierat” subtil acest chenar dublu cu dinţi de lup pentru a <>, a <>, dacă vreţi, gândurile de invidie a celor care intrau în Cramă.

Emoţiile viticultorilor nu erau date de faptul că vii să le furi vinul, căci se pare că uşa Cramei era imbatabilă. Fricile lor erau de altă natură, şi anume, faptul că în momentul în care tu intri cu o stare de invidie, energie umană vie, vinul, materie vie, se strică! Erau fricile lor, emoţiile lor faţă de care găseau soluţii optime în vederea restabilirii armoniei, în conformitate cu ordinea bună a lucrurilor”, explică muzeograful Emilia Savelovici.

2

Nu doar colţii de lup aveau acest rol protector, ci şi alte elemente din arhitectura casei tradiţionale, pe care le descoperim şi astăzi fie în cătune de munte şi chiar la noile construcţii, dar cu o cu totul altă simbolistică. Boldurile acoperişului erau înalte şi ascuţite şi orientate spre cer. Poziţia şi forma nu erau deloc întâmplătoare, ci aveau menirea să ”înţepe” răul. „Este, dacă vreţi, o continuare a dinţilor de lup. Pentru că la nivelul mentalităţii tradiţionale, tot ceea ce era ascuţit, bolduit înţepa, alunga răul. El nu avea rol de paratrăsnet pentru că era din lemn, n-are nicio legătură, nici măcar rol estetic. Ele înţepau în văzduh, pentru că ţăranul ştia că răutăţile sunt acolo în văzduh. Ele trebuia înţepate tocmai ca să nu coboare în casă”, explică Emilia Savelovici.

FOTO Muzeu Crama de la 1777, Valea Călugărească Deşi mulţi consideră că prezenţa dinţilor de lup

3

în chenarul uşii sau al boldului ascuţit din vârful acoperişului au un rol strict estetic, acest aspect este negat de cei mai mulţi etnografi. ”Până la urmă ne aflăm în anul 1777 când ţăranul moşnean nu avea el timp de dichisuri”, spune muzeograful Cramei de la Valea Călugărească.

FOTO Muzeu Crama de la 1777, Valea Călugărească Dinţii de lup, în forma lor stilizată, îi regăsim nu doar în pragul caselor străvechi, ci în aporape întreaga tradiţie populară. Această formă de protecţie împotriva răului o vedem inclusiv la coada lingurii de lemn, la scoarţe, la cruce şi chiar în decorul blidelor din lut. ”Sigur poate fi doar o supoziţie, dar atunci de ce regăsim aceşti colţi de lup în toată arta populară de la noi, din Maramureş şi până la Mehedinţi şi Muntenia. Toate aceste chenare au un rol protector, de îmblânzire a spaţiului, a locului”, spune Emilia Savelovici.

* * *

Vechile retete de bauturi ale romanilor. Ce proprietati miraculoase erau atribuite vinului cu patrunjel, cu menta sau pelin Dana Mihai

,,,Nebunia tineretilor si toiagul

4

batranetilor", vinul a ocupat un loc central in viata si in traditiile taranului roman. In vechime, oamenii isi preparau in gospodarie anumite bauturi pe baza de vin, folosite pentru boli cardiovasculare, de plamani sau pentru anemiiVinul, care insoteste ritualic poporul roman la toate momentele de trecere, de la botez si pana la moarte, a ocupat un loc foarte important in viata si in traditiile poporului roman. In jurul vitei de vie si a vinului s-au dezvoltat un adevarat calendar - ,,cand sunt strugurii copti in vie", ,,cand da vinul in fiert" -, dar si o simbolistica puternica, vinul fiind echivalentul sangelui Mantuitorului, Sfanta Impartasanie, dar si o parte a trinitatii alimentare untdelemn-vin-paine.

O expresie populara spune ca ,,Vinul... bata-l vina, e toiagul batranetilor si nebunia tineretilor" pentru ca, pe langa simbolistica si folosirea ca aliment, vinul era si un medicament la indemana in gospodariile oamenilor.,,Proprietatile antiseptice ale vinului s-au descoperit inca din Antichitate. De exemplu, vinul era folosit pentru purificarea apei potabile, deoarece contine alcool, iar Hipocrate il considera vital pentru o viata indelungata.

Cercetarile moderne au aratat ca vinul rosu este o sursa naturala de resveratrol, o substanta puternic antioxidanta, care protejeaza inima si creierul, prelungind viata. Taranii nu stiau proprietatile stiintifice ale vinului, dar i-au observat efectele. De aici si expresiile potrivit carora vinul este <<laptele batranilor>> sau <<toiagul batranetilor>>, licoarea avand efecte benefice in special catre varsta senectutii", explica Emilia Savelovici, muzeograf la Muzeul Crama 1777 din Valea Calugareasca.Prin observatii empirice asupra naturii, taranii au pus la punct retete de medicamente pe baza de vin. Una dintre ele era vinul cu patrunjel. Un litru de vin se punea la fiert cu 300 de militri de miere din 10 fire de patrunjel. Amestecul era apoi lasat la macerat 10 zile si se consuma dimineata, pe stomacul gol.

,,Marturiile consemnate de surse istorice arata ca acest vin cu patrunjel era folosit nu doar pentru prevenirea bolilor de inima, ci si pentru tratarea lor, atat vinul, cat si patrunjelul fiind cunoscute pentru astfel de efecte. Recent, au existat discutii potrivit carora fierberea mierii produce un amestec toxic, insa din discutiile pe care le-am avut cu apicultori cu traditie, a reiesit ca fierberea cel mult diminueaza efectele mierii", spune muzeograful care a cercetat vechile retete de vin ale romanilor din numeroase surse.

O alta reteta era cea de vin cu menta, produsa similar, cu adaos de 10 fire de menta. Era folosita pentru astm, bronsita acuta si pneumonii, dupa ce oamenii au observat ca planta medicinala avea un rol important in usurarea respiratiei. Astfel de retete, pe baza de vin si diverse ierburi, inclusiv menta, au ramas si de la Hipocrate, cel mai vestit medic al Greciei antice.

5

In zona Valea Calugareasca, localitate din podgoria Dealu Mare, renumita pentru vinurile sale rosii, muzeograful Emilia Savelovici a descoperit si o reteta de vin cu leustean. Acesta se face din ,,vin curat", adica natural, si 7 fire de leustean, planta aromatica fiind mult mai puternica ca aroma decat patrunjelul, de unde si cantitatea mai mica din macerat. Amestecul este folosit, si astazi, pentru afectiuni ale fierii.

,,Munca din mediul rural, puternic solicitanta fizic, dar si mancarea grea fac ca multe femei sa sufere de afectiuni ale fierii, pe care le trateaza cu vin cu patrunjel", spune muzeograful.O alta reteta care se fabrica si in zilele noastre, inclusiv de producatorii din Valea Calugareasca este vinul pelin. Cu o aroma inconfundabila, extrasa din planta medicinala, vinul pelin este foarte bun pentru bolile de sange, anemii, debilitati fizice si, in general, carente de vitamine ale organismului.Pe langa resveratrol, molecula ce prelungeste durata de viata a organismelor, in vin sunt si 24 de elemente, inclusiv mangan, zinc, rubidiu, fluor, vanadiu, iod, titan, cobalt etc. Consumul trebuie sa fie moderat si recomandat in special dupa 40 de ani, cel mult doua pahare pe zi barbatii si un pahar femeile.

Ce erau afeniacul, mursa si mustareata

Printre vechile bauturi ale romanilor se numara si afeniacul, ,,stramosul" afinatei. Acesta se producea din alcool si afine sau coacaze ori, in general, fructe de padure. Copiii beau mursa de miere, o bautura care se obtinea din apa sau lapte si ceea ce rezulta dupa spalatul fagurilor. Daca era lasata la fermentat, rezulta o bautura usor alcoolizata.

Mursa de miere era o bautura pe care o preferau si copii, realizata din lichidul obtinut din spalarea fagurilor si apa sau lapte

FOTO Dana Mihai / Muzeul Crama 1777 Valea Calugareasca

6

Tot din natura se obtinea, cu mare greutate, mustareata. Oamenii mergeau in padurile de mesteacan, pana sa dea frunza, si faceau o incizie la radacina copacilor de unde, cu un pai de urzica sau de orz, extrageau seva albicioasa. Bautura se bea pe loc pentru ca oxida si era cunoscuta pentru puternicele sale efecte tonice. Chiar daca romanii nu o mai folosesc, mustareata este foarte populara si in zilele noastre in Rusia sau nordul Europei, Chinei si Americii, fiind considerata o bautura medicinala cu efecte exceptionale.

* * *

Valoarea tichetelor de masă a crescut cu „fabuloasa” sumă de 0,01 lei 25 octombrie 2020, 13:04 de Elena Deacu

Valoarea tichetelor de masă a crescut cu „fabuloasa” sumă de 0,01 lei Valoarea unui tichet de masă a crescut, din octombrie, cu „fabuloasa” sumă de 0,01 lei, reiese dintr-un act normativ publicat vineri în Monitorul Oficial

Până în prezent, valoarea nominală maximă a tichetelor de masă a fost de 20 de lei, în vigoare din aprilie 2020. Un ordin al Ministerului Muncii şi al Ministerului Finanţelor publicat vineri în Monitorul Oficial stabileşte un nou cuantum maxim al unui tichet de masă. Mai precis, acesta creşte de la 20 la 20,01 lei. Această valoare se aplică începând cu semestrul II al anului 2020, mai precis începând cu luna octombrie 2020. Pe lângă creşterea nesemnificativă şi inexplicabilă operată de cele două ministere, în actul normativ s-a strecurat şi o eroare. Mai precis, ministerele susţin că primele două luni ale anului viitor sunt februarie şi martie. „Valoarea nominală stabilită la art. 1 se aplică şi pentru primele două luni ale semestrului I al anului 2021, respectiv februarie 2021 şi martie 2021”, arată actul.

* * *

REPORTAJ Migraţia la sat: De ce aleg românii viaţa la ţară. „Majoritatea ne consideră curajoşi“ 24 octombrie 2020, 20:05 de Medeea Stan

Obligaţi de vremuri sau de bunăvoie, sute de mii de români o iau de la capăt anual: fug la ţară, departe de aerul înecăcios al oraşelor. Tineri şi bătrâni deopotrivă caută o viaţă mai liniştită, în sate de munte ori în apropierea oraşelor. „Weekend Adevărul“ a stat de vorbă cu cei care au luat această decizie, inclusiv cu cei influenţaţi de pandemie, şi a aflat despre bucuriile şi greutăţile unui orăşean la sat.

Elena Niţă e o tânără care a locuit în Bucureşti până acum aproape trei luni. La 30 de ani, a hotărât să lase în urmă agitaţia oraşului şi s-a mutat, cu

7

familia, în satul Colacu din Dâmboviţa, la 45 de kilometri de Capitală. Astăzi, locuieşte cu soţul şi cu fiul ei chiar în satul în care a copilărit, într-un container maritim amenajat. În această locuinţă temporară o să rămână încă un an, inclusiv în iarna aceasta, căci casa este încă în construcţie. La ţară contează din ce în ce mai puţin cât este ceasul, aşa că familia Niţă îşi stabileşte priorităţile doar pentru ziua următoare, fără să se simtă îngrădită de structura rigidă a traiului de la oraş. Elena s-a obişnuit să trăiască fiecare zi fără un program fix, iar acest ritm de viaţă mai lejer îi place şi soţului ei. Busola lor sunt acum câteva activităţi: terminarea casei, joburile desfăşurate de la distanţă şi educaţia fiului lor în vârstă de 5 ani, care va învăţa în următorii ani în familie, nu la grădiniţă sau la şcoală. Din pricina bugetului limitat, care vine din freelancing, Elena şi soţul ei au ridicat cu mâinile lor o casă pe un teren de 1.000 de metri pătraţi, care ar putea fi gata peste un an, dacă totul va merge strună.

Izolaţi într-o cameră la bloc

Povestea acestei familii este asemănătoare cu a multor tineri care au ales viaţa la sat în ultimii ani, o migraţie accelerată acum de pandemie. Potrivit celor mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică, în 2017, peste 100.000 de români s-au mutat în zona rurală. Cei mai mulţi au avut aceleaşi motive să facă saltul dintre betoane: au fugit în natură, lăsând în urmă traficul, poluarea şi înghesuiala din mijloacele de transport în comun. Au câştigat, în schimb, o viaţă într-un mediu mai curat, dar şi noi responsabilităţi. O zi în familia Niţă arată cam aşa: „Dimineaţa băiatul ia micul dejun, eu gătesc, fac curat, spăl vasele, soţul repară, tencuieşte, extinde instalaţia electrică – e foarte îndemânatic la multe lucruri care ţin de casă“, povesteşte Elena.

După aceea, soţul, web designer, petrece mai multe ore la laptop, pe când Elena, artist vizual, se organizează pe parcurs. În funcţie de nevoile şi dorinţele copilului, iese cu el la plimbare, să înveţe împreună despre lumea din jur, sau se ocupă de activităţile ei, pictură şi grafică pe tabletă. Uneori, vorbeşte cu clientele, căci are o afacere şi a creat brandul Lenani Art – pictează, între altele agende, pahare şi căni. Dar până vor mai pune la punct noul adăpost, magazinul online va lua o pauză.

„Chiar dacă nu voi mai putea lucra personalizat, periodic voi avea mici colecţii de produse din care doritorii îşi vor putea alege“, spune Elena. De la sat, livrarea probabil va decurge mai anevoios decât din Bucureşti, însă momentan asta nu o îngrijorează. După starea de urgenţă, familia Niţă a decis să se stabilească la ţară înainte să-şi termine de construit casa. Au fost izolaţi toţi trei la bloc, într-un apartament al părinţilor Elenei, unde aveau la dispoziţie numai o cameră. Alţi oameni, însă, s-au mutat deja din perioada

8

aceea la ţară sau la curte, iar unii dintre ei nici că s-au mai întors la bloc. „Copilul a avut regresie de limbaj, vedeam cum îl afecta situaţia de la o săptămână la alta, oricâte activităţi făceam în interior, aşa că am început să căutăm soluţii“, îşi aminteşte Elena despre lunile de carantină. „Trebuia să găsim o modalitate de a sta lângă casa ridicată de noi.“

Sură foto: Arhiva familiei Niţă

Viaţa în container, fără utilităţi

Primul gând să se mute la sat le-a venit acum cinci ani, când au aflat că vor fi părinţi. Se preocupau de viitorul copilului lor şi au găsit o nouă oportunitate, într-un mediu care li se părea mai sănătos. Datoriile la bancă ar fi fost prea stresante, aşa că au hotărât să strângă bani şi, încet, încet, să construiască chiar ei o casă pe terenul pe care-l aveau. „Am măsurat, am bătut cuie, am făcut adeziv, am legat grinzi de fier, ne durea fiecare muşchi. Una dintre marile surprize a fost că ne-am depăşit multe limite, am făcut o casă care stă bine în picioare, nefiind niciunul de meserie“, spune tânăra antreprenoare. „Soţul, chiar dacă a lucrat în domeniu acum foarte mulţi ani, se ocupa doar de interioare, nu ridicase niciodată o casă.“ În acest an, soţii Niţă au aflat despre containerele maritime scoase din uz, transformate în locuinţe, şi au căutat informaţii despre ele pe grupurile de Facebook „Mutat la ţară“. O casă tip container amenajată ar fi fost în jur de 12.000 de euro, ceea ce nu şi-ar fi permis. Până la urmă, au hotărât să cumpere un container şi să-l amenajeze singuri. Cu ajutorul unor prieteni au strâns 1.000 de euro, iar vreo 4.000, prin munca lor. Au cumpărat apoi un container de la o firmă din Bucureşti şi, după ce le-a fost livrat în sat cu o macara, l-au transformat într-o casă primitoare. Cu lucrurile împachetate în saci de rafie, s-au mutat conştienţi de greutăţile care îi aşteptau, precum lipsa apei curente, a toaletei în casă şi a centralei termice. Dar toate astea nu-i descurajează nici acum. „De la fereastra bucătăriei se vede pădurea, care este la 2 kilometri de casa noastră. Deşi cumpărăm în continuare tot ce avem nevoie, pentru că ne-am mutat prea târziu ca să facem grădina, ieşim mai ieftin decât în Bucureşti“, spune Elena.

