“S{ FIE LUMIN{”

Prima Tip|rire, 1995

Copyright © 1995 Ûinut de

“LET THERE BE LIGHT” MINISTRIES (rs)PO BOX 328

Rogue River, OR 97537U.S.A.

www.LightMinistries.com

Toate drepturile sunt rezervate. V| este dat| permisiunea s| retip|riÛi acest pamflet cucondiÛia ca s| fie duplicat| în întregime f|r| nici o schimbare sau comentare.

Pentru copii adiÛionale, cât Õi pentru a primi o list| complet| cu alte materiale valabile, v|rog s| scrieÛi la adresa urm|toare:

BOOKLETSP.O. BOX 328

ROGUE RIVER, OR 97537U.S.A.

“S{ FIE LUMIN{”Istorie Biblic| a Separ|rii

De la începutul acestei lumi, Dumnezeu a aÕezat principii de baz| ale adev|rului care s| fieurmate de poporul S|u de-a lungul veacurilor, chiar pân| la sfârÕitul acestei lumi. Aceste principiide adev|r îÕi au temelia în guvernamântul cerului, Õi Dumnezeu a integrat acestea în planul S|u decreaÛiune al acestui p|mânt. HaideÛi s| începem de la început pentru a vedea care sunt acesteprincipii de baz| ale adev|rului.

“La început Dumnezeu a f|cut cerurile Õi p|mântul. P|mântul era pustiu Õi gol; peste faÛaadâncului de ape era întuneric, Õi Duhul lui Dumnezeu se miÕca pe deasupra apelor. Dumnezeu azis: ‘S| fie lumin|!’ Ôi a fost lumin|. Dumnezeu a v|zut c| lumina era bun|; Õi Dumnezeu adesp|rÛit lumina de întuneric. Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfela fost o sear|, Õi apoi a fost o dimineaÛ|; aceasta a fost ziua întâi.” Geneza 1:1-5.

HaideÛi s| ne uit|m mai îndeaproape la aceste versete.“La început Dumnezeu.” Acest cuvânt ebraic pentru “Dumnezeu” este “Elohim,” Õi

înseamn| plural, sau mai mult decât unul. Astfel “la început Dumnezeii au creat cerurile Õip|mântul.”

Ôi pentru c| mai mult de un Dumnezeu a fost implicat în creaÛiune, câÛi Dumnezei au fostacolo? Scripturile ne spune c| aceast| lume a fost creat| prin puterea lui Dumnezeu Tat|l, prinCuvântul lui Dumnezeu Fiul, Õi porunca creaÛiunii a fost dus| la îndeplinire de Dumnezeu DuhulSfânt (vezi Efeseni 3:9; Evrei 1:10; Isaia 40:13-14; Iov 26:13). Atunci câÛi Dumnezei au fostimplicaÛi în creaÛiune? Trei! Nu trei în unul, sau unul în trei; ci trei Dumnezei. (Pentru mai multedovezi din Biblie Õi din Spiritul ProfeÛiei v| rog s| scrieÛi pentru a primi pamfletul “Dumnezeirea– Unul, Doi sau Trei Dumnezei” la adresa d|ruit| în faÛa acestui pamflet).

P|mântul a fost f|r| form|, gol Õi plin de întuneric. Urm|torul lucru vedem c| Duhul luiDumnezeu a început s| se miÕte deasupra apelor. Apoi lumina a fost creat| în mijlocul întunericului.Urm|torul lucru care s-a întâmplat a fost c| “Dumnezeu a v|zut c| lumina, Õi a fost bun|.” Cuvântulebraic pentru “a v|zut” se traduce cu “a discerne sau a percepe.” Dumnezeu a discernut sau a înÛelesca lumina s| fie bun|. Ôi apoi Dumnezeu a desp|rÛit lumina de leg|tura ei cu întunericul.

Exist| o aplicare spiritual| despre ceeace a luat loc în mod literal în prima zi a creaÛiunii?Da. Pavel ne spune aceasta foarte desluÕit:

“C|ci Dumnezeu care a zis: ‘S| lumineze lumina din întuneric,’ ne-a luminat inimile pentruca s| facem s| str|luceasc| lumina cunoÕtinÛei slavei lui Dumnezeu pe faÛa lui Isus Hristos.” 2Corinteni 4:6.

Astfel Pavel a luat ceeace s-a întâmplat în mod literal în prima zi a creaÛiunii, Õi a aplicat înmod spiritual omului – dovedind c| exist| o aplicare spiritual|. Astfel haideÛi s| trecem iar|Õi asupraacestor versete, uitându-ne la ele în mod spiritual.

“P|mântul era pustiu Õi gol; peste faÛa adâncului de ape era întuneric.” Ce ar reprezentap|mântul în mod spiritual? Reprezint| p|mântul inimii; sau inimile omeneÕti. Hristos a folositparabola sem|n|torului – asem|nând diferitele feluri de p|mânt cu diferite tipuri de oameni în mintea

Õi inima lor. AÕadar, p|mântul, sau inimile omeneÕti sunt “f|r| form|;” sau sunt f|r| un caracterformat dup| imaginea lui Hristos. Ele sunt “goale” sau lipsite de cunoÕtinÛa adev|rului luiDumnezeu Õi al principiilor Sale de guvernare în vieÛile lor. Ôi ei sunt plini de “întuneric” în loc delumina lui Dumnezeu.

Urm|torul lucru care s-a întâmplat a fost c| Duhul a început s| se miÕte deasupra apelor.Apele reprezint| popoare (vezi Apocalipsa 17:3). Astfel Duhul Sfânt începe s| preg|teasc| inimileomenirii întuneate pentru a face ceva; ceva ceeace evenimentul urm|tor din prima zi a creaÛiunii nedescoper|.

Dumnezeu a spus: “S| fie lumin|,” Õi lumina a fost creat| în acel întuneric. Astfel DumnezeuporunceÕte ca lumina s| str|luceasc| în inimile întunecate ale oamenilor. Îns| cum se întâmpl|aceasta? Cum lumineaz| lumina în inimile noastre?

“Descoperirea [în englez| spune “intrarea”] cuvintelor Tale da lumin|, d| pricepere celor f|r|r|utate.” Psalmii 119:130.

Astfel este prin intrarea cuvintelor lui Dumnezeu în inimile noastre întunecate c| ne aducelumin|.

Apoi Dumnezeu a “v|zut” aceast| lumin|; El a perceput, a înÛeles, a discernut c| aceast|lumin| este bun|. Iar aceasta este datoria noastr| deasemenea. Când lumina str|luceÕte în inimilenoastre, noi trebuie s| înÛelegem dac| aceast| lumin| este bun| sau nu.

Îns| cum putem determina dac| aceast| lumin| este bun|? Prin cunoÕtinÛ| Õi înÛelepciune.Îns| de unde s| primim cunoÕtinÛ| Õi înÛelepciune? Din lume? Nu, pentru c| dac| depindem decunoÕtinÛ| Õi înÛelepciunea lumii, atunci devenim duÕmanii lui Dumnezeu (vezi Iacov 4:4).CunoÕtinÛ| Õi înÛelepciune de la oameni? Nu, pentru c| dac| depindem de cunoÕtinÛa Õi înÛelepciuneaoamenilor vom fi blestemaÛi (vezi Ieremia 17:5). CunoÕtinÛa Õi înÛelepciune de la noi înÕine? Nu,pentru c| înÛelepciunea noastr| este nebunie cu Dumnezeu (vezi 1 Corinteni 1:19-20, 3:19). AtuncicunoÕtinÛ| Õi înÛelepciune de unde? Trebuie s| fie de la Dumnezeu! Noi trebuie s| avem cunoÕtinÛ|Õi intelepciune de sus pentru a putea fi capabili s| înÛelegem dac| lumina este bun|. Iar Dumnezeupromite poporului S|u c| El ne va d|rui toat| înÛelepciunea Õi cunoÕtinÛa de care avem nevoie, prinDuhul S|u cel Sfânt, pentru a înÛelege care este lumina bun| – atâta timp cât Îl c|ut|m Õi facemvoinÛa Lui (vezi Iacov 1:5; Ioan 7:17, 14:26, 16:13; Testimonies to Ministers, p. 119).

O dat| ce lumina începe s| lumineze în inimile noastre întunecate, noi trebuie s| înÛelegem,s| percepem Õi s| discernem – prin studiul voinÛei lui Dumnezeu Õi al cuvântului S|u – c| aceast|lumin| într-adev|r este bun|. Noi trebuie s| test|m aceast| lumin| dup| direcÛile specificate:

“La lege Õi la m|rturie, c|ci dac| nu vor vorbi astfel e pentru c| nu este lumin| în ei.” Isaia8:20. (Tradus din Englez|).

Astfel noi trebuie s| examin|m orice lumin| care vine la noi cu Biblia Õi cu Spiritul ProfeÛiei(vezi Apocalipsa 19:10). Noi nu trebuie s| accept|m orice lumin| ca fiind bun| bazat| doar pepromisiunea unui om care ne-a adus-o, îns| noi trebuie s| Õtim pentru noi înÕine, prin studiul nostrupersonal dac| aceast| lumin| este într-adev|r bun|. Noi trebuie s| studiem – cuvântul lui DumnezeuÕi Spiritul ProfeÛiei – pentru a primi toat| cunoÕtinÛa Õi înÛelepciunea de care avem nevoie pentru adetermina dac| lumina este bun|. Îns| în a studia cuvântul lui Dumnezeu noi trebuie s|-l facem cu

rug|ciune, în umilinÛ| asemenea unui copil – fiind “simpli.” Dac| suntem mândri Õi în|lÛaÛi în opinianoastr|, noi nu vom câÕtiga o înÛelegere corect| al luminii adev|rului lui Dumnezeu.

O dat| ce am studiat Biblia Õi Spiritul ProfeÛiei pentru a înÛelege Õi a percepe lumina a fi bun|,ce trebuie s| facem atunci? Urm|torul lucru care s-a întâmplat în creaÛiune a fost c| Dumnezeu aseparat lumina de leg|tura ei cu întunericul. Iar noi trebuie s| facem la fel. Noi trebuie s| lu|madev|rul, lumina lui Dumnezeu, separând-o de leg|tur| ei cu întunericul, pentru ca s| fie o barier|distinct| – un zid de separare – între cele dou|. Astfel lumina va fi de o parte al acestui zid dediviziune, iar întunericul va fi cu totul de partea cealalt|. Ôi o dat| ce înÛelegem adev|rul a fi bun,deasemenea începe s| ne arate eroarea – sau opozitul adev|rului.

De ce a poruncit Dumnezeu o separare sau diviziune între lumin| Õi întuneric? Pentru ca celedou| s| nu fie amestecate împreun|. Aceasta s-a f|cut pentru ca orice persoan| s| vad| cu claritatec| exist| dou| c|i, Õi doar dou| c|i de ales – una fiind adev|rul, Õi cealalt| fiind eroarea sau falsitatea.Deasemenea le-ar ar|ta cu precizie pe care cale stau în timpul de faÛ|, Õi apoi ei vor putea s| aleag|fie s| mearg| pe cealalt| cale sau s| stea unde se afl|. Îi aduce s| fac| o decizie inteligent| desprecare cale doresc s| urmeze Õi pentru cine doreÕte s| lupte în aceste ultime zile.

Acuma, dac| noi am dori s| puem pe hârtie ceeace s-a întâmplat în prima zi a creaÛiunii întrelumin| Õi întuneric, noi am pune lumina de o parte al hârtiei Õi întunericul de cealalt| parte, iar întrecele dou| vom trasa o linie de diviziune sau separare. Aceasta este ceeace Dumnezeu a poruncit s|fie între lumin| Õi întuneric. Astfel având lumina de o parte al acestei linii al separ|rii, Õi întunericul– sau opozitul luminii – de cealalt| parte. Lumina a fost pronunÛat| a fi bun|, Õi ce este opozitulbunat|Ûii? R|ul. Astfel noi vom scrie deasemenea “bun” de partea luminii, Õi “r|u” de parteacealalt|. Lumina este un alt cuvânt pentru adev|r. Ôi care este opozitul adev|rului? Eroare sauminciun|. Astfel vom scrie adev|r de partea luminii, Õi eroare sau minciun| pe partea opozit|. Iarnoi putem continua acelaÕi proces cu toate celelalte lucruri: [viceversa – prescurtat vs].

Ascultare de voinÛa lui Dumnezeu vs Neascultare de voinÛa lui Dumnezeu Neprih|nire vs Nelegiuire sau p|cat sau r|utatePuritate vs CorupÛieConvertit la Domnul vs Neconvertit la Domnul Evlavios vs NeevlaviosCurat vs NecuratLoialitate lui Dumnezeu vs Apostazie, rebeliune, Õi tr|dare împotriva lui

Dumnezeu CredincioÕi vs NecredincioÕiUrmaÕi ai lui Isus vs UrmaÕi ai lui Satana Biserica lui Dumnezeu vs Sinagoga lui Satana sau contrafacerea bisericii

lui Dumnezeu Libertate Õi eliberare din p|cat vs Captivitate Õi robie în p|cat

Isus este autorul luminii, atât cât Õi Generalul ei; deaceea noi vom pune numele S|u deasupraluminii. În timp ce Satana este autorul întunericului cât Õi generalul acestuia deaceea vom punenumele lui deasupra întunericului.

O dat| cu studierea cuvântului lui Dumnezeu, lumina începe s| str|luceasc| în inimile ÕiminÛile noastre întunecate, Õi a fost discernut| a fi bun| de iluminarea Duhului Sfânt a lui Dumnezeu.

Când noi înÛelegem Õi discernem aceasta a fi adev|rat, atunci suntem porunciti de Dumnezeu pentrua separa aceast| lumin| de bun|voie de leg|tura ei cu întunericul, pentru ca cele dou| s| nu mai fieamestecate împreun|. O dat| ce adev|rul este pus de o parte, iar eroarea de cealalt| parte cu un zidde despar|Ûire între ele, atunci avem dreptul s| alegem lumina – care este de partea adev|rului, saus| urm|m întunericul – care este de partea minciunii sau erorii.

Ce se întâmpl| dac| ne g|sim de partea lui Satana al acestei linii de demarcaÛie? Vom fi noiforÛaÛi s| ne mut|m de pe partea lui Satana pe partea cealalt| a lui Dumnezeu? Nu. Pentru c|Dumnezeu nu accept| daruri forÛate, Õi El nici nu va accepta o ascultare forÛat|! Alegerea noastr|de a p|r|si o parte trebuie s| fie f|cut| de o voinÛa liber| – de bun|voie trebuie s| alegem s| nemut|m din tab|ra lui Satana în tab|ra lui Dumnezeu. Fiecare persoan| va fi adus| în faÛa unei alegerica fie s| decid| a sta de partea lui Isus a liniei de demarcaÛie, sau de partea lui Satana. Noi avemlibertatea de alegere pe cine dorim s| urm|m. Nimeni nu va fi forÛat s| fie de partea lui Isus. Isusa murit pe cruce pentru a oferii omenirii Õansa de a alege cui vrea s|-i urmeze în aceste ultime zile!

Îns| cine a poruncit o diviziune, sau un zid de separare între adev|r Õi eroare, între lumin|Õi întuneric? Omul? Nu. Dumnezeu a lucrat bine de la începutul istoriei acestui p|mânt. Acestprincipiu de demarcaÛie sau diviziune între poporul lui Dumnezeu Õi urmaÕii lui Satana este directde la Domnul. Aceste principii d|ruite de Dumnezeu sunt oferite pentru a guverna întreaga familieomeneasc| dealungul veacurilor – în mod special în timpul ultimelor zile ale istoriei acestui p|mânt.

Hristos a Õtiut acest adev|r foarte bine, Õi a înv|Ûat aceste principii când a fost pe acestp|mânt.

“CredeÛi c| am venit s| aduc pacea pe p|mânt? Eu v| spun: nu; ci mai degrab| dezbinare.”Luca 12:51.

Dezbinare între ce? Între lumin| Õi întuneric; între adev|r Õi minciun|, între urmaÕii luiDumnezeu Õi urmaÕii lui Satana. Una din misiunile cele mai importante a lui Hristos când a fost peacest p|mânt a fost pentru a separa adev|rurile pure a lui Dumnezeu care au fost îngropate degunoaiele tradiÛilor Õi obiceiurilor, punându-le în poziÛia lor în|lÛat| înaintea poporului.

Ôi pentru c| Dumnezeu a stabilit aceste principii în prima zi a creaÛiunii, trebuie s| existevreo uniune între tab|ra lui Hristos Õi tab|ra lui Satana? Nu. Atunci ce trebuie s| fie?

“... lumina Õi întunericul nu se pot armoniza. Între adev|r Õi eroare exist| un conflict deneînfrânt. A susÛine Õi a ap|ra una înseamn| a ataca Õi a înfrânge cealalt|. Mântuitorul nostru ÎnsuÕia declarat: ‘N-am venit s| aduc pacea, ci o sabie.’” Spirit of Prophecy, vol 4, p 101.

“Linia de separare trebuie s| fie marcat| cu distincÛie între cel ascult|tor Õi cel neascult|tor.Acolo trebuie s| fie o duÕm|nie deschis| Õi pe faÛ| între biseric| Õi Õarpe, între s|mânÛa ei Õis|mânÛa lui.” Signs of the Times, August 26, 1889 (vol 2, p 315, col 1).

Nu trebuie s| existe nici o uniune între tab|ra lui Hristos Õi tab|ra lui Satana; acolo trebuies| fie o lupt| – o lupt| continu| între aceste dou| tabere Õi urmaÕii lor. Acolo nu trebuie s| existenici o armonie, ci o lupt| deschis|. Ôi o dat| cu încintarea b|t|liei, devenind tot mai intens|, vacreÕte într-o mare lupt| sau controvers|.

Acuma, care general va câÕtiga aceast| lupt| Õi controvers|? Hristos. Satana este deja unduÕman învins. Diavolul nu poate s| câÕtige, cu toate c| se va p|rea c| biserica adev|rat| a luiDumnezeu va c|dea; îns| va c|dea? Nu, va r|mâne Õi la sfârÕit va triumfa pentru c| este bine legat|Õi nedezl|nÛuit| de adev|r.

Satana este deja un duÕman învins. Deaceea cu cât mai feroce devine aceast| b|t|lie, cu atâtmai mulÛi oameni sunt treziÛi din somn la realizarea c| exist| doar dou| tabere pentru care s| alegem– tab|ra adev|rului, sau tab|ra erorii. Ôi când aceast| realizare se zoreÕte asupra lor, atunci se vorface mai multe decizii pentru Hristos, iar astfel oamenii vor p|r|si tab|ra de distrugere a lui Satana,pentru a se uni cu tab|ra lui Hristos pentru viaÛ| veÕnic|. Deaceea cu cât mai încins| devine aceast|lupt|, cu atât mai mult Satana îÕi pierde prizonierii lui din împ|r|Ûia sa. Astfel Satana nu doreÕte s|atace în mod deschis adev|rul, pentru c| altfel el va pierde Õi mai mult. Atunci care este planul luide lupt|? Dac| am putea Õti planul de b|t|lie al duÕmanului nostru, atunci lupta este pe jum|tatecâÕtigat| de partea noastr|. AÕadar, care este planul de lupt| a lui Satana?

