anul contemporanul 130 uun

40
REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă A NUL XXII · N R . 2 (707) · F EBRUARIE 2011 CK N N ICOLAE ICOLAE B B REBAN REBAN U U N N HYBRIS HYBRIS COLECTIV COLECTIV D D ANA ANA D D UMA UMA ■ A ■ A UTOBIOGRAFIA UTOBIOGRAFIA LUI LUI N N ICOLAE ICOLAE C C EAUŞESCU EAUŞESCU Avanpremieră editorială Ş Ş TEFAN TEFAN B B ORBÉLY ORBÉLY Î Î N N AŞTEPTAREA AŞTEPTAREA UNEI UNEI CĂRŢI CĂRŢI FOARTE FOARTE BUNE BUNE M M ARIAN ARIAN V V ICTOR ICTOR B B UCIU UCIU T T RĂDAREA RĂDAREA CRITICII CRITICII ŞI ŞI ... ... UN UN FALS FALS ARTICOL ARTICOL CRITIC CRITIC N N ICOLAE ICOLAE B B ALOTĂ ALOTĂ C C U U B B LAGA LAGA SUB SUB CERUL CERUL ÎNSTELAT ÎNSTELAT I I ON ON I I ANOŞI ANOŞI F.M. D F.M. D OSTOIEVSKI OSTOIEVSKI (1821 – 1881) (1821 – 1881) P P OEME OEME DE DE M M ARINA ARINA Ţ Ţ VETAIEVA VETAIEVA (1892 – 1941) (1892 – 1941) Premiul Nobel pentru Literatură 2010 M M ARIO ARIO V V ARGAS ARGAS L L LOSA LOSA „C „C ĂUTĂM ĂUTĂM ÎN ÎN FICŢIUNE FICŢIUNE CEEA CEEA CE CE LIPSEŞTE LIPSEŞTE ÎN ÎN VIAŢĂ VIAŢĂ G. M G. M OSARI OSARI Î Î NTÂMPLĂRI NTÂMPLĂRI DIN DIN Ţ Ţ ARA ARA S S FÂNTĂ FÂNTĂ M M ARIN ARIN R R ADU ADU M M OCANU OCANU S S EMNE EMNE ALE ALE CENZURII CENZURII DEMOCRATICE DEMOCRATICE Anul Contemporanul Anul Contemporanul 130 130 ADRIAN MARINO MARIO VARGAS LLOSA F.M. DOSTOIEVSKI

Upload: others

Post on 06-Nov-2021

11 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Page 1: Anul Contemporanul 130 UUN

REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXII · NR. 2 (707) · FEBRUARIE 2011

� �

� �

CK

NNICOLAEICOLAE BBREBANREBAN ■ ■ UUNN HYBRISHYBRIS COLECTIVCOLECTIV

DDANAANA DDUMAUMA ■ A■ AUTOBIOGRAFIAUTOBIOGRAFIA LUILUI

NNICOLAEICOLAE CCEAUŞESCUEAUŞESCU

Avanpremieră editorial㪪TEFANTEFAN BBORBÉLYORBÉLY ■ ■ ÎÎNN AŞTEPTAREAAŞTEPTAREA

UNEIUNEI CĂRŢICĂRŢI FOARTEFOARTE BUNEBUNE

MMARIANARIAN VVICTORICTOR BBUCIUUCIU ■■TTRĂDAREARĂDAREA CRITICIICRITICII ŞIŞI ... ...

UNUN FALSFALS ARTICOLARTICOL CRITICCRITIC

NNICOLAEICOLAE BBALOTĂALOTĂ ■ ■ CCUU BBLAGALAGA SUBSUB CERULCERUL ÎNSTELATÎNSTELAT

IIONON IIANOŞIANOŞI ■ ■ F.M. DF.M. DOSTOIEVSKIOSTOIEVSKI (1821 – 1881)(1821 – 1881)

PPOEMEOEME DEDE MMARINAARINA ŢŢVETAIEVAVETAIEVA

(1892 – 1941)(1892 – 1941)

Premiul Nobel pentru Literatură 2010MMARIOARIO VVARGASARGAS LLLOSALOSA ■ ■

„C„CĂUTĂMĂUTĂM ÎNÎN FICŢIUNEFICŢIUNE CEEACEEA CECE

LIPSEŞTELIPSEŞTE ÎNÎN VIAŢĂVIAŢĂ””G. MG. MOSARIOSARI ■ ■

ÎÎNTÂMPLĂRINTÂMPLĂRI DINDIN ŢŢARAARA SSFÂNTĂFÂNTĂ

MMARINARIN RRADUADU MMOCANUOCANU ■ ■ SSEMNEEMNE ALEALE CENZURIICENZURII DEMOCRATICEDEMOCRATICE

Anul Contemporanul Anul Contemporanul ■■ 130130

ADRIAN MARINO

MARIO VARGAS LLOSA

F.M. DOSTOIEVSKI

Page 2: Anul Contemporanul 130 UUN

2

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

AURA CHRISTI(redactor-şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVID

Corespondenţi din străinătate:MONICA SĂVULESCU-VOUDOURI (GRECIA)EMIL RAŢIU (ITALIA)EUGENIA DUMITRIU (SPANIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, IRINA PETRAŞ, NICOLAE BALOTĂ, FLORIN OPRESCU, IULIAN BOLDEA, RĂZVAN VONCU, DOINA RUŞTI, MARIAN VICTOR BUCIU, PAUL ARETZU, MICHAEL SHAFIR, MIHAI RĂDULESCU, CĂLIN CĂLIMAN, DANA DUMA, IONEL NECULA

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Apare sub egida UNIUNII SCRIITORILOR

Editor:Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN 1220-9864Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18

Revista este membră a AsociaţieiPublicaţiilor Literare şi Editurilor din România (APLER)www.apler.roRevista este membră a Aso ciaţiei Revistelorşi Publicaţiilor din Europa(ARPE)E-mail: [email protected]

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Partener: SC ERC PRESS SRL Tipar: SC Es Print s.r.l. &

Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revisteiCONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaborato-rilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205-206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Ilustrăm acest număr cu fotografii realizatede AURA CHRISTI în Grecia

APELPENTRU SALVAREA CULTURII

ROMÂNE VIIsemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

Nevoia de CelălaltDAN MIRCEA CIPARIU � CE-I LIPSEŞTE CULTURII ROMÂNE?/ 2ModeleNICOLAE BREBAN � UN HYBRIS COLECTIV/ 3LECTURILECTURIIRINA PETRAŞ � PARANTEZE/ 4Cărţi, cărţi, cărţiALEX ŞTEFĂNESCU � DIN VREMEA REALISMULUI SOCIALIST/ 5(Con)texteMARIA-ANA TUPAN � POVESTEA REGINEI DIN CARTAGINA/ 6PolemiceDAN ANGHELESCU � BALCANITATEA DIFUZĂ A OEDIPULUI ENESCIAN/ 7Cronica literară RĂZVAN VONCU � NOUL DISCURS POETIC AL LUI LIVIU IOAN STOICIU/ 8COASTA LUI APOLLOCOASTA LUI APOLLOAURA CHRISTI � ADRIAN MARINO ŞI „MARGINALITATEA CA PATRIE”/ 9LecturiIRINA CIOBOTARU � UN ROMAN DESPRE CEASUL DE APOI/ 10Vieţi de cărţariMAGDA URSACHE � CĂPUŞILE EDITORIALE (I)/ 11ProfilADRIAN DINU RACHIERU � SIMONA GRAZIA DIMA. POEZIA CA „SCUT AERIAN”/ 12LecturiIRONIM MUNTEAN � LECTURI, RE-LECTURI/ 13PolemiceMARIAN VICTOR BUCIU � TRĂDAREA CRITICII ŞI... UN FALS ARTICOL CRITIC/ 14Pe cont propriuLIVIU IOAN STOICIU � DIN JURNALUL UNUI VISĂTOR/ 15ModeleNICOLAE BALOTĂ � CU BLAGA SUB CERUL ÎNSTELAT/ 16ION IANOŞI � FEODOR DOSTOIEVSKI. AMINTIRI DIN CASA MORŢILOR/ 17Clubul Ideea EuropeanăAvanpremieră editorialăŞTEFAN BORBÉLY � ÎN AŞTEPTAREA UNEI CĂRŢI FOARTE BUNE/ 19ModeleOANA SAFTA � ALICE VOINESCU ŞI NEMILOASELE AUTOSCOPII/ 21PolemiceLUCIAN DELESCU � PROBLEMA FENOMENOLOGICĂ A GLOBALISMULUI/ 23Iaşi în trei mii de semneNICOLETA DABIJA � SFÂRŞIT DE AN CU DOINE LA IAŞI/ 24Un portret subiectiv: Premiul Nobel pentru Literatură 2010 GEORGE MOTROC � MARIO VARGAS LLOSA: „CĂUTĂM ÎN FICŢIUNE CEEA CELIPSEŞTE ÎN VIAŢĂ”/ 25TraduceriVICTOR TOLEDO. Traduceri şi prezentare de RODICA GRIGORE/ 27Antologiile ContePoemeMILAN JESIH. Traducere şi prezentare de PAULA BRAGA ŠIMENC/ 28Cronica plasticăLUIZA BARCAN � PLASTICIENII DE PE MILCOV/ 29ANTOLOGIILE CONTEANTOLOGIILE CONTEMARINA ŢVETAIEVA. Traducere de LEO BUTNARU/ 30Corespondenţă din GreciaION LAZU � ÎNTRE HERODES ŞI PENDELI/ 31Corespondenţă din Ţara Sfântă G. MOSARI � ÎNTÂMPLĂRI DIN ŢARA SFÂNTĂ/ 31FilmDANA DUMA � AUTOBIOGRAFIA LUI NICOLAE CEAUŞESCU/ 32CĂLIN CĂLIMAN � ION COSTIN ŞI „ÎNTOARCEREA LA MATCĂ”/ 33Corespondenţă din SpaniaEUGENIA DUMITRIU � UN BUCOVINEAN ÎN ŢARA LUI DON QUIJOTE/ 34Carte străinăRODICA GRIGORE � O EVANGHELIE POSIBILĂ / 35Corespondenţă din ItaliaEMIL RAŢIU � SFÂNTUL FRANCISC ŞI PROBLEMA RĂULUI ÎN LUME/ 36Corespondenţă din FranţaADRIANA TEODORESCU � PARISUL, AŞA CUM NU-L MAI VĂD EU. ULTIMELE ZILE/ 37Corespondenţă din AustraliaGEORGE ROCA � ŢARA CONTROVERSELOR/ 38Revista revistelorMARIN RADU MOCANU � SEMNE ALE CENZURII DEMOCRATICE/ 39

De Ziua Culturii Naţionale, am fost întrebat cele lipseşte artiştilor români? O întrebarecare a redeschis răni dureroase, nicicândcicatrizate în ultimii 20 de ani de tranziţie de

la cenzura comunistă la un consumism de haiducie în careproprietăţile artiştilor, drepturile lor de autor!, nu au fostapărate de autorităţile române în confruntarea dură cuproprietăţi culturale occidentale bine susţinute de sistemeprofesioniste de promovare şi de distribuţie. În primulrând, am răspuns, artiştilor le lipsesc mecanisme profesio-niste prin care să îşi pună în valoare şi să îşi vândă proprie-tăţile lor intelectuale. De la sistemul de distribuţie, musaicu acoperire naţională!, până la promovarea pe canalelemedia finanţate din banii publici, de la managerii culturalipână la agenţi şi impresari, de la profesionişti în editareaoperelor până la cei de vânzare a unui produs special cumeste cel cultural, avem, iată, o serie de lipsuri care ne fac săcapotăm la concurenţa cu produse similare artistice şi cul-turale din Occident!

Am mai răspuns că viziunea artiştilor despre operelelor nu trebuie să fie precum a unor asistaţi sociali, ci, aşacum e dictată de drepturile lor de autor, de proprietari.Artiştii, oamenii de ştiinţă, creatorii de produse culturalesunt proprietari şi ca atare ei trebuie să obţină de la auto-

rităţile române condiţii de piaţă echitabile. Cu alte cuvinte,statul trebuia să protejeze produsele culturale ale proprie-tarilor români prin mecanisme în urma cărora competiţiacu produsele culturale Occidentale să nu fie atât de balan-sată. Statul ar fi trebuit să creeze, printr-un parteneriatpublic-privat, un sistem de distribuţie a produsului cultu-ral care să acopere geografic măcar capitalele de judeţ aleRomâniei. Statul ar fi trebuit să încurajeze, şi cu ajutorulunor fonduri europene!, crearea unor instituţii profesionis-te de manageri, agenţi ori impresari printr-un fond neram-bursabil prin care să fi putut exista firme sau agenţi pe opiaţă teribil de decapitalizată. Pentru că problema princi-pală a culturii a fost şi este decapitalizarea ei cronică şilipsa unui interes real al unor finanţatori. Cu câtevamilioane de euro puteau fi create şi sistemul de distribuţiecu acoperire naţională, şi firmele de impresariat şi marke-ting cultural performant. În fine, am mai răspuns că parla-mentarii români trebuie să se gândească, după legi simila-re europene, la o Lege a Produselor Culturale prin careacestea să fie apărate şi promovate.

Mi-e tare teamă că, în 2012, la aceeaşi întrebare voioferi aceleaşi răspunsuri!

www.agentiadecarte.ro

Dan Mircea CipariuCe-i lipseşte culturii române?

� Nevoia de Celălalt

Page 3: Anul Contemporanul 130 UUN

Istoria ne arată că uneori se îmbolnăvesc şicomunităţile, nu numai indivizii. Şi contraacestor boli, foarte ciudate, se mai găsescvraci din cei mai ciudaţi: războiul sau o

formă sau alta a dictaturii. Care vindecă în felul lor,cum fac şi unii doctori de prin spitale: accelerândboala, distrugând fiinţa fizică fără speranţă de rea-bilitare. Atenţi mai ales asupra bolii, nu rareoriprost definită, decât asupra corpului care o suportă.Ce să mai vorbim de psihicul – un fel de corp imate-rial al corpului – care nu e aproape deloc luat înseamă. De parcă nu ar fi sau – mai ciudat şi poatemai grav, mai atenţi, vorbim mereu de aceşti vraci,doctori cu ifose sau fără – mai atenţi, mai concen-traţi asupra a ceea se peterece în propriul lor cap, înistoria medicinii, a cazurilor rare, ciudate.

Dacă vorbim de bolile mulţimii, mai exact spus– ale comunităţilor sau naţiunilor – nu numai că nuprea s-au găsit doftori suficient de calmi, de înţelepţişi de rutinaţi să le definească sau diagnosticheze,după o bună sau mai proastă anamneză, dar nicidupă ce boala a trecut, şi corpul naţional se ridică cugreu şi adeseori mutilat din starea sa teribilă de ago-nie, de luptă, aceiaşi nu sunt în nici un fel capabili săpună un nume procesului care s-a petrecut cuurmări atât de dramatice. După o falsă încadrare,diagnoză şi tratament, urmează apoi, aproape fatal,o şi mai fals şi dureros de nepotrivită explicare, defi-nire, încadrare a dramei, a luptei, tocmai pentrusimpul motiv că oamenii nu sunt obişnuiţi să trăias-că cu lucruri pe care nu le pricep. Şi atunci, o expli-care falsă e totdeauna preferată unei bâlbâieli logicesau unui semn de neînţelegere, de onest refuz al fap-tului istoric; uneori al ideii însăşi de istorie.

După primul război mondial, la vreun deceniudupă fericitul sfârşit care pentru naţiunea noastrăatât de încercată, de divizată şi încă, parţial, atât deutopică – deoarece puţini, în afara unor visători isto-rici sau poeţi romantici, mai credeau că cei care vor-besc acest ciudat idiom latin, din jurul Carpaţilor,pot nu numai să se strângă într-un singur corpsocial, dar mai ales să devină şi posesori de drept aipământului pe care atâtea generaţii l-au nutrit cusângele, sudoarea şi lacrimile lor, cum ar spune unpoet perimat azi în ochii unora, pe numele său Oct.Goga – a apărut un fel de mişcare socială sau de idei,alături de altele, colorate diferit, cu pitoreşti accen-

te, entuziasme sau opinii numite tot idei salvatoare,şi încă pe termen scurt; o mişcare, un fel de asociaţiea unor, evident, nemulţumiţi de starea gravă delucruri, cum se întâmplă mai în toate naţiunile şimai ales în cele în curs de formare, cum sunt cele„mici”, „noi”, de curând născute sau expulzate, cu nupuţine convulsii, uneori după brutale incizii chirur-gicale, din corpul amplu al unor imperii. O mişcarecare s-a înfiripat în jurul unui bărbat tânăr, frumos,cu o excepţională vigoare şi încredere în sine, unde-va prin sudul Olteniei, la o şcoală de militari, elevimilitari, cum se aflau mai peste tot în provinciileromâneşti. Un tânăr elev militar care, spre deosebi-re de nepăsarea ideologică şi de cinismul „bărbătesc”al multor viitori ofiţeri de carieră, era îmbibat de„credinţă”. Cea a strămoşilor, cea ordodoxă. Un

tânăr care a avut extraordinara idee, ca un alt SfântGheorghe sau un alt Sfânt Martin al modernităţii,să-şi înfăşoare mantaua credinţei în straiele uneimişcări de grup sau, dacă vreţi, pe dos: să facă să tre-sară, să renască vechea credinţă, moştenită din stră-buni şi invocată în lungi litanii sub zidurile înnegri-te de fumul cădelniţelor popeşti, în haina „cea nouă”,izbitor de nouă, zisă naţională, o haină ce tocmai, devreun deceniu, s-a dovedit nemaipoment de largă, deîncăpătoare aproape, dacă nu, cu siguranţă, o colosa-lă surpriză pentru mulţi, foarte mulţi care nu maiîndrăzneau să creadă că un astfel de „vis” e posibil.Şi încă de o asemenea anvergură, întrecând cele maiutopice şi mai „descreierate” iluzii ale unora, inşicunoscuţi ca fiind total lipsiţi de simţ practic şi deînţelegere a asprei şi gravei Istorii!

Există nu puţini istorici din şcolile modernistemai ales, care vorbesc nu de personalităţi, ci de ener-gii. Or, indubitabil, acest elev-militar era o astfel deenergie. Care a avut, neîndoios, abilitatea şi consec-venţa de a combina, ca să zicem aşa, de a alătura,cum am zice noi azi, politicul cu religiosul. De a-şicăuta destinul propriu nu în afara istoriei propriuluisău popor, într-o disciplină laică, cum fac mulţitineri ce-şi simt propria viaţă aptă de o carieră deexcepţie, în ştiinţe sau arte sau, mai ştii, în mai noileaventuri ale expediţiilor polare sau nu, descoperiri-lor de noi ţinuturi, rase şi moravuri. Nu, acest tânărcăruia îi dăm aici iniţialele, destul de transparente,de altfel, C.Z.C., s-a gândit să-şi ia pe umeri, ca unalt haiduc din cei ce trăiseră prin codrii deşi dinapropiere, soarta tuturor, deşi destinul comunităţiiîn care se născuse primise tocmai, prin recenta pacede la Versailles şi Trianon, un dar mirific: unireacelor de un sânge, ca şi posesia pământului ce stătu-se secole la rând sub armele şi „copitele” unor impe-rii enorme, brutale, profund antagonice. Iar pentrua-i uni pe cei care îl ascultau cu o încordare şi aten-ţie deosebită, el, acest C.Z.C., le-a oferit o armăveche, e drept, credinţa strămoşească, dar pe care elvoia nu mai puţin s-o scuture de rutina şi prafulsecolelor şi bucoavnelor cu litere şi limbă slavone, s-ocureţe de rutina şi mediocritatea popilor şi, prinaceasta, să aprindă o flacără nouă pe altarul uneicredinţe ce ameninţa să ardă doar în locuri retrase,aşa-zis mistice. Şi apărată de inşi ce predicau maiales retragerea din lume şi renunţarea la dreptate şibine în această viaţă.

Nu, spunea tânărul, credinţa trebuie să învin-gă acum, după ce visul hotarelor şi a unei fantasticeUniri a celor care vorbesc aceeaşi limbă şi-şi reven-dică aceiaşi străbuni, luptători sau nu, s-a înfiripat,în sfârşit, credinţa trebuie să îmbrace o haină nouă,cu mult mai vie şi mai strălucitoare; şi, mai ales, săia pildă nu de la sfinţii părinţi şi patriarhi, preaînăcriţi şi îmbibaţi de amărăciunea celor lumeşti, cide la acei arhangheli executori, răzbunători, tineriluminoşi, de lumină ei înşişi, cu spade orbitoare înmâini, care să coboare în mijlocul mulţimii resemna-te şi oarbe, împărţind dreptatea, scurt, aspru, prinorice mijloace. Căci, spunea acelaşi tânăr, care vatrebui, vă întreb, să fie destinul nostru, acum când,iată, istoria ne-a recunosut aceleaşi fruntarii şi,implicit, prin aceasta, o origine comună şi nu unaoarecare, ci una ilustră, milenară, cum o arată şi orevendică nu puţini vizionari ai propriei noastre isto-rii? Nu cumva e rostul nostru, acum, al tinerei gene-raţii, să ne jertfim visurile şi ambiţiile egoiste, per-sonale pe altarul unei opere unice, măreţe: să dămcu adevărat un rost înalt, ameţitor, acestui neam,să-i schimbăm cu adevărat faţa sa înlăcrimată într-una vibrândă de adevăr şi dreptate, totul înfăşurat,purtat de hlamida vechii credinţe care, prin noi şinumai prin noi, va cunoaşte nu numai o altă viaţă,dar şi o altă menire? Un alt destin, care, mai ştii, vafi poate spada luminoasă a întregului continent, careîn felul acesta ne va descoperi cu adevărat. Căci,prieteni şi camarazi, spunea acest tânăr, numai înfelul acesta nu numai că noi ne vom îndeplini sarci-na, misiunea noastră milenară pe acest pământ udatde mii de ori de sângele unor înaintaşi, dar vom daşi o pildă lumii. Da-da, lumii de azi, obosite, rutina-te de istorii, războaie şi false tratate de pace,obosite de propriul ei trecut pe care nu-l

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

3

© A

UR

AC

HR

IST

I

Nicolae BrebanUn hybris colectiv

Acest tânăr căruia îi dăm aici iniţialele,destul de transparente, de altfel, C.Z.C., s-a

gândit să-şi ia pe umeri, ca un alt haiduc din ceice trăiseră prin codrii deşi din apropiere, soarta

tuturor, deşi destinul comunităţii în care senăscuse primise tocmai, prin recenta pace de la

Versailles şi Trianon, un dar mirific: unirea celorde un sânge, ca şi posesia pământului ce stătuse

secole la rând sub armele şi „copitele” unorimperii enorme, brutale, profund antagonice.