9

Un acoperiş deasupra capului

Noua lor locuinţă are 3 metri lăţime, 6 metri lungime şi 2,4 metri înălţime. I-au adăugat şi o terasă tratată ignifug, pe care vor să o lăcuiască până la iarnă, iar la intrare au decorat „un stâlp al familiei“, pe care Elena l-a gravat manual, cu migală, cu numele Niţă şi cu ce-i uneşte pe ei trei: Iubire, Respect şi Echilibru.

Recunoaşte că rar le lipseşte confortul de la oraş, unde deveneau tot mai sedentari. Pentru acces la apă, soţii Niţă au instalat o pompă submersibilă într-un puţ folosit în trecut pentru udarea legumelor din grădină. Au găsit şi alte soluţii la problemele apărute: de exemplu, un magazin care le livrează cumpărăturile acasă, ceea ce e util, mai ales că n-au maşină personală. O altă dificultate este că furnizorii de Internet şi cablu abia se mobilizează în rural, dar speră să se rezolve şi asta în următoarele săptămâni.

Se gândesc de ceva timp la iarnă. Au cumpărat lemne pentru sobiţa metalică şi au început să-şi facă provizii. Miere cumpără din sat, la fel şi gogoşari, din care Elena a pus deja la borcane, şi vor mai lua şi alte legume pentru luni geroase. În ce priveşte adevărata casă, mai au de finalizat acoperişul, să facă scara şi finisajele interioare şi să izoleze în exterior, însă o mare parte din buget s-a dus pe container şi pe diverse reparaţii, aşa că vor lucra mai cu spor abia din primăvară.

Elena, la o cafea cu soţul ei, în locuinţa temporară

„Majoritatea ne consideră curajoşi. Da, suntem“

Până acum, n-au plecat urechea la părerile rudelor şi ale străinilor de pe Internet legate de stilul de viaţă ales. „Ne-au rămas alături oamenii care ne respectă deciziile şi care nu ţin morţiş să ne demonstreze că ei ştiu mai bine“, explică Elena. Unii n-au înţeles că se poate munci de acasă şi că în multe cazuri e mai complicat să ai afacerea ta decât să depinzi de businessul altcuiva. „Dacă nu munceşti, nu mănânci, mai ales la început, când abia atragi clienţi.“ Cât despre educaţia copilului, rudelor apropiate li s-a părut stranie şcoala urmată acasă, dar, până la urmă, s-au obişnuit. În viitor, după pandemie, Elena şi soţul ei vor să-şi aducă fiul la diverse cursuri în Bucureşti şi să mai participe la evenimente, ca înainte de coronavirus. Nu şi-au pus în cap să se izoleze de societate. Elena are un blog, „Iz de Viaţă“, unde scrie povestea familiei. I-ar plăcea, prin cuvintele şi experienţele ei, să-

10

i încurajeze pe alţii să ia decizii importante pentru viitorul lor. „Îmi doresc ca ceea ce eu fac public să inspire şi să demonstrez că se poate şi altfel. Se poate să fii mai rar posomorât. Majoritatea ne consideră curajoşi. Da, suntem!“

Viaţa la ţară, o soluţie şi în străinătate

În ultimii ani, tendinţele s-au schimbat într-o oarecare măsură – din ce în ce mai mulţi români lasă oraşul pentru sat. Înainte se dezbătea frecvent depopularea zonelor rurale, în continuare o realitate, însă noile hotărâri vizavi de locuire, în special ale tinerilor, oferă o speranţă: că satele s-ar putea revigora la un moment dat. Acest trend a prins şi în străinătate. Publicaţii americane şi britanice ca „The Wall Street Journal“ şi „The Sunday Times“ titrau recent: „Evadarea la ţară. De ce viaţa la oraş îşi pierde farmecul în pandemie?“ şi, mai simplu, „Ghid de mutat la ţară.“ Astfel de „ghiduri“ se găsesc şi la noi. Persoane între 25 şi 44 de ani îşi pun întrebări şi îşi dau sfaturi pe cele 50 de grupuri de Facebook ale proiectului „Mutat la ţară – viaţa fără ceas“, creat de Andy Hertz, originar din România, care s-a mutat în 2016, după şase ani petrecuţi în Londra, într-un sat din Apuseni. Grupul mare de pe Facebook a strâns peste 100.000 de oameni, iar în celelalte – cu teme de nişă sau împărţite pe judeţe – numărul variază. În viitor, Andy ar vrea să mai dezvolte platforma mutatlatara.ro şi să adauge noi grupuri pe reţeaua de socializare, de pildă pentru turism rural. Iar când va fi posibil, i-ar plăcea să organizeze un festival la sat. Deocamdată, resursele sunt limitate.

Rural matrimonial

Ca să evite neînţelegerile, Andy a stabilit cu echipa lui, care monitorizează activităţile din grupurile online, reguli precum respectul faţă de ceilalţi. Multe dintre mesajele utilizatorilor ridică moralul sau aduc vorba despre dificultăţile ivite la sat. Un tânăr crescut la oraş, angajat de-a lungul timpului la companii multinaţionale, a lăsat următorul mesaj: „Constat că ceea ce ştiu este total irelevant pentru ceea ce vreau să fac. Nu reuşesc să îmi dau seama din ce o să îmi câştig existenţa în zona rurală... Voi ce rezolvări vedeţi pentru această problemă?“ O femeie i-a dat o soluţie: „Eu aş opta pentru o gospodărie pe care să o pot împărţi cu turiştii. (...) I-aş implica în toate lucrările, curat şi cinstit, i-aş hrăni cu produse locale gătite acasă, poate chiar cu ajutorul lor. Trebuie asigurate nişte condiţii civilizate de locuit, dar simplu şi curat, fără sofisticăriile de la oraş“. Un bărbat l-a sfătuit să facă treptat schimbarea. „Faceţi naveta la început, încercaţi să lucraţi cât mai mult de acasă. Vedeţi ce vă iese, ce vă atrage şi ce reusiţi să vindeţi din ceea ce se poate face (n.r. – cultiva) pe pământ.“ Deşi postările sunt de obicei serioase, apar şi unele foarte hazlii. Chiar Andy a făcut un print screen la

11

una dintre ele. „Bună seara! Am doi copii, locuiesc în Bucureşti. Caut soţ cu care să mă mut la ţară!“. Andy a urcat mesajul pe grupul mare şi a transmis: „Pentru probleme cu inima, dar în special pentru a găsi prieteni din zona dumneavoastră, accesaţi mutatlatara.ro – secţiunea Prieteni.“

„Nu mi-am dat seama câtă muncă implică renovarea“

Pe Emanuela Struţulescu (30 de ani, foto) pandemia a prins-o într-un sat din Huneodara, unde s-a mutat singură, din Barcelona, acum un an şi jumătate. Şi-a ales o casă la 50 de kilometri de părinţi, căci şi-a dorit să fie cât de cât aproape de ei şi să-i viziteze des. „Sper să fie pentru toată viaţa“, spune ea despre decizia de a se stabili la ţară. „A fost visul meu de mică, îmi lipseau doar banii ca să-l realizez. Mi-am găsit locul pe lume şi nu-mi mai vine să plec din curtea mea.“ Pentru că a vrut să trăiască la sat dintotdeauna, când a avut bugetul pentru cumpărarea şi renovarea unei locuinţe, a lăsat în urmă unul dintre cele mai aglomerate oraşe din Europa, unde anual se calcă în picioare turiştii şi locuitorii. Acolo lucra ca editor foto, o muncă pe care acum o face de la distanţă, colaborând tot cu o firmă din Barcelona. Chiar dacă o entuziasma schimbarea, i-a fost dificil să se adapteze la noul stil de viaţă. „Când mi-am cumpărat casa, nu mi-am dat seama câtă muncă implică renovarea“, îşi aminteşte Emanuela. „Am schimbat podelele, am răzuit pereţii până la cărămidă.“ A modificat tot, cu excepţia acoperişului, pe care doar l-a renovat. În ciuda efortului financiar şi de timp, astăzi simte că a meritat investiţia. Crede că faptul că este femeie a îngreunat procesul reparaţiilor, pentru că nu ştia mai nimic despre materialele de construcţie, iar muncitorii, din moment ce se ocupa singură de amenajare, mai făceau glume care o puneau în situaţii incomode.

12

Curiozităţile vecinilor

La fel ca mulţi dintre cei care au ales viaţa la sat, şi Emanuela s-a lovit de lipsa apei curente, aşa că, la început, a folosit apă din fântână. La ţară, maşina personală e „un punct în plus“, pentru că se poate deplasa şi mai departe, la hipermarket, nu doar la magazinele din sat. Uneori, face cumpărături şi pentru câţiva vecini. Dar tihna din mijlocul naturii a mai adus iniţial nişte dezavantaje. „Pe unii vecini nu i-am simţit bucuroşi că s-a mutat cineva în satul lor. Mă privesc ciudat din cauză că sunt tânără şi nu înţeleg cum lucrez de acasă şi de unde am bani“, spune Emanuela. Totuşi, şi-a făcut şi câteva prietene în sat. În general, prietenii ei preferă viaţa rurală, însă nu toţi au o casă şi se mulţumesc deocamdată doar cu vacanţe şi scurte vizite. „Lumea, la o anumită vârstă, îşi dă seama ce e important în viaţă. Când ai trăit anumite lucruri, înţelegi că importantă e liniştea în adevăratul sens al cuvântului. Dai mai puţină importanţă unor lucruri cum ar fi mâncatul la restaurante. Îţi place mai mult să găteşti pentru familie, aici te simţi mai aproape de Dumnezeu şi asta te face un om mai blând“, crede Emanuela. „Nu m-aş mai întoarce la oraş, mă simt utilă aici.“ „Nişte Orăşeni“, în satul bunicilor

Sursă foto: Arhiva „Nişte Orăşeni“

13

Scriitorul Marius Chivu (42 de ani, foto dreapta sus) este unul dintre cei care au abandonat Bucureştiul, la începutul pandemiei, pentru libertatea de la ţară. S-a mutat în satul bunicilor, Slătioara, din Vâlcea, şi n-a fost singurul orăşean care a făcut asta – mai mulţi s-au retras în apropierea mestecenilor vâlceni. În Slătioara, la un pahar de vin, Marius Chivu şi Octavian Viorel s-au gândit să pornească proiectul „Nişte Orăşeni“. Octavian a fugit acolo tot din Bucureşti, lucrează în continuare în industria creativă, însă acum locuieşte sub acelaşi acoperiş cu mai mulţi membri ai familiei: soţia, copiii, părinţii şi bunicii. Scopul iniţiativei „Nişte Orăşeni“ este să-i ghideze pe cei care vor să migreze din urban în rural. Octavian şi Marius au luat în echipă câţiva specialişti, au cerut sprijinul primăriei din Slătioara şi au făcut rost de finanţare privată, după care s-au pus pe treabă. În prezent, cercetează lumea satului alături de ei: Cornelia Florea, cu studii în geografie, etnologie şi antropologie culturală; Claudia Petrescu, de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii; arhitecta Irina Lupu şi Florin Stoican, preşedintele Asociaţiei Parcul Natural Vacăreşti.

„Retragerea, mutatul, relocarea sau migrarea la ţară par să fie, după munca în străinătate, cel mai important fenomen social al momentului în această ţară industrializată forţat, cu populaţii strămutate în grabă, în anii ’50-’70, în oraşele construite ca nişte colonii în jurul unor şantiere, fabrici şi uzine vândute, după ’89, la fier vechi“, a scris Marius Chivu în revista „Dilema veche“, în septembrie anul acesta.

„Gândite prost odată şi conduse acum de oameni fără viziune, oraşele şi-au atins limita locuirii: poluate, aglomerate, cu infrastructură învechită, oferind o slabă calitate a vieţii, fiind un major factor de stres, îmbolnăvire şi insatisfacţie personală.“ Pe lângă generaţia tânără, deseori stresată de munca

14

alertă din corporaţii, scriitorul a observat că revin la sat: pensionari, în special cei care au moştenit un loc la ţară; oameni la jumătatea vieţii, întorşi din oraşe româneşti mari sau din străinătate, şi străini care „au găsit la noi în ţară aspecte de viaţă, cultură şi natură pierdute definitiv ori compromise de civilizaţia urbană occidentală.“

Claudia Petrescu, de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii, a declarat recent pentru un post de televiziune că, atunci când vrei să te muţi la sat, „contează foarte mult serviciile pe care le găseşti: educaţie, sănătate, să existe măcar un medic în comuna respectivă, să ai o şcoală“.

Cercetătoarea a explicat ce impact social poate avea trecerea de la oraş la ţară: „Mutarea la sat aduce cu sine şi dorinţa acestor persoane de a schimba ceva în sat, de a dezvolta satul. Şi, de multe ori, vin cu idei noi, cu tot felul de cunoştinte, de relaţii pe care le au, astfel încât să ajute la dezvoltarea satului“. În ce măsură vor creşte satele vom afla în perioada postpandemie. Andy Hertz, fondatorul comunităţii online „Mutat la ţară“:

„Multe şcoli din rural sunt mai bune decât se crede“

S ursă foto: Mihai Mustache

Andy Hertz este ca un far care ghidează drumul multor români care plănuiesc să se mute la sat. Autor al cărţii „Mutat la ţară. Viaţa fără ceas: din Londra în Apuseni“ (2018), tânărul îşi împărtăşeşte povestea cu toţi cei interesaţi. Născut în 1984, Andy s-a mutat în urmă cu patru ani, din Capitala Marii Britanii, în satul hunedorean Dupăpiatră. E convins că traiul rustic din Munţii Apuseni este cea mai bună decizie pe care a luat-o. Ştie să se bucure şi de candoarea, dar şi de asprimea satului. O spune răspicat: cele mai grele ierni sunt şi cele mai frumoase.

15

Animat de acest entuziasm, a fondat comunitatea online „Mutat la ţară“, unde dă mai departe ceea ce a învăţat în lumea satului românesc. A atras peste 100.000 de oameni în grupul principal şi a închegat o echipă de 30 de coordonatori, moderatori şi administratori pentru celelalte 50 de grupuri de Facebook.

„Weekend Adevărul“: Care erau dezavantajele vieţii de zi cu zi în Londra?

Andy Hertz: În principal, că nu puteam trăi o viaţă în armonie cu natura. Dezavantajul acesta le cuprinde pe toate: mâncatul în grabă, gălăgia, stresul, ritmul alert. Pe toate parcă le făceam în grabă – munca, cumpărăturile, vizitele –, tot timpul ticăia ceasul. Traiul la oraş are şi avantaje, dar şi acum, din capătul unui cătun, pot merge la oraş când simt nevoia. Apoi, o grămadă de oameni vin din oraşe la mine, iar socializarea e mai profundă şi mai bogată aici, la ţară.

Când te-ai gândit prima dată să te stabileşti la ţară în România? Ai avut o dezbatere lungă cu tine înainte să iei decizia?

A fost o decizie de moment. Cred că toţi purtăm în ADN acea chemare către natură, dar până să cunosc alţi tineri mutaţi la ţară, credeam că satul era doar despre bunici, agricultură şi vacanţe. Mi-am dorit iniţial o cabană pentru vacanţe, dar văzând întâmplător câteva familii mutate la ţară, am realizat că aici pot face o grămadă de lucruri şi că eram pregătit pentru mutare. Am decis aproape instant şi am renunţat la un loc de muncă foarte bun în Londra. De atunci, sunt aici, în Apuseni, şi nu regret deloc această alegere. Au trecut patru ani de viaţă minunaţi, în mijlocul naturii, care aduc foarte mult cu perioada copilăriei, petrecută la Săvârşin (n.r. – un sat din judeţul Arad).

