Administrația Publică in Norvegia

Norvegia este, în termeni oficiali, o monarhie constituţională cu un sistem de guvernare democratic parlamentar.

Democratic, deoarece sursa puterii politice şi a legitimităţii conform Constituţiei se află la poporul norvegian, acest lucru însemnând că toţi cetăţenii pot participa la Storting (Adunarea Naţională norvegiană) şi la consiliile municipale şi districtuale.

Parlamentar, în măsura în care Guvernul, în calitate de putere executivă interimară, nu poate guverna fără încrederea acordată de Storting, adică de puterea legislativă.

Monarhie constituţională, deoarece Guvernul, în conformitate cu articolele originale din Constituţie, îşi are sursa autorităţii în puterea executivă cu care este învestit Regele.

Atât guvernarea democratică cât şi monarhia au fost instituite în Constituţia din 1814. Parlamentarismul a fost introdus în 1884. În prezent, puterile politice reale ale Regelui sunt limitate, dar acesta îndeplineşte o funcţie simbolică importantă ca Şef de Stat şi reprezentant oficial al societăţii şi vieţii economice norvegiene. Monarhia joacă, de asemenea, un rol unificator crucial, care devine evident mai ales în perioadele de criză naţională. Acest lucru a fost demonstrat în mod clar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când Regele Haakon al VII-lea, care se opunea invaziei naziste a Norvegiei din 1940, a părăsit ţara pentru a lupta împotriva ocupaţiei din exil, de la Londra.

Puterea de stat este împărţită în mod formal între trei instituţii: Storting (puterea legislativă), Guvernul (puterea executivă) şi curţile (puterea judiciară). În plus, administraţia publică, care a fost concepută pentru a asista organismele politice, este uneori considerată a patra putere în stat, deoarece se angajează, în prezent, în acţiuni independente şi poate influenţa trasarea politicilor naţionale. Există, de asemenea, o distribuire geografică a puterii politice, la nivel central, districtual şi municipal.

Autoritatea legislativa apartine Parlamentului, numit Storting, care reuneste 165 membrii, alesi de electorat pentru o singura camera. Cu toate acestea, el este divizat in doua curti, la prima intalnire dupa alegerile generale. Membrii Parlamentului selecteaza un sfert dintre ei pentru a forma Lagting-ul, in timp ce restul raman sa formeze Odelsting-ul.

In ceea ce priveste autoritatea executiva, primul ministru este seful cabinetului si din punct de vedere formal este numit de Rege. Ca sef al Cabinetului, Primul Ministru este responsabil pentru transformarea politicii partidului pe care il reprezinta in decizii, propuneri si programe.

Biroul Primului Ministru nu depaseste 25 de persoane si are rolul sa faciliteze introducere unor proceduri pentru supervizarea ministrilor si informarea Storting-ului despre activitatea ministrilor. Ministrii fac parte din Cabinet si sunt responsabili din punct de vedere politic si juridic pentru aploicarea de catre ministerele lor, a deciziilor Parlamentului.

Structura Curtilor, cele care detin puterea judiciara, contine 3 niveluri:

- Curtea Suprema;

- Inalta Curte, care reuneste 5 institutii juridice;

- Curtile districtuale sau ale oraselor (teritoriul este impartit in 96 de districte din punct de vedere juridic)

Exista si cateva curti speciale in Norvegia. Acestea sunt:

- Tribunalul pentru Securitate Sociala;- Curtea pentru Probleme de Munca.

Ele sunt specializate in solutionarea cazurilor dintr-un domeniu distinct.

Participarea populaţiei în sfera politică se face atât prin alegerile directe, cât şi prin apartenenţa acesteia la diferite organizaţii. Norvegianul de rând este membru, în medie, a patru organizaţii, iar aproximativ 70 % din populaţia adultă face parte din cel puţin o organizaţie.

Aceste organizaţii îşi pot exercita influenţa asupra autorităţilor prin intermediul contactelor oficiale şi neoficiale cu administraţia publică. Contactele strânse dintre comitetele parlamentare permanente, ministere şi grupurile de interese înseamnă o orientare a politicilor norvegiene înspre segmente cum ar fi industria, agricultura sau educaţia.

Principalele partide politice: Partidul Muncii, Partidul Conservator, Partidul Progresist, Partidul Socialist deStanga, Partidul Crestin Democrat, Partidul de Centru.

Participarea la vot este de obicei în procent de circa 80 %. Dreptul de vot a fost introdus pentru bărbaţi în 1898, iar pentru femei, în 1913. Vârsta majoratului este în prezent 18 ani.

Vîrban Filip Alexandru

Universitatea București

Facultatea de Administrație si Afaceri

Specializarea Administrație Publică

Anul 2