anul xix, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfanul xix, nr. 11...

31
Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1

Upload: others

Post on 25-Dec-2019

22 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1

Page 2: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

2 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

PRIMÃRIA MUNICIPALÃ Gherla ºi CasaMunicipalã de Culturã Gherla, în cola-

borare cu Mãnãstirea Nicula, organizeazãConcursul Naþional de Poezie ProVERS, ed.a III-a, mai 2009. Concursul se va desfãºu-ra pe douã secþiuni:

I. Volum de debut: scriitorii care audebutat în volum, la orice editurã naþionalãsau internaþionalã (condiþie unicã: ISBN),între 1 iunie 2008 ºi 1 aprilie 2009, pot tri-mite, într-un plic A4, volumul de debut, încinci exemplare, cu CV ataºat, sau în formatelectronic, pe adresa concursului. Va existaun singur premiu naþional. Pânã la 1 fe-bruarie 2009 se aºteaptã propuneri pen-tru Marele Premiu de Debut, din parteacititorilor, a scriitorilor, a criticilor, pe adre-sa concursului.

II. Grupaj de poezie în manuscris:tinerii poeþi, cu vârsta maximã de 30 deani, nedebutanþi în volum ºi (implicit) ne-membri ai USR, pot trimite, pânã la data de1 martie 2009, minim ºapte ºi maxim zecetexte poetice, tehnoredactate faþã-verso,în cinci exemplare, la 1 rând, font TimesNew Roman, dimensiune 12. Într-un plicformat A4 se introduce grupajul de poeme;pe prima paginã a grupajului este scris unmotto; în acelaºi plic A4 se introduce unplic mic, închis, cu acelaºi motto scris peverso; înãuntrul plicului concurentul va pu-ne un CV care va cuprinde: a. mottoul puspe plicul mic ºi pe grupajul de poezii; b.nume/prenume; c. datã/loc de naºtere; d.studii, premii/distincþii/activitate cultura-lã/literarã; e. un crez poetic de maxim zecerânduri; f. o fotografie tip buletin. Adresa

la care vor fi trimise lucrãrile (pentru ambe-le secþiuni) este: Casa Municipalã de Cul-turã Gherla, P-þa Libertãþii, nr. 1-2, Gherla,jud. Cluj, cu menþiunea „Pentru Concursulde Poezie ProVERS – grupaj de poezie“.Grupajul de poeme poate fi trimis ºi peadresa [email protected]. Înacest caz, se ataºeazã mesajului ºi CV-ul.

Juriul va fi format din 7 persoane, scrii-tori ºi critici literari de marcã (componenþajuriului va fi fãcutã publicã la 1 martie2009).

Festivitatea de premiere va avea loc încadrul ÎNTÂLNIRILOR DE LA NICULA, ed. aIV-a, mai 2009.

[email protected]

Concurs naþional de poezie

F AÞÃ DE articolul apãrut în ziarul Gardianul de vineri, 7noiembrie 2008, referitor la blocarea conturilor Asociaþiei

Scriitorilor din Bucureºti, ca urmare a unei executãri silite deci-se de cãtre Judecãtoria Sectorului 1 Bucureºti, conducerea USRprecizeazã urmãtoarele:

1. Executarea silitã este ilegalã câtã vreme, procesul inten-tat USR de cãtre un fost salariat al ei este în curs de desfãºurare.

2. Ca fost salariat, Laurian Stãnchescu a avut un contract deprestãri servicii cu Uniunea Scriitorilor, contract desfãcut prinhotãrârea Comitetului Director al USR.

3. Laurian Stãnchescu nu a avut nicio calitate ºi nicio con-tribuþie care sã-i permitã sã colecteze taxa de timbru sau altefonduri pentru U.S.R.

4. Desfacerea contractului de prestãri servicii s-a fãcut dincauza deselor încãlcãri de cãtre Laurian Stãnchescu a norme-lor statutare ale USR, ca ºi din cauza comportamentului sãu abu-ziv care a adus prejudicii imaginii instituþiei noastre, punând-odeseori în situaþii jenante.

Drept la replicã din partea conducerii USR

Conducerea Uniunii la Cluj

S ÂMBÃTÃ, 22 noiembrie 2008, ora 11, va avea loc în sala Shakes-peare a Facultãþii de Litere o mare Lecturã publicã. Participã

Nicolae Manolescu, Varujan Vosganian, Irina Horea, Horia Gârbea,Gabriel Chifu, George Bãlãiþã, Ioan Es. Pop, Mircea Mihãieº.

În aceeasi zi, la ora 9, la sediul Filialei clujene, oaspeþii vor aveao întâlnire cu scriitorii Filialei clujene (se vor decerna ºi medaliiCentenar USR)

USR – concurs de proiecte pentru 2009

U NIUNEA SCRIITORILOR din România anunþã cã, pînã la data de31 decembrie 2008, se primesc la sediul USR din Calea

Victoriei nr. 115 proiecte ale unor scriitori sau instituþii pentru con-cursul de proiecte finaþate de USR pe semestrul I al anului 2009.Nu vor fi finaþate în acest program proiecte care dubleazã proiecteexistente ale USR, publicãri de volume sau decernãri de premii.

Concurs Editorial al Uniunii Scriitorilor

U NIUNEA SCRIITORILOR din România ºi Editura CarteaRomâneascã anunþã cã, pînã la data de 31 decembrie 2008,

se primesc la sediul USR din Calea Victoriei nr. 115 volume ine-dite ale unor autori sub 35 de ani pentru concursul editorial pe anul2009. Juriul va selecta douã manuscrise, indiferent de gen, care vorfi publicate de Editura Cartea Româneascã.

Reuniunea de iarnã a Filialei Cluj

V INERI, 5 decembrie 2008, ora 12 va avea loc Reuniunea deiarnã a scriitorilor Filialei clujene a USR.

În program: – Lecturi în avanpremierã Clujul din cuvinte– Lansãri de carte maraton (autorii îºi vor prezenta pe scurt

cele mai noi apariþii editoriale) – Aniversãri

Precizãri: 1. Filiala Cluj a USR pregãteºte un volum Clujul din cuvin-

te care va cuprinde texte (poeme, prozã, memorii, evocãri etc.)dedicate Clujului copilãriei, Clujului studenþiei, Clujului ca locdestinal, Clujului (multi)cultural etc. Textele sunt aºteptate pânãla finele acestui an (20 decembrie 2008, maximum 4 paginistandard, adicã 8000 de semne), pe adresa Filialei, pe CD.Volumul va conþine ºi imagini/fotografii ale Clujului din arhi-va scriitorilor.

La Reuniunea de iarnã, cei care au deja texte închinateClujului le vor putea citi într-un mini-recital care va prefaþa lan-sãrile de carte.

2. Lansãrile de carte (în prezentarea autorilor înºiºi) vor încer-ca sã amelioreze, oarecum, proasta circulaþie a cãrþii. Vã rugãmsã vã înscrieti pentru lansãri!

Page 3: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3

Un caz clinic sau linia morþii

L A NAÞIONALUL clujean, regizorul Clau-diu Goga a pus în scenã piesa Un caz cli-

nic, de Dino Buzzati. Premiera a avut loc în18 octombrie.

Ieºit, ca alþi mari prozatori ai secoluluial XX-lea, ca Borges, de exemplu, din man-taua lui Kafka, dar avînd fantezia sclipitoa-re ºi coloratã a unui meridional, Buzzati areun univers literar plin de semne. Seamãnã,din acest punct de vedere, cu Eliade, careface din personajele prozei sale fantastice tîr-zii purtãtori de mesaj ºi de semne. Atîtadoar cã Buzzati simbolizeazã mai econo-micos, mai lapidar. Am iubit întotdeunaproza lui manieristã, plinã de tîlcuri ºi sur-prize, în care nici o graniþã rigidã nu des-parte lumea de aici de lumea de apoi, oraºulMilano de Infern, viii de morþi, lumea obiec-telor de lumea fiinþelor, omul de animal ºiaºa mai departe. Îmi amintesc adesea o micãpovestire, despre o mesagerã cu pãlãrie ciu-datã, care aduce o scrisoare: cel ce o primeº-te nu are cum sã nu i se supunã, ºi pleacã.Pentru totdeauna, fireºte. Un caz clinic pro-pune, ca text, acelaºi univers pe care i-l ºtimlui Buzzati din proza lui scurtã: un cotidianbanal, în care se insinueazã apoi irump de-a binelea misterioase ºi implacabile, forþele

iraþionalului pe care pãºim, în care respirãmºi trãim. Piesa e una „medicalã“: un oare-care om de afaceri, Corte, „aude“, numai elsingur, ceva; iar mama lui „vede“, numai ea,o prezenþã strãinã, o femeie care a intratîn casã.

De fapt, Corte a intrat în linie dreaptãcu moartea. La început, pare numai stre-sat de prea multã muncã, drept care i se faceun control neurologic, apoi e internat în-tr-o clinicã – unde etajul de sus e pentru pa-cienþii cu viitor, iar fiecare etaj inferior în-seamnã o proximitate mai mare de moarte.Acþiunea, în cea mai mare parte a ei, se pe-trece în acest spital, realist ºi fantastic simul-tan. Iar înfruntarea este între pacientul carese crede sãnãtos sau mãcar viabil ºi medi-cii sãi, care îi prescriu tratamente ambalateîn minciuni vitale, înºelîndu-l senin, în vre-me ce îl coboarã etaj de etaj, spre exitus.Medici care, ambiguu, sînt mai mult decîtmeseria lor, sînt o întrupare a sorþii, de fapta morþii.

Avînd multe personaje, piesa nu oferãroluri importante decît pacientului Giovan-ni Corte, foarte bine interpretat de CornelRãileanu, ºi profesorului Claretta, inspiratinterpretat de Ionuþ Caras. Rãileanu intrãbine în pielea pacientului care se crede sãnã-tos ºi se agaþã cu ghearele minþii de etajulde sus, al vieþii. Iar Ionuþ Caras e un doc-tor plin de nuanþe ºi echivocuri. În fapt,toatã trupa Naþionalului a lucrat bine, înfrunte cu Anton Tauf (ambiguu, olecuþãprea lent) ºi Melania Ursu – care face, în

final, dintr-o scenã de trei replici, cu voceaei amplã, pe care i-am auzit-o ºi-n Hamlet-ullui Vlad Mugur, un spectacol de mare dra-mã. Miriam Cuibus, Irina Wintze, CãtãlinHerlo, Elena Ivanca, Ramona Dumitrean,Ion Marian, Dan Chiorean, Cãtãlin Codreanuºi ceilalþi au momente foarte bune.

Tensiunea spectacolului, generatã din-spre text spre jocul actorilor, vine, în modinegal, din douã direcþii: în primul rînd, dinsemnele ambigue ale coºmarului care se in-tersecteazã cu realul ºi îl destabilizeazã; înal doilea rînd, din înfruntarea pacient-lumeamedicalã (medici, surori, infirmiere). Nodulmisterului, bine pus în relief de regia luiClaudiu Goga, constã în ambiguitate fun-ciarã a lumii medicale, ce îºi exercitã, cu mi-nim efort, autoritatea asupra liniºtii ºi neli-niºtii pacienþilor, pe care îi manipuleazãdelicat, trecîndu-i prin toate stãrile, de laumilinþã (scena examinãrii neurologice, cupacientul în patru labe) la iluzionare, de lacertidudinea normalitãþii la teroarea morþiiiminente. Meseria de medic, la urma urme-lor, a ieºit din instituþia arhaicã, tribalã, avraciului. Fiind „intelectualul“ tribului, vra-ciul îndeplinea simultan funcþiile de „preot“,de „filosof“, de vindecãtor – sau medic.Ceva din teroarea sacrã pe care o exercitaacest prim intelectual al lumii, vraciul, s-aconservat în mod camuflat în meseria pro-fanã de medic. Textul lui Buzzati poatesusþine o asemenea interpretare; iar expe-rienþa oricãrui om în lumea medicalã, deasemenea. În fond, pacientul lui Buzzatise aflã în faþa unei instanþe (literar vorbind,de tip kafkian; ontologic vorbind, de naturãsupremã), instanþã care îi inspirã o sacrãoroare ºi o spaimã atroce.

Montatã pentru o salã micã, piesa se joa-cã cu publicul pe scenã. Scenografia aparþi-ne lui Cristian Rusu. În pãmîntul în caresînt plantate paturile de spital (cãci din pã-mînt sîntem ºi în pãmînt ne vom întoarce)vor creºte în curînd nu tumuli, ca într-unadin prozele scurte alui lui Buzzati, ci flori.

• Un caz clinic de Dino Buzzati. Cornel Rãileanu(Giovanni Corte) ºi Ionuþ Caras (profesorul Claretta)Foto: Nicu Cherciu

Page 4: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

4 • APOSTROF

L UCIAN BLAGA ºi Emil Cioran, amândoifii de preoþi ortodocºi, copilãrind în pa-

radisul din Lancrãm, respectiv Rãºinari,fiind familiarizaþi cu biserica, dar ºi cu cimi-tirul, cu divinitatea, însã ºi cu moartea1, de-lectându-se cu lecturile teologice ºi cu celeale filosofiei germane, pãstreazã o afinitatesubteranã pe care vom încerca s-o dezvã-luim în cele ce urmeazã.

Ipoteza pe care se bazeazã acest demerscomparativ e aceea cã în spatele deosebi-rilor formale dintre viziunile metafizice alecelor doi gânditori se pot distinge princi-pii comune: cunoaºterea este o „primejdie“2

care, dacã este dusã la extrem, are efecte de-vastatoare ºi dezintegreazã viaþa, iraþiona-lul este o componentã esenþialã a vieþii, lu-mea noastrã este imperfectã, creatorul ei nueste unul perfect, iar omul trebuie, prin di-ferite modalitãþi, sã îndrepte creaþia ºi sã-i dea un sens. În cazul de faþã, ne vomrezuma la a evidenþia punctele de intersec-þie dintre viziunile cosmologice ale celordoi gânditori ardeleni. Prin teoria despreMarele Anonim ºi cea a Demiurgului rãu,Blaga, respectiv Cioran reflectã un fondcomun nelatin, de sorginte bogomilicã.

Mitul metafizic al MareluiAnonim

P OTRIVIT FILOSOFULUI misterului, oricegenezã a lumii presupune un „centru

metafizic“, „care este altceva decât lumea“3.Acest centru metafizic este numit MareleAnonim din intenþia „de a þine treazã capa-citatea noastrã de nedumerire ºi ghicire“.El este „existenþa care ne þine la periferie,care ne refuzã, care ne pune limite, dar cã-reia i se datoreºte orice altã existenþã“4. Ma-rele Anonim era deja pomenit în Censuratranscendentã (1934), Geneza metaforei ºisensul culturii (1937), precum ºi în Artã ºivaloare (1939). În respectivele lucrãri, ace-sta era ataºat însã teoriei cunoaºterii ºi filo-sofiei stilului prin rolul lui de cenzor.Marele Anonim va fi însã „dezvoltat mono-grafic“5 în Diferenþialele divine (1940).

În primele cãrþi autorul se ferise sã-l nu-meascã pe Marele Anonim drept Dumne-zeu, din precauþia de a nu ajunge la uneleconfuzii. Marele Anonim are atribute atâtdivine, cât ºi demonice, el este atât cosmo-centric, cât ºi egocentric. Dimpotrivã, îngeneral, conceptul de Dumnezeu se pre-teazã doar la atributele divinului ºi perfec-þiunii. Totuºi, în Diferenþialele divine, Blagaconsiderã cã Marele Anonim poate fi numit

ºi Dumnezeu, cu condiþia ca accepþiuneatermenului sã fie una mai elasticã. Identi-tatea dintre cei doi termeni e întãritã ºi defaptul cã nu existã ceva mai central decâtMarele Anonim. Acest „Dumnezeu-de-mon“6 este o existenþã suficientã sieºi, adicã„autarhicã“; e un „tot unitar“ de comple-xitate maximã atât substanþial, cât ºi struc-tural7.

Conform teoriei blagiene despre MareleAnonim, geneza este o creaþie înadins zã-dãrnicitã. În mod natural, divinitatea tindesã se reproducã total, însã, din raþiuni desecuritate, prin voinþa Marelui Anonim,„procreaþia“, „reproducerea“ este „denatu-ratã“ ºi „mutilatã“ „pânã la nerecunoaºte-re“8. Marele Anonim, Generatorul, FondulAnonim, centrul metafizic sau Dumnezeurefuzã sã se reproducã pe sine, se fereºte sãgenereze chiar ºi unele existenþe inferioare,dar autonome, din teama de a nu ajunge lateoanarhie. Facerea ia odatã cu filosoful mis-terului o întorsãturã radicalã ºi devine des-facere. Fondul Originar îºi „mutileazã lamaximum“9 actele sale. În consecinþã, el vagenera, nu copii inferioare, ci diferenþialedivine. Acestea sunt existenþe cât se poatede simple din punct de vedere substanþialºi structural. Diferenþialele divine diferã deemanaþiile neoplatonicilor ºi de monadelelui Leibniz. Ele nu reflectã Monada supre-mã, ci, dimpotrivã, oglindesc diferenþa decentralismul Marelui Anonim. Dupã gene-rarea directã a diferenþialelor urmeazã gene-za indirectã, prin care diferenþialele se orga-nizeazã ºi se integreazã în existenþe maicomplexe. Rezultatul va fi o poveste muti-latã, care reprezintã „cea mai bunã soluþiea unui impas grav“10.

În ciuda anonimatului acestui centrumetafizic, ies la ivealã câteva din atributelesale prãpãstioase: Marele Anonim nu esteomnipotent (întrucât genereazã cea mai readintre lumile posibile), e mincinos (întrucâtne înºalã premeditat ºi structurat), fricos (sefereºte sã nu ajungã la teoanarhie), iraþio-nal (sau supraraþional) ºi posedã un „egoi-sm sacru“11 (deoarece refuzã sã se repro-ducã pe sine).

Cum ajunge Blaga la construcþia acesteimitosofii? Un posibil rãspuns ar fi acelacã aspectele neortodoxe ale mitosofiei bla-giene, atributele dezastruoase ºi demoniceale Marelui Anonim sunt o moºtenire etni-cã ce înmagazineazã în patrimoniul ei, alã-turi de elementele latine, luminoase, ºi une-le întunecate, barbare, nelatine.

Despre existenþa particularitãþilor bar-bare ºi întunecate ale culturii româneºti, au-torul pomeneºte explicit în „Revolta fon-dului nostru nelatin“12, articol remarcat ºiapreciat de Cioran13. Conform articolului,spiritul culturii autohtone nu este unul purlatin, ce se caracterizeazã prin cumpãtare,raþionalitate, formã ºi claritate. Alãturi depulsaþiile latine, care sunt predominante,rãzbate ºi sângele nelatin, „slavo-trac“, ce se

caracterizeazã prin exuberanþã, vitalitate,ritm furtunos, barbarie etc. „Se poate spu-ne – afirmã Blaga – cã în spiritul românesce dominantã latinitatea, liniºtitã ºi prinexcelenþã culturalã. Avem însã ºi un bogatfond slavo-trac, exuberant ºi vital, care, ori-cât ne-am împotrivi, se desprinde uneoridin corola necunoscutului, rãsãrind puter-nic în conºtiinþe.“14 Aceastã laturã nelatinãa culturii noastre reprezintã pentru Blagaun puternic pilon care ar putea susþine edi-ficarea unei metafizici proprii poporuluiromân. Ereziile de facturã bogomilicã, pre-zente sub forma legendelor populare în cul-tura româneascã, reflectã ºi ele fondul întu-necat la care se referã Blaga. În acest sens,filosoful misterului preia câteva legende dincolecþia de folclor cosmologic Povestea lumiide demult, a lui Tudor Pamfile, pe care ledisecã ºi analizeazã, scoþând la ivealã sub-stratul bogomilic. În eseul „Fârtate ºi nefâr-tate“, poetul-filosof comenteazã una dintreaceste legende. Conform legendei: „«la în-ceput»... fiinþau doi fraþi: Dumnezeu ºiDracul, «Fârtate» ºi «Nefârtate»... «Fârtate»vrea sã facã mereu binele, «Nefârtate» as-pirã, ambiþios ºi pizmaº, sã facã ºi el ceva,dar nu izbuteºte decât sã «îngâne» în rãucele bune ale lui «Fârtate»“15. Blaga consi-derã cã astfel de credinþe au nãvãlit din su-dul Dunãrii (Bulgaria, Bosnia Herþegovi-na) ºi pe teritoriul românesc. Dualismulbogomilic este însã receptat prin categoriimonoteiste. Fârtate ºi Nefârtate, observãautorul, sunt „fraþi“, nu principii diametralopuse, ei au o tulpinã comunã. „Dualismulde concepþie din legendele noastre este ate-nuat prin aceea cã cei doi vrãjmaºi primor-diali rãmân fraþi.“16 O altã legendã româ-neascã cu substrat bogomilic analizatã deBlaga este prezentã ºi în eseul „Mareleorb“. Marele Orb este creatorul lumii, darcãruia, în ciuda nemãsuratelor ºtiinþe ºi pu-teri, îi lipseºte „simþul vãzului solar“. Da-toritã acestui handicap, lumea apare de laînceputuri prost întocmitã: Pãmântul erafãcut prea întins, astfel încât nu intra subbolta Cerului. Ieºirea din impas se reali-zeazã cu ajutorul ariciului, ca imagine acreaturii, care sfãtuieºte Creatorul sã strân-gã Pãmântul cu palmele, dând astfel naºterevãilor ºi munþilor17. Legenda ascunde unsens mai puþin ortodox: divinitatea nu eo fiinþã atotputernicã ºi „atoateºtiutoare“,iar omul, ca mic demiurg, poate ajuta laîndreptarea greºelii iniþiale, întrucât elposedã simþul vãzului solar. Blaga crede cãasemenea „eresuri“ bogomilice pot consti-tui un substrat pentru o metafizicã cu totulaparte: „Ne putem totuºi foarte bine ima-gina o gândire metafizicã fecundatã de bo-gumilism“18. Pornind de la acest a priorinelatin, însã într-o variantã mai adâncã ºimai amplã, „mai puþin naivã ºi mai raþio-nalist susþinutã, dar tot atât de neconfor-mistã“, având la îndemânã „gândirea filo-soficã ºi ºtiinþificã“, „experienþa de toate

Exerciþiu comparativMarele Anonim ºi Demiurgul cel rãu

Ciprian Sonea

Page 5: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 5

zilele“19, este posibilã – crede Blaga – con-stituirea unor sisteme metafizice impresio-nante, care ar avea toate ºansele sã se afir-me pe plan universal.

Un exemplar în acest sens poate fi în-suºi sistemul metafizic blagian, prin teoriadespre Marele Anonim. Astfel, însuºiriledeopotrivã „divine“ ºi „demonice“ ce ar ficaracterizat divinitatea în aºteptatul sistemmetafizic sunt aceleaºi care caracterizeazã ºinatura Marelui Anonim. Pãrintele lui (Fâr-tate ºi Nefârtate) ar fi trebuit sã fie, „prinnatura sa, atât divin, cât ºi demonic“20. Or,tocmai aceste atribute le are Marele Ano-nim: „despre Marele Anonim, am pãstratoarecare rezervã, de vreme ce nu-i exclus cael sã fie înzestrat ºi cu atribute prãpãstioa-se, care sã aducã mai mult a «demonie»“21.Mai mult, aceste legende bogomilice au fe-cundat nu doar sistemul metafizic blagian,ci ºi poezia, dramaturgia ºi proza gândito-rului.

Demiurgul cel rãu

C ÂÞIVA ANI mai târziu, Cioran va reluaproblema bogomililor ºi a acestui fond

nelatin ºi va iniþia teoria despre Demiurgulcel rãu. Pornind de la acelaºi fond întune-cat, exuberant, vitalist ºi barbar, filosofuldisperãrii va explica originea ºi desfãºura-rea lumii prin ideea Demiurgului rãu. De-spre acest demiurg Cioran pomeneºte pri-ma datã în 1969, în cartea cu acelaºi nume.Totuºi, demiurgul poate fi subînþeles încãde pe Culmile disperãrii (1934), când gân-ditorul vorbeºte despre un principiu sata-nic al lumii. Intuiþia este îndreptãþitã decaiete, când filosoful descompunerii nota:„La douãzeci de ani aveam în minte toateelementele ce aveau sã ducã la Demiurg“22.

Cosmologia cioranianã afirmã cã exi-stenþa în totalitatea ei ne dã dovada cã afost creatã de „Marele Ratat“, „Marele amã-rât“23, nume care ne trimit cu gândul laMarele Anonim. Demiurgul e un „zeu rãu“,„fãrã scrupule“, „tarat“, „inferior“, „agitat“,„instigator al evenimentelor“, „nefericit“,„blestemat“24. El creeazã cea mai rea dintretoate lumile posibile. Creeazã din plictis,singurãtate25 ºi din incapacitatea de a rãmâ-ne în sine26, incapacitate prezentã ºi-n gene-za blagianã. Lumea este opera unui „zeutenebros“, a unui „demiurg blestemat“, iarnoi suntem „descendenþi“ ai acestuia27.Creaþia lui este un cumul de rebuturi, lu-cruri nefinalizate ºi prost întocmite, carepoartã amprenta provizoriului. Prin urma-re, Creatorul nu e în niciun caz atotputer-nic, ci un incompetent. Acest zeu ranchiu-nos a creat lumea ca sã aibã pe cine ataca28.Principala dovadã a existenþei acestui dum-nezeu este existenþa rãului. Prezenþa rãului,a suferinþei ºi a bolilor în lume „îl transfor-mã pe Atotputernic într-un Absolut hodo-rogit“29. Pânã ºi evoluþia omului ar putea fio probã pentru „ideea unei providenþe re-le“30. Eºecurile activitãþilor umane din în-treaga devenire se datoreazã zeilor care în-ºalã: „Omul a fost înºelat de zei. Altfel nuputem înþelege istoria“31. Remarcãm cã ºiîn cazul lui Blaga divinitatea înºalã în modconstant ºi premeditat. Toate acestea îl facpe filosoful disperãrii sã considere cã naº-terea este un „scandal“32, iar creaþia un „actde sabotaj“33. Obsesia pentru aceastã ima-gine a divinitãþii este menþinutã de filoso-

ful disperãrii ºi-n scrisori, când le mãrturi-seºte pãrinþilor sãi cã „viaþa-i o comediesinistrã inventatã de diavol“34.

Principala sursã de inspiraþie în constru-irea teoriei despre Demiurgul cel rãu o con-stituie – dupã cum menþioneazã gânditorulprivat în mai multe locuri – secta bogo-mililor. Demiurgul cel rãu – îi mãrturiseaCioran fratelui sãu într-una din scrisori – eo carte ce prezintã o „teologie lugubrã“ deinspiraþie bogomilicã35. Din acest motivCioran se considerã „un bogomil al seco-lului XX“36, care, chiar dacã are origini creº-tine, este „pãgân prin toate celelalte“. Afi-nitatea cu aceastã sectã e prezentã, dupãcum s-a vãzut mai sus, ºi în sistemul bla-gian. Bogomilismul devine, aºadar, un ter-men mediu care uneºte cosmologiile celordoi gânditori ardeleni.

Un alt aspect comun celor doi gânditoriardeleni pe care îl putem sesiza în spatele

atributelor catastrofale ale divinitãþilor pre-zentate de cele douã mitosofii este o ten-tativã de restaurare a naturii umane, de eli-berare a conºtiinþei încãrcate cu pãcatuloriginar. În aceastã ordine de idei, Ciorancrede cã „Dumnezeu este sursa iniþialã apãcatului ºi a erorii“. Cãderea lui Adam,crede gânditorul, este, „în primul rând, undezastru divin ºi numai în al doilea rândunul uman. Dumnezeu ºi-a plasat în omposibilitãþile lui de imperfecþiune, tot pu-tregaiul ºi toatã pierzania“37. Tentativa desalvare a omului o putem surprinde ºi laBlaga într-o dublã perspectivã: gnoseolo-gicã ºi ontologicã. Nu omul este sursa ero-rii ºi a limitelor cunoaºterii sale, ci cenzuratranscendentã. De asemenea, imperfecþiu-nea omului, natura sa cãzutã, nu este rezul-tatul unei alegeri greºite fãcute într-un mo-

• Lucian Blaga

Page 6: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

ment adamic ºi paradiziac, ci vina este pusãpe umerii Marelui Anonim care nu creeazãcopii divine, ci diferenþiale divine. Cu altecuvinte, la nivelul creaturii, perfecþiunea di-vinã nu e copiatã, ci intenþional înlãturatã.În Censura transcendentã, autorul considerãcã majoritatea sistemelor filosofice au labazã mitul veracitãþii divine ºi atribuieomului vina propriei imperfecþiuni. Omulpoate ajunge la adevãr având garanþia prin-cipiului divin. În cazurile în care sãvârºeºteeroarea, cauza este propria-i imperfecþiu-ne ºi limitare intelectualã ori natura sa decã-zutã. La toate concepþiile fundamentate peveracitatea divinã se poate surprinde deci oconsecventã ºi constantã „autodepreciere“a umanului în raport cu divinul: „Compa-rând raportul dintre Marele Anonim ºi cu-noaºterea individuatã, cu un mare cântar– insuficienþele ºi pãcatele congenitale alecunoaºterii individuate au fost totdeaunapuse în sarcina tipsiei umane. Sã privimaceastã autodepreciere a genului uman – cuzâmbet ºi îngãduinþã, ºi sã trecem mai de-parte“38. Aºadar, ambii gânditori ardelenifac o apãrare, o apologie a omului ºi arun-cã, mai rezervat sau mai pãtimaº, vina ºianatema asupra divinului.

Afinitãþile continuã ºi atunci când, din-colo de predominantele însuºiri demonicece caracterizeazã cele douã divinitãþi, pu-tem sesiza unele vagi atribute pozitive. Ast-

fel, Marele Anonim, prin cenzura ºi frâne-le transcendente, are în vedere nu doar bi-nele sãu, ci ºi al creaturii sale. La rândulsãu, Demiurgul cel rãu e util pentru cã faceviaþa posibilã, putându-i-se arunca în cârcãtoate handicapurile umane. Asemeni Mare-lui Anonim, Demiurgul cel rãu este stãpâ-nit deopotrivã de rãu ºi de bine: „aºa se ex-plicã de ce creaþiunea nu poate fi pede-a-dreptul rea“39.

Paralelismul se menþine ºi în momentulcând observãm cã explicaþiile aduse de ceidoi filosofi români sunt de facturã miticã ºimai puþin ºtiinþificã. În Diferenþialele divi-ne suntem din start atenþionaþi cã nu avemde-a face cu o certitudine, o evidenþã sau„dogmã“, ci cu un „mit metafizic“40, adicão încercare transsemnificativã prin care tin-dem sã ghicim ceea ce se aflã dincolo debariera transcendentã. Filosoful-poet îºi reiapoziþia ºi în Fiinþa istoricã, când spune cãmetafizica sa n-are pretenþia adecvaþiei ab-solute, fiind perfect lucid ºi conºtient defaptul cã „îmbinã“ filosofia cu mitul. „Ideeadespre Marele Anonim – afirmã autorul –este un produs mitic-filosofic al gândiriinoastre; am putea spune al imaginaþiei noa-stre cãutãtoare de sensuri.“41 Cioran, la fel,nu vede în teoria despre Demiurgul cel rãuun adevãr indubitabil, ci o explicaþie plau-zibilã ºi salvatoare pentru cel care nu poateaccepta dezordinea lucrurilor fãrã o anu-mitã raþiune. Astfel, într-una din convorbi-rile sale, filosoful neantului afirma:

Trebuie sã recunosc cã m-am ocupat mult deimaginea acestui Dumnezeu rãu numaifiindcã o asemenea viziune despre istorialumii te poate uºura. Ajungi sã înþelegi ºi sãexplici totul cu ajutorul ei. Ideea Dumnezeu-lui rãu este, desigur, un remediu miraculos,însã ea este o portiþã de scãpare pentru celce nu poate trãi afirmarea fãrã precedent arãului, fãrã sã aibã o explicaþie a ei42.

Rezultatul la care ajungem în urmascurtului exerciþiu comparativ întreprinseste acela cã în spatele deosebirilor dintresistemul blagian ºi fragmentul cioranianîntâlnim un front comun de abordare a di-vinitãþii, ambii gânditori ardeleni fiind mar-caþi de acelaºi fond originar nelatin impreg-nat de elemente bogomilice. Totuºi, înacelaºi timp, trebuie sã avem în vedere dis-tincþia netã dintre cele douã viziuni meta-fizice, care posedã moduri extrem de dife-rite în inferarea premiselor date. Blaga îºiconstruieºte raþionamentele prin interme-diul intelectului, care devine însã mai supluºi mai elastic, adicã ecstatic, în vreme cefilosoful disperãrii foloseºte o logicã a sân-gelui ce nu poate duce la construirea argu-mentatã a unui sistem, ci doar la cugetãri„sugrumate“, care tind sã-ºi întemeiezeconcluziile prin repetarea lor la modulobsesiv ºi expresiv.

Note1. „Amintirile noastre din copilãria petrecutã

la sat coincid desigur cu ale celor mai mulþidintre cititori. Ne aducem aminte: vedeamsatul aºezat oarecum înadins în jurul bise-ricii ºi al cimitirului, adicã în jurul luiDumnezeu ºi al morþilor.“ Lucian Blaga,Geneza metaforei ºi sensul culturii, în Trilogiaculturii, Opere 9, Bucureºti: Editura Mi-nerva, 1983, p. 339.

2. Censura transcendentã, în Trilogia cunoaºte-rii, Opere 8, Bucureºti: Editura Minerva,1983, p. 454; Emil Cioran, Cãderea întimp, traducere din francezã de IrinaMavrodin, Bucureºti: Editura Humanitas,1994, p. 143-160.

3. Lucian Blaga, Diferenþialele divine, în Trilo-gia cosmologicã, Opere 11, Bucureºti: Edi-tura Minerva, 1988, p. 65.

4. Ibidem, p. 66.5. Ion Bãlu, Opera lui Lucian Blaga, Bucu-

reºti: Editura Albatros, 1997, p. 315.6. Blaga, Diferenþialele divine, p. 104.7. Ibidem, p. 67.8. Ibidem, p. 71.9. Ibidem, p. 93.

10. Ibidem, p. 154.11. Ibidem, p. 106.12. Idem, „Revolta fondului nostru nelatin“, in

Gândirea, I, 1921, nr. 10, p. 181-182; v.Ceasornicul de nisip, Cluj: Editura Dacia,1973, p. 47-50.