Cum arăta o zi de lucru în Londra şi cum arată în prezent?

O zi de luni, la Londra: trezirea cu greu, pe la 7:00, cu acel gând: „Iar e luni!!“. Cei care trăiesc în oraşe mari ştiu că zilele sunt cam la fel: trafic, grabă, muncă şi fugă acasă, cumpărături, duş, cină, seară scurtă şi apoi de la capăt. Zilele sunt colţuroase. O zi de luni în Apuseni e ca oricare altă zi din săptămână. Trezirea e naturală, ba la 6, ba la 8, depinde de cocoş. Micul dejun şi cafeaua le iau fie pe terasă, cu vedere spre munţi, fie la gura sobei, în tihnă, nicidecum în maşină prin intersecţii blocate. Apoi munca, atât cea online, cât şi cea de grădină sau din casă se întâmplă natural, cu pauze, cu odihnă după prânz. Mai vine un vecin sau un prieten, mai plec eu la o altă cafea şi treburi prin sat. Apoi, joaca cu fetiţa mea nu se întâmplă doar seara, ci oricând pe timpul zilei. Suntem tot timpul împreună. Ne plimbăm prin livadă, pe munte, iar acum, toamna, culegem nuci şi mere, curăţăm grădina sau găsim în fiecare zi tot felul de activităţi plăcute şi utile.

16

M-am mutat la ţară cu inima deschisă, nu cu mofturi. Am găsit geamuri sparte, uşi care nu se închideau, apă la 70 de metri de casă, într-o groapă în care puteam băga doar o găleată, podele putrede, ţigle sparte, instalaţia electrică praf. Pe toate le-am rezolvat.

O casă de lemn, modestă

Cum ai ales casa în care te-ai mutat? Ce sfaturi le-ai da oamenilor care plănuiesc să vândă locuinţa de la oraş şi s-o ia de la capăt la sat?

Citesc atâtea postări şi vorbesc cu atâţia oameni care s-au mutat sau doresc să se mute la ţară, încât am ajuns la concluzia că nu există un sfat general valabil cu privire la alegerea unei case sau a activităţii pentru asigurarea unui venit. Eu am căutat o casă din lemn cu vedere spre sud, la munte, cu teren mare şi acces auto. Am găsit-o în vreo trei săptămâni. Mutarea la ţară poate însemna câmpie sau munte, deal sau vale, agricultură sau arte, navetă la oraş sau chiar în străinătate, fonduri europene sau mici afaceri locale, muncă online sau schimbarea cu totul a profesiei. Totuşi, oamenii ar putea să nu vândă, ci să dea în chirie locuinţa de la oraş şi să închirieze, de probă, o casă la ţară. Se pot găsi şi grupuri care să se mute într-o casă mare sau în case alăturate. Cunosc medici, artişti, constructori, agricultori şi tot felul de oameni cu profesii diverse care s-au mutat deja la ţară. Dacă oraşul îţi oferă ceea ce ai nevoie, rămâi acolo. Mutarea la ţară este o schimbare care are loc în suflet. E vorba de schimbarea modului de viaţă, nu de mutarea dintr-un loc în altul.

Ţi-a fost teamă că n-o să te descurci la sat? Care au fost principalele dificultăţi la început şi ce te-a ajutat să le depăşeşti?

Nu mi-a fost teamă. M-am mutat la ţară cu inima deschisă, nu cu mofturi. Am găsit geamuri sparte, uşi care nu se închideau, apă la 70 de metri de casă, într-o groapă în care puteam băga doar o găleată, podele putrede, ţigle sparte, instalaţia electrică praf. Pe toate le-am rezolvat, însă trăiesc într-o casă destul de modestă. Desigur, confortul de aici îmi este mai mare decât cel pe care îl aveam în oraş. Alţii, însă, cumpără case gata de locuit. Casele de la ţară nu sunt scumpe în comparaţie cu o maşină nouă. Am mai găsit ceva minunat în satul meu: oamenii! M-au primit aici ca şi cum aş fi fost unul de-al lor plecat pentru multă vreme. Simt că sunt acasă aici, nu doar în curtea casei mele, ci în tot satul.

Educaţia şi sănătatea ţăranilor

Ai prieteni care au ales satul în vremea pandemiei?

Sigur, unii chiar au venit la mine în sat şi au cumpărat case în această perioadă. Unii s-au mutat deja aici, alţii vor veni de la primăvară, pentru că

17

iarna nu poţi repara sau construi şi au, totuşi, nevoie de sobă, baie, bucătărie, iar casele lor necesită reparaţii.

Ce le răspunzi celor care refuză să facă această schimbare din cauza accesului limitat la educaţie şi la serviciile de sănătate?

Să şadă la oraş, într-un mediu bolnav, lângă spital, de frica morţii. Sau, dacă chiar doresc să se mute la ţară, o pot face undeva aproape de oraş. Nu trebuie să vii în vârful muntelui ca să stai la ţară. Apoi, şcolile s-au mutat în comune şi adună toţi copiii de prin sate. Noi, din şapte şcoli, acum avem una. Resursele şi cadrele didactice sunt concentrate într-un singur loc, iar profesorii de multe ori fac naveta de la oraş. Cred că multe şcoli din rural sunt mai bune decât se crede, dar ministerul, inspectoratele şi chiar autorităţile locale nu comunică bine acest aspect. Educaţia pleacă de acasă, iar o navetă la liceu de 15-20 de minute cu autobuzul nu cred că îi face rău unui adolescent. Eu am făcut şcoala generală la sat, dar asta nu m-a împiedicat să o continui în Londra (n.r. – are studii tehnice şi experienţă în management).

Pentru tine cum şi când a fost cea mai grea iarnă din Apuseni?

Adică cea mai frumoasă iarnă! Cea mai grea şi lungă iarnă, plină de zăpadă, a fost în 2018, când nişte prieteni au venit cu fetiţele lor de 2 şi 3 ani, pentru cinci luni, să le arate celor mici o iarnă adevărată. Mergeam pe jos la barul din sat, cu câinii după noi şi cu copiii prin zăpadă. Erau 5-6 kilometri dus-întors. În alte zile, plecam să ne plimbăm şi pe la vecini, care nici ei nu stau aproape. Până la Marin Şuşteru, un om tare drag mie şi un meseriaş recunoscut în zonă, care face vinars „crămpălit“, treci o vale prin zăpadă, apoi urci iar, şi dacă eşti iute de picior, ajungi în 30 de minute.

Naveta pentru net

Există un grup de Facebook „Vrem Internet la ţară“. Care e situaţia Internetului în lumea satului?

Este teribil de proastă în multe zone. Dacă vrei să te muţi la ţară, găseşti locuri frumoase pe mai fiecare drum. Dar, pentru că ai nevoie de conectare la Internet în secolul XXI, nu te poţi muta oriunde. Pentru că în sat nu au Internet, unii prieteni fac naveta din sat în comuna lor, într-un spaţiu închiriat, unde îşi desfăşoară munca. Internetul ne face viaţa mai uşoară: cumpărături online, plata facturilor, vânzarea de produse, turism, acces la platforme educaţionale şi culturale. Unde nu există acces la informaţii, găseşti munţi de gunoaie în văi, violenţă, manipulare politică, ierbicide şi tot felul de prafuri pentru a stropi grădinile. Unde ai acces la civilizaţie, mai uşor poţi înţelege de ce să ai grijă de natură, de ce să produci hrană curată,

18

pe lângă faptul că poţi verifica sursa multor informaţii. Copiii satelor au dreptul să cunoască mai mult, să aleagă, să înveţe!

În ce condiţii ai reveni la oraş?

De când am venit la ţară nu m-am gândit niciodată la o posibilă reîntoarcere la oraş. Totuşi, dacă ar fi nevoie de mine acolo sau eu aş avea nevoie de oraş, aş veni doar temporar, altfel, nu cred. Dacă ar fi nevoie să vin zilnic, probabil că m-aş muta într-un sat mai aproape de oraş. Sigur că pot fi catastrofe, calamităţi, dar acum nu văd cum şi de ce m-aş muta la oraş. La sat, în munţi, lângă familia mea şi în mijlocul multor oameni minunaţi, sunt acasă.

A fost lansat Ghidul de Relocare de la Oraş la Sat : Lidia Neagu in CSR, EcoLIFESTYLE 25 October 2020

Patria Bank şi Nişte Orăşeni lansează Ghidul de Relocare din Urban în Rural, cu ajutorul căruia cei ce doresc să se mute în rural să cerceteze şi să evalueze localitatea în care se vor muta din punctul de vedere al factorilor ce alcătuiesc indicele de calitate a vieţii, conform unui comunicat al băncii.

“Peste 109.000 români s-au mutat în anul 2017 de la oraş la sat, în timp ce doar 87.000 s-au mutat de la sat la oraş în aceeaşi perioadă, o arată ultimele date ale Institutului Naţional de Statistică. Iar această tendinţă a migraţiei a fost intensificată în acest an, stimulată de contextul pandemic, în care din ce în ce mai mulţi români tineri şi activi au început să reconsidere traiul pe care îl au în oraşele mari şi să caute alternative de relocare temporară sau permanentă în comunităţile rurale, în zonele unde au copilărit şi nu numai. Procesul a fost posibil şi prin extinderea sistemului de lucru de la distanţă”, se menţionează în comunicat.

Într-un astfel de context, s-a născut iniţiativa Nişte Orăşeni, un proiect propus de agenţia de comunicare Pukka şi închegat alături de echipa Patria Bank.

19

“Ideea de Nişte Orăşeni, a apărut în bătătură. Eram un orăşean refugiat din calea Stării de Urgenţă, adăpostit cu întreaga familie, 4 generaţii sub acelaşi acoperiş al casei bunicilor. Am început să mă gândesc cum aş putea găsi locatari pentru multele case frumoase şi nelocuite din satul meu, cum să ajut satul să renască. Slătioara, jud. Vâlcea, este o comună extrem de frumoasă, cu uliţe asfaltate, internet de mare viteză şi staţie de colectare selectivă. Cu ajutorul PatriaBank am iniţiat un grup de cercetare la faţa locului, format din 6 specialişti din domenii complementare, care să analizeze localitate din punctul de vedere a factorilor ce alcătuiesc indicele de calitate a vieţii. Rezultatul general va lua forma unui Ghid de relocare de la oraş la sat,cu ajutorul căruia cercetarea noastră să fie aplicabilă de cei interesaţi şi altor localităţi, toate acestea din dorinţa de a oferi orăşenilor oportunitatea de a se reloca în comunităţi rurale care să le împlinească aşteptările”, a declarat Octavian Viorel, creative @pukka.

Ştefania Cristescu, director Marketing şi Comunicare Patria Bank, a subliniat că proiectul “Nişte Orăşeni” oferă un cadru general de analiză la care se poate raporta oricine doreşte să se mute la ţară, un instrument util cu o exemplificare concretă pe o comunitate.

Rezultatul cercetării a luat forma unui Ghid de relocare de la oraş la sat realizat urmând metodologia pusă la dispoziţie către Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii şi oferă o viziune globală asupra traiului la sat, urmărind următoarele dimensiuni: populaţie, educaţie, sănătate, mediu social, mediu natural, soluţii de locuire, servicii publice şi servicii private.

Ghidul este disponibil şi poate fi consultat pe www.nisteoraseni.ro şi pe blogul băncii, iar grupul de cercetare care l-a realizat este format din: Marius Chivu (co-iniţiator al proiectului, scriitor şi specialist pe teme de educaţie), Octavian Viorel (co-iniţiator al proiectului), Claudia Petrescu (cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii), Ana Irina Lupu (arhitect şi specialist pe teme ce ţin de urbanism), Florin Stoican (preşedinte al asociaţiilor Kogayon şi Parcul Natural Văcăreşti, specialist pe teme de mediu) şi Cornelia Florea (sociolog).

* * *

Superstiţii de Sf. Dumitru. Ce e interzis să faci pe 26 octombrie, cum te aperi de rele 25 octombrie 2020, 07:59 de Ionela Stănilă

Superstiţii de Sf. Dumitru. Ce e interzis să faci pe 26 octombrie, cum te aperi de rele De Sf.Dumitru se aprind focuri uriiaşe pentru a ţine relele la distanţă FOTO Tradiţie Ialomiţa În fiecare an pe 26 octombrie creştinii îl prăznuiesc pe Sf. Mucenic Dumitru. Este ziua în care, în

20

tradiţia populară se spune că se usucă toate plantele şi căldura intra în pământ, făcând loc anotimpului friguros.Dacă Sfântul Gheorghe încuie iarna şi înfrunzeşte întreaga natură, Dumitru desfrunzeşte codrul şi usucă toate plantele.

În Ajunul sărbătorii, în satele din Muntenia se aprind focuri, focurile lui Sâmedru, peste care sar copiii pentru a fi sănătoşi tot anul. Bătrânii satului spun că focul alungă fiarele. După ce acesta este stins, ţăranii aruncă un cărbune în grădină ca aceasta să primească putere de a rodi. Focul are rol purificator şi protector, apărând împotriva relelor, necazurilor şi ţinând la distanţă fiarele codrilor. În satul românesc se crede totodată că şi morţii vin să se încălzească la aceste focuri. În acelaşi timp, focul este menit să apere copiii care dănţuiesc în jurul lui sau sar peste el când văpaia se domoleşte. Cei tineri sar peste foc, chiuie şi joacă, în speranţa că se vor căsători în curând. În gospodăriile autohtone, femeile au datoria de a împărţi copiilor fructe uscate, mere, nuci, covrigi, iar în biserici se ţin slujbe speciale.

Considerat patronul păstorilor

Conform scrierilor teologice, Sfântul Dumitru este considerat şi patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceştia îşi pun cojocul în mijlocul oilor şi aşteaptă să vadă ce oaie se va aşeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Tot pe 26 octombrie, pentru a şti ce iarnă îi aşteaptă, oamenii urmăresc mai multe semne în natură. Dacă în această zi este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă. Tot acum, dacă luna va fi plină şi cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele. În ziua Sfântului Dumitru, credincioşii merg la biserică şi împart grâu fiert pentru sufletele celor morţi.

Străpuns cu lancea Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este cinstit pe data de 26 octombrie. A trăit în timpul împăraţilor Diocleţian (284-305) şi Maximian (286-305).

Din viaţa sa, înscrisă în Sinaxare, aflăm că a fost fiul prefectului din Tesalonic. Datorită calităţilor sale este numit după moartea tatălui său, guvernator al Tesalonicului. Ţinând seama de faptul că Dimitrie nu a ascuns că este creştin, a fost întemniţat. În vremea aceea, creştinii erau trimişi ca pedeapsă să lupte cu gladiatorii. În aceste lupte, creştinii erau victime sigure.

Potrivit tradiţiei, Nestor - un tânăr creştin, cere binecuvântarea de la Sfântul Dimitrie să-l omoare pe Lie, gladiatorul favorit al împăratului, pentru a pune capăt luptelor sângeroase. Dimitrie îl va însemna cu semnul sfintei cruci pe frunte şi îi va spune: "Du-te şi pe Lie îl vei birui, iar pe Hristos îl vei mărturisi". Prin rugăciunile Sfântului Dimitrie, Nestor reuşeşte să-l

21

străpungă cu lancea pe Lie. La finalul acestei lupte, împăratul Maximian porunceşte ca lui Nestor să i se taie capul, iar Dimitrie să fie străpuns cu suliţele. Din trupul lui Dimitrie nu a curs sânge, ci mir tămăduitor de boli.

* * *

Săpun din ulei alimentar rezidual, o soluţie inovativă a cercetătorilor de la Universitatea din Galaţi 26 octombrie 2020, 12:15 de Valentin Trufasu

Săpun din ulei alimentar rezidual, o soluţie inovativă a cercetătorilor de la Universitatea din Galaţi Creatoarele săpunului din ulei alimentar rezidual FOTO UGAL

22

DanubEcoSoap este proiectul cu care o echipă de la Facultatea de Ştiinţe şi Mediu din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi a obţinut locul I la concursul de idei de afaceri Danube Growth Initiative.