Planul de lupt| a lui Satana este a încerca s| uneasc| cele dou| tabere împreun|. A unilumina cu întunericul, binele cu r|ul, adev|rul cu minciuna, ascultarea cu neascultarea, neprih|nireacu nelegiuirea, ceeace este pur cu ceeace este corupt, pe cel converit cu cel neconvertit, curat cunecurat, evlavia cu neevlavia, pe cei loiali lui Dumnezeu cu cei în apostazie, rebeliune, Õi tr|dareîmpotriva lui Dumnezeu, pe cei credincioÕi cu cei necredincioÕi, pe urmaÕii lui Dumnezeu cu ai luiSatana, biserica adev|rat| a lui Dumnezeu cu sinagoga lui Satana. Ôi dac| se întâmpl| aceasta atuncice se va întâmpla? Lupta înceteaz|; pacea începe s| domneasc| între cele dou| tabere; oamenii începs| adoarm|, Õi Satana câÕtig| lupta. Astfel planul de b|t|lie a lui Satana este pentru a uni cele dou|grupuri împreun|, pentru ca lupta s| înceteze, iar el s| câÕtige.

Îns| cum aduce Satana aceasta la îndeplinire? El îndeplineÕte aceasta prin a ataca zidul deseparare – bariera dintre cele dou| tabere. Dac| putem d|râma acest zid, sau s| facem o sp|rtur| înel, atunci lumina Õi întunericul se vor amesteca împreun|. Tab|ra lui Dumnezeu se va uni cu tab|ralui Satana. Dac| aceasta se întâmpl|, atunci i-a loc o uniune, Õi lupta se opreÕte. Deasemenea dac|cele dou| tabere sunt amestecate împreun|, atunci acolo nu ar mai fi dou| tabere, ci una, Õi mulÛi arsfârÕi prin a alege acest amestec nesfinÛit ca fiind singura biseric| a lui Dumnezeu.

AÕadar, care este planul de b|t|lie a lui Satana Õi cum îl aduce la îndeplinire?“Satana este un general puternic. El a avut o experienÛ| lung| în curÛile cereÕti, Õi el Õtie cum

s| mestece sentimente Õi principii corecte cu r|ul .... Astfel el înÕeal| pe oameni, Õi caut| s| Õtearg|linia de demarcaÛie între cei credincioÕi Õi cei necredincioÕi.” Review and Herald, June 4, 1901(vol 4, p 307 col 3).

“Hristos vorbeÕte despre biserica peste care Satana prezideaz| ca sinagoga lui Satana.Membrii ei sunt copiii neascult|rii. Ei sunt aceia care aleg s| p|c|tuiasc|, care lucreaz| ca legeasfânt| a lui Dumnezeu s| fie anulat|. Este lucrarea lui Satana s| amestece r|ul cu binele, Õi s|

dea la o parte distincÛia dintre bine Õi r|u. Hristos doreÕte s| aibe o biseric| care lucreaz|pentru a separa r|ul de bine ...” SDA Bible Commentary, vol 7, p 958, col 1.

Astfel ce Satana atac| Õi încearc| s| doboare zidul de separare pe care Dumnezeu îlporunceÕte s| stea între adev|r Õi eroare Õi între urmaÕii celor dou| tabere, ce trebuie s| fac| urmaÕiiÕi biserica lui Dumnezeu? Ei trebuie s| fac| tot ce poate pentru a p|stra acest zid de separare în moddistinct, zidindu-l, reparând sp|rturile, f|când acest zid s| poat| fi v|zut cu claritate între tab|ra luiDumnezeu Õi cea a lui Satana. Aceasta este ceeace Dumnezeu doreÕte s| fac| poporul S|u de ast|zi!

“Ai t|i vor zidi iar|Õi pe d|râm|turile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile str|bune;vei fi numit ‘Dreg|tor de sp|rturi,’ ‘Cel ce drege drumurile, Õi face Ûara cu putinÛ| de locuit.’”Isaia 58:12.

PuteÛi s| vedeÛi acuma aceasta lupt| Õi controvers| cu mai mult| claritate? Planul de lupt|a lui Satana este de a ataca, a d|râma, Õi distruge acest zid de separare pentru ca cei puri s| seuneasc| cu cei corupÛi. Îns| dac| cei puri se unesc cu cei corupÛi, vor r|mâne ei puri? ÎÕi vor p|stracei puri puritatea lor dac| ei se asocieaz| ca membrii, sau dac| au orice fel de uniune cu cei corupÛi?

“Voi sunteÛi îndemnaÛi s| nu atingeÛi lucrul necurat; pentru c| prin a atinge aceasta voi înÕiv|veÛi deveni necuraÛi. E imposibil s| v| uniÛi cu aceia care sunt corupÛi, Õi totuÕi s| r|mâneÛi puri.‘C|ci ce leg|tur| este între neprih|nire Õi f|r|delege? Sau cum poate sta împreun| lumina cuîntunericul? Ce înÛelegere poate fi între Hristos Õi Belial? Sau ce leg|tur| are cel credincios cu celnecredincios?’ Dumnezeu Õi Hristos Õi oÕtirea cereasc| doresc ca omul s| Õtie c| dac| el seuneÕte cu cel corupt, el va deveni corupt.” SDA Bible Commentary, vol 6, p 1102, col 2.

Exist| vreo portiÛ| de sc|pare în jurul cuvântului “imposibil”? Nu. Astfel orice scuz| cu careSatana poate veni pentru a te face s| crezi c| e posibil ca s| treci peste linia de separare Õi s| te uneÕticu cel corupt f|r| s| devi corupt, este o minciun|. Dumnezeu ne-a pus clar c| este o imposibilitate.Îns| Satana doreÕte s| crezi c| e posibil. Pe cine vei crede? Pe Dumnezeu? Sau pe tat|l minciunii?

Dumnezeu în marea Sa îndurare, nu d|ruieÕte doar o avertizare sau un sfat poporului S|u înce priveÕte voinÛa Sa pentru ei asupra acestui subiect vital, pentru c| El Õtie cât de înÕel|tor estediavolul asupra minÛilor omeneÕti – în mod special în aceste ultime zile. Astfel Dumnezeu spunepoporului S|u iar|Õi acelaÕi lucru:

“Noi suntem îndemnaÛi: ‘Nu atingeÛi ceeace este necurat.’ Aceia care se asocieaz| cu ceiimpuri, ei înÕiÕi devin impuri. Dac| alegem societatea celui neevlavios, noi vom fi afectaÛi deneevlavia lor. ‘Ce leg|tur| este între lumin| Õi întuneric? Ôi ce înÛelegere poate fi între Hristos ÕiBelial?’” Review and Herald, October 23, 1888 (vol 2, p 255, col 2).

Dumnezeu a stabilit trei principii principale în prima zi a creaÛiunii pe care El doreÕte capoporul S|u de ast|zi s| le înÛeleag|.

Ce reprezint| lumina Õi adev|rul? Reprezint| doctrina sau înv|Û|tura. Întunericul Õi eroarea,Õi minciuna deasemenea reprezint| o doctrin|. Ce ne arat| ascultarea Õi neprih|nirea? Acestea nearat| caracterul omului. La fel cu neascultarea Õi nelegiuirea, p|catul, Õi r|utatea – ar|tându-necaracterul omului. Ce reprezint| aceia care sunt puri, convertiÛi, evlavioÕi, curaÛi, loiali, credincioÕi,urmaÕi ai lui Isus, Õi biserica lui Dumnezeu? Acestea ar fi grupuri, biserici, organizaÛii – sau pe scurtun trup colectiv. La fel este cu cei impuri sau corupÛi, neconvertiÛi, neevlavioÕi, necuraÛi, apostaziaÛisau tr|d|tori Õi rebelioÕi, necredincioÕi, urmaÕi ai lui Satana, Õi sinagoga lui Satana sau bisericacontraf|cut| a lui Dumnezeu – poate reprezenta grupuri, biserici, organizaÛii, sau pe scurt un trupcolectiv. (V| rog s| v| referiti la tabelul de la mijlocul acestui pamflet).

Astfel avem trei principii de baz| care afecteaz| fiecare aspect al vieÛii noastre – crezurilenoastre, acÛiunile noastre, Õi asocierile noastre. Dac| dorim s| fim cu totul de partea lui Isus – pentrua fi cu totul liberi Õi ascunÕi în El – atunci trebuie s| ne separ|m cu totul de orice este contaminat detab|ra Õi influenÛa lui Satana. Noi trebuie s| ne separ|m pe deplin de doctrine false Õi fanatice,separându-ne de orice p|cat cunoscut din caracterul Õi viaÛa noastr|, Õi s| ne separ|m cu totul degrupuri, biserici Õi organizaÛii care sunt apostaziate, rebelioase Õi corupte – sau de trupuri colective.Pân| când nu facem aceasta noi nu vom fi cu totul liberi Õi ascunÕi în Isus, Õi astfel nu putems| pretindem a fi un copil al lui Dumnezeu!

Hristos Õi diavolul nu au nimica în comun, iar diavolul nu are nimica în Hristos (vezi Ioan4:30). Ôi pentru c| aceasta este adev|rat, atunci în ordine ca noi s| fim cu totul ascunÕi în Hristos,noi nu putem avea nimica în comun cu Satana, Õi diavolul nu poate s| aibe nimica în noi. Acest zidde separare nu trebuie s| aibe sp|rturi în el în experienÛa noastr|, sau altfel vom fi contaminaÛi detab|ra lui Satana, fiind afar| din Hristos.

Ce s-ar întâmpl| dac| am fi cu totul liberi de toate bisericile Õi trupurile colective care suntcorupte, lidebri de orice p|cat cunoscut în viaÛa noastr|, îns| am refuza s| ne separ|m de doctrinefalse Õi fanatice? Am fi noi cu totul liberi în Isus – fiind cu totul de partea Sa? Nu, pentru c| noiam sparge zidul de separare în privinÛa doctrinelor false. Astfel nu am putea fi cu totul liberiîn Hristos, Õi noi nu am fi acceptaÛi de Dumnezeu ca fiind copilul S|u ascult|tor!

Ce s-ar întâmpl| dac| am fi cu totul liberi de doctrine false Õi fanatice din credinÛa noastr|,liberi de toate bisericile corupte, îns| refuzând s| renunÛ|m la orice p|cat din viaÛa noastr|? Am finoi cu totul liberi de partea lui Hristos ? Nu, pentru c| noi am fi de partea zidului diavolului înprivinÛa caracterului. Astfel nu am fi cu totul ascunÕi în Hristos, sau acceptaÛi de Dumnezeuca copilul S|u ascult|tor!

Îns| ce s-ar întâmpla dac| am fi cu totul liberi de orice p|cat din viaÛa Õi caracterul nostru,neavând nici o doctrin| fals| sau fanatic| în credinÛa noastr|, îns| ne-am împ|rt|Õi Õi am fi membriiîntr-o biseric| corupt|, apostaziat| Õi rebelioas|? Am fi noi cu totul liberi în Isus fiind o parte albisericii Sale? Nu, pentru c| noi am fi de partea zidului diavolului în privinÛa bisericilor Õitrupurilor colective care sunt corupte Õi apostaziate. Astfel noi nu am fi cu totul ascunÕi înHristos, sau acceptaÛi de Dumnezeu ca copilul S|u ascult|tor!

În ordine pentru a fi cu totul liberi în Hristos Õi cu totul acceptaÛi de Dumnezeu ca copilul S|uascult|tor, noi trebuie s| fim cu totul separaÛi de orice doctrin| fals| Õi fanatic|, fiind separaÛi de oricep|cat din viaÛa Õi caracterul nostru, Õi fiind separaÛi cu totul de orice grupuri, biserici, organizaÛii –trupuri colective – care sunt corupte, apostaziate Õi rebelioase. Dac| nu suntem cu totul separaÛidin tab|ra lui Satana Õi de orice este sub controlul s|u, fie în doctrin|, în caracter sau trupuricolective, atunci noi nu suntem poporul lui Dumnezeu!

Unii s-ar putea s| fie ispitiÛi s| gândeasc|: “Aceast| linie de demarcaÛie Õi de separare estenesocotit|; nu Dumnezeu a tras aceast| linie, ci este o linie pe care omul a f|cut-o.” Îns| este într-adev|r Dumnezeu Cel care a tras aceast| linie de separare între poporul S|u Õi urmaÕii lui Satana,sau îÕi are originea în minea oamenilor?

“Dumnezeul cel veÕnic a tras linia de distincÛie dintre cei sfinÛi Õi cei p|c|toÕi, între ceiconvertiÛi Õi cei neconvertiÛi. Cele dou| clase nu se amestec| una cu cealalt| imperceptibil,asemenea culorilor curcubeului. Ei trebuie s| fie la fel de distincÛi ca mijlocul zilei Õi miezul nopÛii.”Testimonies to Ministers, p. 87.

Cine porunceÕte tot poporului lui Dumnezeu s| se separe de bun|voie de orice este legat detab|ra lui Satana? Dumnezeu! Ôi pân| când nu urm|m aceste principii cereÕti, l|sând în urm| oriceleg|tur| Õi orice parte de împ|r|Ûia lui Satana, refuzând s| atingem ceeace este necurat, noi nu putemface parte de poporul lui Dumnezeu Õi de biserica Sa, atunci Dumnezeu nu este Tat|l nostru, iar noinu suntem pe cale care duce spre ceruri!

“Principiile guvern|mântului lui Dumnezeu--singurele principiicare vor îndura din veÕniciepân|’n veÕnicie--trebuie s| fie urmate de aceia care caut| s| intre în împ|r|Ûia cerurilor. Liniade demarcaÛie dintre aceia care îl slujeÕte pe Dumnezeu Õi aceia care nu-I slujeÕte trebuie s|fie p|strat| clar| Õi distinct|.” Manuscript Releases, vol 20, p 154.

“Nu v| înjugaÛi la un jug nepotrivit cu cei necredincioÕi. C|ci ce leg|tur| este întreneprih|nire Õi f|r|delege? Sau cum poate sta împreun| lumina cu întunericul? Ce înÛelegere poatefi între Hristos Õi Belial? Sau ce leg|tur| are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împac|templul lui Dumnezeu cu idolii? C|ci noi suntem templul Dumnezeului Celui viu, cum a zisDumnezeu: ‘Eu voi locui Õi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, Õi ei vor fi poporulMeu.’ Deaceea ieÕiÛi din mijlocul lor, Õi desp|ÛiÛi-v| de ei, zice Domnul; nu v| atingeÛi de ce estenecurat, Õi v| voi primi. Eu v| voi fi Tat|, Õi voi Îmi veÛi fi fii Õi fiice, zice Domnul celAtotputernic.” 2 Corinteni 6:14-18.

Astfel dup| ce am rupt orice leg|tur| cu doctrina lui Satana (nici o comuniune cuîntunericul), Õi dup| ce am eliminat orice p|cat cunoscut din viaÛa Õi caracterul nostru (neavândp|rt|Õie cu f|r|delegea), Õi dup| ce ne-am separat Õi ne-am retras calitatea de membrii din oricebiseric| apostaziat| Õi orice grup, organizaÛii Õi trupuri colective care sunt corupte (neavând jugurinepotrivite – neatingând ce este necurat), atunci Õi doar atunci Dumnezeu ne primeÕte în biserica Sa– devenind Tat|l Õi Dumnezeul nostru, iar noi vom fi fiii Õi ficele Sale. Aceasta nu este o n|scocirea oamenilor; ci aceast| solie a adev|rului vine direct de la Dumnezeu cel Atotputernic.

“Linia de demarcaÛie dintre cel care Îi slujeÕte lui Dumnezeu Õi cel nu-I slujeÕte devine totmai distinct|. Aceasta este aÕa dup| cum Domnul a intenÛionat s| fie.” Upward Look, p 244.

Dumnezeu nu a spus c| ne va primi în timp ce suntem înjugaÛi nepotrivit cu necredincioÕii,sau în timp ce suntem în p|rt|Õie cu nelegiuirea, sau în timp ce suntem în comuniune cu întunericul,sau în timp ce atingem ceace este necurat sau o biseric| corupt|. Îns| Dumnezeu a spus c| El ne vaprimi dup| ce ne-am separat de toate aceste lucruri din tab|ra Õi controlul lui Satana.

Cum poate Hristos s| ne primeasc| ca mireasa Õi biserica Sa credincioas| în timp ce noisuntem în leg|tur| cu împ|r|Ûia babilonian| a lui Satana? El nu poate, pentru c| Hristos Õi Belial nuau nici o leg|tur| împreun|. Astfel dac| vedem c| noi facem o sp|rtur| în zidul de separare Õi c|atingem ce este necurat în ceva care face parte din împ|r|Ûia lui Satana, atunci noi nu suntem copiiilui Dumnezeu iar El nu este Tat|l Õi Dumnezeul nostru! Ôi noi vom continua s| fim f|r| Hristospân| când în mod voluntar Õi de bun|voie ne separ|m de orice este în controlul lui Satana.

Aceast| solie nu îÕi are originea în oameni, cu toate c| unii ar dori ca aceasta s| dispar|. Ci

a venit direct de la Dumnezeu ÎnsuÕi – întemeiat| în prima zi a creaÛiunii.“Domnul ÎnsuÕi a stabilit un zid de separare... Slujitorii lui Mamona depun toate eforturile

pentru a doborâ jos barierele, Õi a distruge linia de demarcaÛie dintre ce este sfânt Õi ce este profan.MulÛi din urmaÕii pretinÕi ai lui Hristos sunt determinaÛi s|-l doboare , Õi s| menÛin| o leg|tur| întreHristos Õi Belial. Îns| Dumnezeu a f|cut aceast| separare, Õi El doreÕte ca aceasta s| existe.”Review and Herald, January 8, 1884 (vol 1, p 389, col 2).

Dumnezeu continu| s| încerce s| ajute pe poporul S|u s| înÛeleag| acest subiect vital, Õideclar|:

“Merg oare doi împreun| f|r| s| fie învoiÛi?” Amos 3:3.

“Ôi nu luaÛi deloc parte la lucr|rile neroditoare ale întunericului, ba mai degrab| osândiÛi-le.”Efeseni 5:11.

“PlecaÛi, plecaÛi, ieÕiÛi din Babilon! Nu v| atingeÛi de nimic necurat! IeÕiÛi din mijlocullui! Cur|ÛiÛi-v| cei ce purtaÛi vasele Domnului!” Isaia 52:11.

