anul iv sem i suport de curs drept procesual civil i id 2013
DESCRIPTION
Procedura CivilaTRANSCRIPT
1
Suport de curs1
(destinat exclusiv cursurilor anului IV ID)
Drept procesual civil I
Conf.univ. Traian C. Briciu
Cursul I:
Principiile procesului civil.
1. Accesul liber la justitie.
Principiu reglementat la nivel: CONSTITUTIONAL (art.21), CONVENTIONAL (art.6 par.1
CEDO), LEGAL (art.2 Legea nr.304/2004);
Nu este un drept absolut; statul are dreptul sa organizeze conditiile in care sa se exercite
accesul la justitie (limitarea accesului la justiţie să aibă un scop legitim şi să fie
proporţională cu scopul urmărit);
Taxele judiciare de timbru nu reprezinta, in principiu, o incalcare a acestui principiu, dar
statele trebuie sa se asigure ca acestea nu au un caracter prohibitive.
2. Principiul dublului grad de jurisdictie.
Nu este reglementat expresis verbis in materie civila, ci numai in materie penala;
Presupune gruparea instantelor de rang diferit, doua cate doua, pentru asigurarea
parcurgerii a doua judecati in fond;
NCPC recunoaste in mod implicit acest principiu, deoarece in majoritatea cazurilor se
prevede dreptul la apel;
Recursul nu reprezinta o judecata in fond; se verifica exclusiv aplicarea legii; deci nu
putem vorbi de un triplu grad de jurisdictie.
3. Dreptul la un proces echitabil, in termen optim si previzibil.
1 Pentru dezvoltarea informatiilor cuprinse in suportul de curs, a se vedea V.M.Ciobanu, Tr.C.Briciu, C.C.Dinu,
Drept procesual civil. Drept executional civil. Arbitraj. Drept notarial, Curs de baza, Ed.National, Bucuresti, 2013.
2
Sorgintea principiului se gaseste in art.6 par.1 CEDO;
Proces echitabil:
Se regaseste in art.21 alin.3 Constitutie, art.6 si 10 Legea nr.303/2004, art.6 NCPC;
Nu are legatura cu judecarea cauzei in echitate;
Presupune asigurarea principiilor fundamentale, precum contradictorialitatea, egalitatea,
dreptul la aparare.
Termen optim si previzibil:
Decurge din principiul constitutional si conventional de a ,,judeca cauza intr-un termen
rezonabil”
Stabilirea respectarii principiului nu se face in mod abstract, ci se va tine seama de
complexitatea procesului, dificultatea dezbaterilor, atitudinea partilor, caile de atac ce se
pot exercita etc.
Prin proces se intelege si faza de executare a hotararii ; atunci cand accesul la instanta
este conditionat de parcurgerea unei proceduri prealabile, durata acesteia intra in calcul;
Sunt concretizari ale acestui principiu: estimarea duratei necesare pentru cercetarea
procesului (art.238); perimareaa (art.416-422); termenul in cunostinta (229); contestatia
privind tergiversarea procesului (art.522-526).
4. Instanta independent, impartiala si stabilita de lege.
Independenta este:
- functionala – organele care judeca sa nu apartina executivului sau legislativului si
nici sub influenta acestora;
- personala – decurge din statutul judecatorilor (modul de numire, durata functiei,
incompatibilitati si interdictii in functie etc.).
Impartialitatea este:
- obiectiva – reprezinta aparenta de impartialitate;
- subiectiva – forul interior al judecatorului.
Mijloace procesuale de combatere a afectarii impartialitatii: incompatibilitatea.
Competenta instantelor se stabileste prin lege (art.126 alin.2 Constitutie).
3
5. Principiul legalitatii.
Art.124 alin.1 Constitutie (justitia se infaptuieste in numele legii), art.7 NCPC (procesul se
desfasoara in conformitate cu dispozitiile legii), art.4 Legea nr.303/2004 (asigurarea
suprematiei legii);
CONSECINTE:
Judecatorul nu poate decide contra legii, chiar daca actioneaza potrivit convingerilor
sale;
Judecatorul nu judeca in echitate, ci bazandu-se pe lege;
Judecatorul poate si trebuie sa interpreteze legea.
6. Principiul contradictorialitatii.
Instanta nu poate hotara decat dupa citarea sau infatisarea partilor.
Exceptii: procedura necontencioasa; proceduri urgente (ordonanta presedintiala;
asigurarea unor dovezi ce ar putea sa dispara) sau atunci cand eficienta procedurii tine
de caracterul secret al acesteia (sechestrul asigurator sau poprirea asiguratorie).
Partile trebuie sa isi faca cunoscute reciproc si in timp util: motivele de fapt si de drept
pe care isi intemeiaza pretentiile sau apararile, mijloacele de proba.
Aplicatii: cererea de chemare in judecata se comunica paratului, care depune o
intampinare in termenul de 25 de zile; aceasta se comunica reclmantului care depune, in
10 zile, un raspuns la intampinare (art.201)
Obligatia partilor de a expune corect si complet situatia de fapt/obligatia de a expune un
punct de vedere fata de afirmatiile partii adverse, atunci cand acestea sunt relevante;
Dreptul partilor de a discuta si argumenta orice problema de fapt sau de drept invocata
de un participant la proces sau de instanta din oficiu; corelativ, instanta are obligatia de a
pune in discutia partilor toate cererile , exceptiile si imprejurarile de fapt sau de drept
invocate;
Aplicatii: art.224 NCPC; art.254 alin.5 NCPC; art.259 NCPC
Hotararea va fi intemeiata numai pe motive, explicatii sau probe supuse in prealabil,
dezbaterii partilor.
Aplicatii: 400 NCPC; art.425 alin.1 lit.b)
4
Absenta contradictorialitatii – partile nu staruiesc in judecata – SUSPENDAREA si ulterior
PERIMAREA cauzei.
Sanctiunea incalcarii contradictorialitatii: NULITATEA hotararii.
7. Dreptul de aparare.
Dreptul la aparare presupune:
In sens material, un complex de drepturi si garantii care asigura partilor posibilitatea de
a-si apara interesele (dreptul de a fi citat; de a face cereri, de a recuza judecatorii, de a
participa la dezbateri , de a exprima apunctul de vedere cu privire la afirmatiile partii
adverse sau ale instantei). In general, aceste garantii se regasesc in principiul
contradictorialitatii.
In sens formal, posibilitatea de a avea un avocat sau consilier juridic (in cazul persoanelor
juridice)
- in civil, in principiu, prezenta avocatului reprezinta o optiune pentru parte;
- in etapa recursului prezenta avocatului (sau, dupa caz, a consilierului juridic)
este obligatorie, sub sanctiunea nulitatii cererilor; exceptiile sunt strict limitativ
prevazute de lege (art.13 alin.2 si situatia instantelor sau parchetelor); regula se aplica si
in caile extraordinare de atac de retractare (contestatia in anulare si revizuirea);
Pentru situatia in care partea nu are resurse financiare, se poate acorda ajutor public
judiciar prin numirea unui avocat din oficiu; conditiile sunt fixate prin OUG nr.51/2008
Cand cel chemat in judecata este citata prin publicitate, instanta numeste un curator
judiciar dintre avocatii desemnati de barou, care va reprezenta interesele paratului.
8. Principiul rolului activ al judecatorului.
Judecatorul staruie pentru rezolvarea amiabila a cauzei;
Aplicatii: art.227 NCPC (prezenta personala a partilor in vederea solutionarii
amiabile a litigiului); art.14 alin.2 NCPC; art.920 NCPC; art.982 NCPC.
Judecatorul:
In vederea aflarii adevarului, pune in discutia partilor aspecte de fapt si de drept,
chiar daca nu sunt mentionate in cerere si intampinare;
5
Poate administra din oficiu probe, chiar daca partile nu le-au solicitat sau se
impotrivesc; Totusi, trebuie sa le puna in discutia prealabila a partilor; Partile nu se pot
plange in caile de atac de faptul ca instanta nu a administrat probe din oficiu.
Poate, in anumite cazuri, sa introduca din oficiu in proces terte persoane
(conditiile sunt prevazute la art.78 NCPC);
Poate sa dea calificare juridica corecta actelor sau faptelor prezentate de parti,
chiar daca acestea poarta o denumire gresita;
Nu poate schimba denumirea si temeiul juridic in cazul in care partile se opun,
daca nu se incalca interesele legitime ale altora;
NU poate depasi limitele investirii, adica nu poate schimba obiectul cererii de
chemare in judecata – extra sau plus petita.
Rolul activ al judecatorului trebuie sa tina cont de principiul contradictorialitatii si este
limitat de principiul disponibilitatii.
9. Principiul disponibilitatii.
Are la baza ideea ca procesul civil este o problema privata a partilor;
Procesul porneste numai la cererea partii interesate - judex ne procedat ex officio;
Exceptii:
atunci cand se prevede in mod expres, procesul poate incepe si la cererea unui
organizatii sau institutii (procuror, organizatii de protectie a consumatorilor etc.);
punerea sub interdictie (art.165 coroborat cu art.111 NCC); instituirea curatelei
(182 NCC).