Page 4: Anul Contemporanul 130 UUN

Cititorul, cartea lui Bernhard Schlink,în varianta cinematografică a luiStephen Daldry pune, sec, câteva ches-tiuni de o realitate incomodă. Mai

întâi, cum poţi împăca perspectiva lungă asupraIstoriei cu una punctuală. Dacă e adevărat – şi este!– că nu contează ce e drept, ci ce e legal, căci societa-tea omenească e funcţionabilă doar prin disciplină,regulă, limită, lege, toate respectate, cum mai defi-neşti dreptatea însăşi? Când lupţi pentru dreptate,ce anume îţi doreşti? Cum să ajungi la formulareaunor legi mai presus de sisteme politice, de regimuri,valabile indiferent de ele? În funcţie de ce îţi defi-neşti responsabilitatea, loialitatea, conştiinciozita-tea? Dacă doar respectarea legii e importantă, atuncinu mai poate fi vinovat şi deci pedepsit, atunci când,în cele din urmă se dovedeşte strâmbă, decât cel carea făcut-o, legiuitorul. Cât de uşor e, însă, să-l identi-fici? Apoi, neştiinţa de carte îţi păstrează latenteîndoielile morale: analfabet fiind, nu poţi distinge cee bun şi ce e rău. Asta fiindcă Binele şi Răul nu exis-tă în afara constructelor cultural-morale. La nivelulfirescului, al naturii tale naturale, poţi asculta deporuncile stăpânului, străduindu-te să-l mulţumeşticât mai sârguincios cu putinţă. Greşeala/vina ta staudoar în neascultare, nesupunere. Nu ai nimic de cân-tărit cu mintea proprie. Tot aşa, culegi de pe stradăun băiat suferind, îl speli, îl iubeşti – fiindcă înţelegică asta îşi doreşte. Apoi, îl asculţi. Asta e menirea ta,e lucrul cel mai bun pe care îl poţi face. De când teştii, ai dat ascultare altora. Orbeşte. Când ţi se ceresă ieşi din acest rol, „să lucrezi la birouri”, adică săciteşti, să scrii şi, implicit, să preiei conducerea, fugi.Eşti gata să plăteşti singur pentru o vină a mai mul-tora, chiar colectivă, fiindcă sentinţa, întemeiată peproba scrisului tău, te aşază, fie şi mincinos, în rân-dul stăpânilor, al celor care ştiu să scrie, să citească,să dicteze. Când, în fine, după 20 de ani, deprinde,ascultând şi buchisind, scrisul şi cititul, Hannadobândeşte controlul asupra propriilor gesturi.Acum vede, ştie să deosebească prin gând propriubinele şi răul. Sinuciderea e gestul eliberării deascultare. E, oare, un indiscutabil câştig? Libertatea,dreptatea nu înseamnă niciodată acelaşi lucru pen-tru toţi oamenii. Iar legile oamenilor sunt alunecoa-se. Faţă în faţă cu crima contra umanităţii nu poţiavea decât gesturi simbolice şi care nu promit nicide-

cum limpezirea lucrurilor. Tânăra evreică păstreazăcutiuţa de ceai a nazistei criminale ca pe un obiect cuîncărcătură umană eternă. Nu şi banii. Ei suntinstrumente ale conjuncturii. Michael face un altgest simbolic: îi predă fiicei povestea, cu toate ezită-rile, laşităţile, întrebările fără răspuns.

Ştiinţa şi disciplina morţii, asumate fără ingre-diente dogmatice, îi erau la îndemână lui Saramago.Tot aşa ideea că omul „moare fiindcă e viu” (veziIntermitenţele morţii). Deşi autoexilat şi din cauzaneînţelegerilor legate de luciditatea incomodă a căr-ţilor sale, cei 20 de mii de oameni care l-au însoţit lafuneralii, plus decretarea doliului naţional răscum-pără o parte din obtuzitatea contemporanilor săi.José Saramago este unul dintre cei zece scriitori lacare pot reveni oricând sigură că voi mai afla cevadespre mine, despre om, despre lumea vorbelor lui.Pentru Memorialul de la Mafra (îi spun în continua-re aşa, sub acest titlu l-am descoperit şi aşa rămânepentru mine) îşi alegea un motto din MargueriteYourcenar, recunoscând singur seducătorul amestecde erudiţie şi magie turnat în pagină. Ironia seconda-tă de lirism se petrece la el în absenţa totală ainocenţei, dar şi prin mimarea inocenţei căreia îisunt iertate indiscreţia şi impudoarea. Încărcăturabarocă a frazei înlesneşte, în jocul ambiguităţii, acce-sul prin realitate la irealitate: „odată plăsmuite, isto-riile ajung să fie mai adevărate decât întâmplărileadevărate pe care le povestesc”. Acel aproape sfârşit,acea aproape rotunjire, acea mişcare inversă dinspreficţiune înspre istorie, dinspre viitor spre prezentconferă cărţilor o sfâşiere continuă, frenetică. Plutade piatră, Eseu despre orbire, Toate numele, Peştera,Anul morţii lui Ricardo Reis, Omul duplicat, Istoriaasediului Lisabonei, Eseu despre luciditate,Călătoria elefantului sunt, pentru mine, cărţi funda-mentale (cărora Mioara Caragea le-a dat o impecabi-lă haină românească). Prin intermediul lor se suge-rează câteva dintre adevărurile esenţiale pe cale dea fi uitate: „Ochii creează diversitatea lumii şi fău-resc minunile”, nici veşnicia nu e veşnică, relativita-tea şi schimbarea sunt daruri omeneşti, dacă ar fiposibil ultimul cuvânt lumea ar fi pierdută în „negu-rime”. Nu există doar un început pentru lucruri şipentru oameni, înaintea fiecărui început identificatmai există unul, „ceea ce n-are explicaţie, mai are

niţel de aşteptat.” Omul trebuie să caute, să aleagă,să citească semnele cele mai neînsemnate. Viaţa esteo lectură activă şi valorizantă şi numai de oamenidepinde dacă vor trăi astăzi continuând apatic ziuade ieri sau vor şti să înceapă „de la rădăcină şi de laleagăn ziua cea nouă”. Evanghelia după Isus Cristose o carte prea densă, prea mare, prea adâncă pentruminţi înguste sau îngustate de prejudecăţi.Umanizarea biografiei lui Isus Christos mi se parecea mai adevărată şi mai înaltă recunoaştere a rolu-lui său – direct ori indirect, real ori manipu-lat/ficţionat – în istoria ultimelor două milenii.

Aşa cum există un loc al tău, casa onirică, ceacare te marchează pentru toată viaţa şi te urmăreş-te/urmează până la capăt, oriunde ai merge, există şiun timp al tău care te conţine şi prin care eşti ceeace eşti. Toate clipele prin care ai trecut crescând,îmbătrânind, oricât de pline şi de bune şi oricât derele şi de pustii, sunt în tine pentru totdeauna, suntchiar materia(lul) din care eşti construit. Eşti, pânăla urmă, un simplu (?) joc cu matrioşti. Vârstele suc-cesive sunt toate prezente în vârsta ta de acum, carele e rezultanta.

Nimic mai van decât să crezi că te poţi despărţivreodată de trecut ori că poţi atinge viitorul visatdoar cu o parte dintre matrioştile tale succesive.Importantă şi rodnică rămâne evaluarea individualăa matrioştilor destinale componente cu acceptareamaleabilei lor implacabilităţi. Căci orice timp al tăuîţi este accesibil atâta vreme cât ai la îndemână gân-dul, visul, cartea. Fascinaţia vechilor fotografii vinedin realitatea lor ireală. Privesc o veche fotografie.Sunt acolo eu, cea din urmă cu o jumătate de secol.Nu pun la îndoială „realitatea” fetiţei care mă pri-veşte, e un punct prin care, ştiu fără umbră de îndo-ială, am trecut. În timpul ei, ea era fără să mă bănu-iască. În timpul meu, eu sunt, ştiind prea bine, darşi extrem de vag că ea mă locuieşte, dar neputând-oactualiza cu precizie, căci sevele s-au amestecat înmine fără să le mai pot distinge. Îmi vine în mintegândacul din Tamisa, despre care am citit cândva:zace apatic în mâl ani în şir, iese apoi pe mal şi seagaţă tenace de muşchi. Sub carapace, înăuntrul săuse întoarce la elementele esenţiale, se preface în„supa” primordială. Aceasta lucrează în aparentănemişcare un număr de zile. Când carapacea crapăîn cele din urmă, iese la iveală şi îşi ia zborul o libe-lulă argintie, de neimaginat sub învelişul dinainte.Memoria are ochii aţipiţi, dar o privire aţintită asu-pra trecutului îi poate trezi. Memoria, ca şi visul, arefuncţie interpretativă. Pe câteva repere „reale”,poate lucra liber şi legitim, deopotrivă, istoriiîntregi. Vechile fotografii pot revela detalii ale libelu-lei viitoare (nu neapărat argintie!!) dacă le foloseştica semne memorative, ca relansatori în descifrareade sine, lăsând în voia ei componenta fantasmatică aoricărei reconstituiri. �

4

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

© L

AU

RA

PO

AN

Irina PetraşParanteze

înţelege totdeauna foarte bine. Credeţi-mă,camarazi, a înţelege, a-ţi înţelege misiuneaeste, în fapt, a acţiona!

Sigur, tinerelul nostru, plin de avânt, de ener-gie şi de încredere calmă, nemăsurată, în propriile-i

idei, care odată ce rezonau şi în alţii, prindeau uncontur tot mai clar, dacă nu mai categoric, oricummai apăsat, el însuşi, tânărul nostru, auzindu-sevorbind, devenea nu numai mai sigur de cele ce spu-nea, dar şi mai convins, aş zice, tot mai cucerit depropria sa vocaţie nou apărută, dacă nu şi de propriasa persoană, personalitate care se desfăcea clar,puternic şi armonios în tăcerea şi ascultarea fierbin-te a celorlalţi. E clar că unele din ideile sale nu erau,cum se spunea cu o anume acreală universitară, cutotul noi. În mod oarecum ciudat, dar printr-o extra-ordinară coincidenţă, cam în aceleaşi noi ţări,naţiuni, care au apărut pe harta bătrânei Europe –mă refer la Italia şi Germania, împărţite, ambele, întimp, în ducate duşmane, antagonice sau supuse, caşi noi, abuzurilor şi armatelor unor imperii străine!– se vehiculau, cu o anume timiditate la început, izo-lat, nu, n-am spune aceleaşi idei, ar fi fals; nu, darcam aceeaşi formă de energie, de „nemulţumire ener-gică, avântată”, care nu se putea şi nici nu se voiaconfundată cu altele ce aveau cam aceleaşi forme deasociere şi uneori chiar de discurs, dar care se dife-renţiau net de ale noastre, deoarece se limitau doarla nemulţumiri şi revendicări sociale.

Evident, la început toate aceste mici convulsii,asociaţii şi partide porneau şi de la o platformăsocială, cum se spune, aceasta atrage pe mulţi – dincare un ins clarvăzător îi poate alege pe viitorii con-ducători şi leaderi! – şi are, în plus, avantajul de ne-dispreţuit al unui larg limbaj, zis popular. Apoi, însă,unii – italieni, dar şi nemţi! – s-au exprimat mai clar,părăsind, cel puţin în parte, urgenţa revendicărilormateriale, ce par multora atât de imperioase şi deneocolit, pentru a se restrânge în jurul altor idei,cum ar fi aceea de naţiune, de „noua şi victorioasa”,poate chiar de „răzbunătoarea” naţiune şi, de ce nu –de „pământ şi sânge”. Ce poate fi mai „autentic” mai„convingător”, mai „luminos şi activ” decât naţiuneasau rasa, cea care a purtat prin secole povara şi mân-

dria fiinţei? A rezistenţei. A luptei, a mitului lumi-nos, unic, re-generator, a ceea nu poate fi totdeaunacircumscris cuvântului, a ceea ce scapă adesea isto-riei cuminţi şi mediocre, făcută mai ales de belferi.Aroganţi şi ticăloşi nu rareori, în esenţa lor, înfeu-daţi burgheziei eterne. �

fragment

NAE IONESCU

Page 5: Anul Contemporanul 130 UUN

Simularea entuziasmului

Camil Baltazar s-a afirmat ca poet înperioada dintre cele două războaiemondiale. Un poem al său, Ultimascrisoare mamei, l-a impresionat

puternic pe Eugen Lovinescu, care l-a comparat –luând în considerare adâncimea sentimentului mor-ţii – cu Mioriţa şi cu Mai am un singur dor.

Acest poet apreciat pentru adâncimea senti-mentului morţii devine brusc, după instaurareacomunismului, un entuziast. Trecerea de la o extre-mă la cealaltă, în conformitate cu exigenţele parti-dului comunist, este evidentă în volumul Poemevechi şi noi, apărut în 1948. Poetul trist de altădatămărşăluieşte acum în rând cu tinerii din detaşamen-tele de muncă voluntară:

„Cu sapa de-a umăr şi zâmbet pe faţă,/ pornimînainte de disdimineaţă./ Cu cântul pe buze şi pasulvoios/ începem noi ziua în ritm luminos.// Luptămpentru tine, nouă Românie/ născută din luptă, stră-danii, muncă fără hotară/ şi piatră cu piatră, cu fre-nezie,/ îţi ridicăm, tânără republică populară.// Cuzorii în faţă,-ntr-un gând cu poporul,/ cântând noimuncim, temerari vultani./ Ziditori ai lui azi, voimsă făurim viitorul,/ suntem ai lui Dej voluntari repu-blicani.”

Se observă faptul că autorul nu are vocaţiaentuziasmului. El face eforturi mari să pară voios,pentru a respecta voinţa partidului aflat la putere:„nu există să existe cetăţeni cu feţe triste”. Elanullui simulat este sesizat repede de cititor, care se dis-tanţează ironic de o poezie falsă, ca de orice text pro-pagandistic.

De altfel, lui Camil Baltazar nici nu-i stă binesă o facă pe cântăreţul vremurilor noi. Nu are suflulnecesar. Ca un astmatic, el se îneacăori de câte ori suflă în goarna triumfa-lismului. Iată ce impresie de sufocareşi gâfâială produce un poem dedicatBrigadierilor de la Agnita Botorca şiCeanul Mare:

„Însufleţind pământul, clisa elec-trizând,/ aţi modelat în plasma-le sta-tua voastră naltă./ Aţi abătut dichisul,natura supunând,/ dând lumii pildă ofaptă ce-i un îndemn la luptă.// S-a luatCeanul Mare cu Agnita Botorca/ la-ntrecere, de parcă-s constelaţii./ În-treaga ţară-i prinsă de-a muncii-nfri-gurare/ şi-i simţi până aicea a inimii pulsaţii.”

Cum adică „S-a luat Ceanul Mare cu AgnitaBotorca/ la-ntrecere, de parcă-s constelaţii”?Constelaţiile se iau la întrecere?

...Se iau şi ele la întrecere, dacă o cere partidulcomunist.

Un monument de falsificare a realităţii

Dan Deşliu, care în a doua parte a vieţii sale adevenit un personaj incomod pentru regimul comu-nist, era în tinereţe un activ susţinător al aceluiaşiregim. O carte publicată în 1949, la Editura

Scânteia, Lazăr de la Rusca, i-a adus poetului,aproape instantaneu, o notorietate de care ulterioravea să se ruşineze.

Cartea, scrisă în versuri, ca o epopee a vremu-rilor noi, este un monument de falsificare a realită-ţii. În paginile ei, poetul îl prezintă ca pe un erou peun cântăreţ popular, Lazăr. Acesta obişnuieşte săcânte în casele unor prieteni, însoţindu-şi glasul culăuta. Ce anume cântă? Nu doine sau balade, ci cân-tece propagandistice, care exprimă bucuria fărămargini a ţăranilor de a renunţa la pământ prinînscrierea în gospodării agricole colective. Ţăraniicare nu vor să renunţe la pământ sunt numiţi depoet, ca şi de oficialităţi, cu dispreţ, chiaburi:

„Lazăr cântă-n glas de strună/ calea nouă,viaţa bună:/ soare-n suflet şi-n ogoare/ ţărănimii tru-ditoare,/ celor harnici fericire/ şi chiaburilor pieire./Vorba, struna, zări deschid/ luminate de Partid:/«Din măruntele ogoare/ să-ntărim ogorul mare!/ Îndreptate să muncim/ şi cu ţara să-nflorim!»/ Râdeinima-n popor,/ că doar Lazăr e de-al lor/ nevoiaş şimuncitor./ În chiaburi fierea se strânge/ se chirceşteşi se frânge/ cere moarte, cere sânge.”

Într-o zi, pe drumul de întoarcere acasă, Lazăreste atacat în haită de chiaburi, caricaturizaţiîntr-un mod pueril de poet:

„Şase împrejur rotesc,/ îl lovesc, îl suduiesc,/şase vipere de stei,/ cu ochi de cucută grei,/ şase rân-jete nătânge/ îmbăloşate de sânge.”

Lazăr, bătut cumplit, nu urlă de durere, ci ros-teşte un discurs patetic, inspirat din documentele departid:

„– Alei, răilor, alei,/ strigă Lazăr spre mişei,/slabă vi-i tăria, slabă/ nici cât jumătate boabă,/nicicât fir, nici cât grăunte/ dar a noastră-i cât unmunte:/ Noi cu ţara, cu norodul,/ voi cu pulberea şiglodul!”

În Român, în acea perioadă, aveau loc răscoaleţărăneşti, reprimate drastic de autorităţi. Ţărăni-mea suferea un traumatism istoric ale cărui urmăridezastruoase se mai simt şi azi. Iar Dan Deşliugăsea de cuviinţă să întoarcă realitatea pe dos,numindu-i pe cei nedreptăţiţi vipere de stei cu ochide cucută grei şi ridicându-i în slăvi pe adepţii depo-sedării de pământ a ţăranilor. Pe coperta volumuluiLazăr de la Rusca ar trebui înscris un avertisment,pentru generaţiile viitoare: „Această carte trebuiecitită invers.”

„Tovarăşi cu creioanele!”

Unul dintre cei mai zeloşi propagandişti ai par-tidului comunist din perioada stalinistă, MarcelBreslaşu, avea reputaţia unui bun versificator. Şi

chiar era, cu menţiunea că ritmurilesăltăreţe şi rimele ingenioase eraucreate pentru propagarea unor ideifalse. Ilustrativ în acest sens este volu-mul Poeme pentru un ziar de perete,publicat de Marcel Breslaşu în 1948.În volum este inclus, printre altele, unpoem amplu despre greva de la Griviţadin 1933, mitologizată în perioada luiGheorghe Gheorghiu-Dej. Neobositulversificator tratează o problemă pursindicală într-un stil epopeic:

„La început a fost mizeria.../Mizerie industrială,/ mizerie/ făcută înserie:/ fiecare capătă porţie egală,/ tai-

nul lui de foame,/ tainul lui de boală,/ tainul de frigşi de-ntuneric.../ oamenii mncesc, muncesc mereu,/mereu mai mult, mereu mai greu/ şi pleacă – dinsăptămână în săptămână –/ cu tot mai puţine para-le în mână./ Timbre, impozite, taxe şi dări,/ pesterăbdări;/ amenzi, reţineri care nu se mai curmă.../ Şila urmă,/ încă o pacoste care-i turbă:/ o curbă,/ (ocurbă aşa zisă de sacrificiu./ Jertfă statornicită dinoficiu.)”

Verbul „a turba” la persoana a III-a singularnu e „turbă”, cum apare în poezie, ci „turbează”. Darautorul l-a scurtat ca să rimeze cu „curbă”. Cauzaclasei muncitoare este întotdeauna mai presus de

gramatica limbii române. Performanţele de versifi-cator ale lui Marcel Breslaşu, puse în slujba propa-gandei de partid, duc la construcţii poetice hilare.Iată un exemplu extras dintr-un poem în care auto-rul îi cheamă la întrecerea socialistă pe toţi cetăţe-nii, indiferent de profesie. Mai exact, el vrea ca laîntrecerea socialistă din industrie şi agricultură săparticipe şi poeţii:

„Tovarăşi cu ciocanele,/ Tovarăşi cu secerea,/Tovarăşi cu creioanele/ începe întrecerea!// Voi, ceidin Petrila, din Petroşani, din Ploieşti/ să luaţiaminte:/ Brigada poeziei româneşti/ se pregăteşte săv-o ia-nainte!”

Expresia „tovarăşi cu creioanele” este de neui-tat. În plus ea rimează cu „tovarăşi cu ciocanele”.Merită să mai citim o dată primele patru versuri şichiar să le învăţăm pe de rost, ca să le spunem lacâte o petrecere, pentru a înveseli asistenţa.

„Tovarăşi cu ciocanele,/ Tovarăşi cu secerea,/Tovarăşi cu creioanele/ începe întrecerea!”

