anul1989 neuropa bogdan

30
ANUL 1989 ÎN ANUL 1989 ÎN EUROPA EUROPA

Upload: bogdan-nitulescu

Post on 01-Jan-2016

59 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

ANUL 1989 ÎN ANUL 1989 ÎN EUROPAEUROPA

Scenariul didacticScenariul didactic

1. Reactualizarea cunoştinţelor: “Lumea 1. Reactualizarea cunoştinţelor: “Lumea postbelică şi problemele sale”.postbelică şi problemele sale”.

2. Anul 1989 în Europa:2. Anul 1989 în Europa:

2.1 Situaţia internaţională în deceniul IX;2.1 Situaţia internaţională în deceniul IX;

2.2 Revirimentul Europei Occidentale;2.2 Revirimentul Europei Occidentale;

2.3 Perestroika;2.3 Perestroika;

2.4 Sfârşitul comunismului în Europa de Est;2.4 Sfârşitul comunismului în Europa de Est;

EuropaEuropa

1961 - Zidul Berlinului1961 - Zidul Berlinului

1962 – elicopter american urmărind 1962 – elicopter american urmărind un submarin sovieticun submarin sovietic

1973 – Helsinki, Finlanda1973 – Helsinki, Finlanda

1973, Orientul Apropiat, “Şocul petrolier”1973, Orientul Apropiat, “Şocul petrolier”

Criza petrolului s-a declanCriza petrolului s-a declanşşat at îîn octombrie 1973n octombrie 1973,, c câând OPEC nd OPEC va va iniţiainiţia embargou asupra livr embargou asupra livrăărilor de petrol.Conflictul se rilor de petrol.Conflictul se va declanva declanşşa a îîn momentul cn momentul câând Egiptul nd Egiptul şşi Siria au atacat i Siria au atacat Israelul cu sprijinul Israelul cu sprijinul şşi a altor state arabe,Israelul va opri i a altor state arabe,Israelul va opri ofensiva arabofensiva arabăă numai cu ajutorul SUA.Situa numai cu ajutorul SUA.Situaţţia delicatia delicatăă va va afecta Safecta SUAUA , alia , aliaţţii sii săăi din Europa Occidentali din Europa Occidentală,ă, dar mai dar mai ales Japonia.Administraales Japonia.Administraţţia Nixon va media conflictul arabo-ia Nixon va media conflictul arabo-israelianisraelian,, iar embargoul se va ridica iar embargoul se va ridica îîn martie 1974 n martie 1974 ..

Perioada anilor Perioada anilor ‘‘70 este marcată de progresul unor state 70 este marcată de progresul unor state din,,lumea a treiadin,,lumea a treia’’’’ care dispunând de resurse naturale , care dispunând de resurse naturale , forţă de muncă calificată şi ieftină se vor deforţă de muncă calificată şi ieftină se vor dezzvolta rapid.volta rapid.

(Coreea de Sud , Taiwan, Singapore, Hong Kong)(Coreea de Sud , Taiwan, Singapore, Hong Kong)

Anul 1989 în EuropaAnul 1989 în Europa2.1 Situaţia internaţională 2.1 Situaţia internaţională

în deceniul IXîn deceniul IX

Japonia – afirmare economică şi financiară;Japonia – afirmare economică şi financiară; Europa Occidentală – afirmare tehnologică;Europa Occidentală – afirmare tehnologică; SUA – strădania de a-şi menţine rolul SUA – strădania de a-şi menţine rolul

dominant în blocul capitalist;dominant în blocul capitalist; URSS şi China – reforme;URSS şi China – reforme; 1989 – prăbuşirea comunismului.1989 – prăbuşirea comunismului.

2.2 Revirimentul 2.2 Revirimentul Europei OccidentaleEuropei Occidentale

Politică liberală – stimularea iniţiativei individuale în economie: Politică liberală – stimularea iniţiativei individuale în economie: Margaret Thatcher (Marea Britanie), Ronald Reagan (SUA), Jacques Margaret Thatcher (Marea Britanie), Ronald Reagan (SUA), Jacques Chirac (Franţa), Helmuth Kohl (Germania);Chirac (Franţa), Helmuth Kohl (Germania);

Robotizare;Robotizare; Informatizare.Informatizare.

2.3 Perestroika2.3 Perestroika

1985: Mihail 1985: Mihail Sergheevici Gorbaciov Sergheevici Gorbaciov devine Secretar devine Secretar General al Partidului General al Partidului Comunist al Uniunii Comunist al Uniunii Sovietice;Sovietice;

Perestroika;Perestroika; Glasnost;Glasnost; Destrămarea URSS.Destrămarea URSS.