Dumnezeu spune s| nu atingem lucrul sau femeia necurat|, ci s| ieÕim afar| din mijlocul ei.Ce înseamn| aceasta? O femeie în profeÛia biblic| înseamn| o biseric|. AÕadar, femeia sau bisericadin care Dumnezeu doreÕte ca poporul S|u s| ias| afar| nu este o biseric| pur|, ci este o biseric|desfrânat|, corupt| Õi necurat|, iar noi nu trebuie nici m|car s-o atingem. Cum putem atinge ofemeie necurat| sau o biseric| corupt|?

Noi am atinge o biserica necurat| prin a fi în leg|tur| cu ea. La fel este cu o femeiedesfrânat|, a fi în leg|tur| cu ea sau unit| cu ea noi am deveni necuraÛi. Astfel prin calitatea noastr|de membrii într-o biseric| necurat| Õi corupt|, noi am atinge ce este necurat – ceeace Dumnezeuspune poporului S|u s| nu fac|! În ordine pentru a asculta de Dumnezeu Õi a nu atinge ce estenecurat, noi nu va trebui s| ne separ|m doar în mod fizic de o biserica apostaziat| Õi corupt|, ci noiva trebui deasemenea s| ne retragem calitatea de membru de la acea biseric| desfrânat| în ordinepentru a asculta de Dumnezeu Õi neatingand nimica necurat!

Aceia care refuz| s| se retrag| ca membrii dintr-o biseric| desfrânat| Õi necurat|, Õi r|mânîn leg|tur| cu ea – chiar dac| ei s-au separat de ea în mod fizic cu prezenÛa lor Õi nu mai merg laadun|rile ei – totuÕi va fi considerat una cu ea în necur|Ûia Õi desfrâul ei!

“Nu ÕtiÛi c| trupurile voastre sunt m|dulare ale lui lui Hristos? Voi lua eu m|dularele luiHristos, Õi voi face din ele m|dulare ale unei curve? Nicidecum! Nu ÕtiÛi c| cine se lipeÕte de ocurv|, este un singur trup cu ea? C|ci este zis: ‘Cei doi se vor face un singur trup.’” 1 Corinteni6:15-16.

Astfel dac| r|mânem ca membrii într-o biseric| desfrânat|, continuând s| atingem ce estenecurat, atunci noi nu mai suntem doi – ci suntem legaÛi împreun| cu trupul acela al bisericii corupte.Ce se va întâmpla dac| vom continua s| ne g|sim odihn| într-o biseric| corupt|, Õi refuz|m s| neretragem calitatea de membrii încetând s| mai fim uniÛi cu ea? Noi vom fi distruÕi împreun| cubiserica poluat|!

“SculaÛi-v| Õi plecaÛi, c|ci aici nu este odihn| pentru voi, pentru c| este poluat|, aceastate va distruge, chiar cu o distrugere dureroas|.” Mica 2:10 [Tradus din Englez|].

De ce este astfel? Datorit| responsabilit|Ûii colective; noi devenim responsabili pentrup|catele unei biserici corupte cu care suntem uniÛi ca membrii, chiar dac| noi nu am înf|ptuit acelep|cate noi înÕine! Acest principiu de adev|r este înv|Ûat cu claritate în Sripturi. (Pentru un studiumai detaliat, v| rog s| scrieÛi pentru studiul: “ÎnÛelegând Responsabilitatea Colectiv|” la adresad|ruit| în faÛa acestui pamflet). Doar pentru p|catul unui singur om – Acan – întreaga biseric| a fostsocotit| responsabil| (vezi Iosua 7; Testimonies, vol 3, p 365, 369). Deasemenea pentru p|cateleconducerii, întreag| biseric| colectiv| – toÛi membrii ei – vor fi socotiÛi responsabili (vezi Ieremia26:15; Testimonies, vol 4, p 491).

Dumnezeu nu va socoti pe cineva vinovat de responsabilitatea colectiv| în timp ce ei suntîn ignoranÛ| asupra acestui fapt. MulÛi s-au unit cu biserici corupte Õi apostaziate din ignoranÛ|neÕtiind c| exist| vreun r|u în aceasta. Îns| când adev|rul le este prezentat despre roadele rele pecare le produce biserica lor, atunci ei nu mai sunt în ignoranÛ|, Õi de aceea trebuie s| fac| o alegerepentru a r|mâne în uniune cu ea, sau s| rup| orice leg|tur| de acea biseric| corupt|. Dac| ei aleg s|

r|mân|, atunci ei devin vinovaÛi de p|catele bisericii lor – devenind responsabili în mod colectiv –Õi astfel ei vor avea parte de distrugerea ei.

De ce? Pentru c| nu poÛi umbla în uniune cu o biseric| impur| doar dac| hot|reÕti s| faciastfel. Atunci tu accepÛi s| fi în leg|tur| cu toate p|catele bisericii Õi va trebui s| împ|rt|ÕeÕti aceiaÕipedeaps|, sau altfel vei renunÛa la calitatea ta de membru Õi la asocierea ta cu ea. Acest adev|r alresponsabilit|Ûii colective este una din principiile cele mai fundamentale conÛinute în solia mariistrig|ri!

“Ôi am auzit din cer un alt glas, care zicea: ‘IeÕiÛi din mijlocul ei poporul Meu, ca s| nu fiÛip|rtaÕi la p|catele ei, Õi s| nu fiÛi loviÛi cu urgiile ei!’” Apocalipsa 18:4.

Aceasta e motivul pentru care Dumnezeu doreÕte ca poporul S|u s| fie cu totul separat deorice din tab|ra lui Satana, pentru ca zidul de demarcaÛie s| poat| fi f|cut clar Õi distinct între ei Õicel al diavolului. Astfel ei pot s| scape de distrugere, Õi s| fug| în braÛele aÕteptânde ale lui Isus –pentru a fi pe deplin liber Õi ascuns în El când pl|gile vor trece prin Ûar|.

De fapt, cu cât mai distinct facem s| ap|r| acest zid de separare, cu atât mai mult Îl sl|vimpe Dumnezeu!

“Cu cât mai vizibil| e linia de demarcaÛie ... cu atât mai mult Domnul este sl|vit.”Spalding and Magan Collection, p 229.

În ordine pentru a urma voinÛa Dumnezeului nostru, noi trebuie s| renunÛ|m la voinÛa noastr|,urmând acolo unde Dumnezeu ne conduce – chiar în ridicarea acestui zid de separare! Dac| refuz|ms| ne separ|m de doctrine false Õi fanatice, de toate p|catele personale, Õi în mod special de p|catelecolective – rupând orice leg|tur| cu orice Satana controleaz|, incluzând biserica de care aparÛinem– atunci noi nu urm|m voinÛa lui Dumnezeu, ci voinÛa noastr|. De ce? Pentru c| doar atunci cândne pred|m voinÛa lui Dumnezeu vom fi capabili s| ne ar|t|m loialitatea pentru El prin a ascultaaceste principii de separare! Doar atunci când ar|t|m c| iubim pe Dumnezeu Õi c|-L ascult|m maimult de cât pe noi înÕine vom putea s| ridic|m acest zid de demarcaÛie!

“Exist| dou| principii mari, una de loialitate, cealalt| de neloialitate .... Linia de demarcaÛiedintre cel ascult|tor Õi cel neascult|tor trebuie s| fie clar| Õi distinct. Noi trebuie s| avem odeterminaÛie ferm| pentru a împlini voinÛa Domnului întotdeauna Õi în orice loc.” My LifeToday, p 73.

“... iubirea este manifestat| în ascultare. Linia de demarcaÛie va fi clar| Õi distinct| întrecei care iubesc pe Dumnezeu Õi p|zesc poruncile Lui Õi între cei care nu Îl iubesc Õi caredesconsider| preceptele Sale.” Testimonies, vol 6, p 91.

A cerut Dumnezeu întotdeauna o separare de bun|voie de la toate cele trei principii susÛinutede tab|ra lui Satana – de doctrinele false Õi fanatice, de nelegiuire din caracter, Õi de grupuri, bisericiÕi organizaÛii corupte Õi apostaziate? Da. Îns| chiar de la începutul istoriei acestui p|mânt dealungulfiec|rui veac Õi pân| în zilele noastre? Da.

“Astfel în fiecare veac, Dumnezeu ÎÕi adun| un popor afar| din mijlocul apostaziei Õirebeliunii pentru a fi adev|raÛi Lui--un popor ‘în inima c|rora este legea Sa.’” Patriarchs andProphets, p 338.

Aceasta s fost întotdeauna voinÛa lui Dumnezeu – pentru a-Ôi conduce Õi c|l|uzi poporul prinprincipiile adev|rului stabilite de la începutul creaÛiunii. Aceasta e motivul pentru care Dumnezeu

în înÛelepciunea Sa infinit| a trasat schema creaÛiunii primei zile în care a inclus toate acesteprincipii. Astfel în fiecare veac aceste principii au guvernat poporul lui Dumnezeu – incluzândast|zi Õi chiar în viitor.

MulÛi vor recunoaÕte faptul c| Dumnezeu întotdeauna a cerut poporului S|u s| se separe dedoctrine false Õi de p|cate personale dealungul veacurilor, îns| ei vor nega faptul c| Dumnezeuîntotdeauna a cerut poporului S|u s| se separe de trupuri colective în corupÛie. A cerut Dumnezeuîntotdeauna poporului S|u ca de bun|voie s| se separe în mod fizic de biserica lor care o dat| a fostaleas| Õi pur| îns| care a devenit corupt| Õi a început s| urmeze pe Satana? A cerut Dumnezeu într-adev|r acest r|spuns de la poporul S|u adev|rat în fiecare veac? Dac| aceasta este adev|rat, atuncideasemenea va fi adev|rat cu poporul S|u de ast|zi. Dac| biserica noastr| care o dat| a fost aleas|Õi curat| s-a hot|rât s| urmeze pe Satana astfel devenind apostaziat| Õi corupt|, atunci noi n-am puteas| r|mânem în mod fizic sau legaÛi de ea în mod colectiv dac| am dori s| urm|m voinÛa luiDumnezeu Õi s| fim poporul S|u ales. Astfel cum r|spundem acestei întreb|ri?

Pentru a r|spunde acestei întreb|ri cel mai bine este s| examin|m istoria biblic| pentru avedea exact prin ce principii Dumnezeu a condus poporul S|u în fiecare veac. AÕadar, haideÛi s|începem cu începutul.

R{ZBOI ÎN CERURI

Unde Õi-a avut p|catul originea? În inima lui Lucifer în ceruri. A existat vreo scuz| pentruca p|catul s| înceap| în inima lui Lucifer? Nu. Niciodat| n-a fost Õi nu va fi vreo scuz| pentrup|cat, iar când vom ajunge la bara de judecat| a lui Dumnezeu noi nu vom fi capabili s|-I oferim nicio scuz| pentru p|c|tuirea noastr| continu|. Nu vor fi nici un fel de scuze pe care s| le invent|mpentru a alege s|-l urm|m pe Satana Õi s| r|mânem o parte al taberei lui.

Satana însuÕi este numit taina nelegiuirii (vezi Testimonies to Ministers, p. 365). Satana aînceput s|-Õi r|spândeasc| nemulÛumirea sau nesatisfacerea în privinÛa lui Dumnezeu Õi alguvern|mântului S|u cu ceilalÛi îngeri nec|zuÛi. Curând unii îngeri au început s| discearn|, s|perceap|, Õi s| înÛeleag| c| ceeace s-a pretins a fi o lumin| bun| venind la ei de la Satana de fapt afost întuneric. Ei au început s| discearn| care parte a fost bun|, Õi care parte a fost rea. Astfel auînceput s| se fac| alegeri de care parte au dorit s| stea Õi pentru cine s| lupte – fie pentru Hristos saupentru Satana.

Dumnezeu a apelat la Lucifer pentru poc|inÛ|, ar|tându-i erorile c|ii lui, Õi încercând s|-laduc| înapoi în armonie complet| cu voinÛa Sa. Îns| Lucifer a refuzat toate negocierile luiDumnezeu, Õi prin faptele sale i-a spus: “Voi continua s| m| rebeliez împotriva ta; voi încerca s|atrag cât de mulÛi îngeri de partea mea pe cât pot, pentru ca s| r|sturn|m guvern|mântul T|u.”

Ce a f|cut Dumnezeu apoi? El a poruncit c| acolo a trebuit s| fie o diviziune clar| întretab|ra lui Satana Õi tab|ra lui Hristos – între Satana Õi urmaÕii s|i, Õi între Hristos Õi urmaÕii S|i. Iarastfel a început conflictul Õi r|zboiul.

Hristos Õi urmaÕii Lui s-au luptat împotriva lui Satana Õi al urmaÕilor lui. Iar în aceast| lupt|fiecare înger ceresc a fost pus înaintea unei alegeri personale ca fie s| lupte Õi s| stea de partea luiDumnezeu, sau de partea cealalt| a liniei.

Cine a câÕtigat r|zboiul? Dumnezeu Õi Hristos. Satana Õi toÛi urmaÕii lui au fost aruncaÛiafar| din ceruri, iar o diviziune clar| Õi distinct| a fost f|cut|. Un grup s-a bazat pe cuvântul luiDumnezeu, cel|lalt pe cuvintele diavolului.

Ce s-ar fi întâmplat dac| i s-ar fi permis lui Satana s| r|mân| în ceruri Õi nu ar fi fost datafar|? El ar fi continuat s|-Õi r|spândeasc| rebeliunea, corupând mai mulÛi îngeri, Õi ar fi câÕtigatmai multe victorii pentru împ|r|Ûia sa. Îns| r|zboiul lui Satana nu s-a sfârÕit.

Cu toate c| Satana a fost aruncat afar| din ceruri, el n-a renunÛat la r|zboi, ci a adus aceiaÕicontrovers| – aceiaÕi lupt| dintre lumin| Õi întuneric, dintre Hristos Õi el însuÕi – aici jos pe p|mânt.Iar aceast| lupt| nu se va termina pân| când fiecare fiinÛ| uman| nu Õi-a f|cut decizia pentru Hristossau pentru Satana.

“Marea lupt| dintre adev|r Õi eroare, dintre Hristos Õi Satana va creÕte în intensitate pân| laîncheierea istoriei acestei lumi.” Spirit of Prophecy, vol 4, p 118.

Aceast| lupt| dintre lumin| Õi întuneric a început în ceruri, Õi va continua s| creasc| înintensitate pân| la sfârÕitul istoriei acestei lumi. PuteÛi vedea de ce Dumnezeu a stabilit acesteprincipii ale adev|rului în prima zi a creaÛiunii? Aceste principii preÛioase ale adev|rului au trebuits| conduc| Õi s| c|l|uzeasc| poporul S|u exact unde au trebuit s| stea în aceast| mare lupt|. Astfelfiecare ar putea s| Õtie dac| ei Îl urmeaz| pe Isus sau pe Satana prin examinarea vieÛilor lor dup|aceste principii de adev|r. (Pentru studiu mai detaliat în privinÛa aceasta v| rog s| citiÛi Spirit ofProphecy, vol 1, p 18-24, Õi v| rog s| d|ruiÛi mare atenÛie diferitelor puncte de semnificare spiritual|despre ceeace s-a întâmplat în ceruri. CitiÛi deasemenea Ezechiel 28:12-19 Õi Apocalipsa 12:7-9 carevorbeÕte despre aceiaÕi perioad|).

Urm|toarea perioad| pe care o vom examina este creaÛiunea p|mântului, împreun| cu AdamÕi cu Eva.

ADAM ÔI EVA

Eva a hot|rât s| p|r|seasc| prezenÛa primului ei soÛ Õi primei ei iubiri, Õi a fost înÕelat| înp|cat – devenind corupt|. Aceast| femeie a devenit o urmaÕ| a lui Satana, unindu-se cu tab|ra lui,iar ea a devenit mijlocul cel mai eficient pe care Satana l-ar fi putut s|-l foloseasc| pentru a aducec|derea soÛului ei. Astfel aceast| femeie a decis s| treac| peste bariera separ|rii, fiind înÕelat| înp|cat, Õi a devenit agentul cel mai eficient a lui Lucifer cauzând c|derea lui Adam.

Ce a f|cut Adam când Eva a venit la el cu fructul înc|lc|rii în mâna ei, încercând s|-lconving| cu o solie elocvent| pentru a o uni? Mai întâi el a discernut c| aceast| solie aÕa numit|lumin| a fost de fapt o înÕel|ciune de la Satana. El deasemenea a realizat c| aceast| femeia c|ruiai-a aparÛinut, a urmat pe Satana Õi nu pe Dumnezeu. Îns| acuma Adam a fost pus în faÛa unei alegeripentru a asculta de Dumnezeu Õi a se separa de bun|voie de aceast| femeie neascultatoare Õi corupt|de care deja el a fost foarte ataÕat, bucurându-se de tov|r|Õia ei Õi pe care o iubea mult. El a fost înfaÛa a dou| alegeri – fie s| asculte de Dumnezeu Õi s| se separe de femeie, sau s| nu asculte deDumnezeu Õi s| r|mân| legat de ea, împ|rt|Õind soarta ei, fiind p|rtaÕ la p|catul ei, Õi primindjudecata împreun| cu ea.

Ce a f|cut Adam? Cu tristeÛe el a ales s| r|mân| legat de femeia lui iubit|, s| nu asculte deDumnezeu Õi s| împ|rt|Õeasc| soarta ei. F|când aceasta el a devenit corupt, p|rtaÕ la p|catul ei, iarel a primit judecata împreun| cu ea. Adam a ar|tat c| el a iubit pe aceast| femeie mai mult decât peDumnezeu. El a iubit leg|tura, tov|r|Õia Õi p|rt|Õia cu aceast| femeie mai presus de a urma voinÛa

Õi c|ile lui Dumnezeu. El a refuzat s| urmeze principiile pe care Dumnezeu le-a aÕezat pentru aconduce Õi a guverna creaÛiunea Sa, Õi a c|zut în robia diavolului – devenind duÕmanul luiDumnezeu. Adam s-a îndoit c| Dumnezeu ar fi putut s| îi d|ruiasc| o alt| femeie în viaÛa lui, Õi nuÕi-a exercitat credinÛa necesar| pentru a urma voinÛa lui Dumnezeu în loc de a sa. MulÛi ast|ziurmeaz| pe paÕii lui Adam în ce priveÕte femeia lor sau biserica lor! (Pentru o înÛelegere mai clar|,în mod special despre lupta interioar| care s-a desf|Õurat în mintea lui Adam asupra acesteui subiect,v| rog s| citiÛi Spirit of Prophecy, vol 1, p 37-42).

Astfel vedem aceleaÕi lucruri ale marii lupte întâmplându-se în primul veac al istorieip|mântului. Noi deasemenea vedem c|derea omenirii care ar fi trebuit s| urmeze cele trei principiial voinÛei lui Dumnezeu în separare în vieÛile lor pe care El le-a înfiinÛat chiar înainte ca ei s| fi fostcreaÛi.

Urm|toarea perioad| pe care o vom examina este Noe Õi potopul.