Trezirea la realitate a Americii

Suava poetă Maria Banuş, care s-a remarcatînainte de război printr-un volum de versuri de osenzualitate îndrăzneaţă, Ţara fetelor, a devenitdupă instaurarea comunismului o propagandistăîncruntată şi înfricoşătoare. Participând, în calitatede corespondent al ziarului Scânteia, la procesulintentat aşa-zişilor sabotori ai lucrărilor de la cana-lul Dunăre-Marea Neagră ea scria că pedeapsa cumoartea pentru aceşti inculpaţi i se părea prea uşoa-ră. În 1955, poeta a publicat un volum de versuri cuun titlu de o grandilocvenţă ridicolă, Ţie-ţi vorbesc,Americă! Dacă vrem să ne amuzăm, ne-o putemimagina pe Maria Banuş stând bine înfiptă cupicioarele în solul Europei de Est şi adresându-se, cuo voce autoritară, ţării de pe malul celălalt alAtlanticului:

„Ţie-ţi vorbesc, Americă!Ţie-ţi vorbesc, Americă!Ţie-ţi vorbesc, Americă!”Autoarea are grijă să precizeze că nu se adre-

sează întregii Americi, întrucât există o parte a aces-tei imense ţări cu care poeta comunistă nu catadic-seşte să stea de vorbă:

„Nu cu America pumnului şi a linşajului,/ nucu patroana crimelor şi a orgiilor,/ nu cu vrăjitoareace mână sabatul drăcesc/ al miliardelor,/ ci cu tine,/Americă simplă, vorbesc.”

Invectivele acestea tari „America pumnului şia linşajului”, „patroana crimelor şi a orgiilor” n-aunici o legătură cu ideea de poezie. Ele fac parte dinretorica rechizitorială a epocii folosită împotrivaOccidentului demonizat de ţările comuniste.

Maria Banuş se adresează deci oamenilorsimpli din America, singurii care merită atenţia ei,cu scopul de a le face educaţie politică. Ea le explicănaivilor americani că liderii lor vor să-i târascăîntr-un război cumplit, sub pretextul – mincinos – căEuropa reprezintă pentru ei un pericol. Convingereaautoarei că poate, de una singură, să deschidă ochiiunei ţări întregi induse în eroare este o dovadă demegalomanie. Astăzi povestea ne amuză, dar lavreme respectivă avea ceva terifiant:

„O, Americă simplă!/ Minciuna s-a-ncolăcit înjurul tău/ şi tu n-o simţi./ Minciuna se-aşează caoaspe,/ la tine, la cină,/ mănâncă din vasele tale/ şitu n-o vezi./ La temelia căminului tău/ îşi cloceşte eapuii/ şi tu nu ştii./ Sub căpătâiul copiilor tăi/ zaceminciuna/ şi tu nu te cutremuri.”

Din fericire, America simplă, ca şi cea compli-cată, ignora pe atunci tirada tenebroasă a MarieiBanuş şi îşi vedea de treabă. �

ALEX. ŞTEFĂNESCUBucureşti OP 22, CP [email protected]

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Alex ŞtefănescuDin vremea realismului socialist

� Cărţi, cărţi, cărţi Cum adică „S-a luat CeanulMare cu Agnita Botorca/

la-ntrecere, de parcă-s constelaţii”?Constelaţiile se iau la întrecere?

…Se iau şi ele la întrecere, dacăo cere partidul comunist.

ALEX. DESEN DE CAMILIAN DEMETRESCU

Page 6: Anul Contemporanul 130 UUN

Ambient şi Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu prezintă în premieră la Târgu Mureşspectacolul „Balul” în regia lui Radu – Alexandru Nica. Evenimentul a avut loc luni, 31ianuarie 2011, ora 19:00 pe scena Teatrului Naţional Târgu Mureş. Biletele au fost puse învânzare la agenţia de la Palatul Culturii, str. George Enescu nr. 2. Preţul unui bilet este de 20lei, respectiv 10 lei cu reducere. Reprezentaţia în premieră de la Târgu Mureş este un eveni-ment susţinut de Ambient cu scopul de a promova arta în diferite centre urbane din ţară şi pen-tru a menţine treaz interesul comunităţii pentru evenimentele culturale. Câştigător al unui pre-miu UNITER, regizorul Radu – Alexandru Nica pune în scenă o istorie a României din anii1920 – 2000, şi nu oricum, ci fără cuvinte. „Balul” este un spectacol de gest, dans şi mişcareîn care muzica reprezintă un element cheie. Proiectul a fost realizat special pentru ProgramulSibiu 2007 – Capitală Culturală Europeană, fiind prezentat mai apoi la Liverpool CapitalăCulturală Europeană în 2008.

Pornind de la un spectacol al companiei Théâtre du Campagnol, prelucrat apoi deEttore Scola în filmul „Le Bal”, producţia Teatrului Naţional sibian reconstituie o istorie

colectivă prin destine personale jucate de doisprezece actori ce se transformă de la un dece-niu la altul. „România trecută şi România prezentă se întâlnesc la intersecţia gesturilor careau asfaltat istoria. Balul este spectacolul României turnate în corpul mare – istoria colectivă,şi corpul mic – individul”, a declarat Mihaela Michailov, unul dintre co-autorii scenariului.Reunind o distribuţie de excepţie (Mihai Alexandru, Florin Coşuleţ, Simina Contraş, DianaFufezan, Adrian Matioc, Adrian Neacşu, Gabriela Neagu, Cătălin Pătru, Ofelia Popii, ViorelRaţă, Codruţa Vasiu, Pali Vecsei) spectacolul Teatrului Naţional „Radu Stanca” Sibiu se bucu-ră de contribuţia unor creatori recunoscuţi pe plan internaţional: Helmut Stürmer – decor,Vasile Şirli – muzică, Carmen Coţofană – coregrafie şi Maria Miu – costume.

Reprezentaţia de la Târgu Mureş face parte din turneul naţional al teatrului sibian rea-lizat cu sprijinul companiei Ambient. Primul spectacol derulat în cadrul acestui parteneriat aavut loc anul trecut, pe data de 26 octombrie, la Cluj Napoca, unde „Electra” în regia luiMihai Măniuţiu s-a bucurat de un succes răsunător.

Mai înainte de a deschide fişierul cores-pondenţei electronice, „Margaret J-MSonmez” fusese, pentru mine, doar „unnume adunat pe-o carte”. Ca de obicei,

mă interesase doar cartea, nu şi persoana care o încre-dinţase tiparului. Aflam, aşadar, abia acum că editoa-rea şi co-autoarea unei cărţi apărute în 2009 la EdituraCambridge predă la Ankara. Nu, echipa ei de cercetă-tori interdisciplinari nu avea să extindă, aşa cum suge-rasem într-un comentariu, studiul despre Wintersonasupra altor autori contemporani, deşi şi-ar fi dorit,deoarece prima condiţie de promovare era apariţia uneicărţi ca autor independent. Turcia are standarde.

Şi România universitară arecondiţii de promovare, deşi ele potfi caracterizate, mai curând, ca„statistici”. Doar nu poţi pretinde,ca o mână de oameni să evaluezesubstanţa şi originalitatea a miide texte individuale – carţi sauarticole – din toate domeniile,chiar dacă se numesc „comisienaţională de evaluare” şi nu „biroude statistică”. Ei operează cu indi-catori. Primii doi privesc trăsăturadefinitorie, după Cioran, a româ-nului: îngheţarea în proiect.Aşadar, meritul de a fi „depus unproiect” şi meritul de a-l fi câşti-gat. Nici pe al treilea loc nu figu-rează importanţa temei pentruprogresul disiciplinei, ci suma debani alocată. Mai există şi alte cri-terii ale identităţii-surogat, man-datate sau participative, prin carese acumulează puncte asemeni ofi-ţerilor neşcoliţi de pe vremuri,cum ar fi bonusul acordat lui Apentru că a obţinut B titlul de doc-tor sub îndrumarea sa sau pentruapariţii în reviste şi edituri „cota-te” în „baze de date” etc.

„Dacă gândeşti aşa, în scurttimp ajungi să nu mai ai nevoie de oameni. Îţi sunt deajuns indivizii flexibili, mimetici, inşii care mişunădoar pe orizontală. O masă tocmai bună pentru mani-pulări statistice şi ideologice, pentru procente, evaluări,estimări şi voturi”.

S-a uitat la mine cu o privire fermă, cu o priviremult peste vârsta ei, privirea femeii care abia urma sădevină.

„Numai că eu refuz, refuz să nu fiu om.”Personajul care face această declaraţie în roma-

nul La Eneida de Victoria Comnea (Editura IdeeaEuropeană, 2010) nu devine femeie, nu coboară înlumea istorică, marcată, conform Bibliei, de înstrăina-rea de divinitate, de Bine. Supranumită Euridice, earămâne prizonieră a Infernului din Piaţa Universităţii,alături de alte victime ale epopeii Golaniei.Protagoniştii cărţii, o fostă ziaristă, pensionată forţatdin cauza reportajelor în care luase apărarea protesta-tarilor, şi un fost actor ajuns ghid, deoarece mama safăcuse greva foamei în faţa Teatrului Naţional, se întâl-nesc în timpul unui periplu tunisian, urmăriţi de trecu-tul care face în continuare victime. Tânărul citise rela-tările Tristianei şi, aflând că bărbatul, fost securist,care-i ucisese mama îi fusese iubitei sale soţ, o părăseş-te, deşi aceasta divorţase imediat ce aflase ocupaţiasecretă a lui Geo. Mecanismul denigrării prin care Geo– un nod în imensa reţea de dezinformare şi denigrarea servicilor secrete ceauşiste – reuşise s-o arunce pefosta soţie într-o deplină izolare de orice contact uman,de orice nouă cunoştinţă, nu mai puţin traumatizantădecât izolarea deţinuţilor rebeli în temniţele staliniste,

îşi trimitea radiaţia imanentă în epoca postdecembris-tă. Călin, cel desprins dintr-o poveste recurentă, aceeaa ravagiilor politicului asupra vieţii individului, revinecu un telefon cu puţin timp înainte de a fi asasinat,după spusele unui tânăr fără căpătâi, discreditat însăde către autorităţi.

Intriga justifică apropierea declarată de autoare,prin titlu, de povestea reginei din Cartagina. Romanuleste o altă Eneidă: tragedia unei femei părăsite de unbărbat a cărui logică este confruntarea. Povestea eşecu-lui unei iubiri sub povara istoriei se derulează în deco-rul Saharei, devenit simbol al aventurii unei umanităţirăvăşite de Ares, contrariul lui Eros, aşa cum se întâm-

plă şi în Pacientul englez al luiOndaatje. Tristiana este o altă„femeie în oglindă” a literaturiiromâne; nu în oglinda gândurilor,însă, ca la Hortensia Papadat-Bengescu, ci în oglinzile textuale alefractalei retorici postmoderne. Fie căpleacă pentru a întemeia un impe-riu, fie că este prins în războiulinformatic al unei conflagraţii mon-diale, fie că transferă, nejustificat,responsabilităţi pentru victimeleputerii, eroul îşi ucide indirect iubi-ta. Descensus ad inferos este motivulnelipsit al eposului antic, dar bărba-tul are aici statut privilegiat. Deerou nemuritor, chiar dacă tânjinddupă viaţa terestră, precum Ahile.De artist care poate îndupleca zeiisă-i îndeplineasă orice dorinţă, ca înMetamorfozele lui Ovidiu. De benefi-ciar al profeţiei viitoarei sale măriri,ca în Eneida. Eroina, în schimb,coboară în infern în sensul de ne-fiinţă, deoarece doar iubirea o înte-meiază, atât în mitul tracului Orfeu,în legenda fenicienei (sciticei?)Didona, cât şi în intriga modernăţesută în jurul unui arheolog prove-nit din fostul Imperiu Austro-Ungar,

în vreme ce agonizează între liniile britanice şi germa-ne ale celui de al doilea război mondial. Aceasta estediferenţa dintre romanul Victoriei Comnea şi modelelesale de autoritate. Ca autoare, ea schimbă rolul luiEuridice cu acela al lui Orfeu, intrând în câmpul deforţe al creaţiei: nu al unui cod genetic, deşi este biologca formaţie, ci al structurii profunde a existenţei care,conform unor recente teorii, este informaţională. Actulnarativ este unul de modelare, de recurgere la exempleprototipice. Prezentul post-traumatic al eroinei esteunul populat de umbre, dar periplul prin bolgiile dan-teşti este călăuzit de nemuritoarea umbră virgiliană.Ceea ce se poate înţelege prin poetică virgiliană esteimanenţa din ordinea culturii. Creaţia umană, spredeosebire de cea divină, nu este din nimic, ci o înteme-iere, un descălecat dinspre un spaţiu al traumei cătreun pământ al făgăduinţei. O fugă – din Troia în flăcări,din Egipt, din Liban, din Scitia. Iar întemeierea se faceîn logos, pe tăbliţe ale memoriei narative, prin înscri-suri în tipare anterioare. Eneida este jumătate Odiseea,jumătate Iliada. Nu modul de structurare a materieiepicii – „perfecţiunea scriiturii sau finalul unei poveşti”– conferă valoare, ci racordarea la o sursă de energiesupraindividuală: „Povestea”, spune Vergiliu, „nu maieste nici a ta, nici a altora, ci este lucrarea memoriei”.Rostogolirea unei monezi este metafora care deschide şiînchide cartea, semnificaţia ei fiind analogă funcţiei deundă din fizica cuantică. Căderea pe una din feţe esteechivalentă colapsului matricei de stări posibile aleunui univers, reducţia lor la una singură. În carte,aceasta echivalează cu moartea, cu încetarea devenirii.

Bănuţul care continuă să se rostogolească rămânenedecis între stări, purtându-le pe mai departe ca purăvirtualitate, asemeni unui vârtej galactic născător destele, asemeni unui operator prin care fiecare stare auniversului să poată fi perpetuu modificată. O nouăcreaţie înseamnă, pentru scriitorul epocii cuantice,aplicarea unui operator la o stare textuală anterioară.Vergiliu nu şi-a propus să inventeze o legendă a origi-nii poporului său sau ca o întemeiere pur spaţială ci catranslatio imperii. Istoria romanilor a devenit funcţie aorizontalităţii spaţiale – Latium – şi a verticalităţii spi-rituale: moştenirea imaginativă a Eladei. Spaţiul NoiiEneide a Victoriei Comnea are coordonate precizate înmeridiane şi paralele, dar, ca o hologramă, el trăieştemai ales într-o a treia dimensiune dată de construcţiilelui imaginare.

Autoarea aplică operatorul vergilian, creând unpersonaj născut sub semnul stelei Aldebaran, aSăgetătorului, al cărui nume înseamnă „Deşteptăto-rul”. Îndemnul celor doi protagonişti – care, prin para-lelismul perfect al vieţilor, pot apărea şi ca dublulandrogin al unui unic tip uman – este ca poporul lor săse trezească la verticalitatea spiritului. La fel ca înPacientul englez, unde viaţa protagonistului dobândeş-te sens prin inserarea ca marginalii la Istoria luiHerodot, înţelegem scurta poveste de iubire a lui Călinşi Tristiana prin fasciculele de lumină proiectate asu-pra lor de pasaje virgiliene, prelucrate, completate,inventate. Li se aminteşte românilor că sunt, din vre-muri ancestrale, parte a istoriei leagănului meditera-nean, că au avut aspiraţia ascensiunii uranice, dupăcum dovedeşte Cerus manus, care a dat numeleMuntelui Caraiman, că au avut martiri până în trecu-tul foarte apropiat. Istoria se bifurcă în demonia veşnicreiterată a victimelor mecanismului puterii şi în meca-nismul contrar al salvării: fie pe ţărmul Cartaginei, fieîn memoria computerului în faţa căruia se aşază nara-toarea în final pentru a scrie romanul pe care tocmail-am citit.

„Orice mesaj ocultează un alt mesaj”. Structurade informaţie a oricărei entităţi prezente îi conservătrecutul, i-l dă la lumină. Scriitorii de după război nuau mai apelat la textele predecesorilor ca modele saurepere imuabile, ci ca obiecte ale unui exerciţiu dedecriptare. Nu doar ceea ce spun la modul explicit pre-zintă interes, ci şi ceea ce nu spun, ceea ce au ocultat,ceea ce poate fi reconstituit printre rânduri, din invo-luntare dezvăluiri. Afirmaţia protagonistei este ambi-guă: pe de o parte, ea afirmă caracterul intertextual aloricărui act de limbaj, întemeierea sa într-o ordinepreexistentă. Pe de alta, intervenţia activă a oricăruinou text în această ordine, rescrierea, transformarea ei.Acestea nu sunt însă forme de violenţă textuală, ci dereciclare în istorie sau actualizare. La polul opus, seaflă, fie conservatorismul care se opune noutăţii, fievandalismul anticultural, ca în cazul acelor tineri carecolindă muzee pentru a le profana.

Energia spiritului uman, obiectivată în opere decivilizaţie, îşi probează resursele în chiar metaforiculdeşert al istoriei. Saharienii sunt oamenii care îşi păs-trează umanitatea în situaţii-limită. Deşertul nu esteînsă doar limită, ci şi spaţiu al multiplicării necontrola-te, al mirajelor de tot soiul. Excursioniştii şi locuitoriideşertului împrumută măşti, îşi schimbă rolurile,comunicând prin intermediul ordinii intersubiective anaraţiunilor culturale – ca şi în Pacientul englez.Dimpotrivă, viclenia politică poate dezbina compatrioţiasemeni unui ingenios cal troian, războiul civil înstrăi-nându-i în mai mare măsură decât traiul pe continentediferite.

Concretul istoric nu ocupă însă un loc central înacest roman. La Eneida încearcă mai curând o carto-grafiere a realului prin recurs la prototipuri culturale.Eroii se apropie într-un spaţiu emancipat deasupramateriei. Auzul şi văzul conlucrează la constituireaacelei nuntiri a imaginii şi sunetului care este miraco-lul limbajului. Ea aude mai întâi vocea perfectă a luiCălin la telefon, iar primul contact este perceptual: ace-laşi eveniment este văzut de el în reflexul cerului, iarde ea, în reflexul apei. Anthropos coboară în mare pen-tru a se uni cu natura, ca în doctrinele hermetice. Esteînsă o natură a jocului secund, mai pur al textului.Romanul Victoriei Comnea este conceput de o minteteorică a epistemologiei contemporane, iar rădăcinilesale se afundă într-un univers mitopoetic care comuni-că cu ceea ce Blaga numea substratul nostru nelatin.Ca şi al Eneidei. �

6

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

(CON)TEXTE

Maria-Ana TupanPovestea reginei din Cartagina

Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiuspectacolul „Balul” la Târgu Mureş

Page 7: Anul Contemporanul 130 UUN

Visez la o muzică asemănătoare cu ţărmurileinsulelor din mările greceşti. Ţărmuri abrupte sau

armonioase, neted desenate, goale, aride, fără opată, fără un copac; siluete puternice se profilează

pe marea şi pe cerul albastru. Aş vrea să mă inspirde la natura aceea, să scriu o muzică esenţială, încă

şi mai sobră decât aceea a lui Gluck, o muzică decontururi simple şi măreţe.

George Enescu

Prin Oedipul enescian, muzica româ-nească ridica în sfera valorilor univer-sale „o capodoperă de absolută origina-litate şi de o putere dramatică pur şi

simplu formidabilă (...) tot atât de îndepărtată desuccedaneele wagneriene ca şi de pastişele debussys-te sau pucciniene”. Aprecierea a aparţinut compozi-torului Arthur Honegger1, unul dintre cei mai impor-tanţi maeştri ai artei sunetelor din veacul XX. Înceea ce ne priveşte, am spune că forţa, valoarea şioriginalitatea acestei opere se datorează, în mareparte şi unui ethos cu totul special. Din profunzimi-le lui, Enescu a ştiut să extragă esenţe rarisimeintrând în rezonanţă cu spiritul străvechi al lumilorcare înfloreau odinioară în sud-estul european.

În vara anului 1942, la Sinaia, în prezenţaunui auditoriu numeros, Enescu îşi lansa lucrareaaccentuând un fapt – nu lipsit de stranietate – şianume că Oedip-ul său nu are nimic de „operă”2.Considerând faptul din perspectiva oferită de impre-siile distinsului critic (prieten apropiat al compozito-rului şi traducătorul versiunii româneşti a libretuluiscris de Edmond Fleg) Emanoil Ciomac, distingem,alături de acesta, „ambiţia înaltă, dar nemărturisită/…/ de a reînvia tragedia antică.”3

Afirmaţia de mai sus ne introduce instantaneupe teritoriul uneia dintre complicatele probleme aleistoriei artei sunetelor. Înalta operă datorată luiEschil, Sofocle şi Euripide a exercitat o fascinaţieatât de puternică încât, de-a lungul timpurilor, căpă-ta forma unei dramatice şi neostoite obsesii de resus-citare a Tragediei atice. În siajul ei, lumea arteicunoaştea un lung şir de întâmplări care, începândcu Camerata Fiorentina a lui Giovanni Bardi, contede Vernio, vor domina preocupările a numeroşimuzicieni, poeţi şi gânditori de la Monteverdi, laLully, Gluck, Nietzsche, Wagner, Debussy, RichardStrauss, Stravinski sau Schönberg. S-ar părea că elecontinuă şi în zilele noastre.

Deşi studiile şi – în esen-ţă – întreaga lui formaţie inte-lectuală şi artistică s-au desă-vârşit sub orizontul civilizaţieiapusene, ethosul creaţiei luiGeorge Enescu poartă ampren-ta unei experienţe spirituale deo factură sensibil diferită deaceea a Occidentului. Ea vor-beşte în numele unei umanităţişi al unei civilizaţii în caredomină un aliaj inedit „de ele-mente oriental-occidentale (ce)impregnează psihologia, men-talitatea şi, corelativ, creaţiaartistică a omului de miazăzide ieri şi de astăzi4.” Cu precă-dere în Oedip, imemoriala stră-vechime traco-helenică pare săse reconfigureze într-un sincre-tism sui generis reamintindarhaica unitate dintre discur-sul artistic şi cel religios. Întimpurile de început, pregnan-ţa acesteia era atât de accen-tuată încât, ulterior, s-a afir-mat că „…până şi critica adusăpoeţilor de filosofia greacărămânea, într-un sens ultim,tot teologie5”. Aspectul explică,printre altele şi fenomenul decontagiune a oricărui fapt deartă cu o discretă, dar mereuprezentă, incandescenţă denatură mistică6. Este ceea ce

persistă şi iradiază continuu; ceea ce singularizeazăatât ethosul cât şi filozofia pe care se întemeiazăarhitectonica spirituală a spaţiului levantin. Camanifestare din sfera artisticului, nici Oedipul enes-cian nu face excepţie.