Săpunul este obţinut din ulei alimentar rezidual, deşeu insuficient valorificat în prezent pe piaţa românească. Echipa care a realizat acest proiect este coordonată de profesorul Rodica Mihaela Dinică şi este alcătuită din farmacistul Anna Busuioc (Cazanevscaia), chimistul Maria Daniela Ionică (Mihăilă) şi chimistul doctorand Andreea-Veronica Botezatu (Dediu). ”Uleiul care se strânge în gospodărie, şi care este uzual aruncat la chiuvetă, trece printr-un proces de purificare, se filtrează, apoi se amestecă cu ingrediente pentru saponificare şi diferite uleiuri esenţiale extrase la noi în laborator. Se obţine un săpun (solid sau lichid) biodegradabil, perfect pentru igienizare. Noi am prezentat la concurs un săpun cu arome de citrice, având în compoziţie şi ulei de palmier originar din Camerun”, a explicat prof. dr. Rodica Dinică. La competiţia organizată de Primăria Galaţi au participat şase echipe, din care cinci sunt alcătuite din studenţi de la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi.

„A contat în principal aspectul ecologic, de reducere a poluării mediului înconjurător. Practic, un litru de ulei uzat poluează circa un milion de litri de apă. Dintr-un litru de ulei se pot produce aproximativ 10 săpunuri solide de 100g sau 5 litri de săpun lichid. Iar în această perioadă de pandemie, săpunul este indispensabil în şcoli, grădiniţe, instituţii de interes public”, a explicat Rodica Dinică. Inovaţia va fi brevetată Ideea este în curs de brevetare. În plus, proiectul câştigător va beneficia de o perioadă de incubare a afacerii, livrată de partenerii proiectului atât din mediul academic cât şi din mediul privat.

FOTO UGAL „Putem valorifica, în condiţii de laborator, uleiul rezidual de la Cantina studenţească. Însă dorim, în amintirea Fabricii de săpun Apollo de la Galaţi, să facem din această idee o afacere de succes”, a precizat Rodica Dinică. Competiţia face parte Proiectul BluAct, având ca principal obiectiv promovarea antreprenoriatului sustenabil în domeniul economiei maritime şi fluviale, stimularea inovării şi crearea de noi locuri de muncă.

23

BluAct, finanţat prin programul UE URBACT III, constituie o reţea de şapte oraşe portuare europene, respectiv: Piraeus (Grecia), Matosinhos (Portugalia), Burgas (Bulgaria), Mataro (Spania), Ostend (Belgia), Salerno (Italia) şi Galaţi (România) înfiinţată cu scopul de a împărtăşi bunele practici privind antreprenoriatul din economia albastră.

* * *

Cat se castiga in Romania din oierit. Fiul unui cioban sustine ca tatal sau i-a facut cadou 4,5 milioane de eurode Paul Nedelcu, Redactor Luni, 26 Octombrie 2020,

Fiul unui cioban din judetul Mures sustine ca tatal sau a castigat in 40 de ani de cariera peste 10 milioane de euro FOTO Pixabay

Un barbat din judetul Mures, obligat de ANAF sa achite peste 2,3 milioane de lei, impozit, dobanzi si penalitati pentru averea pe care nu a putut sa o justifice, a dat Fisc-ul in judecata, aratand ca banii despre care ANAF sustine ca nu ii poate justifica provin de la tatal sau, unul din cei mai importanti oieri din judetul Mures.

Supus unui control al Directiei Control Venituri Persoane Fizice cu Risc Fiscal din cadrul ANAF, un barbat din Mures a fost gasit cu o avere de milioane de lei pe care nu a putut sa o justifice. Pentru asta, inspectorii ANAF i-au stabilit de plata un impozit pe venit de 1,6 milioane lei. In plus, s-au calculat dobanzi de 470.000 de lei si penalitati de peste 245.000 de lei. Astfel, s-a ajuns ca barbatul sa fie pus la plata unei sume de peste 2,3 milioane lei.

24

Proces deschis impotriva ANAF

Printr-un proces deschis in luna mai 2020 la Tribunalul Mures, barbatul acuzat de ANAF ca nu isi poate justifica o parte din avere a dat FISC-ul in judecata, cerand suspendarea si anularea deciziilor de impunere.

Motiveaza-ti angajatii cu mixul perfect de beneficii extrasalariale! Alege cardul de masa Up Dejun cu cost 0 si ai abonamente medicale Regina Maria de la 3 EUR/angajat. Afla mai multe AICI!

In proces, barbatul a aratat ca "a beneficiat, in perioada 2014 - 2016, de donatii de la parinti in cuantum total de aproximativ 4,5 milioane euro, sumele fiind incasate atat in lei, cat si in valuta". Barbatul a mai aratat ca sumele au fost dobandite cu titlu gratuit, respectiv sub forma de donatii, venituri care sunt neimpozabile.

Tatal, milionar in euro din oierit

In procesul deschis impotriva ANAF, mureseanul a explicat cum a ajuns sa ii doneze tatal sau, inainte de a muri, 4,5 milioane de euro. Barbatul a aratat ca, timp de peste 40 de ani, tatal sau a fost cel mai renumit cioban (oier) din zona comunelor Corunca si Livezeni, din Mures, detinand in proprietate mii de capete de animale si zeci de hectare de teren.

"Numarul anual de oi detinute in proprietate - incepand cu anul 1977, cand a ajuns practic in varful apogeului carierei, si unde s-a mentinut pana spre sfarsitul vietii pamantesti - era cuprins intre 1.150 capete si 1.980 capete, cu exceptia ultimilor ani de viata, respectiv perioada 2015-2017, cand datorita greutatilor batranetii numarul oilor din proprietate s-a redus la 150 capete", a aratat fiul ciobanului in proces.

Castiguri de 15 milioane de euro

Fiul oierului din Mures le-a facut judecatorilor si un calcul prin care sa justifice cum a adunat tatal sau milioane de euro din oierit. Astfel, barbatul a aratat ca tatal sau a crescut oi din rasa "spanca". Veniturile de pe urma unei astfel de oi (branza, urda, lana, miei), a aratat barbatul, sunt de 1.255 de lei pe an.

Mureseanul a mai aratat ca numarul minim al oilor detinute de tatal sau era de cel putin 1.150 capete in fiecare an, rezultand un castig total aferent perioadei 1976-2017 de aproape 43 de milioane de lei, la care se adauga alte

25

peste trei milioane de lei provenite din cresterea unor oi detinute de consateni, servicii pentru care oierului ii revenea o parte din castig.

Barbatul care a dat in judecata ANAF a mai aratat ca, pe langa, oi, tatal sau a crescut la stana si porci, obtinand in perioada 1981-2011 peste 22 de milioane de lei din vanzarea purceilor si a scroafelor.

Fiul ciobanului a aratat ca in cei 42 de ani de oierit, tatal sau "a acumulat economii foarte semnificative, care la un calcul sumar se ridica la cel putin 68.918.200 lei (46.499.200 lei castig in urma cresterii si valorificarii efectivelor de ovine + 22.419.000 lei castig in urma cresterii si valorificarii efectivelor de porcine)".

Mureseanul a aratat ca in 1994, dupa ce a muncit patru ani in Austria, tatal sau "l-a rugat sa revina in tara, promitandu-i ca ii va darui cati bani are nevoie pentru a-si croi un drum in viata aici, acasa, langa familie si nu departe in strainatate".

Barbatul a mai aratat ca aceeasi atitudine a avut-o tatal sau si fata ce ceilalti frati ai sai, "carora le-a oferit surse de fonduri suficiente pentru a-si pune bazele propriilor afaceri la nivel local (carmangeria si magazinele de mezeluri Ponderosa, restaurantele Tempo si Laci Csarda, hotel Tempo, lantul de magazine alimentare Palas)".

Fiul ciobanului din Mures a aratat ca la institentele tatalui sau a revenit in tara, iar "tatal sau si-a onorat promisiunea de a-l ajuta financiar, facandu-i cadou chiar si seiful personal pe care il pastreaza si in ziua de azi".

"Este evident ca sumele primite de reclamant de la parinti in perioada 2014 - 2016, de circa 4,5 milioane euro, reprezinta un fapt patrimonial major, nesusceptibil de a fi acoperit de veniturile parintilor sai din perioada 2014 - 2016, iar impunerea - facuta de catre echipa de control-la nivelul veniturilor realizate de parintii sai strict in perioada 2014 - 2016 este in fapt un abuz", au aratat avocatii barbatului in instanta.

Procesul cu ANAF, pierdut in prima instanta

Judecatorii Tribunalului Mures au respins cererea mureseanului, mentinand decizia de impunere prin care barbatul este obligat sa achite impozite cu dobanzi si penalitati pe peste 2,3 milioane lei.

"Din probele administrate, se poate concluziona ca parintii reclamantului au avut, intr-adevar, venituri considerabile realizate din exploatarea animalelor

26

de-a lungul vietii (fara a se dovedi ce sume de bani au cheltuit sau donat altor persoane), si ca au facut demersuri pentru a asigura bunastarea copiilor lor, inclusiv a reclamantului. Insa, probele administrate nu dovedesc donatia valorii de 4.500.000 de euro catre reclamant.

De altminteri, desi a invederat ca a fost in mod repetat gratificat de catre parintii sai, nici reclamantul nu a fost in masura sa indice exact cu ce valoare, si cu ce ocazie ar fi primit respectivii bani. Observam, chiar, ca in nota explicativa reclamantul declara ca, in perioada vizata (2014-2016), ar fi primit de la parintii sai donatii in cuantum de 2.500.000 Euro, in numerar.

Ori, diferenta intre aceasta valoare si cea indicata de catre reclamant ulterior este mult prea mare pentru a se putea aprecia ca, raportat la declaratiile date si probele administrate, s-ar fi probat de catre reclamant cuantumul valorilor care au fost donate lui de catre parintii sai", se arata in sentinta Tribunalului Mures. Procesul continua la Curtea de Apel Targu Mures.

* * *

Dragoş Militaru este cel care conduce businessul Kandia Dulce, cel mai mare producător local de ciocolată. Când nu se desfată cu ciocolată însă, managerul se relaxează navigând cu velierul pe Marea Neagră sau pe apele greceşti 26 oct 2020 Alina-Elena Vasiliu

Charlie, cel cu fabrica de ciocolată, este poate unul dintre puţinii care nu l-ar invidia pentru jobul pe care îl are. Noi, toţi ceilalţi, nu putem decât să tânjim.

De ce? Pentru că Dragoş Militaru este cel care conduce businessul Kandia Dulce, cel mai mare producător local de ciocolată. Se află în această poziţie privilegiată de la începutul anului 2019, în CV-ul său regăsindu-se anterior funcţii de conducere la Fabryo – producător de vopsele, Coca-Cola şi UPC.

Când nu se desfată cu ciocolată, Dragoş Militaru se relaxează navigând cu velierul pe Marea Neagră sau pe apele greceşti şi lăsându-se pradă curenţilor care îl poartă de fiecare dată către destinaţii spectaculoase.

27

 

Şi-a descoperit pasiunea pentru ambarcaţiuni cu pânză după ce a văzut prima dată serialul „Toate pânzele sus“. Fascinat, a început să studieze şi să deseneze toate modelele de ambarcaţiuni cu pânze cunoscute, să-şi facă planul pentru prima croazieră şi să se înscrie la cursul de navomodelism la Casa Pionierilor şi Şoimilor Patriei.

„Pasiunea a continuat şi aveam deja un plan clar de carieră în flota militară şi/sau comercială şi intenţia declarată de a mă înscrie pentru examenul de admitere de treapta întâi la Liceul de Marină din Constanţa. Din păcate însă, părinţii nu au fost de acord cu dorinţa mea, aşa că nu mi-am putut depune dosarul pentru înscriere şi am urmat un liceu din Bucureşti“, îşi aminteşte Dragoş Militaru.

Dar fascinaţia nu dispare aşa uşor, astfel că, aproape patru decenii mai târziu, s-a reîntâlnit cu plăcerea de a naviga cu vele la cursurile şi sesiunile de practică organizate de SetSail, o şcoală de yachting care deţine cea mai mare flotă de ambarcaţiuni cu vele de pe coasta românească de la Marea Neagră.

A absolvit cursurile SetSail în 2013 şi are încă vie în minte amintirea uneia dintre primele nopţi petrecute în largul Mării Negre, pe un velier, în timpul programului de 24 de ore de practică continuă, derulat pe mare.

„Plecasem după-masă din portul Tomis spre nord, cu destinaţia Portiţa. Apusul soarelui l-am admirat în largul mării, de unde Mamaia se vedea ca o dungă subţire de lumină la orizont. Marea era liniştită, cu valurile leneşe, pe un frig crâncen de noiembrie. Vântul bătea uşor, cât să umfle velele şi să deplaseze ambarcaţiunea uşor spre destinaţie.“

Odată cu lăsarea întunericului, şi vocile aventurierilor scăzuseră până au ajuns şoapte. Nu au simţit cum trece timpul. La un moment dat însă, au auzit în jur nişte sunete.

„Ne-am speriat cu toţii, gândindu-ne ce se întâmpla în întuneric, în mijlocul mării, apoi ne-am dat seama că un grup de delfini ni s-a alăturat şi le auzeam respiraţia atunci când ieşeau la suprafaţă. Nimeni nu a dormit în noaptea aceea şi răsăritul parcă a urmat după doar câteva minute de la apus.“

Acum, Dragoş Militaru obişnuieşte să navigheze cu vele în fiecare lună, pe durata sezonului extins, care are circa opt luni în România, din aprilie până în noiembrie. Îmbarcarea se face în marina Life Harbour Limanu, pe veliere performante închiriate de la SetSail.

28

Când i se face dor de alunecarea pe apă, dar nu poate merge cu velierul sau catamaranul pe mare, iese cu caiacul pe lacul Snagov, care are o deltă mică, dar foarte pitorească, cu câteva insule şi faună exotică.

Cel mai des însă merge cu familia şi prietenii în croaziere de una-două săptămâni în insulele greceşti, unde închiriază catamarane sau veliere obişnuite. De câteva ori, a participat şi la regate, dar mai mult pentru experienţa personală sau de grup, alături de colegii de serviciu. Locul lui preferat de navigat rămâne totuşi Grecia.

„Toate insulele greceşti din mările Egee, Ionică şi Mediterană ascund locuri incredibil de frumoase de ajuns cu velierul. Fie că este un golf pustiu, cu mal înverzit sau o plajă inaccesibilă pe uscat, fie că este un golf cu o tavernă populară şi cochetă, în Grecia nu îţi ajunge timpul să descoperi toate nestematele ascunse ale insulelor. E greu să fac o listă de preferinţe, dar probabil ar începe cu apele turcoaz şi dunele din Elafonisos, în sudul Peloponez.“

Există însă un loc care le întrece pe toate din cele pe care le-a cutreierat Dragoş Militaru cu velierul şi acela este Sandy Island din Caraibe, cu un peisaj similar cu Santa Lucia. Îşi aminteşte că atunci când a ajuns lângă insulă şi a văzut verdele luxuriant al vegetaţiei tropicale din mijlocul unui petic de pământ format integral din nisip aproape alb, a rămas fără cuvinte. La acestea s-au adăugat temperaturile perfecte de 26 de grade în februarie, apa caldă, muzica reggae, plajele idilice, ca să transforme totul într-o feerie.

Revenind la Grecia, aceea este scena pe care se întâmplă un weekend perfect pentru Dragoş Militaru. Cum începe?

„... într-o marină grecească din marea Egee sau Ionică, sâmbătă dimineaţă, care este prima zi a oricărei croaziere de vis. După aprovizionarea făcută în zona marinei urmează procedura de preluare a unui catamaran Lagoon 45, îmbarcarea şi acomodarea în cele patru cabine, împreună cu restul de şapte prieteni din echipaj, şi apoi plecarea către un golf pustiu, cu ape turcoaz cristaline, bine adăpostit de vânt peste noapte, unde ancorăm pentru baie şi petrecerea primei nopţi. Acolo gătim, ne distrăm, dansăm, facem baie

29

noaptea.“ Visul continuă a doua zi, când, dimineaţa, prima baie în apele turcoaz precede prima cafea. După mic dejun, se ridică ancora, se ridică velele şi se setează cursul spre prima insulă-ţintă. Iar scenariul se tot repetă.