Revoluţiile din 1989 constituie un material de studiu controversat, direcţiile de analiză propuse fiind multiple, de la comparaţia cu alte revoluţii, până la sublinierea caracterului complet diferit ale acestora faţă de cele din trecut.

Cauzele care au dus la căderea comunismului în ţările Europei de Est sunt variate, eşecul economic al sistemului centralizat şi planificat fiind cel mai evident.

Neajunsurile suportate de populaţiile acestor state au contribuit la conturarea mişcărilor contestatare, dar nu le-au justificat suficient.

Cozi la alimente şi butelii în anii comunismului

Adevărata problemă a acestor regimuri a fost uzura morală. Distanţa dintre ideologie şi realitate, corupţia de la cel mai înalt la cel mai scăzut nivel, tirania liderilor, dar şi a micilor funcţionari, birocraţia excesivă au fost factori care au condus la pierderea legitimităţii acestor regimuri. 

Revoluţiile din 1989 nu au urmat tiparul clasic de desfăşurare, nu s-au manifestat violent, nu au avut loc lupte îndelungate, aşa cum se poate spune despre statele în care îndepărtarea regimurilor dictatoriale a necesitat organizarea unor mişcări de gherilă (cum ar fi Burma, Guatemala etc). Cauzele au fost o acumulare de nemulţumiri. Nerespectarea promisiunii de a clădi o societate utopică, constatarea faptului că Occidentul progresează cu adevărat, spre deosebire de propriile state, au condus la creşterea sentimentului de dezamăgire a populaţiilor din statele fost-comuniste.

Polonia a dat startul revoluţiei anticomuniste, fiind un model de luptă paşnică împotriva sistemului. În februarie-aprilie 1989 guvernul a negociat pentru prima dată cu sindicatul muncitoresc Solidaritatea, condus de Lech Walesa, la acea vreme interzis.

Începutul valului revoluţionar: Polonia

Lech Walesa, preşedinte al Poloniei între 1990 şi 1995

Rezultatele electorale înregistrate în cele două tururi de scrutin ale primelor alegeri parţial libere din Polonia (din 4 şi 18 iunie 1989) au confirmat victoria opoziţiei. Nici un candidat al coaliţiei guvernamentale nu a fost ales în Senat, în vreme ce în Seim coaliţia guvernamentală a obţinut 299 locuri, 260 reprezentau opoziţia, iar unul era independent.

La 12 septembrie 1989, Tadeusz Mazowiecki devine cel dintâi prim-ministru necomunist într-o ţară a Tratatului de la Varşovia.

Alegerile din 1990 îi vor acorda lui Lech Walesa, conducătorul „Solidarităţii”, dreptul de a deveni preşedintele Poloniei. Acesta rămîne un simbol al luptei anticomuniste, fiind de altfel laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1983.

Ungaria

Evenimentele din această ţară avut un curs asemănător, aici desfăşurângu-se revoluţia cea mai liniştită şi lipsită de orice formă de violenţă.

Unul dintre motive a fost puternica opoziţie care s-a constituit în partide ca Federaţia Tinerilor Democraţi (FIDESZ), Forumul Democratic, Alianţa Democraţilor Liberi, Partidul Social-Democrat, Partidul Popular Creştin Democrat.

Károly Grósz

Miklós Németh

Alt factor a fost reprezentat de schimbările produse la vârful partidului comunist ungar, schimbări care au culminat în decembrie 1988 cu renunţarea lui Károly Grósz la şefia partidului şi a guvernului în favoarea lui Miklós Németh.

Pe 23 octombrie 1989 preşedintele Mátyás Szűrös a declarat Ungaria republică.

În 1990 au loc alegeri câştigate de Forumul Democratic, comuniştii fiind răsturnaţi prin voinţa poporului. József Antall devine prim-ministru şi formează un guvern de coaliţie..

Mátyás Szűrös

În august este ales preşedinte al Republicii Ungaria Árpád Göncz. liderul Alianţei Democraţilor Liberi.

Ungaria a contribuit la diminuarea influenţei blocului comunist prin deschiderea graniţei sale cu Austria, permiţând câtorva mii de persoane din Germania de Est să evadeze în vest

Árpád Göncz

În 1989, Germania de Est era guvernată de un prim-secretar comunist conservator, Erich Honecker, reticent faţă de perestroika anunţată de Gorbaciov în Uniunea Sovietică, precum şi faţă de noua direcţie pe care acest lucru o dădea relaţiilor dintre statele comuniste.