13. Emil Cioran, „Maglavitul ºi cealaltã Româ-nie“, in Vremea, VIII, nr. 408, octombrie1935, p. 3; v. Singurãtate ºi destin, Bucu-reºti: Editura Humanitas, 1991, p. 288.

14. Blaga, „Revolta fondului nostru nelatin“,p. 48.

15. Idem, „Fârtate ºi nefârtate“, in Isvoade, Bu-cureºti: Editura Minerva, 1972, p. 208-210.

16. Ibidem, p. 209.17. Lucian Blaga, „Marele orb“, in Isvoade, p.

224-228.18. Blaga, „Fârtate ºi nefârtate“, p. 208.19. Blaga, „Marele orb“, p. 226.20. Blaga, „Fârtate ºi nefârtate“, p.210.21. Blaga, Censura transcendentã, p. 542.22. Emil Cioran, Caiete III, traducere din fran-

cezã de Emanoil Marcu ºi Vlad Russo, Bu-cureºti: Editura Humanitas, 1999, p. 68.

23. Emil Cioran, Amurgul gândurilor, Bucu-reºti: Editura Humanitas, 1998, p. 115,85.

24. Emil Cioran, Demiurgul cel rãu, traduceredin francezã de Irina Bãdescu, Bucureºti:Editura Humanitas, 1997, p. 8-9.

25. Emil Cioran, Lacrimi ºi sfinþi, Bucureºti:Editura Humanitas, 1991, p. 56.

26. Emil Cioran, Demiurgul cel rãu, p. 15.27. Emil Cioran, Caiete I, traducere din fran-

cezã de Emanoil Marcu ºi Vlad Russo, Bu-cureºti: Editura Humanitas, 1999, p. 236.

28. Emil Cioran, Istorie ºi utopie, traducere dinfrancezã de Emanoil Marcu, Bucureºti:Editura Humanitas, 1997, p.78-79.

29. Cioran, Amurgul gândurilor, p. 115.30. Cioran, Caiete I, p. 79.31. Cioran, Caiete III, p. 116.32. Emil Cioran, Despre neajunsul de-a te fi nãs-

cut, traducere din francezã de Florin Sicoe,Bucureºti: Editura Humanitas, 2006, p.23.

33. Emil Cioran, Silogismele amãrãciunii, tra-ducere din francezã de Nicolae Bârna, Bu-cureºti: Editura Humanitas, 2002, p. 78.

34. Emil Cioran, Scrisori cãtre cei de-acasã, tra-ducere din francezã de Tania Radu, Bucu-reºti: Editura Humanitas, 1995, p. 31.

35. Ibidem, p. 71.36. Cioran, Caiete III, p. 69.37. Cioran, Lacrimi ºi sfinþi, p. 174.38. Blaga, Censura transcendentã, p. 481.39. Cioran, Demiurgul cel rãu, p. 9.40. Blaga, Diferenþialele divine, p. 6.41. Lucian Blaga, Fiinþa istoricã, în Trilogia

cosmologicã, Opere 11, Bucureºti: EdituraMinerva, 1988, p. 489.

42. Convorbiri cu Cioran, Bucureºti: EdituraHumanitas, 1993, p. 123-124.

6 • APOSTROF

Avangarda rusã

Tinerii însurãþei (cu ochii ca prunele în beatitudine de compot),Cu ei e mãmica într-un pãtat capot:Intrat-au în cupeu.

Cu geamantanele m-au înghesuit în ungher,Pe poliþi – cutii, sub divane – boccele fel

de fel.Ne urnim. Plecãm.

El ºoptea ceva, ea hohoteaªi, întorcându-se cu spatele, mama muºcaDintr-o parã-prãsadã.

El mâna-i strângea uºor, ea – se jena...Barem de s-ar fi-necat cu-mbucãtura

maicã-sa!O, dacã s-ar întâmpla!...

Scotocesc în rucsac: „un dicþionar – scris-oral“,

Cãrþi: iluzii în pãtrãþele de percal...Ce plictisealã...

Vagoanele-i cântau melodia fãrã cuvinte.În jur, amurgul se aºternea cuminte.Plic-plictisealã...

Tãcut, priveam spre stinsele depãrtãri.„Pentru ei“, seara aprindea stele ºi arãtãri...Bine’nþeles, „pentru ei“!

Traducere ºi antologie de

ÎnsurãþeiSighizmund Krjijanovski

(1887-1950)

Page 7: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Nod

Talazuri adunate în mine din sfârºitul cum e începutulspre mâna ta m-au purtat cu vata umezitã de esenþedin vârful beþiºorului dãruit de indianulce-mi striga din priviricã ziua de mâine e din nisipA identificat în nodul baticuluifãcut deasupra urechii stângicând te-apropiai ca ºi cum te-ai îndepãrtanodurile rãzboaielordin Centrul de mãtãsuri din Varanasiori cele din carpetele aurite expuse în Muzeul Kohinoorsau din Manufactura de bumbac ºi caºmir din Jaipur ?Tot baticul era vinovat(doar creºtetul ºi fruntea erau acoperitecolþurile se prelingeau pe gât, umeri, piept –izvoare într-o singurã fântânã)pentru preferinþa bãºtinaºilor de-a ne poza împreunãNorul strigã nor?Ai recunoscut parfumul trandafiruluiFoºnet de dorinþã, grai de pasminaameninþau aurora nopþii din mine,hotarele prãpastieiEram Templul Erotic dintr-un singur bloc de calcardescoperit în Jungla din Khajuraho(Tantriºtii susþin cã atingi transcendentul prin sex ºi inimã)Cu capul gutuie pe umãr ochii mãrunþeau oglinzi, grãdina de ºofran, cleºtarulAºteptai sã-ºi deschidã buzele scoicasã-i rãpeºti mãrgãritarul

Frigul, umbra

Eu n-am legat ºnur la Mormântul Sf. Salim Chistidin oraºul Fatehpur Sikrinu pentru cã mi-ar fi fost teamãde fantomele acelui centru de energie negativãsau de oamenii morþi acoloci pentru cã aripile dorinþei sunt frânteDupã împlinire trebuia sã-l dezlegenu neapãrat cine l-a ºi legatN-am râvnit nici bijuteriile reginei cu carem-a împodobit pentru o clipã patronul Muzeului KohinoorEu vãd numai înãuntru ca ºi cum m-aº fi topit în miezul valului din cerulcu ochii Brahmaputrei zãritOh, pânda celor fericiþi!În veºminte de pãun pãºeampe cea mai mare Poartã a Indiei fãrã a folosi pumnii(oricum ei sunt nu pentru a deschideci pentru a astupa golul)Broderiile de marmurã ale palatelorle priveam prin ochelari înmuguriþiAprindeam rugul singurã ca-n trecutNici în Panch Mahal nu m-am jucat „de-a ascunselea“ca doamnele din haremnesimþind protecþia lui Viºnuori a întrupãrilor sale – Kriºna, Rama(Poeta Mira Bai îl adora pe Kriºna!)E prea târziu când gãsesc ce-am pierdutMagnolie rugându-se printre arabescuri de normi-e suficient frigul pentru a vieþuiMi-e necesarã umbra pentru a înflori

Nunta nepalezã

Mirele ce încã nu ºi-a cunoscut mireasa inventa curburi în maºina prinsã în nãvodul de flori fãrã pãcat(La palatul regal au fost uciºi zece apropiaþi ai regelui)Ardere de viu – cãsãtoriile sunt aranjateSe consultã ºi astrologulMã rãsfirã cântec de lotuºiMaºina înainta ca ºi prima ninsoare pe lunãbãieþi ºi fete dansând în faþa ei în ritmul instrumentelor tradiþio-nale„Viaþa e una“ a vrut sã spunã Budha þinând degetul în susÎn sari –culorile poieniþei în care visaicând în somn te-am mângâiat;petalele mãrii când m-ai ascunsîn brazda ei ca pe-o sãmânþã;vãpaia codrilorcând norul din tine a plouat;pãrul legat de raze rãpite din izvor;cer scuturat de brãþãri, inele, cercei, salbebindi pe fruntede cel care vegheazã nopþi albeCuvinte de prisos aduse de vântul pornit din toate direcþiileau rupt împletitura Pãºea spre locul întâlnirii risipind parfum de zorisub o ramã cât cearceaful þinutã la colþuri de patru flãcãi de marginile ei fiind prins nãvodul aceloraºi floriEa – într-o ºoaptã ascunsã de un grup de tinere surâzând cât un zvâcnet de aripã þintitãPe unde-au trecut iarba era-n flãcãriridurile apei rãsturnau sãlciiLuminã dãruitã de fulger pe care-l respiriCum vor suna mantiile roºii, turbanul, coroanacând vor fi fãrâmiþate pietrele preþioasesub greutate de aripi, de nori, de priviri?

Zeiþa vie

Ochii lui Budha de pe templul Swayambunathsau ai regilor nepalezi încoronaþi în Templul Hanuman Dhokaîi urmãreau pe cei din ªcoala de Picturã BudhistãCunoºteau limba celor din jur ?Aveau o singurã faþã – erau marea ?Templul Kasthamandap fusese construit dintr-un singur arboreNu cel cu frunze folosite combustibil pentru maºiniNici cel cu frunze – farfurii în ceremoniapentru prosperitatea familiei hinduseO binecuvântare erau privirile zeiþei vii din Templul KumariLa cinci ani trecuse probele (a bãut ºi sângele animalului înjun-ghiat)Al ei o va readuce în lume la paisprezece aniGrãdini vâsleau spre cerDin rana deschisã cu surâs de împrumutfãptura de gheaþã se scurseCe a visat sub plapuma de nori când alergape cãrãri dinspre nicãieri strigând dupã ajutor?Cãlca prin zvâcnet de vene în Stupa BudhnathFremãta în sticla lacurilor din PokharaPãºea peste pietre neîmblânziteAud cum se frânge degetul arãtãtor

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 7

Poeme de

Page 8: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

8 • APOSTROF

Lectura din/de interior

POEZIA VIE este un volumde „eseuri despre poeþi,

de la Gellu Naum la gene-raþia ’90“, cum îl descriesuccint autorul însuºi. Cu-vântul înainte spune, dealtminteri, extrem de clar,ce urmeazã sã gãsim întrecopertele acestei cãrþi (Poe-zia vie, Bucureºti: EdituraCartea Româneascã, 2008, 302 pagini) – ese-uri monografice despre douãzeci de poeþiaparþinând câtorva generaþii: Gellu Naum,ªtefan Aug. Doinaº, Leonid Dimov, PetreStoica, Mircea Ivãnescu, Ileana Mãlãncioiu,Virgil Mazilescu, Nicolae Prelipceanu, IonPop, Adrian Popescu, Ion Mircea, DinuFlãmând, Gabriel Chifu, Traian T. Coºovei,Ion Stratan, Mariana Marin, Bogdan Ghiu,Marta Petreu, Marian Drãghici ºi Ioan Es.Pop. Criteriul selecþiei e ºi el numit: eseulbazat pe o antologie. Preferinþele criticuluicând e vorba despre poezia contemporanãsunt, neîndoielnic, mai multe, iar cei douã-zeci nu ocupã neapãrat primele 20 de locu-ri în ierarhia sa personalã. N-a intenþionatsã realizeze o panoramã, istoria literarã îisecondeazã comentariile discret, gata sã re-þinã repere ºi eºalonãri, cum se întâmplãfiresc cu orice eseu critic. În plus, „Ceea cem-a interesat, cu precãdere, în aceste eseu-ri (ºi aici îmi recunosc o oarecare continui-tate de perspectivã) e poziþia eului carescrie, fiinþa atât sensibilã, cât ºi lingvisticã.M-am bazat îndeobºte pe o lecturã lentã,pe o lecturã din interior, favorabilã nuanþe-lor, oscilaþiilor ºi contradicþiilor, ca ºi mo-mentelor forte din textele poetice avute învedere. S-ar putea depista, în aceastã pri-vinþã, apropieri de ceea ce s-a numit criticaconºtiinþei, critica simpateticã, critica deidentificare, critica imaginarului – printrepuþinele moduri de lecturã care s-au apli-cat, cu folos ºi rezultate remarcabile, asupratextelor poeziei moderne“. Lectura lentãignorã temporar sintaxa, atentã la morfo-logia verbalã ºi umanã, luând când ºi cânddistanþã pentru a verifica, în reveniri la por-tretul-robot al scriitorului comentat, vala-bilitatea descoperirilor de scufundãtor. Maimult, lectura lentã fixatã pe/informatã de otemã poate preschimba adesea textul celui-lalt în oglindã, aºa încât ceea ce vezi acoloe, nu de puþine ori, propriul tãu chip. Dacãpui întrebarea potrivitã ºi o repeþi insistent,existã riscul ca rãspunsurile sã fie concesiiale realitãþii faþã de obsesiva ta cãutare. Ale-gând sã-ºi urmeze obsesiile hermeneutice –acea „oarecare continuitate de perspecti-vã“ –, Dan Cristea îºi asumã de la bun înce-put acest risc, conºtient cã nu e nimic alt-ceva decât preþul oricãrei interpretãri critice(interpretãri umane, în ce el din urmã).

Fiecare poet e descris cu toate simpto-mele scrisului sãu ºi ale epocii sale, dar poe-mele fiecãruia sunt, în principal, materia încare se exerseazã – lent, degustând detaliiale versúrei ºi luînd-o mereu de la capãt –o pre-judecatã exegeticã. Interesat de eulpoetic, de eul care scrie, eseistul identificãpretutindeni feþe, alteri, polivalenþe ºi poli-fonii, multiplicãri ºi scindãri. Exagerarea ºiuniformizarea sunt, însã, aparente. Mai în-tâi cã tema e, poate, „cea mai“ intrinsecãpoeziei. Subiectivitatea ºi mãºtile sale ver-bale/textuale definesc chiar esenþa terito-riului liric. Martor, printre alþii, e ªtefanAug. Doinaº, „cel mai complex analist alfenomenului liric ºi al creativitãþii poeti-ce“ în opinia criticului: „Mãºtile reprezintãprincipiul însuºi al lirismului“.

Pe de altã parte, e loc comun pentruoricine a încercat critica tematistã, cã reali-tatea (în cazul acesta, poezia celor 20, darputeau fi convocaþi, desigur, mai mulþi orimai puþini, cu aceleaºi rezultate) rãspundeneaºteptat de supusã ori de câte ori grila esuficient de aþintitã ºi de hotãrâtã, adicãdelimitatã decis prin câteva constante ºi ti-pare. De aceea, „aceste departajãri nu în-seamnã nicidecum judecãþi de valoare [...],ci þin seama doar de ponderea pe care, înfiecare din ele, o au motivele ºi imaginilerecurente“. Instrumentarul se adapteazã fie-cãrei personalitãþi în parte, dar identifica-rea temei conteazã în primul rând. Poeziavie nu urmãreºte sã inventarieze treceri din-tr-un teritoriu în altul, contaminãri ºi înru-diri, prelungiri ale temei de la o generaþiela alta. Deºi nu lipsesc asemenea precizãri,fiecare poet e o singurãtate, acceptatã caatare ºi cercetatã din perspectiva vocilor lacare apeleazã pentru a controla ºi populachiar aceastã singurãtate definitorie. Eseu-rile sunt variaþiuni pe aceeaºi temã. Eseistulle întâmpinã cu propria singurãtate. Nucred cã e întâmplãtoare absenþa vocilor cri-tice complementare. Interpretarea utilizea-zã, desigur, toatã biblioteca criticã, dar olasã în surdinã. Trimiterile la alte lecturisunt cu totul rare. Tocmai aceastã fixarequasi autistã, aº zice, pe tema predilectãconferã unitate volumului. E vorba despreo verificare în plus a ipotezelor proprii deinterpretare a poeziei româneºti.

De la debutul cu Un an de poezie (1974),trecând prin Arcadia imaginarã (1977),Faptul de a scrie (1977), pânã la Versiune ºisubversiune, 1999, varianta româneascã atezei de doctorat susþinute la Iowa (apãrutãîn englezã în 1996), ºi Autorul ºi Ficþiunileeului (2004) – þinta ultimã ºi mãrturisitãe problematica eului. Definirea ºi redefini-rea staturii ºi ipostazelor eului scriptor. Cumam spus deja, avem de-a face ºi cu o des-criere de sine a eseistului. Scriitor ºi el ca ºiceilalþi, criticul se lasã în voia subiectivitãþiiprivirii sale obiective. Poeþii, deºi au partede descrieri pe larg, subtile ºi incitante, suntpretexte alese (adicã selectate ºi de eseist, ºide istoria literarã) pentru nuanþat o anume

idee în sensul cel mai legitim pre-conce-putã: orice cercetare pleacã de la o ipotezãºi cautã confirmãri. Eseistul nu se pune ne-apãrat în pielea poetului pentru a-i descifraportretul de adâncime, ci supune poemeleacestuia propriei costumaþii critice. Mãºtilese ivesc atunci în straturi, ca într-un penti-mento dublu, multiplu, antrenând poetul,eseistul, cititorul.

Din perspectiva temei, cartea traver-seazã douãzeci de „proprietãþi“ poetice, lenoteazã semnele de relief, cu trãsãturi,motive, figuri ºi metafore obsesive, adastãmolipsitor asupra vreunui detaliu ºi, desi-gur, le topografiazã pe cele subsumabiletemei. Gellu Naum deschide volumul cu„epopeea pelerinajului vizionar ºi iniþiatic“.La Doinaº: „Eul apare ca o nomenclaturã,ca o declinare de euri, ca un spaþiu-formãsurprins într-o miºcare de transfer ºi de în-corporare vertiginos acceleratã“. Cataloguleului din poezia lui Petre Stoica deconspirã„o adevãratã bulimie textualã a identitãþii“.La Virgil Mazilescu, dramatismul poeme-lor ºi chiar „un uºor aer de teatralitate“exaltã rolul „mãºtilor“. La Gabriel Chifu,„disponibilitatea eului de a se travesti într-o multitudine de înfãþiºãri [e] o caracteri-sticã a universului autofictiv“ specific auto-rului. Dedublarea ºi multiplicarea euluiating scindãri tragice în poezia convulsio-natã de alteri a Marianei Marin, „care poar-tã cu sine sentimentul greu al unei fatalitãþinefaste“. Intravitalitatea morþii la IleanaMãlãncioiu – viaþa ºi moartea interfereazã,în poemele sale, „în modul cel mai surprin-zãtor“, comandând galerii de euri tensionatîntrepãtrunse. Singurãtatea populatã a luiNicolae Prelipceanu, evoluând fãrã plasãîntre derizoriu ºi sublim; „nostalgia pleni-tudinii“ la Ion Pop; „sfâºierea eurilor“ laIon Mircea, „lumea de sorginte divinã“,fundamental bunã, a lui Adrian Popescu,„cãutarea minuþioasã ºi revoltatã a iden-titãþii“ la Marta Petreu, Ioan Es. Pop ºi deel mãrturisitul „exerciþiu al spaimei, al deri-zoriului ºi al eºecului“...

În plus, majoritatea poemelor comen-tate au fost scrise înainte de 1989. Carteaeste, cu alte cuvinte, o demonstraþie ºi unpariu. În acei „ani de dictaturã ºi cenzurã s-a scris o poezie admirabilã“. Rãul e cea maibogatã sãmânþã de poezie. Numind viepoezia celor douãzeci, le recunoaºte impli-cit valoarea ºi rezistenþa în timp ºi sperãsã fie cel care le ºi certificã, o datã în plus,accesul la Posteritate. Lista e una consa-cratã, Dan Cristea nu propune nici un nu-me nou ori discutabil. Tocmai aceastã de-la-sine-înþeleasã valoare a celor comentaþi,putând sã parã unora, mai zglobii din fire,monotonã, e calea subversivã prin care sere-introduce, cu argumente discrete ºi „su-bliminale“, un adevãr adesea contestat pri-pit ºi cu argumente extraliterare: literatu-ra românã n-a suferit rupturi notabile,vocile sale ºi-au pãstrat profunzimea ºiînãlþimea indiferent de vremurile traversa-te, continuitatea valoricã de la o generaþiela alta e semnalmentul sãu cel mai preg-nant.

Page 9: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 9

Ipoteze mateine

CARTEA LUI Ion Vianu,Investigaþii mateine (Bi-

blioteca Apostrof Cluj-Na-poca/Ed. Polirom, Iaºi,2008) propune o foarteincitantã incursiune psiha-naliticã în formula existen-þialã a lui Mateiu I. Cara-giale, însã înainte de a aintra în profunzimile cuadevãrat catalitice ale volu-mului, câteva aspecte de contextualizarese cer a fi remarcate. Înainte de toate, car-tea reprezintã o foarte frumoasã dovadã desolidaritate sufleteascã personalã din parteaautorului, fiindcã textele cu tematicã simi-larã ale lui Tudor Vianu sau Matei Cãli-nescu sunt citate cu precãdere. În al doi-lea rând, dragostea pentru Bucureºti – oconstantã a admiratorilor autorilor Crailorde la Curtea-Veche – transpare ºi în volumulde faþã, ultimul sãu capitol relatând o cãlã-torie pânã la marginea Capitalei pentru adescoperi, într-un mediu citadin tulburãtorde imund pentru omul care a locuit ºi el înasemenea locuri, o stradã dedicatã lui„Matei Caragiale, scriitor“.

Nu în ultimul rând, formula herme-neuticã a volumului, mergând din decrip-tare în decriptare, e tot o reverenþã indirectãla stilul exegetic practicat de cãtre MateiCãlinescu, dar nici cei mai tineri interpreþiai lui Mateiu nu sunt uitaþi de cãtre autor,Paul Cernat sau Angelo Mitchievici apãrândîn corpul textului ca oameni care au for-mulat ipoteze exegetice similare, fãrã a le fidus pânã la extrema sinteticã spre careaspirã Ion Vianu, care nu are cum sã evitesugestii interpretative majore mai vechi(complexul oedipian ucigãtor al lui Mateiu,decantat din aversiunea obsesivã faþã detatã, compensatã fantasmatic prin literaturãºi prin delir genealogic), ele fiind turnate,însã, în psihanaliza finã a unor explicaþiicauzale sobre, obiective, reþinute. Am chiaravut impresia, pe alocuri, cã autorul îºi re-primã speculaþii incitante, pentru a nu cã-dea în pericolul suprainterpretãrilor; pe dealtã parte, întreg complexul psihic cu carelucreazã – amendarea prin mercantilizareobsesivã a erosului de cãtre Mateiu, arivis-mul structural al acestuia, avid de onoruri,medalii ºi funcþii reale sau fantasmatice –sunt specifice unei structuri socio-cultura-le de secol XIX, prelungite în estetizãri carefac legãtura cu cel urmãtor.

Centrul analizei îl reprezintã submina-rea concepþiei potrivit cãreia literatura ar fireprezentat pentru Mateiu I. Caragiale ofuncþie catharcticã, eliberatoare, în pofidasuccesului de public ºi de criticã de care s-au bucurat Craii încã din seara apariþieiromanului, când Ion Barbu elogia carteapentru cã ar fi o „meditaþie gravã asupraticluirii ºi aventurii Fiinþei“, ceea ce înseam-nã cã-i conferea valoarea unei experienþeontologice.

În ce priveºte chemarea pentru literaturã –scrie foarte lucid Ion Vianu –, acea pasiuneenormã care face nu numai suportabilã, darchiar minunatã o viaþã mizerabilã în dateleei obiective, credem cã Mateiu n-a avut-o.Una din cheile care deschid înþelegerea psi-hologiei lui Mateiu se gãseºte aici, în aceas-

tã fatalitate, a unei prea slabe vocaþii în ra-port cu talentul imens, în sentimentul apãsã-tor al unei vieþi ratate, în cãutarea neobositãa unor demnitãþi imposibil de obþinut (mi-nistru plenipotenþiar, deputat, prefect), carea însoþit pe scriitor pânã spre sfârºitul vie-þii... (p. 31)

Afirmaþia, în alþi termeni, puþin mainuanþaþi, este reluatã la pag. 80 („...cã unuiprofesionist, atât de încercat cum este Ma-teiu, literatura îi este de un atât de slab fo-los ontologic, surprinde, fãrã sã fie inexpli-cabil“), ipoteza deconstruind foarte lucidmulte dintre volutele encomiastice ale„mateinilor“ de profesie ºi elecþiune. Dacãliteratura nu îl „salveazã“ pe autor, el con-ferind acesteia un rol mai degrabã tran-zacþional în eternul proces de concurenþãresentimentarã intentat tatãlui, atunci ceanume o face? Ion D. Gherea, citat la pag.18-19, sugereazã cã ar fi sindromul de rol,obsesia lui Matei de a se oferi ca imaginecelorlalþi, aspect pe care l-au relevat toþi ceicare au rememorat întâlniri cu autorulCrailor, citând vestimentaþii studiat-deri-zorii, date biografice inventate sau mega-lomanii atent controlate, practicate subtil,cu intensitatea omului care, în prelungireastilisticii decadente pe care o practica, con-cepea propria lui persoanã ca operã de artã.Ion D. Gherea scrie despre o „pozã sata-nicã, învãþatã din Baudelaire, Villiers del’Isle Adam ºi mai ales Barbey D’Aurevilly,pentru care Mateiu avea o mare admiraþie“(p. 19), Ion Vianu decantând sugestia îndirecþia unei – am putea spune – melan-colii compensative de tip livresc: în orice arface, Mateiu I. Caragiale se priveºte pe sinenarcisiac, în oglindã, ca ºi cum ar fi perso-najul – ºi nu creatorul unei literaturi (nuvieþi!) care i s-a dat prin naºtere.

În acest sens, modelul pare sã fie unulde secol XIX: arivism împins pânã la crimã,pentru a-ºi surmonta condiþia materialãumilã, ceea ce ne duce cu gândul pânã laDostoievski, pistã hermeneuticã analogicãpe care Ion Vianu nu o parcurge, în ciudasimilitudinii dintre „spovedania“ lui Stav-roghin din Fraþii Karamazov, paricidul im-plicit pe care solidaritatea dintre cei treifraþi îl presupune ºi „spovedania“ pe careMateiu I. Caragiale o aºeazã în corpul Crai-lor de Curtea-Veche. Întrebarea care se pune,în cazul acestuia din urmã, pare legitimã:un om cu un deficit existenþial mistuitor,cum a fost Mateiu, cu energii canalizateexclusiv în direcþii în ultimã instanþã deri-zorii (obþinerea de funcþii ºi de medalioa-ne, aristocratism achizitiv ºi fantasmatic),ar fi capabil de vârful de sarcinã pe care îlpresupune imaginarea unei crime ºi duce-rea ei la bun-sfârºit? Mergând pe extra-polãri de ordin psihanalitic, Ion Vianudemonstreazã, cu o subtilã acuitate, cã ipo-teza crimei salvatoare – în ordine mercan-tilã – nu a lipsit, strict pragmatic, din viaþaprofundã a lui Mateiu, conotatã fiind, însubsidiar, cu fantasma paricidului prin dele-gaþie.

Douã nuclee psihice dominã – demon-streazã Ion Vianu – dinamica psihicã deprofunzime a autorului Crailor: modelulcomportamental din romanul Arivistul, deFélicien Champsaur (1902), despre care –scrie autorul „avem dovada [...] cã a exer-citat o influenþã durabilã asupra lui Mateiu,mai mult, cã a fost o referinþã fundamen-talã“ (pp. 52-53) ºi relaþia cu moºierul Ale-xandru Bogdan-Piteºti, cel care publicã zia-

rul Seara, influenþat de cãtre GheorgheGrigore Cantacuzino, oponentul virulent allui Take Ionescu, mondenitate electivã foar-te profitabilã pentru Mateiu (Bogdan-Piteºti îi împrumutã adesea bani, evidenþaacestora fiind stornatã la moartea „magna-tului“, prin intermediul cãreia el ajunge înconflict latent (apoi deschis..) cu ministrulAl. Bãdãrãu, takist, al cãrui ºef de cabinetera. Surmontându-ºi aversiunea iniþialã faþãde metresa lui Bogdan-Piteºti, Mateiu ajun-ge în situaþia unui „asasin in potentia“,datoritã unui posibil rapt financiar pe care,în cele din urmã, nu îl executã. Bogdan-Piteºti, asimilat de cãtre Ion Vianu lui Pa-ºadia, din Craii..., joacã pentru Mateiu ro-lul unui tatã electiv:

Putem sã admitem cã Paºadia este, pentruMateiu, o figurã paternã. [...] Portretul luiPaºadia prezintã multe analogii cu cel al luiBogdan-Piteºti. Originile familiale obscure,amestecul de occidentalism rafinat ºi de vio-lenþã balcanicã, estetismul extrem ºi relaþiileinterlope, practica extensivã a viciului, bãnu-iala de crimã ne îngãduie aceastã apropiere.(p. 48)

Acuzându-ºi tatãl real, o viaþã întreagã,pentru vina de a-l fi lipsit de o parte consi-derabilã de avere moºtenitã, Mateiu areposibilitatea sã-l „pedeapseascã“ prin inter-mediul paricidului proiectat asupra luiBogdan-Piteºti, Craii de Curtea-Veche deve-nind astfel – din nou: ca Fraþii Karamazov,al lui Dostoievski – romanul unui paricidproiectiv, prin intermediul scindãrii dintreun tatã ideal (Paºadia) ºi un tatã „real“(Pirgu).

Dacã despre complexul oedipian al luiMateiu critica a tot vorbit, subiectul fiindoarecum inevitabil, frumoasa demonstraþiea lui Ion Vianu insistã pe douã dimensiunipsihologice adiacente, a cãror importanþãpare sã fi fost decisivã în economia psihicãa lui Mateiu. Întâi, pe sindromul de rol îm-prumutat din Arivistul lui Champsaur, careface din autorul Crailor, oricum am privilucrurile, un personaj de secol XIX, obse-siile sale paseiste, vizibile mai ales în heral-dicã, indicând de asemenea crepusculul desecol XIX al unei aristocraþii degenerescen-te. A doua dimensiune o reprezintã banul,obsesia de a scãpa de sãrãcie, mai puternicãdecât literatura (!), pe care Mateiu o rezolvãîntrucâtva – aratã Ion Vianu – prin „desca-nalierea“ prilejuitã de cãsãtoria cu MaricaSion. În centrul complexului se aflã, însã,din nou banul, adicã o stilisticã economicãºi psihicã de secol XIX, în absenþa cãruiafiul care se vede obligat sã-ºi ascundã mamaîn grajdul Margaretei Miller-Verghi rese-mantizeazã idealul în abjecþie, proiectân-du-l în cele mai adânci cotloane ale abjec-þiei. Autentic exerciþiu psihanalitic fiind,cartea lui Ion Vianu marcheazã ºi indiciileieºirii la luminã (a „descanalierii” lui Mateiudin ultimele sale luni de viaþã), realizând înacest fel un ciclu demonstrativ complet.

Page 10: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

10 • APOSTROF

C ONSTANÞA BUZEA nuface parte dintre po-

eþii sonori care ies larampã cu orice prilej,dornici sã se remarce cuorice preþ, capabilã sã-ºimanifeste civismul înorice circumstanþe, fãrãcomplexe (ori de-a drep-tul cu trufie). Consecven-tã cu o vocaþie ºi un stilal prezenþei publice, autoarea ocupã, de de-cenii, colþuri de paginã, deschizându-secãtre noile talente, bucuroasã sã comente-ze ºi sã publice texte de substanþã, dar maiales îngrijindu-se de propria lirã cu tandrãprofesionalitate. Sã ai o sensibilitate maidegrabã romanticã ºi sã o explorezi în con-sonanþã cu o retoricã poeticã proprie numaiþie, în epoci de contorsiune infinitã, pre-cum a noastrã, este o provocare menitã sãîþi ocupe toatã viaþa, dacã îi acorzi atenþiacuvenitã. Or, exact asta pare sã facã ºi Con-stanþa Buzea. Mãrturia vine în volumul Ro-ua plural (ed. a II-a, adãugitã, Bucureºti:Ed. Vinea, 2007, 266 pagini), în seria„Scriitori români contemporani“, colecþia„Ediþii definitive“. Autoarea a publicatpânã astãzi mai bine de douãzeci de volu-me de versuri, astfel încât selecþia oferitãlecturii rãmâne una severã, din perspecti-va unei vârste ºi a unui moment în evoluþiapersonalã, chiar dacã decalajele sub raporttehnic ori mutaþiile tematice ºi de angulaþiemasive nu pot fi decât cu dificultate obser-vate. Arta poeticã, profesiunea de credinþãdezvãluitã de textul confesiv, în prozã, dinfinalul volumului Roua plural joacã pe sfia-la cucernicã, atribuind poeziei un caracterdivin, periculos de negat sau de denigrat(„A ignora poezia, a o dispreþui ºi chiar ao urî e ca ºi când te-ai arãta cu orgoliu ateu.A nu o citi cu bucurie ºi cu folos echiva-leazã cu a-l alunga pe Dumnezeu“). În con-secinþã, „Poezia este har, este duh, este dar,ºi atunci când poetul o zideºte pe hârtie, ºiatunci când cititorul o gãseºte ºi o preþu-ieºte“.

Într-adevãr, încã de la Hesiod, una din-tre tradiþiile viguroase ale tulpinii lirice aliteraturii rãmâne cea de sorginte ºi inspi-raþie metafizicã, religioasã. Nici mãcar mo-dernitatea nu a vãzut diminuându-i-se ro-lul, deºi de-acum veneau timpuri aledezvrãjirii lumii, ale laicizãrii societãþii ºiale desacralizãrii instituþionale. În poezieînsã, acest curent a dobândit noi temeiuriprin excelenþa lui Hölderlin ºi Novalis, darºi prin aporturile eseistice ale unor istoricide felul lui Dodds ori prin filosofia hei-deggerianã, care i-a oferit noi contraforþiteoretici.

Aºezând tipologic într-o asemenea filia-þie poezia Constanþei Buzea, câteva con-secinþe asupra abordãrii ei poetice devinimediat perceptibile. Nu este vorba despreo liricã alimentatã de pretexte epice – anec-dotã, poantã –, nu încape în ea distanþa-rea ironicã ori sarcasmul, nu se pariatã peinovaþia lexicalã ori conceptualã ºi, în gene-ral, ideea de originalitate nu este preþuitãca un bun de cãpãtâi. Individualitatea unuistil poetic vine dintr-o spunere subordonatãnevoii de a reflecta cât mai transparent cuputinþã – de unde apelul la cuvintele uzua-le, desprãfuite atent prin recontextualizareºi scoatere din banal – strãlucirea imaterialã,mai degrabã ºovãielnicã ºi fragilã, a per-cepþiei asupra lucrurilor ºi fenomenelor.Gândurile pot pãrea, în versurile poetei,niºte formulãri ce sintetizeazã ºi expun de-cantãrile unor ruminaþii, elaborate de con-ºtiinþã ºi sensibilitate subîntinse de ideeacreºtinã a iubirii, de ritualizarea cotidianu-lui în virtutea unei subordonãri faþã de sen-suri ºi scopuri mai înalt spirituale, chiardacã tãinuite din pudoare, niºte prefirãridintr-un ºuvoi ce nu se întrerupe decâttemporar, întâmplãtor aproape, la capãtulunei poezii. De aici ºi aerul de continuita-te între diversele volume ºi poeme, de-alungul anilor ºi schimbãrilor de stare bio-graficã.