Începând însă de aici ne situăm deja în zona deconfluenţă cu o întreagă serie de determinaţii carelegitimează apartenenţa la cele ce se pot cuprinde şise pot înţelege prin conceptul de Balcanitate7. Apt săopereze şi în sfera ethosului creaţiei enesciene, acestconcept apare, în esenţialitatea lui, ca deschidereasupra unui orizont unde semnificaţiile vădesc o evi-dentă valenţă emblematică. Dintr-o anume perspec-tivă, Balcanitatea se identifică cu evanescenţa acelorvibraţii survenind din orizonturi înceţoşate deîntâmplări ale soartei: civilizaţie şi barbarie, cultu-ră, tragism, durere, confruntări cu iraţionalul, cre-dinţe, toleranţă, înţelepciuni şi tulburătoare ispite.(Iată, de pildă, ispita bizantină pe care MirceaVulcănescu o identifica în operele lui Iorga, Haşdeu,sau Eliade). Umbra unui Ego absconditus, supra sauinfra-personal, se aluvionează din imemorialeletrăiri laolaltă, insinuându-se din icoana pe careLevantul şi-a făurit-o gândind despre lume şi timp,despre luminile şi întunecimile lor, despre soartă,oameni, temple şi zei. Sunt semne şi peceţi prin care– atunci când este vorba despre cultură, gândire saucomportamente – ne regăsim şi ne recunoaştemîntr-o coloratură spirituală ce ne exprimă şi ne defi-neşte. Căci, precum se rostea Blaga în Apriorismulromânesc, „Noi suntem, unde suntem: cu toţi veciniinoştri împreună – pe un pământ de cumpănă.”Într-un anume fel, cuprins în datele lui esenţiale,conceptul de Balcanitate a fost – cum se va vedea –întrezărit ca atare şi de Mircea Eliade: „Noi, spunea

el, ne aflăm realmente la mijloc, între două culturi,Orientul şi Occidentul, noi putem înălţa un fel depod, putem înlesni comunicarea valorilor dinOccident şi Orient şi viceversa. Şi asta nu numaipentru că suntem unde suntem – în Orient şi totuşiîn Occident – dar pentru că suntem una din puţine-le culturi europene care am păstrat încă vii anumiteizvoare ale culturii populare şi deci arhaice8.”

Prin urmare, Balcanitatea se suprapune şi ace-lui orizont ce estompează diferenţele etnice, fixân-du-se acolo unde istoria, ca amprentă irepetabilă deevenimente, devine răscrucea determinantelor onto-logice ale umanităţii din sud-estul european.Transpare în ea un eleatism al sensurilor existenţei,care însă, paradoxal, coexistă concomitent cu unheraclitism datorat întâmplărilor care trec pestelume. �

1 Arthur Honegger, Le Figaro Litteraire, martie1955.

2 Enescu făcea – se pare – aluzie la afirmaţiilelui Nietzsche despre Operă considerată o formă „cutotul exteriorizată şi incapabilă de evlavie”. ÎnOperă, argumenta cel care scrisese NaştereaTragediei, textul domină muzica, o depărtează denatura şi menirea ei dionisiacă şi o înlănţuie defini-tiv în retorica raţionalului. (v. Friedrich Nietzsche,Naşterea Tragediei, în vol. De la Apollo la Faust, ed.Meridiane, Bucureşti, 1978, p. 272.)

3 Em.Ciomac, Enescu, Ed. Muzicală, Bucureşti,1968, p.166.

4 Mircea Muthu, Balcanismul literar românesc,vol. III, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p.11.

5 Hans-Georg Gadamer, Expresia estetică şi ceareligioasă, în vol. Actualitatea frumosului, Ed.Polirom, 2000, p.130.

6 Identificabilă, încă de la Homer şi presocratici(în fascinaţia acestora pentru întunecimile mituluiorfic), această „incandescenţă” o regăsim la Platon(ca amestec de motive religioase tradiţionale şi con-cepte filosofice), la Dionisie Areopagitul ca şi la asce-ţii atoniţi. H.G. Gadamer observa că, dacă înOccident tensionata dezbatere între tradiţia religioa-să şi cea poetică a determinat ruptura definitivăîntre „discursul poetic şi cel religios” în sfera spiri-tuală a sud-estului european, dacă poezia şi religia seîndepărtează una de cealaltă, întreaga tradiţie aantichităţii clasice devine „lipsită de însăşi pretenţiasa de adevăr.” (H.G.Gadamer, op. cit.p. 127)

7 Concept propus de Mircea Muthu în lucrareaamintită mai sus, Balcanitatea se prezintă ca un ter-men ce răspunde năzuinţei „de a fixa, ori de a apro-xima măcar, un profil spiritual colectiv.” Prin el seoferă sensuri şi o fermă conturare a „unei dimen-siuni fundamentale pentru spiritualitatea româ-nească”, aceea care, potrivit autorului citat, „recla-mă încă destule limpeziri şi, mai ales, sinteze recu-peratoare.” Constatând, din perspectiva studiilor deliteratură comparată, existenţa, în plin veac XX, aunui spirit sud-est european, Mircea Muthu conside-ră utilă cuprinderea lui într-un concept mai apro-piat, acela de Balcanitate, subliniind totodată că ter-menul este gândit şi în perspectiva „unei posibilefixări a conceptului în cheie estetică”, configurândastfel „o categorie tipologică” (v. Cuvânt introductiv,op. cit, vol I., pp. 15-17).

8 M. Eliade, L’Epreuve du labyrinthe.Entretiens avec Claude-Henri Roquet, P. Belfond,Paris, 1978, p. 74.

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

■ Citatul lunii

„Viaţa e un neostenit miracol şi nu ceea ce aţivrea voi să fie.”

Eugen Negrici, Literatura română sub communism, 1948-1964 Editura Cartea Românească

Dan AnghelescuBalcanitatea difuză a Oedipului enescian

■ ex libris ■ Editura ContemporanulGabriela GreţanKenomaColecţia Biblioteca Contemporanul � Poesis

Gabriela Creţan scrie poezie cu gnoză dedesubt. Faptul a fost remarcat încă de la prima sa carte iar modul aces-ta de a construi a rămas nu constant, ci neschimbat, chiar dacă unele accente s-au mai mutat. Gnoza, tradusă apo-crif, nu e însă decît schela unei viziuni de intensitate paroxistică. Important cu adevărat e suflul imaginativ, dezlăn-ţuirea spasmatică a imaginaţiei şi ritmul frenetic în care sublimele se topesc în grotesc sau imnoidele se revarsă înapostrofe. Gabriela Creţan vede lumea oximoronic, în coincidenţe stupefiante şi radicale, în care gramatica sacre-lor nu se mai poate distinge de cea a infernalelor. Modului ei de a traduce juisarea vizionară în sarcasme şi febracelestă în repulsii violente i s-ar potrivi conceptul de „profanare” al lui Giorgio Agamben. Asta dacă poezia n-ar facealtceva decît filosofia; dar cum face, Gabriela Creţan scrie cu o exasperare exuberantă şi cu o ardenţă vitriolatădespre cel mai inconfortabil mod de a fi în lume: sub un imperativ atroce.

Al. Cistelecan

GEORGE ENESCU

Page 8: Anul Contemporanul 130 UUN

8

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Deşi nu se află de multă vreme în raftu-rile librăriilor, recentul volum Pe prag(Vale-Deal) al lui Liviu Ioan Stoiciu afost deja nominalizat de câţiva critici

printre cele mai bune cărţi de poezie ale anului tre-cut. Aceasta, în ciuda faptului că venea după o altăcarte foarte bună a sa, Craterul Platon (2008), ca şia evidenţei că autorul şi arta sa sunt departe de a fifacile. Literatura sa nu este dintre cele predispusesuccesului de critică – de care a avut, totuşi, parte,semn că şi hulita noastră critică literară îşi are,vorba lui Pirgu, „părţile ei”... – iar personalitateapoetului, aspră şi francă, îl exclude automat dintoate coteriile care, la noi, fac de cele mai multe orisuccesul unui scriitor. Ecourile critice favorabile dedupă Pe prag (Vale-Deal) atestă o continuitateremarcabilă a receptării poeziei lui Liviu IoanStoiciu, ceea ce nu poate decât să ne bucure, întrucâteste vorba de un poet dificil, cu o operă bogată şi,adesea, încifrată.

Pe prag (Vale-Deal) continuă ruptura discursu-lui poetic al lui Liviu Ioan Stoiciu, amorsată deCraterul Platon. Fără să devină mai simplă, poeziasa a căpătat o mai mare focalizare, astfel încât „dis-cursul continuu”, care caracterizase poetica autoru-lui până nu demult, s-a fracturat într-o suită de„scene”, legate nu sintagmatic, ci paradigmatic.Starea de poezie rămâne continuă – autorul îmi facemereu impresia că trăieşte simultan două vieţi: unasocială, implicată în prezent, şi una poetică, totalabstrasă –, însă expresia ei se fragmentează.Subsecvent, versul devine mai fluid, fragmentaris-mul tipic acestui postmodern evoluând către o frazăamplă şi către poemul-metaforă. „Ezitarea în faţaspectacolului lumii şi a cuvântului”, de care vorbeşteundeva Ion Pop, pare să fi dispărut sau să se fi trans-format în altceva: în amărăciune, în viziune întune-cată, în exasperare...

Se produce în acest volum şi o interesantă –deşi doar aparentă – exteriorizare a discursului.Până acum, Liviu Ioan Stoiciu avea în comun cu poe-tica optzecistă, pe care o precede cu câţiva ani,(măcar) auto-referenţialitatea. Poezia sa se alimentadin sine, din tresăririle infinitezimale, de seismo-graf, ale spiritului poetului, impresia de stranieactualitate venind din corespondenţele subterane,necăutate şi nepremeditate, dintre viaţa sa interioa-ră şi atmosfera vieţii publice. În Pe prag (Vale-Deal),inspiraţia vine mai degrabă din afară: poetul vederealitatea pe care o transfigurează, printr-un procesde alchimie literară, în text, după ce în prealabil oasimilează ca „obiect sufletesc” (cum zice MirceaIvănescu). Nu este, prin urmare, vorba despre ocoborâre a poeziei în agora sau despre contaminareaei cu masiva şi incisiva publicistică a autorului: con-tinuă să rămână pentru mine un mister şi un motivde admiraţie felul în care Liviu Ioan Stoiciu reuşeş-te să separe net poezia de gazetărie. Dar sentimen-tul că poetul dialoghează cu lumea, dialogând cu sineşi auto-scrutându-se, a dispărut, înlocuit fiind de omişcare inversă. Poetul se caută pe sine încercând săcuprindă, prin text, lumea: „bătrâni, cât e ziua demare, gură cască, prin/ piaţa de păsări cântătoare,/ciripind şi căutând cu ciocul în pene, după ce-şi pun/

pe limbă picături de rouă de pe/ frunzele copacilor şimolfăie biscuiţi... Măi, deodată/ se simt pe altălume.// Peste noapte, păsări cântătoare în colivii/care iau chipul bătrânilor/ vagabonzi, imitatori, cenaiba: şezând cu ochii/ deschişi pe jumătate, arun-caţi cu faţa la pământ...// Bătrâni culegători de floride tei, de sezon, frumos/ mirositori, scăpaţi din coli-via/ mică în colivia mare, sosiţi cu scara după ei/ petrotuare, în jurul/ pieţei de păsări cântătoare, arun-când de sus,/ din când în când, căţăraţi,/ câte o privi-re plină de jind spre larg...” (Culegători de flori detei).

E, fără discuţie, un alt Liviu Ioan Stoiciu înaceste poeme grave şi, cumva, mai limpide. Un LiviuIoan Stoiciu al cărui ritm discursiv a scăzut – ceea cenu e un defect, dimpotrivă – a cărui efervescenţă şichiar fervoare a stării de poezie s-au convertit într-ostranie înţelepciune: aceea a privirii amare, a resem-nării active, a solipsismului (paradoxal) deschiscătre ceilalţi. Poetul pare că aşteaptă ceva de lalume, de la oameni şi de la Dumnezeu, iar acest cevarămâne, ca în poezia argheziană, absconditus: „mărecunoşti, Doamne, că m-a ars singurătatea/ până înmăruntaie, nici n-ai fi/ crezut – că m-au găsit trântitla pământ,/ lovit de trăsnet, fulgerul/ fiind atras deiubirea mea faţă de tine, sunt/ convins, nu de furcade pe/ umăr, că adunam fânul... L-au îngropat de viuîn/ malul gârlei să-şi revină,/ strigând la el: bădie,iubirea a trecut! [...] acum «stă deoparte, singur, stă-pânindu-şi gândurile,/ fără dorinţe».../ Curge când înafară, când înlăuntru.” (Îndrăgostit ca de un bărbat).Această permanentă disimulare a ceva despre carepoetul ştie că există, dar fără să îl poată lua în pose-sie, îi provoacă şi starea de incertitudine, de anxieta-te, de ezitare, care dă titlul volumului. Poetul se ali-mentează din această stare vagă, din această egalăispită către înalt şi către adânc, către trecut şi viitor,ambele anxietăţi – tinereţea şi senectutea, bunăoară

– fiind egal reprezentate în volum: „nu-mi mai punmintea cu mine. Nu e unul care să/ nu-mi spună căsunt pe un drum/ greşit, că în doi ani maximum voifi pus la zid de un/ înscris feminin, necopt, nesigilat.Fiind/ la vârsta critică a întoarcerii la începutullumii. E/ adevărat, nu-mi mai doresc să fiu/ numai ogrămadă de vechituri./ Nici nu mă mai intereseazănimic, de altfel: aparţin/ unei evoluţii conservatoare.Mă arde la tălpi/ moartea şi fug de mine însumi./Cine mai sunt, de fapt? Tu, înscris feminin/ necopt –o amprentă a ceea ce ai/ fi putut fi, glorioasă. Nu mămai recunoşti?/ N-ai un răspuns pentru/ mine? Vii peurmele mele pâş-pâş,/ ai să mă strângi de gât într-ozi, pot să pun/ pariu. Atâta// anxietate, atacuri depanică, halucinaţii. Dacă/ n-ai fi atât de prăpăstios,/Vale-Deal!/ Înscrisul feminin, necopt, îi dansează dinburic./ Dacă aş fi şi eu un pic mai tânăr. Se/ simţeainternat într-un ospiciu, deşi era liber.” (Un înscrisfeminin).

Vreau să spun, cu alte cuvinte, că poezia luiLiviu Ioan Stoiciu este acum mai meditativă, maireflexivă. Nehotărârea, fragmentarismul existau şiînainte, însă acum are loc un fenomen de adâncire,de kenoză a îndoielii şi spaimei, care se transformăîn „revelaţii”. Discursul, spuneam, se limpezeştevizibil, deşi viziunea poetului se întunecă. Esteremarcabil însă controlul poetului asupra tensiuniilirice, egală până în preajma descărcării finale pecare o aduce sfârşitul poemului. Cel ce dă, cum spu-neam, şi cheia metaforei care este întregul poem:„îmi răcesc degeaba gura, clipa/ aceea a pălit dinadolescenţă, spune trist, scăpărând/ un chibrit: aşe-zat pe fundaţia unui/ gard de fier cu o cruce la mij-loc, bătrân, la picioare/ cu o sticlă de vinars pe/ jumă-tate golită, înconjurat de bărbaţi nebărbieriţi,/ mur-dari, «de la spaţii verzi»,/ prost îmbrăcaţi, care scui-pă şi înjură, «domnilor, ce/ femeie superbă am avuteu pe/ mână şi n-am ştiut să profit». Îşi aprinde ţiga-ra cu/ filtru, continuă, despre ea circula// zvonul căsufletul îi părăsea trupul cât timp vroia!/ Când uitade toate supărările de până/ atunci. Nu trişa? Parcăera un făcut. Îi părăsea/ trupul pe la vremea/ prân-zului... Hai noroc! Noroc, mai/ bea o gură şi rupe dincolţul pâinii ieşite din/ geantă: până ce, pe la vremea/prânzului, sufletul ei pleca de nebun şi adormea/într-o peşteră, nu departe de aici,/ îndrăgit de un focnegru – care-i punea lanţuri/ la picioare un an.Atunci mintea îi/ cobora în inimă şi pleca la altul,mai breaz ca mine.” (Fără suflet). Această mimare aoralităţii, care i-a atras mai demult atenţia aceluiaşiIon Pop, face ca acum discursul lui Liviu Ioan Stoiciusă evoce – abstracţie făcând de recuzita de extracţiesuprarealistă, obişnuită la poetul optzecist – discur-sul lui Marin Sorescu din La lilieci: un Sorescu post-postmodern, urban, amar şi deziluzionat... Aceastănouă transformare a poetului, după infuzia de reli-gios ce marchează opera sa după volumulSingurătatea colectivă (1996), adaugă încă o faţetăunei personalităţi poetice şi aşa complexe.

De prisos să spun că îmi place foarte mult (şi)acest Liviu Ioan Stoiciu. Înainte de toate, pentru că,dincolo de schimbarea uneltelor, îl găsesc întreg pepoet în textul său: cu anxietăţile, spaimele, fantas-mele şi umorile sale. În al doilea rând, pentru că,dacă admir poezia neliniştită a tinereţii, o îndrăgescla fel de mult pe cea senină, a maturităţii. Şi, cum eun timp pentru toate, faptul că Liviu Ioan Stoiciuşi-a găsit mereu timpul – citeşte: tipul de discurs –potrivit ne convinge, dacă mai era nevoie, că avemde-a face cu un mare poet, unul dintre cei mai auten-tici şi mai chinuiţi (în sensul frumos al termenului)de neliniştea poeziei, din câţi avem. �

* Liviu Ioan Stoiciu – Pe prag (Vale-Deal), EdituraCartea Românească, Bucureşti, 2010.

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

© A

UR

AC

HR

IST

I

Răzvan VoncuNoul discurs poetic al lui Liviu Ioan Stoiciu

■ ex libris ■ Editura ContemporanulAura ChristiFoamea de a fiColecţia Biblioteca Contemporanul � Jurnal & Corespondenţă & Memorii

„Această tânără scriitoare este animată de o rară pasiune formatoare. A se forma pe sine înseamnă totodatăa-i forma pe alţii. Nu ne miră recursul frecvent al eseistei la modelele formatoare, chiar dacă nu este nicidecumvorba de a repeta epigonic experienţe consumate. Modelul poate (şi trebuie să fie) intrucâtva jucăuş. Ion Barbueste, în această perspectivă, un magister ludi. Cu o generozitate spontană, Aura Christi îşi împărtăşeşte expe-rienţele, e gata să dea sfaturi unor tineri poeţi, în continuarea celor binecunoscute ale lui Rilke cel din Scrisorilecătre un tânăr poet.Iată, aşadar, cartea unei autoare cu un destin literar cert. Un destin pe care Aura Christi şi-l asumă. Mai mult,ea şi-l construieşte cu orice sacrificiu.”

Nicolae Balotă

„S-a constatat încă o dată o matură stăpânire a mijloacelor, un timbru aparte, original, în corul tinerei poezii şi, mai ales, o frumoasă ambi-ţie de a modela, de a uza de o întreagă gamă a tehnicii poetice în contrast curajos, aş zice, cu unii poeţi sau poete ale celei mai tineregeneraţii lirice ce uneori îşi diluează inspiraţia şi temele personale într-un manierism ce frizează moda sau teribilismul literar. Cele douăteme ale volumului — «regalitatea şi deificarea» — prin patosul reţinut, printr-un cult aproape clasic al formei, trădează orizontul, anvergu-ra ideatică a autoarei ce încearcă cu succes în acest volum să propună nu numai teme originale, dar să integreze în arta ei poetică modu-rile clasice ale bunei şi marei poezii româneşti şi universale.”

Nicolae Breban

Poezia lui Liviu Ioan Stoiciu esteacum mai meditativă, mai reflexivă.

Nehotărârea, fragmentarismul existauşi înainte, însă acum are loc un

fenomen de adâncire, de kenoză aîndoielii şi spaimei, care se

transformă în „revelaţii”. Discursul,spuneam, se limpezeşte vizibil, deşiviziunea poetului se întunecă. Esteremarcabil însă controlul poetului

asupra tensiunii lirice, egală până înpreajma descărcării finale pe care o

aduce sfârşitul poemului.