În principiu, trei sunt condiţiile necesare pentru o astfel de aventură, iar ele se numesc brevet de skipper, echipament de yachting şi iacht. Brevetul, adică certificatul internaţional de conducător de ambarcaţiune de agrement cu motor şi cu vele, se poate obţine în urma unor cursuri acreditate. Pentru echipament, există game de la entry-level până la profesionale, pe diferite paliere de preţuri şi performanţe. Iar iachtul se poate închiria în orice zonă turistică de yachting a lunii. Practic, este echivalentul unui apartament de patru-şase camere plutitor, dotat cu tot ce este necesar – paturi, băi, bucătărie, platformă de baie, pături de plajă. De toate pentru toţi. La final, spune Dragoş Militaru citând un coleg de la şcoala de navigaţie, este mai ieftin decât tenisul cu instructor.

„Este o concepţie greşită aceea că poţi practica yachtingul doar dacă eşti proprietar de velier. Este ca şi cum ai spune că poţi face schi doar dacă eşti proprietar de cabană la munte. De fapt, marea majoritate a practicanţilor de yachting închiriază velierele pe care urmează să navigheze câte una-două săptămâni în diferite locuri din lume – Grecia, Croaţia, Italia, Thailanda, Caraibe.“

Dragoş Militaru adaugă că, în cele din urmă, o vacanţă de o săptămână pe un velier ajunge să coste mai puţin decât o săptămână într-un resort all-inclusive. Mai mult decât atât, libertatea de mişcare şi de navigaţie este greu de găsit în altă activitate de agrement. În plus, navigatul poate fi uneori terapie.

„Nu întâmplător, pe barca bandată sub vânt, într-o croazieră cu câţiva camarazi, fie te detaşezi total de cotidian, până la a uita parola de acces a laptopului, fie se poate face cea mai profundă analiză de business şi se pot lua decizii sănătoase, nealterate de alţi stimuli.“

Pandemia a cam limitat escapadele pe mare ale lui Dragoş Militaru, mai ales în starea de urgenţă, însă de pe 1 iunie până acum şi-a luat revanşa şi s-a îmbarcat de mai multe ori pe bărcile SetSail.

Ca să evite aglomeraţia din staţiuni, el şi partenerii lui de aventură s-au cazat direct pe veliere şi au dormit în marină. Iar pentru când vremurile se vor linişti sau măcar vor fi mai puţin tulburi, Dragoş Militaru păstrează un vis: „să străbatem Mediterana cu vele, într-un echipaj alături de soţie, cei doi copii şi cel puţin un nepot“.

30

De la 7 kilograme de nucă şi o cergă, la cel mai mare procesator cu laser din Sud-Estul Europei: povestea companiei româneşti cunoscută astăzi pe întreg continental Andra Stroe 01 octombrie 2020

„O afacere profitabilă, dezvoltată de un antreprenor român, cu un plan de business de succes, pornit de la un vis”, descriu reprezentanţii Megatitan, în câteva cuvinte, povestea companiei cu capital 100% românesc, fondată de Ioan Daniel Bălan pe 11 septembrie 2001 în Beclean, judeţul Bistriţa-Năsăud.

Astăzi, businessul oferă servicii de debitare cu laser, îndoire, sudură, vopsire a tablelor, cu o producţie de subansamble şi produse finite metalice. Acestea sunt destinate atât industriei constructoare de maşini, chimice, energetice, retail, cât şi pentru producţia de mobilier pentru birouri şi magazine sau a echipărilor urbane, stradale, parcuri, grădini şi locuri de joacă. Iată 5 lucruri mai puţine cunoscute despre acest business şi despre proprietarul ei:

În cei 19 ani de activitate, Megatitan a ajuns nu doar lider în România, ci şi în Europa. „Suntem prezenţi cu fabricatele din metal din industria construcţiilor, mai ales cele de maşini industriale, în Germania, Austria, Ungaria, Italia, Anglia, Irlanda. Dintre acestea, Germania este cea mai profitabilă. Exportăm cam 30% din producţie”, spune Ioan Daniel Bălan. Compania activează în Europa şi are relaţii comerciale dezvoltate şi pe alte continente, precum Asia şi America de Sud, pentru importuri şi comenzi. În viitor, planurile de extindere vizează şi tările nordice.

Totodată, Megatitan este cel mai mare procesator cu laser, având cea mai mare capacitare de debitare cu laser din Sud-Estul Europei, cu 150 – 200 de tone de tablă pe lună.

Deşi compania este cunoscută astăzi în toată Europa, proprietarul businessului a pornit de la zero. Provenind dintr-o familie cu posibilităţi materiale foarte modeste, Ioan Daniel Bălan povesteşte că două lucruri au rămas constante în copilăria şi adolescenţa sa: dorinţa de a învăţa carte, chiar dacă uneori nu avea încălţări pentru a merge la şcoală, şi visul de a crea ceva şi de a fi un om util societăţii. Capitalul afacerii a constat în 7 kilograme de nucă şi o cergă, primite de Ioan Daniel Bălan de la bunica lui, cu care „a reuşit să cucerească Vestul şi să creeze această afacere prosperă”.

31

Profilul de astăzi al companiei a pornit de la dorinţa lui Ioan Bălan de a avea o maşină de debitat cu laser, chiar dacă la vremea când a văzut-o la o expoziţie în Germania preţul ei era de un milion de mărci, o sumă uriaşă pentru tânărul de atunci. După câţiva ani şi după aprobarea unui proiect cu fonduri europene, proprietarul Megatitan povesteşte că a sunat reprezentatul acelei companii mari, Trumpf, „să ne vândă o maşină. A fost foarte sceptic, că nu eram în psihologia lor de client, eram un neica nimeni care voia să îşi ia un laser din acela. Astăzi ei se mândresc că suntem cel mai mare client din România.” În prezent, fabrica ce se întinde pe o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi deţine 18 utilaje moderne.

Megatitan este prima companie din România care la începutul pandemiei SARS – CoV –2 a început producţia internă de produse destinate dezinfectării, deşi ele nu se aflau incluse în planul de lucru: tăviţe dezinfectate pentru încălţăminte şi dispensoare dezinfectate pentru mâini. 

Din prima serie de tăviţe dezinfectante, 1.000 au fost  donate către unităţile din prima linie. „Am considerat că este o perioadă în care fiecare business trebuie să privească în jur să să îşi adapteze serviciile la contextul existent şi, implicit, să ajute. Noi, de exemplu, am iniţiat producerea unor tăviţe dezinfectante foarte utile ce se pot plasa la intrarea în magazine, farmacii, spaţii publice şi chiar case sau apartamente, astfel încât fiecare persoană care intră sau iese să treacă prin acest filtru dezinfectant, contribuind astfel la diminuarea răspândirii virusului.”

* * *

RAPORT UNICREDIT BANK: Economia României s-ar putea contracta în 2020 cu aproximativ 5% G.U. Macroeconomie / 26 octombrie

Economia României s-ar putea contracta în 2020 cu aproximativ 5%, iar revenirea de anul viitor va fi, probabil, parţială, se arată în raportul trimestrial al UniCredit Bank, potrivit Agerpres.

"Conform scenariului nostru de bază, pensiile vor fi majorate cu 14% în 2020, iar deficitul bugetar ar putea creşte până la 9,5% din PIB, pachetul de susţinere pentru depăşirea crizei ajungând până la 6% din PIB. Reducerea deficitului bugetar sub 5% din PIB anul viitor şi menţinerea datoriei sub nivelul de 50% din PIB vor necesita o politică fiscală restrictivă. Banca Naţională a României ar putea reduce dobânda de politică monetară până la nivelul de 1%. Partidul Naţional Liberal este favorit pentru câştigarea alegerilor parlamentare", se precizează în documentul citat.

32

Potrivit sursei, România se apropie de finalul actualului ciclu electoral, iar alegerile parlamentare sunt programate pentru data de 6 decembrie iar Partidul Naţional Liberal (PNL) porneşte favorit.

"În alegerile locale care au avut loc în 27 septembrie, PNL a reuşit să câştige consilii locale şi judeţene în zone anterior dominate de Partidul Social Democrat (PSD), iar alianţa URS PLUS a fost confimată ca al treilea partid în zonele urbane. În decembrie, PNL ar putea înlocui actualul guvern minoritar cu o alianţă guvernamentală care ar putea include USR PLUS, Partidul Mişcarea Populară (PMP) al fostului preşedinte Traian Băsescu şi Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR). O

victorie clară a PNL ar putea lăsa USR PLUS în afara Guvernului, însă acest scenariu pare puţin probabil la momentul publicării acestui raport. Între timp, guvernul PNL întâmpină dificultăţi în încercarea de a limita creşterea pensiilor la 14% anul acesta. Un verdict al Curţii Constituţionale (CC) este aşteptat înainte de mijlocul lunii noiembrie. Anticipăm că majorarea de anul acesta a pensiilor va fi de 14%, lucru care ar însemna că deficitul bugetar ar putea fi limitat la 9,5% din PIB şi, mai important, ar permite o scădere a deficitului bugetar din 2021. Pentru a reduce deficitul sub 5% din PIB, următorul guvern ar trebui să taie din cheltuieli sau să mărească veniturile bugetare", se arată în raport.

Potrivit economiştilor băncii, deficitul bugetar de anul acesta ar putea fi mai mic în cazul în care o parte din rezervele fiscale vor fi folosite pentru a finanţa anumite cheltuieli, estimarea Consiliului Fiscal plasând deficitul la 8,6-9,4% din PIB, informează Agerpres.

"Până în acest moment, măsurile de susţinere implementate de guvern, care includ scutiri de taxe şi ajutor direct pentru angajaţii aflaţi în şomaj tehnic, pentru gospodăriile nevoiaşe şi pentru întreprinderi mici şi mijlocii (IMM), însumează aproape 2% din PIB. În plus, programul de garantare a creditelor pentru IMM a depăşit 12 miliarde de lei (echivalentul a 1,2% din PIB) până la finalul lunii august. Alte programe, inclusiv cele de susţinere a activităţilor de leasing şi factoring pentru companiile mari a căror activitate a fost afectată de pandemie, vor începe în ultimul trimestru al acestui an. La mijlocul lunii septembrie ministrul Finanţelor Publice, Florin Cîţu, estima că liniile de suport aflate în desfăşurare însumau 61,8 miliarde de lei (6% din PIB). Unele măsuri au fost deja prelungite. De exemplu, angajaţii şi liber-profesioniştii a căror activitate a fost afectată de COVID-19 pot beneficia de suport pentru şomajul tehnic până la finalul anului. În opinia noastră, guvernul ar putea fi nevoit să menţină programele de sprijin direct dincolo de finele anului", se menţionează în raport.

33

Conform acestuia, eforturile de anul viitor pentru a reduce deficitul bugetar sub 5% din PIB nu se vor rezuma la limitarea la 14% a majorării din 2020 a pensiilor. Consiliul Fiscal estimează că, fără măsuri de corecţie, deficitul bugetar va ajunge la 7,5% din PIB în 2021.

"În opinia noastră, cheltuielile cu salariile din sectorul public va trebui să rămână cel mult la nivelul din 2020, iar transferurile va trebui să fie reduse spre nivelul din 2019 în cazul în care pensiile vor fi majorate din nou cu până la 8%. Limitarea deficitului la cel mult 5% din PIB ar menţine datoria publică sub 50% din PIB şi sub mediana datoriei publice a ţărilor cu rating BBB. Ca urmare, România s-ar putea menţine în categoria recomandată investiţiilor", se precizează în raport.

Scăderea economică de anul acesta ar putea fi de aproximativ 5% în cazul în care revenirea se va tempera în a doua jumătate a anului. Din cauza necesităţii unei politici fiscale restrictive în 2021, revenirea economică va fi incompletă. România se evidenţiază printre ţările din Europa Centrală şi de Est (ECE) care sunt membre ale Uniunii Europene (EU) printr-o majorare semnificativă a deficitului comercial cu bunuri. Un motiv pentru această evoluţie este scăderea cererii pentru automobile şi articole de îmbrăcăminte, acestea fiind produse cu pondere mare în totalul exporturilor.

"Cu toate acestea, criza a evidenţiat lipsa de competitivitate a unei părţi a industriei româneşti. Cele mai multe sectoare cu valoare adăugată mică au suferit mai mult decât în ţările vecine, ceea ce ar putea indica faptul că marjele sunt deja prea mici pentru a permite reducerea preţurilor şi a compensa astfel cererea mai redusă. Leul supraevaluat a jucat, de asemenea, un rol, alături de majorarea salariului minim şi a celui mediu peste creşterea productivităţii pe parcursul ultimilor şase ani. În acelaşi timp, balanţa comercială a serviciilor s-a îmbunătăţit de la începutul anului datorită scăderii numărului de români care au călătorit în străinătate. Companiile străine care activează în România vor repatria mai puţine profituri şi ieşirile mai mici ar putea compensa remitenţele în scădere şi deficitul comercial mai mare. Drept urmare, deficitul contului curent ar putea rămâne stabil anul acesta, iar în 2021 să scadă marginal. Investiţiile străine directe (ISD) au fost puternic afectate în primele şapte luni ale anului, deoarece intrările noi de capital au scăzut la o cincime din nivelul înregistrat în perioada similară din 2019, în timp ce investitorii străini au cumpărat mai puţine titluri de stat (cu o treime din nivelul înregistrat în primele şapte luni din 2019)", se spune în raport.

De asemenea, economiştii susţin că este improbabil ca fluxurile de capital străin să se îmbunătăţească semnificativ în a doua jumătate a anului 2020. În

34

acelaşi timp, transferurile de la UE ar putea ajunge la aproape 4 miliarde de euro anul acesta, deoarece România a beneficiat de finanţare din fondurile anti-criză ale UE, pe lângă intrările de fonduri structurale şi de investiţii din cadrul financiar multianual aferent perioadei 2014-2020.

"Anticipăm că România va împrumuta anul viitor fonduri de la UE, atât cele de suport pentru limitarea riscului de şomaj în situaţii de urgenţă (SURE) pentru angajaţi şi companii (alocarea fiind de 4 miliarde de euro pentru România), dar şi cele aferente Planului european de redresare Next Generation EU (NGEU). Autorităţile anticipează că până la finalul lunii octombrie 2020 vor transmite Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă (PNRR), care trebuie să conţină agenda de reforme şi planul de investiţii publice pentru cele 13,7 miliarde de euro în granturi şi 16,6 miliarde de euro în credite. Aceste credite ar putea ajuta România să reducă valoarea obligaţiunilor emise pe piaţa locală şi pe pieţele internaţionale în 2021", se menţionează în document.

Conform sursei citate, anul acesta, o parte din finanţarea ieşirilor ar putea veni din numerarul adus în ţară de muncitorii români care s-au repatriat de la începutul pandemiei. În luna mai, Guvernul estima numărul acestora la 1,3 milioane. Dacă fiecare persoană care se întoarce cheltuie 2.000 de euro (o presupunere conservatoare), două treimi din ieşirile de capital ar putea fi acoperite în 2020. Mulţi dintre aceşti angajaţi nu se vor întoarce repede la slujbele lor anterioare din Italia şi Spania, cei care lucrează în centrele de îngrijire şi în turism fiind cei mai afectaţi. Astfel, autorităţile anticipează că 500-600.000 dintre aceşti muncitori vor deveni şomeri, rata şomajului putând depăşi 6,5% în T1 2021.