Desigur, nu vorbim aici nici de expe-rienþa liricã a lui Dosoftei, nici de cea aSfintei Teresa din Ávila sau a Sfântului Ioanal Crucii. Poezia Constanþei Buzea nu esteo pledoarie ancilarã pentru mersul la bise-ricã, ci mai degrabã întruparea unei senti-ment al apartenenþei la marele mister înspatele cãruia se aflã Creatorul acestei lumi.Lirica autoarei este incompatibilã cu urâ-tul, cu valorile estetice ale „florilor de muci-gai“, cu paradisurile artificiale, cãci panacare scrie este impregnatã de beþia lumi-noasã a marilor fluide transcendente, a pre-simþirii ºi proximitãþii lor în cele mai umilecondiþii ale vieþii de zi cu zi, chiar.

Nu trebuie crezut cã lirica luminii ºi atransparenþei, în cadrul cãreia ºi cea pe careo scrie Constanþa Buzea pare sã deþinã un

loc, se oferã privirilor cu uºurinþã. Dezvã-luirile sunt mai puþin favorizate decât învã-luirile, în cazul ei. Lumina nu face cute ºinici nu permite perspectiva. Adâncimea ºiînãlþimea se anuleazã sub aparenþa unordezvoltãri oarecum geometrice. Din acestpunct de vedere, Constanþa Buzea este obizantinã, versurile ei se înºiruie precumpietrele care alcãtuiesc mozaicul imperialde la Ravenna.

Unul dintre avantajele acestei bune aºe-zãri în poezia care, de câteva decenii, îºicontinuã desfãºurarea este acela cã ea nu seofileºte ºi nu dobândeºte arome circum-stanþiale. Modele nu o ating, devalorizãri-le o ocolesc. În acelaºi timp însã, cum eraºi de aºteptat, versul de felul acesta rãmâneoarecum suspendat între azi, mâine ºi ieri,urmele epicului trec fugare pe lângã cuvin-te, parfumurile se conþin ºi pluralitatea lorrãmâne secretã, fiind fin distilatã într-o boa-re ce poartã aerul simplitãþii.

Atunci când ne întrebãm ce anume buns-a putut naºte în anii de comunism atroce,dar ºi tern, gri, înnebunitor, o parte din rãs-puns vine, fãrã îndoialã, dinspre Constan-þa Buzea. Vocea ei nu prinde nici izul defornãialã nesuferitã pe care, uneori, cânta-rea popeascã a lui Ioan Alexandru o vãdea,împotriva voinþei poetului. Aidoma profe-siunii de credinþã a martorilor lui Iehova,ºi în cazul Constanþei Buzea bisericã esteacolo unde se aflã poeta însãºi; vocea ei li-ricã.

Este de crezut cã volumele urmãtoarevor aduce eventuale înnoiri la nivelul reto-ricii, poate chiar ºi al mobilierului imago-logic al poemului, dar nicidecum în stra-turile profunde ce se doresc communicate.Metanoia poetei s-a produs atât de devre-me, încât se prea poate ca nici ea sã nu fifost pe atunci acasã. Cum Roua plural mar-cheazã vederea unui câmp auroral alcãtuitdintr-o mulþime de fire vegetale tremurân-de, nezvântat încã de razele soarelui de di-mineaþã, pãstrând urma lichidã a unei atin-geri termice din alt regn, cred cã titlulantologiei în care Constanþa Buzea se reca-pituleazã pe sine este bine ales; un adevã-rat blazon izbutit pentru o stare poeticãimponderabilã, susþinut de piloni forte aiinvizibilului.

Invizibil ºi delicateþe

Cãrþi primite laredacþie

• Carmen Muºat, Strategiilesubversiunii. Incursiuni înproza postmodernã, ediþia aII-a, Bucureºti: EdituraCartea Româneascã, 2008.

Page 11: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Dar Hades este la fel ca Dionis în a cãrui onoare înnebunesc ºi þin sãrbãtoarea burdufului de vin

HERACLIT, fragm. 15

Iªi atunci dinspre mare s-a auzit un râsÎn tãcerea pietroasã ºi udãÎn fântânile cântându-ºi seteaCãrãmidã înghiþind cãrãmidãªi dinspre pridvorul casei bãtrâneCântecul aspru al morþilorÎnchise gura de fierPeste albia cu dinþi de beton,Panglica apei sfâºiind þãrmul.

Seva lumii întregi se scufundã.Mi-e sete, mâncând sare coaptã de soare.

Cunoaºtem începutul în rãmas-bunªi în început ne ºtim sfârºitul.ªi început ºi sfârºit sunt numai rãmas-bunA treia lepãdare a cojii efemereªi a buretelui cu oþetStors în ceaºca goalã a zilei.O consolator dolenti animae, eleyson.

Primãvara în Eleutherai când spulberarea braduluiSãdeºte corãbiile zeului în pântecele vântuluiAm urcat la prova împovãratã, fiecare cu gândul sãu,Fiecare cu urna gândului sãu în mâna sa Cu darul fiului lui Hippotes în mâna sa,Cu foºnetul lunii ºi larma stelelorªi râsul aspru al mãrii mândre ºi sterpeCe te-ndruma spre casã

rãbufnindprin ochiul deluviuluirãbufnind rãbufnind

IIPe scãri paºii coboarãAcum, întotdeauna aici, întotdeauna acumÎntotdeauna odinioarã, întotdeauna cândvaCând crepuscul deºirã umbreleÎn grãdinile suspendate ale lui IºtarPe malul râurilor unde se plânge.

În anul în care pânzele au lustruit nor atenianEu, pe vremuri Procust,M-am întins în patul meu sã fiu mãsurat –

Cu spatele crucificat pe bârnãªi vâsla somnului lângã mineI-am urmãrit faþa chipeºã întãrind legãturileªi m-am gândit cã am ºtiut întotdeauna sã plângemAm ºtiut sã umezim cuiul în lemn,Chinul frânghiei, oftatul barbituricDar o, strãine, strãin ºi minunat devineAmarul ºi nenorocirea acestui bunCând înþeles prin obiceiurile moderneCe fac absurd înlãcrimatul vuiet.

Deshumându-mã – agale chiar ºi-n suferinþã –Eu, Procust, am cãzut la patCu zâmbetul stins al marinaruluiªi pungile ochilor sãi zornãind cu priviriGravate-n dorinþe ºi minciuniUnd alles war mein Schlaff.

Am înlocuit lemnul vechi,Hidrofugul, am cimentat fisurileFãcând totul nou, totul de-abia, ºi totuºiCum îºi bat piepþii în cercuri, în iadCum se rupe noul lemnCum putreziciunea primãverii aprindeÎn gropile dorinþei ºi-ale noroiuluiStrãvechiul înþeles.

Neºtiutor, nu am privit spre þãrmul nevãzutVederea-mi ciupitã de degete dureHarfã ºi piatrã ºi sarea înnegritãO caricaturã a unui plâns pierdut;

Ein Hauch um nichts. Ein Wehn im Gott. Ein WindLingându-ºi calea prin oase.

IIIÎn deºert, sub reclame de neonStele polifonice lucesc sticlos spânzurate-n anteneFocuri purgatoriale pârlesc milioane de soriOrbind în lãmpi de birouÎn timp ce Josephine cântã la ora verdeÎn bar, ascunsã-n draperie.

IVPe Ada Kaleh vântul întinde o umbrãNord, nord-vest peste câmpiile ruinateªi noaptea cerne din pietre de râu întunecateUn dram de visare în care împãrãþiaAparþine unui orbÎndrumat de-un copil ºchiopãtândªi mai presus de cuvintele arseNimic nu îndurã.

Traversând cãrarea adâncã, flancând malurile, aleg un drumSe întorc, aleg altul, unde cãile ºerpuitoare se zvârcolescÎntr-un avans comun, despãrþindu-se la coasta apei,Se istovesc pe mal, înnebuniþi de sete,Târând drapelul fãrã nume.

Lacrimile anului trecut aparþin plânsului de anul trecut;ªi fiecare aparþine infernului sãu, fiecare anotimp cuvenind agoniei saleªi fiecare om setei sale, fiecare credinþã ºi fiecare cuvântFluxul naºterii ºi trecerii sale.

Mirosind a sare, existã numai divenire,Numai plaga durerii în marea scorburoasãCare ºopteºte-n curenþiTransmutaþia focului ºi a curentuluiDin care numai iubirea rãmâneImpasabilã, ceara intactã în legãturile sale Lumina ferecatã în scoicãCare într-o noapte de varã îl îndruma pe tânãrul Leandru peste Helle.

Vârful ardis-ului se îndepãrteazã de ArdisRâul sfâºie ºi rãsunã cu simplicitatea rusticã a trestiilorÎntâmplãri percepute sunt înecate în unitateaUnei atotprezente grãdini paroxistice –Dacã aplecându-se spre aceeaºi vale vagã a viitoruluiTotul potrivit mãsurii de palmã a unei singure atenþiiVâsla prezentului atinge în cutremurarea trecãtoareFiorul aprins al turbinelorÎnghiþind maluri, târând fãrã nume.

Timpul trecut ºi timpul viitorArcuiesc geamãtul penduleiNumãrând bãtãile dureriiBãtãile sãrate, bãtãile înlãcrimatePe care ora le-aratã de neînvinsEternitatea de neschimbat, de nesurmontat.Pe perete, încheietoarea tripticuluiA încuiat icoana viitoruluiÎn timp ce memoria leagãnã pe o þâþânã spartãFrunzarul din Ada ºi o coajã de lac.

În întoarcere existã întotdeauna un rãmas-bun,O despãrþire, o elipsã între adevãruri ºtiuteªi forme trãite, o renunþare, o rãzbire prin înþeles.

Cercul nu este rotund.Aici calea ºovãie – dispare, înghiþindu-ºi coada,Înfãþiºând un surâs.

Ada KalehCARLA BARICZ

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 11

Page 12: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

12 • APOSTROF

Î N DESCHIDEREA volu-mului sãu, Dumitru

Þepeneag, apãrut în 2007la Editura BibliotecaApostrof, Cluj-Napoca,criticul Nicolae Bârnarefuzã programatic titu-latura de monografiecanonicã, de altfel facil dealocat, graþie titlului ºiomogenitãþii tematice, ºiadoptã, în perfectã ar-monie cu principiul alcã-tuirii operei asupra cãreia reflecteazã, for-mula muzicalã a variaþiunilor pe temã datã,fericit aplicatã într-un „jurnal al redescope-ririi unui scriitor care, dupã ce a fost tem-porar – ºi fãrã voia lui – «absent» din li-teratura românã, s-a întors, cu brio, ºi ºi-adobândit locul meritat în «patria lui lite-rar㻓.

Ivitã în trena unei prime ediþii care seopreºte la tabloul beleteristicii lui DumitruÞepeneag, aºa cum arãta el în 1996 (Þepe-neag. Introducere într-o lume de hârtie), car-tea lui Nicolae Bârna adunã nouãsprezecetexte critice scrise între 1991 ºi 2005. Aces-tora li se adaugã, în Addenda, douã arti-cole teoretice scrise de Dumitru Þepeneag(Autorul ºi personajele sale, respectiv Visul ºipoezia), lista cãrþilor lui Dumitru Þepeneag,precum ºi o foarte bine documentatã bi-bliografie criticã.

Substanþa volumului dezvãluie „obse-siile obiective“ ale criticului Nicolae Bârnaîn raport cu opera scriitorului Dumitru Þe-peneag ºi, prin reflux, permite revelareavalorii de eseist ºi de teoretician a celui din-tâi. Fie cã accentueazã poeticitatea prozeilui Þepeneag ºi vectorul de sincronizare alevoluþiei culturale a acestuia, fie cã urmã-reºte liniile vitale ale creaþiei sale, NicolaeBârna demonstreazã cã este deþinãtorulunei rafinate arte combinatorice, discursulsãu împletind fericit seriozitatea istoriculuiliterar, sensibilitatea distant-admirativã acriticului, girul cunoaºterii teoretice abda-tate ºi disponibilitatea ludicã. Eseul inti-tulat Lame de ras, de pildã, analizeazã pri-mele trei volume subþiri ale lui DumitruÞepeneag (Exerciþii, Frig, Aºteptare) subli-niind poeticitatea textelor cuprinse în ele,dar oferã ºi contrabalansul jucãuº prin teo-retizarea raportului contra-litotei din til-tul eseului cu valoarea genuinã a operei lite-rare. Tocmai glisarea codurilor critice îipermite lui Nicolae Bârna sã etichetezevolumele analizate drept „«lame de ras» ca-re taie“ (cu o clar accentuatã aluzie la nu-mele Þepeneag), eludând prin ludic suscep-tibilitatea unei calificãri panegirice.

Mãrturisita mefienþã faþã de formuleleencomiastice este convertibilã întru-un leit-

motiv al conduitei criticului, iar alunecã-rile (auto)ironice sau impuse cât se poatede serios de contextul materiei de reflecþieîºi gãsesc întotdeauna locul ºi justificarea,ceea ce nu-l scuteºte de dileme. Nimeni nupoate da glas dilemei criticului decât criti-cul însuºi într-o parantezã din Puntea arte-lor: „(sã nu ne ferim de elogii: inflaþia deelogii e, desigur, ceva regretabil, dar renun-þarea din fricã de inflaþie, la enunþarea lorchiar ºi atunci când sunt evident meritatear nedreptãþi valorile pregnante)“. A elogiasau a nu elogia este concuratã, inegal ce-idrept, doar de dilema recapitulãrii bio-bi-bliografiei lui Þepeneag, o dovadã în plusa scrupulozitãþii ºi înaltei conºtiinþe a criti-cului; totuºi, „sã nu ne ferim de elogii...“

Oarecum obsedant, un Nicolae Bârna,conºtient programatic de faptul cã afirma-þiile encomistice stârnesc suspiciuni ºi ani-mozitãþi, opereazã tocmai în consecuþiaacestei observaþii o suitã de asemenea afir-maþii, culminând cu transformarea lui Du-mitru Þepeneag într-un „founding father“(în Ideal vorbind, noi am fi vrut sã facem unfel de muzicã pictatã în care timpul sã fie ne-încetat convertit în spaþiu). Argumentareaunei asemenea titulaturi mizeazã pe impor-tanþa strategicã a scriitorului în perime-trul literaturii române postbelice, dar ºi pecalitatea sa de întemeietor-novator al oni-rismului, precum ºi pe aceea de precursoral textualismului, decriptabil – considerãNicolae Bârna – încã din prima fazã a crea-þiei lui Dumitru Þepeneag.

Dincolo de nuanþa elogioasã, formulaoximoronicã – Demiurgul postmodern (dato-ratã lui Leonid Dimov) – reprezintã maimult decât pretextul investigãrii relaþieiscriitorului Dumitru Þepeneag cu ipostazademiurgicã, deoarece bipolaritatea obser-vatã de cãtre Nicolae Bârna (incompatibi-litatea aparentã dintre estetica perimatãpropriei condiþiei de demiurg ºi tentaþia dea fi creator de lumi) este rezolvatã textualîn Hotel Europa, Cuvântul nisiparniþã sauPont des Arts, lucru pe care criticul se grã-beºte sã îl demonstreze fãcând apel inclu-siv la critica dedicatã acestor scrieri.

Îmbinare de onirism, textualism ºi rea-lism specific, Hotel Europa, „primul romanimportant de dupã 1989 care se referã larealitãþi de dupã 1989“ (în literatura româ-nã), este marcat – considerã Nicolae Bârna– ºi de o anumitã teatralitate vizibilã în exa-cerbarea deliberatã a raporturilor realita-te-iluzie. La acest palier, înclinaþia lui Þe-peneag pentru înscenare gãseºte un ecouperfect. Dacã în Hotel Europa, criticul vedeun roman al scrierii, în Pont des Arts, el re-cunoaºte un roman al lecturii, dublat de unroman al scrierii, ºi asta graþie accentuateisale calitãþi de „univers cu autoalimentare“(Puntea artelor). Mixtura de textualism,onirism ºi realism este proprie ºi ultimu-lui volum al trilogiei, Maramureº, ilustrare

masivã a calitãþii lui Þepeneag de „poet altranscendenþei goale, dar ºi al justificateiaºteptãri eschatologice“, în termenii lui IonVartic (pe urmele lui Hugo Friedrich, înprima parte cel puþin...), citat în Yoknopa-tamangaphawa, liniºtea sufletului ºi „fina-lul deschis“ etern.

Tripla ipostazã a scriitorului DumitruÞepeneag – scriitor oniric, reprezentantaparte al Noului Roman ºi scriitor textua-list-postmodernist – îi permite criticului (înBestiar, imagisticã ºi „stãri“ recurente) o in-cursiune în volutele procedeului repetitiv-combinatoriu care traverseazã creaþia lite-rarã a celui dintâi, precum ºi o finã analizãa ceea ce Ed Pastenague, alter-ego-ul scrii-torului, numeºte „fantome tematice“. Mi-crodicþionarul acestora din urmã se tran-sformã treptat într-un fundament validpentru teoretizarea unui mecanism textualpostmodern.

Marginalii la primele „Lame“, Exerciþiisau „Ciclul vieþii“ ºi Frig sau „Cãutându-lpe Godot“, oferã medalioane analitice alevariilor aspecte din scrierile de început alelui Dumitru Þepeneag, dar ºi extrapolãriinteligente la palierul întregii sale creaþii,discursul lui Nicolae Bârna evoluând de lanuanþe textuale la concatenãri poietice, dela decorticarea scenariilor biografice subia-cente la conturarea caracteristicilor esteti-ce, de la observarea diferenþelor de detaliula marcarea convergenþelor de ansamblu.

Dumitru Þepeneag – „scriitor de pro-iect“ face obiectul radiografiei critice dinPamfile ºi broasca-þestoasã, unde sincroni-zarea constantã a flerului creator al scriito-rului este dublatã de imaginea creatoruluicare îºi planificã atent construcþia romanu-lui Zadarnicã e arta fugii, imagine confir-matã de jurnalul publicat în 1993 (Un ro-mân la Paris). Nicolae Bârna observã nunumai confirmarea ipostazei scriitorului deproiect, ci ºi devierea marcatã de la final.

Eseul cu care Nicolae Bârna întâmpinãîn 1992 Nunþile necesare („...ªi stele fãclii“)accentueazã calitatea evidentã de rescrierea Mioriþei pe care romanul o are, în vremece Prefirarea grãunþelor limbii sau jurnalulunei migrãri lingvistice pune în luminã auto-specularitatea ºi postmodernismul cert ºiverificabil al unui „text-despre-cum-se-scrie-chiar-acel-text“, al unui text în careconþinutul înceteazã sã mai fie miza ºi ce-deazã locul textualizãrii. Tot o carte desprescrierea unei cãrþi este ºi Roman de citit întren, decodat barbian în Trup ºi hranã sieºi.Astfel, Nicolae Bârna apreciazã cã „operalui Þepeneag ni se dezvãluie tot mai multca un microunivers cu autoalimentare, scrii-torul rupând din el (din opera lui)“, „actproductiv de narcisism“ turnat într-un ro-man metacinematografic imprevizibil ºi laadãpost de orice decodare facilã.

Þepeneag vãzutde Bârna

(Continuare în p. 28)

Constantina Raveca Buleu

Page 13: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

D O S A R

D O S A R

La închisoarea militarã (II)

ÎNTORCÂNDU-MÃ la locul meu ºi pregãtin-du-mã de culcare, am dat sã mã acopãr

cu paltonul meu de iarnã trimis de pãrinþiimei, în locul asprei ºi rãu mirositoarei pãtu-ri cazone. Dar abia am apucat sã mã înve-lesc ºi cineva mã trage de picior. Era ºefulcamerei, un legionar uscãþiv, smead, mereuîncruntat, cu tâmplele cãrunte, parcã fãrãvârstã. „Dã jos paltonul! N-ai voie sã te în-veleºti decât cu pãtura!“ ªi trãgea de pul-panã. „De ce nu-i voie, cine nu dã voie?“întrebam eu, iritat. „Eu, ca ºef al camerei.Suntem într-un penitenciar militar ºi aicitrebuie sã fie o regulã pentru toþi. Nimeninu se acoperã cu paltonul.“ Protestam, cãu-tând sã-mi pãstrez totodatã calmul. „Nu tepune cu el, domnule, las’ sã fie pe a lui...“– ºoptea vecinul meu din dreapta, cu ochiiînchiºi, cãci se trãsese deja spre somn. L-am ascultat. Observasem, de altfel, cãºeful camerei se bucura de o anume auto-ritate recunoscutã de toþi, chiar ºi de gar-dienii de pe salã, al cãror reprezentant faþãde noi ceilalþi pãrea sã fie, mai mult decâtreprezentantul nostru faþã de ei. Nu gã-seam nicidecum motivatã aceastã interdicþiede vreo dispoziþie a regulamentului închi-sorii – pe care, ce e drept, nu-l cunoºteam,dar, împãturind paltonul ºi punându-l subcãpãtâi, ca o pernã, cum fãceau cu toþii, amavut o surprizã care mi-a risipit necazul. Încãptuºealã, am simþit cã se aflã un micobiect, despre care, pipãindu-l, mi-am datseama cã e o cãrþulie. ªi în timp ce desfã-ceam cu grabã cusãtura de jos a cãptuºelii,ºtiam deja despre ce carte era vorba. O pur-tam adeseori cu mine, ca ºi pe alta, la fel demãruntã. Tot vârându-le ºi scoþându-le deprin buzunare, mã deprinsesem sã le recu-nosc dupã pipãit. Aceasta era Della Imita-zione di Gesù Cristo, într-o ediþie italianã din1881, apãrutã la Milano. Am regãsit-o feri-cit, mulþumind în gând Mamei mele, careîmi cunoºtea obiceiurile ºi care, eram con-vins, o vârâse acolo ºi cususe la loc cãptu-ºeala. Cealaltã cãrticicã, pe care obiºnuiampe vremea aceea sã o port cu mine, era unflorilegiu din manuscrisele lui Leonardo daVinci, ºi ea tot în italianã (dar nu limba, ciformatul acestor opuscule ºi, bineînþeles,ceea ce cuprindeau ele mã determinase sãle port cu mine). Alegând între ele ºi trimi-þându-mi Imitaþia lui Cristos, Mama nu seînºelase. Aveam mult mai multã nevoie deea decât de carnetele lui Leonardo. Cu pã-tura trasã peste cap, dar lãsându-mi o fantãde luminã, þineam în dreptul ei micul op înpânza sa neagrã destul de obositã. Îl deschi-sesem la întâmplare ºi citeam începutulpãrþii a treia. Ochii mei desluºeau, pe vre-mea aceea, cele mai mãrunte caractere chiarºi în semiobscuritatea de sub pãturã, dacãnu cumva memoria mea tot atât de proas-pãtã ca ochii mã fãcea sã le recunosc. „Iostaro di ascoltare quello che parli il Signore

Iddio dentro di me...“ Auzi-voi ce va grãi însinea mea Domnul Dumnezeu... Ascultamcuvintele acestea, despre care versiunea ita-lianã nu arãta cã aparþin Psalmistului, ºi mãsimþeam plin de acea fericire pe care o pro-mitea Thomas de Kempis în propoziþiileurmãtoare: „Fericit sufletul care aude peDomnul grãind înlãuntrul sãu ºi care primeº-te din gura Lui cuvântul mângâierii!...“ ªicontinuând sã mã fericeascã, am adormit.Fericit.

Duºul de dimineaþã (când ni se îngã-duia nouã, „politicilor“, sã coborâm „la ba-ie“) era pentru mine un moment plãcut al

zilei, chiar dacã apa rece nu te prea îndem-na sã poposeºti îndelung în abureala rãumirositoare ºi zoaiele de pe cimentul încã-perii. Întârziind într-o zi sub þuþuroiul detablã, am fost nãpãdit deodatã de un valcald aproape fierbinte de apã. Convertireaneaºteptatã la clemenþã a duºului m-a fãcutsã-mi prelungesc ºi mai mult lustraþia, sã-punindu-mã vârtos ºi savurând abluþiuneaaproape ritualã, în orice caz delectabilã.Atunci am înþeles, din gãlãgia brusc înteþitãa vocilor, cã umbrele ce se agitau în jurul

• Nicolae Balotã, înainte de arestare

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 13

Page 14: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

14 • APOSTROF D O S A R

meu prin aburii ºi ei îngroºaþi nu erau alecamarazilor mei „politici“, ci ale celor de la„dreptul comun“. Am înþeles, de altfel, ºiraþiunea subitei încãlziri a apei, manevratãde bãieþii ce aparþineau ºi þineau, fireºte,partea acestora din urmã. Nimeni nu luaseama la mine, niciunul nu pãrea sã remar-ce cã nu fãceam parte din tagma lor. Totuºi,atunci când, isprãvind, am ieºit pe salã,unul scund, bondoc, grãsun, rotunjor, fãrãgâtlej, pleºuv, o figurã de Humpty-Dump-ty, m-a urmat. κi lustruia cãpãþâna chealãcu un soi de izmanã ca prosop ºi, întovã-rãºindu-mã, sporovãia: „Dumneata eºti dela domnii politici. Se vede dupã prosop. Aimamã sau nevastã care se îngrijesc de dum-neata. Eu n-am pe nimeni, am fost conta-bil, nu-mi vedeam capul de treabã, poatede aia nu mã cãpãtuiam, de eram tot sin-gur-singurel…, ºi atunci m-am apucat debãrbierit. Mã bãrbieream dimineaþa în faþaoglinzii ºi mi-am zis (cã neavând cu cine,vorbeam de unul singur): «Prost eºti, mãVictore, de ce sã tot faci socotelile altora,de ce sã nu-i bãrbiereºti?». ªi am gãsit obunã metodã de bãrbierit. Un timp mi-amers straºnic. Când ai banii tãi în buzunar,nu numai pe ai altora, ai prieteni la berã-rie, ai prietene la aºternut… Apoi, într-o ziau venit de la poliþie sã mã întrebe una ºialta, eu n-am vrut sã plãtesc, cã ei asta aº-teptau ºi, acuma, uite unde-s. Cicã pentruescrocherie, dilapidare, furt ºi nu mai ºtiuce. Da’ eu nu fãceam decât sã bãrbieresc…fin. Zi ºi dumneata, cã se vede cã eºti omcu carte...“ M-a petrecut pânã la cameranoastrã de la etaj. Paznicul din faþa came-rei politicilor (cel mai de treabã dintre toþi,cum aveam sã aflu), cãruia îi spuneam cãam întârziat la baie ºi cã aº vrea sã scot cevadin camerã, sã-i dau omului din merindeamea, mi-a zis râzând: „Fiþi atent, Domnule,cã ãsta vã rade fãrã sãpun de ras“.

Acelaºi avertisment mi-l dãdea ºi avo-catul Ciobanu, coleg de camerã, care-mispunea cã îl apãrase într-o afacere încâl-citã de abuz de încredere, escrocherie, falsîn acte publice. „L-am fãcut scãpat, dar vãdcã pânã în cele din urmã tot s-a dat prins.E o figurã colosalã, nea Grigore-bãrbieru’ãsta! Un as al matrapazlâcurilor financiare.Pãcat cã nu mai are unde sã-ºi exercite ta-lentele. ªi-a descoperit prea târziu vocaþia,

tocmai când economia se ducea pe râpa as-ta comunistã. Escrocii nu mai au unde ope-ra. Le-au luat locul gãinarii. Toþi s-au pussã fure, muncitori, þãrani, slujbaºi, conta-bili, militari, poporul român devine pe în-cetul, dar nu prea încet, un popor de gãi-nari. Atât doar cã unii n-au de unde sã fure,nu-s gãini peste tot. Dacã tot ne spune Par-tidul cã toate sunt ale poporului, apoi dece sã nu ne înfruptãm din toate. Mãcar dinbecurile de prin birouri, de pe culoare… ªiau dreptate, de gândesc aºa, doar cu sala-riul lor de la fabricã, de pe la magazinelenaþionalizate, de la stat, ar fi muritori defoame.“ Avocatul aºtepta sã fie judecat în-tr-o afacere încâlcitã sau pe care juristul ace-sta abil o înfãþiºa anume într-un clarobscurprielnic confuziilor. Era primul dintre cei,destul de numeroºi, pe care aveam sã-i în-tâlnesc mai târziu în lumea detenþiei con-damnaþi sub învinuirea de „titoism“. ªtiam,încã de pe la începutul acelui an ’48, cã în-tre Moscova ºi Belgrad se împuþiserã lucru-rile (ca sã folosesc expresia distinsului avo-cat Ciobanu). Mareºalul iugoslav nu maiera în graþiile generalissimului sovietic. Încãnu apãruserã caricaturile feroce ale lui „Iu-da-Tito, cãlãu ºi trãdãtor“, cu ochii holbaþi,în mânã cu cuþitul de pe care sar stropi desânge, dar portretele lui fuseserã scoase depe pereþii oficialitãþilor române. În iunie, lareuniunea din Bucureºti a Cominformului,unde iugoslavii, temându-se de cursa mor-talã în care cãzuserã înainte de rãzboi diri-guitorii comuniºti ucraineni ºi polonezi, auavut prudenþa sã nu se prezinte, o rezoluþiea partidelor frãþeºti condamna cu virulenþã„linia“ greºitã, falsã a Partidului ComunistIugoslav, trãdarea marxism-leninismului,abandonarea luptei de clasã, lipsa de demo-craþie înlãuntrul acestui partid, naþionalis-mul diriguitorilor sãi, care – oroare – sefãceau vinovaþi mai ales de calomniereaduºmãnoasã a Uniunii Sovietice. Slugi fide-le ale lui Stalin, conducãtorii comuniºti dela Bucureºti preluaserã cu zel aceste acu-zaþii. „Încurcã-i, drace!“ – exultam noi,„reacþionarii“, ascultând, retransmise deRadio Londra, afuriseniile acestea vehe-mente între partidele „frãþeºti“. Hulit deadversarii sãi dirijaþi de la Moscova, re-gimul lui Tito îºi vãdea, în ochii acestora,caracterul „neruºinat, pur despotic ºi tero-rist“. Pentru întâia oarã auzeam, în cam-

pania aceasta chematã sã se înteþeascã, sãcreascã în violenþã, termeni ca „terorist“,„revizionism“, aplicaþi lui Tito ºi com-parºilor sãi, cuvinte chemate la o lungã ºiglorioasã carierã în vocabularul impre-caþiilor comuniste. Maestrul Ciobanu, unbãrbat înalt, numai piele ºi os, având cevadonquichotesc în figurã, cu ochii mari în-fundaþi în orbite ºi obrajii nãpãdiþi de obarbã neþesãlatã, isprãvitã într-o þãcãlieascuþitã, în vânt, se trãgea de undeva dinBanatul sârbesc, unde mai avea rude ca-re-l cercetau. Vorbindu-mi despre capete-le de acuzare din dosarul sãu, se amestecauîn istoriile sale despre Tito, pe care-l detes-ta la fel de cordial ca ºi pe Gheorghiu-Dejºi compania, sacii de fãinã ºi mãlai ce i leaduceau rudele sale de pe lângã Vârºeþ,întâlnirile acestor contrabandiºti familiaricu militari sârbi de grad înalt, focuri dearme în noapte, moartea într-o ciocnirenocturnã a generalului Iovanovici, fost ºefde stat-major iugoslav, precum ºi alte exe-cuþii sângeroase, în stil sumar, balcanic.