Obiectul procesului este stabilit de parti, prin cererile pe care le formuleaza; instanta
este obligata sa se pronunte numai asupra obiectului procesului astfel cum a fost stabilit
de parti;
Exceptie: art.918 alin.2 si 3 NCPC
Partile au dreptul sa puna capat procesului prin renuntare la judecata sau la dreptul
subiectiv, tranzactie, achiesare;
Partile sunt cele care decid sa formuleze sau nu calea de atac;
Exceptie: Procurorul (art.92 NCPC)
6
Partea care a castigat procesul decide sa solicite executarea hotararii;
Exceptie : Procurorul (art.92 NCPC)
10. Principiul egalitatii.
Presupune ca:
Toti cetatenii sunt judecati de aceleasi instante; existenta unor instante
specializate (litigii de munca si asigurari sociale, litigii de contencios administrativ etc.)
nu pune in discutie principiul deoarece acestea solutioneaza toate litigiile de un anumit
gen;
Judecata se face in baza acelorasi norme pentru toate partile;
Instanta asigura un echilibru procesual intre parti; atunci cand situatia economica
a unei parti poate afecta exercitiul drepturilor, instanta trebuie sa faca uz de
instrumentele legale pentru a asigura restabilirea echiolibrului, inclusiv sa apeleze la
ajutorul public judiciar.
11. Principiul publicitatii.
In ce priveste judecata, incalcarea principiului presupune nulitatea neconditionata;
totusi, principiul cunoaste derogari:
In fata primei instante cercetarea procesului se face in camera de consiliu (art.213
NCPC – dispozitie amanata pana in 2016)
Dezbaterea fondului poate fi facuta si fara prezenta publicului atunci cand, la
cerere sau din oficiu, instanta apreciaza ca este este pericol de atingere a moralitatii,
ordinii publice, intereselor minorilor, vietii private, intereselor justitiei;
Partile pot decide ca si dezbaterile sa aiba loc in camera de consiliu (art.244
NCPC);
Sunt proceduri care se judeca in camera de consiliu: stramutarea; sechestrul
asigurator; actiuni in materie societara etc.
In ce priveste pronuntarea hotararii, incalcarea principiului atrege nulitatea conditionata
de vatamare; exista o derogare:
Atunci cand se amana pronuntarea, presedintele poate decide ca pronuntarea va
fi adusa la cunostinta partilor prin mijlocirea grefei (art.396 NCPC).
12. Principiul oralitatii.
7
Este in legatura, dar nu se confunda cu contradictorialitatea;
Sistem roman combina oralitatea cu procedura scrisa;
Aplicatii: art.43 alin.3, art.47 alin.1, art.85 alin.2, art.148 alin.4 etc.
Presupune si dezavantaje, motiv pentru care actele procesuale au forma scrisa (vz.
depozitia martorului, interogatoriul, consemnarea dezbaterilor – art.231 NCPC etc);
Sunt proceduri care nu presupun audierea partilor – atunci cand se justifica fata de
gradul de tehnicitate, urgenta sau simplitatea cauzei. Aceasta s-a retinut si in
jurisprudenta CEDO (Solomonsson c.Suedia).
13. Principiul repartizarii aleatorii si al continuitatii.
Repartizarea dosarelor pe complete se face aleatoriu, in sistem informatic; atunci cand
sistemul informatic nu functioneaza, repartizarea se face prin sistemul ciclic;
Incalcarea regulilor privind distribuirea aleatorie reprezinta abatere disciplinara – art.99
Legea nr.303/2004;
Continuitatea presupune ca judecatorul investit nu poate fi inlocuit pe perioada
procesului decat pentru motive temeinice;
Regulamentul de ordine interioara al instantelor cuprinde dezvoltari care asigura
respectarea principiului continuitatii in cazuri precum : incidentele cu privire la
compunerea completului (recuzari sau abtineri) sau imposibilitatea obiectiva de
participare la judecata;
Incalcarea principiului distribuirii aleatorii si continuitatii atrage nulitatea hotararii;
nulitatea este neconditionata de vatamare (art.176 pct.4 NCPC); art.488 pct.2 indica ca
fiind motiv de casare incalcare principiului rep[artizarii aleatorii si continuitatii.
14. Desfasurarea procesului in limba romana.
Cetatenii straini sau apatrizi au dreptul de a lua cunostinta de actele dosarului si de a
vorbi in instanta cu ajutorul unor traducatori autorizati; in procesul civil partea suporta
costul traducerii; actele se intocmesc in limba romana.
Cetatenii apartinand minoritatilor nationale se pot exprima in limba materna in fata
instantelor de judecata. Consecinte:
Instanta trebuie sa asigure, in mod gratuit, un interpret sau traducatoir autorizat;
8
Daca toate partile solicita sau sunt de acord sa se exprime in limba materna,
trebuie asigurata contradictorialitatea, oralitatea si publicitatea; deci trebuie asigurat un
interpret sau traducator autorizat;
Cererile si actele de procedura se intocmesc numai in limba romana;
Dezbaterile purtate in limba materna se inregistreaza si se consemneaza in limba
romana;
Actele vor fi semnate si de interpret sau traducator.
Cursul II:
Actiunea civila.
1. Definitia actiunii:
Ansamblul mijloacelor procesuale prevazute de lege pentru dreptului subiectiv sau a unei
situatii juridice, precum si pentru asigurarea apararii partilor din proces.
Rezulta ca:
- actiunea nu se confunda cu dreptul subiectiv; dreptul la actiune apare ca o
modalitate de exercitare a dreptului subiectiv;
- actiunea nu se confunda cu cererea de chemare in judecata, deoarece aceasta
din urma reprezinta numai una din formele de manifestare a actiunii;
- actiunea este preexistenta procesului.
2. Elementele actiunii civile.
Partile:
Persoanele implicate in raportul juridic dedus judecatii. Nu au asemenea calitate
reprezentantii partilor, chiar stau in proces dpdv fizic;
Exceptional, pot fi parti si organe sau persoane carora legea le recunoaste o
asemenea calitate (ex: procurorul)
Obiectul:
Protectia unui drept (poate presupune o actiune sau abstentiune)
Protectia unei siutuatii juridice/unui interes legitim (ex: posesia)
Se particularizeaza in raport cu mijlocul procedural folosit.
9
Cauza:
Scopul spre care se indreapta vointa celui care reclama sau se apara
Cauza actiunii (cauza petendi) nu se confunda cu cauza cererii de chemare in
judecata, adica temeiul dreptului (cauza debendi)
Trebuie sa fie reala, licita si morala.
3. Conditiile de exercitare a actiunii civile.
3.1. Afirmarea unui drept:
Art.32 alin.1 lit.c) NCPC vorbeste despre ,,formularea unui pretentii”.
Nu se pune in discutie existenta sau inexistenta dreptului, ci numai afirmarea acestuia;
Dreptul trebuie sa fie:
recunoscut sau ocrotit de lege;
exercitat in limitele sale externe si interne;
exercitat cu buna-credinta;
actual – lipsa actualitatii determina respingerea cererii ca prematura. De la
aceasta conditie exista o exceptie in cazul actiunilor preventive (art.34 NCPC).
3.2. Interesul:
Folosul practic al demersului judiciar;
Vizeaza punerea in miscare a actiunii, dar si toate celelalate forme care alcatuiesc
actiunea (exceptii, cai de atac, probe etc);
Este material sau moral;
Trebuie sa fie:
Determinat;
Legitim;
Personal;
Obs: sunt uneori apreciate ca facand exceptie - actiunea oblica, actiunile colective sau
actiunile formulate de organe caror legea le recunoaste legitimare procesuala distinct de
titularul dreptului.
10
Nascut si actual;
Obs: interesul poate fi nascut si actual chiar daca dreptul afirmat nu este inca actual:
art.34 NCPC, sechestrul asigurator (art.952 NCPC), asigurarea probelor (art.359 NCPC),
regresul anticipat al fideiusorului (art.2312 NCPC).
3.3. Calitatea procesuala (legitimatio ad causam):
Reprezinta identitatea dintre partile procesului si subiectele raportului juridic litigios;
Obs: in mod exceptional se recunoste calitate procesuala si unor persoane, organizatii,
institutii sau autoritati care nu au drepturi proprii in raportul juridic dedus judecatii. Este
nevoie de o prevedere expresa a legii (!); Exemple:
- organizatii le sindicale
- asociatiile pentru protectia consumatorilor
- organizatiile neguvernamentale care ca scop protectia drepturilor omului
sau au un interes legitim in combaterea discriminarii – daca discriminarea aduce atingere
unei comunitati sau grup de persoane;
- procurorul, in conditiile art.92 C.pr.civ., art.245 C.pr.pen.
Cand vorbim despre calitate procesuala nu se pune problema existentei sau inexistentei
drepturilor si obligatiilor partilor – aceasta este o problema de fond.
Este activa (a reclamantului) si pasiva (a paratului);
Proba calitatii active si pasive revine reclamantului;
Calitatea procesula se poate transmite:
Pe cale legala, prin succesiune (pf) sau reorganizare (pj);
Pe cale conventionala, prin cesiune, preluare de datorie, vanzare, donatie etc.
Exista situatii in care calitatea nu poate fi transmisa niciodata (divortul)
Exista situatii in care calitatea poate fi transmisa, daca actiunea a fost pusa in
miscare anterior (art.1024 NCC – revocarea donatiei pentru ingratitudine; art.1391 NCC –
repararea prejudiciului nepatrimonial)
NCC prevede situatii in care se distinge intre termenul de introducere a actiunii de catre
titularul dreptului si cel al introducerii de catre mostenitori (art.423 – actiunea in
stabilirea maternitatii; art.433 – tagada paternitatii etc.)