"Şomajul mai mare şi temperarea creşterii salariilor ar putea limita inflaţia de bază începând din ultimul trimestru al anului. Acest fapt ar putea menţine inflaţia în intervalul ţintit în 2020-2021, în pofida presiunilor de creştere din cauza accizelor mai mari. Dacă deficitul bugetar este ţinut sub control, Banca Naţională a României (BNR) ar putea reduce dobânda de politică monetară încă de două ori până la nivelul de 1%, pentru a facilita tranziţia de la suspendarea obligaţiilor de plată lunare din contractele de credit la reluarea rambursărilor de credite, în condiţiile în care în momentul de faţă moratoriul acoperă 20% din creditele acordate sectorului privat. Deşi alegerile ar putea genera o majoritate parlamentară pro-europeană, este puţin probabil ca ritmul implementării reformelor să accelereze în cazul în care coaliţia de guvernare va fi compusă din mai mult de două partide", se mai spune în raport.

* * *

35

DRACULA HYDRO – cultivatorul cu ancore de la MASCHIO GASPARDO care se remarcă prin robustețe și productivitate! agrointeligenta.ro - 25 octombrie 2020

Datorită combinației dintre discuri și ancore, DRACULA HYDRO rezolvă într-o singură trecere gestiunea resturilor vegetale, aerarea terenului, nivelarea și pregătirea patului germinativ.

Cele două rânduri de discuri frontale amestecă terenul, taie reziduurile și le încorporează pentru o mai rapidă descompunere. Adâncimea de lucru a discurilor poate fi reglată hidraulic în timpul lucrului. O dată obținut amestecul de sol și resturi vegetale, terenurile fiind bine aerate: aceasta ameliorează proprietățile biochimice ale solului, iar în zonele reci, anticipează încălzirea patului germinativ pentru a favoriza o germinare rapidă a semințelor.

Noua versiune HYDRO este echipată cu cilindri hidraulici care înlocuiesc tradiționalele amortizoare cu dublu arc. Această soluție garantează o eficiență ridicată în lucru pe terenurile grele deoarece ancora se menține stabilă, în poziție de lucru, chiar și la o presiune de 900 kg pe organ activ, față de 700 kg a versiunii cu dublu arc. Această rezistență ridicată, unică în categoria cultivatoarelor combinate, garantează o prelucrare constantă în orice condiții, eliminând riscul de a lucra la o adâncime inferioară celei setate. Adâncimea de lucru este reglabilă hidraulic și poate varia între 8 cm și 30 cm.

Unghiul de înclinare al ancorelor este proiectat și studiat pentru o pătrundere bună chiar și în terenurile dure, în timp ce cadrul înalt garantează un flux optim al solului și reziduurilor.

36

Partea finală este compusă dintr-un set de discuri înclinate care elimină eventualele proeminențe ale solului lăsate de rândul din spate de ancore. Lucrarea finală este efectuată de ruloul exterior care nivelează și consolidează terenul pentru o pregătire de calitate a patului germinativ.

Discuri zimțate, realizate din oțel-bor de înaltă rezistență

Discurile zimțate ale lui DRACULA HYDRO au un diametru amplu de 610 mm și o grosime de 6 mm. Sunt realizate din oțel-bor de înaltă rezistență și garantează o prelucrare omogenă a întregii suprafețe lucrate. Forma concavă asigură o amestecare optimă a solului și a reziduurilor. Unghiul de 22°, forma și dispunerea discurilor, garantează o tăiere și încorporare calitativ ridicată a resturilor vegetale chiar și în cele mai dificile condiții.

Dispunerea discurilor și a ancorelor a fost îndelung studiată pentru a garanta pe întreaga lățime de lucru o așezare omogenă a elementelor active. Mai mult de atât, dispunerea acestora nu permite rămânerea unor zone neacoperite de organele mașinii.

Amplul rulou posterior cu diametrul de 600 mm, datorită formei canelurilor și a răzuitorilor acoperiți cu tungsten, garantează o prelucrare fină a zonelor din spatele ancorelor, o nivelare parțială a terenului, care permite o însămânțare ușoară chiar și atunci când condițiile nu sunt optime.

Ușor de manevrat pe șosele

DRACULA HYDRO poate circula ușor pe șosele: în poziția de transport are o lățime de doar 3 metri, fiind dotat cu anvelope de dimensiunea 700/60-R22.5 care asigură o excelentă manevrabilitate.

37

Acționarea hidropneumatică a celor 3 secțiuni permite o reglare imediată și precisă din cabina tractorului asigurând posibilitatea de utilizare a mașinii în condiții și scopuri diverse. Elementele care nu sunt necesare lucrării dorite pot fi ușor excluse.

Vă reamintim la final faptul că DRACULA HYDRO este deja disponibil în versiuni de șasiu fără sistem frânare, cu sistem de frânare pe aer sau cu dublu circuit hidraulic. Ultimele două versiuni, dotate cu sisteme frânare respectă reglementările europene în vigoare.

* * *

S-au trezit cu ”ghețarul” în curte! Strat de grindină de un metru, la Mihail Kogălniceanu De Sorin Breazu oct. 26, 2020

”Ghețarul” din grindină avut și un metru grosime. Foto: IGSU / Facebook

O vijelie puternică, cu însemnate căderi de grindină, s-a abătut azi asupra satului Palazu Mic, din comuna Mihail Kogălniceanu, în județul Constanța.

Potrivit pompierilor de la IGSU, viitura a afectat în special o locuință în care se aflau trei adulți și doi copii, un strat de grindină gros de un metru mutând totul din calea sa.

Toate persoanele care se aflau în interior au fost evacuate și sunt în siguranță, au anunțat reprezentanții ISU Constanța, adăugând că din cauza viiturii produse, trei mașini au fost mutate pe distanțe de zeci de metri, iar mai multe clădiri au fost afectate.

38

Fenomen meteo extrem la Mihail Kogălniceanu. Foto: IGSU / Facebook

Pompierii au săpat prin ”ghețarul” de grindină pentru a permite apei acumulate să se scurgă. Fenomenul extrem vine însoțit și de un mesaj al hidrologilor, care au emis un cod galben de inundații locale în județele Constanța și Tulcea.

Pentru prevenirea situațiilor care pot pune în pericol viața, românii sunt rugați să respecte următoarele măsuri:

• Nu vă deplasați prin curenți de apă, puteți să vă pierdeți echilibrul• Nu vă deplasați cu autoturismul în zona inundată• În cazul în care sunteți surprinși de viitură, urcați-vă către părțile superioare ale locuinței sau pe acoperiș, până la sosirea echipelor de salvare.

* * *

Vlad Birău, Director Achiziții Reciclad`OR: “Eliminarea tuturor neclaritățiilor sau confuziilor privind utilizarea SIADT, prioritate zero pentru întreaga industrie de reciclare” : Cosmin Zaharia 26 October 2020 Administrația Fondului pentru Mediu (AFM) a lansat în urmă cu peste o lună sistemul informatic de asigurare a trasabilităţii deşeurilor (SIATD), în vederea monitorizării şi verificării tranzacţiilor cu deşeuri de ambalaje în sistemul răspunderii extinse a producătorului.

Potrivit AFM, prin lansarea SIATD se urmărește armonizarea legislaţiei naţionale aplicabile în domeniul gestionării deşeurilor de ambalaje cu prevederile directivelor europene, dar și atingerea obiectivelor de reciclare/ valorificare, pe care România și le-a asumat în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

În acest moment există însă, pentru toți cei implicați,  o serie de neclarități privind modul de utilizare a aplicației, neclarități care ar putea pune sub semnul întrebării implementarea aplicației la 1 ianuarie 2021. Despre toate acestea am stat de vorbă cu unul dintre specialiștii în domeniu, Vlad Birău, Director Achiziții Reciclad`OR.

Vlad Birău, Director Achiziții Reciclad`OR

39

Considerați oportună implementarea unui astfel de sistem În România? 

La nivel european industria reciclarii se află într-o permanentă dezvoltare, bugete semnificative fiind alocate pentru îmbunătățirea managementului deșeurilor și dezvoltarea capacităților de colectare și reciclare.

În România ritmul de dezvoltare al acestei industrii este însa unul mult mai lent.  O dovadă în acest sens este și situația publicată de Eurostat, cu privire la performanța reciclării ambalajelor la nivelul UE in anul 2017, situație care poziționează România undeva la coada clasamentului      .

Printre cauzele care stau la baza acestei non-performanțe putem enumera: infrastructura de colectare separată deficitară la nível național, implicarea redusă a cetățeanului în procesul de colectare separată și neaplicarea instrumentelor economice specifice (și disponibile). Un alt factor critic care a generat situația actuală este și lipsa unui “correct level playing field” pe piața colectorilor. Concurența neloială între colectori corelat cu lipsa trasabilității deșeurilor colectate nu doar că a îngreunat procesul de dezvoltare a industriei de reciclare dar a și generat derapaje economice și juridice semnificative.

Un prim pas în corectarea acestei situații este lansarea de către Administrația Fondului pentru Mediu a aplicatiei informatice de asigurare a trasabilității deșeurilor (SIADT).

Prin această aplicație se dorește  monitorizarea și verificarea tranzacțiilor cu deșeuri de ambalaje în sistemul răspunderii extinse a producătorului, prin Ordinul 1595/2020.  Implementarea acestei aplicații de trasabilitate a deșeurilor de ambalaje va influența activitatea unui număr foarte mare de operatori economici (colectori, reciclatori, etc).  În acest moment există însă, pentru toți cei implicați,  o serie de neclarități privind modul de utilizare a aplicației, neclarități care ar putea pune sub semnul întrebării implementarea aplicației la 1 ianuarie 2021. În consecință, eliminarea tuturor neclaritățiilor sau confuziilor privind utilizarea SIADT devine o prioritate zero pentru întreaga industrie de reciclare.

Cine sunt principalii beneficiari și ce schimbări ar putea aduce? 

Aplicația SIADT va fi utilizată de operatorii economici care desfășoară activități de colectare, salubrizare, sortare, tratare de deșeuri de ambalaje; operatorii economici care desfășoară activități de valorificare/reciclare și organizațiile care implementează răspunderea extinsă a producătorului(OIREP).

40

Prin această aplicație vor fi gestionate, în timp real, informațiile cu privire la trasabilitatea deșeurile de ambalaje de la operatorul economic colector pâna la instalația de valorificare.  Trebuie precizat faptul că SIADT se referă strict la deșeurile de ambalaje ale căror costuri de gestionare sunt finanțate de către producători prin OIREP.

Din perspectiva Administrației Fondului pentru Mediu, implementarea aplicației va contribui la transparentizarea și monitorizarea eficientă a fluxului de date în managementul integrat al deșeurilor de ambalajele.

Din perspectiva OIREP-urilor (cum este și cazul Reciclad’OR), pe lângă transparentizarea fluxului de date la nivel național, prin implementarea SIATD se va genera și o serie de implicații de natură economică pe lanțul de aprovizionare. Este foarte greu de estimat în acest moment dimensiunea impactului dar vom vedea pe parcursul implementării aplicației.

Dacă privim cu atenție istoricul industriei de reciclare constatăm (dacă mai era cazul) că cel mai mare impact asupra activității de transfer de responsabilitate a fost cel generat de modificări legislative. Modificările condițiilor economice ale pieței de reciclare a ambalajelor au fost consecințe ale unor modificări legislative, modificarea raportului dintre cerere și oferta jucand doar un rol secundar.

O legislație coerentă presupune în primul rând crearea unor condiții optime și funcționale pentru un model de reciclare a ambalajelor eficient și predictibil. Și acestea sunt așteptările pieței atunci când vorbim de implementarea SIADT.

Care sunt plusurile și minusurile aplicației?  

Ca orice aplicație informatică, SIADT are nevoie de o perioadă de timp pentru implementare și testare. O analiză sumară scoate în evidență o serie de plusuri și minusuri ale acestei aplicații:

Printre plusurile identificate menționăm: digitalizarea informațiilor, verificarea tuturor documentelor în timp real și transparentizarea  colaborării dintre toți factorii implicați.

Ca și minusuri indentificăm o serie de riscuri generate de aplicație printre care: îngreunarea livrării deșeurilor de ambalaje către reciclatorii finali, în situația în care aplicatia SIATD nu ar funcționa în parametri optimi și furnizarea informațiilor confidențiale privind cantitățile raportate de către operatorii economici între OIREP-uri.

41

Pe perioada de testare rămasă până la sfârșitul anului vom identifica și alte riscuri sau oportunități generate de  implementarea aplicației. Pe baza dialogului dintre toti cei implicați,  vom identifica în egală măsură și soluții de maximizare a oportunităților sau de diminuare a riscurilor generate de implementarea aplicației SIADT.

Va ușura sau va îngreuna SIATD activitatea OIREP?  

Fără dar și poate SIATD ar putea îmbunătăți și ușura activitatea unui OIREP atât în relația cu Administratia Fondului pentru Mediu cât și în relația cu celelalte autorități ale statului. Cu riscul de a mă repeta, miza este mare, iar aplicația SIATD trebuie să vină în sprijinul tuturor și să funcționeze așa cum ne așteptam atât noi toți cei implicați cât și Administrația Fondului pentru Mediu.

Încă de la înființare, Reciclad’OR a implementat la nivelul companiei, sisteme informatice performante în scopul eficientizării mecanismelor de lucru.

Aceste sisteme ne-au permis o supraveghere strictă a trasabilității fiecărui tip de deșeu de ambalaje contractat și le-au oferit partenerilor noștri o modalitate facilă și transparentă de vizualizare și accesare a întregului circuit.

Eficiența și performanța acestor sisteme este certificată și de ultimul control al Administrației Fondului pentru Mediu, control care s-a încheiat în data de 16 Septembrie 2020 și care atestă îndeplinirea tuturor obligațiilor legale pe care Reciclad’OR și le-a asumat.

Prin expertiza pe care o deținem ne vom susține toți partenerii în depășirea tuturor obstacolelor specifice implementării și utilizării unei noi aplicații. Suntem ferm convinși că împreună cu partenerii nostri vom gestiona cu succes toate obligațiile ce ne revin din implementarea SIADT la 1 ianuarie 2021.

* * *

Tehnologii și Utilaje – Grădina cu Alune, o afacere cu profit de 8.000 euro/hectar 26 octombrie 2020 În cea mai recentă ediție a emisiunii ”Tehnologii și Utilaje”, realizatorul Ovidiu Ghinea a fost în vizită la Grădina cu Alune, în județul Giurgiu, unde a stat de vorbă cu inginerul agronom Ionescu Adrian. Acesta ne-a vorbit despre avantajele plantației de alun, o afacere care le poate aduce profituri însemnate celor care au curajul să investească în acest business.

42

Totul a început cu o suprafață mică, dar afacerea s-a dezvoltat cu pași rapizi. Buni gospodari, cu valori fundamentale înrădacinate adânc în ființa lor, cu respect față natură, de muncă și responsabilitate, familia a fost punctul de plecare și nucleul în jurul căruia se dezvoltă Grădina cu Alune. Toate detaliile despre această afacere le puteți afla urmărind video-ul de mai jos.

https://youtu.be/j01LuUpVQhk

* * *

În plin sezon de plantări, recomandări de la specialiști pentru pomicultori Revista Fermierului Sâmbătă, 24 Octombrie 2020

În plin sezon de plantări, pomicultorii trebuie să respecte recomandările specialiștilor în ce privește achiziția, păstarea, plantarea și pregătirea pomilor pentru sezonul rece. În rândurile de mai jos, dr. ing. Marius Viorel Roman, proprietar Pepinierele Roman, producător autorizat de material săditor pomicol (peste 100.000 de pomi fructiferi anual) vă spune ce aveți de făcut și la ce să fiți atenți.

Este indicat ca, imediat după primirea coletului, pomii să fie bine hidratați, respectiv se pot imersa rădăcinile într-un vas cu apă pentru circa 24 -72 ore, dar nu mai mult de 72 ore, pentru a se evita asfixierea acestora, sau se vor introduce rădăcinile pomilor într-o groapă comună și se vor acoperi cu pământ ori nisip, iar ulterior se vor uda din abundență, pentru o bună

43

hidratare. Astfel, pomii se pot păstra de la câteva zile până la câteva săptămâni, sau chiar până în primăvară, dacă din motive obiective nu reușiți să-i plantați în această toamnă.