„Ia uitã-te la legionarii ãia“ – îmi ºopteaavocatul, indicând cu bãrbuþa sa ascuþitãgrupul tinerilor din capãtul celãlalt al încã-perii. „Când îi vãd cum se miºcã printrenoi, ca niºte vãtafi care ne comandã, neumilesc, cum tãinuiesc între ei, strânºiacolo în cuibul lor, zãu dacã nu mi se faceteamã.“ „De ce sã ne fie teamã, doar suntvictime ca ºi noi – protestam eu –, ba maimult decât noi, cãci dacã nu mã înºel suntînchiºi de mai demult. Au, probabil, o ex-perienþã mai bogatã decât noi în cele aledetenþiei; asta le dã o oarecare siguranþã pecare noi n-o avem.“ „Ei, nu-i ºtii dumnea-ta, cã eºti mai tânãr. Nu te poþi pune cu ei,sunt niºte fanatici, mai rãu decât comuniº-tii. Dar ºi când se vor înþelege cu ãºtia…!Nu l-ai vãzut încã pe ºeful camerei ieºind ºistând îndelung de vorbã nu ºtim cu cine,dar precis sunt de-ai puterii…“ „Nu, dom-nule avocat – protestam eu –, nu se vor în-þelege niciodatã. Comuniºtii nu fac alianþede astea decât din interes ºi pe perioadescurte. Când le vine bine, se descotorosescde aliaþi.“ „Pe mine nu mã intereseazã ali-anþele lor politice, acolo afarã. Cãci sã ºtiicã s-au înþeles între ei… Dar îi priveºte,treaba lor. Pe mine mã doare ce se întâm-plã cu noi aici. Nu-mi place, dar deloc nu-mi place sã mã vãd dirijat aici de niºtemãrunþi despoþi din camerã care-s mânã înmânã cu gardienii. ªi, ce zic, cu gardienii.Niºte amãrâþi, unii-s chiar bãieþi de trea-bã… Dar sunt alþii, ºefi mai mari, din afaraînchisorii, oameni ai Securitãþii. Ai aflat cãSiguranþa ºi-a schimbat numele? ªi nu nu-mai numele…“

Pe mãsurã ce treceau zilele, mã apro-piam de unii ºi de alþii, schimbam cu ei câteo vorbã ºi, din vorbã în vorbã, mulþi ajun-geau sã-ºi povesteascã dacã nu chiar viaþatoatã, cel puþin câte o peripeþie a ei, pefront în anii încã nu prea depãrtaþi, în echi-pa de fotbal din care fãceau parte, o aven-turã amoroasã, un divorþ penibil, un scan-dal în familie, în atelier, la clinicã, o afacerereuºitã, cum, vai, nu se mai pot întreprin-de, o cãlãtorie în strãinãtate ºi, dacã nu maimult, mãcar visul din care tocmai s-au tre-zit ºi care a fost tare frumos, cam ciudatºi ar merita tâlcuit… ªi încercam sã-l tâl-cuiesc. Aflând cã lucram la Institutul dePsihologie, mã considerau un fel de expertîn interpretarea viselor. Sau, poate, altce-va din mine îi atrãgea, îi fãcea sã-mi încre-

• Nicolae Balotã

Page 15: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 15D O S A R

dinþeze unele din tainele lor, din temerileca ºi din speranþele lor. Pe încetul, ajun-geam sã-i cunosc ori mãcar sã le cunoscunele necazuri, plãceri obiºnuite sau de-prinderi, fireºte cele „de-afarã“, din liber-tate, de acolo de unde veniserã ºi unde spe-rau cu toþii sã se întoarcã în curând, cât maicurând, fie cã erau familiºti sau nu, cã lu-crau la fabrica de bere Ursus sau la Der-mata, la observatorul astronomic sau laSalvare, erau profesori de liceu ori conta-bili, ori ciobani din Apuseni, de la Bãiºoa-ra. Îmi descopeream, odatã cu interesulpentru viaþa altuia, a celorlalþi, curiozitatede care mã simþisem pânã atunci cu totullipsit, un fel de dar al ascultãrii care declan-ºa în ceilalþi nevoia de a mi se confesa. Nueram, cred, încã prea conºtient de ceea ceîi fãcea pe unii, dacã nu chiar pe toþi, sãse deschidã, sã-mi deºarte sacul lor cu po-vestiri din cele trãite de ei ºi adeseori ascun-se de alþii, ba chiar ºi de ei înºiºi. Mai târ-ziu, în anii mai lungi de detenþie, aveam sãfolosesc cu bunã ºtiinþã acest dar al meu dea stârni mãrturisiri, deschizând cu chei po-trivite tainiþele unde-s dosite amintiri, nos-talgii, vechi elanuri ostenite, secrete ruºi-noase sau derizorii. Era în aceastã ascultarea mea, ca într-un confesional, o dorinþãde a explora uman-preaumanul de a înþe-lege ceva din fiinþa aceasta ambiguã, nicibestie, nici înger. Mai era, poate, un fel dea-i ajuta pe cei din jur, de a-i sluji chiar, cãcinimic nu pãrea sã-i însenineze pe cei maimulþi, sã le ogoaie durerea surdã a zãceriiîn tainiþele acelea decât tocmai destãinuireafaþã de un camarad de hrubã. Dar nu maiera, oare, ºi un fel blajin al meu de a-i vam-piriza pe ceilalþi, de a-mi extrage din trãi-rile lor povestite un fel de substitut, de er-satz de viaþã, acolo unde atâtea din aceastãviaþã erau absente, ne erau interzise? Toateacestea erau departe de a se fi lãmurit înmine, pe vremea aceea a primelor mele di-buiri prin tenebrele ºi luminile ºovãitoareale detenþiei. Nu mã scufundasem încã preaadânc în acea prãpastie, în care aveam multde coborât pânã sã am revelaþia unui abisfãrã fund.

Era însã în acea încãpere nu un cama-rad de puºcãrie, ci un întreg grup care nudovedea niciun fel de dorinþã de a se apro-pia de mine, cu atât mai puþin de a mi sedeschide. Era micul grup al legionarilorsau, mai bine zis, al celor ce erau conside-raþi drept legionari, cãci niciunul dintre einu se declara vreodatã ca atare. Se arãtaurefractari la orice încercare a mea de apro-piere. Trãiau adunaþi ca un ciopor de corbipe o cracã uscatã, fãrã sã aibã prea multelegãturi cu cei din jur, de parcã ar fi aparþi-nut unei alte speþe, ar fi venit dintr-o altãlume. Doar unul dintre ei, ºeful camerei,intervenea în cotidianul nostru, al celorlalþi.ªi o fãcea cu o autoritate a cãrei origine neera necunoscutã: fusese oare ales mai de-mult de cei din camerã, de unii dintre ei,fusese desemnat de autoritãþile penitencia-rului, se impusese singur, fusese impus decei din grupul sãu? Nimeni n-ar fi pututspune. κi exersa autoritatea sumar, cu rã-ceala distantã a unuia obiºnuit sã comande,sã fie ascultat, dar care nu abuzeazã de acestdrept, nu intervine decât rareori în mãrun-tele noastre treburi curente. Acolo, în fun-dul camerei, în mijlocul comilitonilor sãi,se afla parcã în dosul unei bariere, ridicatã,întreþinutã de întreg grupul. O barierã ne-vãzutã pe care o simþeam nu numai eu. De

aceea, dacã pe preoþii mei continuam sã-ifrecventez regulat, la anumite ore ale zilei,rostind împreunã cu ei unele rugãciuni,cum era rozarul, stând de vorbã despre celeale credinþei sau ale Bisericii, nu tot astfelmã puteam întreþine cu legionarii de pepriciul din faþa lor. Nu-mi lipsea nicidecumdorinþa de a-i ispiti ºi pe aceºtia la vorbã,de a afla mai multe despre ei, despre felullor de a judeca, de a simþi, de a voi, de a-icunoaºte în carne ºi oase, nu doar din isto-risiri ºi cãrþi. Toate antenele mele întinsespre ei se dovedeau însã zadarnice. Probabilcã ele fuseserã zãdãrnicite încã din acea pri-mã zi când, abia sosit, avusesem o confrun-tare cu unul dintre ei pe tema BisericiiGreco-Catolice. Fusesem catalogat printreadversari sau printre irecuperabili. ªi, poa-te, pe bunã dreptate. De altfel, o altã con-fruntare, la câteva zile dupã cea dintâi, aconfirmat aceastã opinie. De astã datã eraaltul din micul grup care-ºi manifesta osti-litatea faþã de popii catolici. Ceva mai învârstã decât ceilalþi, era poate singurul inte-lectual din grup, un învãþãtor basarabeanrefugiat în timpul rãzboiului în Ardeal. Firemai potolitã decât tânãrul sãu camarad iras-cibil, pe care-l apostrofasem cu câteva zileîn urmã, se arãta mai deschis, mai dispus sãstea de vorbã cu alþii din afara confrerieisale. L-am gãsit într-o dupã-amiazã insta-lat lângã preoþii mei ºi povestindu-le despresatul sãu din Soroca, apoi despre anii sãi deºcoalã normalã din Chiºinãu. Vorbea do-mol, pe un ton foarte paºnic, dând la ivea-lã, fãrã sã vrea, un fel de tristeþe profundã,reþinutã, audibilã însã, ca un soi de bas con-tinuu. Îmi trezea în închipuire acele fãp-turi ale mitologiei populare, la care nu mãgândisem niciodatã pânã atunci, blajinii,fiinþe blânde, cuvioase, trãind departe delume, pe apa Sâmbetei. Chiar ºi Basarabiasa pe care o evoca, fãrã nostalgie, dar învã-luitã în acea tristeþe de fond a sa, îmi apã-rea, în depãrtãri fumegoase, ca un fel deþarã a blajinilor. Îl ascultam atras de aceablândeþe. Rãspunsurile sale, când am înce-put sã-i punem întrebãri, vorbele sale toateîmi pãreau pãtrunse de un taedium vitae,deloc potrivit cu vitalismul programatic saumãcar retoric al legionarilor. Îmi era sim-patic basarabeanul acesta ºi-l compãti-meam, spunându-mi cã grelele încercãriprin care trecuse (ne spusese cã mai cuno-scuse puºcãria pe vremea lui Antonescu)stinseserã în el pofta de a trãi, îl umpluserãde amar, de un adânc dezgust de viaþã ce-mi amintea cuvintele din Confesiuni aleSfântului Augustin: „Taedium vivendi eratin me gravissimum“. Nu mai puþin dezabu-zat se arãta el când începurãm sã vorbimdespre evenimentele din ultimele luni, celeîn care cu toþii cãutam semne de bunã spe-ranþã. Nimic nu i se pãrea dãtãtor de spe-ranþã legionarului acestuia dezamãgit,nimic nu-l încuraja din toate cele ce se pe-treceau pe scena politicã a vremii: hotãrâ-rea din varã a Senatului american care aadoptat soluþia Vandenberg pentru a seajunge la încheierea Pactului Atlantic, refor-ma monetarã din zonele occidentale aleGermaniei ºi Berlinului ce întãrea conside-rabil marca vest-germanã, lansând reface-rea economicã rapidã a Germaniei Apuse-ne. Toate aceste veºti, aflate de mine înaintede arestare, cu luni în urmã, îndeosebi dela Radio Londra, dovedeau pentru noi cei-lalþi o mobilizare a Occidentului democra-tic în confruntarea sa cu Uniunea Sovieticã,

mobilizare promiþãtoare, în care ne inves-team multe, dacã nu chiar toate speranþe-le. În excluderea Iugoslaviei din Comin-form ori în arestarea liderului comunistpolonez Gomulka sesizam semne îmbu-curãtoare de rupere a unitãþii lumii comu-niste. Aºteptãrile noastre febrile se hrãneaudin aceste evenimente, pe care le comen-tam la nesfârºit. Pe legionarul basarabeantoate acestea îl lãsau rece. Pânã ºi preoþii dela þarã, mai puþin la curent cu aceste eveni-mente, aflându-le de la noi, orãºenii, se lu-minau cu încredere, bãteau mãtãnii privindcu speranþã spre scena politicii internaþio-nale, vãzând în ele promisiuni ca ale uneinoi cruciade a Marelui Vest, faþã de careEstul comunist se arãta dezunit, alunecândpe panta descompunerii. Atunci mi-am datºi, cred, cu toþii ne-am dat seama cã, depar-te de a se bucura de aceste evenimente,pentru noi bine-vestitoare, blajinul nostrubasarabean le privea ca pe tot atâtea semnede rãu augur. Mi-au trebuit puþine minutepentru ca sã vãd ºi sã înþeleg cã el nutrea nudoar o simplã suspiciune faþã de Occident,ci chiar o violentã urã, cel puþin egalã, dacãnu superioarã, aversiunii pentru sovieþiaroºie. Iar aceasta a izbucnit atunci când,fãrã sã-ºi pãrãseascã tonul blând, ba chiarcu un calm suplimentar, rece, a declarat cãdemocraþiile occidentale sunt dirijate dejidani ºi de aceea nu sunt de nicio nãdejdepentru noi. De aici încolo nu se mai puteaopri. Legionarul ieºea de sub pielea „blaji-nului“. Firea nu-l lãsa sã izbucneascã în in-vective împotriva Occidentului, dar certi-tudinea dogmaticã a fanaticului îl fãcea sãrepete cu o superioarã detaºare toate vechi-le slogane fasciste ºi naziste, de atâtea oriauzite în timpul rãzboiului, de condamna-re a democraþiilor putrede, a anglo-saxoni-lor plutocraþi, a degenerãrii Franþei jido-vite, a politicienilor din vechile partide aledemocraþiei române, toþi vânduþi ce-ºi me-ritã soarta. Mã dezola aceastã schimbarela faþã a basarabeanului, ce era mai degrabão dare pe faþã a sa. Îl ascultam în tãcere,înþelegând cã orice discuþie cu el este zadar-nicã. Nu tot astfel unul dintre preoþi, care,naiv, încerca sã protesteze, sã argumenteze,sã angajeze un dialog, în van, cãci maºinã-ria ideologicã odatã declanºatã gonea nebu-neºte, nu putea fi opritã printr-un discursraþional. Intervenþiile destul de timide alePãrintelui reuºirã sã-l irite pe legionarulnostru, care, scos din sãrite, îl apostrofã:„Ce ºtii dumneata, Pãrinte, ce e bine sau cee rãu pentru neamul nostru? Dumneata n-ai niciun drept sã vorbeºti despre neamulromânesc. Dumneata nu eºti român.“„Cum nu-s român? – se indigna omul. Auzivorbã! ’S bãiat de þãran din ªiºeºti, satul luiVasile Lucaci. Or, poate nici el nu era ro-mân?“ „Nu, nu era, dacã era catolic nu pu-tea fi nici el român.“ „De bunã samã a fostcatolic – se uluia cu bunã ºi inocentã bunãcredinþã popa –, doar a fost paroh în ªi-ºeºti. ªi n-a fost el bun român, el, «Leul dinªiºeºti»?“ „O fi fost «bun român», cumspui, Domnule Pãrinte, deºi nu cred niciasta, dar e sigur cã nu era român.“ Tonulsentenþios, casant, cu care rostea aceste cu-vinte, mai mult chiar decât ceea ce afirmaprin ele, îi indigna pe preoþii mei. Ripostautoþi deodatã, afirmaþia li se pãrea atât deenormã, de o atât de vãditã absurditate, în-cât se vedea cã-l socoteau pe tânãrul dinfaþa lor în cel mai bun caz de rea-credinþã,

Page 16: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

16 • APOSTROF D O S A R

dacã nu un scrântit. „L-ai citit pe Nae Io-nescu, constatam eu. De acolo ai luat ideeaaceasta.“ „N-am citit niciun Nae Ionescu –mormãi el. Dar ãsta e adevãrul adevãrat:Catolicii nu-s români, românii nu pot ficatolici.“ Nu numai preoþii erau cei ce ri-postau cu toþii, vehement, la spusele tânã-rului legionar. Alþii din jur, care trãseserã cuurechea la disputa din colþ, interveneau ºiei râzând ca de o nerozie, vociferând. Sestârnise o hãrmãlaie în care auzeai: „Auzitrãznaie!... E bolund bãiatu’ ãsta!... Io-sortodox, da’ n-aº spune în veci cã uniþii nu-s români... De unde ai mai scos-o ºi p-asta, dom’le?...“. De undeva, de la spatelemeu, cineva striga spre noi: „Potoliþi-vã,doar fraþi suntem cu toþii, ortodocºi, cato-lici... fraþi de suferinþã!“. Spiritele se încin-seserã ºi nimeni nu pãrea sã ia partea legio-narului. Nici chiar camarazii sãi, care fãceauhaz ºi-l încurajau în glumã, ca pe un ring:„Dã, Rãducule, dã! Le-ai tras popilor o di-rectã...“. Ascultam aºteptând sã încetezetãrãboiul, sã-mi spun pãrerea despre afir-maþia aceasta nãstruºnicã, lansatã cu aniîn urmã de Nae Ionescu, neîmpãrtãºitã, ui-tatã, dar care iatã – îmi ziceam destul deuimit – reapare din gura unui energumen,aici unde suntem cu toþii victimele aceluiaºiadversar al credinþei. Cum aveam sã aflu,câteva zile mai târziu, chiar din gura celuice refuzase peremptoriu catolicilor aparte-nenþa la poporul român sau, cum spuneael, la neamul românesc, nu-l cunoºtea defapt pe Nae Ionescu, abia dacã auzise nu-mele lui, nu frecventase publicistica, spaþiulpredicaþiei politice ºi confesionale a filo-sofului. Elev al ºcolii normale dãduse, pe lasfârºitul anilor ’30, peste un dascãl fost le-gionar care îl iniþiase în mare tainã. Credcã acela îi inculcase, printre altele, teza pa-radoxalã susþinutã într-o serie de articole deNae, tezã pe care discipolul o repeta ca unpapagal dogmatic, fãrã sã o poatã justificaîn vreun fel. Nici preoþii, de altfel, nu cu-noºteau sorgintea afirmaþiei, pe care o gã-seau atât de scandalos aberantã, încât nuputeau sã-i atribuie vreo origine „filoso-ficã“. Mi-am dat curând seama cã zarvastârnitã nu era nicidecum prielnicã uneidiscuþii pe aceastã temã. Ca de obicei înasemenea ocazii (care aveau sã se iveascã deatâtea ori, aveam sã le trãiesc de nenumã-rate ori, mai târziu, în vasul închis al peni-tenþei), nimeni nu ascultã pe nimeni. Îmiva lipsi ºi mie adeseori, chiar mai târziu,înþelepciunea, cumpãtul de a nu mã lãsaprins în vârtejul unor asemenea dispute dincelulele de închisoare, unde irascibilitateanu avea nevoie decât de o scânteie ca sã seaprindã, doar eram toþi cu simþirea exacer-batã ca niºte jupuiþi de viu, totodatã supuºila grele presiuni, asemenea presiunilor ni-micitoare ce apasã corpurile scufundate înadâncurile oceanelor. Cu greu, cu timpulºi, poate, mai ales cu un ajutor ce venea dedincolo de mine, aveam sã înþeleg cã tre-buie sã laºi spiritele încinse, ºi înainte detoate pe al tãu, sã se potoleascã ºi sã ajun-gi astfel la un moment de calm, în care sãîngãdui raþiunii tale ºi a altora sã se con-frunte paºnic. Eram însã departe de o ase-menea înþelegere. De aceea, nu m-am pututstãpâni sã nu-i azvârl câteva vorbe ironicelegionarului, care se retrãgea repetându-ºicu încãpãþânare formula, încântat de a-i fiscos pe interlocutorii sãi din þâþâni. Lipsitde adversar, dar ºi de partizani cu care sã

mã pot înþelege, mã întorceam ursuz la lo-cul meu. Acolo, auzeam în curând sunândstingerea ºi, înfofolit în pãturã, cu creºtetulînfãºurat într-un prosop ca un turban (cãcinoaptea se lãsa frigul în încãpere), rume-gam în sinea mea teza sofistului susþinutãde el prin 1930, într-o serie de articole dinCuvântul, texte pe care le citisem cu vreodoi-trei ani în urmã ºi-mi erau pe vremeaaceea proaspete.

Somnul, în care mã scufundam de obi-cei de îndatã ce mã ghemuiam în culcuº, caîntr-o vizuinã strâmtã, mã ocolea de astãdatã. Continuam disputa curmatã, dar numã certam cu Legionarul, pe care-l uita-sem, ci cu Filosoful. Îmi aminteam nume-le acelui profesor de liceu, catolic, pe careNae Ionescu îl atacase, fiind o pradã uºoarãa abilului maestru în mânuirea sofismelor.Se numea Frollo, precum acel arhidiaconde la Notre-Dame din Paris ce ardea de odragoste fatalã, în viziunea dezlãnþuit ro-manþioasã din romanul lui Victor Hugo.Ca ºi preoþii mei, care încercau ºi ei pro-babil sã adoarmã, acolo pe prici, sub pãtu-rile lor zdrenþãroase, bietul profesor de laLiceul „Gheorghe Lazãr“ din Bucureºti în-cercase pe la începutul anilor ’30 sã plede-ze cauza catolicã în România timpului sãu.Nu-i citisem articolele, dar ºtiam din spu-sele ironice ale filosofului publicist Nae cãdascãlul de latinã de la „Gheorghe Lazãr“(în acelaºi timp preot, dupã cum bãnuiam,ca ºi bunul Pater Cosma, fostul meu pro-fesor de la un alt liceu „Gheorghe Lazãr“,cel din Sibiu) luase apãrarea românilor ca-tolici în Cuvântul, unde i se dãduse un„drept de replicã“ la atacurile înverºunatedin acea foaie împotriva confesiunii sale.Frollo se arãtase surprins ºi mâhnit de în-dârjirea acelor atacuri, mai ales cã ele pu-neau în cauzã românitatea catolicilor. Adicãcum, se întreba dascãlul-preot (care mai eraºi poet, tãlmãcitor al lui Catul, dupã cumo ºtiam de la G. Cãlinescu, al cãrui profe-sor fusese), un catolic nu poate fi un „bunromân“? Iscusinþa sofisticã a lui Nae Io-nescu se vãdea în riposta sa la aceastã între-bare îndureratã: ba cum nu, susþinea el,plin de prefãcutã mansuetudine creºtinea-scã. „Bun român“ este ºi Bercu Solomondin Paºcani, doar munceºte cu vrednicie înnegoþul sãu din zori ºi pânã în noapte, îºiplãteºte cu corectitudine birurile, respectãtoate legile þãrii, ba a fost ºi în rãzboi, dacãnu cumva a murit chiar pe câmpul de lup-tã, fiind decorat post-mortem. „Bun ro-mân“ a fost ºi Ion Brãtianu-tatãl, cel ce aconstruit armãtura statului român modern,urmãrind înstãpânirea românilor asuprastatului ºi a avuþiei din cuprinsul þãrii româ-neºti. Dacã aceºtia ºi alþii ca ei au fost „buniromâni“, cum sã mai negi cã Samuil Micu,cãlugãrul papistaº care s-a dus la Roma ºis-a întors de-acolo cu dovada latinitãþiinoastre devenind ctitorul conºtiinþei noa-stre naþionale, a fost ºi el un „bun român“.Nu, nici gând sã le nege – celor trei pome-niþi! – aceastã calitate; Nae Ionescu le con-cede, cu generozitate seniorialã, calitatea de„buni români“. Aceasta doar pentru a adã-uga, de astã datã cu o abilitate diabolicã,restricþia: „buni români“ vor fi fost ãºtiatrei, dar „români“ n-au fost. Ce sã mai zi-cem de Bercu Solomon, cãci antisemitis-mul funciar al filosofului îl fãcea sã negeromânitatea acestuia, chiar dacã ar fi fost sãmoarã de o moarte de erou printre soldaþiicare la Mãrãºeºti apãrau goi pânã la brâu,

pe o zi toridã de august, porþile Moldo-vei ºi oraºul unde el pânã nu demult negu-þãtorise paºnic ºi prosper. Dar nici IonBrãtianu nu afla graþie în ochii filosofului,cãci va fi construit el statul românesc, dar,oare, statul acesta era el în adevãr româ-nesc? Iar la întrebarea aceasta, pe care ºi-opunea sofistul, tot el rãspundea printr-onegaþie. Nu, statul modern la construireacãruia a pus o mânã serioasã Ion Brãtianunu este în adevãr românesc. Ergo, Ion Brã-tianu-tatãl nu era român. ªi, iatã-l în fineºi pe papistaºul din Blaj, cu patalamaleleºi celelalte hârþoage de arhivã culese cu sârgîntru probarea latinitãþii noastre. Putea elsã tot strângã împreunã cu comilitonul sãu,eiusdem farinae, ªincai, acele Elementa lin-guae daco-romanae sive valahicae, pentruconstruirea primei gramatici române, daraceasta nu fãcea încã din el un român. Ca-tolic fiind, ieromonahul acesta nu putea firomân. Nu izbuteam sã adorm, tulburat deraþionamentul sumar, de afirmaþia peremp-torie a logicianului, pe care o auzeam acumrostitã de o gurã rudimentarã cu brutali-tatea unui ins simplist. Zburãtãcite, gân-durile nu-mi dãdeau pace; zvâcneam dinpicioare ºi m-aº fi zvârcolit în culcuºul meude cãþel, dar nu prea aveam loc, nu izbu-team sã mã miºc în voie, fiind strâns la mij-loc între douã trupuri, acela vânjos al unuiþãran din Dârja, de lângã Panticeu, ºi acela,deºirat, numai piele ºi os, al avocatului Cio-banu. Dormeau amândoi duºi, scufundaþiîn somnul celor drepþi. Dacã i-aº fi trezit,nestãpânindu-mi trupul agitat precum cu-getul, ºi i-aº fi întrebat pe unul ºi pe altul:„Sunteþi români?“, amândoi s-ar fi uitat lamine ca la un nebun. „Sunt român, dom-nule!“, ar fi zis enervat de insistenþa meaavocatul, „De bunã samã cã-s român“, ar fizis nedumerit þãranul. Or, tocmai el nu eraromân, ca un greco-catolic ce era. ªi încãunul foarte evlavios. Dar ce sã înþeleagãbietul om din incompatibilitatea stabilitãde Nae Ionescu între calitatea de român ºicea de catolic? Gospodarul meu din Dârjas-ar fi întors pe latura cealaltã ºi ºi-ar fi vã-zut mai departe liniºtit de somnul sãu. IonBrãtianu ar fi protestat, ca ºi Samuil Micu,ori Frollo, ori preoþii mei greco-catolici,care izbutiserã poate totuºi sã adoarmã aco-lo, la capãtul celãlalt al camerii. Dar con-cesiunea pe care le-o fãcea Nae Ionescu dea-i recunoaºte „buni români“ (ºi aceasta cumulte îndoieli, doar aºa, de hatârul unorconvenþii devenite un fel de tradiþie) nuse extindea ºi asupra recunoaºterii calitãþiilor de „români“. „Bun român“, considerafilosoful brãilean, este o noþiune vagã, con-fuzã, ceva implicând o valorificare moralãfoarte relativã. A fi „român“ era, în schimb,pentru el o stare „naturalã“, o „plãmadã“,din care decurg atitudini ºi gesturi, precumdin bobul de grâu firul ºi spicul cu grãunþe.Exemplul cu bobul de grâu îi aparþinea.Adicã îi aparþinea prin folosinþã, ideeaaceasta a unei esenþe „naturale“ a româ-nitãþii fiind, ca mai toate ideile sale, în-suºitã de el de la maeºtrii sãi de gândire.Preluase, manevrând-o cu iscusinþa sa deprestidigitator, o metaforã vegetalã multîndrãgitã de maeºtrii sãi întru gândirea na-þionalistã. Evident, nepomeniþi de el. Arfi putut sã se revendice de la o întreagã tra-diþie a „politicii naturale“, cum o numeaMaurras, unul dintre acei dascãli citiþi deel, dar necitaþi. Linia ducea, directã, de laarborii lui Chateaubriand, prin platanul

Page 17: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 17D O S A R

Domnului Taine, plopul lui Maurras ºirãdãcinile sau dezrãdãcinãrile copacului na-þional al lui Barrès, la bobul lui Nae. Îmirepugnase, de când îi citisem articolele, de-terminismul sãu genetic. Mã revolta gân-dul de a fi supus unui destin etnic orb, bio-logic, de a nu fi decât purtãtorul uneiseminþe ce trebuie inevitabil sã dea în spictot grâul sau orzul naþional, la care ar fipredestinaþi toþi românii cât timp mai suntromâni. Dar, fireºte, ar fi spus profesorulbrãilean, dumneata, ardelean catolic, nu eºtiromân. Ca un eretic al etnicitãþii, radicalextraneu, mãcar scãpam astfel de predesti-narea bobului de grâu.

Ceea ce îmi rãpea somnul în noapteaaceea nu era însã atât ideologia politicã afilosofului, necesitatea pe care o credea elimpusã organic de „structura rasei noastre“,dar pe care ne-o impunea el, de fapt, ca undat sine qua non, cât deturnarea credinþei înscopuri politice, pervertirea evangheliei luiCristos. Ortodoxia profesorului Nae Iones-cu, care pe atâþia i-a smintit, era una ne-creºtinã, o ortodoxie politicã – îmi repe-tam, neizbutind sã adorm în duhoareatrupurilor nespãlate ce asudau din greu subpãturi ºi boarfe în noaptea din închisoareamilitarã clujeanã. Nici nu-l dusese mãcargândul pe „ortodoxul“ acesta necreºtin cãfolosirea „bunei veºti“ a Mântuitorului cao armã în slujba unei cauze de îngustã poli-ticã etnicã o transformã în mesajul unuimesianism mai mult decât dubios, anticri-stic.

Uite unde ducea apãrarea unei româ-nitãþi organice – îmi ziceam, stãpânin-du-mi zvâcnirile nervoase ale mãdularelor,nu ºi cele ale cugetului. La ruptura întrefraþi într-un moment în care numai asta nemai lipsea pentru a desãvârºi triumful asu-pra noastrã al adversarilor credinþei. Daroare dreapta credinþã îl fãcea pe filosoful

Nae sã susþinã teza unei „românii“ – cumzicea el – a seminþei? Nicidecum. Chiar pil-dele pe care le dãdea el vãdeau orientareapoliticã a concepþiei sale. Aceasta era ideo-logicã, câtuºi de puþin teologicã, deci la an-tipozii pretinsei sale ortodoxii. Legionarulde adineauri nu se înºela când interpretaideea, pe care ºi-o însuºise dupã ureche,nicidecum religios, ci ca pe o justificare po-liticã a miºcãrii sale. „Sistemul filosofic cubazã ortodoxã“ pe care Nae Ionescu îºipropunea sã-l construiascã, precum ºi „bise-rica mândrã, curatã ºi puternicã“ pentrucare pleda în articolele sale din Cuvântulerau, dupã el, deopotrivã înrãdãcinate într-o necesitate vitalã impusã organic de tra-diþia ºi structura rasei româneºti. Dreapta-credinþã îl fãcea oare pe Nae Ionescu sãsusþinã precumpãnirea unei concepþii orga-nice asupra celei contractuale? De ce îi refu-za lui Ion Brãtianu calitatea de român, cutoate cã îi recunoºtea cele mai bune intenþiipentru binele poporului ºi statului român?Pentru cã era potrivnic liberalismului de-mocratic pe care acest bãrbat de stat a cãu-tat sã-l instaureze în þara noastrã. În viziu-nea organicistã a sofistului de pe Dunãre,românitatea era organic incompatibilã cudemocraþia liberalã. Tot astfel, ea era in-compatibilã cu catolicismul, ortodoxiaaparþinând organic, dupã el, structurii etni-ce româneºti sau, cum spunea gazetarul-filosof, în limbajul epocii sale, „structuriirasei noastre“. Ceea ce propunea el era, defapt, o ortodoxie fãrã Cristos.

Nu izbuteam sã alung gândurile acesteasâcâitoare. Reminiscenþe din articolele gân-ditorului-gazetar îmi reveneau, bâzâindprezumþios, ca niºte muºte insistente. Jin-duiam în zadar la somnul letargic al celordin jurul meu, ba chiar ºi la acela, zgomo-tos, al sforãitorilor. Printre fornãiturile tur-bulente ale acestora, auzul meu de veghe

surprindea de la o vreme ºuºoteli ce veneaude la capãtul celãlalt al odãii. Printr-o fantãa turbanului pe care mi-l confecþionasem,sãltând uºor capul, i-am zãrit pe legionariimei adunaþi ca într-un soi de consfãtuire.Întinºi pe burtã, abia ridicaþi în coate, îºiapropiaserã capetele ºi ºopoteau între ei.Erau animaþi ºi totodatã reþinuþi, nevoindsã-i trezeascã pe cei din jur. Nu auzeam de-cât ºoapte ºi, deºi nedumerit de ceea ce îiputea þine treji în miez de noapte, mã strã-duiam sã surprind mãcar ceva din spuselelor, nu izbuteam sã pricep nimic. Alunecamîn somn cu imaginea aceasta a celor ºase-ºapte capete apropiate, în timp ce trupuri-le, abia întrezãrite, se risipeau în direcþiiletoate ale rozei vânturilor.

Nu ºtiu când s-a stins, brusc, vâlvãta-ia din mine; m-a toropit somnul. Când amdeschis ochii, buimac, nu mai rãmãsese nicicenuºa din focul în care mã perpelisemînainte de a adormi. Mã holbam confuz labecul chior⺠din tavan; lumina era aceeaºiîn încãpere de era zi ori noapte. Sforãituriledin jur m-au lãmurit. Zorile erau încã de-parte. Pe vremea aceea nu mã trezeam, dinclipa în care puneam capul pe pernã – chiardacã aceasta lipsea, ca pe priciul acela alpuºcãriei – pânã dimineaþa. Dar ceva îmicurmase somnul. Era poate un vis din caremã desprindeam, confuz la început, apoimai desluºit. N-avea nicio legãturã cu gâl-ceava minþii dinainte de adormire. Înotamde parcã zburam printr-o apã strãvezie, cuo imensã fericire, spre o luminã ce se apro-pia tot mai strãlucitoare…

Fragment din Abisul luminat, Cartea întâi

• Vechiul cimitir evreiesc din Praga. Foto: Lukács József

Page 18: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

• S-a înfiinþat, prin colaborarea româ-no-italianã, la care Universitatea „Ba-beº-Bolyai“ a avut o contribuþie se-rioasã, Premiul „Marian Papahagi“.Acesta va fi decernat anual unui autorromân cu merite importante în pro-pagarea culturii italiene în þara noa-strã. În acest an, premiul a fost acor-dat, la egalitate, dnei Smaranda ElianBratu ºi dlui ªtefan Delureanu, amîn-doi din Bucureºti. Ceremonia de inau-gurare ºi decernare a acestui premiu aavut loc în Aula Magna a Univer-sitãþii, în 15 octombrie 2008. Au par-ticipat ºi au vorbit despre valoarea luiMarian Papahagi: Andrei Marga, rectorul Universitãþii, dnaDoriana Unfer, directoarea Centrului Cultural Italian din Cluj,Adrian Papahagi, fiul marelui triumvir echinoxist dispãrut. DnaSmaranda Bratu Elian a remarcat cã este pentru prima datã cînd oþarã dã un premiu în România pentru munca de difuzare a valo-rilor ei la noi. Da. Cu precizarea cã la temelia acestui premiu stã,ca-n Meºterul Manole, viaþa unui om: viaþa lui Marian Papahagi,care a murit pentru cã a muncit prea mult spre a þine în viaþã insti-tuþiile în care credea. În Aula noastrã, plinã de oameni care l-aucunoscut pe Marian Papahagi, nepotul sau, Matei, de 9 ani – carenu l-a cunoscut.

• Rimembranza se numeºte noua compoziþie a lui Cornel Þãranu,cîntatã în primã audiþie în 15 octombrie, în cadrul ToamneiMuzicale Clujene. Lucrare amplã pentru orchestrã, bazatã pe rit-

muri date mai ales de instrumentele cu coarde, lucrarea este dedi-catã memoriei lui Enescu, geniu muzical de care Cornel Þãranu s-a ocupat, cum se ºtie, aproape obsesiv. Concertul serii a fost dirijatde Horia Andreescu, pe care este o bucurie sã îl urmãreºti pe viu.

• Ansamblul franco-român „Le baroque Nomade“ condus de JeanCristophe Frisch a concertat la Cluj, la Teatrul Naþional, în 14octombrie. Spectacolul de muzicã ºi dans intitulat „Codex Caioni“a oferit publicului – care a umplut sala mare a Teatrului – o splen-didã întîlnire cu muzica barocã transilvãneanã, recuperatã dinmanuscrisul „Codex Caioni“ ºi completatã, unde era nevoie, cu...muzicã popularã. Ideea lui Jean-Cristophe Frische este cã folclorulautentic din Ardeal a conservat în mod viu amintirea muzicii cultedin Transilvania secolului al VII-lea. Aºa cã muzica popularãmaghiarã ºi româneascã a servit pentru umplerea lacunelor dinmanuscris.

• Filiala clujeanã a Uniunii Scriitorilor a gãzduit, vreme de douãzile, o dezbatere naþionalã despre starea prozei. Clujeni, bucureºteniºi braºoveni, critici ºi prozatori, prozatori ºi poeþi care cocheteazãcu proza s-au întrecut în a dovedi cã nu stãm chiar aºa de rãu lacapitolul asta. Mare maestru al lojii de prozã, Irina Petraº, maestrual ceremoniilor de dimineaþã, Ion Bogdan Lefter, mare fotografal... peisajului urban, Nicolae Bârna. Lume, glume, teorii, cãrþiºi, peste toate, întîlnirea de toamnã a Filialei.