LIVIU IOAN STOICIU

Page 9: Anul Contemporanul 130 UUN

Evident că, inspiraţi, incitaţi de tabietu-rile monstruoase ale locului, câţivaindivizi suburbani, exsecurişti notorii,de duzină, i-au şi inventat, spuneam,

la minut un dosar de informator al securităţii; alţiindivizi, nu mai puţin suspecţi, neavând dovezi,le-au dat dreptate celor dintâi ticăloşi, din spaima dea fi sub nivelul josniciei zilei. Lui Marino i s-au adus,de bună seamă, fără dovezi, reproşuri peste altereproşuri, i s-au dat şi lecţii acestui spirit de un radi-calism unic, acestui fost puşcăriaş..., care vorbeştede anii de detenţie cu extremă rezervă, cu fineţe şimaximă sinceritate, taxând nu o dată autorii dememorii, grăbiţi să scoată literatură din orice expe-rienţă. Şi cine, mă rog frumos, îi dă lecţii de înaltămoralitate lui Adrian Marino? Foşti şi actuali secu-rişti. Foşti critici ahtiaţi să stoarcă cât mai mult pro-fit din promisiunea care au fost altădată, plătind tri-butul cerut: denigrând un spirit care s-a înzidit încultura română, cunoscând, sondând limitele aceste-ia, încercând să aducă Europa acasă, aici, da, înRomânia de azi aşa cum este, o palidă copie a ceea ceau visat acum mai bine de un secol şi jumătatepaşoptiştii, iubiţi de autorul Hermeneuticii ideii deliteratură. Vedeţi, şi voi, cei care v-aţi grăbit să-lîmproşcaţi cu măscări, să-l denigraţi, să-i scuipaţistatuia, susţineţi că Marino n-are dreptate, făcân-du-i o altă nedreptate flagrantă şi continuând astfelşirul îndelung al nedreptăţilor pe care i le-aţi făcutatâta vreme cât acest mare cărturar era în viaţă. Seface abstracţie de o nuanţă, nelipsită, în opinia noas-

tră, de importanţă. Spredeosebire de nu puţinicronicaştri, foşti mari cri-tici, foşti poeţi notabili,membri ai CNSAS, foştiscriitori de mâna a douaspre a treia, care nu exis-tă nici în umbra umbrelorstatuii lui Adrian Marino,acest important cărturar,acest istoric al mentalită-ţilor, şi-a câştigat, afir-mam, dreptul inclusivla… nedreptate, da, prinOpera lăsată în urma sa.Este limpede că e dreptulacestui om, spuneam, săfie nedrept. E un dreptcâştigat prin Operă, prinani de atroce singurătateconstruită, amară, dorităşi blestemată nu o dată,prin izolarea în esenţe,prin sărăcia lucie (lamasă nu rareori era invi-tatul Doamnei Marino!).Ruşine literaturii românepentru modul în care l-atratat pe Adrian Marino.E limpede faptul că dacăam fi avut o sută deAdrian Marino… cultura,literatura română ar fiarătat altfel.

Viaţa unui om sin-gur (Editura Polirom,2010)… nu, nici vorbă să

fi fost scrisă din voinţa de aplăti poliţe etc. Nu mairepet toate enormităţilecare s-au vehiculat. Numerită. Cert este că viaţaacestui cărturar, aici, înRomânia, a fost un purga-toriu la propriu şi la figu-rat; iadul i-a fost familiarnu o dată, deschizând por-ţile larg inclusiv prin pre-ţul care i s-a cerut pentrudarurile oferite: singurăta-tea construită răstimp dedecenii, evident, conţine oimensă doză de otravă,harul, izolarea, capacitateatitanică de a te livra unuiproiect major se plătesc:

„Am învăţat, în acelaşi timp, cum poate fi trăită, asu-mată şi, într-un anume sens, chiar valorificată, sin-gurătatea. Şi, mai ales, care este preţul său – în trea-căt fie spus – enorm. Căci totul se plăteşte în viaţă”.Ajuns la capătul unei existenţe marcate de vârfurispirituale, da, de neatins, pe de o parte, iar pe dealta, de enorme privaţiuni – şi nu puţine sunt rându-rile în care vedem cum… sângerează, cum plânge…acest om venit din Ţara Frigului, al jocului cu abs-tracţiunile – protagonistul acestei existenţe, neîndu-rător cu sine însuşi în primul rând, vrea să înţelea-gă ce s-a întâmplat în realitate, îşi face sieşi înaintede toate un examen, pentru a pricepe: „Această reca-pitulare finală este, probabil, textul cel mai «liber»din întreaga mea Viaţă, la propriu şi la figurat. Nusunt preocupat nici de dimensiunile manuscrisului,nici de editare, nici de punerea postumă în valoare,ci doar de reconstituirea cât mai fidelă a adevărului«meu». Fără inhibiţii şi fără ipocrizie. Ceea ce, con-stat tot mai mult, nu este uşor”. (s.a.) Întreprindereape care şi-o propune ideologul nu este una de duzină,fireşte, din contră; referindu-se, iarăşi şi iarăşi, lapropriul text masiv, de o densitate rară, care urmasă fie publicat, conform testamentului respectat deeditorul Silviu Lupescu, la cinci ani de la plecareaautorului Biografiei… în nefiinţă, cărturarul ajungela concluzia că Viaţa… „este textul cel mai dificil din-tre toate. Căci a rememora, fie şi reduse în esenţă,cel puţin şase decenii de mizerii, suferinţe, aberaţii,persecuţii, denigrări implică o mare uzură nervoa-să”, autorul alegându-se cu „o mare tensiune sufle-tească, despre care sincer spus, nu ştiu ce să cred: ori

sunt «anormal», ori sunt un spirit suficient de tare,care să supravieţuiască şi chiar să realizeze uneleconstrucţii intelectuale în condiţii extrem de grele”.Probabil că inclusiv din aceste motive Marino nu seregăseşte în cărţile scrise altădată, acestea rămâ-nându-i cu desăvârşire străine, întrucât au costatenorm şi au fost scrise într-o ţară unde nu sunt apre-ciate, decât cu excepţii, cum ar fi meritat, din contră,sunt uneori-adeseori calomniate, băşcălizate „rezis-tenţa morală, verticalitatea, independenţa de spirit”.O ţară „a eternei improvizaţii, fuşerelii şi amatoris-mului dominant. Unde nu se construieşte nimicsolid, nimic durabil, nimic în perspectiva reizistenţei«istorice». Unde finisajul etic pare pedant. Iar ideeacă «Dumnezeu se ascunde în detalii» este total necu-noscută, inasimilabilă. Revin cu amărăciune: o ţarădoar a lucrului de mântuială, care te aduce adesea laexasperare. Ţara lui pseudo, în toate domeniile. […]Totul este strict personalizat, rezolvat subiectiv şimereu negociabil. Apoi eterna şmechereală, talentulde a înşela, de a mistifica, de a salva aparenţele.Este faţa, poate, cea mai benignă, a eternelor «formefără fond». Din care cauză absolutul şi radicalismuletic, politic şi ideologic sunt refuzate structural spi-ritului românesc. O incompatibilitate şi imposibilita-te fundamentale. O existenţă ce se consumă în per-manenţă doar în imediat, aproximativ, relativ şiimprovizaţie combinativă. Nu contest, uneori, abilăşi pe termen scurt chiar eficientă. Dar fără nici un felde rezultate durabile.”

Nu o dată Adrian Marino, cel care îşi alege„marginalitatea ca patrie”, face, în siajul lui WitoldGombrowicz, citat de altminteri, exerciţii de înstrăi-nare, textul abundă în întrebări de genul „ce legătu-ră am eu cu această lume?”, răspunsul căzândabrupt ca tăişul unui paloş: „Evident, nici una”.Marino parcă ar face dinadins eforturi să fie străin,incomod, scorţos, exotic, continuând să vadă cu luci-ditate acerbă realitatea din jur, condamnândRomânia reală, pe de o parte, iar pe de alta, în siajulpaşoptiştilor, visând România lui, România uneimâini de oameni mari: „Cultura nu se poate dezvol-ta fără un grad înalt de civilizaţie. În ce mod, deci, «afi european»? Răspunsul este unul singur: a fi românşi European în acelaşi timp. Într-o formulă propriede sinteză. A ne revendica de la o dublă tradiţie, dela o dublă serie de valori şi a ne afirma o dublă iden-titate: română şi totodată europeană. […] A aduceEuropa acasă, a o transforma într-o realitate localăconstituie o operaţie mult mai complicată, mai difici-lă şi mai constructivă”. �

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

© N

ICO

LAE

BR

EB

AN Aura Christi

Adrian Marino şi „marginalitatea ca patrie”

� Coasta lui Apollo

ADRIAN MARINO

Nu o dată Adrian Marino, cel care îşialege „marginalitatea ca patrie”, face, în siajul

lui Witold Gombrowicz, citat de altminteri,exerciţii de înstrăinare, textul abundă înîntrebări de genul „ce legătură am eu cu

această lume?”, răspunsul căzând abrupt catăişul unui paloş: „Evident, nici una”. Marinoparcă ar face dinadins eforturi să fie străin,incomod, scorţos, exotic, continuând să vadă

cu luciditate acerbă realitatea din jur,condamnând România reală, pe de o parte, iar

pe de alta, în siajul paşoptiştilor, visândRomânia lui, România unei mâini de oameni

mari...

O ţară „a eternei improvizaţii, fuşerelii şi amatorismului dominant.Unde nu se construieşte nimic solid, nimic durabil, nimic în

perspectiva rezistenţei «istorice». Unde finisajul etic pare pedant. Iar ideea că «Dumnezeu se ascunde în detalii» este total necunoscută,

inasimilabilă. Revin cu amărăciune: o ţară doar a lucrului demântuială, care te aduce adesea la exasperare. Ţara lui pseudo, în toate domeniile. […] Totul este strict personalizat, rezolvat

subiectiv şi mereu negociabil. Apoi eterna şmechereală, talentul de a înşela, de a mistifica, de a salva aparenţele. Este faţa, poate, cea mai benignă, a eternelor «forme fără fond». Din care cauzăabsolutul şi radicalismul etic, politic şi ideologic sunt refuzate

structural spiritului românesc. O incompatibilitate şi imposibilitatefundamentale. O existenţă ce se consumă în permanenţă doar în

imediat, aproximativ, relativ şi improvizaţie combinativă. Nu contest, uneori, abilă şi pe termen scurt chiar eficientă.

Dar fără nici un fel de rezultate durabile.”

Page 10: Anul Contemporanul 130 UUN

10

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

„ – Ah!... Îl vedeţi?... Îl vedeţi?... Îngerul...Iese din templu şi strigă cu glas mare celui ce

şade pe nor: pune secera şi seceră, fiindcă s-a copt secerişul pământului...

Uitaţi-vă cum sunt aruncaţi ciorchinii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu!...Sângele... A ieşit sângele din teasc până la

zăbalele cailor!...”(Aşteptând ceasul de apoi)

Aşteptând ceasul de apoi, romanul scrisde Dinu Pillat între 1954 şi 1956 şipublicat pentru prima dată în 2010,este propus de editorii săi spre o lectu-

ră „contextualizată” de factorul istoric. Adevărat,cartea a făcut parte din plin din jocul de ironii şidrame al deceniilor postbelice româneşti căci a con-stituit „proba” unuia dintre capetele de acuzare înprocesul lotului „mistico-legionar” Noica-Pillat.„Teascul cel mare” al istoriei a prins şi a zdrobitbuna rânduială a unei lumi în care cartea şi scriito-rul aveau libertatea de a trăi şi de a muri în pace. Înmaniera tipică a unui sistem ideologic fundamentatpe substituirea şi pe răsturnarea aberantă a semni-ficaţiilor şi a valorilor, romanul a fost tălmăcit deautorităţile comuniste ca având substrat pro-anar-hist şi legionar. A fost confiscat, inclus în colosuldosarelor de acuzare a intelectualităţii cu rădăcini„burghezo-moşiereşti” şi a fost rătăcit, pentru numai puţin de cincizeci de ani, în arhive mirosinddezolant-năucitor a fals şi adevăr laolaltă. De fapt,romanul şi-a însoţit în mod dramatic autorul peîntreaga perioadă a anchetei, în intervalul martie1959 – februarie 1960. A ajuns să fie baza (mistifica-tă) a legăturilor periculoase cu străinătatea, a unorintenţii subversive inexistente, în fond. Aşteptândceasul de apoi a constituit, aberant, unul dintresuporturile justificative pentru oprimarea unorinocenţi. Malefacere qui vult, facile causam inveniet.

Valoarea literară a manuscrisului lui DinuPillat nu a fost evaluată corect de către primii săicititori, obişnuiţi, încă din deceniile interbelice, curigori estetice severe şi cu grile critice clasicizate,depăşiţi de coloritul pe care începea să îl dezvoltenoua „estetică” ideologică şi incapabili să anticipezedrama unui roman motivat de dorinţa eliberatoare aînţelegerii. Andrei Scrima, de exemplu, a trecutromanul în categoria unei „schiţe”, considerându-l„cum spun francezii, une ébauche et une promesse” şiafirmând că „nu avea carne, carnalitate” (v. StelianTănase, Anatomia mistificării). În esenţă, însă,Aşteptând ceasul de apoi este un roman bine docu-mentat, generat de nevoia intimă, intelectual-spiri-tuală a lui Dinu Pillat de a pricepe resorturile moti-vaţionale ce au condus tânăra generaţie interbelicăspre un entuziasm demolator fără precedent. Carteaeste scrisă nu doar cu obiectivitate, cum afirmăCornelia Pillat, ci şi cu o infinită delicateţe, izvorâtădintr-o educaţie cu profunde rădăcini în valorile tra-diţionale autohtone şi europene. Dincolo de factorulistoric contextual, de aerul „spectaculos” care poateînconjura un roman descoperit la cincizeci de anidupă confiscare, de valoarea etic-justiţiară care i sepoate atribui prin însăşi publicarea sa, cartea luiDinu Pillat se dovedeşte a fi un exemplu de literatu-ră ţesută dintr-o sensibilitate „de modă veche”, dinbunul-simţ al raportării oneste faţă de uriaşul meca-nism al istoriei şi din nevoia spirituală de eliberarede sub povara non-sensului.

Dinu Pillat se apropie de tema legionarismuluiromânesc şi de personajele sale cu liniştea şi sensibi-litatea unui om care trăieşte lucid o cotitură istorică,interesat fiind, în fibrele discrete ale fiinţei sale, desensul acestei cotituri. Trecând de la excese ideologi-ce de dreapta la aberaţii totalitare de stânga, veaculîl obligă, de fapt, pe scriitor la un exerciţiu de înţele-gere şi semnificare. Personajele romanului fac partedin două lumi diferite. Adina şi Sebastian Răutu,Grigore şi Raluca Holban, intelectuali cu tradiţiefamilială veche, posesori de moşii cândva prospere,sunt reprezentanţii unei vârste istorice intrate îndeclin. Valorile lor nu îşi află ecoul în valorile tinereigeneraţii. Situaţia nu ar trebui să dezorienteze căcireprezintă, până la urmă, un catalizator al dinamiciiistorice. Ceea ce este dramatic, însă, în ţesătura vea-cului XX, este agresivitatea cu care se caută produc-

ţia ideologică a „omului nou”. Tinerii din Aşteptândceasul de apoi, de la sensibilul Ştefănucă Holban, dela fratele său, Lucian, pasionat de idei şi abstrac-ţiuni filosofice generatoare de schimbare, până lafanaticii dezrădăcinaţi Rotaru sau Vasia, cu toţii îşineglijează sau îşi anulează temeliile pentru a searunca orbeşte în utopia unui „om nou”, colectiv, stă-pân peste timp şi istorie. Ei nu se rezumă la a negaceea ce este vetust pentru a deschide calea noutăţii.Tinerii din gruparea „Vestitorilor” (oglindire literar-ficţională a mişcării legionare) motivează printr-o„exaltare mistică” fără precedent distrugerea vechiilumi. Vasia Voinov, studentul la matematici, adus„la starea unui vagabond” de către politica de elimi-nare din instituţii a susţinătorilor mişcăriiVestitorilor, este mângâiat de fantezii apocaliptice.Vechile edificii ale oraşului sunt aruncate în aer,imaginar, într-un tablou ce constituie „sublimulgenului de feerie”; flăcările mistuie totul, clădiri şioameni ai ordinii tradiţionale, „mari revărsări desânge acoperă zidurile arse”, cerul este înecat însânge. Cu subtilitate şi cu aceeaşi delicateţe obiecti-vă ce respiră în întregul roman, Dinu Pillat apelea-ză la reflectarea iluziilor personajelor fără a inter-veni subiectiv, fără a determina direct un unghi deabordare critic-justiţiară. „Filosofia omului nou”,construită de Lucian Holban, este redată prin pre-luarea unor expresii stereotipe, omniprezente înpresa deceniului patru. „Ambiţia” personajului este„să aibă şi el un cuvânt de spus în dilemele de orien-tare ale spiritualităţii contemporane”. LucianHolban se alătură grupului de militanţi din faculta-te deoarece conştientizează „marea criză morală aacelui ceas al istoriei”. Neutralitatea, într-un aseme-nea context, „ar fi însemnat pentru el pierderea celuimai interesant prilej de a afirma o idee, mai ales căse şi închipuia singurul în stare să construiască unsistem de gândire politică pe premisele încă nebuloa-se ale «omului nou»”. Dinu Pillat nu realizează, prinmişcarea Vestitorilor, un personaj colectiv amorf. Else apropie de fiecare dintre tinerii construiţi înroman cu precauţiunile unui părinte care oscileazăîntre înţelegere şi derută, între milă şi neputinţă.Fiecare personaj are autonomie şi un relief interiorsuficient de bine conturat. Tânărul Stanian, neferici-tul tentat de asceză, cunoscător al lui Kierkegaard,lipsit de busolă reală şi cotropit de contorsiunile vea-cului, descoperă că, „pentru a nu se mai minţi, pen-tru a trăi adevărul în sine, oricât de înfricoşător” nurămâne decât să aştepte Judecata de Apoi şi oApocalipsă „care urmau să limpezească toate înţele-surile, o dată pentru totdeauna”. Lui Stanian îi lip-seşte fanatismul personajului Rotaru sau derutasinucigaş-teroristă a lui Vasia Voinov. El alunecămai degrabă spre misticism şi se retrage din lume.Totuşi, nici el nu este ferit de ratare căci alege o„adevărată datorie” mistică în defavoarea datorieipaterne. Un alt personaj, Lică, încadrabil în tipolo-gia parvenitului, este pretextul unor scene de certăfactură balzaciană. Personajele, deci, nu se pierd înmasa amorfă şi nediscriminatorie a unei figuri colec-tive. Autonomia lor caracterială este certă şi convin-gătoare. Ceea ce multe dintre ele au în comun este opercepţie asupra morţii în care au intervenit mutaţiisevere. Aici regăsesc şi cea mai importantă reuşită a

romanului. Tinerii pe care îi urmăreşte şi îi constru-ieşte Dinu Pillat au, cei mai mulţi, un apetit deru-tant pentru moarte. Actul terorist individual saucolectiv, atentatul, viziunile apocaliptice, planuriledistructive sunt toate dublate de o profundă mutila-re a percepţiei despre propria moarte, individuală,personală. Medicinistul Rotaru, lider efemer al gru-pării Vestitorilor, este smuls din viaţă violent, înapogeul unor fantezii în care devenise obiectul idola-triei maselor. Vasia Voinov este împuşcat şi ucis închiar clipele în care îşi împlineşte „datoria istorică”de a-l ucide pe primul-ministru. Realitatea cumplită,decisivă, a morţii, îi surprinde pe amândoi în mijlo-cul unor iluzii. De aici vine şi drama personajelor şia unei întregi generaţii; tinerii pe care Dinu Pillat îiînţelege atât de bine rămân, prin moarte, suspendaţiîn vidul autoiluzionării, într-un no-man’s-land, înmlaştina utopiei.

Altfel mor personaje construite prin efortul derememorare al sensibilei Raluca Holban. Pasajelelirice pe care Dinu Pillat le atribuie caietului cuscoarţe negre al personajului său feminin sunt de oincontestabilă sensibilitate. Tata Andu moare încet,în plină toamnă, la moşia lui, înfăşurat în marelesău pled vărgat. Diferenţa dintre tata Andu şi tine-rii care aveau să-i urmeze, cincizeci de ani mai târ-ziu, este că cel dintâi îşi trăieşte cu luciditate trece-rea. „Oare moartea nu este o destrămare, ca ceaţaînsăşi”, se întreabă el. În zilele de pregătire a trece-rii, are vreme să îi povestească fiicei călătoria uimi-toare a lui Nils Holgersson pe spinarea gâştelor săl-batice. Ea trebuie să înţeleagă moartea ca pe o călă-torie şi chiar aşa va pricepe Raluca Holban că se iesedin lume şi din viaţă. La fel moare şi Granmama; eatrece încet, fără grabă, din încăperea impersonală asanatoriului într-un cupeu condus de Înger, în care„scapă de împleticirea în gol” a trupului şubred.Iluzii sunt şi călătoria pe spinarea gâştelor sălbaticea lui tata Andu, şi ieşirea din scena vieţii într-uncupeu luxos, a lui Granmama. Însă aceste iluzii nuau textura sumbră a viziunilor apocaliptice dezvolta-te de tinerii Vestitori, nu sunt înecate în vidul unorproiecţii istorice fără temelii. Dinu Pillat descriemoartea celor doi, tata Andu şi Granmama, la anti-podul morţii lui Rotaru sau Vasia Voinov, pentru arevela caracterul intim, personal, de mare Însingu-rare, al morţii. Veacul XX diferă, deci, de cel prece-dent prin mutaţia decisivă produsă în substanţafenomenului capital al morţii.