La plantare se vor scoate succesiv pomii, de la stratificare, pe măsură ce aceștia vor fi plantați, iar înainte de plantare pomii vor trece prin procesul de pregătire de plantare, respectiv:

Fasonarea rădăcinilor, prin care se urmărește eliminarea rădăcinilor rănite, fracturate, precum și scurtarea vârfurilor acestora, pentru a stimula ramificarea acestora.

Mocirlirea rădăcinilor, respectiv se va pregăti un amestec de consistența smântânii, format din bălegar de vacă proaspăt sau mraniță sau pământ de pădure sau efectiv un pământ reavăn, bine mărunțit, care se va amesteca cu apă, astfel încât să obținem un amestec de consistența smântânii. După ce rădăcinile au fost fasonate se va trece la mocirlirea acestora, efectiv rădăcinile vor fi trecute prin acest amestec de consistența smântânii, în care se poate adăuga și un stimulator de înrădăcinate (de exemplu, Razormin - 0,5%, Radistim - 0,5%).

Plantarea propriu-zisă. După ce am pregătit gropile de plantare în prealabil sau chiar cu câteva săptămâni înainte, gropi generoase cu adâncimea de circa 50 cm și diametrul de 50 cm, se va trece la plantarea pomilor. Este foarte important ca la plantare punctul de altoire să nu fie îngropat, respectiv să rămână deasupra nivelului solului, de aproximativ două degete (2 - 3 cm), iar ulterior se va adăuga pământ progresiv și se va tasa energic, astfel încât să nu rămână spații de aer între rădăcini și sol.

Tasare energică. Atenție, solul se tasează foarte bine în jurul pomilor, ca și cum ar fi bătut cu maiul, astfel încât să fim siguri că nu au rămas spații de aer între rădăcini și sol.

Udarea pomilor. După plantare se vor uda cu cantități generoase de apă, în funcție de deficitul de apă din sol. Se pot folosi cantități de la 10 litri/pom și până la 50 litri/pom. Pe lângă hidratare, apa are rolul și de așezare a solului pe lângă radacini, respectiv eliminarea spațiilor de aer dintre rădacini și sol. După ce pomii sunt udați și apa a pătruns în sol se mai poate repeta procesul de tasare a solului, o lucrare esențială, pentru o bună prindere a pomilor.

44

Tutorarea pomilor este o lucrare importantă. După plantarea pomilor este necesară tutorarea acestora, respectiv se va monta un tutore fiecărui pom, de care aceștia vor fi palisați, pentru a preveni aplecarea acestora la expunerea curenților de aer în sezonul rece.

Mușuroirea pomilor proaspăt plantați. După ce pomii au fost plantați se va trece la mușuroirea acestora, respectiv ridicarea unui mușuroi, peste punctul de altoire, înalt de circa 30 cm, care se va păstra peste sezonul rece, până în primăvară (luna martie), când se va îndepărta și se va efectua o alveolă/farfurie în care se vor uda pomii pe tot parcursul anului.

Protejarea pomilor contra rozătoarelor. În situația în care parcela în care sunt plantați pomii nu este prevăzută cu împrejmuire sau dacă dețineți animale (câini etc) care pot să roadă tulpina pomilor, este indicat să protejăm tulpina acestora cu plasă antirozătoare, care se poate achiziționa din comerț și se amplasează pe tulpina pomilor (de la sol și până la prima șarpantă), sau efectiv se folosește folie de plastic prin care se protejează tulpinile. În cazul folosirii foliei, aceasta se îndepărtează primăvara, iar în cazul plasei, aceasta se menține pe pom indiferent de sezon.

Opțional se poate realiza încă din toamnă o scurtare mai lungă a pomilor (mai ales în zonele predispuse la cantități mari de zăpadă, acumulări de polei, curenți de aer puternici). Această lucrare se execută pentru a evita frângerea pomilor sub acțiunea mecanică a factorilor climatici. Lucrarea presupune scurtarea axului la circa 1,20 metri și a lăstarilor anticipați la circa 30-40 cm, urmând ca intervențiile finale privind tăierile de formare a coroanelor să se realizeze primăvara, după data de 1 martie, când nu mai există risc de temperaturi excesiv de scăzute care pot produce înghețul la nivelul creșterilor anuale.

Foarte important este să achiziționați material săditor direct de la pepiniere autorizate, care să vă ofere material săditor certificat, autentic, sănătos, etichetat individual, iar pomii să fie cu rădăcină nudă, cât mai întreagă și bine hidratați. Majoritatea dintre pomicultori sunt atenți la partea superioară a pomilor (tulpină și eventuale ramuri), neglijând rădăcinile pomilor care sunt foarte importante pentru prinderea și dezvoltarea armonioasă a pomilor.

Foto: www.pepinierele-roman.ro

* * *

45

ANSVSA: Actualizarea situației privind evoluția PPA meatmilk 26 octombrie 2020

În data de 23.10.2020 sunt active un număr de 529 de focare PPA, din care 9 focare în exploatații comerciale și 5 focare în exploatații comerciale de tip A. Conform datelor prezentate în graficul nr 1.În intervalul 15.10.2020 – 21.10.2020 au fost înregistrate 24 focare noi PPA și au fost stinse 48 focare PPA: 

De la prima semnalare a prezenței virusului PPA în România, pe data de 31 iulie 2017 și până în prezent, au fost diagnosticate 3941 cazuri la mistreți în 38 de județe conform graficului numărul 2.

În conformitate cu prevederile europene, cazurile la mistreți se sting după cel puțin 2 ani de la apariția lor.

Din  anchetele epidemiologice rezultă că principalele cauze care au condus la extinderea focarelor de pestă porcină africană sunt următoarele:

–        numărul mare de mistreți; în unele fonduri de vânătoare depășirea densității  maxime de 05 mistreți/kmp, care se datorează nerespectării cotelor de vânătoare;

–        nerealizarea cerinței de a se vâna întreg efectivul de mistreți în zonele infectate conform Hotararii nr. 3/2019 Comitetului Național pentru Situații Speciale de Urgență;

46

–        neefectuarea supravegheri pasive în sensul de necolecatre a cadravelor de mistreți în vederea testării în direcția PPA și neutralizarii ulterioare;

–        vânzarea/cumpărarea porcinelor domestice fără documente sanitar-veterinare care să ateste statusul de sănătate;

–        ieșirea porcinelor din zonele de protecție și supraveghere stabilite în jurul focarelor (minim 10 km) în conformitate cu cerințele Directivei 2002/60/CE;

–        mișcările necontrolate de porcine realizate  de  comercianții ilegali animale vii;

–        sacrificarea porcinelor bolnave fără anunțarea medicului veterinar și conservarea produselor provenite de la acestea, având în vedere că din datele științifice virusul rezista în produse congelate/conservate ani de zile;

–        administrarea de resturi alimentare netratate temic în hrana porcilor;

–        nerespectarea măsurilor de biosecuritate în special în  gospodăriile populație, dar și de către unele exploatații comerciale.

          Dintr-un studiu efectuat de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentelor pentru România pe baza evoluției și analizei factorilor de risc epidemiologici și prezentat în ședința cu Șefii Serviciilor Veterinare din țările membre uniunii europene, din data de  27.01- 28.01.2020, se putea estima o creștere a numărului de focare în România în anul 2020 față de anul 2019, totuși prin măsurile luate de autoritatile din România s-a reușit o scădere a acestora. Este adevărat că reducercerea numărului de focare în anul 2020 se datorează și restricțiilor impuse pe perioada stării de urgență aspect care demonstrează că  mișcarea necontrolată a animalelor constituie principalul factor de risc pentru difuzarea bolii.

Principalele măsuri care au dus la scăderea numărului de  focare sunt:

–        organizarea de controale efectuate în trafic  de către echipe de mixte ale Direcțiilor Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Inspectoratelor de Poliție județene și Inspectoratelor Județene de Jandarmi;

–        consilierea crescătorilor de porcine, de către medicii veterinari de liberă practică privind măsurile de biosecuritate pe care trebuie să le respecte si obligativitatea de a anunța orice îmbolnavire/moarte la animalele din exploatatie;

47

–        Instruiri ale medicilor veterinari din cadrul Direcțiilor Sanitar Veterinare  și a medicilor  veterinari de libera practică cu privire la simptomatologia și măsurile ce trebuie aplicate în cazul focarelor de PPA;

–        actualizarea și aprobarea în cadrul Centrelor Locale de Combatere a Bolilor din fiecare judet a planului de măsuri privind prevenirea și controlul PPA la porcii domestici si mistreți;

          Numărul de focare pe ani, de la semnalarea primului focar confirmat în anul 2017 la Satu Mare, este prezentat în graficul de mai jos. Din grafic rezultă o creștere cotinuă a numărului de focare, cu un vârf în  anul 2019 și o scădere în anul 2020,  deși conform studiului menționat anterior, se previziona o creștere în anul 2020. Serviciul Comunicare și Logistică Documentară

* * *

Studiu: 97% dintre români declară că vor să recicleze mai mult meatmilk 26 octombrie 2020

Potrivit unui studiu efectuat în 14 ţări europene de agenţia de cercetare LUCID, în asociere cu Every Can Counts, iniţiativă care are scopul de a creşte gradul de conştientizare asupra avantajelor reciclării dozelor din aluminiu, 86% dintre europeni sunt de părere că este mai important ca niciodată să avem grijă de mediul înconjurător şi să reciclăm, după COVID-19, în timp ce un procent covârşitor de 91% au spus că ar vrea să facă mai mult.

În plus, 52% dintre respondenţi nu ar pune economia mai presus de mediu, în ciuda încetinirii economice cauzată de pandemia COVID-19. Doi din trei europeni au spus că reciclarea este o obligaţie pentru toţi şi că este o nevoie urgentă pentru combaterea acestei probleme.

Mai mult de trei sferturi dintre respondenţi reciclează întotdeauna sau adesea toate tipurile de materiale, în vreme ce 76% dintre oameni reciclează adesea ori întotdeauna dozele din aluminiu, ambalajul de băuturi cel mai reciclat la nivel global.

La nivel local, 94% dintre respondenţii din România au spus să este mai important ca niciodată să avem grijă de planeta noastră, după COVID-19, în timp ce97% declară că vor să facă mai mult când vine vorba de reciclare. Mai mult, 56% au declarat că ar pune problema mediului mai presus de economie, ceea ce arată o clară schimbare de priorităţi.

48

„Aceste rezultate ne arată că există o creştere a conştientizării nevoii de a recicla cât mai  multe deşeuri, iar pandemia COVID-19 doar a accelerat acest proces.  Oamenii realizează cât de presantă este această problemă şi sunt dispuşi să depună eforturi pentru a crea o reală economie circulară”, a declarat David Van Heuverswyn, Directorul Every Can Counts Europa

„Cu toate impedimentele care au apărut în ultima vreme din cauza situației globale cu privire la COVID-19, în România încă suntem interesați de reciclare și parcă mai mult ca oricând responsabilitatea oamenilor se reflectă în cantitățile pe care le colectăm în cadrul proiectelor noastre.” a declarat Adina Magsi, Manager Every Can Counts România

Din 2009, Every Can Counts a contribuit la creşterea conştientizării reciclării dozelor din aluminiu, cu obiectivul de a recicla dozele consumate în Europaîn procent de 100%. În 2017, rata de reciclare a dozelor din aluminiua rămas la 74.5%, însă studiul a arătat că 90% dintre respondenţi cred că ţara lor ar trebui să recicleze mai multe, dacă nu chiar toate dozele din aluminiu, iar un total de 4 din 10 ar vrea să fie reciclate 100%.

Studiul a fost efectuat pe un eşantion de 13.793 de persoane cu vârste peste 16 ani, echilibrat din punct de vedere al vârstei şi genului, în 14 ţări în care Every Can Counts are o iniţiativă locală (Belgia, Serbia, Austria, Ungaria, Grecia, România, Polonia, Republica Cehă, Irlanda, Olanda, Marea Britanie, Spania, Italia, Franţa), în perioada 5 august – 14 septembrie 2020.

Apărută în 2009 în Marea Britanie, iniţiativa Every Can Counts este considerată programul principal pentru promovarea reciclării dozelor de băutură în Europa! Acesta își propune să îi inspire pe toți să facă diferența prin reciclarea dozelor de băutură atunci când sunt departe de casă, adică la birou sau în deplasare – de la parcuri, festivaluri și evenimente sportive, la școli și universități. Astăzi, inițiativa este prezentă în 19 țări.

* * *

Ouale din Avicola Rojiste ajung pe rafturile supermarketurilor din Romania 24 octombrie 2020

In urma cu 14 ani familia Badea din Rojiste a decis sa plece la munca in strainatate. Au ales ca si tara, Belgia. Atunci cand au plecat, fiul lor Robert avea 12 ani. Dupa ani de munca si truda au reusit sa-si faca propria firma in strainatate, o firma care avea ca si obiect de activitate, „demolarile”.

49

Ce legatura este intre o firma de demolari si Avicola Rojiste ?

„In urma cu 6 ani am venit in vacanta la bunici cu fratii mei mai mici. Mancarea facuta de bunicii mei de la Marsani nu se compara cu nicio mancare din lume”, povesteste Robert Badea cel care in urma cu 14 ani pleca impreuna cu parintii in cautarea unui trai mai bun.

”Cand s-a terminat vacanta, ne-am intors inapoi la munca-n Belgia dar nu cu mana goala ci cu cativa pui de gaina luati de la mamaie. I-am crescut acolo in ideea de a avea mereu oua proaspete, pentru fratiorii mai mici. In urmatoarea vacanta m-am intors la Marsani, la bunica si am vazut o ferma in care nu exista activitate. Am inceput sa ma interesez, am aflat ca inainte fusese tot o ferma de gaini ouatoare. Atunci am decis ca intr-o astfel de ferma trebuie sa investim. Am cumparat-o in 2013, era devalizata, se furase aproape tot. Dupa ce am cumparat-o, prima investitie a fost facuta in camera agentilor de paza.Urmatorul pas a fost sa-ncepem constructia primei hale. A fost extrem de greu. Noi nu stiam ce-nseamna sa construiesti o hala, neavand niciunul dintre noi tangenta cu acest domeniu. Nu stiam decat cum se cresc gainile la tara, nu si intr-o avicola. Am incercat sa colaboram cu o firma din Germania,cea care se afla pe locul 1 in acest domeniu, in Europa. Din pacate ne-a respins in prima faza, dar pana la urma ne-a invitat in Germania sa vedem cum se construieste la propriu o hala pentru gaini. Incet, incet, documentandu-ne, in 2016 am reusit sa terminam hala. Nu am luat niciun ban european, ne-am imprumutat la banca, am girat cu ferma si am obtinut banii. 120000 de euro a costat doar echipamentul pentru prima hala si 90.000 euro, gainile. Cele 15.000 de gaini le-am luat din Ungaria,sunt doar gaini ouatoare, nu si de carne. Acestea dau randament doar 1 an si 3 luni. Dupa aceasta varsta nu mai oua si suntem nevoiti sa le schimbam.

50

„Acum avem in ferma in jur de 45.000 de gaini si asta s-a intamplat in doar 1 an. Gainile sunt crescute In libertate. Ele au padocuri deschise, intra si ies cand vor. Avem in jurul halei plantata lucerna, gainile putand iesi libere in ferma. Apoi intra in interior pentru a oua si pentru a manca, nimeni neintrand sa culeaga ouale. Totul este computerizat. Nimeni nu pune mana pe oua, linia tehnologica este manevrata prin intermediul unui computer. Doar la partea de ambalare si sortare avem 8 oameni”, declara tanarul fermier, Robert Badea.

Alaturi de el sta inginerul Laurentiu Tilea, cel care cunoaste absolut tot ce tine de partea administrativa. Acesta ne declara:  „In fiecare zi 45.000 de oua ajung singure la ambalare. Aceasta este banda transportoare si vin de la ultima hala pana la centrul de ambalare. S-a investit foarte mult in tehnologie. Acesta este viitorul. Computerele inlocuiescoamenii. Oricum gasim foarte greu forta de munca.”