• A fost un început de toamnã aglomerat ºi glorios. SimpozionulCercului Literar i-a adus la Cluj pe de la Zorina Regman, dnaAxmann, Nicolae Balotã, la Andrei Terian... Dezbaterile, de nivelînalt, i-au mobilizat ºi pe cîþiva clujeni, de la Petru Poantã la LauraPavel. Invocat ºi evocat nostalgic, disecat analitic, spiritul marilorcerchiºti – Eta Boeriu, Radu Stanca, Negoiþescu, Doinaº, Regman,I. D. Sîrbu, Arthur Dan ºi ceilalþi – s-a întors o clipã în matriauniversitarã transilvanã în care s-a plãmãdit...

• Începe. Începe Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa la TeatrulMaghiar clujean. Tompa Gábor, Purcãrete, Andrei ªerban, Shakes-peare, Cehov, Ionescu. ªi actorul meu favorit, Bogdán Zsolt.

• Simpozion Maimonide la U.B.B. Ocazie cu care ne-a vizitat cola-boratorul nostru din Montpellier, Carol Iancu, deþinãtorul unordocumente ºi al unor taine biografice ale lui Voronca.

• ªi-au trecut pe la noi, în toamna asta, Ion Mureºan, cu pãlãrienouã, Nicolae Bârna, cu aparat de fotografiat nou, Dana Þãranu,cu treburi, Cornel Þãranu, cu ironii, Minerva Chira, cu mere decasã, Adrian Popescu, cu Steaua, Ruxandra Cesereanu, cu planuri,Virgil Mihaiu, cu un u sonor, Radu Constantinescu, cu un zîmbet,apoi admiratori de-ai lui Ioco, doctoranzi, studenþi, maniaci, citi-tori, poºtaºul, furnizorii...

18 • APOSTROF

C

A

F

ÉA P O S T R O F

Cãrþi primite la redacþie

• MirceaOpriþã, Cronicide familie, Cluj-Napoca:Casa Cãrþii deªtiinþã, 2008.

• GabrielDimisianu,Oameni ºi cãrþi,Bucureºti: Editura CarteaRomâneascã,2008.

• DanielBãnulescu, Cel mai bunroman al tuturortimpurilor, Bu-cureºti: CarteaRomâneascã,2008.

• Mircea Muthu,Balcanologie, III,Cluj-Napoca:Editura Limes,2007.

• Horia Mocanu, Presse-papiers,Bucureºti: Editura Vinea, 2008;

• Nicolae Coande, Vînt, tutun ºialcool, Timiºoara: EdituraBrumar, 2008;

• Violeta Preda, Prozeme caniciodatã, Bucureºti: EdituraVinea, 2008;

• Alexandru-Cristian Miloº, Allô,le cosmos à l’appareil!, Cluj-Napoca: Casa Cãrþii de ªtiinþã,2008;

• Tudor Cristea, De la clasici lacontemporani, Târgoviºte:Grupul editorial Bibliotheca-Marcona, 2008;

• Gabriela Adameºteanu, Opere,I, Dimineaþã pierdutã, ediþia a5-a, revãzutã, Iaºi: Polirom,2008;

• Gabriela Adameºteanu, Opere,II, Gara de Est; Întâlnirea, Iaºi:Polirom, 2008.

• Mircea Muthu, Alchimia mile-

niului, Cluj-Napoca: Casa Cãrþiide ªtiinþã, 2008.

• Cornel Mihai Ungureanu,Recreaþii cu Babi, Timiºoara:Editura Brumar, 2008.

• Mircea Sãucan, Colovia cautãpasãrea, Bucureºti: Editura Insti-tutului Cultural Român, 2007.

Page 19: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 19

D O S A R

Johannes Reuchlin Cabala, filozofia pitagoreicã ºi interpretãrile moderne

1. Johannes Reuchlin – unPitagora renãscut

O SERIE întreagã de filozofii ºi-au lãsat am-prenta asupra diferitelor forme ale caba-

lei. Cel mai bine cunoscut în acest sens esteimpactul neoplatonismului1 ºi al neoaristote-lismului2, deºi substanþiala literaturã cabalis-ticã trãdeazã ºi anumite influenþe ale stoicis-mului3 ºi atomismului4. Din punctul devedere al temelor inspirate cabalei, filozofiapitagoreicã este probabil a treia ca impor-tanþã5. Câteva referiri la Pitagora apar în lite-ratura medievalã evreiascã, dar acestea suntdestul de rare6.

Totuºi, în contextul extrem de puterniceitendinþe renascentiste de a readuce la viaþãunele forme vechi de cunoaºtere, aceastã ati-tudine nu pare câtuºi de puþin bizarã. Acelaºilucru s-a întâmplat ºi în cazul lui Reuchlin,care ºi-a propus sã readucã pe pãmântul Italieicea mai veche dintre filozofiile autohtone:pitagorismul. Aceastã filozofie, care în Anti-chitate înflorise într-adevãr în sudul Italiei,pentru ca mai târziu sã disparã, nu era doaruna dintre cele mai vechi, dupã cum indicãunele Vitae ale lui Pitagora ºi chiar ale luiThales. În raport cu majoritatea filozofiilor,pitagorismul avea ºi un caracter aparte: Pita-gora studiase în Orient, printre fenicieni,egipteni ºi babilonieni, ºi adusese cunoaºtereaacestora în Grecia ºi apoi în Italia. În plus,chiar ºi dupã unele mãrturii din Antichitateatârzie, evreii erau la rândul lor incluºi printrefenicieni, iar Vita redactatã de Iamblichusne vorbeºte despre o posibilã vizitã la mun-tele Carmel înaintea plecãrii în lungul sejurîn Egipt7. Acest gen de mãrturii, cunoscuteautorilor renascentiºti dupã publicarea tradu-cerilor lui Marsilio Ficino ºi a textelor lui Eu-sebiu din Cezareea ºi ale lui Clement dinAlexandria, care se bazau pe istoriile pierdu-te ale lui Alexandru Polyhistor, la rândul sãuinspirat de Artapanus, istoricul evreu din Ale-xandria, erau sprijinite de afirmaþii mai vechi,de genul celor menþionate mai sus, referitoa-re la unele contacte directe între filozoful dinSamos ºi evrei. Astfel, Pitagora nu era doarpersonajul divin adorat în Antichitate demulþi greci ºi italieni, ci ºi primul care a pro-pus o sintezã între filozofia greacã pe care ocunoºtea atât de bine încã dinaintea cãlãtorieiîn Orient – care se presupune cã a fost fãcutãla sfatul lui Thales – ºi diferitele forme de în-þelepciune orientalã. Pe scurt, Pitagora a fostprimul care le-a adus grecilor ºi italienilorcunoaºterea, gândirea religioasã ºi ºtiinþaOrientului.

Totuºi, dupã distrugerea ºcolii pitagorei-ce din Italia, aceastã cunoaºtere a fost oare-cum uitatã. Cel puþin aºa ne sugereazã unuldintre cei mai importanþi biografi ai lui Pi-tagora, tot un sirian, Iamblichus din Calcis:

invocând zeii sã ne conducã ºi încredinþând lorfãptura ºi vorba noastrã, sã îi urmãm oriundene-or cãlãuzi, fãrã a deznãdãjdui la gândul lun-gului timp în care aceastã ºcoalã filozoficã afost neglijatã, ascunsã sub învãþãturi strãine ºicoduri secrete [symbola], aruncatã în umbrã denumeroase tratate false ºi neavenite ºi lovitã demulte alte greutãþi de acest fel8.

Lucrarea lui Iamblichus fusese conceputãca o introducere la un tratat masiv, în maimulte volume, despre pitagorism, tratat pecare, dupã cât se pare, acesta nu a reuºit sã îltermine. Dupã cum ºtim, o astfel de reformãpitagoreicã nu a avut niciodatã loc în sensulpurificãrii complete a filozofiei, deoarece neo-platonismul, deºi inspirat uneori de temelepitagoreice, s-a bucurat de succes, succes lacare a contribuit însuºi Iamblichus. Totuºi,încercarea acestuia din urmã de a reînvia filo-zofia lui Pitagora nu este lipsitã de impor-tanþã pentru investigaþia de mai jos. Acelaºilucru se poate spune ºi despre celãlalt perso-naj care s-a inspirat din surse neopitagoreiceºi chiar a reuºit sã salveze de la uitare câtevafragmente din lucrarea despre pitagorism alui Iamblichus, cãrturarul bizantin din seco-lul al XI-lea, Mihail Psellus9. Se poate afirmaca diferitele rãbufniri ale pitagorismului dinAntichitate ºi din Evul Mediu au fost strânslegate de un floruit mai timpuriu al unor for-me de platonism. Acelaºi lucru s-a întâmplatºi în perioada Renaºterii. Dupã ce Ficino afãcut cunoscute diferitele forme ale plato-nismului ºi neoplatonismului, elementelepitagoreice din componenþa acestor litera-turi s-au coagulat într-o teorie ce se dorea a fi coerentã, aºa cum avea sã presupunãReuchlin.

Chiar ºi aºa, o abordare mai explicitã acontribuþiei acestui filozof grec fãcutã prinprisma interesului acestuia pentru cabala nua apãrut decât la începutul secolului al XVI-lea, într-o scriere a autorului creºtin JohannReuchlin. Chiar în prima lucrare a acestuiadespre cabala, intitulatã De verbo mirifico ºipublicatã în 1494, douã mari teme cabalisti-ce erau prezentate ca fiind similare cu douãteme pitagoreice: Tetragrammatonul, care, înopinia sa, corespunde tetraktys-ului lui Pita-gora10, pe când cele zece sefirot ar corespundedecadei sacre11. Termenul de „simbol“ estefolosit de Reuchlin în mod sporadic ºi înain-te de De arte cabalistica12. Totuºi, în aceastãlucrare se înregistreazã o schimbare radicalãa perspectivei lui Reuchlin asupra lui Pita-gora. Pitagora este menþionat aici alãturi decelelalte figuri ce constituie principalele surseale prisca theologia, dupã Marsilio Ficino13.El se prezintã pe sine însuºi ca fiind un Pita-gora redivivus ºi, adresându-se papei Leon X,vorbeºte despre a sa De arte cabalistica dupãcum urmeazã:

În ceea ce priveºte Italia, Marsilio Ficino l-apublicat pe Platon, iar Jacques le Fevre d’Éta-ples l-a fãcut cunoscut pe Aristotel pentruFranþa. Voi completa modelul ºi, pentru Ger-mania, eu, Capnion, îl voi aduce la luminã pePitagora cel renãscut, sub slava numelui vostru.Totuºi, filozofia acestuia abia am reuºit a o des-luºi în cabala ebraicã, deoarece provine la ori-gini de la învãþãtorii cabalei ºi a fost apoi uitatãde strãmoºii noºtri, dispãrând din sudul Italieiîn scrierile cabalistice. De aceea, a ajuns sã fiedistrusã aproape în întregime, ºi prin urmaream scris Filozofia simbolicã [Symbolica philo-sophia] a artei cabalei pentru a face doctrinapitagoreicã mai bine cunoscutã cãrturarilor14.

Argumentaþia lui Reuchlin privind afi-nitãþile dintre pitagorism ºi cabala este cu du-blu tãiº: pitagorismul derivã din cabalism,dar, atunci când dispare, este absorbit tot însubstanþa acestuia. Într-un fel sau altul, puþi-nele lucruri cunoscute despre pitagorism potfi completate printr-o întoarcere la sursa „ori-ginarã“. Mai mult, întregul proiect îi este de-dicat papei Leon X, un florentin aparþinândfamiliei de Medici ºi ai cãrui tatã ºi bunic în-curajaserã reînnoirea corpusului literar plato-nic ºi neoplatonic. Prin urmare, nu mai eravorba doar de reînvierea unei tradiþii italiene,ci de încheierea unei acþiuni iniþiate de fami-lia papei15. Astfel, cea mai importantã contri-buþie a lui Reuchlin s-a nãscut din combinaþiadintre patriotismul italian, adeziunea la ceeace era prezentat ca fiind un proiect iniþiat cuo generaþie mai devreme in Florenþa de fami-lia de Medici ºi încercarea de a influenþa cul-tura germanã, aºa cum Ficino o fãcuse în Ita-lia ºi Jacques d’Étaples în Franþa. Redactatãºi tipãritã în momentul în care disputa pri-

CABALA

• Mormântul rabinului Jehuda Liva ben Becalel sauRabinul Löw din 1609, creatorul Golemului din ve-chiul cimitir evreiesc din Praga. Foto: Lukács József

D O S A R

Page 20: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

20 • APOSTROF

vind cãrþile evreieºti, disputã în care Reuchlinera profund implicat, ajunsese la apogeu,aceastã viziune a cabalei ca sursã originarã afilozofiei italiene ºi ca mod de reînviere aacesteia putea servi ca un argument supli-mentar în favoarea necesitãþii studiilor ebrai-ce în general ºi ale cabalei în particular.

Extrem de interesant este faptul cã Reuchlinignorã aici întreaga serie de prisci theologi ºiselecteazã ca modele de învãþãturã doar figu-rile clasice, Platon ºi Aristotel, cu care îl com-parã pe Pitagora. Ceilalþi filozofi sau magi-cieni pãgâni, Zoroastru, Orfeu sau Hermes,nu au jucat, spre deosebire de situaþia lucrã-rii De verbo mirifico, niciun rol decisiv în Dearte cabalistica a lui Reuchlin, dacã luãm înconsiderare locul central atribuit lui Pitagora.Totuºi, Reuchlin este primul gânditor creºtincare prezintã în scrierile sale cabala ca sursaunui tip major de filozofie ce ar putea fi reîn-viatã pentru binele Europei. Reuchlin afirmãcã afinitatea dintre cabala ºi pitagorism nuimplicã entitãþi diferite ce au în comun abor-dãri teologice similare, deoarece, istoriceºtevorbind, filozofia lui Pitagora provine dinsurse ebraice. Nu era nimic absolut nou înaceastã afirmaþie; sursele evreieºti ale filozo-fiei lui Pitagora ºi chiar, dupã anumite surse,originea evreiascã a acestuia fuseserã oarecum„documentate“ mult înainte de vremea luiReuchlin, dupã cum am vãzut deja. Recunoaº-terea cabalei ca sursã a gândirii pitagoreicereprezintã o schimbare decisivã ºi de mareimportanþã în statutul cabalei, dupã laudeleaduse de Pico înþelepciunii ei. Schimbarea încauzã este legatã de valul de interes în pita-gorism înregistrat în vremea Renaºterii, unfenomen evidenþiat de Heninger, ce a bene-ficiat de pe urma interesului în pitagorism arã-tat de anumiþi platonicieni târzii ºi neoplato-nicieni ca Numenius, Iamblichus ºi Porfirius.

Afirmând influenþa majorã exercitatã devechii evrei asupra lui Pitagora, Reuchlinadoptã în mod explicit perspectiva formulatãde Eusebiu din Cezareea16, marcând o întoar-cere la atitudinea Antichitãþii târzii. Pe bazasurselor de mai sus, el conchide cã „toate tra-diþiile ºi descoperirile evreieºti au fost popu-larizate de plagiatori neevrei, mai întâi îngreacã ºi apoi în latinã; nu existã nimic înfilozofia noastrã care sã nu fi fost spus maiîntâi de cãtre evrei, deºi acum aceºtia nu sebucurã de recunoaºterea pe care o meritã“17.

2. Cabala ca teologie simbolicã la Reuchlin

D EºI PICO a folosit termenul de „simbol“atât ca verb, cât ºi ca substantiv atunci

când l-a prezentat pe Pitagora în Tezele saleprivind matematica pitagoreicã, temele caba-listice nu apar în lucrarea în cauzã18. Dupã câtse pare, doar într-un singur caz, în lucrareaHeptaplus, Pico foloseºte termenul de „sim-bol“ referindu-se la o temã ce ar putea fi con-sideratã cabalisticã: alegoria patriarhilor19.Chiar mai puþin plauzibilã pare afirmaþia ca-baliºtilor evrei conform cãreia pentru a-l înþe-lege mai bine pe Pitagora ar trebui mai întâistudiatã cabala. Pentru aceºtia, studiul învãþã-turilor evreieºti nu trebuia privit ca un modde a reînvia o doctrinã greceascã pierdutã,chiar dacã se presupunea cã aceasta din urmãse nãscuse din primele.

Totuºi, aici nu ne intereseazã nici Pitagoraredivivus din vremea Renaºterii, nici cabalaaceleiaºi perioade. Chiar ºi subiectul mult maimodest al pitagorismului ºi al cabalei în gene-ral la Reuchlin depãºeºte cadrul specific alprezentului studiu. Reuchlin a devenit inte-

resat de pitagorism ºi de valenþele simboliceale acestuia pe când era încã tânãr, cu multînainte de a auzi mãcar de cabala. Totuºi, înlucrarea De verbo mirifico, acest mod de expre-sie joacã un rol minim, chiar ºi în cazurileîn care autorul discutã ezoterismul lui Pitago-ra20. Voi acorda atenþie unei teme pe care oconsider a fi crucialã pentru relaþia dintre celedouã doctrine, aºa cum apare aceasta la Reu-chlin: accentul pus de acesta pe natura sim-bolicã a ambelor. Tema a fost abordatã mairecent într-o manierã extrem de generalã, într-o traducere italianã – altminteri extrem deimportantã – a lucrãrii De arte cabalistica21.

Principala afirmaþie fãcutã de Reuchlin înaceastã lucrare de maturitate, cea mai celebrãscriere a sa despre cabala, este destul de sim-plã, dar în acelaºi timp destul de radicalã încomparaþie cu ideile autorilor anteriori, caresubscriseserã la prisca theologia. Reuchlin îiatribuie urmãtoarea declaraþie lui Philolaos,un reprezentant al pitagorismului:

Cabala nu este nimic altceva decât teologiesimbolicã (vorbind în termeni pitagoreici), încadrul cãreia [nu numai] literele ºi numele suntsemne ale lucrurilor, ci lucrurile însele sunt[semne] ale altor lucruri. Aceasta ne-a atrasatenþia asupra faptului cã aproape tot sistemullui Pitagora vine de la cabaliºti ºi cã, tot aºa, ela adus în Grecia modul simbolic ca mijloc decomunicare22.

Voi începe cu o analizã a acestei afirmaþiiscurte, dar extrem de dense. „Cabala aliudnihil esse nisi (ut Pythagorice loquar), sym-bolicam theologiam“. În ciuda afirmaþiilor cucaracter istoric menþionate mai sus privindoriginile cabalistice ale pitagorismului, des-crierea fenomenologicã a literaturii evreieºtipleacã de la pitagorism. Numai recurgând lalimbajul pitagoreic poate aceasta sã înþeleagãnatura cabalei, pe care alege sã o descrie întermeni generali ca theologia symbolica. Astfel,aceasta este esenþialmente o teologie ºi nimicaltceva. Acesta este motivul pentru care auto-rul este atât de interesat de teozofia cabalis-ticã, ºi anume de structura celor zece sefirot,practic sub influenþa recent tipãritei Porta lucisde Gikatilla, în traducerea lui Paulus Riccius,ºi a lucrãrii Sha‘arei Tzedeq, Porta justiciae,aparþinând aceluiaºi cabalist. Autorul se referãexplicit la cartea lui Riccius imediat dupãfragmentul citat mai sus.

Totuºi, acest gen de teologie este unulaparte, ce recurge la simboluri, un termen alcãrui înþeles este imediat definit. Aici apareprincipala inovaþie a lui Reuchlin în raport cupredecesorul sãu, Pico. Acesta din urmã nufoloseºte niciodatã termenul de „simbol“ pen-tru a descrie natura cabalei, pe când Reuchlinface acest lucru de zeci de ori, uneori chiar ºipentru a descrie modul adecvat de înþelege-re a Coranului23. În afirmaþia referitoare lamodul simbolic, Reuchlin evidenþiazã douãforme generale de semiozã: în prima, elemen-tele lingvistice trimit la alte lucruri ºi existãsemne pentru referenþii respectivi, iar în adoua lucrurile însele trimit la alte lucruri.Existã astfel un mod de referinþã lingvisticºi unul „substanþial“, ceea ce înseamnã cã sim-bolurile sunt potenþial pretutindeni, dincolode natura simbolicã a limbajului. Sau, mai pescurt, atât cuvintele, cât ºi lumea au dimen-siuni simbolice. Voi numi aceastã abordarelargã a simbolismului pansimbolism. Reve-nind la punctul de plecare al lui Reuchlin,cabala este o teologie care opereazã prin lec-turarea într-o manierã specificã nu numai acorpusului literar, de exemplu a Bibliei, ci ºia lumii sau cel puþin a lucrurilor. Apariþia îm-preunã a celor doi termeni, theologia ºi sym-bolica, impune o citire a referenþilor, a sim-bolurilor, iar semnificaþii acestora sunt strâns

legaþi: simbolurile nu trimit la anumite secre-te umane, de tipul celor politice, sau la secre-tele naturii, de exemplu, ci la aspecte divine.Cu alte cuvinte, teologia de ordin superiorpoate fi înþeleasã recurgând la dimensiuneasimbolicã atât a cuvintelor, cât ºi a lucrurilor,deoarece împreunã cuvintele ºi lucrurile tri-mit la divinitate sau cel puþin la subiecteleteologice. Într-adevãr, chiar ºi în De verbo mi-rifico, autorul recurge la sintagma divinitatissymbola, „simbolurile divinitãþii“24, în unul dinfoarte puþinele cazuri în care termenul de„simbol“ este folosit în lucrarea respectivã.Prin urmare, simbolurile sunt înþelese ca fiindacele entitãþi care posedã forme transmun-dane de referenþialitate, dar care în acelaºitimp dezvãluie modul în care se poate atin-ge experienþa lumilor spirituale pe care ledesemneazã.

Cum a ajuns la aceastã concluzie Philo-laos, personajul pitagoreic din dialogul ima-ginar al lui Reuchlin? Nu comparând teolo-gia cabaliºtilor cu gândirea lui Pitagora, ciînþelegând afinitãþile dintre ceea ce el numeamodurile lor simbolice: atenþia i-a fost atra-sã dupã ce a înþeles modurile de referire uti-lizate de cabaliºti. Tot aºa, în alt context, Phi-lolaos le aminteºte interlocutorilor sãi cã

ar trebui sã ºtiþi ºi sã nu uitaþi cã aproape toatãfilozofia pitagoreicã este plinã de semne pen-tru cuvinte ºi de veºminte pentru lucruri, oformã de comunicare pe care el se crede cã aadus-o primul în Grecia de la evrei, dupã cumspuneam, ºi de la egipteni25.

Deºi înþelepciunea evreilor nu este singu-ra sursã din care se presupune cã s-a inspiratPitagora, contribuþia egipteanã – mult maisemnificativã decât cea sirianã, dupã Vitae –a fost extrem de slab evidenþiatã de Reuchlin,fiind practic reprezentatã doar de referireala hieroglife26. În alt loc, acesta vorbeºte de-spre „filozofia simbolicã a lui Pitagora ºi înþe-lepciunea cabalei“27. Într-adevãr, Reuchlin nua încetat sã îºi reitereze viziunea asupra sim-bolismului pitagoreic ca izvorând din sau cafiind cel puþin extrem de asemãnãtor cu caba-la. Într-un alt pasaj, el asociazã încã o datãconceptul propriu de istorie a cunoaºterii cufenomenologia acesteia. El pune urmãtoareamãrturisire în gura celuilalt participant nee-vreu la dialogul imaginar, musulmanul Mar-ranus:

Pitagora ºi-a tras ºuvoiul de învãþãturã din infi-nita mare28 a cabalei [ºi] a cãlãuzit acest ºuvoispre pãºunile Greciei29, de unde noi, ultimiidescendenþi, ne putem iriga studiile. Ceea cespune ºi gândeºte Simon30 despre cabaliºti ºiceea ce tu spui ºi gândeºti despre pitagoreiciîmi par a fi exact acelaºi lucru. Ce altã intenþiesã aibã Pitagora sau un cabalist, dacã nu sã du-cã mintea oamenilor la zei31, adicã sã îi conducãla desãvârºita binecuvântare? O altã asemãna-re rezidã în modul în care acesta comunicã in-formaþia, interesul egal pe care îl aratã sim-bolurilor, semnelor, zicãtorilor, proverbelor,numerelor ºi cifrelor, literelor, silabelor ºi cu-vintelor. Astfel, pentru Pitagora, litera upsiloneste simbolul tinereþii32.

Ca ºi în cazul lui Philolaos, celãlalt inter-locutor începe de la transmiterea istoricã acabalei de la vechii evrei la Pitagora ºi apoi înGrecia ºi Italia, continuând apoi cu afirmaþiaconform cãreia înþelepciunea misticã evreia-scã ºi pitagorismul servesc aceluiaºi scop reli-gios: sã transporte mintea contemplatoruluiîn lumea celestã prin intermediul simboluri-lor. Aspectul teologic nu este menþionat expli-cit aici, oferindu-se în schimb descrierea uneidiscipline mai mult mistice. Atât afirmaþia luiPhilolaos, cât ºi cea a lui Marranus recurg lasimboluri ºi la efectele acestora. Am menþio-nat în paginile anterioare modul în care Reu-

D O S A R

Page 21: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

chlin îi descrie pe participanþi. Mã voi con-centra acum asupra mãrturiei lui Simon, par-ticipantul cabalist: cum înþelege acesta natu-ra cabalei? La urma urmelor, dupã cum neindicã dialogul, el este sursa de informaþii pri-vind aceastã învãþãturã pentru ceilalþi doi par-ticipanþi. Simon descrie cabala de douã oriîntr-un mod extrem de clar. În cartea întâia,acesta se referã la cabala dupã cum urmeazã:„Cabala þine de o revelaþie divinã transmisãpentru [a duce mai departe] contemplarea luiDumnezeu ºi a formelor separate, contem-plarea ducând la mântuire. [Cabala] este re-ceptare simbolicã“33.

Expresia latinã symbolica receptio sugerea-zã cã tradiþia asumatã de adevãraþii cabaliºtieste una a simbolurilor, facilitând contem-plaþia, care, la rândul ei, aduce mântuirea.Accentul pus pe natura redempþionistã acabalei pare sã reflecte interesul lui Reuchlinpentru acest subiect. Totuºi, dimensiunea her-meneuticã a percepþiei cabalei ca interpretarepare a fi un ecou al descrierii fãcute cabalei dePaulus Riccius. Riccius descria aceastã înþe-lepciune în felul urmãtor:

Facultatea numitã cabala este aceea care îm-pãrtãºeºte cunoaºterea lucrurilor omeneºti ºi acelor divine prin intermediul sensului alego-ric al legii lui Moise; numele de cabala, careînseamnã receptare, i se potriveºte foarte bine,deoarece ea se dezvãluie nu în scris, ci în modoral; nu prin argumentaþie, ci prin credinþã34.

Totuºi, pe când Riccius punea accentul penatura alegoricã a interpretãrii cabalistice aSfintei Scripturi, Reuchlin introduce terme-nul de „simbolic“ din cauza înclinaþiei salespre pitagorism. În alt loc gãsim o nouã defi-niþie datã de acesta:

Prefer sã discut ºi sã trec în revistã acele lucruricitite în cabala care consider cã nu vã vor ne-mulþumi. Voi începe cu scopul pe care îl urmã-resc aceºtia. Tot ceea ce fac, toate eforturile lorse îndreaptã nemijlocit spre un singur þel: gãsi-rea fericirii în aceastã viaþã, beatitudinea fãrãde sfârºit a epocii ce urmeazã sã vinã (în mãsu-ra în care aceasta poate fi înþeleasã)... Dobân-direa acestui lucru devine credinþã pentru ceicare o ating ºi odihna lor este netulburatã35.

Observãm cã Simon cultivã o abordare fi-lozofico-religioasã destul de comunã atuncicând este vorba despre natura cabalei: paceasufletului în aceastã viaþã, fericire în viaþa deapoi. Aceastã descriere a þelului suprem al ca-balei confirmã prima descriere fãcutã de ace-laºi Simon, precum ºi pe cea formulatã deMarranus: cabala încearcã sã inducã un anu-mit gen de experienþã spiritualã. Este o disci-plinã filozoficã, deºi depãºeºte filozofia, fiindo formã de cunoaºtere ce aduce mântuirea.Prin urmare, în toate descrierile importanteale cabalei gãsim un numitor comun: simbo-lismul – symbola divinitates, theologia symboli-ca, symbolica philosophia sau receptio symbolica.Dacã rãsfoim aceastã lucrare, atât de influen-tã, observãm cât de mult îi plãcea lui Reuchlintermenul de symbolon. Practic, el adoptã unconcept central al pitagorismului ºi îl foloseºtepentru a descrie cabala36.

Chiar ºi Simon cabalistul, care îºi mãrtu-risise iniþial ignoranþa cu privire la pitagori-sm, învaþã încetul cu încetul sã foloseascã ter-menul de „simbol“ în referirile sale la cabala.Pentru Reuchlin, simbolurile sunt cele careduc mintea cabaliºtilor aproape de divinitateºi induc o stare de beatitudine. De aceea, pelângã informaþia adusã de simboluri, acesteamai sunt capabile ºi de a ridica spiritul pânãla divinitate, într-o manierã extrem de asemã-nãtoare cu anumite forme de filozofie37. Dinacest motiv, simbolismul nu este diferit în ra-port cu filozofia, iar Pitagora este descris ca

fiind un filozof al simbolurilor. Dar cum vedeReuchlin funcþionarea simbolurilor? La unmoment dat, el descrie astfel realizarea su-premã a cabaliºtilor:

O viaþã trãitã în binecuvântare absolutã ºi ne-mijlocitã; cu ajutorul simbolurilor, toate lucru-rile lumeºti sunt îndepãrtate ºi conþinutul mate-rial este dat la o parte; forma este dezvelitãde formã, pânã când se ajunge la forma pri-mordialã, care este forma tuturor lucrurilor,fiind ea însãºi lipsitã de formã38.

Putem presupune cã, datã fiind capacita-tea de a gãsi referentul spiritual mai elevat lacare ne trimite un simbol, simbolul însuºi per-mite înãlþarea minþii spre tãrâmul spiritual.Într-un alt fragment, referindu-se iarãºi la re-nunþarea la corporalitate, Reuchlin afirmã cã

Elementele sunt numite pe rând: focul este se-raph, aerul este cherub, apa tharsis, pãmântul– Ariel39, ºi tot ceea ce existã în lumea de joseste mult mai bine denumit în lumea de sus.Lucrurile din lumea de jos pot fi grupate lao-laltã ºi numite cópii ale adevãrului, umbre40 alelucrurilor de sus, imagini, semne, urme sausimboluri prin care suntem îndemnaþi a negândi la celestele esenþe angelice, la virtuþi ºi lafapte, recurgând la un proces de abstractizaresau la vreo altã metodã, atât cât putem, datfiind înveliºul nostru corporal41.

Este evidentã aici percepþia pitagoreicã sauneoplatonicianã a elementelor inferioare caumbre ºi cópii. Prin urmare, simbolismul faceparte din valorizarea supramundanului ºi dinînþelegerea lumii de jos ca importantã doar înmãsura în care este capabilã sã înalþe minteaspre sursele spirituale. În mare, aceasta repre-zintã transpunerea unei idei pitagoreice ex-trem de importante privind viaþa idealã, ex-primatã la finele Versurilor de aur ºi expusã deReuchlin în De arte cabalistica:

Când te eliberezi de trup ajungi la eterul liberºi devii un zeu nemuritor. Atunci când laºi înurmã lucrurile lumeºti descoperi comuniunea[pe care el o numeºte elegant sustasis42, în sen-sul de „stat laolaltã“] zeilor nemuritori ºi a oa-menilor muritori43.

Reuchlin nu era complet original în a atri-bui pitagorismului origini cabalistice, dupãcum aflãm din câteva surse ebraice menþio-nate anterior. Totuºi, recursul sãu la expresiica „o filozofie simbolicã a artei cabalei“, ceapare într-unul din fragmentele citate mai sus,sau „teologie simbolicã“, într-un alt fragment,este, în opinia mea, o noutate ºi devine ex-trem de relevant pentru multe din abordãri-le ulterioare ale cabalei ºi poate chiar pentruînþelegerea esenþei simbolurilor în Europa.

Înainte de a ne referi mai în detaliu la mo-dul în care Reuchlin vedea cabala ca simbo-lism, voi trece în revistã pe scurt ceea ce seînþelegea prin simbol în sursele care ar fi pu-tut influenþa percepþia lui Reuchlin asupraacestui concept. Voi grupa aceste sensuri încinci categorii principale:

a) În pitagorism, cel mai vechi sens al ter-menului de simbol pare sã fie acela de „paro-lã“, un cod secret ce le permitea oamenilorsau zeilor sã îl recunoascã pe cel iniþiat. Înreligiile misterelor, acesta era un iniþiat în ri-tualul respectiv44.

b) Expresiile pitagoreice symbola sau acou-smata sunt la origine „fraze magico-ritualiceantice“. Prin urmare, ele sunt afirmaþii legatede anumite acþiuni, ºi nu sensuri extrase dinanumite afirmaþii45.

c) În scrierile posterioare lui Pitagora, ace-ste symbola au dobândit o semnificaþie exege-ticã, fiind vorba aici de interpretarea specula-tivã a enigmaticelor afirmaþii pitagoreice cedezvãluie o anumitã formã de disciplinã spi-ritualã46.

d) În pitagorism, cel mai important tip desymbolon este aºa-numitul tetraktys, tetradasacrã ce reprezintã nucleul acestui gen de filo-zofie47.

e) Simbolurile sunt înþelese, cel puþin laIamblichus, ca moduri de a dezvãlui semni-ficaþia ºtiinþificã a unor imagini ºi similitudi-ni, formulate iniþial pentru a transmite acestesensuri unui public mai larg48.