NOE ÔI POTOPUL

Trupul colectiv de oameni a fost sortit distrugerii de Dumnezeu. Timpul de probare s-aînchis, îns| oamenii în mod individual au trebuit s| fie testaÛi pentru a vedea dac| au dorit s| seîmp|rt|Õeasc| în soarta trupului colectiv, sau dac| au dorit s| asculte de Dumnezeu s| se retrag| dinea Õi de distrugerea ei iminent|.

Dumnezeu a porunci lui Noe s| construiasc| o corabie, Õi apoi i-a poruncit s| predice o soliede slavare Õi îndurare tuturor celor care au dorit s| aud| Õi s| asculte. Aceast| solie a fost o solie deseparare. Dumnezeu a dorit ca toÛi oamenii Lui s| p|r|seasc| leg|tura lor cu lumea – trupul colectivde care ei au fost legaÛi – în mod fizic Õi de bun|voie, Õi s| intre în corabie pentru a fi salvaÛi.

Noe a predicat adev|rul Õi a expus falsitatea, el a predicat neprih|nirea Õi a expus nelegiuirea,iar el a predicat o separare fizic| de o lume corupt| pentru a fi salvaÛi Õi a deveni o parte al poporuluiadev|rat a lui Dumnezeu Õi al bisericii Sale. Ôi în predicarea acestor trei principii de separare, Noea fost numit “un predicator al neprih|nirii” (vezi 2 Petru 2:5)!

Oamenilor antideluvieni li s-a ar|tat în mod clar c| ei au trebuit s| asculte de toate cele treiprincipii în ordine pentru a-Õi des|vârÕi neprih|nirea. Dac| ei au urmat doar primele dou| principii,îns| au refuzat s| se separe de trupul lor colectiv care a fost corupt, atunci ei n-ar putea s|-Õides|vârÕeasc| neprih|nirea în mod complet, iar astfel ei n-au putut s| fie salvaÛi de la distrugereapotopului.

Când Noe a predicat o separare fizic| Õi de bun|voie de trupul colectiv al unei lumi corupte,aceea a fost sortit| s| fie adus| jos în iad, Õi toÛi au trebuit s-o p|r|seasc| în ordine pentru a se unicu poporul lui Dumnezeu Õi biserica din corabie. Cum l-au socotit pe Noe cei care au refuzat solialui? El a fost socotit ca un fanatic am|git pentru c| a predicat solia de separare a lui Dumnezeu. Noea fost privit ca fiind un om cu bune intenÛii, îns| un predicator am|git, pentru c| el a predicat soliade a fi separat cu totul de orice din tab|ra lui Satana. Pentru c| el a predicat aceasta c| Dumnezeua dorit ca poporul S|u adev|rat s| fac| o linie de demarcaÛie – un zid de separare – clar Õi distinct,el a fost denunÛat a fi nebun.

Ce a f|cut de fapt Noe prin a predica aceast| solie dat| de Dumnezeu? El a ridicat zidul s|ude separare, reparând sp|rturile care au fost f|cute în aceasta din generaÛia lui Adam. El a ar|tat

oamenilor exact care a fost voinÛa lui Dumnezeu în generaÛia lor, expunând înÕel|ciunile pe careSatana le-a adus asupra poporului. Ôi toÛi Õi-au f|cut alegerea lor, fie s| se separe sau s| r|mân| înacel grup colectiv al lumii corupte. Astfel distincÛia a fost f|cut| clar|, zidul separ|rii fiind iar|Õiridicat Õi v|zut cu claritate.

Din toÛi oamenii lumii, câÛi au ascultat de aceast| solie iubitore Õi îndur|toare al separ|riipentru Dumnezeu? O r|m|ÕiÛ| foarte foarte mic| în comparaÛie cu marea majoritate. Când ultimapersoan| s-a separat de bun|voie de grupul colectiv corupt intrând în corabie, timpul de probare seînchisese pentru întreaga lume. Îns| cei care au r|mas în leg|tur| cu trupul colectiv n-au Õtiutaceasta! Ôi s-a întâmplat c| doar dup| ce ultima persoan| a ales s| se separe fizic de lumea corupt|c| a c|zut judecata. S-a f|cut clar c| un grup a stat asupra unui “aÕa zice Domnul,” cel|lalt asupracuvintelor oamenilor. (Pentru o înÛelegere mai clar| despre aceast| generaÛie, v| rog s| citiÛi dinSpirit of Prophecy, vol 1, p 69-74, Õi Geneza 6 Õi 7).

GeneraÛia urm|toare pe care o vom examina a fost în timpul lui Avraam.

AVRAM

Avram a locuit în Ur din Haldea, care a fost Babilon, Õi care a fost o naÛiune corupt|, idolatr|Õi religioas|. Ôi ce a poruncit Dumnezeu lui Avram s| fac|?

“Domnul zisese lui Avram: ‘IeÕi din Ûara ta, din rudenia ta, Õi din casa tat|lui t|u, Õi vinoîn Ûara pe care Ûi-o voi ar|ta.’” Geneza 12:1.

Dumnezeu a poruncit lui Avram s| se separe fizic de naÛiunea sa corupt| Õi religioas|, Õi detoÛi cei care au refuzat s| renunÛe la p|catele lor – chiar dac| aceÕtia au f|cut parte din familia saapropiat|.

Ce a f|cut Avram? A întrebat pe Dumnezeu de ce a trebuit s| plece în acel timp anume? Nu.A întârziat el s| asculte, aÕteptând dup| poporul apostaziat Õi naÛiunea de care el a f|cut parte ca eas|-i spun| s| plece; sau s|-l dea afar| iar astfel el ar asculta de Dumnezeu? Nu. Avram a ascultatde Dumnezeu f|r| întreb|ri, Õi “a ieÕit f|r| s| Õtie unde merge” (vezi Evrei 11:8). Dumnezeu nu i-aar|tat unde s| mearg|, ci i-a poruncit s| iese afar|. Iar Avram a trebuit s|-Õi exercite credinÛa înDumnezeu Õi s| se încread| în El pentru c|l|uzire dup| ce a f|cut primul pas în ascultare. Prinfaptele sale Avram a spus: “Doamne, eu v|d c| vocea Ta este bun|, Õi voi asculta chiar dac| nu Õtiuunde trebuie s| merg. Îns| pentru c| Tu ai vorbit, Õi Tu eÕti un Dumnezeu AtotînÛelept, cunoscândmult mai mult decât eu Õtiu ce este bine pentru poporul T|u, voi urma voinÛa Ta Õi nu a mea, Õi m|

voi separa Õtiind c| Tu îmi vei ar|ta unde trebuie s| merg.”S-a întors Avram vreodat| înapoi pentru a se uni iar|Õi cu acea naÛiune religioas| Õi corupt|

de unde a plecat? S-a întors el înapoi în Ur din Haldea? Nicidecum. Ôi pentru c| s-a separat în modfizic de Babilonul corupt el a primit binecuvântarea leg|mântului!

A primit Avram promisiunea leg|mântului când a fost în Ur din Haldea sau Babilon? Nu.El a trebuit mai întâi s| asculte de Isus Õi s| s| se separe de Babilon înainte de a primi binecuvântarealeg|mântului. Tot ce a avut Avram a fost promisiunea favorii lui Dumnezeu. Îns| a fost doar pecondiÛia ascult|rii c| i s-a dat aceast| promisiune.

“Dumnezeu a ales pe Avram ca solul S|u prin care s| comunice lumina lumii. Cuvântul luiDumnezeu a venit la el, nu cu prezentarea prospectelor m|gulitoare pentru un salariu mare în aceast|viaÛ|, sau pentru apreciere mare Õi onoare lumeasc|. ‘IeÕi din Ûara ta, din rudenia ta, Õi din casa

tat|lui t|u, Õi vino în Ûara pe care Ûi-o voi ar|ta,’ a fost solia divin| c|tre Avram. Patriarhul a ascultat,Õi “a ieÕit f|r| s| Õtie unde a mers,’ ca purt|torul de lumin| a lui Dumnezeu, pentru a p|stra numeleS|u viu pe p|mânt. El Õi-a p|r|sit Ûara, casa, rudenile, Õi toate asocierile pl|cute formate în viaÛa satimpurie, pentru a deveni un c|l|tor Õi un str|in ....

“Înainte ca Dumnezeu s|-l poat| folosi, Avram a trebuit s| fie separat de fostele luiasocieri, pentru ca s| nu fie controlat de influenÛe omeneÕti sau s| se bazeze pe ajutorul omenesc.Acuma c| el s-a unit cu Dumnezeu, acest om a trebuit de aici înainte s| locuiasc| printre str|ini.Caracterul s|u trebuie s| fie deosebit, diferindu-se de întreaga lume. El nici n-a putut s| explicecursa sa de acÛiune pentru ca s| fie înÛeles de prietenii lui, pentru c| ei au fost idolatrii. Lucrurilespirituale trebuiesc s| fie discernute în mod spiritual; deaceea motivele Õi acÛiunile sale au fost deneînÛeles pentru familia Õi prietenii lui.

“Ascultarea prompt| a lui Avram a fost una dintre cele mai p|trunz|toare exemple decredinÛ| Õi bazare (încredere) pe Dumnezeu, care se g|seÕte în Sfintele Scripturi. Doar cu opromisiune goal| c| urmaÕii lui vor poseda Canaanul, f|r| nici o evidenÛ|, el a urmat undeDumnezeu l-a condus, supunându-se pe deplin Õi cu sinceritate condiÛiilor de partea sa, Õiîncrez|tor c| Domnul îÕi va îndeplini cu credincioÕie cuvântul S|u. Patriarhul a mers oriundeDumnezeu a i-a indicat datoria; el a trecut prin pustie f|r| team|; el a mers printre naÛiuni idolatrecu un singur gând: ‘Dumnezeu a vorbit; voi asculta vocea Lui; El va conduce, El m| va proteja.’

“O asemenea credinÛ| Õi încredere pe care a avut-o Avram tot aÕa solii lui Dumnezeu aunevoie ast|zi. Îns| mulÛi pe care Domnul ar fi putut s|-i foloseasc| nu vor s| se miÕte înainte,auzind Õi ascultând de singura Voce deasupra tuturor celorlalte. Leg|tura cu familia Õi prietenii,obiceiurile Õi asocierile de mai înainte, prea adesea au o influenÛ| atât de mare asupra slujitorilor luiDumnezeu încât El nu poate decât s| le dea doar puÛin| instrucÛiune, nu le poate comunica decâtpuÛin| cunoÕtinÛ| al planurilor Sale; Õi deseori dup| o vreme El îi pune deoparte Õi cheam| pe alÛiiîn locul lor, pe care îi dovedeÕte Õi îi testeaz| în acelaÕi fel. Domnul ar face mult mai mult pentruslujitorii Lui dac| ei ar fi cu totul consacraÛi Lui, respectand serviciul S|u deasupra leg|turilor defamilie Õi toate celelalte asocieri p|mânteÕti.” Testimonies, vol 4, p 523-524.

Când a devenit Avram purt|torul de lumin| pentru Dumnezeu? Dup| ce a plecat; însemnândc| el n-a fost purt|torul de lumin| a lui Dumnezeu în timp ce a f|cut parte de Babilon. Dumnezeua vrut ca Avram s| fie purt|torul S|u de lumin|; îns| Avram a trebuit s| fie testat mai întâi pentrua vedea dac| el va asculta de Dumnezeu Õi de nimeni altcineva – incluzând simÛ|mintele salepersonale.

A putut Dumnezeu s|-l foloseasc| pe Avram în timp ce a f|cut parte de Babilon – aceanaÛiune religioas| Õi corupt| de care a aparÛinut ca membru? Nu. “Înainte ca Dumnezeu s|-l poat|folosi, Avram a trebuit s| fie separat” de orice influenÛ| corup|toare. Când el a plecat, neÕtiind undea mers, ar fi putut el s| depind| de un om sau de vreo influenÛ| uman| pentru a-l conduce pe drumulcel drept? Nu. El a trebuit s| depind| cu totul de Dumnezeu.

Avraam a ales s| se separe de bun|voie în ascultare de voinÛa lui Dumnezeu, Õi doar dup| ces-a separat ce tot e a fost în leg|tur| cu împ|r|Ûia Babilonului lui Satana, el a putut s| se uneasc| cuDumnezeu! A trebuit el s| se reuneasc| vreodat| cu acele naÛiuni p|gâne? Nu. Acolo a trebuit s|fie un zid de separare dintre el Õi restul babilonienilor, el a trebuit s| fie un str|in, caracterul s|u atrebuit s| fie deosebit – diferindu-se de toÛi ceilalÛi.

De fapt, când Avram s-a separat de bun|voie cu prezenÛa sa în mod fizic de naÛiunea sacorupt| Õi religioas|, el nici m|car n-a putut s| explice cursa sa de acÛiune pentru a fi înÛeles deprietenii lui. Ei au spus: ‘De ce te separi de noi? Crezi c| eÕti mai sfânt decât noi? De ce nu staiunde eÕti pân| când Ûi se va cere s| pleci de c|tre lideri, sau pân| când te dau afar|?” Ôi motivulpentru care doar puÛini au înÛeles alegerea lui Avram de a se separa de bun|voie Õi s| rup| toateleg|turile cu naÛiunea sa religioas| babilonian| este pentru c| ei au fost idolatrii. Marea majoritaten-a putut s| înÛeleag| raÛiunea din spatele acÛiunilor lui Avram pentru c| ei se închinau la altceva;asemenea ideilor lor, sau poate structurii lor religioase a Babilonului, în loc s| se închine luiDumnezeu.

Astfel prin ascultarea prompt| a lui Avram de voinÛa lui Dumnezeu linia de demarcaÛie a fostf|cut| clar| Õi distinct| între cei care urmeaz| voinÛa lui Dumnezeu Õi aceia care urmeaz| voinÛa luiSatana. Un grup a urmat gândul lui Dumnezeu, Õi cel|lalt gândul oamenilor. Zidul de separare a fostiar|Õi ridicat, sp|rturile fiind reparate, Õi atenÛia oamenilor au fost chemate pentru a-l examina, Õiapoi s|-Õi fac| alegerea pentru cine doresc s| stea Õi s| lupte – fie pentru Hristos sau pentru Satana.(Pentru mai mult| înÛelegere asupra acestui subiect, v| rog s| citiÛi Spirit of Prophecy, vol 1, p 93;Geneza 12; Õi Evrei 11:8-10, 15).

Urm|toarea persoan| pe care o vom investiga fost contemporan cu Avram. Îns| aceast|persoan| a ales s| urmeze o alt| cale decât Avram, acÛionând pe principii diferite. Acest om a fostLot.

LOT

Lui Lot i s-a oferit alegerea pentru a merge acolo unde a dorit. Din nefericire, el a ales s|mearg| acolo unde s-a legat de trupul colectiv Õi corupt al Sodomei Õi Gomorei, în loc s| locuiasc|cu Dumnezeu în pustie.

Când Lot s-a unit cu Sodoma, aceasta a fost deja corupt| – îns| nu cu totul Õi în mod complet.Îns| în timp ce corupÛia înmulÛeÕte corupÛia, cârceii ei vicioÕi s-au c|Û|rat peste toat| structuracolectiv| al membrilor ei, pân| când acolo au fost doar câÛiva membrii neprih|niÛi r|maÕi în întregultrup colectiv!

Apoi Dumnezeu a trimis o solie preÛioas| lui Lot – soliile îngerilor – c| timpul de probares-a închis asupra trupului colectiv, c| va fi adus în iad Õi distrus, Õi c| o separare fizic| din ea a fosto necesitate absolut| în ordine pentru a fi salvat.

Aceast| solie a fost o solie induratore Õi iubitoare, iar Lot a realizat c| aceast| solie a fost într-adev|r bun|. Apoi el a început s| predice aceast| solie de separare care a fost îndur|toare Õisalvatoare pentru cei iubiÛi ai lui. Când a predicat aceast| solie de separare, cum l-a consideratoamenii a fi? El a fost batjocorit, Õi au râs de el la predicarea separ|rii.

Ficele c|s|torite a lui Lot au fost influenÛate de soÛii lor, iar ele n-au ascutat de solia deseparare; ele au ales s| r|mân|. Lot însuÕi nu a ascultat de Dumnezeu imediat, Õi f|r| îndoial| îninima sa, ci el a ezitat de a se separa de cetatea lui iubit|. Ôi pentru c| el a ezitat de a asculta deDumnezeu, el a pierdut toate pozesiile sale. Îns| nu doar atât, datorit| exeplului s|u de întârziere,soÛia lui Õi-a pierdut viaÛa! Dac| Lot ar fi ascultat f|r| întârziere, soÛia lui nu s-ar fi pierdut!

Cu toate acestea, chiar dup| ce s-au separat, solia lui Lot Õi-a pierdut viaÛa. De ce? Pentruc| inim| ei a fost înc| legat| de acel trup corupt al Sodomei. Cu toate c| cu prezenÛa sa fizic| a fost

separat| de aceasta, inima ei a fost înc| legat| de ea, iar aceasta i-a cauzat distrugerea împreun| cuacel trup colectiv al cet|Ûii. Ea nu a ales de bun|voie s| plece, ci a fost forÛat| afar| – luat| de mân|afar| din cetatea sortit| pieirii. Deaceea inima ei a fost înc| ataÕat| de acel trup colectiv, cu toate c|ea nu a mai fost în p|rt|Õia ei.

“În amurg, doi str|ini s-au apropiat de poarta cet|Ûii .... Nimeni n-a putut s| discearn| în aceic|l|tori umili veÕtile puternice ale judec|Ûii divine, Õi puÛin a visat mulÛimea vesel| Õi nep|s|toarec| în tratamentul lor faÛ| de aceÕti soli cereÕti chiar în acea noapte ei îÕi vor atinge apogeul vinov|Ûieicare a sortit pieirii cetatea lor mândr| ...

“Acea ultim| noapte a fost însemnat| nu de p|cate mai mari decât celelalte mai din’nainte;îns| îndurarea care a fost atât de mult nesocotit|, la urma urmii Õi-a încetat implorarea. LocuitoriiSodomei au întrecut limitele îng|duinÛei divine,--‘graniÛ| ascuns| dintre r|bdarea lui Dumnezeu Õimânia Sa’ ...

“În toate cet|Ûile câmpiei, chiar zece persoane neprih|nite nu s-au putut g|si; îns| ca r|spunsla rug|ciunea patriarhului, singurul om care s-a temut de Dumnezeu a fost smucit de ladistrugere. Porunca a fost dat| cu o vehemenÛ| înfricoÕ|toare: ‘Sc|pa-Ûi viaÛa; s| nu te uiÛi înapoi,Õi s| nu te opreÕti într-un loc din câmpie: scap| la munte, ca s| nu pieri.’ Ezitarea Õi întârziereaacuma ar fi fatale. A arunca o privire z|bovitoare asupra cet|Ûii devotate, a r|mâne pentru unmoment, regretând a p|r|si o cas| atât de frumoas|, i-ar fi costat viaÛa. Furtuna judec|Ûii divinea aÕteptat doar ca aceste suflete s|race Õi fugitive s|-Õi fac| sc|parea.