Unde ajung oule produse la Avicola Rojiste?

„Ouale ajung in marile lanturi se magazine din Romania: Carrefour, Mega image, Penny, Auchan. Suntem foarte mandri ca am fosti alesi de lantul Carrefour sa fim singurii care sa le asigure stocul de oua proaspete zilnic. Avem o relatie speciala cu ei. Ne-au verificat, au vazut ca suntem seriosi si respectam toate normele de securitate.”

Cum ati reusit sa intrati in marile lanturi de magazine?

Tanarul fermier zambeste: „Noua in familie ne place sa spunem ca ne-am renascut din cenusa altora.Am batut la toate portile cu cartonul de oua-n mana, ne pierdusem speranta. Intr-o zi ne-au sunat cei de la un mare lant de magazine din Romania si ne-au intrebat daca le putem livra oua. Asta s-a intamplat intr-o perioada cand in supermarketuri intervenise „criza oualor”.

51

Furnizorii lor din strainatate si anume cei din Olanda se confruntau cu probleme. Asa am ajuns sa intram in aceste retele. Cred ca am avut noroc. Dumnezeu ne iubeste !”, declara Robert Badea.

Continuati investitiile?

Laurentiu Tilea ne spune: „Ceea ce vedeti dumneavoastra in fata este o alta avicola, o ferma care produce oua bio. Aici lucrurile sunt mult mai complexe. Pentru fiecare gaina trebuie sa le asiguram 4mp. Asadar toata suprafata de 2,4ha este destinata gainilor care produc oua bio. Am demolat alte hale pentru a le asigura spatiu asa cum prevad normele. Noi suntem verificati de o firma italiana autorizata, ni se cer probe periodic inclusiv din sol.”

Avem nevoie de astfel de fermieri, cu atat mai mult cu cat acestia sunt foarte tineri. Legati de pamanturile natale, oltenii nostri si-au investit banii munciti intr-o avicola parasita, tocmai pentru a continua traditia.

„De Avicola Rojiste se va auzi nu numai in tara. Noi am investit pentru a face treaba si pentru ca ne-a placut povestea” declara Robert Badea un tanar de 26 de ani, muncitor, serios, modest!

* * *

Expoziție cu sute de crizantame, tufănele, colecții de varză ornamentală și dovleci decorativi, la Grădina Botanică din Iași

Mădălina Olariu este reporter responsabil de domeniul „Sănătate” la Ziarul de Iași, care acoperă activitatea spitalelor din Iași, cât și a instituțiilor locale cu implicații în aceste domenii. A făcut parte timp de opt ani din redacția revistei Opinia Studențească, unde a fost reporter, șef de departament și secretar general de redacție, fiind responsabilă de identificarea de noi subiecte, redactarea și editarea știrilor, reportajelor, interviurilor sau ale altor cronici, precum și de coordonarea activităților reporterilor redacției.Totodată, este licențiată în

52

jurnalism și științe ale comunicării la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, având și un master în tehnici de producție editorială în presa scrisă, audiovizual și multimedia.

Timp de trei săptămâni, la Grădina Botanică „Anastasie Fătu” din Iași va fi deschisă publicului expoziția de flori, fructe și semințe „Flori de toamnă”. În spațiile expoziționale pot fi admirate colecții unice de crizanteme, tufănele, varză ornamentală, ardei și dovleci decorativi, dar și fructe și semințe care aparțin unor plante indigene și exotice.

Expoziția poate fi vizitată zilnic în perioada 25 octombrie – 15 noiembrie, în intervalul 9.00 – 16.00, prețul unui bilet individual fiind de șase lei, iar pentru grupurile organizate este de trei lei. Noutatea din acest an o reprezintă faptul că vizitatorii nu au acces în sere, expoziția putând fi vizitată doar în aer liber, din cauza pandemiei de coronavirus.

Anul acesta sunt expuse 212 soiuri de crizanteme, dintre care 23 sunt soiuri omologate în România au fost obținute în cadrul Grădinii Botanice. Pot fi admirate și 209 soiuri de tufănele, o colecție de varză ornamentală, precum și de ardei și dovleci decorativi. Aici există și trei cele mai iuți soiuri de ardei din lume, soiurile „Carolina Reaper”, „Trinidad Moruga Scorpion” si „7 Pot Douglah”, cu grade de iuțeală cuprinse între 1.000.000-2.000.000 unități Scoville.

„În fiecare toamnă, Grădina Botanică din Iași, organizează această expoziție și marchează un eveniment special – înflorirea crizantemelor, simbolul longevității, eleganței și nobleței.

Tema expoziției intitulată «Semper sint in flore!» – reprezintă omagiul Grădinii Botanice pentru generațiile care au contribuit la edificarea primei Universități moderne din România, însoțit de această urare pentru toți membrii comunității academice”, au precizat reprezentanții Grădinii Botanice din Iași. Ediția din acest an este dedicată, conform organizatorilor, aniversării a 160 de ani de la fondarea Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

53

PressHub este o platformă dedicată sprijinirii jurnalismului în serviciu public. Articolele și fotografiile publicate pe PressHub sunt proprietatea Freedom House Romania, fundația care administreaza presshub.ro, sau ale publicațiilor partenere. Suntem onorați să preluați articole de pe platforma noastră. O puteți face preluând textul în limita a 500 de caractere si introducând link către articolul publicat pe presshub.ro. Vă mulțumim!

* * *

Vinul de azi: Crama Avincis - Negru de Drăgășani 2017 Parteneri Profit.ro scris astăzi,

Deși numele poate duce cu gândul la ceva misterios, izvorât din povești vechi cu final întunecat, Negru de Drăgășani este de fapt un basm catifelat, un vin bine conturat, cu valențe de capodoperă. Este un vin sec, cu coperți violet închis, care te fac să îl degusti cu mirare și interes. Are buchet de violete, cireșe negre și afine, ușor condimentat. Gustul său te duce în coșul cu cireșe și dacă te cufunzi în amintiri și narațiune, nuanțele de piper proaspăt îți readuc realitatea în prim plan. Foarte potrivit pentru visare, cărnuri înăbușite în vin și seri de calitate.

* * *

54

Genetica Saaten Union aduce plusvaloare în ferme Ferma 25 octombrie 2020 -

În condițiile dificile ale anului agricol 2019-2020, soiurile de grâu şi de orz din portofoliul Saaten Union au răsplătit fermierii cu producţii de la 4 tone/ha până la 8 tone/ha.

Anul agricol 2019-2020 a fost extrem de dificil, deoarce ne-am confruntat cu o toamnă secetoasă pentru cultura de cereale păioase, în care pregătirea terenului s-a făcut foarte greu, semănatul s-a realizat târziu, iar plantele de grâu au intrat în iarnă destul de slab dezvoltate (stadiu BBCH 20). Apoi a urmat o iarnă fără zăpadă, care a sporit deficitul de umiditate din sol. Iar lovitura cea mai puternică a venit în primăvară, când am avut temperaturi extrem de scăzute în a doua parte a lunii aprilie şi o cantitate redusă de precipitaţii.

 SOIURI CU UN POTENȚIAL PRODUCTIV DE 10 T/HA

Cu toate acestea, soiuri de grâu şi de orz din portofoliul Saaten Union România, precum Centurion, Katarina, Aspekt, SU Ellen, Lucienne sau Arenia au reuşit să treacă peste aceste obstacole şi să răsplătească fermierii cu producţii de la 4 t/ha (în partea de sud-est a ţării) până la 8 t/ha (în partea de sud a ţării, Banat și Transilvania). Însă, cei mai mulţi fermieri ştiu că potenţialul genetic al soiurilor noastre este de 9-10 tone/ha în condiţii de aplicare a unei tehnologii bune, dar şi un nivel echilibrat de precipitaţii distribuite uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie.

Şi în această toamnă, compania noastră este alături de fermierii cultivatori de cereale păioase şi le pune la dispoziţie seminţe din soiuri de grâu, orz, triticale şi secară din genetica de ultimă generaţie, soiuri care sunt atent selectate pentru condiţiile din ţara noastră, care au toleranţe ridicate la iernare, la principalele boli foliare şi ale spicului, precum şi o toleranţă ridicată la secetă şi la arşiţă.

55

  NOUTĂȚILE SAATEN UNION PENTRU TOAMNA 2020

Saaten Union are în portofoliu soiuri consacrate pe piaţa agricolă din România, care sunt cunoscute şi foarte apreciate de fermieri, cum ar fi, la grâu: Katarina, Joker, Centurion şi TikaTaka, iar la orz: SU Ellen, Wendy, Henriette şi Arenia.

Aşa cum ne-am obişnuit clienţii fideli, şi în acest an agricol vă propunem următoarele noutăţi din portofoliu: soiul de grâu Aspekt şi soiul de orz Jakubus.

Aceste soiuri noi vin să completeze portofoliul de cereale păioase al companiei Saaten Union România pentru a acoperi nevoile tuturor fermierilor. Avem soiuri de grâu atât aristate, cât şi nearistate, soiuri de la grupa de maturitate extratimpurie, cum este Felix la grupa tardivă, cum sunt Mulan şi Joker, dar şi din categorii biologice diferite, Bază şi Certificată 1.

 SOIURI DE GRÂU

• Centurion

- soi semitimpuriu, aristat, din clasa A de panificaţie;

- soi de genetică nouă, care a dovedit un potenţial ridicat de producţie, precum şi stabilitatea acesteia în cei 3 ani de testare;

- toleranță ridicată la arşiţă, precum şi la iernare;

- acest soi este caracterizat prin capacitatea foarte bună de înfrăţire, care începe în toamnă şi continuă în primăvară.

• Tika Taka

- soi semitimpuriu din clasa A de panificaţie, care are o vigoare foarte bună la răsărire;

56

- combină potenţialul ridicat de producţie şi calitatea pentru panificaţie;

- se caracterizează printr-o mare adaptabilitate pedoclimatică;

- toleranță bună la secetă, deoarece are o perioadă scurtă de vegetaţie şi “scapă” de temperaturile ridicate din luna iunie.

• Python

- soi de grâu aristat din clasa A de panificaţie, semitimpuriu;

- toleranță foarte bună la iernare şi un start rapid în primăvară;

- capacitate foarte bună de înfrăţire, care începe în toamnă şi continuă în primăvară;

- o foarte bună adaptabilitate la diferite condiţii climatice.

• Aspekt - NOU

- soi semitardiv din clasa A de panificaţie;

- se caracterizează printr-o toleranţă foarte mare la principalele boli foliare şi ale spicului;

- se pretează să fie cultivat în toate arealele de cultivare ale grâului, cu rezultate excepţionale în regiunile unde aportul precipitaţiilor în perioada de vegetaţie depăşeşte 350 mm;

- se recomandă să fie cultivat în tehnologie intensivă.

SOIURI DE ORZ

• SU Ellen

- soi de orz pe 6 rânduri, cu un randament superior pentru grupa de maturitate extratimpurie;

- are o mare capacitate de înfrăţire, o plantă putând duce la maturitate 4-5 fraţi fertili;

- plantele au talie medie, ceea ce îi conferă o toleranţă remarcabilă la cădere;

- se pretează să se cultive în toate zonele de cultură ale orzului din România.

57

• Arenia

- soi de orz pe 6 rânduri, din genetică nouă, semitimpuriu, recomandat să se cultive în toate zonele de cultură ale orzului;

- plantele au talie medie, ceea ce îi conferă o toleranţă foarte bună la cădere;

- soi cu o toleranţă mare la iernare, precum şi la principalele boli foliare şi ale spicului;

- are o capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol şi tehnologii de cultură.

• Lucienne

- soi de orz pe 6 rânduri, semitardiv, recomandat să se cultive în toate zonele de cultură ale orzului;

- principalul beneficiu este buna adaptabilitate pedoclimatică, având rezultate excelente în partea de sud a ţării, cât şi în partea de nord;

- se recomandă aplicarea regulatorului de creştere la avertizare;

- are o valoare furajeră deosebită, cu un potenţial de producţie ridicat.

• Jakubus - NOU

- soi de orz pe 6 rânduri, tardiv, care a dovedit în toţi cei 3 ani de testare un potenţial mare de producţie, depăşind cu succes media martorilor;

- un alt argument important este toleranța ridicată la iernare;

- recomandat a se cultiva în toate zonele de cultură ale orzului, dar şi pe terenurile mai dificile şi reci;

- se caracterizează printr-o toleranță ridicată la principalele boli foliare şi ale spicului.

 Toate aceste soiuri s-au remarcat printr-o mare stabilitate a producţiilor şi printr-un randament bun la hectar. Cultivarea lor în cadrul fermelor agricole din România reprezintă o garanţie a calităţii culturilor de cereale.

un articol realizat de CORNELIA PISTOL Product Manager Cereale Păioase și Leguminoase SAATEN UNION

* * *

58

Cum este viața într-o localitate în care oamenii cumpără mâncare dintr-o dubă care ajunge la ei o dată la două zile 26.10.2020

15 familii trăiesc la capătul lumii. Satul lor se află în județul Gorj, lângă granița cu Mehedinți. Foto: Gettyimages

15 familii trăiesc la capătul lumii. Satul lor se află în județul Gorj, lângă granița cu Mehedinți. Tinerii au plecat de mult, ulițele nu au văzut niciodată asfaltul și speranța este un sentiment pe care oamenii l-au uitat. 

Octombrie 2020, satul Rătez, județul Gorj. Drumul până la primele case locuite e lung, pustiu și nu a văzut niciodată asfalt. Magazin alimentar nu mai e de mulți ani. Oamenii își cumpără de-ale gurii dintr-o dubă, care ajunge la ei o dată la două zile.

"Vine din două în două zile. E un om foarte cumsecade. Ne aduce tot ce dorim. Dacă nu avem ceva dăm telefon și ne aduce dânsul", povestește un localnic.

Când au nevoie de ambulanță, localnicii oamenii zeci de minute.

"Salvarea vine, dar vine greu. Greu! Fetița mi s-a lovit la mânuță, norocul nostru că avem pe cei de la Tismana, de au venit repede, dar așa vine mai greu. E satul mai retras, mulți cunosc, mulți nu cunosc și până întreabă în satele vecine unde suntem..." afirmă o femeie.

În sat, sunt în total 13 copii, iar cei care sunt la școală merg pe jos, prin noroi sau zăpadă, câte cinci kilometri pe zi. Nouă dintre ei sunt ai unei singure familii. Tatăl este plecat la muncă peste hotare, iar ajutor pentru mama lor este nea Petre. Bătrânul îi răsfață cu fructe și dulciuri și îi primește în casa lui în fiecare zi.

Reporter: Am văzut că le-ați dat fiecăruia dintre ei câte un măr. Nu i-ați lăsat să plece până când fiecare n-a avut un măr în mână.

59

Petre Lazăr, vecin: Păi și măr, și nuci și când ia pâine de colea îi cinstesc întotdeauna cu dulciuri.

Reporter: Vă e drag de ei.

Petre Lazăr: Dacă ai mei nu-s aci. Îs plecați.

Reporter: Sunteți singur.

Petre Lazăr: Singur sunt.

Despre noul coronavirus oamenii nu știu prea multe. Nici măcar că în comuna lor este scenariul roșu.

Localnic: În sat nu s-a auzit, dar în comună da.

Reporter: Comuna e în scenariul roșu.

Localnic: Nu mai știu, nu știu dacă e. Văd că nu le mai dă voie să se ducă la școală.

Cel mai bătrân localnic din sat este mamaia Roxanda. A împlinit recent 97 de ani.

Până când cineva se va gândi să le pună măcar asfalt pe ulițe, oamenii din Rătez își duc traiul cum pot. Printre ruinele caselor părăsite și buruieni, dar cu speranța că într-o zi satul va înflori.

https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/cum-este-viata-intr-o-localitate-in-care-oamenii-cumpara-mancare-dintr-o-duba-care-ajunge-la-ei-o-data-la-doua-zile-1390862

Editor : Georgiana Marina

* * *

60

* * *

61