11
Procedura in caz de transmitere a calitatii procesuale: este detaliata in art.39 NCPC
Lipsa calitatii se invoca pe cale exceptiei – este de ordine publica;
Exceptia se solutioneaza inaintea fondului. In cazul actiunilor reale exceptia se poate uni
cu fondul, deoarece problema calitatii se confunda cu cea de fond.
Actiunea se va respinge ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa
sau impotrva unei fara calitate procesuala pasiva. Nu exista autoritate de lucru judecat in
ce priveste fondul, dar exista asupra problemei calitatii procesuale.
3.4. Capacitatea procesuala (legitimatio ad processum)
Capacitate de folosinta:
orice persoana care are folosinta drepturilor civile;
exceptie – asociatiile, societatile, alte entitati fara personalitate juridica
Sanctiune – nulitatea absoluta; exceptia nulitatii poate fi invocata in orice stare a pricinii
de orice parte sau de instanta, din oficiu.
Capacitatea de exercitiu:
Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu sunt minorii sub 14 ani si cei pusi sub
interdictie;
Persoanele lipsite de capacitate de exercitiu stau in judecata prin reprezentant (parinte
sau tutore)
Minorii intre 14-18 ani au capacitate de exercitiu restransa – vor fi citati la proces, dar
vor fi asistati de reprezentanti (parinte sau tutore);
Daca nu exista reprezentant si este urgenta ori daca exista conflicte de interese intre
reprezentant si reprezentat – se numeste un curator.
Sanctiune – nulitatea relativa; nulitatea intevine numai dupa ce instanta va acorda un
termen in vedere confirmarii actului. Nulitatea, desi relativa, poate fi invocat in tot cursul
procesului.
Acele de dispozitie se fac numai cu autorizare de instanta de tutela (autoritatea tutelara,
in cazul aplicarii art.229 Legea nr.71/2011.
4. Clasificarea actiunilor.
Dupa scopul urmarit de reclamant:
12
Actiuni in realizare;
Actiuni in constatare:
Subclasificare: declaratorii, interogatorii si provocatorii;
Caracteristici:
a) au ca obiect existenta/inexistenta unui drept, iar nu a unui fapt;
b) au caracter subsidiar fata de actiunile in realizare;
c) nu sunt susceptibile de executare silita.
Actiuni in constituire
Exemple: divort, punere sub interdictie, stabilirea filiatiei etc.
De principiu, produc efecte numai ex nunc.
Dupa natura dreptului dedus judecatii:
Personale;
Reale;
Mixte – cand se valorifica atat un drept de creanta cat si un drept real
Importanta clasificarii:
in materie de competenta teritoriala – cererile reale imobiliare sunt de
competenta instantei locului situarii imobilului; cererile mixte (imobiliare) cunosc o
competenta alternativa (locul imobilului si domiciliul paratului);
in materie de prescriptie ;
in materie de calitate procesuala.
In raport cu calea aleasa:
Principale;
Aditionale;
Accesorii;
Incidentale.
Importanta clasificarii:
13
In materia competentei teritoriale si materiale – cererile accesorii, incidentale si
aditionale sunt de competenta instantei care judeca cererea principala (art.123 NCPC);
In materia cailor de atac – 460 NCPC.
Cursul III, IV, V:
Participantii la procesul civil.
1. Incompatibilitatea, recuzarea si abtinerea.
Aplicabilitate:
- judecatorilor;
- celorlalti participanti (procuror, magistrat asistent, asistenti judiciari, grefieri) -
se aplica in mod corespunzator.
Titularul cererii:
- recuzarea se face de parte;
- abtinerea revine judecatorului (altui participant)
Termen de invocare a recuzarii:
pentru incompatibilitatile absolute (art.41) – in orice stare a pricinii;
pentru incompatibilitatile relative (art.42):
Inaintea oricarei dezbateri;
de indata ce motivul este cunoscut (cand partea cunoaste motivul dupa
inceperea dezbaterilor)
Judecatorul (sau alt participant) se poate abtine oricand.
Forma cererii de recuzare:
in scris sau verbal, in sedinta;
Se indica:
fiecare judecator (alt participant) recuzat;
cazul de incompatibilitate;
Se indica probele de care partea intelege sa se foloseasca;
14
Taxa judiciara de timbru datorata este de 100 lei pt fiecare membru al
completului.
Obs:
Este inadmisibila cererea de recuzare care:
- se refera la alti judecatori decat cei care fac parte din completul caruia cauza i-a
fost repartizata aleatoriu;
- se intemeiaza pe alte motive decat cele de la art.41 si 42 NCPC
- se indreapta impotriva aceluiasi judecator pentru acelasi motiv de
incompatibilitate;
Forma cererii de abtinere:
- in scris sau verbal, in sedinta;
Cine judeca cererea de recuzare/abtinere ?
Aceeasi instanta, dar din complet nu va face parte judecatorul recuzat/care s-a abtinut;
de catre un complet care il cuprinde si pe judecatorul recuzat, daca cererea de recuzare
este inadmisibila;
Instanta ierarhic superioara, cand nu se poate forma complet de judecata la instanta
sesizata.
Procedura de judecata:
In camera de consiliu, fara prezenta partilor;
Judecatorul recuzat poate fi ascultat
Interogatoriul nu este admis ca proba
Se pronunta o incheiere, pronuntata in sedinta publica
Daca s-a facut si cerere de recuzare si cerere de abtinere, se judeca abtinerea mai
intai;
Daca cerere este facuta cu rea-credinta – amenda si despagubiri.
Solutii posibile si efecte:
Admiterea cererii de abtinere/recuzare
15
conduce la indepartarea din cauza a judecatorului
Instanta stabileste actele de procedura care se pastraza
Trimiterea cauzei la alta instanta de acelasi grad, atunci cand cererea s-a judecat de
instanta ierarhic superioara
Regimul juridic al incheierii:
nu este supusa niciuni cai de atac:
Incheierea prin care s-a solutionat abtinerea
Incheierea prin care s-a admis cererea de recuzare
Se ataca odata cu fondul:
Incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare:
Apel – daca admite, instanta de apel reface actele de procedura si,
daca apreciza necesar, probele administrate
Recurs – daca admite, cauza se trimite spre rejudecare.
Soarta procesului pe durata judecarii cererii de abtinere/recuzare:
In caz de abtinere – pe durata solutionarii nu se face niciun act de procedura;
In caz de recuzare:
– nu determina suspendarea procesului;
- pronuntarea se va face numai dupa solutionarea cererii de
recuzare.
2. Partile.
Coparticiparea procesuala
Activa; pasiva; mixta;
Subiectiva; obiectiva;
Facultativa si obligatorie
Raporturile intre coparticipanti:
Principiul – independenta procesuala;
16
Extinderea efectelor actelor favorabile (acte si termene) – in cazul in care o impune
natura raportului juridic sau dispozitiile legii.
3.Participarea tertilor la proces.
Forme de participare a tertilor la proces:
Voluntare:
Interventia voluntara;
fortate:
Chemarea in judecata a altor persoane
Chemarea in garantie
Aratarea titularului dreptului
Introducerea in cauza, din oficiu, a altor persoane.
3.1. Interventia voluntara:
Principala – atunci cand tertul pretinde dreptul dedus judecatii sau un drept strans legat
de acesta
Accesorie – atunci cand tertul sprijina apararea unei dintre parti.
Obs:
In ambele cazuri tertul intervenient trebuie sa justifice un interes; numai existenta
dreptului distinge intre cele doua forme de interventie.
Admisibilitate:
Interventia principala nu este admisibila in materii precum: cereri cu caracter personal;
litigii individuale de munca; actiuni posesorii etc.
Interventia accesorie: de principiu, este admisibila in toate cauzele; totusi nu este
admisibila in procesele cu caracter strict personal.
Interventie principala/interventie accesorie. Deosebiri.
principala
Forma:
17
in scris, in forma cererii de chemare in judecata; se timbreaza ca o cerere de chemare in
judecata.
Termen:
pana la inchiderea dezbaterilor in fata primei instante;
In apel, numai cu invoirea partilor.
Competenta de judecata:
instanta care judeca cererea principala
Se poate disjunge
Independenta procesuala:
Poate formula orice acte procesuale
Poate ataca hotararea
Cererea de interventie se judeca, chiar daca partile initiale renunta, tranzactioneaza etc
Accesorie
Forma:
in scris, in forma prevazuta la art.148 NCPC (alte cereri); se timbreaza cu o suma fixa
(invariabila)
Termen:
in tot cursul procesului
Competenta de judecata:
Instanta care judeca cererea principala
Nu exista posibilitatea disjungerii
Dependenta procesuala:
Numai actele ce nu contravin interesului partii;
Calea de atac formulata de intervenient este neavenita, daca nu este promovat ade
parte sau daca acesta a renuntat, perimat , nu s-a judecat in fond.
Interventie principala/interventie accesorie. Asemanari.
18
Admitere in principiu:
Se judeca cu ascultarea partilor si a intervenientului;
Se pronunta o incheiere
Incheierea de admitere in principiu – se ataca odata cu fondul
Incheierea de respingere ca inadmisibila se ataca cu apel (doar apel) sau recurs la
instanta ierarhic superioara.
Care sunt efectele admiterii in principiu ?
Se investeste instanta cu o cerere (la interventia principala)
Intervenientul:
dobandeste pozitia si drepturile unei parti; opereaza o prorogare de
competenta; punerea in intarziere; dreptul devine litigios; se intrerupe
prescriptia (la interventia principala)
In cazul cererii de interventie principala, va primi un termen pentru
depunerea intampinarii
ia procedura in starea in care se afla
va putea solicita probe.