“Îns| Lot, în confuzie Õi înfricoÕat, a implorat c| el nu va putea s| fac| dup| cum i s-a cerut,ca nu cumva s|-l prind| vreun r|u Õi s| moar|. Tr|ind în acea cetate rea, în mijlocul necredinÛei,credinÛa lui s-a slabit. PrinÛul cerului a fost lâng| el, îns| el s-a rugat pentru viaÛa sa ca Õi cumDumnezeu care a manifestat atâta grij| Õi iubire pentru el, nu l-ar fi protejat. El ar trebuit s| seîncread| cu totul în Solul divin, d|ruindu-Õi voinÛa Õi viata în mâinile Domnului f|r| nici o îndoial|sau întrebare. Îns| ca Õi mulÛi alÛii, el s-a str|duit s| pl|nuiasc| pentru el însuÕi: ‘Iat| cetatea aceastaeste destul de aproape ca s| fug în ea, Õi este mic|. O! De aÕ putea s| fug acolo, ... este aÕa de mic|... Õi s| scap cu viaÛa!’ Cetatea menÛinut| aici a fost Bela, dup| aceea numit| Úoar. A fost doarcâteva mile de la Sodoma, Õi ca aceasta, a fost corupt| Õi sortit| distrugerii ....

“Iar|Õi porunca divin| a fost d|ruit| s| se gr|beasc|, pentru c| furtuna înfocat| va fi întârziat|doar pentru puÛin timp. Îns| unul din fugitivi a îndr|znit s| arunce o privire spre cetatea destinat|pieirii, iar ea a devenit un monument al judec|Ûii lui Dumnezeu. Dac| Lot însuÕi nu ar fimanifestat nici o ezitare de a asculta de avertizarea îngerului, îns| ar fi fugit cu repeziciunespre munÛi, f|r| nici uncuvant de rug|minte Õi remuÕcare, soÛia lui ar fi sc|pat deasemenea.InfluenÛa exeplului s|u ar fi sc|pat-o de p|catul care i-a sigilat distrugerea. Îns| ezitarea Õiîntârzierea lui a f|cut-o s| considere cu uÕurinÛ| avertizarea divin|. În timp ce trupul ei a fostpe câmpie, inima ei s-a lipit de Sodoma, iar ea a pierit cu aceasta. Ea s-a rebeliat împotriva luiDumnezeu pentru c| judec|Ûile Lui au implicat pozesiunile ei Õi copiii ei în ruin|. Cu toate c| ea afost atât de mult favorizat| în a fi chemat| afar| din cetatea acea rea, ea a simÛit c| a fost tratat| înmod sever, deoarece bog|Ûia pe care au acumulat-o de-a lungul anilor trebuia s| fie l|sat| distrugerii.În loc s| accepte aceast| sc|pare cu mulÛumire, cu prezumÛie s-a uitat înapoi pentru a dori viaÛaacelora care au refuzat avertizarea divin|. P|catele ei i-au ar|tat a nu merita viaÛa, pentru prezervareapentru care ea a simÛit atât de puÛin| recunoÕtinÛ|.” Patriarchs and Prophets, p 160-162.

Ce a sigilat destinul pieirii oamenilor în mod individual? Aceasta s-a întâmplat când ei auinsultat Õi au lep|dat solii cerului. Ôi ce le-a adus aceÕti soli ai cerului? O solie de sc|pare sau deseparare din acel grup care a întrecut m|sura r|bd|rii lui Dumnezeu.

Îns| toÛi Õi-au f|cut alegerea lor de a pleca sau de a r|mâne, Õi distincÛia a fost f|cut| clar|.Zidul de separare a fost reparat. Ôi când ultima persoan| s-a separat din acel trup colectiv, judecataa c|zut imediat. S-a ar|tat c| un grup a stat asupra soliei lui Dumnezeu , Õi cel|lalt pe alta.

Lot însuÕi nu a realizat extinderea corupÛiei Õi influenÛa sa asupra celor în leg|tur| cu ea, Õin-a fost binevoitor s| se separe de marea structur| colectiv| al Sodomei pân| la ultimul momentposibil de plecare. Chiar Õi atunci el n-a dorit s| îÕi rup| orice leg|tur| cu trupul colectic în corupÛie,ci s-a gândit c| va putea locui într-o cetate mai mic| sau cu un grup mai mic – care chiar dac| a fostîn leg|tur| cu Sodoma Õi Gomora n-a putut s| fie atât de corupte ca Õi ele. Îns| aceast| raÛiune a fostîn zadar, pentru c| Lot a trebuit s| se separe Õi de aceast| cetate mai mic|, care a fost corupt|deasemenea, Õi a fost sortit| distrugerii. Lot a înv|Ûat principiul c| orice este atins de corupÛie,devine corupt, chiar orice este în leg|tur| cu aceasta va eveni corupt.

Ôi pentru c| Lot însuÕi a ales s| se lege de acest trup corupt al Sodomei Õi al Gomorei, ahot|rât Dumnezeu s|-l protejeze? Nu. Atunci de ce a fost Lot salvat? Lot a fost salvat datorit|rug|ciunilor st|ruitoare ale lui Avram, pentru ca Domnul s|-l scape pe Lot Õi pe familia sa de ladistrugerea împreun| cu cei r|i!

A fost Avram în leg|tur| cu Sodoma Õi Gomora? Nu. A fost Avram corupt prin oriceleg|tur| cu vreun trup colectiv care a fost corupt? Nu. El a fost cu totul separat de ei toÛi, Õi curatînaintea lui Dumnezeu. Astfel Lot, care a ales de bun|voie s| stea Õi s| aparÛin| unui trupcorupt, a fost salvat doar datorit| rug|ciunilor fierbinÛi ale unui om care n-a fost legat sub nicio form| cu corupÛia! (Pentru mai mult| înÛelegerea, v| rog s| citiÛi Patriarchs and Prophets, p 157-169, Geneza 19:1-38).

Urm|toarea perioad| pe care o vom studia este cea din timpul captivit|Ûii ebraice, Õi alExodului.

EXODUL

Dumnezeu a poruncit poporului S|u Israel s| se separe de bun|voie de orice trup religios carea fost corupt în Egipt. Iar când a luat loc exodul (ieÕirea), o distincÛie a fost f|cut| clar|, zidulsepar|rii a fost înfiinÛat iar|Õi între ei Õi naÛiunea corupt|. Ei au acÛionat pe credinÛ| în DumnezeuÕi pe poruncile lui Dumnezeu, atât cât Õi pe principiile care reprezint| guvern|mântul S|u. Un grupa stat pe cuvintele lui Dumnezeu, Õi cel|lalt pe tradiÛiile oamenilor.

Îns| mulÛi s-au separat de Egipt doar de frica judec|Ûilor care ar putea s| cad| asupra lor dac|ar r|mâne în el; unii au plecat doar datorit| senzaÛiei pe care a adus-o prietenii Õi cei iubiÛi ai lor cares-au hot|rât s| se separe; alÛii s-au separat doar din curiozitate, Õi alÛii s-au separat pentru a mergeîmpreun| cu mulÛimea. Îns| în cazurile acestor persoane, nu Dumnezeu a fost cel a condus gândurilelor, iar acolo nu a existat o implicare a inimii în decizia lor de a pleca. Deaceea în poporul luiDumnezeu, între cei care au ales s| se separe de trupul colectiv corupt a exitat o mare mulÛime –format| din aceia care nu au fost convertiÛi lui Dumnezeu. Iar aceast| mulÛime amestecat| a formatmajoritatea acelora care au fost separaÛi (vezi Patriarchs and Prophets, p 281).

Când au venit încerc|rile Õi necazurile pentru a testa credinÛa tuturor celor care s-au unit cuaceast| miÕcare a separ|rii, Õi pentru a vedea cine va asculta de voinÛa lui Dumnezeu, acest grup almulÛimii amestecate a fost cel care a cauzat mereu îndoieli, necaz, Õi neînÛelegeri, Õi care auînvinov|Ûit pe cei care nu ar fi trebuit s| fie învinov|ÛiÛi. Ôi mulÛimea amestecat| a fost cea care a

primit din judec|Ûile lui Dumnezeu asupra persoanelor individuale. (Vezi Patriarchs and Prophets,p 315-318).

Evenimentul urm|tor pe care-l vom examina este în timpul acestei generaÛii, imediat dup|exodul din trupul corupt al Egiptului, cu poporul separat a lui Dumnezeu care s-au implicat înapostazia viÛelului de aur.

APOSTAZIA VIÚELULUI DE AUR

MulÛimea amestecat| a fost cea care a fost responsabil| pentru instigarea Õi formarea viÛeluluide aur. Majoritatea Israelului a ales s| urmeze mulÛimea amestecat| în a apostazia de la DumnezeuÕi închinându-se acestei imagini a fiarei sau a viÛelului.

Datorit| acestei apostazii, Dumnezeu a spus lui Moise s| se separe din mijlocul trupuluicolectiv a lui Israel pentru ca s|-i distrug|. Dumnezeu a dorit s| distruga întreag| adunare, îns| cea f|cut Moise? El s-a rugat lui Dumnezeu pentru a nu distruge întregul trup colectiv, pentru c|oamenii buni Õi r|i au fost amestecaÛi împreun| în mijlocul lui. Ôi ce a f|cut Dumnezeu? Pe scurtEl a spus lui Moise: “Te-am auzit în aceast| privinÛ| Õi Îmi voi întârzia judec|Ûile pentru o vreme.”

Dumnezeu Ôi-a amânat judec|Ûile pentru un motiv: El a oferit o oportunitate poporului S|uadev|rat care au fost membrii al acestui trup corupt, Õi de care a fost legat Õi a devenit o parte înapostazia lui pentru a face ceva.

“ObservaÛi influenÛa extremelor Õi fanatismului din serviciul lor pentru lucr|torul marelui lorînv|Û|tor, Satana. Imediat ce cel r|u a adus pe popor sub controlul s|u, acolo au fost manifest|ri deun caracter satanic. Poporul a mâncat Õi a b|ut f|r| nici un gând de Dumnezeu Õi de îndurarea Sa,f|r| nici un gând la necesitatea de a rezista divolului, care i-a condus la faptele cele mai ruÕinoase.AcelaÕi spirit a fost manifestat ca Õi la osp|Ûul profanator a lui BelÕaÛar. Acolo a fost o veselie Õidans, râs zgomotos Õi cântec manifestate pentru o dragoste nebun| care a înÕelat simÛurile; apoiindulgenÛa excesiv|, afecÛiunile sezuale--toate acestea s-au amestecat în acea scen| ruÕinoas|.Dumnezeu a fost dezonorat; poporul S|u a devenit o ruÕine înaintea p|gânilor. Judec|Ûile erauaproape gata s| cad| asupra mulÛimii înnebunite Õi stupefiate. Cu toate acestea Dumnezeu înîndurarea Sa le-a dat o oportunitate s|-Õi p|r|seasc| p|catele.

“Apoi Moise a stat la intrarea taberei, Õi a spus: ‘Cine este de partea Domnului?’TrâmbiÛarii au prins cuvintele, Õi le-a sunat prin trâmbiÛ|, ‘Cine este de partea Domnului? S|vin| la mine’.... ToÛi care s-au poc|it au avut privilegiul s| stea al|turi de Moise.” Testimonies toMinisters, p 102.

Cine este de partea Domnului s| vin| aici – s| se separe de bun|voie de trupul bisericiiapostaziate, Õi s| vin| de partea lui Hristos. Nimeni n-a fost forÛat s| plece. Nimeni n-a fost datafar|. Solia nu a fost pentru a sta în apostazie pân| când biserica apostaziat| Õi conducerea ei Ûi-aspus c| acuma e bine sau e timpul s-o p|r|seÕti. Îns| solia a fost pentru a te separa de bun|voie dinmijlocul apostaziei Õi de trupul colectiv al acelora care s-au închinat viÛelului de aur, în ordine pentrua se uni cu Domnul Õi poporul S|u adev|rat sau cu biserica Sa.

În aceast| apostazie al viÛelului de aur, linia de demarcaÛie dintre poporul lui Dumnezeu Õipoporul lui Satana – dintre p|cat Õi neprih|nire, dintre lumin| Õi întuneric – a fost rupt|, Õi toÛi au fostamestecaÛi împreun|. Dumnezeu n-a putut s| mai îndure aceast| apostazie, Õi a vrut s| distrug|întreag| biseric|. Moise a fost testat pentru a vedea dac| el într-adev|r a iubit adev|ratul popor a lui

Dumnezeu Õi pe cei corecÛi, sau dac| el i-ar fi l|sat s| fie distruÕi împreun| cu cei r|i. Moise s-arugat Domnului s| nu distrug| întreaga biseric|. Apoi Dumnezeu a spus c| l-a auzit pe Moise, Õi c|va d|rui poporului S|u o oportunitate pentru a se separa de apostazie înainte ca judecata s| cad|.

A fost Moise singurul care a chemat biserica rebelioas| Õi apostaziat| s| se separe de aceasta?Nu. TrâmbiÛaÕii au prins cuvintele, Õi le-a sunat prin trâmbiÛ|. “Cine este de partea Domnului? S|vin| la mine.”

A fost un sunet anume care a fost dat de trâmbiÛaÕi? Ôi care a fost acel sunet? SeparaÛi-v|din mijlocul doctrinei false, al nelegiuirii, corupÛiei, Õi apostaziei care este în mijlocul vostru. Astfel,n-a fost doar Moise cel care a chemat pe poporul adev|rat s| se separe de apostazie, ci Õi alÛii s-auunit cu Moise sunând aceste note pentru întreaga adunare.

Unde a stat Moise când a f|cut aceast| chemare de separare? El a stat la poarta taberei.Astfel acolo a fost o chemare pentru o diviziune care s| se întâmple chiar în tab|ra lui Israel – îninteriorul trupului colectiv. Astfel dou| grupuri au fost formate în tab|r|. Un grup a ales s| stea înapostazie Õi cu liderii ei, iar cel|lalt a ales s| se fac| distincÛi de apostazie – stând la periferiabisericii.

Dumnezeu a d|ruit fiec|rui membru al bisericii timp pentru ca toÛi s|-Õi fac| decizia cu caregrup a dorit s| se uneasc|. (Vezi Review and Herald, vol 5, p 496). ToÛi care au dorit s| se separede apostazie au p|r|sit locul. Ôi dup| ce ultima persoan| a plecat, a c|zut judecata.

Aceia care au ales s| r|mân| în apostazie au fost formaÛi din trei clase diferite de oameni.Prima clas| a fost cea care s-ar fi rebeliat indiferent de ce ar fi spus Dumnezeu prin solii S|i. Clasaurm|toare au fost aceia care au Õtiut c| apostazia a fost rea, îns| ei au avut prieteni Õi iubiÛi ai lor careau ales s| r|mân| în apostazie, astfel c| ei au ales deasemenea s| r|mân| în ea. Ôi utima clas| au fostaceia care au v|zut apostazia, Õi ei deasemenea au avut cei iubiÛi ai lor acolo, îns| ei n-au acÛionatimediat. Ei Õi-au întârziata ascultarea, au aÕteptat prea mult, Õi au fost prinÕi în judec|Ûile care auc|zut. Ei au pierit împreun| cu cei r|i pentru c| nu s-au separat de cei r|i.

Îns| nu toÛi oamenii care s-au separat de apostazie, Õi s-au unit cu Domnul Õi poporul S|uascult|tor la periferia taberei al trupului corupt, au urmat într-adev|r pe Domnul. Astfel Dumnezeua fost forÛat s| testeze iar|Õi întregul grup.

Datorit| apostaziei viÛelului de aur, sanctuarul lui Dumnezeu, sau biserica Sa adev|rat| –unde s-a g|sit prezenÛa Sa – a fost retras| din leg|tura ei cu tab|ra lui Israel, Õi a fost dus| afar| înpustie!

“Domnul a direcÛionat pe Moise s| mute Cortul S|u departe din tab|ra lui Israel, astfelar|tând poporului c| El S-a separat de ei.” Signs of the Times, May 27, 1880 (vol 1, p 160 col 2)(Vezi deasemenea Exodul 33:7).

Acesta n-a fost cortul lui Moise care a fost mutat în pustie, ci a fost cortul lui Dumnezeu –sanctuarul prezenÛei Sale. PrezenÛa lui Dumnezeu a fost retras| pentru a nu mai avea nici o leg|tur|cu acel trup al bisericii lui Israel datorit| acestei apostazii al viÛelului de aur sau al ConferinÛeiGenerale. Astfel acolo au fost dou| biserici – una a fost biserica din pustie, iar cealalt| a fost tab|ralui Israel. Care a fost biserica adev|rat| a lui Dumnezeu? Biserica din pustie. De ce? Pentru c|prezenÛa lui Dumnezeu a fost acolo, Õi doar prezenÛa lui Hristos poate constitui o biseric|!

“Dumnezeu are o biseric|. Aceasta nu este marea catedral|, nici instituÛia naÛional|, Õi nicinu este diferitele denominaÛiuni; sunt oamenii care Îl iubesc pe Dumnezeu Õi p|zesc poruncile Lui.‘Acolo unde sunt doi sau trei adunaÛi în numele Meu, acolo sunt Õi Eu în mijlocul lor’ (Matei 18:20). Unde este Hristos în mijlocul a câÛiva [oameni] umili, aceasta este biserica lui Hristos, pentru c|doar prezenÛa Celui Înalt Õi Sfânt care locuieÕte în eternitate poate s| constituiasc| o biseric|.” Upward Look, p 315.

Cu prezenÛa lui Dumnezeu separat| de trupul colectiv al bisericii lui Israel, Dumnezeu spunelui Moise s| porunceasc| la toÛi care într-adev|r au fost poc|iÛi de leg|tura lor cu apostazia viÛeluluide aur s| se umileasc|, Õi înaintea întregului Israel pentru a ieÕi afar| din tab|r| sau biserica lor –pentru a se separa de trupul colectiv – mergând în biserica Sa adev|rat| din pustie.

“Moise a cerut ca toÛi care s-au poc|it Õi umilit cu adev|rat în vederea înc|lc|rii lor, s|manifeste aceasta prin a se separa înÕiÕi de congregaÛiune. Înaintea întregului Israel, ei autrebuit s| se îndrepte spre cortul întâlnirii, iar el s|-L implore pe Dumnezeu s| le ierte înc|lcarea lor,Õi s|-i primeasc| înapoi în favoarea Sa.” Signs of the Times, May 27, 1880 (vol 1, p 160).