Mã voi referi acum mai pe larg la modulîn care Reuchlin foloseºte termenul de „sim-bol“ cu referire la materialul cabalistic. În Dearte cabalistica gãsim douã categorii princi-pale de simboluri: verticale ºi orizontale. Prinsimbolism vertical înþeleg procesul semioticce transformã materialul lingvistic dat în refe-riri la lumi de ordin superior, reflectând exactînþelegerea cabalei ca „teologie simbolicã“. Înacest sens, Reuchlin calcã pe urmele inter-pretãrilor teozofice ale cabalei, în special alelucrãrii Poarta luminii de R. Joseph Gikatilla,tradusã de Paulus Riccius ºi tipãritã cu unan înainte de apariþia propriei sale cãrþi49. Sepresupune aici cã simbolurile, referindu-sela tãrâmul sublim, stimuleazã o anumitã for-mã de înãlþare a sufletului sau a intelectuluiîn direcþia acestor tãrâmuri. Prin urmare,avem de-a face nu cu un mod de a dobândiinformaþii, ci cu o tehnicã menitã a revelaun nou tãrâm, imposibil de perceput cu aju-torul actelor intelectuale de cogniþie obiºnui-te. Din aceastã perspectivã, cuvintele, sau une-ori chiar literele însele, opereazã independentºi nu sunt înþelese în funcþie de alte cuvintesau litere.

Pe de altã parte, simbolismul orizontal es-te legat de contactul lui Reuchlin cu o altãcategorie de literaturã cabalisticã, reprezen-tatã în principal de o altã scriere a lui Gika-tilla, Grãdina nucului, cititã de acesta în ma-nuscris, în forma pãstratã la British Library,Margolioth Catalogue 74050. Deºi scrisã deacelaºi cabalist, lucrarea în cauzã reflectã oetapã mai timpurie, complet diferitã, a gân-dirii cabalistice a lui Gikatilla, din perioada încare acesta era fascinat de cabala lingvisticã.În aceastã etapã, Gikatilla nu acceptase încãviziunea teozoficã asupra divinitãþii ºi nuacorda termenului de sefirah sensul de atributdivin. Pentru tânãrul Gikatilla, cabala erapractic un set de reguli de operare a limbii,definit de trei metode principale: Gematria,Notaricon ºi Temurah. Aceste metode fuseserãîn mod repetat descrise de Reuchlin ºi, pe ur-mele acestuia, de numeroºi alþi cabaliºti creº-tini ca fiind principalul filon al cabalei. În opi-nia tânãrului Gikatilla ºi a lui Reuchlin, uncuvânt sau un set de cuvinte se leagã de altulîn temeiul unor calitãþi parasemantice, aso-ciate în principal structurii cuvântului ºi valo-rii numerice a consoanelor din acesta. Astfel,un cuvânt simbolizeazã alt cuvânt ºi aºa maideparte. Prin urmare, în loc sã þinteascã însus, spre sfera divinã, simbolurile cabalisticesunt înþelese de Reuchlin ca trimiþând la altecuvinte. Sau, folosind terminologia postmo-dernã, pe când simbolismul vertical este logo-centric, presupunând prezenþa unei metafi-zici ca sursã a sensului, al doilea tip de simbolce apare la Reuchlin este mult mai aproape demodul în care Derrida înþelegea, în termenigenerali, diseminarea. În principiu, simbolis-mul orizontal poate funcþiona chiar ºi fãrãrecursul la teozofie sau chiar la metafizicã,deoarece sensul se creeazã prin stabilirea uneirelaþii între douã cuvinte. Dupã cum am vãzutdeja, acest dublu sens al termenului de sym-bolon, mistic sau exegetic, derivã din vechiulpitagorism. Totuºi, dupã mulþi autori pita-goreici, simbolurile erau parte a strategiei luiPitagora de a-ºi face teoria de neînþeles pen-tru cei neiniþiaþi. Nevoia de a pãstra aceste

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 21

D O S A R

Page 22: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

22 • APOSTROF

secrete i-a silit pe pitagoreici sã recurgã la mo-duri de exprimare ezoterice51. Dupã cum seºtie, ezoterismul este parte integrantã a caba-lei. Cu toate acestea, cabaliºtii nu au recursdecât extrem de rar la o terminologie idio-sincraticã în dorinþa de a nu fi înþeleºi de al-þii52. La Pitagora, acele symbola aveau carac-terul unui mesaj incomprehensibil a cãruidescifrare necesita o cheie cunoscutã doarde membrii sectei ºi fuseserã concepute deînsuºi Pitagora. În textele cabalistice ebrai-ce, toate cele trei sensuri ale symbolon-uluipitagoreic sunt reprezentate de acelaºi cuvânt:sod. Acesta are de la bun început conotaþia desecret ºi a fost utilizat de cabaliºtii teozofi-co-teurgici pentru a indica simbolismul ver-tical, aºa cum era acesta folosit de tânãrulGikatilla în relaþie cu echivalenþa numericãdintre douã cuvinte. Astfel, polivalentul sym-bolon pitagoreic a fost utilizat de Reuchlinîntr-o manierã ce aminteºte de diferitelerecursuri cabalistice la termenul de sod. Cutoate acestea, aº dori sã subliniez faptul cãReuchlin nu a tradus niciodatã termenul desod ca „simbol“, ci totdeauna ca mysterium.Aparent, el era conºtient de faptul cã intro-duce un termen grecesc în discurs ºi, în ciudaapropierii sensurilor acestuia de cele ale luisod, nu le-a substituit niciodatã unul altuia.Dacã Reuchlin vedea în sod termenul ebraicpentru symbolon, ceea ce voi încerca sã de-monstrez mai jos, atunci nu avea niciunmotiv sã nu perceapã întreaga cabalã ca fiindînþelepciune „simbolicã“. Doresc totuºi sãsubliniez faptul cã aceastã înþelegere este ero-natã. Câmpul semantic al termenului medie-val de sod are multiple faþete, aplicându-seunor secrete extrem de diverse, de la celeastrale ale lui R. Abraham ibn Ezra la înþe-legerea aristotelicã a bibliei a lui Maimonides,la echivalenþele numerice ale ashkenazilorhasidici ºi, mai târziu, la simbolismul verti-cal. Nici chiar cabaliºtii medievali nu eraucapabili sã distingã cu precizie între acestesensuri diferite. De exemplu, deºi AbrahamAbulafia accepta în general ocultismul mai-monidic, tot el respingea teozofia simbolicã53.Voi exemplifica observaþiile de mai sus într-un mod mai detaliat.

(Continuare în numãrul viitor)�

Traducere de BOGDAN ALDEA

Note1. Ideea apare la Gershom Scholem, Origins of the

Kabbalah, traducere de A. Arkush, volum editatde R. Z. J. Werblowsky, JPS, Princeton: Phila-delphia ºi Princeton University Press, 1987. Veziºi M. Idel, „Jewish Kabbalah and Platonism inthe Middle Ages and Renaissance“, in Neopla-tonism and Jewish Thought, ed. de Lenn E. Good-man, Albany: SUNY Press, 1992, p. 319-352.

2. M. Idel, „Abulafia’s Secrets of the Guide: A Lin-guistic Turn“, Revue de Métaphysique et de Mora-le, vol. 4, 1998, p. 495-528, „Maimonides’ Gui-de of the Perplexed and the Kabbalah“, JewishHistory 18, 2-3, 2004, p. 197-226 ºi Elliot R.Wolfson, Abraham Abulafia: Hermeneutics, The-osophy, and Theurgy, Los Angeles: Cherub Press,2000.

3. Vezi M. Idel, Studies in Ecstatic Kabbalah, Al-bany: SUNY Press, 1988, p. 113.

4. Scholem, Origins of the Kabbalah, p. 259 ºi M.Idel, „Differing Conceptions of Kabbalah inEarly 17th Century“, Jewish Thought in theSeventeenth Century, ed. Isadore Twersky ºi Ber-nard D. Septimus, Cambridge Mass.: HarvardUniversity Press, 1987, p. 137-200.

5. Cu privire la disponibilitatea relativ limitatã atemelor pitagoreice în limba arabã la mijloculEvului Mediu, vezi Franz Rosenthal, „Some Py-thagorean Documents Transmitted in Arabic“,Orientalia, NS, 10, 1941, p. 104-115, 383-95;F. Rosenthal, The Classical Heritage in Islam,

London: Routledge, 1975, p. 40; D. J.O’Meara, Pythagoras Revived, Oxford: OxfordUniversity Press, 1989, p. 230-232. Cu privirela Nemesius din Emessa, Ioan din Damasc ºiShahrastani, care vorbesc despre Pitagora, veziHarry A. Wolfson, Studies in the History of Phi-losophy and Religion, ed. Isadore Twersky ºiGeorge H. Williams, Cambridge: Harvard Uni-versity Press, 1973, vol. 1, p. 357 ºi Sa‘id al-An-dalusi, Tabaqat al-umam, traducere de G. Bla-chere, Paris, 1935, p. 57-62. Despre Versurile deaur ale lui Pitagora traduse din arabã în ebraicã,vezi Martin Plessner, „The Translation in Arabicand Hebrew of the Golden Verses of Pythago-ras“, Eshkoloth, vol. 4, 1962, p. 58, în ebraicã.

6. Pentru pitagorism ºi cabala, vezi M. Idel, Ben:Sonship and Jewish Mysticism, London-New York:Continuum, 2007, p. 315-318 ºi în introduce-rea mea la Johann Reuchlin, On the Art of theKabbalah: De Arte Cabalistica, traducere de M.ºi S. Goodman, Lincoln-London: The NebraskaUniversity Press, 1993, p. xi-xv. Cu privire laPitagora în sursele renascentiste evreieºti, veziideea cã Pitagora a descoperit muzica în YehudahMoscato, Nefuzot Yehudah, predica I [cf. IsraelAdler, Hebrew Annotated Manuscript Sources upto circa 1840, Repertoire International de SourcesMusicales, G. Henle Verlag, 1989, p. 224] ºi Sa-muel Archevolti, ’Arugat ha-Bosem, fol. 118a [cf.Adler, RISM, p. 97], Abraham Portaleone, Shil-tei Gibborim [cf. Adler, RISM, p. 256], JosephSolomon del Medigo, Sefer ’Elim [cf. Adler,RISM, p. 119-120]. Vezi ºi R. Shelomo ibnVerga, Sefer Shevet Yehudah, ed. I., Ierusalim:Baer, 1957, p. 158.

7. Paragrafele 13-15, p. 41-43.8. Iamblichus, On the Pythagorean Life, traducere

de Gillian Clark, Liverpool: Liverpool Univer-sity Press, 1989, p. 31.

9. Vezi O’Meara, Pythagoras Revived, p. 53-85.10. Vezi ºi On the Art of the Kabbalah, p. 251.11. De verbo mirifico, p. 941.12. Evident, sunt conºtient de faptul cã termenul de

„simbol“ a fost folosit în teologia creºtinã cumult înainte, sub influenþe lui Pseudo-Dionisie,care probabil a scris o carte despre „teologia sim-bolicã“, în prezent pierdutã. Cu privire la aceas-tã teorie despre simbolism, vezi Moshe Barash,Icon: Studies in the History of an Idea, New York:New York University Press, 1992, p. 165-179.Recursul la teologia simbolicã apare ºi în seco-lul al XII-lea. Vezi M. D. Chenu, La Théologie audouzième siècle, Paris, 1957, p. 191-209 ºi lucra-rea sa Nature, Man and Society in the Twelve Cen-tury, traducere de J. Taylor ºi L. K. Little, Chi-cago University Press, 1968, p. 126-127,precum ºi Paul Ricoeur, Conflict of Interpre-tations, Evanston: Northwestern UniversityPress, 1974, p. 58-59. În orice caz, Reuchlinse referã adesea la Pitagora ca sursã a recursu-lui sãu la termenul de simbol. Fãrã îndoialã, uti-lizarea anterioarã a acestui termen în gândireacreºtinã a facilitat adoptarea terminologiei pita-goreice. Vezi Robert Murray, „Recent Studies inEarly Symbolic Theology“, The Heythrop Journal6, 4, 1965, p. 412-433. Reuchlin a fost evidentinfluenþat de Pseudo-Dionisie. Vezi M. Idel, En-chanted Chains, Techniques and Rituals in JewishMysticism, Los Angeles: Cherub Press, 2005,p. 192-193.

13. De verbo mirifico, p. 903, 949.14. Vezi Reuchlin, On the Art of the Kabbalah, p. 39.

Vezi ºi S. K. Heninger Jr, Touches of Sweet Har-mony: Pythagorean Cosmology and RenaissancePoetics, San Marino, 1974, p. 245.

15. Ficino a tradus lucrãri greceºti ºi elenistice lainvitaþia familiei de Medici.

16. On the Art of the Kabbalah, p. 129.17. Ibidem, p. 131.18. S. A. Farmer, Syncretism in the West: Pico’s 900

Theses, 1486, Medieval and Renaissance Textsand Studies, Tempe, Arizona, 1998, p. 334-337.

19. Heptaplus, poema a doua, Opera, p. 6-7; Farmer,Synchretism in the West, p. 81.

20. De verbo mirifico, p. 944.21. Vezi G. Busi in Johannes Reuchlin, L’arte cab-

balistica, a cura di Giulio Busi e Saverio Campa-nini, Firenze: Opus Libri, 1995, „La Qabbalahcome opzione simbolica“, p. VII-XXI.

22. On the Art of the Kabbalah, p. 241. În legãturãcu acest text, vezi Andreas Kilcher, Die Sprach-theorie der Kabbala als Aestetisches Paradigma,Stutgart, Weimar: J. M. Metzler, 1998, p. 107.

23. On the Art of Kabbalah, p. 203.

24. De verbo mirifico, p. 947. Vezi ºi Elliot Wolfson,„Language, Secrecy, and the Mysteries of Law:Theurgy and the Christian Kabbalah of Johan-nes Reuchlin“, Kabbalah, vol. 13, 2005, p. 20-21.

25. On the Art of Kabbalah, p. 225.26. Vezi M. Idel, „Kabbalah, Hieroglyphicity and

Hieroglyphs“, Kabbalah, vol. 11, 2004, p. 11-47.

27. On the Art of Kabbalah, p. 357.28. Pentru metaforele oceanice, vezi ºi De verbo miri-

fico, p. 942.29. Pentru pãºuni, vezi ºi ibidem, p. 243.30. Numele aparþine unui cabalist spaniol fictiv, unul

dintre interlocutorii prezenþi în cartea lui Reu-chlin.

31. Vezi ºi ibidem, p. 99, 239, 243. De verbo mirifi-co, p. 944.

32. Ibidem, p. 233.33. Ibidem, p. 63 „Est enim Cabala divinae revela-

tionis, ad salutiferam Dei et formarum separa-tarum contemplationem traditae, symbolicareceptio“, Basel: Pistorius, 1587, p. 620.

34. De Coelesti agricultura, Pistorius, p. 120: „Ca-bala ea facultas dicitur, quae divinarum huma-natumque rerum arcana, per Mosaicae Lei ty-pum Allegorico sensu insinuat, quwm quideminsinuandi modum; quia nullo rationis discursunec calamo, sed auditu et fide tantum recipi-tur: cabalam, id est, receptionem, apellare libut“,traducere de Blau, The Christian Cabala, p. 67.Pentru o altã descriere a Cabalei, ce utilizeazãtermenul de alegorie, dar de data aceasta subinfluenþa lui Abulafia, vezi ibidem, De Coelestiagricultura, p. 115-116.

35. Ibidem, p. 243.36. În legãturã cu înþelegerea pitagoreicã a symbola,

vezi Walter Burkert, Lore and Science in AncientPythagoreanism, traducere de Edwin Minar, Jr.,Cambridge, Mass.: Harvard University Press,1972, p. 166-192. Despre simboluri în neopla-tonism, probabil sub influenþa lui Pitagora, veziGregory Shaw, Theurgy and the Soul: The Neo-platonism of Iamblichus, Penn State UniversityPress, University Park, Pennsylvania, 1995, p.48, 84, 85, 110, 162.

37. Vezi On the Art of the Kabbalah, e.g., p. 45, 99,231.

38. Ibidem, p. 45.39. Ar trebui sã fie ’Erelim.40. Vezi ºi On the Art of the Kabbalah, p. 123.41. Ibidem, p. 103. Pentru abstractizare, vezi ºi infra,

p. 123, 231.42. În legãturã cu acest termen, vezi Johan C. Thom,

The Pythagorean Golden Verses, Leiden: Brill,1995, p. 182, 184-18.

43. On the Art of the Kabbalah, p. 197. Vezi ºi ibi-dem, p. 173, 201, 205, 231. În legãturã cu ace-ste versuri ºi contextul lor, vezi Thom, The Py-thagorean Golden Verses, p. 181, 223. Reuchlin apus laolaltã versuri care nu se succed în Versurilede aur.

44. Burkert, Lore and Science, p. 177, 179. Vezi Reu-chlin, On the Art of the Kabbalah, p. 187.

45. Burkert, Lore and Science, p. 176-177.46. Vezi nota 12 de mai sus.47. Burkert, Lore and Science, p. 187-189 ºi Thom,

The Pythagorean Golden Verses, p. 174-176.48. Vezi O’Meara, Pythagoras Revived, p. 99; Reu-

chlin, On the Art of the Kabbalah, p. 207.49. Vezi Bernd Roling, Aristotelische Naturphilosophie

und christliche Kabbalah im Werk des Paulus Ric-cius, Tübingen, 2007, p. 358-362.

50. Acest manuscris i-a fost trimis în 1495 unuiprieten al lui Reuchlin ºi este redactat într-oscriere rabinicã ashkenazi.

51. Vezi Iamblichus, On the Pythagorean Life, par.104, p. 127-129; par. 227, p. 223.

52. Cu toate acestea, o astfel de abordare apare înscrierile lui R. David ben Yehudah he-Hasid sauale cercului lui Nahmanides.

53. Vezi Moshe Idel, Kabbalah: New Perspectives,New Haven: Yale University Press, 1988, p.202. Pentru secrete în Evul Mediu vezi MosheHalbertal, Esotericism in Jewish Thought and ItsPhilosophical Implications, traducere de JackieFeldman, Princeton: Princeton Univeristy Press,2007.

D O S A R

Page 23: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 23

Diagnoze ºi terapiiactuale

T REBUIE SÃ admitem cãpolitica, administraþia

sau economia autohtonãoscileazã adesea între indi-ferenþã ºi promiscuitate.Precaritatea reperelor inte-lectuale ºi lipsa unor viziu-ni clare au dus la compro-miterea instituþiilor publice,la o stare patologicã a socie-tãþii, ce pare astãzi insolubilã. Ultimul vo-lum al filosofului Andrei Marga, Diagnoze:articole ºi eseuri (Editura Eikon: Cluj-Na-poca, 2008), este o carte „a sincronicitãþii“,în sensul dorinþei vãdite a autorului de asurprinde maladiile timpul pe care le traver-sãm noi astãzi. Cartea este, în egalã mã-surã, un volum scris pe tonul personal alcelui ce reflecteazã asupra viitorului, asu-pra posibilelor soluþii ce pot fi date crizeilumii contemporane. Diagnozele sunt indis-pensabile în cazul unei patologii sau crize,fie de naturã fiziologicã, fie una ce þine deîntregul societãþii. Dar ele sunt profitabilepentru toþi cei ce sunt preocupaþi de re-structurarea societãþii, de filosofi, sociologisau politologi. „La noi diagnozele nu suntfrecvente, precum în alte þãri, aici fiind maimare separarea între cei ce iau decizii ºi ceice cautã sã cunoascã societatea ca societate.Chiar dacã se poate spune cã slaba capaci-tate politicã, carenþele administraþiei ºi fira-va capacitate de analizã nu sunt strãine unade alta.“

Dacã politica însemna, odinioarã, o pre-lungire a moralei sau o dezbatere în interespublic, ea este vãzutã astãzi ca o practicã„în care se asumã cã este nevoie mai ales deºefi, o politicã în care statul este redus lao asociaþie, o politicã în condiþiile subdez-voltãrii «gândirii politice» ºi ale ignorãrii«interesului public», o politicã ce opereazãcu înþelesuri depãºite ale democraþiei ºi estelipsitã de proiecte“. Astfel, în România (ºinu doar aici), la ora actualã, dialogul cu ºipentru oamenii de rând este înlocuit cuparvenitismul; dorinþa de schimbare cuvoinþa de putere; efortului depus în interespublic îi este preferatã cãutarea eternã aunui vinovat. Verdictul dat de autor este,deci, cât se poate de radical: „într-o þarãcare are nevoie de reforme pentru pune-rea în valoare a «posibilitãþilor extraordi-nare din oamenii de rând» politicienii suntmai preocupaþi sã exploateze ocazia înfavoarea proprie, decât sã proiecteze dez-voltãrile în interes public“.

Iar dacã starea de fapt a lumii noastreeste una cvasipatologicã, cauzele bolii tre-buie identificate la toate nivelurile. Volu-mul Diagnoze: articole ºi eseuri sondeazãmaladiile ce afecteazã România, Europa ºilumea în întregul ei. În egalã mãsurã, car-tea urmãreºte sã surprindã cauzele boliiprintr-o imagine exhaustivã datã spaþiuluiîn care ea se manifestã, deci a societãþii.Astfel, investigaþia se articuleazã la nivelulanalizei culturale, cea a societãþii, a politi-cii (gânditã la nivel global), filosofiei sauteologiei actuale.

Ultima secþiune a volumului este dedi-catã, în mod surprinzãtor, fotbalului, într-un mod diferit de cel al lui Raymond Aroncare compara politica cu un meci de fotbal.Cititorul neatent trebuie prevenit din timp:fotbalul reprezintã, cel puþin din punctulde vedere al bãrbaþilor, o viziune asupralumii. Astfel, ei se simt obligaþi sã facã afir-maþii, sã dea prognoze competente despreacest joc, despre strategiile care o articu-leazã ºi industria giganticã care s-a conso-lidat pe umerii ei. Textele scrise de AndreiMarga, la invitaþia unui cotidian clujean, cuocazia Campionatului Mondial de Fotbaldin Germania, cred cã ar trebui citite dinaceastã prismã. Mai mult, aceste paginitind sã reflecte o pasiune a autorului lor,având darul sã umanizeze orice profesorsau filosof imaginat, adesea, doar în spate-le unei catedre confortabile ºi nu la un mecide fotbal.

Volumul Diagnoze poate fi citit la rân-dul sãu ca un „meci“, ca o competiþie deidei, ca o rãfuialã cu superfluul, cu efeme-rul. Andrei Marga îºi dezvãluie în aceastãcarte, prin tonul personal al scriiturii, o altãlaturã a sa: este erudit fãrã a fi meticulos,vizionar fãrã a fi moralist ºi este educativfãrã a fi didactic. El nu ne vorbeºte pe unton revendicativ-absolutist, ci pe cel al unuigânditor care cunoaºte precis dezbaterilemajore din lumea internaþionalã contem-poranã. În acest context, el rãmâne, în modconstant, unul dintre acei puþini intelectualiechilibraþi care ne aratã repere, pentru a nune rãtãci în lumea agitatã ºi arogantã deastãzi.

Cinismul exasperat

P OET AL exasperãriifiziologice, Nico-

lae Coande resimte cufrenezie dramele ºi tri-bulaþiile corpului, în-tr-o scriiturã densã,acutã, antiretoricã, oscriiturã în care tona-litatea ironiei groase,amprenta grotescului ºi reprezentãrile teri-fiante se regãsesc cu egalã îndreptãþire.Recentul volum Vânt, tutun ºi alcool (Ti-miºoara: Editura Brumar, 2008) nu facedecât sã amplifice toate aceste registre alefiinþãrii poetice, la care se adaugã o dozãînsemnatã de sarcasm, pentru a nu maivorbi de cinismul pe care critica literarãdeja l-a identificat în substanþa poemelorlui Coande. Individualismul „sfidãtor“ e oînsuºire pe care Gheorghe Grigurcu, depildã, a subliniat-o cu suficientã insistenþã

(„Nicolae Coande vãdeºte o substanþã indi-vidualizantã sfidãtoare, împinsã pânã-nmarginile sale cele mai inconfortabile carenu sunt ale unei poze, ci ale unui fel de afi. E o confesiune amarã pânã la o durita-te formal dar ºi normal extremã. Tandreþeasa se rãstoarnã pe reversul sãu, care-i defi-neºte faþa în negativ, însã n-o suprimã, ci oîncarcã de-o sumbrã energie. [...] Cu ojustã intuiþie poeticã, Nicolae Coandesãvârºeºte astfel joncþiunea între individua-litatea sa reducþionistã, rebelã la orice actintegrator, ºi generalitatea maximã care estelumea doritã precum un aliment de soi laospãþul unor antropofagi.“). Iluzia uneivieþuiri anonimizante se întretaie, în poe-mele lui Nicolae Coande, cu sentimentulcaptivitãþii în sfera habitudinilor alienante,dar ºi cu senzaþia persistentã a unei exi-stenþe mecanomorfe („Anul ãsta iluzia cãsunt în viaþã/ e mai groasã decât praful/ depe geamul din bucãtãrie/ intru ºi ies ca ungândac din pantof/ laptele doarme în carne/umbra mã târãºte afarã/ ceva oriental îmistrãbate ºira spinãrii/ sfoara îmi iese din cap/ºi vibreazã o clipã./ Înghit cârligul ãsta cunepãsare.“). Reportaje ale infernului coti-dian, poemele lui Nicolae Coande nu suntmai puþin autoportrete ale unui eu liricneliniºtit, ce-ºi expune, cu un vag aer tea-tralizant, exasperãrile ºi freneziile, cinismeleºi sarcasmele, relevând, totodatã, misterulunei transcendenþe tratate cu ironie beni-gnã („Eu nu sunt lumea. Îmi vãd de alemele/ inutil precum elicea norilor care nuºtiu cã plouã/ peste lume./ Buzele melesubþiri dispreþuiesc configuraþia filozoficã/a lumii/ în vreme ce gustã cu plãcere car-nea ei neagrã/ sufletul întins ca o piele/ decâine la soare/ imperialismul plãcut al celuicare a fãcut/ lumea fãrã rest./ Sunt depar-te ca ºi cum aº fi imposibil o femeie/ alcãrei miros natural supune oraºul./ Defapt/ nu miroase“).

Gustul ratãrii, al abuliei ºi al refuzuluioricãrei convenþii e transcris într-un poemprecum Eºti bãtrân când scrii pe de lãturi, încare, dincolo de infuziile, implicite sau ex-plicite ale unei intertextualitãþi tipic post-moderne, regãsim ºi ecouri vagi ale unuiexpresionism þinut mereu la rece, mãsuratºi atroce: „Probabil cã se întâmplã cum aspus brumaru: încetul/ cu încetul nu maipoþi scrie/ te sui în pat ºi tragic plapumapeste cap/ atenþia pentru viaþa de aici scadepreocupãri vechi/ dispar într-un noriºor cumansardã/ cu timpul se constatã o îngu-stare a interesului/ pentru ce fãceai mai ieri– când scriai/ «scãderea elanului vital ideiprevalente de auto-învinovãþire/ culpabili-tate idei de suicid dispoziþie depresivã»/prietenii se rãresc/ spui chiar dacã minþi totmai des adevãrul/ chiar dacã «adevãrul nue deopotrivã cu mintea/ pentru cã ar în-semna sã fie schimbãtor ca mintea»/ (filo-zoful Bizonul)/ se întâmplã sã nu scriuchiar ºi când aº putea/ acoperi cu scrisulmeu/ palma rotundã a unei femei – cu ulti-mul vers cãzut peste faþa de masã din bu-cãtãrie:/ eºti bãtrân când scrii pe de lãturi“.Metafora pamfletarã, scriitura agresivã, to-nalitatea vindicativã – sunt elemente alelirismului lui Nicolae Coande, pe care cri-tica literarã le-a pus deja în evidenþã (Al.Cistelecan vorbea, de pildã, de faptul cã„iritaþia profeticã nu s-a stins cu totul înscrisul sãu ºi ea e recuperatã printr-un felde expresionism de represiune. Poetul uti-lizeazã scriitura în acte de represalii, rãsu-

Page 24: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

24 • APOSTROF

cind vindicativ pamfletul ºi exersând me-tafora în terifianþã. Scriiturii sale nu-i dis-place teroarea ºi ea acþioneazã, de regulã,în afront, ascunzând sarcasmul sub inducþiiviscerale. E modul lui Coande de a discre-dita ºi de a stigmatiza, resemantizând natu-ralismul notaþiilor într-o lamentaþie clan-destinã“). Substratul elegiac al acesteipoezii, care poate fi abia detectat dedesub-tul scriiturii vitriolante ºi sarcastice, redãtocmai fãrâmele de transcendenþã („firimi-turi de vis“) pe care eul liric le identificãîntr-un univers de o frapantã lipsã de coe-renþã, un univers autotelic ºi tautologic, încarenþele sale de logicã ºi de rost etic, ca înCu gura toatã: „Ar fi ca poeþii sã se auto-traducã/ bolnavii sã-ºi dea singuri binecu-vântarea/ de pe urmã/ iar pâinea sã scoatãdinþi sãlbatici la noi – /la noi bolnavii auto-traduºi ai ãstei lumi/ cu zgurã-ntre dinþi./Atâta lipsã de umor e-un fapt trist/ desigur/dar justiþia lumii nu e apanajul vreunuidoarme-umbrã/ ca mine:/ poeþii sunt tra-duºi rând pe rând de/ marele traducãtor/bolnavii sunt cusuþi ºi îngropaþi în ordi-ne/ chiar de blândul duhovnic al tradu-cãtorului/ iar pâinea, ei bine, pâinea/ se mã-nâncã singurã la o masã unde noi/strângem cu grijã firimituri de vis/ cu cerulgurii tot izbit de-un damf de armonie ºi/tone de carismã uzurpatã“.

Poetica negativitãþii, la care se dedãNicolae Coande, nu exclude însã tentaþiaexorcizãrii propriilor angoase ºi exasperãri,prin intermediul unor viziuni introspecti-ve, în care datele pactului autobiograficcapãtã, pe alocuri, un timbru expresioni-st, prin voluptatea spasmului, transcris înregistru al urgenþei, prin refularea în abi-surile insondabile ale fiinþei ori prin decu-parea unor detalii tensionate la maximum,revelatorii prin forþa de sugestie a drame-lor fiinþei: „Nu se apropie nimic nimeni/nu se îndepãrteazã/ obiºnuita voce rezistãalãturi/ puterea mea stã într-o ofelie/ arun-catã-n fântânã./ Sunt antrenat sã pierd to-tul./ Tot ce am ºtiut vreodatã e scris pepereþi/ iubirea îºi desface picioarele ºi varsãafarã/ un amãnunt de prisos:/ numelemeu“. Pe de altã parte, denunþând derizo-riul propriului corp ori detracarea univer-sului, poezia lui Nicolae Coande nu aban-doneazã cu totul nostalgia, abia presimþitã,a salvãrii, tentaþia soteriologicã, care nu setransformã, însã, în narcozã idealistã, ci,mai degrabã, în corectiv beatificant al uneiviziuni a spasmului ºi grotescului existen-þial. Ilustrativ e, poate, poemul Porþiunineobservate ale trecutului: „Când am aflat cãDumnezeu duce lupte grozave/ în altã par-te din univres/ în timp ce noi îl tot aºtep-tãm cu mucii la gurã/ mi s-a fãcut brusc silãde mine. M-am ridicat din pat/ m-am dusîn bucãtãrie am luat cuþitul de pâine/ aîncercat viclean sã-mi scape dar l-am þinutstrâns/ pânã am simþit cum trece sângeleprin el/ ºi l-am fãcut sã simtã durerea pecare am încercat-o/ atunci când porþiunineobservate ale trecutului/ se-aratã brusc lafereastrã sã-mi spunã/ cã viaþa n-a fost tottimpul aici: o dimineaþã/ pe limba unei fe-mei de-o noapte în zona mea de avarie./ Îþisuflã în faþã: miroase a om pãrãsit./ Un inscare scoate din buzunarul de la piept/ pu-þinã pâine sãracã./ Doar puterea se poateuni/ cu o altã putere“.

Radiografie a „stãrii de neant“ (MarinMincu), fãrã sã-i lipseascã nici „tonalita-

tea misterioasã ºi oracularã a profeþilor“(Dan Cristea) ori „disperarea atroce carehrãneºte negre viziuni“ (Mircea A. Diaco-nu), poezia lui Nicolae Coande vãdeºte, înacest volum, o radicalizare, dacã nu a viziu-nii, mãcar a expresiei. ªi nu mã refer laexpresiile „tari“, explicite („marile cururidin infernul vesel Craiova“, „vorbele decãcat“ etc.), pe care autorul, pe urmele ulti-melor generaþii lirice „dezinhibate“ le folo-seºte (expresii care ar fi putut liniºtit sã lip-seascã din volum, fãrã a impieta prea multasupra mesajului liric). Radicalizarea teri-fiantului ºi a grotescului e, în fond, o ati-tudine de reacþie a unui eu liric ultragiat, odefulare a traumei prin supralicitare a im-precaþiei ºi a deriziunii, într-o scriiturã ten-sionatã, acutã, ce traduce ºi sentimentulurgenþei ºi exasperarea unui cinism princare e denunþat relieful anomic al unei rea-litãþi convulsive, atroce, purtând în sinetoate însemnele detracãrii.

Istoria la MAX

„M Ã SIMÞEAM ca ºi cândîn cãpãþâna mea s-ar

fi deschis brusc uºa unuicuptor încins. În cartea astaera vorba despre mine.“ –cu astfel de fraze se deschi-de irezistibil ultimul romanal Doinei Ruºti, Fantomadin moarã (Iaºi: Polirom,2008, 423 pagini). Trei poveºti principalese articuleazã în text: prima este povesteaautobiograficã a Adelei Nicolescu, alter-egoauctorial pânã la un punct. Aceasta des-coperã, ca într-un text al lui Borges, cã alt-cineva i-a scris viaþa, în detalii prea per-sonale pentru a le fi aflat din altã parte.Investigaþia ei asupra lui Florian Pavel, pre-tinsul autor, ne conduce spre a doua pove-ste, a romanului din roman: Adela îl desco-perã pe Pavel, precum ºi plagiatul lui de peun site misterios, numit chiar stafia.ro.Suprapunerea dintre destinul Adelei ºi isto-ria pe care ea o citeºte uluitã pe site-ul sta-fiei nu este niciodatã perfectã: destinul scrisse aflã în continuã metamorfozã, îºi schim-bã permanent datele ºi este „corectat“ deintervenþiile alternative ale protagonistei.Totuºi, destul de curând, Adela Nicolescupare sã fie ea însãºi înghiþitã în textul în carealtul a scris-o, corecturile ajungând tot maipuþin marcate (inclusiv grafic) ºi topin-du-se, spre jumãtatea romanului, într-o sin-gurã mãrturie. În fine, a treia poveste câº-tigã teren de aici înainte ºi constituieadevãrata metaficþiune istoriograficã dintextul Doinei Ruºti. Este vorba despre„istoria de cauciuc ars“ a Comoºtenilor, un sat real din sudul României, undecomunismul intervine pe negândite în vieþi-le tuturor, modificându-le ireversibil. Fina-lul romanului conþine povestea unei isto-rii mult mai vechi, în care se înnoadã fatal– ºi retrospectiv – firele care o vor conduceulterior pe Adela spre scrierea propriuluidestin. Moara în care bântuie fantoma de-numitã Max, dupã numele inscripþionat pebutonul portocaliu care se materializeazãdinaintea Adelei de câte ori fantoma ur-meazã sã loveascã, moara „ca o cruce roºie“ sigileazã, precum secera ºi ciocanul de pestema comunistã, aceastã istorie com-

plexã, aºezând-o sub semnul capriciilorspectrale.