3.2. Chemarea în judecată a altei persoane.
Sediul materiei: art. 68 – 71 NCPC.
Noţiune: mijlocul procesual prin care oricare dintre părţile iniţiale solicită introducerea în
proces a unei terţe persoane ce ar putea pretinde, pe cale separată, aceleaşi drepturi ca
şi reclamantul.
Caracteristici:
terţul nu intervine la iniţiativa sa, ci la cererea uneia din părţile din procesul deja
început ;
Poate fi atrasă la judecată, astfel, numai persoana ce ar putea pretinde aceleaşi
drepturi ca şi reclamantul ;
19
Exemplul 1 : în cazul unei cesiuni de creanţă, cedentul îl cheamă în judecată pe
debitorul cedat; acesta, fiind notificat de cesionar cu privire la cesiunea de creanţă, are
interesul de a solicită chemarea în judecată a acestuia ;
Exemplul 2: În cazul acţiunii în revendicare introdusă de un singur coproprietar,
pârâtul are interesul de a-i chema în judecată şi pe ceilalţi, pentru a evita procese
ulterioare cu aceştia (art. 643, alin. 3 NCC).
Ipoteze speciale de soluţionare:
a.Când pârâtul, chemat în judecată pentru o datorie bănească, recunoaşte datoria
şi declară că vrea să o execute faţă de cel căruia îi va fi stabilit dreptul pe cale
judecătorească, el va fi scos din proces, daca a consemnat la dispoziţia instanţei suma
datorată.
b. Tot astfel, pârâtul, chemat în judecată pentru predarea unui bun sau a
folosinţei acestuia, va fi scos din proces dacă declară ca va preda bunul celui al cărui
drept va fi stabilit prin hotărâre judecătorească.
Procedura de judecată:
Domeniul de aplicare - Orice cerere prin care se pune în discuţie un drept
subiectiv civil;
Titularul cererii - Orice parte iniţială a litigiului (reclamant, pârât, intervenient
principal);
Cine e atras la judecată ? - Un terţ care ar putea invoca aceleaşi drepturi ca şi
reclamantul;
Termen - Reclamant, intervenient : până la terminarea cercetării procesului în
primă instanţă ;
Pârât : odată cu întâmpinarea sau, dacă aceasta nu e obligatorie, la primul termen
de judecată.
Sancţiunea nedepunerii cererii în termen: decăderea;
Forma cererii: Cerere scrisă, motivată, are natura juridică a unei cereri de
chemare în judecată ; se comunică părţii adverse şi celui chemat în judecată.
Admiterea în principiu: Este necesară admiterea în principiu şi se face potrivit
dispoziţiilor art. 64-65, care se aplică în mod corespunzător.
Poziţia procesuală a terţului
20
- terţul dobândeşte poziţia procesuală de reclamant ;
- hotărârea îşi produce efectele şi în privinţa sa.
3.3. Chemarea in garantie.
Sediul materiei: art. 72 – 74 NCPC.
Noţiune: mijlocul prin care partea din proces poate introduce în cauză o altă persoană
împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar pierde procesul, cu o cerere în
garanţie sau în despăgubiri.
Caracteristici:
Are o sferă mai largă de aplicare decât în dreptul material, astfel încât se poate
formula în cazul unor drepturi garantate legal (ex:partaj – art.683 NCC; cesiune de
creanta – art.1585 NCC) şi convenţional (ex: fideiusiune), dar şi în cazul existenţei unei
obligaţii de despăgubire (ex: comitentul contra prepusului).
Sub aspect procesual, în cazul fideiusiunii, garantatul este fideiusorul, iar
chematul în garanţie este debitorul.
Chematul în garanţie poate, la rândul său să cheme în garanţie o altă persoană.
Numărul chemărilor succesive în garanţie este deci, de 2.
Procedura de judecată:
Domeniul de aplicare - Orice cerere în care se pune în discuţie un drept garantat
legal ori convenţional ori în legătură cu care există o obligaţie de despăgubire;
Titularul cererii - Orice parte iniţială a litigiului (reclamant, pârât, intervenient);
Cine e atras la judecată ? - Garantul sau cel care datorează despăgubiri, precum şi
succesorii universali şi cu titlu universal (in principiu, nu şi cu titlu particular !);
Termen - Reclamant, intervenient: până la terminarea cercetării procesului în
primă instanţă ;
Pârât : odată cu întâmpinarea, sau, dacă aceasta nu e obligatorie, la primul
termen de judecată.
Sancţiunea nedepunerii cererii în termen: decăderea;
Forma cererii: Cerere scrisă, motivată, are natura juridică a unei cereri de
chemare în judecată ;se comunică părţii adverse şi celui chemat în judecată.
21
Admiterea în principiu Este necesară admiterea în principiu şi se face potrivit
dispoziţiilor art. 64-65, care se aplică în mod corespunzător.
Poziţia procesuală a terţului
-terţul dobândeşte poziţia de parte independentă în proces, ia procesul din
starea în care se află şi poate face orice acte şi apărări consideră necesare.
Cine judeca ?
- Se judeca impreuna cu cererea principala; in caz de intarziere, se poate
disjunge.
3.4. Aratarea titularului dreptului.
Sediul materiei: art. 75 – 77 NCPC.
Noţiune: mijloc procesual numai la îndemână pârâtului, prin care acesta, în situaţie în
care deţine un lucru pentru altul sau exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru
şi este chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului, el
va putea arăta pe cel în numele căruia deţine lucrul sau exercită dreptul, deci adevăratul
titular al dreptului.
Condiţii specifice:
Prin acţiunea formulată să se urmărească valorificarea unui drept real;
Între pârât şi terţ să existe un raport juridic cu privire la lucrul determinat ce
formează obiectul cererii;
Pârâtul să indice pe titularul dreptului.
Ipoteze posibile:
Dacă terţul arătat ca titular al dreptului se înfăţişează şi recunoaşte susţinerile
pârâtului, iar reclamantul consimte, pârâtul iniţial este scos din judecată iar procesul
continuă numai între reclamant şi terţ;
Dacă terţul se înfăţişează şi recunoaşte susţinerile pârâtului, însă reclamantul nu
consimte, procesul continuă între părţile iniţiale şi terţ, care ia poziţia unui intervenient
principal;
Dacă terţul se înfăţişează şi nu recunoaşte susţinerile pârâtului, procesul continuă
între părţile iniţiale şi terţ, care ia poziţia unui intervenient principal;
22
Dacă terţul nu se înfăţişează, procesul continuă între părţile iniţiale şi terţ, care ia
poziţia unui intervenient principal.
Procedura de judecată:
Domeniul de aplicare – Exclusiv în cererile reale;
Titularul cererii – numai pârâtul din cererea introductivă de instanţă;
Cine e atras la judecată ? - Titularul unui drept real;
Termen - odată cu întâmpinarea, sau, dacă aceasta nu e obligatorie, la primul
termen de judecată.
Sancţiunea nedepunerii cererii în termen: decăderea;
Forma cererii: Cerere scrisă, motivată; se comunică părţii adverse şi celui arătat ca
titular al dreptului.
Admiterea în principiu - Este necesară admiterea în principiu şi se face potrivit
dispoziţiilor art. 64-65, care se aplică în mod corespunzător.
Poziţia procesuală a terţului
-Terţul dobandeşte poziţia de pârât (art. 77 alin. 3 NCPC) ori de
intervenient (art. 77 alin. 4) şi are drepturile procesuale arătate în cazul acestora.
3.5. Introducerea fortata in cauza, din oficiu.
Sediul materiei: art. 78 – 79 NCPC, reglementare nouă faţă de formele de intervenţie
propuse de vechiul C.proc.civ.
Noţiune: un mijloc procedural pus exclusiv, la dispoziţie instanţei (!), prin care, în
cazurile expres prevăzute de lege, dar şi în procedura necontencioasă, instanţa va
dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se
împotrivesc.
Condiţii esenţiale:
existenţa unei cereri în materie necontencioasă ori a unui caz în care are incidenţă o
dispoziţie expresă a legii ;
Exemple: art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările; art. 33
din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor; art.436 NCC.
Obs:
23
În materie contencioasă, instanţa nu poate introduce forţat în cauză un terţ. Cu toate
acestea, dacă din dezbateri rezultă necesitatea introducerii în cauză a unui terţ, instanţa
va putea pune în discuţia părţilor posibilitatea introducerii acestora.
Dacă părţile refuză să solicite ele introducerea forţată în cauză a terţului şi instanţa
consideră că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, legea îi pune la
dispoziţie o sancţiune specifică : respingerea cererii, fără a se pronunţa însă pe fond (deci
fără autoritate de lucru judecat – sancţiunea este atenuată, părţile pot reitera cererea).
Procedura de judecată:
Domeniul de aplicare – în materie necontencioasă şi în alte cazuri expres
prevăzute de lege;
Titularul cererii – instanţa;
Cine e atras la judecată ? - Terţ a cărui participare este necesară pentru
soluţionarea litigiului;
Termen - până la terminarea cercetării procesului în primă instanţă;
neformularea cererii în termen: în faţa primei instanţe, instanţa va repune
procesul pe rol pentru a se analiza cererea. În apel şi recurs, introducerea forţată în
cauză a altei persoane este inadmisibilă (art. 478 NCPC).
Admiterea în principiu - Nu este necesară admiterea în principiu.