Astfel n-a fost deajuns ca cineva s| se separe de apostazie, Õi totuÕi s| r|mân| cu trupulcolectiv. Dumnezeu a cerut poporului S|u adev|rat s| nu aibe nici o leg|tur| cu trupul colectiv, s|se separe cu totul de el, Õi s| se uneasc| cu biserica Sa din pustie. Doar aceia care au ascultat Õi cares-au umilit, Õi s-au separat de bun|voie de tab|ra Õi biserica lui Israel, au fost primiÛi înapoi înfavoarea lui Dumnezeu devenind iar|Õi copiii Lui Õi poporul S|u. Aceia care au refuzat s| ascultede porunca lui Dumnezeu Õi au r|mas legaÛi de biseric|, s-au dovedit a nu fi urmaÕii lui Dumnezeu.

Astfel cu toate c| ei s-au separat de bun|voie de apostazia viÛelului de aur, ei au ales s|r|mân| legaÛi de trupul colectiv, Õi astfel n-au f|cut parte din biserica adev|rat| a luiDumnezeu! Astfel distincÛia a fost f|cut| clar|. Zidul de separare a fost distinct. Un grup s-a bazatpe cuvântul lui Dumnezeu, cel|lalt pe cel al oamenilor.

Evenimentul urm|tor pe care-l vom examina este cel care s-a întâmplat imediat dup|apostazia viÛelului de aur, tratând cazul lui Cora, Datan Õi Abiram.

REBELIUNEA LUI CORA, DATAN, ÔI ABIRAM

Cora, Datan Õi Abiram, Õi 250 de lideri ai lui Israel au ales s| se rebelieze Õi s| apostaziezede la Dumnezeu Õi de la porfetul S|u ales sau solul S|u, Õi pe furiÕ au câÕtigat simpatiile majorit|Ûiitrupului bisericii. Aceast| istorie al rebeliunii lui Cora, Datan Õi Abiram este foarte similar| curebeliunea lui Satana în ceruri!

Curând s-a manifestat o rebeliune deschis| când Cora a v|zut c| a avut destui oameni înÕiraÛide partea sa. Dumnezeu a spus lui Moise s| se separe de aceast| cas| rebelioas| pentru c| El a vruts| distrug| întreaga biseric|. Îns| ce a f|cut Moise? Moise a mijlocit iar|Õi pentru popor spunând:“Te rog nu distruge pe cei neprih|niÛi cu cei nelegiuiÛi. Dumnezeu i-a spus c| l-a auzit Õi în privinÛaaceasta, Õi c|-Ôi va p|stra judecata pentru o vreme.

Care a fost scopul lui Dumnezeu în aceasta? El a dorit s| d|ruiasc| tot poporului o Õans|pentru a se separa cu totul de rebeliune Õi pentru a nu fi distrus împreun| cu cei r|i.

Apoi Moise a chemat pentru o separare fizic| de bun|voie din tab|ra apostaziat| Õi rebelioas|– de la corturile lui Cora, Datan Õi Abiram Õi grupul lor. Îns| Biblia ne arat| c| Datan Õi Abiram Õifamiliile lor au fost distruse, îns| nu ne spune c| familia lui Cora a fost distrus|.

Familia lui Cora au hot|rât s| nu stea cu el, îns| ei au hot|rât s| asculte de chemarea deseparare a lui Dumnezeu, l|sându-l pe Cora la uÕa cortului s|u (vezi Numeri 26:10-11). Familia luiCora a auzit solia, ai au discernut lumina Õi adev|rul din ea, ei au discernut c| Cora a urmat peSatana, Õi cu toate c| a fost greu s|-i lase pe cei iubiÛi ai lor în urma lor, ei au avut destul| credinÛ|

în Dumnezeu s|-L asculte. Îns| familia lui Datan Õi Abiram au venit Õi au stat la uÕa corturilor lor.PrezenÛa lor a semnificat c| ei au fost de partea celor rebelioÕi, cu toate c| ei niciodat| n-ar fi spusun cuvânt în a-i sprijini.

Tuturor li s-a dat oportunitatea s| se separe fizic de corupÛie, sau s| r|mân| o parte al acesteia– astfel devenind p|rtaÕi al p|catelor lor Õi primind aceiaÕi judecat| împreun| cu ei. DistincÛia a fostf|cut| clar|, zidul de separare a fost iar|Õi reînfiinÛat. Un grup s-a bazat pe cuvântul lui Dumnezeu,cel|lalt pe p|mântul miÕc|tor al cuvintelor oamenilor. Ôi dup| ce ultima persoan| a plecat, judecataa c|zut asupra lor. P|mântul Õi-a deschis gura, Õi toÛi cei rebelioÕi Õi apostaziaÛi au fost distruÕiîmpreun| cu aceia care au ales s| r|mân| în tab|r|. (Pentru mai mult| informaÛie v| rog s| citiÛiPatriarchs and Prophets, p 395-400 Õi Numeri 16:1-33).

Urm|toarea perioad| a istoriei pe care o vom examina este în timpul lui Eli Õi al fiilor lui.

ELI, HOFNI, ÔI FINEAS

“Fiii lui Eli, în loc s| realizeze solemnittea serviciului simbolic [din Sanctuar], s-au gânditdoar cum s|-l foloseasc| ca un mijloc pentru indulgenÛa lor....

“Aceast| lips| de respect din partea preoÛilor curând a jefuit serviciul de semnificarea eisfânt| Õi solemn|, iar poporul ‘a urât darul Domnului.’ Serviciul cel mare antitipic la care ei autrebuit s| se uite înainte cu bucurie, n-a mai fost recunoscut. ‘Deaceea p|catul acestor tineri a fostfoarte mare înaintea Domnului.’

“AceÕti preoÛi necredincioÕi au înc|lcat deasemenea porunca lui Dumnezeu Õi Õi-au dezonoratlucrarea lor sfânt| prin practicile lor degradate Õi pline de viciu; îns| ei au continuat s| întinezesactuarul lui Dumnezeu prin prezenÛa lor.” Patriarchs and Prophets, p 576-577.

Aceast| corupÛie Õi apostazie a fost practicat| de liderii cei mai mari de la conducereabisericii. MulÛi din membrii bisericii au v|zut corupÛia, Õi au urât-o. Ei au ales s| nu aib| nimic de-aface cu ea, Õi s-au întâmplat urm|toarele.

“MulÛi din popor, plini de indignare datorit| cursei corupte a lui Hofni Õi Fineas, au încetatde a mai veni la locul preg|tit pentru închinare. Astfel serviciul pe care Dumnezeu l-a orânduita fost dispreÛuit Õi neglijat pentru c| a fost asociat cu p|catele oamenilor corupÛi, în timp ce aceia alc|ror inimi au fost înclinate spre r|u au fost acoperite de p|cat. Neevlavia, imoralitatea, Õi chiaridolatria au prevalat într-o m|sur| înfricoÕ|toare.” Patriarchs and Prophets, p 577.

Datorit| corupÛiei care a fost la inima lucr|rii, aceasta a început s| r|spândeasc| Õi s| afectezemembrii bisericii. Astfel mulÛi care au v|zut corupÛia n-au dorit s| aibe nici o leg|tur| cu aceasta,Õi au ales s| se separe. Îns| pentru c| ei au încetat de a mai merge la aceast| biseric| corupt|, auîncetat ei s| se închine lui Dumnezeu? Nicidecum. Ei au început s| se adune în casele lor pentruînchinare!

“Dup| cum oamenii din Israel au v|zut cursa corupt| al preoÛilor, ei au considerat a fi maiîn siguranÛ| pentru ca familiile lor s| nu vin| la locul preg|tit de închinare. MulÛi au plecat din Silocu pacea lor tulburat|, Õi indignarea lor trezit|, pân| când la urm| s-au hot|rât s|-Õi oferesacrificiile lor ei înÕiÕi, concluzând c| aceasta ar fi mai acceptabil lui Dumnezeu, decât s|sancÛioneze în vreun fel urâciunile practicate din sanctuar.” SDA Bible Commentary, vol 2, p1010 col 2.

AceÕti oameni oneÕti Õi credincioÕi ai lui Dumnezeu s-au ar|tat a fi cu totul separaÛi dedoctrine false, de nelegiuire Õi r|utate, Õi de cursa corupt| al liderilor bisericii lor. Ei n-au p|r|sit peDumnezeu, ci Õi-au oferit sacrificiile lor ei înÕiÕi, închinându-se lui Dumnezeu dup| direcÛiunile Luiîn casele lor. Ei au f|cut aceasta, nu pentru a încerca s| se arate mai sfinÛi decât fraÛii lor apostaziaÛi,ci pentru c| ei n-au vrut s| sancÛioneze în vreun fel – în mod special prin prezenÛa lor – urâciunilecare au fost practicate în biserica lor. Da, noi putem s| sancÛion|m p|catul doar prin a r|mâne printrecei r|i!

“Noi niciodat| n-ar trebui s| sancÛion|m p|catul prin cuvintele Õi faptele noastre, prin t|cerea,sau prin prezenÛa noastr|.” Desire of Ages, p 152.

Astfel aceÕti urmaÕi ai lui Dumnezeu s-au separat cu prezenÛa lor fizic| Õi au încetat a maimerge la sinagogile Õi bisericile lor, ci au avut biserica în casa lor. Ei n-au dorit s| sancÛioneze cuprezenÛa lor p|catul Õi urâciunile practicate în biserica lor de conducerea de la nivelul cel mai înalt.Astfel linia de demarcaÛie a fost f|cut| clar| Õi distinct| de poporul lui Dumnezeu care s-a ar|tatseparat de p|cat Õi p|c|toÕi. Un grup a f|cut voinÛa lui Dumnezeu, cel|lalt au f|cut voia lor.

Urm|toarea perioad| pe care o vom examina este în timpul lui Ieremia.

IEREMIA

Dumnezeu a chemat pe Ieremia ca vegheterul Õi solul S|u “ca s| smulgi Õi s| t|i, s| d|râmiÕi s| nimiceÕti, s| zideÕti Õi s| s|deÕti” naÛiuni Õi împ|raÛii întemeiate înainte ca vreouna s| fi fostzidit| sau plantat| (Ieremia 1:5, 10). Îns| cum a trebuit s| se îndeplineasc| nimicirea lor? Prin ataculunei alte cet|Ûi înt|rite Õi împ|raÛii (Ieremia 1:18), fiind solul Domnului vorbind cuvintele Domnului(Ieremia 1:9, 6:17)!

Toate aceste naÛiuni Õi împ|raÛii s-au închinat la un dumnezeu sau la dumnezei, astfelf|cându-le naÛiuni Õi împ|raÛii religioase. Îns| care naÛiunea Õi împ|r|Ûie religioas| în mod particulara trebuit s| fie smuls| Õi d|râmat|, nimicit| Õi aruncat| la p|mânt? Cea pecare Domnul ÎnsuÕi aînfiinÛat-o, Õi cu mare grij| a ridicat-o Õi a platat-o ca s| fie a Sa – Ierusalimul, împreun| cu toatecet|Ûile (avanposturi) în leg|tur| cu ea (Ieremia 1:15). Întreaga Ûar| (împ|r|Ûie) a trebuit s| fiedistrus|, incluzând împ|ratul acesteia (conduc|torul principal sau preÕedintele), prinÛii ei (liderii),preoÛii ei (predicatorii), Õi poporul ei (membrii ei (1:18)). Desigur, ei toÛi s-au luptat împotrivasolului Domnului, pentru a-Õi ap|ra Õi p|stra împ|r|Ûia lor întemeiat|, îns| ei n-au putut s| biruiasc|sau s| câÕtige pentru c| Domnul n-a fost cu ei, ci cu solul S|u (1:19). De ce? Datorit| “întregii lorr|ut|Ûi,” care au p|r|sit pe Dumnezeu – pe Acela la care ei au petins s| I se închine Õi s|-L asculte– formându-Õi un alt dumnezeu cu mâinile lor, Õi careuia i s-au închinat (1:16).

Cum au deveit ei astfel? Ce a condus la necesitatea distrugerii unei biserici Õi împ|raÛiireligioase care o dat| a fost o biseric| curat| a lui Dumnezeu? HaideÛi s| revizuim ceva din istoriaei din cartea lui Ieremia.

Dumnezeu a chemat poporul S|u afar| din Egipt (o naÛiune religioas| Õi corupt| în care toÛiau fost ÛinuÛi captivi sub influenÛa omului) pentru a se uni cu El în pustie, Õi toÛi care au dorit s|urmeze Õi s| asculte de Dumnezeu au ieÕit afar| dup| El în pustie – un p|mânt nesem|nat saudezvoltat în vreun fel (Ieremia 2:2). Nici un om n-a trecut pe acolo Õi nu locuise acolo (2:6) astfelsingurul la care s-au putut uita Õi de care au putut depinde a fost Domnul. Dumnezeu le-a spus c|

toÛi care vor continua s| asculte de vocea Sa îndeplinind toate poruncile Sale va continua s| fiepoporul S|u iar El fiind Dumnezeul lor (11:4). Pentru c| ei au ascultat de aceste condiÛii , ei audevenit “sfinÛenie Domnului, Õi primele Lui roade” în aceast| nou| Ûar| (2:3), iar Dumnezeu a fostcapabil s|-Ôi îndeplineasc| jur|mântul S|u cu ei pentru c| ei au ascultat (11:5).

Dumnezeu a devenit SoÛul lor (31:32) iar ei au fost c|s|toriÛi cu El fiind mireasa Lui (3:14).Îns| treptat ei au uitat c| au fost uniÛi în mod sfânt cu Domnul lor, Õi Õi-au întors spatele Õi nu feÛelec|tre El (2:27). Ei s-au dep|rtat de SoÛul lor (3:20) devenind o desfrânat| comiÛând desfrâu Õiunindu-se cu mulÛi ibovnici (3:1-2, 6). Datorit| acesteia, ei au c|zut în confuzie (3:25).

Dumnezeu cu iubire Õi îndurare Ôi-a chemat femeia r|t|cit| pentru a se întoarce înapoi la Elpentru a deveni iar|Õi soÛia Lui credincioas| oprindu-Õi viaÛa ei amoroas| de desfrâu (3:1, 22). Eli-a chemat s| experiementeze “noul leg|mânt” (4:3-4, 14) pe care ei nu l-au avut mai înainte (2:19,9:26). Ei avut doar o experienÛ| de faÛad| – tr|ind o minciun| – prin a-L m|rturisi pe Domnul (cugurile lor) în timp ce L-au p|r|sit în inimile lor (12:2, 5:1-2). S-a întors înapoi poporul – S|u alesÕi biserica -- Lui la El, prindu-Õi viaÛa ei de desfrâu? NU (3:7)! Ei au refuzat cuvintele luiDumnezeu Õi legea Sa (6:19), Õi au refuzat s| se ruÕineze sau s| se roÕeasc| de toat| r|utatea lor(6:15). Astfel Dumnezeu Ôi-a reÛinut ploile târzii de la ei (3:3).

Deoarece ei L-au p|r|sit pe Dumnezeu – Fântâna lor sau Sursa Apelor Vii (adev|rul – 2:13),iar ploile târzii n-au venit asupra lor, ei n-au avut nimica cu ce s|-Õi st|pâneasc| setea. Ôi-au opritrebeliunea împotriva lui Dumnezeu privind spre El pentru ajutor pentru a le satisface setea în aceast|condiÛie uscat|? Nu. Ei au construit cisterne pentru a Ûine alte ape (2:13). Îns| unde au mers eipentru a obÛine aceast| ap|?

Ei au fugit înapoi în Egipt Õi în Babilon (Asiria) pentru a încerca s|-Õi potoleasc| setea prina bea Õi a-Õi p|stra apa lor întunecat| Õi toropit| (doctrine – 2:18). Îns| ei au continuat s| r|mân|uscaÛi Õi însetaÛi, Õi s-a p|rut c| n-au putut s| aibe destul din aceast| ap| nou| pentru a-i satisfacedeoarece cisternele lor au fost sparte (2:13). Astfel, pentru c| au lep|dat pe Dumnezeu Õi au refuzats| se întoarc| la Fântâna lor de Ape Vii, un scenariu de nesfârÕit a continuat prin a merge iar|Õiînapoi în Egipt Õi în Babilon pentru a primi din apele lor întunecate, îns| descoperind c| ei niciodat|n-au destul pentru a-i satisface Õi a le potoli setea. I-a f|cut aceast| sete adânc| s| se întoarc| înapoila Dumnezeu Õi s| se opreasc| din desfrâul lor?

Ei au continuat în desfrâu (2:25), înaintând în r|utate mai mult decât toate celelalte desfrânate– ridicându-se deasupra tuturor în r|utate (5:28 – astfel devenind liderul lor în a face r|ul Õi devenindcea mai destr|b|lat| dintre toate desfrânatele), chiar înv|Ûând Õi pe alÛii s| devin| ca Õi ei (2:33, 3:13).

Nimenea, nici m|car Dumnezeu ÎnsuÕi n-a putut s|-I întoarc| de pe calea lor înc|p|Ûânat|(2:24, 5:13). Ôi chiar Õi Iuda – sora lui Israel (cele 10 seminÛii sau diviziuni din partea de Nord), caren-au f|cut parte din ea – au comis adulter deasemenea (3:8). Ea a fost mai ra dintre cele dou| pentruc| ei au pretins s| urmeze pe Domnul cu toat| inima lor, sau având experienÛa “noului leg|mânt,”îns| care a fost doar o faÛad| Õi o pref|c|torie (3:10). Înaintea lui Dumnezeu, Israel (biserica) afost mai justificat| decât sora ei Iuda (instituÛiile cu soport independent – 3:11).

Biserica curat| a lui Dumnezeu a devenit o peÕter| de tâlhari (7:11). P|storii ei, care aunegustorit cu sufletele oamenilor, au devenit capcanele lui Satana (vân|torul) pentru a prinde, aînrobi Õi a distruge poporul lor (5:26, 12:10), iar coroana lor s-a rupt (2:16). Biserica a devenitcorupt| Õi o colivie de orice pas|re necurat| Õi urât| (12:9, 5:27), Õi care deasemenea a devenito vizuin| de Õacali (9:11). Ea a fost numit| “marea cetate” (22:8), Õi în ea s-a g|sit sângele profeÛilor(2:30) Õi al celor sfinÛi (2:34, 19:4). ToÛi care au fost în leg|tur| cu ea au fost deasemenea p|rtaÕi lap|catele ei fiind responsabili în mod colectiv (2:29, 6:27-28, 26:15).

Datorit| acesteia, Dumnezeu a f|cut preg|tiri pentru o separare din mijlocul Ierusalimului(6:1) pentru ca poporul S|u s| vin| afar| din naÛiunea lor religioas| îns| corupt|, care i-a Ûinut captivisub influenÛa oamenilor, pentru a trece prin experienÛa pustiei ca s|-Õi vad| iar|Õi nevoia lor deDumnezeu (3:14-19). Dumnezeu a îndurat un timp îndelungat cu r|utatea lor, îns| n-a putut s|îndure pentru totdeauna (6:11-12). Unii au crezut c| prin a tr|i un exemplu neprih|nit în interiorulIerusalimului mulÛi vor fi conduÕi s| le urmeze exemplul, îns| aceasta nu s-a întâmplat datorit| mariir|ut|Ûi din mijlocul bisericii (6:29). Ei au fugit în Egipt Õi în Babilon pentru a primi Õi a bea apele(doctrinele) lor întunecate, iar acuma biserica îns|Õi a devenit o surs| de ape întunecate care i-astropit Õi pe alÛii cu ele (6:7). Astfel adev|rul (apele vii Õi pure) s-au pierdut Õi au fost împiedicatede a mai veni în mijlocul lor (7:28).