Erich Honecker

Honecker va fi înlocuit cu liderul comunist conservator Egon Krenz, la 18 octombrie 1989. Succesorul lui Honecker nu reuşeşte să facă faţă dimensiunii protestelor: la 4 noiembrie, 500.000 de est-germani ies în stradă în Berlin. În aceeaşi zi, Cehoslovacia deschide graniţele cu Germania de Vest, contribuind la transferul de populaţie deja declanşat în septembrie prin acţiunea Ungariei.

Egon Krenz

În 1989, locuitorii Cehoslovaciei aflaseră despre căderea imperiului sovietic și prăbușirea regimurilor totalitare. La 17 noiembrie, la Praga, poliția a atacat mii de studenți care protestau împotriva regimului comunist. Acest eveniment a provocat începerea demonstrațiilor. A fost creat Forul Civic, condus de Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist Cehoslovac încep lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husák și reformiștii lui Ladislav Adamec.

Václav Havel, preşedinte al Cehoslovaciei (1989-1992)

şi primul preşedinte al Republicii Cehe (1993-

2003)

După greva generală din 27 noiembrie 1989, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Gustáv Husák a devenit la 10 decembrie Președintele Republicii. Evenimentele s-au precipitat și înainte de sfârșitul anului 1989, Václav Havel a ajuns la șefia Statului iar Alexander Dubček la președinția Parlamentului. În iunie 1990 au avut loc primele alegeri democratice, în urma cărora au ieșit învigători Forumul Civic (ceh) și Publicul Împotriva Violenței (slovac).

Având în vedere cursul evenimentelor, revoluția din Cehoslovacia a fost numită „revoluția de catifea”. Transformările nu au fost rezultatul unor confruntări sângeroase între forțele regimului și protestatari, ci efectul discuțiilor de tip „masă rotundă” trecerea spre un nou tip de regim politic, cel democratic, realizându-se în mod pașnic.

BulgariaLiderul comunist Todor Jivkov a reuşit, prin manevre abile,

să lase impresia că va imita politica de reforme iniţiată de Mihail Gorbaciov. În vara anului 1989, situaţia din Bulgaria s-a înrăutăţit şi pozitia liderului bulgar era în pericol sub presiunea populaţiei. Pe 10 noiembrie, Todor Jivkov a fost înlocuit cu Petar Mladenov. Noul lider a anunţat începerea de reforme pentru ca Bulgaria să devină, în scurt timp, „o ţară modernă, democrată şi de drept“.

Todor Jivkov Petar Mladenov

RomâniaEvenimentele anului 1989 din ţara noastră prezintă diferenţe

semnificative faţă de cele din celelalte ţări din blocul comunist. Cazul României se distinge prin violenţa manifestaţiilor şi în special a represiunii, precum şi printr-un parcurs abrupt al tranziţiei.

Regimul se confruntă cu discreditarea externă precum şi cu un fond de nemulţumire socială, cauzat de măsurile economice restrictive din anii ’80, care au avut efecte asupra calităţii vieţii populaţiei.

Evenimentele se precipită în decembrie 1989, pornind de la o serie de proteste în Timişoara, privind situaţia pastorului László Tőkés. Revolta capătă proporţii şi este întâmpinată de represiunea forţelor de ordine, inclusiv a armatei, care deschide focul asupra manifestanţilor la 17 decembrie. Timişoara (imagini din 17 decembrie

1989)

La 21 decembrie, Nicolae Ceauşescu califică, în cadrul unui miting convocat la Bucureşti, pe demonstranţii de la Timişoara drept “huligani”. Adunarea este întreruptă, iar o parte dintre protestatari rămân în zona Pieţei Universităţii. În cursul nopţii, unităţi ale armatei deschid focul asupra celor prezenţi în stradă.

Mitingul din 21 decembrie

A doua zi, pe 22 decembrie, demonstranţii se adună în faţa sediului Comitetului Central. Nicolae şi Elena Ceauşescu fug la bordul unui elicopter.

Soţii Ceauşescu vor fi prinşi în apropiere de Piteşti, după o aterizare forţată a elicopterului, din lipsă de carburant, şi aduşi la garnizoana din Târgovişte. Fuga lui Ceauşescu

În aceeaşi zi, Consiliul Frontului Salvării Naţionale, condus de Ion Iliescu, anunţă preluarea puterii printr-un comunicat către ţară.

Manifestul „A căzut tirania” tipărit la Timișoara

în 22 decembrie 1989

La 25 decembrie, Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt executaţi la Târgovişte, în urma deciziei unui tribunal militar excepţional.

Consiliul Frontului Salvării Naţionale reuşeşte să se menţină la putere, jucând un rol decisiv pentru debutul procesului de tranziţie, în cursul anilor 1990-1991.

Procesul soţilor Ceauşescu