O anumitã neutralitate a scriiturii puneîntregul roman la adãpost de patetism. Ar-tificiul tehnic este cel pe care îl foloseºte unGünter Grass în construcþia revoltãtoruluisãu toboºar: blocarea protagonistului înipostaza de copil. Copil fiind, apoi adoles-centã, Adela percepe mai întâi sensurilemagice, apoi pe cele concrete ºi joacã nai-vitatea în legãturã cu sensurile abstracte.Ceea ce nu se rosteºte nu existã, dupã cumabsenþa explicaþiilor întreþine masca naivã:„Securitatea, mai târziu mângâiatã Secu, eraprezentã în toate discuþiile, dar eu n-amvãzut niciodatã un securist ori n-am ºtiutsã-l recunosc. Pentru mine, singura primej-die venea din moarã“. Romanul este bistra-tificat: prima parte este scrisã urmãrind pri-virea Adelei-copil asupra unei lumi a cãreischimbare este presimþitã ºi anunþatã prinsemne incredibile (v. apariþia lui Dumnezeuîn chip de pitic „cu cap mototolit, ca ºicând ar fi fost fãcut din cocoloaºe de hâr-tie“, amintind de alt roman al autoarei,Omuleþul roºu). Crime inexplicabile, dispa-riþii misterioase, morþi incerte sunt citite decãtre Adela în ordinea tulburãrilor stârnitede fantoma din moarã. Abia în partea a do-ua, cea realistã, ele capãtã un discurs cau-zal, justificându-se ca atrocitãþi cotidiene aleunor autoritãþi locale. Nu aº vorbi, precumHorea Gârbea, despre realism magic în ca-zul Doinei Ruºti, ci despre metaficþiune is-toriograficã. Mai degrabã decât modelulMarquez, romanul de faþã activeazã mode-lul unui Salman Rushdie din Ruºinea, undeo bestie infernalã, apocalipticã, se naºte ºise hrãneºte din dezechilibrul fundamentalal unei comunitãþi care ºi-a pierdut deprin-derile umane, obiºnuinþa de a oferi drago-ste, precum ºi conºtiinþa propriei responsa-bilitãþi istorice. Max, fantoma din romanulDoinei Ruºti, funcþioneazã ea însãºi ale-goric, pentru a da un singur chip istorieicelei noi: „ºtia cã este el, dar spera încã sãnu fie aºa, aºteptând în teroare urmãtorulpas. ªi acesta se produse cu precizia obiº-nuitã: o cãldurã umedã îi cuprinse ceafa, caºi când o limbã mare, ca a unui bivol, ar filins-o în bãtaie de joc“. Oroarea istoriei ca-pãtã trup fantomatic în moara cea roºie,precum ºi un buton de activare ubicuu (ase vedea aici ºi sensurile mecaniciste aleproiecþiei destinului comunitar).

Romanul Fantoma din moarã este o reu-ºitã evidentã la cel puþin douã niveluri. Pri-mul este chiar nivelul subiectului, iar reuºitavizeazã aici modul de corporalizare ficþio-nalã a unei mãrturii cu valoare de docu-ment individual. Al doilea este nivelul dis-cursului romanesc ºi al strategiilor narative,unde gãsesc salutarã alãturarea unei plasti-citãþi epice ieºite din comun (mult mai vizi-bilã în prima parte a cãrþii) ºi a unei inte-ligenþe tehnice aduse la zi. Consider cãpunctul forte al întregii construcþii se aflãîn primele douã sute de pagini, unde ficþio-nalizarea este suveranã ºi unde cheile de lec-turã sunt oferite cu mare zgârcenie. În ro-manul realist din celelalte douã sute depagini intervenþia mãrturiei „aºa cum afost“ duce inevitabil la subþierea mizei fic-þionale, deºi textul câºtigã în autenticitate.În ultima parte a cãrþii vedem în acþiuneºi feminitatea pulsionalã, de registru acut,a scrisului prozatoarei, atât în opþiunile eitematice (v. povestirea abuzurilor în ordi-nea corporalitãþii, a biologiei imediate, ca

Page 25: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 25

în cutremurãtoarea scenã a avortului), câtºi în cele stilistice. Romanul ar merita oanalizã separatã în ordinea mizei sale meta-ficþionale, el lansând inclusiv provocãripo(i)etice, constituindu-se ºi într-un romandespre posibilitãþile de reprezentare expo-nenþialã ale romanului, chiar dacã princi-pala lui temã este relativitatea culpei, dar ºia nevinovãþiei, fie ele colective sau indivi-duale.

Fantoma din moarã completeazã strãlu-cit raftul tot mai interesant de istorii româ-neºti alternative ale comunismului. Estevorba despre o istorie ficþionalã, fãrã sã fiefictivã, o istorie „micã“, opusã din rãspute-ri istoriei „mari“. Nu am în vedere vreo for-mã de reparaþie istoricã, ci o compensaþieimaginalã: asemenea istoriei mari, Maxºterge chipurile vinovaþilor absoluþi, ofe-rindu-le chipul arhetipal al unui vinovatrelativ, comun. La fel, fantomatica sa apa-riþie reduce la tãcere voci individuale, mereuameninþate de un pericol nevãzut ºi impo-sibil de contracarat. Prin recul, istoria micãa Doinei Ruºti construieºte ficþional o lumede voci individuale „ca ºi cum povesteaunui singur om ar putea sã însemne ceva înistoria atât de stufoasã a milioanelor de oa-meni“.

O sintezã a diversitãþii

CENTRUL DE Studii Tran-silvane al Academiei

Române a oferit în cursulacestui an publicului in-teresat oportunitatea unuicontact aprofundat cu oproblematicã extrem de pre-zentã pe agenda publicã asocietãþii româneºti, fãrã sã-ºi fi epuizat capacitatea de a genera dezba-teri. Volumul Schimbare ºi devenire în istoriaRomâniei, coordonat de Ioan Bolovan ºiSorina Paula Bolovan, valorificã editorialexpunerile prezentate în cadrul ConferinþeiInternaþionale cu tema Modernizarea înRomânia în secolele XIX-XXI, organizatã laCluj-Napoca în zilele de 21-24 mai 2007de cãtre Academia Românã, prin Centrulde Studii Transilvane, în colaborare cuUniversitatea „Babeº-Bolyai“, prin Centrulde Studiere a Populaþiei, ºi reuºeºte, pe par-cursul a 772 de pagini, sã menþinã cititorulîn atmosfera doctã ºi în acelaºi timp coloc-vialã specificã amfiteatrului. Reunind con-tribuþiile unor autori ce aparþin unor gene-raþii diferite, de la specialiºti consacraþi peterenul istoriei civilizaþiei ºi culturii, socio-logiei sau economiei la tineri cercetãtoridornici sã-ºi câºtige dreptul de cetate în-tr-o republicã a scrisului românesc ce resim-te ea însãºi provocãrile modernizãrii, lu-crarea îºi îndeplineºte obiectivul asumatprogramatic prin cuvântul introductiv, acelade a fi punctul de plecare al unor viitoaredezbateri pe care largul spectru tematicatins le incitã. Nota comunã a acestui demers ºtiinþific constã în refuzul con-strângerilor interpretative sau al confor-mismului. Autorii nu cautã cu orice preþprivilegiul unei originalitãþi facile, aduc îndezbatere subiecte frecventate de publicis-tica de la noi, într-o manierã conformã cu

Florin Soporan

exigenþele ºtiinþifice asumate ºi reuºesc oconciliere beneficã cu inovaþia. Cele zecesecþiuni care compun volumul se circum-scriu unor arii tematice clare, respectând ocondiþie esenþialã a modernitãþii, libertateade opinie ºi pluralismul de idei.

Tema plasatã în deschiderea acestei dez-bateri corespunde cu momentul care a rã-mas în conºtiinþa colectivã drept o majorãpunere în cauzã a succesului procesului demodernizare a României, rãscoala þãrãneas-cã din 1907. Autorii studiilor îºi asumãconºtient o sarcinã evitatã în ultimele dece-nii de istoriografia româneascã, aceea de areaduce în cadrul dezbaterii ºtiinþifice uneveniment confiscat de discursul politic, cuabordãrile sale dogmatice. Studiul lui AlinCiupalã propune o trecere în revistã a sur-selor documentare publicate pânã în pre-zent, dar formuleazã ºi o interpretare pro-prie asupra cauzelor miºcãrii þãrãneºti,plasate în discrepanþa dintre sfera publicã ºicea privatã ºi în raporturile centru-periferie.Conform grilei propuse de autor, societatearomâneascã se confrunta la începutul seco-lului XX cu o incompatibilitate a prioritãþi-lor, între universul urban, vãzut ca vector almodernizãrii, ºi lumea agrarã majoritarã,dar rãmasã la periferia interesului public.Articolul lui Damian Hurezeanu abordeazão temã cu reverberaþii de o acutã contem-poraneitate, cea a României profunde, afla-te la periferia interesului teoreticienilor ºiistoricilor civilizaþiei româneºti. Analiza sapleacã de la prezenþa problematicii rurale lanivelul exegezelor din epocã, de la teoriaformelor fãrã fond a lui Titu Maiorescu laNeoiobãgia lui Constantin Dobrogeanu-Gherea ºi la Istoria civilizaþiei române mo-derne a lui E. Lovinescu. Urmãtoarele treicontribuþii au în vedere reflectarea eveni-mentelor în relaþie cu proximitatea externã.Alexandru Porþeanu abordeazã tema even-tualei intervenþii externe împotriva rãscu-laþilor, care a preocupat opinia publicã înprimãvara anului 1907. Utilizând o docu-mentare solidã, de la rapoarte diplomaticeºi scrieri memorialistice la relatãri de presãºi discursuri publice, autorul ilustreazã evo-luþia subiectului de la zvon public ºi rela-tare de presã la instrument în jocul politicde la Bucureºti. Silvana Rachieru oferã oreconstituire a evenimentelor din perspec-tiva rapoartelor diplomaþilor otomani aflaþiîn misiune în diverse zone ale României, cuaccent asupra episoadelor violente, redatecu o cadenþã jurnalisticã. O încercare simi-larã îi aparþine lui Mircea Mãran, de aceastãdatã fiind avute în vedere ecourile rãscoaleiîn revista sârbã Politika. Rãscoala ca mo-ment al clarificãrilor unei conºtiinþe con-temporane face obiectul eseului MarteiPetreu, care aduce în atenþie o scriere preapuþin analizatã pânã acum, aparþinând luiI.L. Caragiale, 1907, din primãvarã pânã-ntoamnã. Pornind de la fixarea acesteia înbiografia culturalã ºi politicã a scriitorului,studiul surprinde tangenþele cu lucrareaamintitã a lui Gherea, dar mai ales carac-terul realist al soluþiilor propuse pentrueuropenizarea României, votul universal ºireforma agrarã.

A doua secþiune a volumului este dedi-catã modernizãrii Transilvaniei în a douajumãtate a secolului al XIX-lea ºi la înce-putul secolului XX, dintr-o perspectivãcomunitarã ºi instituþionalã. Liviu Maiorabordeazã problema asociaþionismului caformã de integrare a naþiunilor din Transil-

vania ºi vector de modernizare. În opiniasa, întârzierea procesului de modernizare s-a datorat diferenþelor de viziune surveni-te între aceste naþiuni ºi dezvoltãrii unorstructuri animate de interese divergente ºi de sensibilitãþi identitare. Pál Judit ºi Loránd Mádly analizeazã aspecte ale schim-bãrilor de ordin instituþional în deceniile ceau urmat Revoluþiei din 1848-1849, de laadministraþia localã ºi regimul fiscal la refor-marea justiþiei, cu detectarea rezistenþei laschimbare. Valeria Soroºtineanu încheieacest excurs cu un studiu asupra satuluitransilvan, aflat ºi aici la periferia procesu-lui de modernizare. Agenþii noului, preoþii,învãþãtorii ºi notarii, sunt cei care asigurãdifuzarea modelului cooperatist german,dar în egalã mãsurã rezistenþa în faþa refor-melor, vãzute ca elemente de deznaþiona-lizare.

Urmãtoarea secþiune încorporeazã stu-dii dedicate unor aspecte ale modernizãriisistemului economic ºi social în secoleleXIX-XX. Raluca Tomi subliniazã importanþape care emigraþia politicã ºi economicã ita-lianã a avut-o pentru dezvoltarea comercialãa porturilor dunãrene ºi impactul culturalal acestei alteritãþi asupra majoritãþii. IosifMarin Balog face un excurs documentatasupra realitãþilor agrare din Transilvaniasecolului al XIX-lea ºi subliniazã condiþio-nãrile între dinamica reformelor ºi relaþiastat-societate, dar ºi transformãrile pe caretrecerea la producþia agrarã destinatã pieþeile-a provocat în mentalul þãrãnesc. Dezba-terile iscate de programul liberal de reformedin 1913-1914 ºi reflectarea lor în rapoar-tele diplomatice austro-ungare ºi italiene facobiectul contribuþiei lui Sorin Radu. NadiaManea studiazã relaþia complexã dintredouã componente esenþiale ale sistemuluieconomic al României antebelice, BancaNaþionalã ºi creditul agricol, precum ºiimplicarea activã a celei dintâi în atenuareaefectelor pe care crizele externe le-au pro-vocat economiei naþionale.

Urmãtoarele cinci studii au în vederepoziþia statului în procesul modernizãriiinstituþionale pe parcursul secolului al XIX-lea. Elena Cãzan schiþeazã imaginea de an-samblu a societãþii româneºti, oscilând întretradiþie ºi modernitate, aºa cum rezultã dinnotele unor cãlãtori ºi diplomaþi strãini. Ve-nera Achim aprofundeazã problema dezro-birii þiganilor, socotitã prima reformã socia-lã româneascã, precum ºi conexiunea sa cuproblema þãrãneascã ºi succesul parþial alasimilãrii foºtilor robi în rândurile plugari-lor liberi. Studiul lui Cãtãlin Turliuc se pla-seazã într-o dimensiune teoreticã ºi reali-zeazã o trecere în revistã a conceptelor cucare sociologia ºi istoriografia au operat înstructurarea unor paradigme de moderni-zare. Dominate iniþial de o viziune euro-centricã ºi încorporând o pledoarie pentruoccidentalizare, aceste scheme sunt puseîn cauzã de Immanuel Wallerstein ºi de spe-cialiºtii care substituie conceptele de mo-dernizare ºi occidentalizare prin cele detranzitologie ºi integrare. Politica externã aRomâniei din perspectiva grupului implicatîn procesul luãrii deciziilor este analizatã încontextul european al momentului de Ru-dolf Dinu, care subliniazã importanþa op-þiunilor personale ºi a contactelor familialeîn dinamica demersului politic. Acest seg-ment se încheie cu studiul de caz asu-pra modernizãrii închisorilor propus de

Page 26: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

26 • APOSTROF

Dumitru Lãcãtuºu, care surprinde evoluþialegislaþiei ºi a sistemului penitenciar româ-nesc de la instrumente punitive spre mij-loace de reeducare a deþinuþilor.

Cea de-a cincea secþiune abordeazã tran-sformãrile pe care le-a cunoscut fenome-nul cultural, într-o accepþie ce include ºi as-pecte de viaþã cotidianã. Adrian SilvanIonescu investigheazã modificarea per-cepþiei asupra artelor plastice, de la modatransplantatã în Principate de ofiþerii aus-trieci ºi ruºi la apariþia unei infrastructuriinstituþionale ºi a unui cadru expoziþional.Bogdan Popa schiþeazã percepþia asupra cul-turii fizice – valorizatã în tradiþia educaþio-nalã germanã ºi britanicã – în societateaVechiului Regat de la începutul secoluluiXX. Dinamica locuinþei româneºti în anii1940-1965 este evocatã de Valentin Vasile,care descrie evoluþia de la locuinþele indivi-duale spre uniformizãrile ºi linearitatea so-cialã ºi locativã specifice standardelor impri-mate de regimul comunist. Ecaterina Lungabordeazã fenomenul modernizãrii istorio-grafiei, din punctul de vedere al receptãriiîn spaþiul cultural românesc a paradigmelornoii istorii franceze de la Annales.

Grupajul Modernitate, religie ºi rurali-tate se deschide cu studiul lui George Ena-che asupra relaþiei stat-bisericã. Pornind dela o schiþã sumarã a începuturilor medieva-le ale acesteia, autorul se raporteazã la para-lelismul între puterea politicã ºi pastorat,sesizat de Michel Foucault, ºi subliniazãschimbãrile pe care acþiunea statului le-aimpus instituþiei bisericeºti, din perspectivaorganizãrii interne ºi a patrimoniului. Car-men Albert reconstituie o realitate regiona-lã, satul bãnãþean în curs de modernizare,aºa cum rezultã ea din campaniile de cer-cetare sociologicã iniþiate de Institutul So-cial Banat-Criºana. Constantin Mihai exa-mineazã relaþia bisericã-stat în perioadainterbelicã, din perspectiva unor implicãrireciproce în sfera de decizie a celuilalt. Sub-stanþa documentaþiei este asiguratã de dis-puta care l-a opus pe Nae Ionescu unor re-prezentanþi ai sinodului Bisericii OrtodoxeRomâne, în legãturã cu calitatea de regenta patriarhului Miron Cristea.

Cea de-a ºaptea secþiune se compune dinstudii consacrate modernizãrii educaþiei, latoate nivelele ºi în diferite momente. Cris-tina Gudin analizeazã dinamica modernizã-rii învãþãmântului primar prin intermediulactelor legislative, de la Legea instrucþiu-nii publice din 1864 la modificãrile adusede Take Ionescu. Decisivã rãmâne acþiuneastatului, din postura de garant al accesuluila învãþãmântul primar, dar acþiunea a avutlimite certe, date de dificultãþile materialecu care se confrunta corpul didactic, deformaþia acestuia ºi de numãrul insuficientde ºcoli, mai ales în zonele rurale. DanielaMârza surprinde formarea imaginii de sinea învãþãtorilor greco-catolici din Transilvaniala jumãtatea secolului al XIX-lea, în contex-tul relaþiei bisericã-educaþie. Învãþãtorii tindsã se diferenþieze atât de clerul arhidiecezeiBlajului, cât ºi de comunitãþile de þãrani,evoluând spre o conºtiinþã socialã proprie ºispre formularea unor obiective proprii, întrecare circumscrierea unei sfere clare de com-petenþe ºi îmbunãtãþirea condiþiei econo-mice sunt esenþiale. Rodica Ianoº abordeazãproblema educaþiei dintr-o perspectivã teo-reticã, aceea a modernizãrii pedagogiei ºiintroducerii de noi metode de predare în

Transilvania. Ion Albulescu ºi Mirela Albu-lescu readuc în dezbatere un subiect pe carepublicul larg îl identificã cu reforma edu-caþiei din România, acþiunea lui Spiru Haretde extindere a învãþãmântului la þarã. Co-municarea propusã de Ana-Maria Stan areca obiect excursiile universitare din Româ-nia interbelicã, cu accent pe evenimenteleorganizate în cadrul Universitãþii din Clujîn anii 1919-1921. Aceste manifestãri, con-siderate un mijloc de racordare a învãþãmân-tului românesc la paradigmele europene,dar ºi o cale de integrare educaþionalã a pro-vinciilor integrate dupã 1918, au creatcadrul unei cunoaºteri reciproce a prota-goniºtilor.

Evoluþia societãþii româneºti în perioa-da regimului comunist asigurã substanþacomunicãrilor secþiunii urmãtoare. Liviu-Marius Bejenaru reia o problematicã viudisputatã, politica demograficã a regimuluicomunist. Pornind de la bazele teoretice aleraportului economie-demografie, în para-digma malthusianã, autorul insistã asupraschimbãrilor intervenite în abordãrile ofi-ciale, de la transpunerea în practicã a exem-plelor din Uniunea Sovieticã la liberalizareadin 1957 ºi la politica pronatalistã din anii’70-’80. În opinia sa, eºecul demografic alregimului comunist s-a datorat lipsei cone-xiunilor necesare între obiectivele demo-grafice ºi dezvoltarea economicã, existenteîn economiile capitaliste. Alina Ilinca dãexpresie unor preocupãri cu ecouri con-temporane, modernizarea energeticii româ-neºti în perioada postbelicã. Analiza stabi-leºte prioritãþile fixate de regimul comunistîn sensul electrificãrii ºi valorificãrii poten-þialului hidroenergetic al þãrii, continuândcu schiþarea unei politici energetice mai sis-tematice odatã cu intensificarea colaborãriicu organismele financiare internaþionale ºicu eºecul din anii ’80, când producþia ener-goextensivã a creat dezechilibre majore lanivelul costurilor de producþie. Moderniza-rea armatei în anii 1970-1980 face obiectulcomunicãrii lui Petre Opriº. Demonstraþiavizeazã ezitãrile regimului, între menþinereaprezenþei României în cadrul OrganizaþieiTratatului de la Varºovia ºi reorganizareaforþelor armate în conformitate cu nouadoctrinã a apãrãrii patriei prin lupta între-gului popor.

Urmãtoarele cinci studii se situeazã peo poziþie mai tehnicã. Autorii evalueazãmodernizarea sub aspectul efectelor saleasupra comunitãþii, prin intermediul unorstudii demografice locale. ªarolta Solcanredã istoria unui microgrup pe durata seco-lelor XVII-XX, cu ajutorul urbariilor satu-lui Drãguº din Fãgãraº. Beneficiul conti-nuitãþii datelor statistice permite observaþiiriguroase asupra manierei în care factorulpolitic a influenþat unele fenomene socia-le, iar modernizarea economiei ºi societãþiiºi-a pus amprenta asupra comportamente-lor familiale. Veress Enikø evocã moderni-zarea pe baza studierii realitãþilor din Clujulsecolului al XIX-lea. Pornind de la premise-le teoretice ale modernizãrii ca îmburghe-zire, în accepþie marxistã, postmarxistã ºiweberianã, autoarea accentueazã importanþadimensiunii culturale pe care comunitateaurbanã clujeanã a avut-o în contextul mailarg al Monarhiei Austro-Ungare. Ioan Bo-lovan propune o analizã regionalã, la nive-lul Transilvaniei anilor 1850-1910, pe bazadatelor oferite de recensãmintele populaþieidin provincie. Datele permit evidenþierea

unor direcþii de dezvoltare accentuate demodernitate, precum modificarea habitatu-lui rural, dispariþia cãtunelor ºi concentra-rea satelor mici, un spor constant al popu-laþiei urbane ºi al celei instruite. Aceste dinurmã tendinþe sunt totuºi inferioare celorînregistrate în alte zone ale dublei monarhii,fapt ce demonstreazã cã Transilvania conti-nua sã se afle la periferia acesteia sub aspec-tul modernizãrii. Oana-Ramona Ilovanschiþeazã realitãþile demografice ale Nãsãu-dului, ilustrând dinamica schimbãrilor pecare desfiinþarea graniþei militare ºi dezvol-tarea generalã l-au avut asupra dinamiciidemografice sub diverse aspecte. Excursuldemografic se încheie cu studiul lui ViorelAchim asupra condiþionãrilor politice careau însoþit recensãmintele organizate înRomânia în 1930 ºi 1941.

Secþiunea finalã cuprinde abordãri aleprocesului de modernizare activizat în ulti-mele douã decenii, cu accentul necesar peintegrarea europeanã. Eseul lui AndreiMarga furnizeazã o solidã bazã teoreticãpentru explicitarea unor concepte vehicula-te de ºtiinþele sociale în ultima perioadã.Pornind de la ideea modernizãrii Europeide Est ca proces de recuperare a moºteni-rii etapelor anterioare socialismului, auto-rul evocã principalele direcþii de cercetare afenomenelor de modernizare, tranziþie ºiglobalizare, propunând corelãrile ºi deli-mitãrile de rigoare, dar supunându-le deo-potrivã unui riguros examen critic. Giorda-no Altarozzi ºi Andrea Carteny evocãimplicarea activã a românilor în dezbaterilede idei din cadrul miºcãrii federaliste paneu-ropene în atmosfera postbelicã, culminândcu lucrãrile Congresului European de laHaga (1948). Mihaela Toader relevã ple-doariile în favoarea construcþiei europeneale unor exponenþi ai exilului românesc,precum Grigore Gafencu ºi George Ciorã-nescu. Mihaela Grancea are în vedere cadruldezbaterii interne, care i-a opus pe autoh-toniºti europeniºtilor în anii ’90. FlorinFeºnic întreprinde o cercetare sociologicãasupra rãdãcinilor structurale ale diviziuni-lor partizane din societatea româneascãpostcomunistã, conectând structurarea bazi-nelor electorale cu dinamica procesului demodernizare din anii regimului comunist ºicu faza sa încadrabilã tranziþiei. MariusUglea creioneazã evoluþia societãþii civile,de la actul de disidenþã în raport cu putereaºi afirmarea unor aspiraþii democratice laetapa ulterioarã a clarificãrilor instituþio-nale ºi legislative. Sorina Paula Bolovanaduce în dezbatere o chestiune concretã,învãþarea istoriei în ºcoli. Pornind de la ana-liza stereotipurilor care încadreazã percepþiaistoriei în mentalul public, este subliniatãimportanþa profesorului ca formator al opi-niei ºi sursã de transmitere a noilor metodede învãþare a istoriei.

Fidelã intenþiei de a evita caracterul sen-tenþios, aceastã vastã sintezã nu propunevreo concluzie, fiecare din grupajele pe carele încorporeazã ºi eventualele replici putândgenera o lucrare de sine stãtãtoare. Comu-nicãrile publicate sunt diferite ca întinde-re, idei ºi stil, dar dovedesc o remarcabilãcoerenþã în ceea ce priveºte documentaþia ºimetoda. Fiecare contribuþie dispune de unaparat critic propriu, face apel la întreg arse-nalul documentaþiei actuale ºi pune ladispoziþia celor interesaþi mijloacele pen-tru o proprie cercetare pe o temã sau alta.

Page 27: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 27

Pirgos, 10 aprilie 1895

Mã gãsesc în Pirgos ºi scriu de la hotelulCarnobati. Am venit ieri cu Stiulis ºi credcã mâine plecãm la Schimnas. Iatã ce s-aîntâmplat. Ieri-dimineaþã am fost, ca deobicei, acasã la ºeful meu sã iau cheile ca sãdeschid magazinul. Pe drum însã, cummergeam, un câine s-a repezit asupra meaºi m-a muºcat de picior ºi de mânã. Speriatºi cu durere mare, mã întorc acasã, undebunica ºi Eleni s-au speriat ºi imediat auchemat-o pe mãtuºa Smaragda. Nu puteamsã-mi dau seama de ce s-au speriat aºa. Nurealizam cât de mult sunt în pericol. Cenaibii, îmi spuneam: pentru o muºcãturãde câine atâta tãmbãlãu ºi atâta sperieturã!Am vãzut-o pe mãtuºa Smaragda cã schim-bã priviri ascunse cu bunica ºi în faþã toþise strãduiesc sã mã liniºteascã, însã în pri-virea lor se citeºte neliniºtea. Mãrturisesc cãmã aflam într-o mare nedumerire desprecele ce se petreceau. În sfîrºit, mi-au pus peranã un ban de argint (se zice cã argintulface bine la muºcãtura de câine). Deodatãmã înºtiinþeazã cã voi pleca cu Stiulis la Pir-gos, la doctor. Am rãmas surprins ºi, dacãnu ar fi fost dorinþa mea de a vedea Pirgosîncã o datã, aº fi preferat ca lumea sã se su-pere ºi nu aº fi acceptat nici în ruptul capu-lui sã merg la doctori, la Pirgos, pentru obanalã muºcãturã de câine.

În sfârºit, am ajuns ieri-searã ºi astãzi dedimineaþã l-am chemat pe dr. Nider, care,spre mare mea surprindere, i-a sfãtuit peStiulis ºi pe unchiul Zafiraki, care era pre-zent, sã mã ducã la Bucureºti. Mirarea meaatinse atunci apogeul ºi frica puse stãpâni-re pe mine. Ce am, oare, mi-am zis în sineamea. De ce trebuie sã merg la Bucureºtipentru o muºcãturã de câine? Altceva vreasã însemne asta. Doctorul a plecat cu un-chiul Zafiraki ºi am rãmas cu Stiulis caredeveni gânditor.

– Ia spune-mi, Stiuli, ce se petrece cumine? Ce am de nu sunt îndeajuns mediciidin Pirgos sã mã facã bine ºi trebuie sãmerg la Bucureºti? Eu, personal, mã simtfoarte bine.

– A, nu-i nimic. Teama doar sã nu cum-va sã fi fost turbat câinele care te-a muºcat.

– Da, dar eu nu simt nimic. Rana, as-tãzi, este mai bine. Dacã ar fi fost turbatcâinele, nu ar fi trebuit sã simt ºi eu ceva?

– Eh, Constantine, Dumnezeu sã dea sãnu fi fost câinele turbat. Nu te uita cã nusimþi nimic acum. Dumnezeu sã aibã grijã,cã dupã 10-12 zile se vede. Din fericire,nici doctorul nu e sigur dacã era turbat câi-nele. Dar ºtiu ºi eu? Sã-þi spun, nici eu nuºtiu ce sã facem. La început mi-a zis cine-va cã în Silimnon este un armean care ºtiesã vindece turbarea. Am întrebat ºi pe alþiiºi mi-au zis la fel. Mi se pare cã mai binefacem dacã mergem la Silimnon decît laBucureºti. ªi mai aproape este ºi mai puþinva costa cãlãtoria. Mã voi consulta ºi cuunchiul tãu ºi vom vedea ce vom face.

Nu ºtiam ce sã-i rãspund. L-am lãsat peStiuli sã facã ceea ce crede. El a plecat sã seîntâlneascã cu unchiul sã vadã ce vom faceºi eu, singur ºi neliniºtit, consemnez toateacestea.

Uneori mã cuprinde frica ºi tremurcând mã gândesc cã aº putea turba ºi eu,pentru cã, cred, cine a fost muºcat de câineturbat turbeazã ºi el. ªi Stiulis a zis cã înzece, poate chiar douãzeci de zile aparsimptomele. Domnul sã mã apere!

Bucureºti, 15 mai 1895

A trebuit sã mã muºte un câine ca sã colindatâtea locuri câte am colindat! Din Pirgos,aºa cum s-a hotãrât, am plecat cu Stiulis cutrenul, în care pentru prima datã m-am ur-cat, ºi am ajuns la Iampoli, de acolo amprins cãruþa ºi în trei ore am ajuns laSilimnon, pe 11 aprilie. Am înnoptat la ho-tel ºi a doua zi dimineaþa am început sã-lcãutãm pe armean. Mi-a plãcut foarte multSilimnon. Exact la poalele munþilor Hem-mus, înconjurat de livezi ºi vii, este foartefrumos. Ape limpezi ºi cristaline, în adevã-ratul sens al cuvântului. Pe lângã drumuride secole, curg apele. Doar casele ºi restulrup cursul timpului. Circulaþia e foarte ma-re ºi casele sunt mari.

L-am gãsit pe armean, care ne-a promiscã mã va face bine într-o sãptãmânã ºi ne-a cerut sã-i dãm 300 de franci. Am fost deacord ºi a început terapia. M-a apucat decap ºi mi-a bãgat un deschizãtor sub limbãºi mi-a dat o alifie sã mã ung la ranã, spu-nându-ne cã într-o sãptãmânã voi fi vinde-cat, iar noi ne-am întors înapoi.

Abia am ajuns în Pirgos, de unde urmaa doua zi sã ne întoarcem în Mesimvria, cãaflând unchiul Zafirakis, de îndatã a venitîn acea searã la hotel ºi, speriat, ne spunecã trebuie sã mergem negreºit mâine la Bu-cureºti.

– Dar cum, îi spune Stiulis, copilul s-afãcut bine. Armeanul ne-a spus cã nu enicio îngrijorare.

– Armeanul ãsta e un ºarlatan. Turbareao trateazã doar un medic special ºi acestase gãseºte doar la Bucureºti. Doctorul, cânda auzit cã nu aþi plecat la Bucureºti, ci laSilimnon, s-a supãrat ºi mi-a spus sã vã te-legrafiez imediat, însã nu am ºtiut adresade la Silimnon. Închipuindu-mi cã nu veþiîntârzia mult, am avut grijã sã vã scot mã-car paºapoartele, ca atunci când veþi ajun-ge sã ºi plecaþi imediat la Bucureºti. Nu seacceptã nicio amânare, pentru cã pericolulîncã nu a trecut. Suntem rãspunzãtori faþãde acest copil ºi trebuie sã avem grijã desãnãtatea lui. Deci mâine dimineaþã, pânãnu se stricã vremea, trebuie sã plecaþi, estevapor spre Varna ºi de acolo sã luaþi tre-nul spre Rusciuc ºi în douã zile veþi ajungela Bucureºti.

– Bine, unchiule Zafiraki, însã vor fimari cheltuieli. Am cheltuit doar la Silim-non aproape 200 de franci. Apoi voi lipside la muncã atâtea zile, ºtiu ºi eu ce sã fac?

– În ceea ce priveºte banii, nu te îngrijo-ra, pentru cã Periclis, cãpitanul (tatãl meu),o sã-i dea înapoi, cât despre munca ta,având în vedere cã va fi salvatã viaþa unuiom, nu trebuie sã te îngrijorezi.

Asta au discutat între ei ºi au ieºit afarã.Am rãmas singur în hotel. ªi gînduri negreau început sã punã stãpânire pe mine. Mãgândeam cã mã muºcase câinele pe 8 apri-lie, astãzi suntem în 19, deci 11 zile au tre-cut. ªi Stiulis îmi spusese cã dupã 10-20 dezile vor apãrea simptomele turbãrii. Deciîn seara asta, mâine, poimâine voi turba ºivoi începe sã muºc lumea. Am început sãtremur ºi o sudoare rece mã cuprinse. Dinfericire, s-a întors Stiulis ºi mi-a spus cã s-a hotãrât sã plecãm mâine cu vaporul spreVarna ºi de acolo cu trenul spre Rusciuc,Giurgiu, Bucureºti. I-am spus despre teme-rile mele ºi acesta a început apoi sã mã în-curajeze ºi sã-mi spunã cã vorbise cu Niderºi i-a spus cã dupã 40 de zile încep sã aparãsimptomele bolii ºi sã nu mã îngrijorez,sã mã bucur cã voi vedea atâtea ºi atâtealocuri, cã-l voi întâlni pe tata ºi pe Panaioti.Ce mai vreau?