Tot timpul când biserica a practicat r|utatea ei urâcioas| ei au pretins c| ei n-au f|cut nimicar|u, c| ei au fost f|r| de p|cat Õi inocenÛi, Õi c| au fost puri Õi curaÛi Õi nepoluaÛi (2:21-23, 35).Deasemenea ei au pretins c| Domnul nu îi va lep|da ca popor al S|u, Õi c| mânia Sa nu va c|deaasupra lor (5:12). Îns| Dumnezeu i-a lepdat ca popor al S|u (6:30)! El a divorÛat de soÛia Õibiserica Lui necredincioas| (3:8).

Îns| cu toate acestea s-a auzit vocile mincinoase ale profeÛilor (liderilor) falÕi Õi alpredicatorilor (pastorilor) bisericii spunând: “Pace, pace, noi suntem înc| poporul ales a luiDumnezeu Õi singura Sa biseric|. S| nu va fie team|, noi nu va trebui niciodat| s| p|r|sim acest loc”(7:4, 5:14). Îns| Dumnezeu a spus: “Dac| v| îndreptaÛi c|ile Õi faptele, continuând s| faceÛi ce estebine, atunci voi face s| locuiÛi în acest loc, Õi nu va trebui s|-l p|r|siÛi.” (7:5-7). Îns| ei au uitat c|a fost doar pe baza ascult|rii de Dumnezeu Õi de cuvintele Sale, Õi o recunoaÕtere Õi p|r|sire ap|catelor, c| promisiunile lui Dumnezeu le va fi împlinite, iar ei n-au putut s| r|mân| poporul S|uÕi biserica Sa f|r| s| fie daÛi la o parte (3:12-13, 4:1).

Datorit| tot r|ului care a fost f|cut în mod continuu Õi f|r| ruÕine, Dumnezeu Ôi-a p|r|sitbiserica Sa care o dat| a fost curat|, Õi S-a separat de poporul S|u care o dat| a fost ascult|tor (12:7).El chiar i-a urât (12:8). Îns| poporul n-a vrut s| Õtie despre aceasta (8:7). PreoÛii Õi susÛin|toriibisericii au profeÛit fals, spunând din imaginaÛia inimilor lor: “Pentru c| Dumnezeu a v|zut decuviinÛ| s|-Õi depoziteze oracolele Sale sfinte (legea) doar cu naÛiunea noastr| religioas| (8:8), atuncidestinul profetic al acestei biserici este c| va merge înainte Õi c| va fi salvat| (23:16-17). Acolo suntprorocite pacea Õi biruinÛa pentru biserica noastr|, nu r|ul. Astfel toat| aceast| vorbire despreseparare Õi distrugere sigur| nu este pentru noi (8:10-11). Îns| Dumnezeu a spus c| ei nu vor mergeîn ceruri, ci vor fi aruncaÛi jos (7:14, 8:12).

Toat| r|utatea care a fost înf|ptuit| de biseric| nu a fost pentru c| ei au fost înÕelaÛi înaceasta, ci a fost f|cut| de bun|voie: acolo a fost o uneltire împotriva lui Dumnezeu pentru a faceacest tot r|u (11:9-10). Ôi datorit| acesteia, întreaga Ûar| a devenit pustiit| (12:10-11, 23:15). Toat|vinov|Ûia Õi întunecimea întregii Û|ri a fost pus| la uÕa bisericii Õi la aceia care au fost în interiorulei.

Dumnezeu în marea Sa îndurare Õi iubire a încercat iar|Õi s|-i fac| pe membrii ei s| înÛeleag|adev|rata condiÛie a bisericii. El le-a spus c| sunt ca vasul unui olar în mâinile Sale (18:1-6); c|indiferent ce promisiuni li s-au f|cut, dac| ei au continuat s| fac| r|ul Õi s| nu asculte deDomnul, El nu le va împlini promisiunile deoarece ele sunt condiÛionate – cerând ascultare înordine pentru a le avea împlinite (18:9-10). Dumnezeu a încercat s| fac| pe poporul S|u s| sepoc|iasc|, îns| ei au refuzat s| fac| ceeace Dumnezeu le-a cerut s| fac| (32:23). Ei au crezut c| aumers prea departe în nelegiuire pentru a se reîntoarce Õi au spus: “Nu este n|dejde” Õi au continuat

în r|utatea lor (18:11-12). Ei au ignorat rug|minÛile lui Dumnezeu Õi au continuat s| conduc| pe alÛiideparte de drumurile vechi – de acele adev|ruri (stâlpi) care li s-au dat la început (18:15). Îns| cutoate acestea ei totuÕi au crezut c| Dumnezeu a fost în mijlocul lor plin de r|utate, c| preoÛii lor auvorbit adev|rul, Õi c| oamenii lor înÛelepÛi au d|ruit sfaturi Õi c|l|uzire corect|, Õi c| Dumnezeu leva vorbi totuÕi poporului (18:18). Ei s-au înÕelat în a crede c| faÛa lui Dumnezeu a privit mereuasupra lor, fiind întoars| cu favoare de partea lor Õi a bisericii, în timp ce ei înÕiÕi Õi-au întors spateleÕi nu feÛele c|tre El (32:33). Îns| adevarul a fost c| faÛa lui Dumnezeu a fost întoars| de la ei Õi c|El Ôi-a întors spatele c|tre ei (18:17, 33:5). Prea multe urâciuni au fost practicate în biseric| (32:34),ei s-au rebeliat pentru prea mult timp Õi au întrecut m|sura, iar Dumnezeu a aruncat la o parte dinprezenÛa Sa biserica Sa care o dat| a fost aleas| de El (52:3). Biserica Õi membrii ei au fost destinaÛiprin profeÛie s| fie daÛi distrugerii pentru a nu mai fi înaintea feÛei sfinte a lui Dumnezeu (32:26-32).

Dumnezeu a poruncit ca lutul vasului olarului, care a reprezentat întreaga biseric|, s| fiearuncat jos Õi s| fie rupt, semnificând c| biserica n-a mai putut niciodat| s| fie întreag| (19:10-11). Va continua s| fac| r|ul pân| când va fi distrus|. P|catul lor a fost scris cu un priboi de fiercare a avut un varf de diamant (17:1), iar numele acelora care au fost înc| în leg|tur| cu biserica nuau fost scrise în ceruri, ci pe p|mânt (17:13).

Majoritatea bisericii a refuzat s| aud| cuvintele lui Dumnezeu trimise prin solul S|u, sauchiar s| vad| ce roade au fost produse de biserica lor iubit|. Ei s-au încrezut orbeÕte în cuvinteleliderilor lor (7:8), Õi au fost mulÛumiÛi s-o aibe astfel (5:31). Unii au sperat c| cuvintele liderilor lorvor deveni realitate Õi c| toat| r|utatea se va sfârÕi, îns| acolo n-a fost nici o Õans| pentru oreformaÛiune care s|-i întoarc| înapoi la Dumnezeu din interiorul bisericii (13:23). Aceasta n-aputut s| mearg| de la r|u spre bine, ci va continua s| mearg| din r|u în mai r|u (8:5, 9:3). Ôi chiarIeremia însuÕi s-a gândit s| se separe de ei (9:2). El se separase deja de întânirile comitetelor lor, Õinu a mers la serviciile bisericii lor, sau la adun|rile lor (16:8, 15:17), el a f|cut astfel doar dac|Domnul i-a spus în mod specific s| fac| aÕa pentru a vorbi direct poporului (17:19).

Membrii bisericii s-au rugat lui Dumnezeu pentru ca El s|-Õi schimbe gândul Õi s|-ifavorizeze iar|Õi ca popor al S|u, gândindu-se c| El a fost înc| în mijlocul lor (14:7-9). Îns|Dumnezeu nu i-a acceptat înapoi ca popor al S|u (14:10), iar El a refuzat s| le asculte rug|ciunilesau mijlocirea pentru ei (14:11). Îns| liderii bisericii au spus opozitul acesteia (14:13), Õi Dumnezeua avertizat pe toÛi care au auvit aceast| înÕel|ciune Õi minciuni care au fost spuse de veghetorii falÕi(14:14-15).

MulÛi dintre oameni au refuzat s| cread| sau s| recunoasc| cuvântul Domnului care le-a spusc| El i-a lep|dat, Õi i-a dat la o parte ca poporul S|u. AlÛii, sperând c| un asemenea lucru nu s-aîntâmplat, Õi de team| Õi uimire ca un asemenea lucru s| se fi întâmplat, s-au rugat iar|Õi luiDumnezeu, m|rturisindu-Õi p|catele Õi implorandu-L pe Dumnezeu s|-Õi schimbe gândul Õi s| nu-Ôirup| leg|mântul S|u cu ei (14:19-22). A auzit Dumnezeu aceast| rug|ciune acceptându-i înapoi capoporul S|u? Nu! Dumnezeu a fost obosit de poc|inÛa lor (15:6) iar El a hot|rât c| separarea afost necesar| – ei au trebuit s| plece din biserica lor (15:1).

Cu toate acestea majoritatea au refuzat pe faÛ| s| nu asculte de cuvântul Domnului trimisprin solul S|u. Ei mai degrab| au vrut s| se lupte împotriva lui Dumnezeu Õi voinÛei Lui, decât s|se separe de bun|voie de biserica lor iubit|. AlÛii au vrut s| caute o cale pentru a se scuza, încercânds| ridice îndoieli în minÛile altora despre necesitatea separ|rii, spunând: “Dac| ne separ|m, unde s|mergem” (15:2)? R|spunsul lui Dumnezeu pentru aceast| întrebare se g|seÕte în (15:2).

Îns| acolo au fost câÛiva credincioÕi care au auzit Õi au g|sit aceste cuvinte a lui Dumnezeu,le-au mâncat Õi s-au bucurat pentru a putea s| urmeze voinÛa exprimat| a lui Dumnezeu în loc s|urmeze voinÛa exprimat| a omului sau voinÛa lor înÕiÕi (15:16). Aceast| r|m|ÕiÛ| a ascultat cubucurie Õi de bun|voie, separându-se de biserica lor rea, Õi s-au întors înapoi la Dumnezeu (15:17),Õi le-a fost bine (15:11). Dumnezeu i-a adus înapoi ca poporul S|u, iar ei au putut s| stea înainteaSa (15:19). Porunca lui Dumnezeu pentru ei a fost: “Ei s| se întoarc| la tine pentru adev|r Õi nutu la ei pentru a-i învaÛa” (15:19). Ôi cu toate c| liderii bisericii Õi susÛin|torii ei au f|cut tot ce auputut pentru a veni împotriva lor Õi al soliei lor de separare, cu toate acestea ei nu au fost în stare s|biruiasc| Õi s|-i opreasc| de a merge mai înainte, pentru c| Dumnezeu a fost cu r|m|ÕiÛa Sa pentrua o ap|ra Õi a o mântui (15:20-21).

Aceia care s-au încrezut în oameni, care le-a spus s| stea în loc s| se separe, au fostblestemaÛi (17:5). Ei s-au încrezut pe raÛiunea omeneasc|, gândindu-se c| ei s-au Ûinut de adev|rÕi de o logic| Õi teorie s|n|toas| (17:9), iar aceasta i-a condus s| cread| minciuna c| ei au fost înstare bun| înaintea lui Dumnezeu Õi c| solul S|u a fost greÕit. Astfel ei au început s| persecute solullui Dumnezeu pentru a opri solia d|ruit| de Dumnezeu pentru separare în ordine pentru a salvabiserica (17:18).

Solul lui Dumnezeu a fost b|tut Õi închis (20:1-2) peste timpul nopÛii (20:3) de aceia care aupredicat minciuni Õi au lucrat cel mai tare pentru a-i discredita solia înaintea poporului (20:1, 6).Solul lui Dumnezeu a încercat chiar s| se abÛin| pentru a nu d|rui solia, îns| aceasta a fost ca un focîn oasele sale, Õi au trebuit s| fie rostite ca toÛi s| aud| Õi s|-Õi fac| decizia (20:7-9). Chiar Õi aceiacare au fost aÕa numiÛi prietenii lui i-au urm|rit fiecare cuvânt pentru a încerca s|-i suceasc|cuvintele Õi s| biruiasc| împotriva lui, c|utând s| se r|zbune pe el pentru c| a spus astfel de cuvintedespre ei Õi biserica lor (20:10). Îns| biserica lor iubit| a fost cu totul destinat| distrugerii, Õi toÛibanii, lucr|rile Õi membrii ei au trebuit s| fie luaÛi în Babilon pentru a fi controlaÛi de Babilon (20:4-5).

Astfel întreaga biseric|, Õi toÛi aceia care au fost în vreun fel în leg|tur| cu ea, a devenito parte al Babilonului, Õi nimenea – nici m|car Dumnezeu ÎnsuÕi – n-a prevenit aceasta de a seîntâmpla (21:4-6). Glasul bucuriei Õi veseliei n-au mai fost auzite în biseric|. Ôi nici sunetul moriinu s-a mai auzit în mijlocul lor. Iar lumina unei lumân|ri n-a mai luminat în ea. Iar vocea MireluiÕi al miresei Lui (fiind amândoi afar|) nu s-a mai auzit în mijlocul ei (25:10, 16:9).

Împ|ratul i-a cerut lui Ieremia s| se roage lui Dumnezeu pentru a-l ajuta, îns| nici o rug|ciunen-a fost oferit|, pentru c| Dumnezeu n-a vrut s| aud| (21:1-3). Dumnezeu le-a spus deja de trei oris| nu se mai roage pentru acest popor (7:16, 11:11, 11:14). Biserica a continuat s| alunece înîntuneric, find condus| în r|utate pân| când a c|zut (23:12). Îns| Dumnezeu în marea Sa îndurareÕi iubire infinit|, a aprovizionat pe popor cu o cale de sc|pare pentru a nu fi distruÕi. Ei au trebuits| se separe de bun|voie de biserica lor, sau s| fie distrus| împreun| cu biserica lor iubit| (21:8-9)!Astfel, “calea vieÛii (a separ|rii), Õi calea morÛii (r|mânând)” a fost pus| înaintea tuturor înmod desluÕit, Õi toÛi au fost testaÛi pentru a vedea pe cine vor asculta – pe Dumnezeu sau pe om.

Atât solul lui Dumnezeu cât Õi profeÛii falÕi au predicat poporului. Cuvintele vorbite de solulDomnului au fost cuvinte ca focul, care a luminat inimile acelora care le-au auzit – trecând prininimile lor întunecate de piatr| Õi ar|tându-le calea corect| pe care s-o ia în ordine pentru a fi cuDumnezeu (23:29). În timp ce p|storii falÕi au predicat minciuni, cauzând poporul S|u s| se piard|de pe calea adev|rului (23:31-32), Õi au f|cut tot ce au putut s| minimalizeze cuvintele adev|ratuluiveghetor a lui Dumnezeu pentru popor (23:30). Ascultare pentru oricare din solie a hot|rât dac|

vei deveni grâu, sau pleav| nevaloroas| (23:28). Astfel viaÛa veÕnic| a depins de care solie veiurma Õi vei asculta!

Aceia care au ascultat de Dumnezeu au trebuit s| se separe de bun|voie de biserica lor reaÕi p|r|sit| de Dumnezeu “pentru binele lor” (23:5). Dumnezeu nu a p|r|sit pe aceÕtia, pentru c| Elle-a promis s|-i ridice Õi s|-i planteze, îndeplinind “noul S|u leg|mânt” cu ei pentru a fi Dumnezeullor iar ei s| fie poporul S|u – scriind legea Sa în inimile lor. Ôi au fost doar aceia care au ascultatÕi care s-au separat, Õi au tr|it acest “nou leg|mânt,” c| au devenit copiii Lui Õi poporul S|u ales(24:6-7) – aducând roade bune asemenea smochinelor (24:5). Pe când aceia care au ales s| ascultede solia fals| al veghetorilor lor mincinoÕi, refuzând s| se separe de biserica lor iubit| – astfelneascultând pe Dumnezeu – ar aduce roade asemenea smochinelor putrezite, care n-ar fi de folospentru nimenea, care a fost sortit distrugerii (24:8-10).

Amândou| soliile au devenit mai îndr|zneÛe Õi decise. Solul lui Dumnezeu a vorbit cuclaritate tuturor membrilor bisericii c| datorit| r|ut|Ûii lor, biserica lor Õi întreaga ei structur| vac|dea Õi va fi d|râmat| – devenind cu totul pustiit| – aÕa cum a fost Silo (26:2-7). Leg|mântul luiDumnezeu, slava Õi prezenÛa Sa au fost cu totul retrase de la ei (aÕa cum a fost chivotul din Silo (veziPsalmii 78:60-61, 1 Samuel 4:3, 11)), iar aceast| biseric| care o dat| a fost curat| Õi aleas| adevenit o parte al Babilonului (27:12, 32:3, 28), fiind stabilit| în Babilon (29:5-6, 28)! În timpce veghetorii falÕi Õi sustinatorii bisericii au minÛit în numele lui Dumnezeu, proclamând c| favoarealui Dumnezeu a fost înc| cu ei, Õi c| nu a fost nevoie de separare pentru c| biserica lor iubit| a fostdestinat| în mod profetic ca niciodat| s| nu devin| o parte al Babilonului, sau ca niciodat| s| nu fiestabilit| în Babilon, Õi deaceea ea nu va deveni pustiit| sau distrus| (27:14-17). Ei au f|cut camembrii s| se încread| într-o minciun| deschis| (28:15), Õi i-a înv|Ûat s| se rebelieze împotriva luiDumnezeu Õi al voinÛei Õi poruncii Sale (28:16). Ei Õi-au iubit biserica lor rea atât de mult, Õi au doritatât de mult ca Dumnezeu s|-Õi schimbe mintea Õi s|-I favorizeze iar|Õi, încât ei Õi-au cauzat visuricare le-a spus c| aceste lucruri au fost într-adev|r astfel – aÕa c| ei s-au înÕelat, Õi alÛii au fost cauzaÛis| cread| o minciun| (29:8-9).

Apoi Ieremia, dup| ce armatele Babilonului Õi-au retras forÛele în mod neaÕteptat într-untimp când totul s-a p|rut favorabil pentru un atac imediat, s-a separat de biseric| înaintea

întregului popor (37:12). El s-a separat într-un timp când biserica a pretins victorie asupraduÕmanilor ei, Õi s-au p|rut a fi în pace Õi favorizaÛi iar|Õi de Dumnezeu, care au f|cut soliileveghetorilor falÕi s| apar| corecte. Astfel aceia care au ales s| r|mân| în biseric|, au fost Õi maiîngropaÛi în iluzie, în timp ce aceia care s-au separat, sau s-au gândit la aceasta, au fost testaÛi înprivinÛa credinÛei lor în Dumnezeu Õi în cuvintele Sale.