Poziţia procesuală a terţului
-Terţul va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii
în proces, dar, la cererea lui, se va putea dispune readministrarea probelor sau
administrarea de probe noi.
4. Reprezentarea partilor in proces.
Reprezentarea poate fi :
legală,
convenţională
judiciară.
a. Reprezentarea conventionala prin mandatar avocat:
24
Forma si continutul mandatului sunt stabilite in condiţiile legii speciale (L. 51/1995), pe
baza contractului de asistenţă juridică şi se dovedeşte cu împuternicirea avocaţială.
Puterile mandatului:
poate face inclusiv acte de dispoziţie, dacă acest drept i-a fost acordat prin
contractul de asistenţă juridică ;
poate redacta cererea si motivele de recurs, precum si exercita si sustine recursul.
Poate sustine apararea in etapa recursului (intampinare; punere de concluzii);
avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face,
chiar fara mandat, orice acte pentru pastrarea drepturilor supuse unui termen si care s-
ar pierde prin neexercitarea lor la timp si poate, de asemenea, sa introduca orice cale de
atac impotriva hotararii pronuntate.
b. Reprezentarea conventionala prin mandatar neavocat:
Forma si continutul mandatului:
înscris autentic SAU declaraţie verbală, facută în instanţă şi consemnată în
încheiere.
mandatul trebuie să fie special, ad litem, cu excepţia cazurilor:
când este dat unui prepus; când mandatantul nu are nici domiciliul,
nici reşedinţa în ţară.
Puterile mandatarului:
Poate face toate actele judecăţii, dacă nu se prevede altfel. Prin excepţie, pentru
actele de dispoziţie este necesar un mandat special .
In primă instanţă şi apel, nu poate pune concluzii asupra excepţiilor şi asupra
fondului decât prin avocat .
Excepţii:
1. mandatarul persoanei fizice este sot sau o ruda pana la gradul al doilea
inclusiv, acesta poate pune concluzii in fata oricarei instante, fara sa fie asistat de
avocat, daca este licentiat in drept.
2. Cand dreptul de reprezentare izvoraste din lege sau dintr-o hotarare
judecatoreasca.
25
In recurs (dar si contestatie in anulare, revizuire), este necesară asistarea de către
un mandatar avocat, sub sancţiunea nulităţii.
Exceptii: partea, mandatarul (ruda grII,sot) este licentiat in drept.
c. Încetarea mandatului.
Mandatul nu încetează prin moartea celui care l-a dat şi nici dacă acesta a devenit
incapabil. Mandatul dăinuieşte până la retragerea lui de către moştenitori sau de către
reprezentantul legal al incapabilului.
In cazul morţii mandatarul, intervin următoarele efecte:
Întreruperea termenului procedural şi curgerea unui nou termen de la data
efectuării unei noi comunicări către parte, personal;
Suspendarea de drept a cauzei, dacă decesul a intervenit cu mai puţin de 15 zile
înainte de ziua înfăţişării;
Suspendarea cursului perimării, dacă intervine suspendarea de drept, în condiţiile
art. 418, alin. 2 NCPC.
d. Renunţarea la mandat şi revocarea mandatului:
Renunţarea la mandat sau revocarea acestuia sunt opozabile celeilalte părţi doar
de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în şedinţă de judecată şi în prezenţa ei.
Mandatarul nu poate renunţa la mandat în cursul termenului de exercitare a
căilor de atac.
e. Sanctiuni:
Cand instanţa constată lipsa dovezii calităţii de reprezentant a celui care a acţionat în
numele părţii, va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor. Dacă acestea nu se
acoperă, cererea va fi anulată.
Excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant înaintea primei instante nu poate fi
invocată pentru prima oară în calea de atac.
5. Participarea procurorului la procesul civil.
Modalităţi de participare:
a. Procurorul poate porni orice acţiune civilă, în anumite cazuri - pentru apărarea
drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub
interdicţie şi ale disparuţilor, precum şi în alte cazuri expres prevăzute de lege.
26
În aceste cazuri, titularul dreptului va fi introdus în proces şi va putea efectua
acte de dispoziţie (renunţare, achiesare, tranzacţie), iar dacă procurorul îşi va
retrage cererea, va putea cere continuarea judecăţii sau a executării silite.
b. Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a
acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept, a
drepturilor şi intereselor cetăţenilor. In cazurile expres prevazute de lege,
participarea procurorului este obligatorie; in aceste cazuri sanctiunea
neparticiparii este nulitatea.
c. Procurorul poate să exercite căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate în
cazurile prevăzute la pct.1, chiar dacă nu a pornit acţiunea civilă, precum şi
atunci când a participat la judecată, în condiţiile legii.
d. Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executorii
emise în favoarea persoanelor prevăzute mai sus.
În toate cazurile, Ministerul Public nu datorează taxe de timbru şi nici cauţiune.
Cursul VI, VII, VIII:
Competenta instantelor.
1. Notiune. Forme.
Noţiune: Competenţa este aptitudinea recunoscută de lege unei instanţe judecătoreşti
sau unui alt organ cu activitate jurisdicţională de a judeca anumite litigii.
Forme:
Competenţa generală;
Competenţa jurisdicţională : Competenţa materială
Funcţională
Procesuală
Competenţa teritorială
De drept comun
Alternativă
Exclusivă
27
Competenţa internă
Competenţa international.
Regim juridic:
Sunt norme imperative, de ordine publică, iar nerespectarea lor se sancţionează
cu nulitatea absolută: competenţa internaţională, competenţa generală, materială şi cea
teritorială exclusivă. Ele pot fi invocate de orice parte, chiar de instanţă din oficiu, cu o
distincţie importantă în privinţa termenului:
Necompetenţa internaţională şi cea generală pot fi invocate în orice
stare a pricinii;
Necompetenţa materială şi cea teritorială exclusivă pot fi invocate
la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa
primei instanţe.
Sunt norme dispozitive, de ordine privată, iar nerespectarea lor se sancţionează
cu nulitatea relativă: competenţa teritorială de drept comun şi competenţa teritorială
alternativă. Încălcarea acestora poate fi invocată doar de pârât, prin întâmpinare, sau
când întâmpinarea nu este obligatorie, până la primul termen de judecată la care părţile
sunt legal citate în faţa primei instanţe.
2. Competenta generala.
Noţiune: Normele de competenţă generală stabilesc competenţa instanţelor prin
delimitare faţă de competenţa unor organe din afara sistemului judiciar.
Exemple: competenţa Curţii Constituţionale, competenţa în materie electorală,
competenţa în materia contenciosului administrativ, competenţa notarului public,
competenta Consiliului Consurentei, OSIM, Consiliul National de Solutionare a
Contestatiilor – CNCS (in materia achizitiilor publice).
3. Competenta materiala.
Forme:
Competenţa materială funcţională – se stabileşte după felul atribuţiilor
jurisdicţionale care revin fiecărei categorii de instanţe (respectiv judecata în primă
instanţă, în apel sau în recurs).
28
Competenţa materială procesuală - care se stabileşte în raport de natura, obiectul
ori valoarea litigiului de dus judecăţii.
Natura raportului: tribunalul este competent, în condiţiile legii, în materie
de proprietate intelectuală, ori în materie de expropriere;
Obiectul: judecătoria este competentă sa judece cererile de evacuare,
cererile posesorii etc.
Valoarea litigiului: cererile evaluabile în bani, cu o valoare de până la
200.000 lei cad în competenţa judecătoriei. A contrario, cele cu o valoare mai
mare sunt judecate de tribunal.
Obs:
Acesteia i se subsumează şi repartizarea cauzelor între secţiile sau completele
specializate ale aceleiaşi instanţe. Spre deosebire de reglementarea anterioară,
incidentele referitoare la această repartizare se soluţionează potrivit dispoziţiilor
referitoare la excepţia de necompetenţă şi conflictele de competenţă.
3.1. Competenta materiala a judecatoriei.
In prima instanta:
a) cererile date in competenta instantei de tutela si de familie;
b) cererile referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, potrivit legii;
c) cererile avand ca obiect administrarea cladirilor cu mai multe etaje, apartamente sau
spatii aflate in proprietatea exclusiva a unor persoane diferite, precum si cele privind
raporturile juridice stabilite de asociatiile de proprietari cu alte persoane fizice sau
persoane juridice, dupa caz;
d) cererile de evacuare;
e) cererile referitoare la zidurile si santurile comune, distanta constructiilor si plantatiilor,
dreptul de trecere, precum si la orice servituti sau alte limitari ale dreptului de
proprietate prevazute de lege, stabilite de parti ori instituite pe cale judecatoreasca;
f) cererile privitoare la stramutarea de hotare si cererile in granituire;
g) cererile posesorii;
29
h) cererile privind obligatiile de a face sau de a nu face neevaluabile in bani, indiferent de
izvorul lor contractual sau extracontractual, cu exceptia celor date de lege in competenta
altor instante;
i) cererile de imparteala judiciara, indiferent de valoare;
j) orice alte cereri evaluabile in bani in valoare de pana la 200.000 lei inclusiv, indiferent
de calitatea partilor, profesionisti sau neprofesionisti;
In cai de atac:
Căile de atac împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice cu activitate
jurisdicţionala şi ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevazute de lege.
Alte cereri (cu titlul de exemplu):
contestatiile în materia cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor;
Contestaţia în anulare şi revizuirea împotriva propriilor hotărâri;
Cererile de îndreptare, lămurire şi completare a propriilor hotărâri;
Contestaţiile la executare.;
Asigurarea probelor, pe cale separata.