Delicateţea abordării subiectului face ca, pestehalucinanta forţă mistificatoare a utopiei, să seaşeze aerul unei profunde dureri, a intimei neputin-ţe a celor „cu temelii” în faţa celor dezrădăcinaţi. ÎnAşteptând ceasul de apoi, roman atât de încercat decapriciile veacului, Dinu Pillat reuşeşte nu doar sădeschidă o posibilitate literară de înţelegere a feluluiîn care un fenomen ideologic şi spiritual complex serăsfrânge în conştiinţa individuală, ci şi să aşezeacest fenomen sub discreta, abia perceptibila luminăa durerii în faţa risipei. Delicateţea ce a dominat tre-cerea prin lume a scriitorului s-a infiltrat firesc, fărădisproporţii şi excese stilistice, în romanul care meri-tă citit nu atât pentru istoria sa neobişnuită, cât maiales pentru eleganţa viziunii şi pentru nostalgiaunui timp în care viaţa era asumată ce deplină rea-litate, iar moartea ca poveste a călătoriei şi a trece-rii. �

Irina CiobotaruUn roman despre ceasul de apoi

© D

OR

UH

ALI

P

■ noutăţi editorialeCorneliu ZeanaNu trădaţi, vă rog!Editura Ideea Europeană, 2010

Cartea pe care o ţineţi în mână estepericuloasă. Incomodă, scorţoasă,incendiară fiind, în mod cert, va deran-ja unele personaje, nelipsite de impor-tanţă, din arena politicii româneşti,care confundă adeseori politica cu dile-tantismul, trădând interesele susţinutecu atâta patos în campaniile electorale.În mod sigur, Nu trădaţi, vă rog! vaalarma edilii capitalei ce se întrec în adistruge „micul Paris” de pe vremuri.Această carte, aşadar, va deranja nupuţină lume prin scenele din viaţa

social-politică post-decembristă, cu atât mai mult, cu cât umorulşfichiuitor nu-i este străin nici pe departe autorului. Nici detaşa-rea…

Page 11: Anul Contemporanul 130 UUN

Sug din autor fără să facă nimic bun pen-tru el. Au apărut, postdecembrist, cumiile: edituri de apartament, de dormi-tor, ca să nu spun de WC. Unele, cu

nume fălos, precum, în Iaşi, Casa Editorială Demiurg.Mi-am spus, descoperindu-le impostura, că edi-

torul, ca şi pasărea, pre limba sa piere. Numai căaceşti tipăritori, că editori nu-i pot numi, au făcut unrău enorm culturii româneşti. Li se datorează o indus-trie a cărţii scrise de grafomani şi de plagiatori, dar şimirungerea fitecui ca scriitor. Doar suntem în etapa„democratizării literaturii”, ca şi cum toţi cei tipăriţiar fi egali. Gunoaiele cărcălicilor, nu de mâna a doua,ci de nici o mână, încarcă rafturile librăriilor, de numai poţi găsi ce vrei decât după lungi investigaţii. Şice simplu ar fi dacă librarii ar plăti ce-ar comanda eiînşişi, în întregime. Ar fi mai atenţi cu ce le intră sprevânzare.

Spre nenorocul acestei culturi, s-a regândit com-plet nepotrivit sistemul de editare şi de difuzare, con-form „tacticii occidentalizării”, ca să-l citez pe Zinoviev.În tactica asta intră „contaminarea populaţiei cu vicii-le societăţii occidentale, care sunt înfăţişate ca virtuţi,ca manifestări ale libertăţii persoanei”. Colonizareaculturală a început cu invazia camioanelor cu ajutoareîn cărţi, majoritar rebuturi. „Comerţul de subţire” (decarte) a devenit afacere de tarabă. Editologia nu mai eserviciu naţional. Pentru tipărirea cărţilor importante,dar greu vandabile se înhaţă sponsorizări grele, însăvolumele sunt anemic difuzate, spre deloc. După Operealese, „alese” inchizitorial-proletcultist de LeonteRăutu, şi croşetele duliştilor, clasicii şi, lângă ei, scrii-torii români contemporani pendulează între cenzurăeconomică şi haos. Başca haosul ortografic. Jumătatede Românie literară a rămas pe stilul ortografiei legife-rate în ‘53, cu modificările din ‘65, jumătate urmeazălegea nouă, în vigoare de la 1 ianuarie ‘94, ceea ce efatal pentru o ediţie serioasă de autor. Navetăm întredulism şi dualism ortografic. Am ajuns să importămhârtie scumpă din Italia ori Austria, produsă loco şi s-otocăm cu de toate pentru tonţi.

Editarea în afara statului are hibe multe, pecare miniştrii Culturii (dacă am numărat bine, 14 în21 de ani: Pleşu, Spiess, Golu, Sorescu, Sălcudeanu,Maior, Zanc, Mărgineanu, Caramitru, Theodorescu,Muscă, Iorgulescu, Paleologu), nu s-au prea străduitsă le rezolve. Vina fiind una colectivă, responsabilită-ţile rămân neasumate. E rândul lui Kelemen Hunorsă-şi aplice strategia, clarvăzător şi coerent. Pentrucă o carte (ori o revistă) nedistribuită nu există.Bibliotecile cam strâmbă din nas când le oferi volumegratis, că n-au spaţiu de depozitare. Multe s-au şi des-fiinţat, aruncându-şi fondul de carte direct în stradă.Depozit legal? Poveste! Toate astea s-au răs-spus, darse face ceva ca să se schimbe în bine situaţia? La noi,e putred mărul editorial. A, se decretează ZiuaCulturii Române! De ce nu ora, minutul, secundiţa?Când au apărut editurile private, m-am bucurat. Cumsă nu fi salutat apariţia lor, când le credeam menite alega firul cu marea tradiţie a timpului interbelic? Cuatât mai mult cu cât cenzura ceauşie ajunsese laforme aberante. Un editor radical-socialist i-a cerutlui Petru Ursache să introducă un motto dinCeauşescu la cartea lui, T. Maiorescu – esteticianul.Autorul, nefiind slab de înger, a refuzat: „Doar dacăîmi arăţi unde a scris tovarăşu’ despre Maiorescu”.

Am crezut că am scăpat, în fine, de amânărileeditoriale care îţi încetinesc ritmul, te descurajează.N-a fost aşa, dimpotrivă, m-am confruntat cu multe„fapte antieditoriale”, cum le spune Aura Christi.M-am vrut freelancer writer, fără o editură a mea; amcroit planuri pentru altele, necesare atestării; aplica-te, ar fi scos bani din cărţi bune (acroşante, citite clan-destin sub Ceauşescu), nu din maculatură. N-amţinut cont de faptul că editorii de vocaţie (ca Rosetti)sunt rari şi că, după mareea roşie a Editurii politice,exista pericolul să fim înecaţi de altă maree: a litera-turii de consum.

USR n-ar trebui să-i ajute pe autorii escrocaţi deeditori? Aceiaşi editori care nu plătesc timbrul literarsau nu le pasă de copy-right. La Adunarea Generalădin ‘90 s-a cerut (şi s-a obţinut) totala „autonomie eco-nomică” (v. „România literară” din 26 aprilie, ‘90). Cualte cuvinte, descurcă-te, scriitorule! E chestiune per-sonală şi numai personală să fii publicat, citit, chiarreceptat-evaluat. Trebuie să rezişti la lupta de piaţă.Fie, e democraţie! Competiţia e benefică, stimuleazăperformanţa, numai că atâtea cărţi mediocre, chiarproaste, bine mediatizate ocupă primele locuri întopul vânzărilor.

Acum văd mai mult răul decât binele acestuiBabel editorial. Selecţia n-a mai funcţionat, sublitera-tura a câştigat cursa; alergătorii de maraton n-aufăcut faţă celor de 100 metri stil plat. Scriitura înaltăa intrat într-un nemeritat con de umbră, pe motiv căsucces are lectura PC sedatif, ca să nu-i spun laxativ,tip Loredana Groza. Ştiţi care: cantatricea larg papa-razzată care a scris o carte de „monoloage” cu sine...înşivă. Convinsă că Volga trece prin Chişinău, când afost corectată de intervievator, a răspuns cu candoa-re: „Aaa, nu mai trece?” Şi-mi amintesc de altă dansa-toare erotică, Ana Maria Ferentz, adusă în platoulunei Antene. De ce? De fitze! Fata se apucase de scris-pictat, fără feed-back. Un pictor preferat? N-avea.Marele Gatsby? Nu, n-a citit. Atrasă de riturile eroti-ce şi de magia virilităţii, îi plăcuse, însă, opera proza-toarei Zully Mustafa, Nopţi orientale, pentru căautoarea era personaj, aşadar nara tel-quel. Ei da,Ana Maria avea şi două cărţi preferate, dacă se gân-dea mai adânc, Codul lui Dan Brown şi Cum să fii olady. „Am câştigat întâi 20 de milioane ca librăreasă(oare ce salariu a avut, ca librar, la CarteaRomânească, Mircea Nedelciu? – nota mea, MagdaU.) la Sibiu, la Cărtureşti”. Cu care ocazie, îl citise şipe Cărturescu.

Deţii un loc pe „sticlă”, o penetrezi, ai succesliterar, cum o demonstrează suveranitatea televiziu-nii asupra hârtiei scrise. A lui homo videns, mai exacta femeii videns. Curând, o vom vedea pe Gina Pistol,vedeta revelionului 2011, făcându-ne cu ochiul de pe ocopertă de roman. Sofia Vicoveanca scrie poezie şi orecită pe scene, în loc să rămână la cântările în opincipreistorice. Şi cine credeţi că ocupă prim loc la noutăţieditoriale, în librăriile Diverta? Creatorul de chiloţiBotezatu (observaţi invazia verbului a crea: avemcreatori de lenjerie, de pantofi, de tunsori...).Pedeapsa lui Bote este „excepţionalismul” său. Şi câteaccese de entuziasm pentru veleitari şi pentru amato-rismele lor rimate ori ba, pentru confesiunile genitalenu se aud în media. Că nu-ţi rămâne decât să repeţilamento-ul lui Cristian Neagu din „Dunărea de Jos”:„Vai cultură cin’ te face!/ Vai cultură cin’ te scrie!”.

Am avut naivitatea să cred că o carte bună ebună indiferent de tiparniţa care o scoate la lumină.Numai că a te adresa unui SRL de apartament e cajocul la roata norocului. Editurile mici şi incompeten-te îţi pot distruge truda de câţiva ani. Şi nici după unşir de of-uri editoriale nu m-am învăţat minte. Ce-idrept, aceşti „demiurgi” vicleni, aceşti editori improvi-zaţi atrag în capcanele lor, în înşelătoriile lor şi se pri-cep la orice: informatică şi paranormal, beletristică şiteozofie, manuale de văruit şi de sexologie, dicţionarede vise şi reiki, sosuri şi zodiace, Eufrat şi castraveţi,ca să citez asocierea năstruşnică a lui Topârceanu.Contează pe faptul că, după ce pune punct final uneicărţi, autorul este foarte vulnerabil: epuizat psihic, casă nu mai vorbim de uzura fizică (mi-am schimbatdioptriile după fiecare ediţie).

Scriitorul e un extraneu, om singur într-un anu-mit spaţiu, pe o boabă de piper, într-un labirint, la zidchiar. Când iese din lumea de hârtie, se gândeşte lainteresul operei, nu la al său. Şi pentru că nu-i placetihna, e fără tihnă, trece repede la scrierea altei cărţi.Îşi oxigenează existenţa scriind (Serge Dubrovsky).De vindecat, se vindecă tot prin tratament fabulato-riu. Balzac, pe moarte, şi-a chemat doctorul pe care-linventase, pe cel ficţionat de el însuşi.

De această imunitate scăzută profită serelişti,puşi să te treacă strada spre print. Numai ce semneziînvoiala şi încep maşinaţiunile editoriale care-ţi anu-lează munca. Să te ferească Dumnezeu de „dragosteamoldavă” a directoarei Casei editoriale Demiurg,Alexandrina Ioniţă. Te asurzeşte cu vuvuzeala com-plementardă, cu laudele despre reţeaua ei de difuza-re, despre profesionalismul propriu. Îţi promite căn-ai să vezi „rânduri spânzurate”, nici alte greşeli detipărire. Bazne, desigur. După încheierea contractu-lui, încep pe dată văicărelile: că i-a scumpit hârtia şilibrăria, că au năpădit-o retururile, plus toate necazu-rile de familie. E strategia mică a negustoreseimărunte, cu tot alaiul ei sonor. În preludiu, îşi expri-mă maxima preţuire (şi-mi transmite ce simte prininterjecţii scrise pe marginea preprintului), ca apoi sătreacă la dubii: Cine mai citeşte azi? Ea, în nici uncaz. Şi câţi editori de această factură nu fac parte dincategoria necititorilor, fiind convinşi că nu a scrie ocarte e greu, ci a o citi. Ţinem aproape de incultură,iar imbecilitatea agresivă se felicită că nu citeşte, căn-are habar, că dispreţuieşte cartea... Să nu-mi spu-neţi că Alcalay – anticar, librar, editor ori fraţii Şara-

ga erau o leacă analfabeţi. Cu siguranţă, aveau lectoride carte şi corectori avizaţi. Acum, la referenţi se ape-lează din ce în ce mai rar. Atât de rar, încât un comen-tator le spunea referaţi.

Aşadar, am încredinţat Să citiţi bine! Eseuriepice, lirice şi dramatice proprietăresei de Demiurg,doamna doctor Ioniţă. Carte preprintată impecabil deDoina Buciuleac, plus coperta. N-a avut de făcut decâts-o ducă la tipografie, la o staţie distanţă de locul pre-dării: Pizza Family, pentru că această Casă Editorialăn-are casă, dar stilul de editare e pizza, pe formulacâte ceva din toate: istorie-pieces, 5 linguri de grama-tică la un kil de documente, un strop de Dumnezeu,sos nu de ketch-up, ci de kitsch-up şi profit cât încape.Surpriza? Un volum care a costat aproximativ 11 leinoi a căpătat preţul umflat de 46 de lei. 460.000 de leivechi. Ajungi, din vina ta, în coşul cu cărţi reduse la 1euro (sau mai rău) ori din vina editorului lacom, careîţi îndepărtează cititorii prin preţuri şocante, îţiexpulzează cartea din circuitul viu? Ce să mai spundecât: fugiţi de femeia-Demiurg!

În vilele acestor librovori sunt banii mei şi-aidumneavoastră. E de precizat aici că am făcut şifacem (eu şi Petru U.) muncă voluntară obligatorie,tautologie moştenită din comunism. Petru Ursache şicu mine am fost dintre cei care au contribuit la pros-peritatea Casei Editoriale Moldova, cu antologiaMircea Eliade, Arta de a muri (3 tiraje) şi cu ediţiaNichifor Crainic, Nostalgia paradisului.

Cei mai săraci proprietari sunt proprietarii demetafore, cu excepţia a 2-3 piarişti buni, ca MirceaDinescu, prosper om de afaceri, fost „proprietar depoduri”, care-şi protejează poemele ca pe soiurile devinuri proprii. Îndemnul podgoreanului, Citiţi şi beţipoezie!, la o lansare de carte, are ecou garantat, poe-mul de dragoste fiind asortat cu orchestra MamboSiria. Alţii (ca Tudor Octavian) se simt ca-n raiul găi-nilor în emisiunea Răi da’ buni. Cei mai mulţi, însă,care n-au vânt să le sufle-n pânze, fac parte din cate-goria numită de Nichita Stănescu „om neavut”.Neavut a fost şi Luchian. Arghezi scria că luchieniierau etalaţi în saloane de lux, unde autorul n-apătruns nicicând.

Mi-am asumat o existenţă modestă, în numeletexistenţei. Nu-mi plac defel contabilii, mai ales con-tabilii-rectori, cei care pun Universitatea pe lei. Întermeni de rentabilitate, n-am gândit niciodată; nicin-o să ajung pe listele vânzărilor mari. Parcurg enormde multă hârtie tipărită (nu numai cărţi bune), ascultstrada, pierd timp la TV – toate pentru romanelemele, pentru „urechea” mea de scriutor. Când să maifiu şi imagolog al propriei persoane, agent literar înpropriul beneficiu? N-aş fi răspuns chemării sireneiCristian Tabără, din vremea ProTV, care, acum 3-4ani, că nu mai ştiu câţi, trimisese o ofertă de publici-tate: anunţ că a apărut cutare titlu, contra cost îneuro. Voiai să te prezinte Tabără – dădeai obolul.Plăteai, aveai parte de critic. Mai bine aş fi sunat-o pedoamna Cireşica să-mi facă „dă prosperitate pă tele-fon”. Prefer succesul nu de masă, ci de masă de scris.Incorigibilă utopică aşa cum mă aflu, îmi spun cărecunoaşterea breslei ar trebui să vină de la sine, fărătrucuri, mai mult sau mai puţin subtile, fără diver-siuni, fără trişerii. Şi-mi place să-mi aduc amintepovestea unui premiat de acum... 65 de ani, poetulMircea Popovici. În juriul care i-a acordat puţincunoscutului provincial premiul Fundaţiilor Regale(1946) erau: Vianu, Perpessicius, Streinu, Cioculescu,Ion Biberi, Camil Petrescu şi Petru Comarnescu. Aluat premiul întâi. Premiul doi – Geo Dumitrescu; 3 –Pavel Chihaia. Al. Rosetti, directorul Fundaţiilor, i-atrimis autorului plachetei Izobare o telegramă să vinăla Bucureşti să-şi ia premiul. Atât. �

11

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

VViieeţţ ii ddee ccăărrţţaarrii

Magda UrsacheCăpuşile editoriale (I)Ofuri şi editori

Spre nenorocul acestei culturi, s-a regânditcomplet nepotrivit sistemul de editare şi

de difuzare, conform „tacticiioccidentalizării”, ca să-l citez pe Zinoviev.

În tactica asta intră „contaminareapopulaţiei cu viciile societăţii occidentale,

care sunt înfăţişate ca virtuţi, camanifestări ale libertăţii persoanei”.

Colonizarea culturală a început cu invaziacamioanelor cu ajutoare în cărţi, majoritarrebuturi. „Comerţul de subţire” (de carte)a devenit afacere de tarabă. Editologia numai e serviciu naţional. După Opere alese,

„alese” inchizitorial-proletcultist de LeonteRăutu, şi croşetele duliştilor, clasicii şi,lângă ei, scriitorii români contemporanipendulează între cenzură economică şi

haos.

Page 12: Anul Contemporanul 130 UUN

12

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Împătimită de scris, iubind ceremonialultextului şi vădind o calofilie ponderată, cuincizii delicate, de un livresc metabolizat,trăind poezia fără zgomotoase volute reto-

rice ori exhibări de galantar, Simona Grazia Dimainvocă, şi „La ora fulgerului” (cum şi-a botezat unrecent volum, ivit la Limes, în 2009) acelaşi universspectral, cu lumi misterioase în care, de pildă, „vede-nia asta părea fericire”. Sau ca în superba poemăAzi: „Şi toată cartea de învăţătură se-nchide / pecerul roşiatic, mii de pagini mustoase / recad inimăpe inimă, / sorbite-n vârtejul de păsări şi fluturi – /şi se amână cu încă o zi versiunea finală.”

Din capul locului, reamintim, lirica Simonei-Grazia Dima, de o vădită cerebralitate a impus prindensitatea discursului dorindu-se o reflecţie, convo-când chiar metafore metapoetice, pătrunzând, cudelicii intelectuale, dincolo de realitatea vizibilă saulumea cea părelnică. Reveriile sale, mânate de o fan-tezie, totuşi, supravegheată, migălos „construită”nu-şi refuză bucuria concretului. Scutite de uscă-ciuni textualiste şi străine de frenezia vitalistă elerecuperează, cu o admirabilă coerenţă, un spaţiuutopic: cel al suavităţii, al transparenţei, al inocen-ţei.

Să mai observăm că această peozie elaborată,de certă încărcătură livrescă iubea cândva calmita-tea şi solemnitatea discursului, vertebrat conceptual(vezi Ecuaţie liniştită, Ed. Albatros, 1985). În timp,descoperind „căile beatitudinii”, ea a câştigat (edrept, temperat) în pasionalitate. E vorba însă nu dea părăsi jocurile inteligenţei şi hăţişul abstracţiilorci de a „prinde” palpitul vieţii, misterele lumii,făcând din discursul poetic un exerciţiu de cunoaşte-re; altfel spus, descoperind, pe fundal cosmologic,meandricul drum către sinele tainic. Încât poeziaSimonei-Grazia Dima, captând sensul ordonatorînchide un ciclu iniţiatic. Poeta „locuieşte” în vecină-tatea maeştrilor ezoterismului şi, pendulând întrereal şi ireal, cercetează lumea prin ocheanul livres-cului invitându-ne în regiunile celeste. Încât, accep-tând că acest traseu liric poate fi şi o convingătoarebiografie a eu-lui poetic (autoarea contemplându-şi,anamnezic, ca „ultim etrusc”, propria-i devenire)vom scrie apăsat că el evidenţiază şi o lăudabilă con-tinuitate. Refuzând sentimentalismul dulceag oriludismul ironic-ingenios, Simona-Grazia Dima nu aagreeat nici stilul aluziv, esopic, pe linie politică. Şidacă această poezie este înţesată de sensuri şi„ambiţii criptative” (cum ar spune Cr. Livescu), nusubversitatea e râvnită. Poeta s-a refugiat într-unspaţiu utopic, în lumea paralelă a creaţiei, întorcândspatele aparenţelor pentru a accede la plinătateaesenţelor. Nu s-a războit cu imixtiunile propagandis-tice deoarece, după perdelele ermetismului, în lumeasa, stăpânită de o ingenuitate rememorată şi, astfel,recuperată, într-o ţară magică şi eterată, aşezatăsub aura miniaturalului, ele nu răzbăteau; cunoaşte,în schimb, iluminarea, pacea divină, candoarea,„fericirea calmă” în preajma „fiinţelor mici”, nicide-cum periplul grotesc al cotidianului opresiv, dictato-rial.

Probabil că Noaptea romană, volumul din 1997(Ed. Arhipelag, Tg. Mureş) marca explicit aceastăruptură. Simona-Grazia Dima inventa un loc poetic,cucerind sub impuls monografic virtualitatea spaţia-lă. Fiindcă Abstrus şi Noremaion (ca „ţinut imponde-rabil”) sunt termeni toponimici dar, mai important,

sunt cele două tărâmuri (inevitabil complementare).Plonjând, astfel, în concret şi dobândind carnalitate,versurile îşi conservă suavitatea. Chiar „fiinţelemici” (devenite „alteţe de Noremaion”) salvează„Abstrusul de iască” (v. Soli din Noremaion). Iarpoeta, aşezând versurile pe „hârtie irizată” şi-ainventat o „zonă fantastică” pe care, negreşit, o vaexploata. Ea reuşeste să privească „prin inima copi-lăriei” şi, în acelaţi timp, să convoace „părinţi sfă-toşi”, învăluind himericu-i ţinut cu „o lumină spe-rioasă”. Norii sunt chiar „ochi ai bucuriei”.