Pentru c| Ieremia s-a separat înaintea întregului popor, liderii bisericii au devenit mânioÕi,l-au b|tut, Õi l-au aruncat în închisoare, refuzând s|-l lase s| se dep|rteze cu totul de biserica lor –a încercat s| Ûin| pe popor ca s| nu-i urmeze exemplul, dac| nu solia sa (37:13-15). ToÛi care s-auînchinat Õi Õi-au iubit biserica lor rea Õi corupt| mai presus de Dumnezeu, au venit împotriva soluluiÕi au cerut moartea sa pentru c| a spus asemenea cuvinte de blasfemie împotriva lor Õi a bisericii lor(26:8-11). În mod special conducerea bisericii a vrut s|-l omoare pentru c| a spus asemenea lucruri,pentru c| credinÛa Õi speranÛa poporului din biseric| a început s| se sl|beasc| (38:4). Ei au crezutc| solul aceasta n-a putut într-adev|r s| le caute binele poporului prin a-i chema afar|, Õi spunându-lec| biserica lor iubit| va fi legat| de Babilon (38:2-4).

VedeÛi, atât Dumnezeu cât Õi conducerea au încercat s| salveze “biserica.” Dumnezeua încercat prin îndurare Õi adev|r s|-Õi salveze biserica Sa Õi pe poporul credincios de a nu fidistrus, prin a-i chema afar| pentru binele lor. În timp ce condcerea a încercat, prin minciun|Õi forÛ|, pentru a le salva biserica de la distrugere, prin a p|stra poporul în|untru dup| cumei au crezut, pentru binele lor. Astfel o lupt| între viaÛ| Õi moarte, între solia adev|rat| a luiDumnezeu Õi solia înÕel|toare a lui Satana a fost în plin| b|t|lie. Separare din biseric| a fosto Õans| pentru viaÛ|, îns| r|mânând legat| de ea a fost o moarte sigur| (21:8-9). ToÛi au avutÕansa s| aud| Õi s| asculte, Õi toÛi Õi-au f|cut decizia pentru a pleca sau a sta.

Babilonul a capturat biseric, Õi i-a d|râmat zidurile Õi stâlpii – unul câte unul – luând totulce a fost sacru Õi sfânt (52:13-14, 17-23). Dup| ce au fost gata, biserica, pentru toÛi care au putut s|vad|, au avut cu totul o privire diferit| decât cea de la început. Poporul din acea generaÛie a fostacuma sub dominaÛia, controlul Õi conducerea Babilonului. Chiar Õi p|gânii au putut s| vad| Õi s|înÛeleag| c| a fost prin neascultarea continu| c|tre Dumnezeu Õi voinÛa Sa, ca biserica Õi aceia cares-au lipit de ea, au fost distruÕi pentru totdeauna de ceeace ei au fost o dat| (40:2-3). Astfel poporulÕi biserica care o dat| a fost curat| Õi aleas| a fost pustiit|, Õi o parte al Babilonului (25:9-11).

Aceasta nu s-a întâmplat doar bisericii Õi oraÕe (avanposturi) ei legate de ea, îns| deasemeneas-a întâmplat la toate celelalte naÛiuni Õi împ|r|Ûii (biserici) religioase de pe p|mânt (25:26)! Bisericao dat| aleas| de Dumnezeu, împreun| cu toate celelalte biserici întemeiate, au b|ut din vinul mânieinelegiuirii Babilonului (25:15-18). Ei toÛi – f|r| nici o excepÛie – au b|ut din pahar, Õi s-auîmb|tat (25:19-26). ToÛi au fost plini de vomitare Õi mizerie, iar acolo n-a fost nici m|car o singur|biseric| înfiinÛat| în întreaga lume care s| fi fost curat| sau pur| (25:27). Fiecare biseric| înfiinÛat|din întreaga lume a c|zut înaintea Babilonului, Õi acestea au format împ|r|Ûia Babilonului, incluzândmembrii acestor biserici (27:2-6, 28:14)!

Datorit| tuturor urâciunilor practicate în mijlocul bisericii (44:2-4), Õi în Ûar| (44:22),poporul Õi biserica o dat| aleas| a lui Dumnezeu au fost printre primii care s| primeasc| dinmânia lui Dumnezeu, Õi distrugerea s| cad| asupra lor, Õi apoi a c|zut asupra tuturor celorlaltebiserici (naÛiuni (25:29)). Dumnezeu a r|splatit poporului Õi bisericii o dat| alese de El o porÛiedubl| pentru p|catele ei (16:18, 17:18), Õi p|s|rile care au zburat în mijlocul cerului au venit Õi s-auadunat pentru a se osp|ta din carnea lor (19:7).

Împ|ratul bisericii o dat| alese de Dumnezeu n-a sc|pat nici el. El a condus membrii bisericiis|-i urmeze exemplul de rebeliune Õi neascultare împotriva lui Dumnezeu Õi voinÛei Lui. El a refuzats| se separe de biseric|, Õi când a fost prea târziu, a încercat în ordine pentru a sc|pa de pedeaps|.Îns| el n-a sc|pat. El a fost capturat de Babilon (39:4-5), judecata a fost pronunÛat| asupra lui (39:5),iar el Õi-a v|zut copiii Õi pe alÛii distruÕi înaintea sa (39:6). Apoi i s-au scos ochii – devenind orb –Õi a fost legat în lanÛuri Õi a fost stabilit în Babilon (39:7). Îns| pentru c| el a fost orb, el niciodat|n-a v|zut c| el a fost în Babilon (52:11)!

Astfel, calea vieÛii – separarea, Õi calea morÛii – r|mânând legat Õi membru al bisericii, a fostar|tat în mod desluÕit tuturor care au putut s| aud| Õi s| vad|. Ôi toÛi Õi-au f|cut decizia de care parteal zidului de despar|Ûire au dorit s| r|mân| pentru veÕnicie, Õi pentru cine au vrut s| lupte – pentruDumnezeu sau Satana. Un grup a ales s| urmeze pe Dumnezeu Õi s| stea asupra cuvântului S|u, întimp ce cel|lalt a ales s| nu asculte de Dumnezeu, ci s| se bazeze pe cuvintele oamenilor.

Urm|toarea generaÛie este despre Ezra Õi Neemia.

EZRA ÔI NEEMIA

Poporul lui Dumnezeu Õi biserica Sa au fost luate captive de Babilon Õi au fost cu totulcontrolate de aceasta – o naÛiune religioas| corupt|. A fost în planul lui Dumnezeu ca trei generaÛiidup| orice naÛiune (biseric|) religioas| din întreag| lume a fost capturat|, controlat| Õi o parte alBabilonului (Ieremia 27:7), c| ei i-ar chema afar| din Babilon (fiind toate bisericile) pe oricine carea dorit s| fac| iar|Õi parte din poporul S|u (Ieremia 27:22, 29:10-14, 30:3). În timpul celor 70 deani de captivitate ei s-au stabilit în Babilon Õi au devenit o parte al acesteia (vezi Ieremia 27:12, 33:3,28, 29:5, 6, 28; 37:9).

Înainte de captivitate, Ierusalimul a fost singurul loc la care poporul a trebuit s| mearg|pentru a se închina lui Dumnezeu. În timp ce li s-a poruncit s| mearg| la Ierusalim doar de trei oripe an, unde s-au închinat lui Dumnezeu în celelalte Sabate dealungul anului? Ei s-au închinat luiDumnezeu în casele lor. Îns| în timp ce au fost în Babilon, liderii bisericii au înfiinÛat multebiserici sau sinagogi în întreaga Ûar|, pentru ca poporul s| nu mai trebuiasc| s| se adune încasele lor pentru a se închina lui Dumnezeu. Ei au putut s| mearg| la sinagoga cea mai apropiat|pentru a se închina lui Dumnezeu. Iar astfel bisericile din case încetul cu încetul au încetat a maiexista când poporul a fost în Babilon.

AÕadar, cu toate c| Babilon a avut control deplin asupra poporului lui Dumnezeu Õi alliderilor bisericii, Õi cu toate c| toate bisericile sau sinagogile lor au fost stabilite Õi au devenit o parteal Babilonului, închinându-se în bisericile babiloniene, ei au fost conduÕi s| cread| c| sistemulbisericii lor religioase Õi liderii lor nu au fost într-adev|r sub controlul Babilonului, ci au fost înapoisub controlul lui Dumnezeu. Astfel curând majoritatea au c|zut înapoi în poziÛia de pace ÕisiguranÛ|, uÕurinÛ| Õi veselie, adormind în loc s| se p|streze mereu separaÛi de corupÛie Õi dedoctrinele Õi înv|Û|turile babiloniene care au fost peste tot în jurul lor.

Îns| a p|r|sit Dumnezeu pe cei oneÕti l|sându-i s| r|mân| corupÛi prin a face parte deBabilon? Nu. Dup| trei generaÛii, cei rebelioÕi Õi cei r|i care au fost aduÕi în Babilon de la început,au fost morÛi, Õi un nou grup de oameni vor fi testaÛi pentru a vedea pe cine au dorit ei s| urmeze –pe Dumnezeu sau pe om. Dup| trei generaÛii de a fi legaÛi Õi controlaÛi de Babilon Õi fiind stabilitiîn el, Dumnezeu a chemat pe oricine a dorit s| fie poporul S|u s| se separe de bun|voie afar| dinBabilon – incluzând toate sinagogile Õi bisericile lor. În îndurarea Sa Dumnezeu a chemat iar|Õi totpoporul S|u s| ias| afar| din bisericile corupte ale Babilonului, Õi s| intre în experienÛa pustiei undedoar El va fi liderul lor Õi unde doar acolo au putut g|si harul S|u (vezi Ieremia 31:1-2).

Dumnezeu, datorit| iubirii Õi îndur|rii Sale infinite, a chemat Õi a atras pe oricine care nu IS-a împotrivit pentru a se separa (31:3). Scopul S|u a fost acela ca s|-i ridice iar|Õi pe munteleSionului (31:4-6) Õi poporul r|m|ÕiÛei (31:7). El a dorit s| devin| Tat| doar pentru aceia care audorit s| se separe din Babilon, care ar fi putut s| fie din toate naÛiunile religioase – incluzând bisericacare o dat| a fost aleas| de Dumnezeu. Toate naÛiunile – f|r| nici o excepÛie – ele toate au fostceeace au format Babilonul, Õi doar acei oameni care s-au separat din biserica lor babilonian|,venind cu totul la Domnul, au fost acceptaÛi înapoi ca poporul S|u ales (31:8-9, 32:37-41, 33:6-11).

Dumnezeu a chemat iar|Õi pentru o linie de demarcaÛie s| fie f|cut| distinct| între urmaÕiiS|i Õi urmaÕii lui Satana. Iar când a sosit timpul potrivit, Dumnezeu a ridicat pe Ezra, Neemia,Zaharia, Hagai, Õi pe alÛii ca solii Lui pentru a predica solia Sa de separare. Tot poporul adev|rat alui Dumnezeu au trebuit s| fac| o distincÛie clar| prin a se separa de toate bisericile lor înfiinÛate în

Babilon. Dumnezeu a chemat poporul S|u s| se separe în mod complet de ei toÛi, nu doar s|p|r|seasc| una Õi s| se lege de alta, ci s| le p|r|seasc| pe toate.

Aceast| separare a trebuit s| fie o alegere de bun|voie, nu o ascultare cu forÛa. Nu i s-aspus poporului lui Dumnezeu s| aÕtepte pentru ca bisericile babiloniene s| îi dea afar|. Ei autrebuit s| fac| o alegere de bun|voie pentru a asculta Õi a pleca, sau s| nu asculte Õi s| r|mân|.

Care a fost scopul pentru necesitatea acestei separ|ri? A fost pentru ca poporul s| se lege Õis| se uneasc| doar cu Dumnezeu, Õi s| lucreze pentru a ridica iar|Õi împ|r|Ûia Sa. Ôi doar aceia cares-au separat au avut privilegiul pentru a deveni o parte al împ|r|Ûiei lui Dumnezeu pe p|mânt.AceÕtia au fost singurii oameni pe care Dumnezeu a putut s| se încread| pentru a-Ôi ar|ta harul Õislava Sa întregii lumi.

Aceast| solie îndur|toare de separare de bun|voie din biserica Babilonului a mers în lung Õi’nlat, Õi mulÛi au fost treziÛi de aceast| chemare iubitoare. Aceast| solie n-a fost d|ruit| doar o dat|,ci a fost d|ruit de multe ori de soli diferiÛi ai Domnului – asemenea lui Ezra, Neemia, Zaharia, etc.

Îns| dup| ce a trecut timpul, mulÛi au devenit destul de confortabili, Õi s-au acomodat a filegaÛi de Babilon. Ei n-au dorit ca pacea lor s| le fie deranjat|, Õi au refuzat s| se separe de bisericilebabiloniene când chemarea a ajuns la ei. Din toÛi oamenii care au auzit chemarea pentru a se separaÕi a deveni iar|Õi poporul deosebit a lui Dumnezeu, doar o r|m|ÕiÛ| mic| a ascultat de bun|voie (Ezra8:1-14). Majoritatea au ales s| nu asculte de voinÛa lui Dumnezeu Õi au c|zut la test.

Deasemenea s-a descoperit c| nimeni din fiii lui Levi – acei slujitori dedicaÛi în modspecial pentru a urma voinÛa Õi poruncile lui Dumnezeu – nu s-au separat în ascultare deDumnezeu mai întâi (Ezra 8:15). Cu toate c| câÛiva s-au separat de bun|voie la ultima oportunitatepentru a face astfel (Ezra 8:16-20), lipsa lor de ascultare prompt| au f|cut pe alÛii s| le urmezeexemplul de neascultare Õi deasemenea pentru a se separa. Îns| indiferenÛa lor ciudat| este odescoperire trist| al adev|ratei atitudini c|tre scopul lui Dumnezeu pentru poporul S|u.

“Acolo a fost o nevoie urgent| de b|rbaÛi ai lui Dumnezeu pentru a acÛiona ca înv|Û|tori aipoporului. Ôi pe lâng| aceasta, iudeii care au r|mas în Babilon au fost în pericol în a-Õi avealibertatea lor limitat| .... Timpul a venit când a fost periculos pentru ei s| mai locuiasc| în mijloculinfluenÛei p|gâne. În vederea acestor condiÛii schimbate preoÛii din Babilon ar fi trebuit s| fie repeziîn a discerne ieÕirea decretului, o chemare special| pentru ei s| se întoarc| înapoi în Ierusalim....

“Fiii lui Levi au c|zut într-un timp când influenÛa unei decizii pentru a acompania fraÛiilor ar fi condus Õi pe alÛii s| le urmeze exemplul. IndiferenÛa lor ciudat| este o descoperiretrist| al atitudinii IsraeliÛilor din Babilon c|tre scopul lui Dumnezeu pentru poporul S|u.

“Înc| o dat| Ezra a apelat la LeviÛi, trimiÛându-le o invitaÛie urgent| pentru a se uni cu acestgrup. Pentru a sublinia importanÛa unei acÛiuni rapide, el a trimis cu rug|mintea sa scris| câÛiva din‘oamenii lui de vaz|’ Õi ‘oameni cu pricepere.’ Ezra 7:28; 8:16.

“În timp ce c|l|torii au aÕteptat cu Ezra, aceÕti soli de încredere s-au gr|bit înapoi curug|mintea: ‘AduceÛi slujitori pentru casa Dumnezeului nostru.’ Ezra 8:17. Apelul a fost acceptat;unii care au fost nehot|râÛi, au f|cut o decizie final| pentru a se reîntoarce. De toÛi, aproape patruzecide preoÛi Õi dou| sute dou| zeci de slujitori ai Templului--oameni pe care Ezra s-a putut încrede caslujitori înÛelepÛi Õi înv|Û|tori buni Õi ajut|tori--au fost aduÕi în tab|r| ....

“CredinÛ| în puterea Dumnezeului viu ar fi înt|rit| dac| israeliÛii înÕiÕi ar fi descoprit acumao credinÛ| implicit| în liderul ei divin. Deaceea ei s-au determinat s|-Õi pun| încrederea lor deplin|în El. Ei n-au cerut garnizoane de paz|. Ei n-au vrut s| dea vreo ocazie p|gânilor s| atribuiasc|omului puterea Õi slava care au aparÛinut doar lui Dumnezeu. Ei n-au putut s|-Õi permit| s| ridiceîn minÛile prietenilor lor p|gâni o îndoial| despre sinceritatea dependenÛei lor asupra lui Dumnezeuca poporul S|u. Putere ar fi câÕtigat|, nu prin bog|Ûie, nu prin puterea Õi influenÛa oamenilor

idolatrii, ci prin favoarea lui Dumnezeu. Doar prin a p|stra legea Domnului înaintea lor, Õi depunândeforturi s-o asculte, ei au putut s| fie protejaÛi.” Patriarchs and Prophets, 614-616.

Cât de mulÛi au ales s| se separe de bun|voie pentru Dumnezeu? Aproximatic 50.000 auascultat. Îns| în comparaÛie cu toat| mulÛimea din Babilon, a fost doar o r|m|ÕiÛ| mic| (see Prophetsand Kings, p 598).

Aceast| chemare pentru o separare de bun|voie a fost dat| de multe ori. Îns| aceia care auauzit prima chemare Õi n-au r|spuns, au auzit o a doua chemare deasemenea, Õi apoi a treia chemare,etc. Ôi dup| cum au auzit chemarea de fiecare dat|, îns| au ignorat-o sau au refuzat-o, voinÛa lor dea asculta de Dumnezeu Õi aceast| solie de îndurare a f|cut tot mai puÛin| impresie asupra lor.AceÕtia au devenit tot mai determinaÛi s| n-o asculte, în timp ce au continuat s| aud| tot maimult chem|rile de separare, pân| când ei au refuzat cu totul s| asculte (vezi Prophets and Kings,p 598-600).

Îns| distincÛia a fost f|cut| clar| între poporul adev|rat a lui Dumnezeu Õi poporul adev|rata lui Satana; un grup s-a bazat pe cuvântul lui Dumnezeu, cel|lalt pe cuvintele oamenilor. Zidulseparaii a fost iar|Õi restabilit, sp|rturile au fost reparate. Îns| din nefericire, s-a v|zut c| majoritateadin tot poporul pretins a lui Dumnezeu au ales s| nu asculte de El Õi de voinÛa Sa. Ei au c|zut latestul vieÛii, Õi au fost pierduÛi pentru totdeauna!

Restul acestui studiu este continuat în Partea a doua în pamfletul:

“S{ FIE LUMIN{” – ISTORIE BIBLIC{ A SEPAR{RII