3.2. Competenta materiala a tribunalului.
În primă instanţă, tribunalul judecă toate cererile care nu sunt date prin lege în
competenţa altor instante - tribunalul are plenitudine de jurisdicţie în ceea ce priveşte
judecata în primă instanţă.
Cererile evaluabile în bani: cu o valoare de peste 200.000 lei, indiferent de
calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti.
Cererile nepatrimoniale: toate cererile care nu sunt date în competenţa
judecătoriei.
Obs:
Exista reguli speciale privind stabilirea competentei dupa valoare:
� Valoarea obiectului cererii este stabilită de reclamant, prin cererea de chemare în
judecată. Pârâtul, dar şi instanţa, pot contesta valoarea sens în care se poate da
un singur termen pentru lămurirea acestei chestiuni, însă doar pe bază de
înscrisuri şi explicaţii ale părţilor.
30
� în cazul cererilor ce au ca obiect executarea unui contract, se va tine seama de
valoarea obiectului acestuia sau, dupa caz, de aceea a partii din obiectul dedus
judecatii.
� in cererile privind constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea sau
rezilierea actului juridic, chiar daca nu se solicita si repunerea partilor in situatia
anterioara, precum si in cererile privind constatarea existentei sau inexistentei
unui drept soluţia este aceeaşi.
� Cand prin actiune se cere plata unei parti dintr-o creanta, valoarea cererii se
socoteste dupa partea pretinsa de reclamant ca fiind exigibila.
� in cererile care au ca obiect un drept la prestatii succesive, daca durata existentei
dreptului este nedeterminata, valoarea lor se socoteste dupa valoarea prestatiei
anuale datorate.
� cererile avand ca obiect un drept de proprietate sau alte drepturi reale asupra
unui imobil, valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila.
Momentul la care interesează valoarea obiectului cererii este acela al sesizării
instanţei, chiar dacă ulterior intervin modificări în legătură cu acesta (de ex., datorită
renunţării parţiale la pretenţii).
Dacă s-au formulat mai multe capete de cerere, dintre care:
Unele constituie principalul, iar altele accesoriul, se va ţine cont de valoarea
principalului;
Toate sunt deopotrivă principale şi întemeiate pe cauze diferite, se va stabili
competenţa în raport de fiecare capăt, separat. Dacă unul dintre ele este de
competenţa altei instanţe, instanţa va disjunge capătul de cerere şi apoi îşi va declina
competenţa!
Toate sunt deopotrivă principale şi întemeiate pe aceeaşi cauză ori cauze în
strânsă legătură, competenţa se determină ţinând seama de pretenţia care atrage
competenţa instanţei cu un grad mai înalt.
În cazul coparticipării procesuale, dacă:
Mai mulţi reclamanţi formulează pretenţii împotriva aceluiaşi pârât, invocând
raporturi juridice distincte, valoarea acestora nu se cumulează şi determinarea
competenţei se face în raport de fiecare capăt în parte;
31
Mai mulţi reclamanţi formulează pretenţii împotriva aceluiaşi pârât, invocând
acelaşi raport ori raporturi juridice în strânsă legătură, valoarea lor se va cumula.
Ca instanţă de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorii în
primă instanţă;
Ca instanţă de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
Exemple: hotărârea de perimare (art. 421 alin. 2), hotărâre prin care pârâtul
recunoaşte pretenţiile reclamantului (art. 437 alin. 1), hotărârea care consfinţeşte
înţelegerea părţilor (art. 440)
Orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
Exemplu: Cererile în materia insolvenţei şi a concordatului preventiv (art. 120).
3.3. Competenta curtilor de apel.
În primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii
speciale;
Ca instanţe de apel, apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în
primă instanţă;
Ca instanţe de recurs, în cazurile anume prevăzute de lege;
Orice alte cereri date prin lege în competenţa lor.
3.4. Competenta Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în
cazurile prevăzute de lege;
recursurile în interesul legii;
cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme
de drept;
orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
4. Competenta teritoriala a instantelor.
Forme:
De drept comun – de ordine privată
Alternativă - de ordine privată
32
Exclusivă - de ordine publică.
a. Competenta teritoriala de drept comun.
Sediul materiei: art. 107-110 NCPC
Se aplică ori de câte ori legea nu dispune altfel
Regula: domiciliul/sediul pârâtului
Excepţii:
Când pârâtul nu are domiciliul cunoscut – art. 108 NCPC
Cazul persoanei juridice care are dezmembrăminte (sucursale, agentii, puncte de
lucru) – art. 109 NCPC
Cazul entităţilor fără personalitate juridică – art. 110 NCPC.
b. Competenta teritoriala alternativa.
Atunci cand reclamantul poate alege intre mai multe instante deopotriva competente.
Cazuri:
� Cererile îndreptate împotriva statului, autorităţilor şi instituţiilor centrale sau
locale precum şi a altor persoane de drept public – art. 111 NCPC
� Coparticipare procesuală pasivă – art. 112 NCPC
� Cazurile prevăzute de art. 113 alin. 1 NCPC – stabilirea filiaţiei, cererile referitoare
la obligaţia de întreţinere, executarea, anularea sau rezoluţiunea unui contract,
locaţiunea de imobile, acţiunile în prestaţie tabulară, rectificare tabulară sau
justificare tabulară, cererile ce izvorăsc din contracte de transport, etc.
� Cererile privind ocrotirea persoanei fizice – art. 114 alin.2 NCPC
� Cererile în materie de asigurări – art. 115 NCPC.
c. Competenta teritoriala exclusiva.
Atunci cand numai o anumita instanta este competenta si, de principiu, nu se poate
deroga de la aceasta regula.
Cazuri:
� Cererile privitoare la drepturi reale imobiliare – art. 117 NCPC;
33
� Cererile în materie de moştenire – art. 118 NCPC;
! în concursul dintre art. 117 şi 118 (cereri în materie de moştenire privitoare la drepturi
reale imobiliare), se dă prioritate art. 118 NCPC.
� Cererile în materie de societate – art. 119 NCPC;
! în concursul dintre art. 117 şi 119 (cereri în materie de societate privitoare la drepturi
reale imobiliare), se dă prioritate art. 119 NCPC.
� Cererile privitoare la insolvenţă sau la concordatul preventiv – art. 120 NCPC;
� Cererile împotriva unui consumator – art. 121 NCPC;
� Cererile în materie de stare şi capacitate a persoanelor – art. 126 NCPC.
5. Reguli speciale privind competenta.
Cererile accesorii, adiţionale sau incidentale – art. 123 NCPC
„(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa
competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau
teritorială a altei instanţe judecătoreşti, cu excepţia cererilor prevăzute la art. 120.”
Apărări şi incidente procesuale – art. 124 NCPC
„(1) Instanţa competentă să judece cererea principală se va pronunţa şi asupra apărărilor
şi excepţiilor, în afara celor care constituie chestiuni prejudiciale şi care, potrivit legii,
sunt de competenţa exclusivă a altei instanţe.”
Competenţa facultativă – art. 127
Cererile introduce de către un judecător, de competenţa instanţei la care funcţionează
acesta;
Cererile introduse împotriva unui judecător, de competenţa instanţei la care
funcţionează acesta;
Alegerea de competenţă – art. 126 NCPC.
6. Exceptia de necompetenta (indicent procedural privind competenta).
Sediul materiei: art. 129 – 132 NCPC
Noţiune: mijlocul procesual de invocare a necomptenţei instanţei la care procesul se află
pendente.
34
Verificarea din oficiu a competenţei – art. 131 NCPC – La primul termen de judecată la
care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat din oficiu să
determine competenţa de ordine publică a instanţei (generală, materială, teritorială); se
pronunta prin incheiere interlocutorie.
Efectele admiterii exceptiei de necompetenta:
� Dezînvesteşte instanţa care a pronunţat-o de judecarea pricinii;
� Învesteşte instanţa care este declarată competentă şi la care este trimis dosarul;
� Are autoritate de lucru judecat pt instanţa care a pronunţat-o, dar nu şi pt
instanţa pe care o declară competentă; aceasta îşi verifică la rândul ei comptenţa;
� Actele îndeplinite de instanţa necompetentă sunt lovite de nulitate, cu excepţia
dovezilor.
� Dovezile administrate în faţa instanţei necompetente rămân câştigate judecăţii;
nu se va dispune refacerea lor decât pt motive temeinice.
7. Conflictele de competenta (incidente procedural privind competenta).
Sediul materiei: art. 133 – 135 NCPC;
Feluri:
Pozitiv – când două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente să judece
acelaşi proces;
Negativ – când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a
judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi
declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au
declarat necompetente.
Obs:
Se aplică şi în cazul organelor cu activitate jurisdicţională.
Se aplică prin asemănare în cazul secţiilor/completelor specializate ale aceleiaşi instanţe.
Instanţa competentă: instanţa imediat superioară şi comună instanţelor aflate în conflict.
Soluţionare: în camera de consiliu, fără citarea părţilor şi fără publicitate. Se pronunţă o
hotărâre definitivă.
Obs:
35
nu poate exista conflict de competenţă cu ÎCCJ – hotărârea ÎCCJ de declinare a
competenţei este deopotrivă declinator şi regulator de competenţă.
8. Litispendenta.
Notiune: nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi de
aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe competente sau chiar înaintea aceleiaşi
instanţe, prin cereri distincte.
Excepţia litispendenţei poate fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a
procesului în faţa instanţelor de fond (primă instanţă, apel). Instanţa în faţa căreia se
invocă diferă după cum sunt de acelaşi grad sau de gard diferit.
Încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.
9. Conexitatea (caz de prorogare de competenta).
Pentru asigurarea unei bune judecăţi, în primă instanţă este posibilă conexarea mai
multor procese în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror
obiect şi cauză au între ele o strânsă legătură.
Excepţia conexităţii poate fi invocată de părţi sau din oficiu cel mai târziu la primul
termen de judecată înaintea instanţei ulterior sesizate, care, prin încheiere, se va
pronunţa asupra excepţiei. Încheierea poate fi atacată numai odată cu fondul.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul şi
pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanţe.
Când una dintre cereri este de competenţa exclusivă a unei instanţe, conexarea se va
face la acea instanţă.
În orice stare a judecăţii procesele conexate pot fi disjunse şi judecate separat, dacă
numai unul dintre ele este în stare de judecată.
10. Stramutarea (caz de prorogare de competenta).
Motive:
Banuiala legitima: în cazurile în care există îndoială cu privire la imparţialitatea
judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului, calităţii părţilor ori unor relaţii
conflictuale locale;
Siguranta publica: împrejurări excepţionale care presupun că judecata procesului
la instanţa competentă ar putea conduce la tulburarea ordinii publice.
36
Competenta: C Ap./ICCJ pentru motivul de banuiala legitima si ICCJ pentru motivul de
siguranat publica;
Procedura:
� se judecă de urgenţă, în cameră de consiliu, cu citarea părţilor din proces
� se pronunţă o hotărâre nemotivată şi definitivă
� În caz de admitere a cererii de strămutare, curtea de apel trimite procesul spre
judecată unei alte instanţe de acelaşi grad din circumscripţia sa. Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie va strămuta judecarea cauzei la una dintre instanţele
judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de
apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la
care se cere strămutarea.
� Hotărârea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de instanţă înainte de
strămutare urmează să fie păstrate. În cazul în care instanţa de la care s-a dispus
strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată
este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare.
� Apelul sau, după caz, recursul împotriva hotărârii date de instanţa la care s-a
strămutat procesul sunt de competenţa instanţelor ierarhic superioare acesteia.
În caz de admitere a apelului sau recursului, trimiterea spre rejudecare, atunci
când legea o prevede, se va face la o instanţă din circumscripţia celei care a
soluţionat calea de atac.
� nouă cerere de strămutare nu poate fi formulată, sub sancţiunea inadmisibilităţii,
decât pentru împrejurări necunoscute la data soluţionării cererii anterioare sau
ivite după soluţionarea acesteia.
Cursul IX,X:
Actele si termenele.
1. Forma actelor – a se vedea art.148 NCPC:
In scris;
Sa cuprinda identificarea instantei careia I se adreseaza;
Sa cuprinda numele si datele de identificare ale partilor si ale reprezentantilor
acestora, conform art.148 alin.2 NCPC.
2. Clasificarea termenelor.
37
Cele mai importante clasificari sub aspectul efectelor practice sunt:
a. după modul de stabilire - legale, judecătoreşti şi convenţionale.
b. dupa caracterul lor - imperative (peremptorii), impunând îndeplinirea actului
înăuntrul lor, sub sancţiunea decăderii (de ex., termenul de 30 zile de la
comunicarea hotărârii pentru exercitarea apelului) şi prohibitive (dilatorii), care
interzic ca înăuntrul lor să se îndeplinească vreun act de procedură (de ex., în
cazul urmăririi silite imobiliare, după primirea încheierii de încuviinţare a
executării debitorului i se lasă 15 zile pentru a plăti de bună voie). În cazul
termenelor prohibitive, actul făcut înaintea împlinirii termenului poate fi anulat la
cererea celui interesat (art. 185 alin. 2).
c. după cum nerespectarea termenului afectează sau nu validitatea actului de
procedură - absolute (de ex., termenele pentru exercitarea căilor de atac) sau
relative (de ex., redactarea hotărârii trebuie făcută în 30 de zile de la pronunțare,
dar dacă nu s-a respectat termenul hotărârea este totuşi valabilă).
d. după durata lor:
pe ore (încep să curgă de la ora zero a zilei următoare),
zile (se calculează după sistemul exclusiv, adică pe zile libere, neintrând în
calcul nici ziua în care el începe să curgă - dies a quo - şi nici ziua în care se
împlineşte -dies ad quem),
săptămâni, luni şi ani (se sfârşesc în ziua săptămânii, lunii sau anului
corespunzătoare zilei de plecare; dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei
în care termenul a început să curgă, termenul se îndeplineşte în ultima zi a acestei
luni).
Obs:
Termenul care se sfârşeşte într-o zi nelucrătoare se va prelungi până la sfârşitul primei
zile de lucru următoare.
3. Nulitatea.
Notiune: este sancţiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură ce nu
îndeplineşte condiţiile, de fond sau de formă, prevăzute de lege pentru validitatea lui,
lipsindu-l în tot sau în parte de efectele sale fireşti.
Pentru a interveni nulitatea este necesară îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii:
38
a) existenţa unui act de procedură întocmit cu neobservarea cerinţelor legale;
b) actul de procedură să fi produs părţii care invocă nulitatea o vătămare care
poate consta, de exemplu, într-un prejudiciu patrimonial ori în împiedicarea părţii de a-şi
pregăti apărarea datorită unei citări nelegale, necomunicării unui act de procedură,
nedepunerea nedepunerii raportului de expertiză în termenul prevăzut de lege, sau în
pierderea procesului;
c) vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Cazurile de nulitate neconditionata sunt prevazute in mod expres:
- capacitatea procesuală; reprezentarea procesuală; competenţa instanţei;
compunerea sau constituirea instanţei; publicitatea şedinţei de judecată, ; alte
cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.
Efectele nulitatii: nulitatea lipseşte actul de procedură de efectele pe care i le dă legea în
ce priveşte funcţia sa procedural.
Invocare: nulitatea absolută poate fi invocată de oricare din părţi, de procuror şi de
instanţă din oficiu, în orice fază a procesului, dacă legea nu prevede altfel, în timp ce
nulitatea relativă se poate invoca numai de partea vătămată, într-un anumit termen şi
numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă.
4. Decaderea.
Notiune: este o sancţiune care intervine în cazurile în care nu s-au respectat termenele
legale imperative.
Obs:
Pentru a interveni însă decăderea nu este suficientă nerespectarea unui termen legal, ci,
aşa cum prevede art. 185 alin. 1 NCPC , mai trebuie să nu existe o derogare expresă, în
sensul că legea dispune altfel, adică o altă soluţie (de ex., în materie de probe, art.262
alin. 3 şi 4 şi art. 311 alin. 4 NCPC).
Efecte: decăderea are ca efect pierderea dreptului procesual care nu a fost exercitat în
termenul legal.
Repunerea in termen: in cazul în care însă partea dovedeşte că a fost împiedicată,
datorită unor motive temeinic justificate, să exercite o cale de atac sau să îndeplinească
orice alt act de procedură în termenul legal, actul de procedură se va îndeplini în termen
de 15 zile de la încetarea împiedicării, în acelaşi termen arătându-se şi motivele
împiedicării.
39
Cursul XI,XII
Judecata in prima instanta. Etapa scrisa.
1. Cererea de chemare in judecata.
Forma cererii:
a) numele şi prenumele, domiciliul ori, pentru persoane juridice, denumirea şi sediul
lor. De asemenea, cererea va cuprinde şi codul numeric personal sau, după caz,
codul unic de înregistrare ori codul de identificare fiscală, numărul de
înmatriculare în registrul comerţului sau de înregistrare în registrul persoanelor
juridice şi contul bancar al reclamantului, precum şi ale pârâtului, dacă părţile
posedă ori li s-au atribuit aceste elemente de identificare potrivit legii, în măsura
în care acestea sunt cunoscute de reclamant. Cererea va cuprinde, dacă este
cazul, şi adresa electronică sau coordonatele care au fost indicate de pârât în
scopul înştiinţării, precum numărul de telefon, de fax sau alte asemenea. Dacă
reclamantul locuieşte în străinătate, va nota şi domiciliul ales în România, unde
urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; b) numele, prenumele şi
calitatea celui care reprezintă partea în proces, iar în cazul reprezentării prin
avocat, numele, prenumele acestuia şi sediul profesional, precum şi coordonatele
de înştiinţare la care ne-am referit mai sus. La cerere se va alătura şi dovada
calităţii de reprezentant, în condiţiile art. 151 NCPC. În caz de coparticipare
procesuală, reprezentarea juridică a părţilor se poate face în condiţiile art. 202
NCPC; c) obiectul cererii, adică pretenţia concretă a reclamantului şi valoarea,
atunci când acesta este calculabil în bani, precum şi modul de calcul prin care s-a
ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare.
Pentru imobile, textul precizează cum se identifică; d) arătarea motivelor de fapt
şi de drept pe care se întemeiază cererea; e) arătarea dovezilor pe care se sprijină
fiecare capăt de cerere. Când dovada se face prin înscrisuri, se vor alătura copii
certificate de parte în condiţiile art. 150 NCPC, iar dacă reclamantul solicită
interogatoriul pârâtului, va cere înfăţişarea acestuia în persoană sau, după caz, va
ataşa întrebările atunci când pârâtul, potrivit legii, răspunde în scris. Dacă se cere
dovada cu martori, se vor arăta numele, prenumele şi adresa martorilor; f)
semnătura.