Retrospectiv judecând, volumele din urmă con-firmă nu doar saltul poetei, salutat cu un entuziasmîn creştere de către suporteri ci, îndeosebi, o altă cotăvalorică, omologată, probată prin tenace tematizare

reflexivă, exploatând un topos productiv. Încet darsigur Simona-Grazia Dima urcă spre locurile frunta-şe ale clasamentelor, preschimbând „drojdia-n frea-măt” într-o „perlă aburoasă” şi meditând, grijulie,chiar la soarta poetului: „dacă va fi fiind el însuşipasăre?” Instalându-se, aşadar, într-un univers liricinconfundabil, poeta, talentată şi ambiţioasă, vădindo rară devoţiune, îşi globalizează trăirile, topind con-trariile şi coagulând o viziune, sprijinită de o infras-tructură simbologică, deschizând – am văzut – cono-taţii generoase. Împătimită de scris, cu lecturi meta-bolizate şi autentică în fiece rând încredinţat circui-tului public, Simona-Grazia Dima are nostalgiaîntregului. Ea, convinsă că blândeţea stăpâneştelumea, trăieşte familiaritatea cu sacrul şi încearcământuirea prin confesiune, descoperind beatitudi-nea. Luciditatea însă prezidează, fără eclipse, actulpoetic, aparent ascetic, râvnind, la graniţa dintre

fantastic şi real, combustia intelectualizată; sau,mai bine zis, aspirând spre lecţia spirituală.Evident, dramaticul existenţial nu putea fi ocolit;dar, străină – spuneam – de obsesiile congenerilor,Simona-Grazia Dima face în context generaţionist ofigură aparte şi cultivă un optzecism atipic. Nu vasupralicita ironia şi ludismul, nu va face tapaj deautoreferenţialitate, nu se fixează în erotic. Cititdinspre izvoare (nucleul generativ), acest proiectpoetic îşi dezvăluie inelele concentrice, traversaterăbduriu, cu sigur instinct regizoral şi temeiniceachiziţii culturale. Degustător avizat, cu lecturimetabolizate, Simona-Grazia Dima este, şi în iposta-za comentatorului slalomând printre noile apariţii,un ghid credibil, propunând un excurs critic rafinat(precum în Labirint fără minotaur, volum publicatîn 2008), vădind o „aplecare cordială”, mereu cumpă-nită – cum observase Ionel Necula.

Dar autoarea propune, să recunoaştem, o poe-zie dificilă (recoltând cronici admirative), combinândrafinamentul cu ingenuitatea, desfăşurând o viziunespirituală asupra lumii, cu gust pentru arhaic şi,deopotrivă, pentru cunoaşterea sinelui, de simţireidealistă şi de febrilă căutare interioară. Aceastăînţelegere poetică a lumii (după gândul lui Platon),inevitabil filosofardă, dezvoltă o pulsaţie mirifică şi oimagistică concentrată, ispitită de regăsirea fiinţei.Studioasa poetă ştie că spiritualitatea e una singură,fără frontiere şi face din poezie „un crez trăit”. Esteînsă curios (şi remarcabil) că acest discurs dens-meditativ, străin de elanurile confesive, cu „efecte”calculate nu îşi pierde frăgezimea. De altfel, poeta îşidorea o infuzie a vieţii; rămâne, desigur, un etern„aspirant spiritual” dar simte concreteţea ca „o arsu-

ră de fier încins”. Încât, cu migală de miniaturist,culege sunetul „păcatelor gândirii” şi vrea, printr-omitologie originală, să atingă o împăcare luminoasă,stăpânită de solaritate, graţie, discreţie şi, neapărat,distincţie. De o candoare creativă deloc mimată,poeta (care vreme de vreo trei ani, în timpul studen-ţiei, a condus cenaclul timişorean „Pavel Dan”) abeneficiat de „serviciile” unui lector atent şi entu-ziast (l-am numit pe Marcel Pop-Corniş). Mânată deaspiraţia purificării şi biciuită de suferinţa intros-pecţiei, poeta dovedeşte „un calm tensionat”. Împacăasceza cu sărutul şi face din poezie „un scut aerian”.Când anunţa ivirea unui nou poet, desenând cugenerozitate un posibil profil liric (vezi Orizont, nr.29/17 iulie, 1980, p. 7), acelaşi Marcel Pop-Cornişdesluşea „unele sensuri cvasi-esoterice” în poemeletinerei (pe-atunci) Simona Grazia-Dima, atrasă deimpersonalism şi ample ritualuri cosmice, conferinddiscursului „o formă euristică”. Constatăm, pesteani, că intuiţiile criticului se confirmă. Devenind,totuşi, altceva, contemplând lumea prin lentila seni-nătăţii şi de la altitudinea iniţiatului (disociind întreaparenţă şi realitate), poezia de azi a Simonei-Grazia Dima, pe alocuri sibilinică, solicitând eforturihermeneutice, conservă aceste date (valabile lastart) şi îşi multiplică semnificaţiile, desfăşurând(cum pătrunzător nota Radu Voinescu) un simbolismmultivalent. Poeta este, indiscutabil, un nume devârf al valului optzecist. Ce s-a ales, oare, ne putemîntreba, din acea poezie desentimentalizată, elabora-tă, din monotonia calculată, sfârşind într-un obositorintelectualism, descoperite – la debut – de Radu G.Ţeposu? Prezenţă tenace şi insolită, râvnind singula-ritatea, poeta trudeşte la împlinirea unui destin lite-rar major, atipic în contextul generaţiei. �

■ semnal ■ Editura Contemporanul

S. DamianNu toţi copacii s-au înălţat la cerColecţia Biblioteca Contemporanul � Sub semnul lui Hermes

Am ales cazul de ruptură în evoluţia unor exponenţi proeminenţi din literatura română actuală, ruptură care a dusfie la impas, fie la regenerare. Pentru termenii conflictului un factor hotărâtor l-a constituit în condiţiile date epocaîn formele ei de constrângere şi de emulaţie. Sunt convins că în alte circumstante ecuaţia ar fi avut componentediferite. Nu sugerez că ar fi obligatorie restrângerea în ilustrarea pe care o propun, s-ar mai fi putut adăuga cuaceeaşi îndreptăţire, recunosc, şi alte aplicaţii. Analizele nu sunt exhaustive, ele insistă asupra unui fenomencaracteristic. Deruta ivită la unii pe traseu, parţială sau totală, s-a articulat pe planul angajării civice şi al închegă-rii estetice. Trebuie să remarc o diferenţă în abordare, deoarece unii din cei selectaţi (G. Călinescu, M. Preda) numai sunt în viată, aşadar pentru ei e exclusă posibilitatea unei schimbări de destin. A survenit pentru toţi necesi-tatea unei racordări la orizontul epocii moderne, la presiunea raporturilor de forţă, la năvala dogmatismului, la şan-sele unei sincronizări cu Europa. Imperios necesară a fost lepădarea de prejudecăţile naţionaliste şi provinciale,ieşirea din coşmarul ideologiei şi al somaţiei dure.

S. Damian

Adrian Dinu RachieruSimona Grazia Dima: Poezia ca „scut aerian”

Page 13: Anul Contemporanul 130 UUN

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

13

Ion Creţu aparţine generaţiei ’70 fiind unscriitor complet: a debutat cu versuri cu treidecenii în urmă (în 1980) în revista:„Orizont”, iar primul său roman „Călătorul”

a fost publicat la Editura „Cartea Românească” în 2006constituind... şi nu prea, o surpriză, scriitorul neaparţi-nând vreunui „grup de susţinători”, cum, din păcate,sunt destule în viaţa noastră literară. Este un romanriguros, elaborat într-o singurătate deloc căutată, con-vins ca şi Max Frisch, că: „Fiecare om îşi inventează,mai devreme sau mai târziu, o poveste pe care o ia pro-pria viaţă – sau un întreg şir de poveşti” (cum spuneunul din mottourile romanului). Ion Creţu este un sti-list, scrisul face pledoarie suplă pentru o rigoare clasi-că, unde fac bună pereche „utilul şi plăcutul, fiind adeptconsecvent al reabilitării clasicismului. „Călătorul” esteun roman singular în peisajul prozei româneşti postre-voluţionare, Ion Creţu neangrenându-se în atât denumeroase „isme” ale postmodernismului ce au invadatviaţa literară, dar nici nu s-a cantonat într-o formulăepică depăşită, în paginile cărţii regăsindu-se solidaricu autorul, scrisul său rafinat este impregnat uneori delirism degajând un aer nostalgic care dă însă densitateimaginilor memorabile.

Traducătorul este un poliglot, Ion Creţu transpu-nând în engleză, împreună cu Nath Smith şi K. Ihaven,versuri de ale lui Ioan Es. Pop: The Anthracite Prayer/Rugăciunea de antracit. Ed. Dacia (2002) şi Luminilelivide/The livid Worlds (2004, Editura I.C.R.; Dark(Editura MNLR, 2007) traducere din engleză în colabo-rare cu Patricia Davis şi Virgil Stanciu; din engleză:Jonathan Frazen, Al 27-lea oraş, Polirom, 2007; dinfranceză: Fabrice Pataut, Biblioteca din Alexandria,Editura I.C.R., 2006; din spaniolă: Felix de Azua,Povestea unui idiot spusă de el însuşi, Polirom, 2006.Pentru Ion Creţu „Traducerea este o femeie. Dacă estefrumoasă, nu este fidelă. Dacă este fidelă, nu este, cusiguranţă, frumoasă” cum spune Evgheni Evtuşenco.Eseul „Câtă trădare într-o traducere” pleacă de la ada-giul: „Traduttore – traditore” subliniind, pe baza expe-rienţei personale erudite (cunoaşte nu doar cele patrulimbi din care a tradus, ci şi germana şi italiana şi pro-babil rusă) dificultatea traducerii „pentru simplulmotiv că nimeni nu stăpâneşte toate limbile pământu-lui” (p. 63). Distinge cauzele rateurilor, prima, şi ceamai frecventă: este oricât de paradoxal ar părea necu-noaşterea limbii române, respectiv a limbii în care setraduce” (p. 64). Alt tip de eroare apare în urma necu-noaşterii/ignorării cunoaşterii contextului cultural, tra-ducerea depinzând de contextul semantic” (p. 64). Secomit din cauza grabei cu care este obligat să lucrezeconcluzionând că „traducerea este o chestiune foartegrea. Şi asta fiindcă, aşa cum spunea cineva, une tra-duction ne se fait pas a coup de dictionaire”.

Criticul a debutat în 2002 cu Viciul nepedepsitpublicat la Editura Echim fiind o prezenţă vie în majo-ritatea revistelor literare din ţară. Revine recent cuvolumul „Lecturi de serviciu” cu care intră în categoriape cale de dispariţie a cronicarilor de carte străină (pre-cum Felicia Antip în „România literară”, Dan C.Mihăilescu şi Elisabeta Lasconi – o vreme, în A.L.A.)valorificând experienţa de la revista „Luceafărul” undesemnase din 1995 – 2006 cronica literară dedicată „căr-ţii străine” netraduse, dintr-un spaţiu cultural vast(datorită limbilor cunoscute), mai ales anglo-saxone darşi francez, italian, japonez, latino american, canadian,spaniol, german, individualizându-se prin erudiţie, spi-rit academic fără pedanterie, morgă ori caracter ruti-nier, din contră, manifesta interes, curiozitate pentruelementul pitoresc, picant ori senzaţional posedândmereu informaţia de ultimă oră, fascinând cititorii ceimai diverşi. Ion Creţu aparţine elitei, dar nu cea scro-bită, scorţoasă, fiind de ajutor, în egală măsură şi scrii-torilor, dar şi editurilor şi mai ales cititorilor cărora leeste îndrumător, dar în speţe pedagog autentic princadrul de lectură oferit. Două scurte eseuri esenţiale înacest sens: A citi, a reciti (p. 7-13) şi „Despre mâzgălito-rii de cărţi” (p. 281-284) în care face incursiune în rân-dul teoreticienilor (Harold Bloom), a scriitorilor(Virginia Woolf), britanicilor Julian Barnes şi Alain deBotlon, eseistului Montaigne, spre a afla răspunsul laîntrebarea: „Cum să citeşti o carte” şi fireşte pe bazapropriei experienţe de cititor rafinat, autorul profundconcluzând că citim din varii motive: spre a cunoaşteoamenii în profunzime, să ne cunoaştem pe noi maibine, să ne cunoaştem sinele, „dar adevăratul motiv, celmai puternic, pentru o lectură profundă a de-acum uza-tului canon tradiţional este din nevoi dificile” (p.9).Personal recomandă „re-lectura sau lectura repetată seimpune uneori pentru o mai bună comunicare cu textulsupus actului lecturii; sau din dorinţa hedonică a pre-lungirii unei plăceri pe care o resimţim la o primă abor-

dare” p. 10. Ion Creţu esteconvins de faptul că re-lec-tura la distanţă de ani... s-adovedit superioară din toatepunctele de vedere. Eaaduce „plăcere estetică...mai rafinată”, reţinereainformaţiei esenţiale, „mădescopere pe mine însumiîn ce e bine”.

Toate acestea seîntâmplă fiindcă organullecturii s-a perfecţionat...experienţa de viaţă are unplus şi toate la un loc pro-duc un lector nou, mai avi-zat, mai sensibil, care întâl-neşte „ca prin miracol unnou text mult mai bogat în

sensuri decât a fost el vreodată înainte” (p. 11) La fel deremarcabile sunt aprecierile din eseul „Despre mâzgăli-torul de cărţi”, cititorul profesionist care-şi marcheazădrumul lecturii prin însemnări, sublinieri, trimiterilăsând „amprente”, semne geometrice, alcătuind „fişede lectură”, „jurnale de lectură”, amintind şi exemplulAlexandrei Stotdard pentru care cărţile sunt „alimente,eu le mestec” (p. 283), vezi şi „Despre bibliofagie”, IonCreţu mărturiseşte că preferă „sublinieri ale unor for-mulări memorabile, ale unei afirmaţii demne de reţi-nut”, convins că „modalitatea de intervenţie scrisă înmarginea textului unei cărţi mi se pare cea mai apro-piată formă de interacţiune dintre citit şi scris, ca inter-feţe ale aceleiaşi preocupări”. Aceste două eseuri (afla-te în debutul şi finalul volumului) (p. 284) închid caîntr-un cerc celelalte 52 prin care probează cunoaştereade excepţie a literaturii din numeroase ţări (limbilecunoscute făcându-i accesibile spaţii culturale întinsenu numai din ţările în care limbile cunoscute de eseistse vorbesc şi se scriu cărţile, ci şi din spaţiile în caresunt traduse cărţi în aceste limbi, valorificând imense-le resurse de lectură). În acest veritabil corp sferoid(volumul) eseurile dau contur spaţiilor culturale înşira-te ca pe o hartă – planiglob criticul „de serviciu” intitu-lându-şi cu exagerata modestie volumul: „Lecturi deserviciu”, sintagma prin care îl simţim oferindu-şi cugenerozitate multa sa ştiinţă de carte unei largi catego-rii de cititori interesaţi de lectura cărţii de valoare, darşi pigmentul ironic pentru „Specialiştii” care caută glo-rie personală şi nu adresări ce să fie receptate de ceimulţi.

Forma de seducţie a cărţii lui Ion Creţu stă încomplexitatea spaţiului literar oferit cititorului prinautorii şi cărţile comentate prin multitudinea temelorşi circulaţia lor, relaţiile dintre scriitorii care abordea-ză problematici similare, interesul pentru domeniileconexe: anchetele literare, sondajele de opinii privindcartea, premiile literare, sincretismul artelor şi priete-nia ori duşmănia dintre artişi, dinamica mişcărilor lite-rare, a curentelor.

Fireşte că numeroase texte au în vedere criticul,rolul său de îndrumător, de pedagog în „stiinţa cititoru-lui”, oferind metode fără pedanterie asemenea lui NichHornby (autorul volumului The Polysylabic Spree) arealizat cozerii atrăgătoare pe marginea unor lecturi cuprincipii riguroase pe care le recomanda cititorilor uncritic profesionist, iar reflecţiile lui Ion Creţu ne con-vinge de oportunitatea preluării unor idei din cartea luiNich Hornby/eseul: „Cică nişte cronicari” (p. 75-81).

Ion Creţu porneşte de la aserţiunea că: „Prinnatura explicită a statutului său profesional, criticul nuse bucură de o simpatie fără rezerve printre creatori”(„Criticul – personaj de thriller” p. 37) dar dă şi exemplede bunăvoinţă faţă de critic, citindu-l pe Harold Boom(tot critic): „Criticii ne spun de ce este important săcitim”. Este nejustificată blamarea criticii mai alesatunci când se poate argumenta convingător că înşişiscriitorii (vezi Diderot, Hugo, Baudelaire) sunt şi bunicritici. (p. 37) Prin relaţia dintre critică şi creaţie cuexemple din literatura universală şi de la noi reactuali-zează şi disputa lui Maiorescu cu poeţii care prin natu-ra lor subiectivă fac erori în aprecierea breslei poeţilor(art. lui T. Maiorescu: Poeţi şi critici). Tot despre dispu-ta dintre critici şi scriitori, degenerând în scandaluri înmediile literare de aiurea, dar şi de la noi discută şi„Harold Bloom, acuzat de hărţuire sexuală” şi aduceprobe în sprijinul convingerii: „că oamenii sunt campeste tot la fel, că rasa umană este omogenă când vinevorba despre pasiuni şi umor”. Criticul experimentat,rafinat şi fără ostentaţie predă lecţii de pedagogia lec-turii pentru cititori de rând, fără să-i jignească dăscă-lindu-i, alegând modalitatea adevărată spre a-i condu-ce spre descoperirea elementelor de valoare ale unei

cărţi pe care o demonstrează cu abilitate şi iscusinţăhermeneutică, metodica surprinde articulaţiile, altfelgreu vizibile, dar fără a se pierde iluzia şi frumuseţeatextului aflat sub ochii cititorului, ajuns asociat, parte-ner apt să parcurgă calea spre esenţa cărţii.

Bijuterie analitică în acest proces de seducţie, defascinaţie a cititorului o constituie: „Povestirile dinComedia umană” a lui Balzac supuse unei re-lecturi,„întâi liniară”, apoi a trecut instinctiv prin alte tipuride lectură: receptivă, literară, informativă, globală” (p.13) care-l conving de realismul adevărat dar totuşiinventat, povestirea cu titlul aparent anodin „Linişteacăminului” este o „aventură” în care Balzac recreeazăatmosfera anilor 1809 şi dă cititorului un suport: „cucât este ficţiunea mai autentică, mai fabricată, cu atâtexistă prin însăşi intenţia auctorială, tendinţa de a filuată drept realitate”. (p. 19)

Exegetul insistă în analiza portretului făcut deBalzac epocii asupra trucurilor de stil utilizate deromancier prin care dă iluzia realităţii: antiteza, acu-mulări de substantive care aduc întărire sinonimică,lanţ verbal. Blazac este urmărit nu numai analizându-i-se stilul ci şi viziunea asupra personajelor, tehnicasuspansului în povestire, a construcţiei personajelor,rolul dialogului în construcţia de către interlocutori, aportretelor antitetice, fizic şi moral, folosirea persona-jului mesager al ideii de moralitate sănătoasă (la careva recurge şi Slavici în nuvele), bogăţia formei povesti-rii. Minuţia analitică a exegetului pune în evidenţă artabalzaciană în construcţia impecabilă a povestirii, densi-tatea scriiturii, mulţumirea cititorului „de a fi de parteabinelui împotriva răului... portretul în acvaforte, făcutParisului de la 1809, oraş nu chiar atât de diferit deBucureştiul mileniului III” (p. 24). Re-lectura acesteipovestiri este exemplară prin factura de eseu herme-neutic ce-l conduce pe cititor în structura ei tainică,misterioasă printr-un stil „narativ” ori colocvial,instruindu-l, făcându-l să înţeleagă lucrurile serioasesub aparenţe atât de simple.

Şi „Variaţiuni pe o temă dată: Kavabata rescris deMarquez” aduce în discuţie o problemă gravă a creaţiei;nici scriitori ultra recunoscuţi nu scriu numai capodo-pere putând uneori eşua. Este cazul miniromanului luiGarcia G. Marquez: „Povestea târfelor mele” care nuvorbeşte despre femei imorale, cât despre experienţade-o viaţă a personajului principal identificat cu nara-torul autor şi miniromanul lui Yasumar Kawabata:Casa frumoaselor adormite, de la care Marquez porneş-te realizând o variaţiune pe o temă dată, fără a se ridi-ca la înălţimea maestrului. Metoda parabolei, a compa-raţiei folosită minuţios, cu o rigoare infinitezimală evi-denţiază nu mai puţin de 14 elemente: egalitateanumărului de pagini al celor două microromane, un sin-gur personaj principal, unul secundar, o confidentă,personajele principale se definesc în raport cu numărulde personaje feminine, ce-şi definesc atitudinea faţă deviaţă, naratorii vârstnici vor să ne convingă că suntactivi sexual, dar relaţiile lor au fost nefericite, relaţiabipolară între bărbat şi femeie, dialogul între ei lipseş-te pentru motivul că fetele dormeau, etc. Asimilărilesunt dublate de deosebiri, doar trei, dar ambele cuge-tări de elemente sunt în defavoarea lui Marquez, careeşuează, din nefericire, în acest caz. Multe alte eşuăriar merita comentate pentru interesul acut, actualitateaproblematicii: relaţia dintre scriitori (pentru L. Tolstoi:Cehov „un dramaturg nu atât de prost ca Shakespeare),sondajele privind preferinţele de lectură (în Anglia:femeilor le place Jane Eyre, bărbaţilor „Străinul”),dinamica unor curente literare („Mama mişcării Dada”– un relief american al curentului Dada, cu atâţia pro-tagonişti români la Paris), literatura şi sexul (Sexulsolitar), dragostea la bătrâneţe (Eros şi thanatos în vre-muri de bătrâneţe), condiţia scriitorului tânăr („Şanse-le debutanţilor în literatură”), şansele literaturii(Amurgul literaturii) cu profeţii sumbre, căsătorii,perechi celebre (Eric şi Marlene – Ultima mare iubiren.n. Eric Maria Remarcque autorul cunoscutului roman„Nimic nou pe frontul de vest” şi actriţa MarlèneDietrich). Fiecare eseu din volum are valoarea sa evi-denţiind amplitudinea ideatică a scriitorului, eleganţastilului cu prestanţa academică, rafinamentul scriitu-rii, făcându-şi din orice lector un partener şi din con-fraţi, în mod natural, un prieten, cu toţii întâlnindu-seîn faţa cărţii – obiect de lectură.