M-a liniºtit Stiulis ºi dupã ce am mân-cat ne-am culcat. Nu am reuºit însã sã pungeanã pe geanã ºi spre miezul nopþii m-acuprins o stare nervoasã ºi am început sãtremur ca varga. S-a trezit Stiulis ºi, înspãi-mântat, a început sã mã liniºteascã, însãteama ºi frica i se citeau pe faþã. Astfel, tre-când peste acea noapte, dimineaþa a venitunchiul Zafiraki ºi m-am liniºtit ºi mi-amdat seama cã toate proveneau din frica ºipresupunerile mele ºi cã sunt departe de amã îmbolnãvi de turbare.

Ne-am îmbarcat pe vapor la 8 diminea-þa ºi la 5 seara am ajuns la Varna. În aceasearã am înnoptat la hotelul Orel ºi a doua

Jurnal (II)

1893-1899

Constantin Arvanitis

• Coperta caietului-jurnal

Page 28: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

28 • APOSTROF

zi am luat trenul ºi am plecat spre Rusciuc,unde am ajuns pe 21 aprilie, seara.

A doua zi, dupã ce ne-am ºtampilat pa-ºapoartele, ne-am îmbarcat pe vapor ºi amtrecut Dunãrea, ajungând la Giurgiu, undeam rãmas la niºte compatrioþi de-ai noºtri.

Acolo, la Giurgiu, s-a întâmplat sã fie ºitata cu ºlepul, care aflând de necazul nostruºi din pricina cui, neºtiind în ce stare mãaflu, s-a speriat ºi imediat a venit ºi întâl-nindu-ne s-a mai liniºtit când a vãzut cãsunt într-o stare bunã. I-am povestit totuldespre cãlãtoria noastrã ºi fãrã sã mai pier-dem vremea, eu, Stiulis ºi tata ne-am urcatimediat în tren ºi am ajuns la Bucureºti.

Ne-am oprit la hotelul Avram din stra-da Bibescu-Vodã, sã fim aproape de medi-cul ce trata turbarea. A doua zi ne-am pre-zentat la Spitalul „Babeº“ ºi imediat amînceput terapia. Mi s-a fãcut injecþie înburtã. Pentru prima datã m-a durut îngro-zitor. Mi-au fãcut douã injecþii ºi mi-aubandajat rana care începuse sã se cicatri-zeze. Mi-au spus cã va trebui sã suport te-rapia 21 de zile ºi voi face 4 injecþii pe zi:douã dimineaþa ºi douã dupã-amiazã. Cândam auzit cã mi se vor face 4 injecþii pe zi,vreme de atâtea zile, m-am speriat, pentrucã mã duruserã aºa de mult primele douã.Trebuia însã sã îndur, dacã vroiam sã mãfac bine.

Româneºte, fireºte, nu ºtiu nici eu, niciStiulis, iar tata trebuia sã se întoarcã la ºle-pul lui, de altminteri, nu se putea sã rã-mânã atâta timp aici. Trebuia sã se întoarcãla munca lui. În consecinþã, tata a telegra-fiat unchiului Iacumi de la Brãila ºi a venitsã rãmânã împreunã cu mine pânã când îmitermin tratamentul.

Venind unchiul Iacumi, Stiulis ºi tata auplecat, unul la Mesimvria, celãlalt spre Giur-giu ºi aºa am rãmas cu unchiul Iacumi ºiam continuat terapia. Ce am putut sã îndurdupã injecþiile acestea, numai eu pot sãºtiu! Dupã primele zile burta mea a deve-nit tare ca piatra, iar ca sã merg era nevoiesã încerc de douã ori. Din fericire, dupã azecea zi, injecþiile au fost doar douã pe ziºi, spre norocul meu, ieri am fãcut-o pe ul-tima.

De treabã unchiul Iacumi, însã sucitom! În fiecare zi ne certãm. Are niºte pre-tenþii deloc reale! În sfârºit, astãzi trebuiesã luãm certificatul de la spital ºi mâine,conform celor spuse de tata, plec cu un-chiul Iacumi la Brãila, sã-mi cunosc ºi rude-le mele. De acolo voi merge la Constanþa,sã-l vãd pe Panaioti, ºi mai apoi, cu vapo-

rul, voi pleca la Pirgos. Acest program ni-l fãcuse tata. Cum însã sã merg eu sã trã-iesc apoi în Mesimvria, dacã am colindat ºivoi mai colinda atâtea locuri. Mã gândescsã-i scriu lui tata, sã nu mã mai trimitã îna-poi. Româneºte am început deja sã învãþ.O fi rãu dacã m-ar angaja aici la un maga-zin ºi sã fim toþi în România? Pe cine maiavem acasã în afarã de Eleni, care este dejacãsãtoritã? Îl aºtept pe unchiul Iacumi, carelipseºte de douã ore, ca sã ieºim sã ne plim-bãm. Nu pot sã mã satur de Bucureºti!

Mesimvria, 22 iulie 1895

Zece zile au trecut de când m-am întors ºiîncã sunt vii în mintea mea toate cele pecare ochii mei le-au vãzut. Este vie lumeacare trãieºte acolo, trãim ºi noi aici în Me-simvria noastrã. În ziua în care am ajuns înMesimvria drumurile mi s-au pãrut aºa destrâmte, cã aveam impresia cã se vor prã-buºi peste mine casele. Încã nu pot sã-mirevin. A, e imposibil ca eu sã rãmân în Me-simvria! De-aº putea reuºi sã-l conving petata sã mã ia în România!

Se înþelege, am mers la magazin ºi-mivãd de treabã, însã nu cu atâta chef. Sala-riul, de vreme ce am împlinit doi ani dinziua în care am început lucrul, s-a fãcut600 de groºi, adicã 120 de franci pe an, ºiºeful meu ºi-a dat cuvântul pentru 3000.Ce sã ascult eu târguielile astea, sunt ho-tãrât sã nu mai rãmân în Mesimvria. Voiscrie tatãlui meu despre toate acestea.

Decembrie 1895Iatã se împlinesc ºase luni de când nu ammai scris un rând în jurnalul meu. Desprece sã mai scriu? Ce-ar putea cineva sã gã-seascã demn de însemnat dintr-o viaþã aºamonotonã cum este cea pe care o trãiesc.Sfârºesc prin a mã transforma într-o adevã-ratã maºinãrie: mã miºc încontinuu cu ace-eaºi regularitate ºi cu aceleaºi curbe. Mã tre-zesc dimineaþa, merg acasã la stãpân, iaucheile, deschid magazinul, fac curat, mãtur,deretic prin magazin. Apoi, apar clienþii, altulei, alt gaz, alte stofe, alte cãrãturi. Va venimai apoi cineva cu vreo cãruþã ºi va spune„sã aducã bãiatul stambele acasã la noi, sãle vedem, ºi apoi vom alege“. Atunci euîncarc 20-25 de suluri de stambã pe umãr,de vreme ce am devenit specialist în acestsoi de transport, îmi iau ºi metrul cu mine

ºi merg la casa unde a fost fãcutã coman-da. De multe ori mã întorc cu 10 franci, demulte ori cu 5 franci, alteori cu 10, 8 sau6 groºi ºi uneori cu rãspunsul „nu-mi pla-ce“ sau „mi se pare mult prea scump“ ºiîn mânã, se înþelege, cu nimic. Aºa se în-nopteazã, închidem magazinul ºi mãîndrept spre casã ºi apoi, iarãºi de la înce-put. E ca un drum lung, drept, monoton,fãrã vreo oprire, fãrã nimic deosebit. Ace-leaºi lucruri, aceleaºi, aceleaºi.

Din fericire, zilele trecute a venit tatadin România sã petreacã iarna cu noi ºi cuacest prilej am început sã scriu ºi eu în jur-nalul meu.

Tatãl meu îmi promite cã acum, în pri-mãvarã, când va pleca înapoi o sã vorbea-scã cu Demostenis Lascaridis la Pirgos, sãmã angajeze la magazin. În sfârºit, la Pir-gos, la Pirgos. În sfârºit sã plec din Mesim-vria, sã fiu angajat într-un magazin mai ma-re ºi orice ar fi, sã fie. De altfel, magazinullui D. Lascaridis este din cele mai bune dinPirgos.

Îmi amintesc de acea Brãilã, cu marileei magazine, mai apoi Constanþa, cu maga-zinul lui Lascaridis, unde lucreazã Panaioti,unde mai lucreazã alþi 27 de funcþionari.Încã îmi mai trec toate acestea prin minte.Mi-ar plãcea sã lucrez ºi eu într-un astfel demagazin.

Tata a mai decis ca din vara viitoare sã-ºi dea demisia ºi va veni sã stea în Mesim-vria pânã la moartea lui. De aceea vrea canici eu sã nu stau prea departe. Vrea sã mãaibã aproape ºi de aceea vrea sã mã trimitãîn Pirgos. Este foarte epuizat sãrmanul. L-a costat mult moartea mamei mele ºiboala de care suferea de ani a început sã-ilase urme adânci.

Pirgos, 14 aprilie 1896Din 8 ale lunii curente mã aflu la Pirgosºi lucrez la magazinul lui Demostenis Las-caridis.

Tata, plecat fiind, a vorbit ºi mi-a scrissã-mi închei socotelile cu Moschopolu ºi sãmã îndrept spre Pirgos. Cu niciun chip însãfostul meu stãpân nu mi-a fãcut socotea-la, spunându-mi cã va trebui sã rãmân pânãva gãsi un alt bãiat. Astfel, forþat, a trebuitsã rãmân pânã mi s-a gãsit înlocuitor ºi la1 ale lunii curente am primit 180 franci ºiam fost liber apoi.

Banii, conform celor spuse de tata, i-amdepus la Teodosie Stamatiadu, cu dobândã,ºi am luat ºi chitanþã pe numele meu.

Pastenague sau „Tsepeneag et son double“rãmâne o mostrã de încântare criticã aproa-pe voluptoasã. Nicolae Bârna trece de ladecriptarea anagramei (Pastenague) ºi de lacorespondenþa fericitã dintre þepuºa anato-micã a pisicii-de-mare ºi numele Þepeneagla probleme legate de identitatea ºi puterealiteraturii înseºi.

Nicolae Bârna se lasã deseori sedus deportanþa descriptiv-ludicã a similaritãþiidintre sonoritatea numelui Þepeneag ºiincisivitatea comportamentalã ºi ideaticã ascriitorului (ilustrativ în Primul ropot), iaraceasta îi furnizeazã cadrul pentru apre-

cieri elogioase deloc fastidioase. În acea-stã perpectivã, Dumitru Þepeneag estevãzut drept „un campion al sincronizãrii“,un „scriitor-teoretician ºi animator al unuicurent literar“ – onirismul estetic –,moment în care criticul ºi istoricul literarNicolae Bârna etaleazã un discurs clar, exce-lent documentat, didactic pe alocuri, dinarsenalul sãu fãcând parte contextualiza-rea biograficã ºi culturalã, prezentareacomandamentelor onirismului estetic ºimarcarea abaterilor specifice lui Þepeneag,datorate „narcisimului onest“ al scriitoru-lui, modalitate certã de asigurare a proprieiexegeze, dupã cum observã cu o ironie sub-tilã criticul.

Palimpsestul unei deceniu de receptarecriticã a operei lui Dumitru Þepeneag se

contureazã la confluenþa obsesiei de a recu-pera bio-bibliografia acestuia, de a refaceintegrativ liniile de forþã, recurenþele ºi con-cluziile unei opere, cu profunda experienþãintelectualã a lui Nicolae Bârna. Tocmaiaceastã acuitate a fenomenului culturalfuncþioneazã drept bazã pentru o ironiecaldã, scurtcircuitatã de speculaþii lingvi-stice ghiduºe, de observaþii caustice sau deo teatralitate lejerã în care aglutineazã ora-litatea, limbajul nuanþat ºi raþionamenteludice care frizeazã reducerea la absurd,menite sã reliefeze valoarea operei literareasupra cãreia se apleacã, dar ºi înalta cali-tate a propriului discurs critic.

Þepeneag vãzut de Bârna

(Urmare din p. 12)

Page 29: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 29

Apoi am mai stat ºapte zile în Mesim-vria de mi-am luat rãmas-bun de la rudeºi prieteni ºi apoi am plecat spre Pirgos ºim-am dus direct la magazin.

Leafa mea nu o cunosc. Va vorbi despreasta tata când va veni, dupã 3-4 luni. Lamagazin stã ca stãpân domnul AristidisCalfas, domnul Demostenis stã foartepuþin. Mâncãm acasã tot personalul maga-zinului ºi dormim în aceeaºi camerã din ca-sã, cu Aristidi.

Magazinul este suficient de mare ºi vin-dem produse de lux ºi încãlþãminte de-agata. Pânã acum îmi merge bine. Încet-în-cet încep sã mã obiºnuiesc ºi sper cã maitârziu îmi va veni mult mai uºor. În sfârºitmi s-a îndeplinit ceea ce mi-am dorit.

23 Iunie 1896

Foarte rãu mi se pare domnul Demostenis.Astãzi mi-a tras o nuia care ºi acum mãdoare. Foarte urât mi s-a pãrut. Eu, trei aniîn Mesimvria, bãtaie nu am mâncat. Aºaîmi trebuie. În Mesimvria nu mi-a plãcut ºiam venit aici crezând cã-i mai bine. Dartrebuie sã îndur, pentru cã ar fi ruºinos sãplec acum de la magazin dupã doar douãluni.

Dupã o sãptãmânã ne-a venit ºi alt an-gajat, mai mic ca vârstã ca mine. Se numeº-te Mihalis Paleologu ºi este nepotul doam-nei Anastasia, soþia lui Demostenis. Este uncopil foarte bun, însã nu ºtie nici bulgã-reºte, nici turceºte. În afarã de greacã numai ºtie nimic. Este de loc din Miconos.

Tata îmi scrie cã prin august va veni.Voi suporta pânã va veni ºi atunci sper sãfie de acord cu mine, sã vorbeascã cu dom-nul Demostenis sã nu-ºi mai batã joc demine.

Cu domnul Aristidis mã înþeleg foartebine. La magazin am început sã învãþ rân-durile ºi mi se pare cã mult mai bine mi-aº vedea de treabã dacã nu s-ar com-porta aºa de urât Demostenis. Ce pot sã-ifac? Acesta la magazin dacã stã douã ore pezi. Restul zilei îl petrece la Agatoni ºi beaºi când vine beat, se nãpusteºte asupra mea.

15 august 1896

Astãzi magazinele sunt închise ºi sunt liber.De altfel, suntem liberi în fiecare duminicãºi de sãrbãtorile legale. Din ordinul lui De-mostenis, veneam cu Mihali la 10 ºi neîntorceam seara, dupã-amiaza de la 2 pânãla 6 aveam dreptul sã ieºim afarã. Oricumar fi, tot e bine ºi atât. Mai ieºeam ºi mairãmânea limpede ºi mintea noastrã. Suntpatru zile de când tata a plecat spre Mesim-vria. A venit sã locuiascã pentru tot restul

vieþii acolo. Când a fost aici am cãzut deacord pentru 20 de franci pe lunã, cazare ºimâncare din partea casei. L-am rugat ºi avorbit cu domnul Demostenis sã nu mãmai batã aºa ºi i-am spus cã dacã mã maibate voi pleca. A promis cã va avea maimare grijã de mine. Sã vedem.

Ce sã mã mai fac eu cu aceastã Maruºa,servitoarea casei? Nu mã lasã în pace nicipe mine, nici pe Mihalis. Ne îmbrãþiºeazã,ne sãrutã, ne deranjeazã. Îmi vine sã-i spundoamnei. Mi-au mai spus alþii cã la fel afãcut cu toþi bãieþii care mai fuseserã la ma-gazin. În sfârºit, nu e normalã aceastã stare.Ne va vedea careva din casã ºi nãpasta totpe mine o sã cadã. Dacã va continua aºa, osã-i spun doamnei Anastasia.

6 Ianuarie 1897

ªi astãzi, iarãºi, sãrbãtoare. Ne-am camplictisit cu atâtea sãrbãtori. Nu ai unde sãte duci. Unde sã îndrãzneºti sã intri în vreocafenea, în care merg mulþi dintre prieteniimei? Dacã aflã domnul Demostenis, ar tre-bui sã dispar de pe faþa pãmântului. ªi ast-fel, neavând unde sã mergem prin ninsoa-re, eram nevoit, împreunã cu Mihalis, sãstãm acasã ºi sã suportãm ºicanele Maruºãi.

Multã muncã am avut la magazin în aju-nul sãrbãtorilor. În special cu jocurile dinajunul Anului Nou. Am stat pânã la 12noaptea, când am închis, am mers la un-chiul Zafiraki ºi am stat la masã pentru plã-cinta de Sf. Vasile. Am comandat un cos-tum de haine ºi am cumpãrat un palton de

iarnã din salariul meu. În ziua de Anul Nouam primit cadou de la domnul Demostenis5 franci ºi de la doamna Anastasia 2.

Ieri mi-a trimis ºi Eleni bucata din plã-cinta de Sf. Vasile, din Mesimvria. DomnulDemostenis nu mai m-a lovit, însã conti-nuã sã se poarte foarte sever faþã de mineºi faþã de Mihalis. De ce oare? Îmi îndepli-nesc cu brio toate sarcinile. Ce muncã sãfac sã îi par foarte bun? Bine cã mãcar cuAristidis, care este de fapt ºi responsabilulmagazinului, mã înþeleg bine. Domnul De-mostenis nu stã deloc la magazin ºi astfelpot lucra mai cu spor. Cum intrã în maga-zin, îmi pierd tot curajul ºi cred în acel mo-ment cã ceva am fãcut, cã am fãcut cevarãu. Când iese iarãºi afarã, mi se pare cãscap de o povarã, cã rãmân liber ºi-mi re-capãt curajul ca sã pot sã lucrez.

Din fericire, prea puþin rãmâne la maga-zin.

(Continuare în numãrul urmãtor)

Traducere de CLAUDIU TURCITU

• Mesimvria, azi.

Cãrþi primite la redacþie

• Dan Mihu,Piese deschimb, Bucu-reºti: EdituraCartea Româ-neascã, 2006.

• Daniel D.Marin, Aºa cum afost, Bucureºti:Editura Vinea,2008.

• AncaMizumschi,Poze cuzimþi,Timiºoara:EdituraBrumar,2008.

• NormanManea, Variantã la unautoportret, Iaºi:Polirom, 2008.

Page 30: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

30 • APOSTROF

Cuprins• CAFÉ APOSTROF

Praetextatus 2, 18

• CRONICÃ TEATRALÃ

Un caz clinic sau linia morþii Marta Petreu 3

• PUNCTE DE REPER

Exerciþiu comparativ Ciprian Sonea 4

• AVANGARDA RUSÃ

Însurãþei Sighizmund Krjijanovski 6(traducere ºi antologie de Leo Butnaru)

• POEME

Nod, Frigul, umbra, Nunta nepalezã, Zeiþa vie Minerva Chira 7Ada Kaleh Carla Baricz 11

• CRONICA LITERARÃ

Lectura din/de interior Irina Petraº 8Ipoteze mateine ªtefan Borbély 9

• CU OCHIUL LIBER

Invizibil ºi delicateþe Ovidiu Pecican 10Þepeneag vãzut de Bârna Constantina Raveca Buleu 12Diagnoze ºi terapii actuale Ana Pantea 23Cinismul exasperat Iulian Boldea 23Istoria la MAX Mihaela Ursa 24O sintezã a diversitãþii Florin Soporan 25

• DOSAR: NICOLAE BALOTÃ

La închisoarea militarã (II) Nicolae Balotã 13

• DOSAR: CABALA

Johannes Reuchlin Moshe Idel 19

• ARHIVA „A“Jurnal: 1893-1899 (II) Constantin Arvanitis 27

(traducere de Claudiu Turcitu)

• CRONICÃ DE FILM

Schimb valutar, schimb identitar Alexandru Boariu 30

Schimb valutar, schimb identitar

P UBLICUL CINEFIL clujean s-a putut bu-cura în data de 17 octombrie nu numai

de premiera unui Schimb valutar în sala ci-nematografului „Arta“, ci ºi de prezenþa fi-zicã – nu doar cu numele pe ecran – a regi-zorului Nicolae Mãrgineanu, venit alãturide actorii Aliona Munteanu ºi CosminSeleºi (protagoniºti în recent lansatul film)sã rãspundã curiozitãþilor ºi întrebãrilor isca-te de vizionare.

Afirm de la bun început cã Schimb valu-tar trebuie vãzut înainte ca titlul sã fie înþe-les/ interpretat superficial: nu este vorba demutatul biºniþarilor pe marele ecran; rapor-tat (exclusiv, din punctul meu de vedere)la evoluþia personajului principal, titlulputea la fel de bine sã fie „Schimb de valo-ri“, „Schimb identitar“ sau, pur ºi simplu,„Schimbare“, cãci oferã mai multe planuride interpretare.

Acest Emil (32 de ani, comun) jucat cubrio de cãtre Cosmin Seleºi nu este doar ovictimã transformatã în agresor, dupã cumsuperficial îl prezintã siteul oficial al fil-mului (http://www.filmul-schimbvalutar.ro/index.htm) la rubrica Sinopsis: el singur îºiprovoacã victimizarea ºi, odatã cu aceasta,intriga filmului în momentul în care ape-leazã la „serviciul“ unui escroc (AndiVasluianu), sperând sã obþinã un schimbavantajos, în detrimentul siguranþei oferitede bancã. Banii, a cãror semnificaþie iniþialãeste aceea de mijloc (împreunã cu familia pecare a întemeiat-o, Emil urmând sã plece înAustralia pentru a gãsi condiþiile propiceunei realizãri pe toate planurile), devin,odatã cu transformarea treptatã a perso-najului, un scop în sine. Avuþia materialã,mai bine spus riscul de a pierde banii încão datã (însã într-un context diferit, în careplecarea în Australia alãturi de familie numai este pusã în pericol, ci foarte aproapede împlinire, ba chiar inevitabilã) ajunge sãîl orbeascã în aºa mãsurã încât la finalul fil-

mului nu îºi mai recunoaºtefiul ºi, prin gestul sãu, îºi anu-leazã propria valoare: nu maieste conºtient de calitatea sade pãrinte ºi nici responsabilîn acest sens.

Pe un alt plan de interpre-tare, asistãm la un schimbidentitar la propriu ºi la figu-rat: Emil curajosul care îºicere drepturile protestând înfaþa camerelor video, Emilvictima forþelor de ordine,Emil tatãl iubitor ºi soþulfidel, Emil naivul, Emil celînºelat se transformã exact înopusul acestora, el devenindEmil fricosul care îºi ascun-de faþa de camerele video(ironic sau ridicol? – prosti-tuata cu care îºi înºealã soþiaajunge sã-i ia apãrarea în faþaacestora), Emil criminalulcare ucide pentru bani, Emilescrocul care înºealã oameniiexact în maniera în care a fostel însuºi înºelat, Emil care îºiloveºte fiul, Emil infractorulcare mituieºte poliþia pentrua-ºi schimba identitateaº.a.m.d. Final deschis?... înfuncþie de doza de optimisma fiecãruia din noi.

Dacã este sã îi aduc vreoobiecþie ultimului film regizat de NicolaeMãrgineanu, aceasta s-ar referi la lipsa pro-movãrii unor personaje-model, a unor valoricare sã ajute tinerii spectatori în propria for-mare. Bineînþeles, în niciun caz nu caut un„erou“ de talia comisarului Moldovan. Însã,la fel cum înainte de 1989 (nu numai înain-te, ce-i drept...) arta cinematograficã erafolositã ca instrument de propagandãcomunistã, tot aºa ar putea oferi acum noi-lor generaþii nu doar redãri fidele, dar tristeºi fãrã orizonturi ale realitãþii cotidiene, ciºi repere morale, civice, de gândire ºi con-duitã autentice. România nu e plinã doar devictime pe care „lumea coruptã“ le trans-formã în agresori, de studente care aleg

calea prostituþiei pentru a-ºi plãti facultatea,de poliþiºti care acceptã bani pentru a ajutaun criminal urmãrit general sã fugã din þarãetc. Nu. Chiar dacã reflectã realitatea, per-sonajul Emil (precum ºi celelalte personajedin Schimb valutar) reprezintã în cel maibun caz – din punctul meu de vedere – unanti-model. Vã invit la cinematograf, apoiaºtept sã mã contraziceþi.

CRONICÃ DE FILM

Alexandru Boariu

Page 31: Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 1revista-apostrof.ro/apowp/reviste/2008-11.pdfAnul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 3 Un caz clinic sau linia morþii LA NAÞIONALULclujean, regizorul Clau-diu

• MIRCEA ZACIU, Jucãtorul de rezervãpoezie, 2000, 88 p. 5 lei

Colecþia „Filosofie contemporanã“• GABRIEL MARCEL, A fi ºi a avea

traducere de CIPRIAN MIHALI, 1997, 192 p. 3 lei

Colecþia „Filosofie modernã“• FRIEDRICH NIETZSCHE, Antichristul

traducere de VASILE MUSCÃ, 2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Filosofie extrem-contemporanã“• JÜRGEN HABERMAS, JOSEPH RATZINGER,

Dialectica secularizãrii: Despre raþiune ºi religie, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2005, 120 p. 20 lei

• JOSEPH RATZINGER, Europa în criza culturilor, traducere de DELIA MARGA, prefaþã de ANDREI MARGA, 2008, 92 p. 15 lei

Colecþia „Filosofie medievalã“• SF. ANSELM DIN CANTERBURY,

Monologion despre esenþa divinitãþiitraducere de ALEXANDER BAUMGARTEN, 1998, 162 p. 3,50 lei

Colecþia „Filosofia religiei“• HENRY CORBIN, Paradoxul monoteismului

traducere de JANINA IANOªI, 1997, 216 p. 4 lei

Colecþia „Filosofie româneascã“• VASILE MUSCÃ, Spusul ºi de nespusul,

2003, 146 p. 10 lei

• N. STEINHARDT,Cartea împãrtãºirii, ediþie gînditã ºi alcãtuitã deION VARTIC, ed. a IV-a, 2004, 140 p. 8 lei

• D. D. ROªCA, Introducere la „Viaþa lui Isus“. Mitul utiluluitraducere de DUMITRU ÞEPENEAG, ediþie ºi postfaþã de MARTA PETREU, 1999, 138 p. 3,50 lei

• BUCUR ÞINCU, Apãrarea civilizaþieiediþie îngrijitã ºi prefaþã de MARTA PETREU, 2000, 132 p. 5 lei

• LAURA PAMFIL, Noica necunoscut,2007, 288 p. 8,75 lei

Colecþia „Ianus“• OVIDIU PECICAN, Trasee culturale

Nord-Sud, 2006, 228 p. 15 lei

• CÃLIN TEUTIªAN, Textul în oglindã: Reflexii ale imaginarului eminescian, 2006, 202 p. 15 lei

• PETRU POANTÃ, Efectul „Echinox“ sau despre echilibru, 2003, 176 p. 10 lei

• DORLI BLAGA, Tatãl meu, Lucian Blaga,2004, 380 p. 20 lei

• GEORGE BANU, Uitarea, 2003, 80 p. 5 lei

• NORMAN MANEA, Despre clovnieseuri, 1997, 230 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Octombrie, ora optprozã, 1997, 186 p. 4 lei

• NORMAN MANEA, Fericirea obligatorieprozã, 1999, 192 p. 5 lei

• LIVIU BLEOCA, Biblioteca de buzunarroman, 2001, 128 p. 5 lei

• PHILIP ROTH, Animal pe moarteroman, traducere de IRINA PETRAª, 2001, 132 p. 9,90 lei

• SANDA CORDOª, Literatura între revoluþieºi reacþiune, ediþia a II-a, adãugitã, 2002, 284 p. 15 lei

• LEV TOLSTOI, Moartea lui Ivan llicitraducere de JANINA IANOªI, prefaþã de ION VARTIC,2003, 96 p. 7,50 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Povestea „oraºului-comoarã“:Scurtã istorie a Clujuluiºi a monumentelor sale, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2005, 146 p. 20 lei

• LUKÁCS JÓZSEF, Clujul gotic, volum ilustrat cu fotografii de VÁRDAI LEVENTE, 2007, 120 p. 12,50 lei

• GEORGETA HORODINCÃ, Duminicã seara,2006, 231 p. 20 lei

• ALEXANDRU VONA, Sã mai fiu o datãîndrãgostit, carte gînditã ºi alcãtuitãde MARTA PETREU, 2005, 188 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Despre Thomas Mannºi alte eseuri, 2005, 172 p. 20 lei

• MARTA PETREU, Conversaþii cu..., vol. II, 2006, 132 p. 20 lei

• RUXANDRA CESEREANU, MARTA PETREU,CORIN BRAGA, VIRGIL MIHAIU,OVIDIU PECICAN, ION VARTIC, Sadovaia 302 bis, 2006, 204 p. 20 lei

• EUGEN PAVEL, Între filologie ºi bibliofilie, 2007, 170 p. 20 lei

• IRINA PETRAª, Teoria literaturii.Dicþionar-antologie, 2002, 288 p. 20 lei

• ªTEFAN BORBÉLY, Proza fantasticã a luiMircea Eliade, 2003, 224 p. 20 lei

• Scriitorul ºi trupul sãu, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 264 p. 8,75 lei

• Cele 10 porunci, carte gînditã ºi alcãtuitã de MARTA PETREU, 2007, 276 p. 8,75 lei

• NICOLAE BÂRNA, Dumitru Þepeneag, 2007, 304 p. 7 lei

Colecþia „Scrinul negru“• ZAHARIA BOILÃ, Amintiri ºi consideraþii

asupra miºcãrii legionareprefaþã de LIVIA TITIENI BOILÃ, ediþie îngrijitã deMARTA PETREU ºi ANA CORNEA, notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 2002, 160 p. 10 lei

• ZAHARIA BOILÃ, Memorii, 2003, 256 p. 12 lei

• Procesul „tovarãºului Camil“, ediþie îngrijitã de ION VARTIC, prefaþã de MIRCEA ZACIU, 1998, 96 p. 2 lei

• I. D. SÎRBU, Scrisori cãtre bunul Dumnezeuediþie îngrijitã de ION VARTIC, 1998, 244 p. 5 lei

• LUDOVICA REBREANU, Adio pînã la a doua Venire: Epistolar matern, ediþie îngrijitã, prefaþã ºi note de LIVIU MALIÞA, 1998, 288 p. 5 lei

• ARTHUR DAN, Mituri cãzute (Din jurnalulunui psihiatru): Aforisme, prefeþe de I. NEGOIÞESCU, ION VIANU, ALEXANDRU PALEOLOGU; ediþie ºi notã asupra ediþiei de MARTA PETREU, 1999, 96 p. 3 lei

• RADU STANCA, Aquariumselecþia textelor ºi cuvînt-înainte de ION VARTIC, ediþie de MARTA PETREU, 2000, 202 p. 5 lei

• DUMITRU ÞEPENEAG, Destin cu popeºti.ªotroane (în colaborare cu Editura Dacia), 2001, 144 p. 6,30 lei

• ALEXANDRU VONA, Esmeralda, fiºã de dicþionar de FLORIN MANOLESCU, desene de GABRIELA MELINESCU, 2003, 112 p. 7,50 lei

Colecþia „Mica bibliotecã criticã“• IRINA PETRAª, Camil Petrescu: Schiþe

pentru un portret, 2003, 150 p. 8 lei

Colecþia „Istoria filosofiei“• CONSTANTIN RÃDULESCU-MOTRU,

F. W. Nietzsche: Viaþa ºi filosofia sa2003, 128 p. 10 lei

Colecþia „Poeme“• TRISTAN JANCO, Memoriile ªoahului,

2006, 84 p. 15 lei

• JACQUES JOUET, Poeme de metroutraducere de LETIÞIA ILEA, 2006, 164 p. 5 lei

Cãrþi în coeditare cu Ed. Polirom(le puteþi comanda la www.polirom.ro):• ION VARTIC, Bulgakov ºi secretul lui

Koroviev: Interpretare figuralã laMaestrul ºi Margareta,ed. a II-a, adãugitã, 2006, 160 p. 17,95 lei

• ION VIANU, Blestem ºi Binecuvântare,2007, 182 p. 19,95 lei

• ION VIANU, Investigaþii mateine,2008, 112 p. 19,50 lei

Editura Biblioteca Apostrof vã oferã urmãtoarele cãrþi:

REDACÞIA:

MARTA PETREU(redactor-ºef)

LUKÁCS JÓZSEFVIRGIL LEONIRINA PETRAªOANA MORUÞANCIPRIAN BOTATehnoredactare:FOGARASI EDITH

Vignetele revistei reprezintã variaþiuni grafice de Mihai Barbudupã desene de Franz Kafka.

ANA POP(contabilitate)

EDITORI:� Uniunea Scriitorilor din România� Fundaþia Culturalã ApostrofCont la BRD Cluj:în lei: SV7853701300în euro: SV6534401300

Revista apare cu sprijinul:

� Fondului Cultural Naþional� Consiliului Local ºi al Primãriei

Cluj-Napoca

ADRESA REDACÞIEI:Cluj-NapocaStr. I. C. Brãtianu, nr. 22cod 400079Tel., fax: 0264/432.444e-mail: [email protected]

Pentru corespondenþã:Revista Apostrof, CP 1095, OP 1,Cluj-Napoca, 400750

• Revista APOSTROF figureazã în Lista-catalog a publicaþiilorinterne, editatã de RODIPET SA, la poziþia 4251.

Manuscrisele primite la redacþienu se înapoiazã.

ISSN 1220-3122Revista este înregistratã la OSIM

cu nr. 45630/22.05.1996.

Revista APOSTROF este membrã aAsociaþiei Revistelor, Imprimerii-lor ºi Editurilor Literare (ARIEL),asociaþie cu statut juridic, recu-noscutã de Ministerul Culturii ºi Cultelor.

Tiparul:

Centrul de Presã Reformat

Unica responsabilitate a revis-tei Apostrof este de a gãzduiopiniile, oricît de diverse, alecolaboratorilor noºtri. Respon-sabilitatea pentru conþinutul fi-ecãrui text aparþine, în exclu-sivitate, autorului.

Apostrof

Puteþi comanda orice carte la adresa: Cluj-Napoca, 400079, Str. I. C. Brãtianu, nr. 22, tel. 0264/432.444 sau prin www.revista-apostrof.ro

Anul XIX, nr. 11 (222), 2008 • 31