Obs:
Uneori sesizarea instanţei prin cererea de chemare în judecată este condiţionată de
îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în
40
judecată. Neîmplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât
prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.
Verificarea regularitatii formale a cererii de chemare in judecata:
Completul căruia i s-a repartizat aleatoriu cauza verifică, de îndată, dacă cererea
îndeplineşte cerinţele prevăzute la art. 194 - 197.
Când aceste cerinţe nu sunt îndeplinite, reclamantului i se vor comunica în scris
lipsurile are la dispozitie un termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării
pentru a face completările sau modificările dispuse, sub sancţiunea anulării cererii (cu
excepţia neîndeplinirii obligaţiei de a desemna un reprezentant comun când se aplică
art. 202 alin. 3, adică se va numi un curator special).
In caz de îndeplinire a obligaţiilor de completare sau modificare în termenul stabilit,
intervine anularea cererii; aceasta se dispune prin încheiere, dată în camera de
consiliu.
Împotriva încheierii, reclamantul poate face numai cerere de reexaminare în termen
de 15 zile de la comunicarea încheierii, solicitând motivat să se revină asupra anulării.
Cererea se rezolvă tot în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, prin încheierea
definitivă, de către un alt complet al instanţei respective, desemnat aleatoriu.
Se poate reveni asupra măsurii anulării, dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă
neregularităţile au fost înlăturate în termenul acordat şi în acest caz cererea se
retrimite completului iniţial învestit (art. 200).
Fixarea primului termen de judecata:
Daca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în
judecată, judecatorul dispune, prin rezoluţie, comunicarea acesteia către pârât.
Paratul este obligat să depună întâmpinare în termen de 25 de zile de la comunicarea
cererii de chemare în judecată.
Întâmpinarea se comunică de îndată reclamantului, care este obligat să răspundă la
întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare. Pârâtul va lua cunoştinţă de acest
răspuns de la dosarul cauzei.
La data depunerii răspunsului la întâmpinare (sau dupa expirarea termenului de
depunere) judecătorul fixează, prin rezoluţie, primul termen de judecată, care va fi de
cel mult de 60 de zile de la data rezoluţiei, dispunând citarea părţilor.
Termene se pot reduce in procesele urgente.
41
2. Intampinarea.
Notiune: actul de procedură prin care pârâtul răspunde la cererea de chemare în
judecată, urmărind să se apere faţă de pretenţiile reclamantului.
intâmpinarea este obligatorie, în afară de cazurile în care legea prevede în mod
expres altfel (de ex., art. 360 alin. 3 NCPC în materie de asigurare a probelor).
Sanctiune: nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea
pârâtului din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de
ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
3. Cererea reconventionala.
Notiune: reprezintă actul de procedură care provine de asemenea de la pârât, dar
atunci când el are pretenţii în legătură cu cererea reclamantului, derivând din acelaşi
raport juridic sau strâns legate de acesta.
Cererea reconvenţională are acelaşi conţinut ca şi cererea de chemare în judecată, se
timbrează la fel şi trebuie depusă, sub sancţiunea decăderii, odată cu întâmpinarea
sau, dacă aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată.
Cererea reconvenţională se judecă odată cu cererea principal; dacă numai aceasta
din urmă este în stare de judecată, instanţa poate dispune disjungerea şi judecarea
separată a cererii reconvenţionale de către aceeaşi instanţă în faţa căreia s-a
formulat. Exista si exceptii (situatii in care disjungerea nu este posibila):
cazurile expres prevăzute de lege (de ex. art. 916 NCPC, în materia
divorţului);
judecarea ambelor cereri se impune pentru soluţionarea unitară a
procesului (art. 210).
4. Măsurile asigurătorii şi provizorii.
Notiune: indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului
aflate în posesia acestuia sau a unui terţ în scopul valorificării lor în momentul în care
creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.
Conditii de infiintare. Sunt identificate trei situatii:
Cu privire la condiţiile de înfiinţare, art. 952 distinge trei situaţii:
� creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată în scris
şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea măsurii, dacă dovedeşte că a intentat
42
cerere de chemare în judecată pe fond. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în
cuantumul fixat de către instanţă;
� creditorul, a cărui creanţă nu este constatată în scris, poate solicita înfiinţarea
măsurii dacă, dovedeşte că a intentat acţiune pe fond şi depune, odată cu cererea
de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată;
� creditorul a cărui creanţă este constatată în scris, dar nu este exigibilă, poate cere
înfiinţarea măsurii dacă, dovedeşte că a intentat acţiune pe fond şi depune o
cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă, dar numai în cazurile în
care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat
asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la
urmărire sau să îşi ascundă ori să îşi risipească averea.
Competenta: instanţa care este competentă să judece procesul în prima instant.
Procedura:
� Se judeca de urgenţă în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere
executorie;
� Incheierea este supusă numai apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la
instanţa ierarhic superioară;
� se aduce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor de la
executarea silită.
� Valorificarea bunurilor sechestrate nu se va putea face decât după ce creditorul a
obţinut titlul executoriu.
5. Poprirea asigurătorie.
Notiune: se poate înfiinţa asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri
mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană, numită terţ,
sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Conditii si procedura: se aplica regulile de la sechestrul asigurator.
6. Sechestrul judiciar.
Notiune: indisponibilizarea temporara a unui bun atunci cand există un proces asupra
proprietăţii sau altui drept real principal, asupra posesiei ori asupra folosinţei sau
administrării proprietatii comune.
In mod exceptional, sechestrul judiciar se poate infiinta si fara a exista un proces:
43
a) asupra unui bun pe care debitorul îl oferă pentru liberarea sa;
b) asupra unui bun cu privire la care cel interesat are motive temeinice să se
teamă că va fi sustras, distrus ori alterat de posesorul său actual;
c) asupra unor bunuri mobile care alcătuiesc garanţia creditorului, când acesta
învederează insolvabilitatea debitorului său ori când are motive temeinice de bănuială că
debitorul se va sustrage de la eventuala urmărire silită ori să se teamă de sustrageri sau
deteriorări.
Competenta: instanta competenta sa judece fondul in prima instanta; atunci nu exista
proces, instanta in circvumscriptia careia se afla bunurile.
Procedura:
Se judeca de urgenţă, cu citarea părţilor;
Se pronunta o incheiere executorie;
Instanta va putea obliga la depunerea unui cautiuni;
Incheierea este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la pronuntare.
În cazul în care s-a admis cererea, instanţa încredinţează bunul sechestrat unei persoane,
numită administrator-sechestru. Această persoană poate fi deţinătorul bunului sau un
terţ, străin de proces, numit de judecător, dacă părţile nu se înţeleg între ele.
Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare şi administrare, va
încasa orice venituri şi sume datorate şi va putea plăti datorii cu caracter curent sau
constatate prin titlu executoriu, va putea sta in judecata cu privire la bunul pus sub
sechestru, dar aceasta din urma, numai cu prealabila autorizare a instantei.
7. Citarea şi comunicarea actelor de procedură.
Termenul in cunostinta. Se considera ca stiu termenele urmatoare si nu se impune a fi
citati:
� partea care a depus cererea personal sau prin mandatar şi a luat termenul
în cunoştinţă,
� partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau printr-
un reprezentant legal sau convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de
a cunoaşte termenul
44
� partea care, personal sau prin reprezentant legal sau convenţional ori prin
funcţionarul sau persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, a primit
citaţia pentru un termen de judecată.
Exceptiile de la aplicarea termenului in cunostinta sunt prevazute la art.229 NCPC.
Cuprinsul citatiei.
Citaţia este actul de procedură al instanţei, care potrivit art. 157 NCPC, trebuie să
cuprindă: a) denumirea instanţei, sediul ei şi, când este cazul, alt loc decât sediul
instanţei unde urmează să se desfăşoare judecarea procesului; b) data emiterii citaţiei; c)
numărul dosarului; d) anul, luna, ziua şi ora înfăţişării; e) numele şi prenumele sau
denumirea, după caz, ale/a celui citat, precum şi locul unde se citează; f) calitatea celui
citat; g) numele şi prenumele sau denumirea, după caz, ale/a părţii potrivnice şi obiectul
cererii; h) indicarea, dacă este cazul, a taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar
datorate de cel citat; i) menţiunea că, prin înmânarea citaţiei, sub semnătură de primire,
personal ori prin reprezentant legal sau convenţional, ori prin funcţionarul sau persoana
însărcinată cu primirea corespondenţei pentru un termen de judecată, cel citat este
considerat că are în cunoştinţă şi termenele de judecată ulterioare aceluia pentru care
citaţia i-a fost înmânată; j) alte menţiuni prevăzute de lege sau stabilite de instanţă; k)
ştampila instanţei şi semnătura grefierului. Menţiunile de la literele a, c, d, e şi k sunt
prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi deci cel care o invocă nu trebuie să mai dovedească
vătămarea suferită, ea prezumându-se (art. 157 alin. 3 şi art. 175 alin. 2).
Lipsa citarii sau citarea nelegala.
Citaţia şi celelalte acte de procedură trebuie înmânate părţii cu cel puţin 5 zile înaintea
termenului de judecată, cu excepţia cauzelor urgente sau atunci când legea prevede în
mod expres, când termenul poate fi şi mai scurt, după aprecierea instanţei, care va face
menţiune despre aceasta în citaţie, sau în actul de procedură.
Sanctiunea nerespectarii termenului este nulitatea procedurii de citare.