Volumul „Lecturi de serviciu” (Editura IdeeaEuropeană, 2010), este o veritabilă enciclopedie de lite-ratură universală, făcându-ne să regretăm că Ion Creţua renunţat la rublica de la „Luceafărul” (sau rublica adispărut?). Cartea este fascinantă, instructivă la modulsuprem, rodul erudiţiei, a rigorii stilului colocvial (cazrar), deşi substanţa ideatică este academică, constituieun îndrumar de lectură admirabil. �

Ironim MunteanLecturi, re-lecturi

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăTraian ChelariuZilele şi umbra mea * * Colecţia Memorii & Jurnale & Corespondenţă

Respectiva ediţie în două volume întruneşte pentru prima dată în istoria culturii române, ediţia integrală a disputatuluijurnal al lui Traian Chelariu. Jurnalul din anii ’30, inedit în cea mai mare măsură (fragmentar, el a fost publicat la EdituraJunimea în 1977), este interesant din mai multe puncte de vedere. Pe de o parte, el înregistrează atmosfera din mediulintelectual din Cernăuţii perioadei interbelice. Viaţa universitară, disputele tinerilor scriitori, încercarea de a impunecoordonate româneşti lumii culturale, toate acestea sunt radiografiate în cele zece caiete manuscris. În jurnal, suntreproduse scrisori trimise sau primite de la Ion Nistor, ministru în mai multe legislaturi, de la Mircea Streinul, tumultuo-sul coleg de generaţie, la alte figuri importante ale locului. Pe de altă parte, găsim aici reperele formării unui intelectual

ale cărui valori sunt focalizate de necesitatea unei deveniri culturale. Viziunea stoică pe care Traian Chelariu o întruchipează în anii ’50este fundamentată pe experienţa unei tinereţi angajate pe traiectul asumării culturii. În plus, jurnalul cuprinde experienţa studiilor sale laŞcoala Română de la Paris şi la Roma, fiind şi din acest punct de vedere un document.

Mircea A. Diaconu

Page 14: Anul Contemporanul 130 UUN

În România literară, nr. 44 din 2010, criticulS. Damian publică un fals articol critic, cufoarte reduse referiri la eseul lui N. Breban,Trădarea criticii (Editura Ideea Euro-

peană, 2009, Ed. a II-a: 2010). Titlul articolului e fiebizar, fie metaforic: Un alt alfabet. El vrea să spunăcă volumul e scris într-o limbă „originală”, care trebu-ie refuzată. Cu acest articol-bumerang, S. Damian s-aplesnit adânc peste faţa sa critică, deja cunoscutădrept cel puţin contradictorie.

Cel mai limpede lucru este că el nu a citit, pro-priu-zis, cartea despre care totuşi face notaţii. Îmi eimposibil să-mi închipui cum a procedat ca să ajungăla unele pagini, fragmente, fraze ale ei. Clar este şifaptul că el, cu excepţia romanelor, nu cunoaşte operalui Nicolae Breban. Dacă i-ar fi citit volumele eseisti-ce, n-ar mai fi constatat acum o aşa-zisă „schimbarede optică”. Articolul său începe cu această eroare,dublată de o confuzie. Eroarea şi confuzia se producîntre romancier şi eseist, chiar între romane şi eseuri.De mirare această identificare a scriiturilor. În fapt,Breban nu şi-a schimbat optica în postura de eseist.Trecerea de la roman la eseu nu implică nicidecumaşa ceva. S. Damian îl laudă pe romancier, dar îlneagă pe eseist. Îl înţelege doar pe autorul romanelor,nu şi pe autorul eseurilor. De ce oare?

S. Damian crede că explicaţia stă în „unelte”:termen nepotrivit, ca şi cel de „optică”, întrucât nuuneltele despart romanul de eseu, ele circulă liber, nude azi, de ieri, de la unul la altul. Convenţia face toatădiferenţa: ficţiune vs. nonficţiune. Nu uit să nuanţez,specificând – iar Breban teoretizează recurent, în lim-baj propriu, aspectul acesta – deficţionalizarea gra-duală a ficţiunii, ca şi ficţionalizarea la fel de gradua-lă a documentului: jurnal, memorii, chiar şi eseu, ospecie textuală intermediară. În „lumina” acestuiarticol, lectura făcută de S. Damian romanelor lui N.Breban devine acum îndoielnică, evidenţiind aceastăpremisă falsă: schimbarea „uneltelor”! În esenţă, nicistructural, nici stilistic, nu avem doi Breban, roman-cierul şi eseistul. Teleologia scriiturii e diferită, mij-loacele, calea (metoda) rămân comune, aceleaşi. Darnu e acelaşi lucru când spuiîn două tipuri de text acelaşilucru, ca să parafrazez unfoarte vechi paradox.

S. Damian constată laN. Breban, după multe – cri-ticului, înţeleg, necunoscute– volume similare ale sale, o„bruscă” alienare scriitori-cească. Eroarea lecturii pre-tins critice ajunge absolutăcând foloseşte termeni totalnepotriviţi: schimbare, aban-don, hazardare. Ca să nu maispun de atribuirea unei mis-tici diabolice, printr-o prezu-mată postură de scriitor„târât de o ispită”. Spun mis-tică, pentru că raţional nuvăd la ce m-aş putea gândi.Nu pot să cred că S. Damianse coboară până într-atâtîncât să creadă într-o necu-noaştere de sine a eseistului-romancier. Nici termenul,mistic-estetic, romantic, „ins-piraţie” (presupusă carentăaici), nu e potrivit pe deplincu reflexia critică dinTrădarea criticii, reflexieajunsă spectrală, extinsă dela literatură spre istorie,politică, religie etc.

Nu despre Trădareacriticii scrie, aşadar, S.Damian, constatând cu incredibilă cecitate că Breban„A avut ambiţia să demonstreze într-un alt limbaj, deanalist politic temperat şi obiectiv, ce s-a petrecut cuel şi în jurul lui.” Breban nu doreşte să se acrediteze,ca specialist, politolog. Pentru el, ar fi prea puţin.Într-un anume sens, neurmărit însă, ar fi şi preamult. Doar astfel apare pertinent termenul lui S.Damian, „amator”, diferit de cel de „specialist”. Dar,repet, a pune discuţia în aceşti termeni, e inadecvat.E drept că în Trădarea criticii dialogul, realmente cri-tic, direct, ajunge, cu totul indirect, şi unul cu polito-logia. Nu şi cu politologii. S. Damian citeşte, într-unsubtext adesea cu totul inventat, alteori obţinut prindeformarea textului. Problema lui e una de focalizare.Sau, reluându-i cuvântul, de optică. Practică cititul cuochii dincolo sau dincoace de carte. Această poziţiona-re îl pune în situaţia citirii eşuate. În acest caz, citito-

rul pur şi simplu nu are parte de carte. Cartea aceasta nu e una de politică propriu-zisă.

E, fireşte, (şi) una de politică literară, inclusiv critică,într-un sens mai larg de politică culturală. Nexul ei ecritica trădată în varii feluri: abandon, inconsecvenţă,falsificare.

O falsificare produce aici chiar S. Damian, nudoar teoretic (fapt la care tocmai m-am referit ante-rior), dar şi analitic. Concluzia sa ar fi simplistă, deun maniheism descalificant pentru un exerciţiu delectură efectuat pe durata unei vieţi, dacă n-ar fiabsolut – fapt mult mai grav – mistificatoare. N.Breban, articulează el de pe o anumită baricadă, cuevidentă aservire sleit polemică, „A publicat o carte,Trădarea criticii, prin care a intenţionat să arate oaltă faţă a conflictelor din ţară, un fel de reglare deconturi în care ce era socotit la plus trecea la minus şiinvers, într-o nouă împărţire a atribuţiilor.” De fapt,tăierea nodului gordian e produsă în carte complex şinuanţat. Breban reface şi nu distruge punţi. Se înde-părtează de creatori şi idei rămânându-le aproape,mereu într-un mod pătrunzător. Evită împăcareafalsă (socotită de cineva chiar creştină) din Scrisoareapierdută a lui I. L. Caragiale, o pacificare politică înfond simulată.

Lectura „politologică” a lui S. Damian e falsifica-toare şi nedreaptă, iar aceste două grave erori ajungaparente „bonusuri” la inadecvare. Iată „ce” citeşte elcu vigilenţă inoportună: „Era sugerat un alt alfabet alluptei politice, însă cu valorile răsturnate, în care nudemocraţia, drepturile omului, libera exprimare, tole-ranţa aveau întâietate.” Aici, prin (ne)citirea lui, S.Damian frizează, scriind astfel, intolerabilul. Tot ce ereproş cade, de regulă mort, iar prin excepţie amorţit,alături. Cred că S. Damian redescoperă, cu secretănostalgie, lectura-bumerang. Vreau, dar nu pot, sănu-mi amintesc de faza comunistă şi proletcultistă aactualului păzitor al democraţiei de tip occidental. Celimbaj politic maniheist, pur şi dur, întoarce aici şiacum fostul dogmatic stalinist-moscovit, schimbat lafaţă în liberal, dar înfierând adânc un eseist careîndreaptă, chiar înalţă, şi nu răstoarnă valorile în ori-

zontul lor liber şi real? Să-i descoperim probe-

le şi să judecăm (sau să-iadjudecăm!) învinuirile severe:eşec, părtinire etc. Derutant,în fapt lipsit de autocontrol,el recunoaşte că nu citeşte,ci… scrie, imaginează: „Mi-limaginez pe Nicolae Brebanîn noua ipostază…”, etc.Închipuit, cum se arată,vede cum Breban ar vorbi derău deopotrivă Răsăritulfost comunist şi Apusul con-secvent capitalist, din per-spectiva unei Românii răma-să, vorba unui vechi croni-car, în calea tuturor răutăţi-lor. Numai că Breban, cumse vede şi din citate, deajuns ca să fie parcurse,ajunge victima maniheismu-lui democratului occidentaleducat la şcoala dictaturiiproletariatului şi „democra-ţiei populare”. Breban nurăstoarnă valorile democra-tice reale. Damian îl „toar-nă” pe el. După o judecatăfalsă, atribuită, nu constata-tă. Nu Breban „egalează”blocurile statale, politico-militare, care până în 1989au admis să coexiste paşnic.Autorul Trădării criticii des-

crie, divers, nuanţat şi reflectează documentat. O faceprintr-o experienţă asumată, cunoscătoare a geopoli-ticii (realpolitik-ului, într-adevăr) de până acum 21 deani.

Intempestivul său critic de acum nu crede căromânii, România, s-au salvat prin credinţă. Refuzăeroismul credinţei. Nu crede, mai ales, că salvareaprin credinţă este o soluţie „peste tot valabilă”, cum arpropune interpretarea eseistului. (Criticul spune căinterpretarea e a romancierului. Comite încă o dova-dă că nu ştie despre cine vorbeşte.) De fapt, nu credeîn soluţia creştină, pe care Breban doar o invocă, oatribuie (poate discutabil) „neamului” său. De aici, S.Damian trece, cu adevărat brusc, deviant, la presupu-sa eludare, de către eseist, a „şireţilor” care în decem-brie 1989 i-au manipulat pe „inocenţi”, a – se-nţelege– călăilor care au făcut victime ori/şi au profitat de

jertfa lor. Şi în acest caz, nu cei neprihăniţi au gene-rat schimbarea? Evidenţiindu-i pe inocenţi, nuînseamnă a-i acoperi pe ticăloşi, cum ar vrea să crea-dă, simplist, criticul.

El scoate din cartea astfel „citită” un Brebancare ar denigra bulversarea politică românească dindecembrie 1989. Mai exact, forţele care au susţinut-opolitic. Dar tocmai el, care reproşează o lipsă de con-creteţe, nu precizează forţele interne: cele care au luatputerea sau cele care s-au împotrivit lor? Adaugă şialte – imaginate – aspecte problematice pretinsabsente. „În lungul său expozeu, Nicolae Breban nu seocupă şi de alte forme ale schimbărilor petrecute:lichidarea totalitarismului, înlăturarea sistemuluicentralizat de comandă, recunoaşterea dreptuluipopoarelor de a alege liber un Parlament şi mai multepartide, desfiinţarea poliţiei secrete. Nu-l intereseazăconcret substanţa strădaniei depuse.” Fără a da probeîn acest sens, el precizează doar o forţă din afara ţăriice s-ar fi cuvenit reflectată de eseist: aceea america-nă. „Evită să sublinieze rolul factorului extern, săexplice cum au pregătit americanii pentru mai multeţări din Est trecerea spre o altă societate.”

Într-adevăr, N. Breban nu crede, la rândul său,în impactul social al Grupului de Dialog Social, cea ceechivalează pentru autorul articolului cu „multă bat-jocură”. Limbajul cărţii nu o arată. Accentele pamfle-tare sunt rare şi mai curând amicale. De pildă, dincitatul criticului: zaiafetul vorbăreţ. Dar S. Damianreia şi el falsa marotă a narcisismului lui Breban, caşi când un scriitor ar trebui să se abstragă din scrisasemenea unui ziarist. Îi dă, totuşi, dreptate luiBreban, privitor la GDS-işti, în două privinţe: aban-donarea operei proprii aflată în curs şi sectarismul.Insuficient pentru o impostură. Criticul maniheist segândeşte la impostura deplină, setos de absolut cumeste. GDS-iştii erau avangarda socială postdecembris-tă, nevăzută ca atare, crede criticul, de Breban. Dar ei(cum) l-au văzut pe el? Articolul său nu notează uncuvânt nici despre reconsiderarea poziţiilor multormembri, dovediţi a nu fi ce păreau a fi, politic şimoral. Politicul şi moralul fiind valori absolutizate,suficiente, atunci şi încă ulterior. Cât au realizat şicât au mistificat ei societatea civilă, e o discuţie vie.Iar aici tăcerea articolului apare grăitoare şi simpto-matică.

Apărarea, fără ilustrare (re)probatorie, încazurile lui Ionesco, Eliade, Cioran, Blandiana,Monica Lovinescu, ajunge la fel de neavenită. Brebanpăstrează măsura judecăţilor creatoare şi etice, înperspectiva unei gândiri argumentate intens expusă,aici şi în alte volume. Pot fi, apoi, împărtăşite sau nurezervele lui Breban faţă de J. Updike şi alţi roman-cieri americani, cu excepţia lui Bellow, faţă de Craii…lui Mateiu I. Caragiale ori faţă de „diarişti”. Dar criti-cii, cum de nu-i vede „recenzentul” pe criticii dinaceastă carte care e, în fond, dedicată lor? Reţine doarataşamentul faţă de specia epică zisă roman şi amin-tirea, vie literar, a prietenilor Nichita Stănes-cu şi Matei Călinescu. Şi aceasta o surpriză, dovadăcă el nu-i cunoaşte romancierului nici memoriile auto-nome sau incluse în alte volume eseistice.

Dintr-un fel de turn Babel, S. Damian denunţăun imaginar alt alfabet sau limbaj. Ce constat, în defi-nitiv? Iată o lectură parţială, în sensul de limitată, înacest articol înstrăinat polemic, care nu e recenzie oricronică, e doar o replică punctuală, cu totul pe lângăcarte sau în afara ei. Tema criticii (literare) „trădătoa-re”, cartea ca atare, e ignorată. Poate şi pentru că S.Damian lipseşte din restrânsa portretistică a cărţii,nu e prezentat drept caz semnificativ într-un sens saualtul? Dar iată şi o lectură deloc imparţială, în sensulde obiectivă, ea fiind, dimpotrivă, părtinitoare, obe-dientă, deşi drapată artificial într-o aparenţă deimpersonalitate echidistantă. M-am referit, în fine,mai curând la o articulare conjuncturală, dezarticula-tă în gândire şi limbaj. �

14

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Marian Victor BuciuTrădarea criticii şi … un fals articol critic

Page 15: Anul Contemporanul 130 UUN

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Parcul Carol, în prima zi de Paşti:Fântâna Zodiac revărsa ape „care nu nespală de păcate”. Muzeul Tehnicii eînchis, e Sf. Paşti, nu? De când n-am mai

fost pe aici a reapărut statuia (curăţată) a doctoruluiC.I. Istrati, preşedinte al Academiei Române între1913-1916 – el a fost comisarul general care a inaugu-rat în 1906 Parcul Carol. Am mers cu Doina Popa peacelaşi traseu pe care merg de câte ori vin aici, ghidat,din loc în loc au izbucnit florile, galbene, albe sau roz,la câte un arbust sau copăcel (copacii falnici, de genulplatanilor, descojiţi, înmuguresc mai greu), or fi dinfamilia cornilor sau a corcoduşilor? Le spunem „copaciînfloriţi neidentificaţi”. Ne-am oprit pe malul lacului,aşezaţi pe rădăcini sau sprijiniţi de tulpinile copacilorşi am admirat raţele sălbatice – de data asta ne-audepăşit aşteptările, decolau de pe suprafaţa apei,făceau un semicerc mare-mare prin parc, în zbor prin-tre copaci, la joasă înălţime (eram îngroziţi că se potciocni în zbor de trecătorii de pe alei sau de copaci,nici vorbă) şi aterizau fericite iar pe suprafaţa lacului,au repetat asta derutant, probabil se simt urmărite,sunt încântate, e un joc. De data asta n-am mai văzutpescăruşi care să coboare brusc, în zbor, în apă şi săciugulească peştişori… Sălciile sunt înverzite în tota-litate, ele dau spectacolul plecăciunii în faţa primăve-rii. O fi fost golit lacul peste iarnă, şi curăţat pe fund?M-am temut pentru soarta ţestoaselor din lac, darm-am liniştit când am văzut o ţestoasă stând suspen-dată pe un cablu, la soare, pe lacul separat al gâşte-lor, în dreptul podului (sub pod e deschisă o terasă),slavă cerului, au supravieţuit cu bine iernii. Sunt pro-babil ţestoase aruncate în lac de cei ce s-au plictisitacasă să le tot dădăcească. Au apărut şi toporaşii vio-leţi… Am reconştientizat mutarea MormântuluiEroului Necunoscut, la care arde „flacăra veşnică”,păzit de doi soldaţi în uniforme de paradă. Amdeplâns iar degradarea Mausoleului („eroilor comu-nişti” eram să scriu; mausoleu construit pe terenulPatriarhiei, o impietate; oare cine-şi mai poartă ose-mintele alese pe aici?), ce frumos ar fi arătat aici, pedeal, Catedrala Mântuirii Neamului! N-a fost să fie,că aşa e la români, numai străinii trebui să se bucurede înaltul împlinirii spirituale… Am întârziat în par-cul aglomerat până ne-a pătruns frigul. La plecare amfăcut ochii mari, la bustul lui George Coşbuc dinParcul Carol erau puse mai multe lalele. Lalele! Cumde e posibil? Mai contează azi poeţii? O fi avândCoşbuc urmaşi la Bucureşti? Pe drumul de întoarcerene-am oprit la Catedrala Mitropolitană, ne-am închi-nat la moaştele Sf. Dimitrie cel Nou şi ale SfinţilorÎmpăraţi Constantin şi Elena, unde un călugăr ne-afăcut semnul crucii cu mir pe frunte. Ne-am făcutdatoria faţă de sufletul nostru, ne-am întors împăcaţiacasă. Dar cât a durat împăcarea?

***Marţi, 6 aprilie 2010. A treia zi de Paşti. „Zi

lucrătoare pentru angajaţi” (cei ce aşteaptă ZiuaMuncii n-au motive să se bucure, 1 mai cade sâmbă-

tă). Apropo de „sărbători legale”, le ştiţi care sunt? Eles-au înmulţit de când am intrat în UniuneaEuropeană. În afară de 1 şi 2 ianuarie şi prima şi adoua zi de Paşti sau 1 mai, sunt zile libere în fiecarean prima şi a doua zi de Rusalii (Pogorârea SfântuluiDuh, urmată de Sfânta Treime) – anul acesta cadduminică, 23 mai şi luni, 24 mai. Apoi e liberă ziua de15 august, de Sfânta Marie Mare (Adormirea MaiciiDomnului). Cele două zile ale Rusaliilor şi ale SfinteiTreimi şi ziua Adormirii Maicii Domnului au fostintroduse începând cu anul trecut. Apoi avem zilelelibere de 1 decembrie, Ziua Naţională, şi prima şi adoua zi de Crăciun. Avem astfel, din 2009, 11 zile libe-re (cu 3 în plus)… Măcar dacă am reuşi să ne bucu-răm de ele.

***Am condus-o de la Piaţa Unirii la Piaţa

Naţiunilor Unite, pe Cheiul Dâmboviţei, la ora 16.15,pe ploaie, pe prozatoarea Doina Popa la microbuzulcare o duce la Focşani. Am încheiat adică azi un nouciclu de dus-întors, fac o cruce cu limba în gură. Demai mulţi ani Doina locuieşte cu mama ei, aproapeparalizată (totalmente neputincioasă), la Focşani, şivine acasă, la Bucureşti la două-trei săptămâni pen-tru două-trei zile. Cât lipseşte din Focşani (acestedouă-trei zile), plăteşte scump o vecină să-i îngrijeas-că mama. Doina s-a pensionat (de la BibliotecaJudeţeană Vrancea) să poată să-şi supravegheze efi-cient mama. N-am pomenit atâta devotament. Nureuşeşte să se desprindă. Culmea, ea nu are parte derecunoştinţă. S-a resemnat. Mamă-sa cel mai adeseanici n-o recunoaşte, îi tot repetă că e o străină „care îistrică Doinei casa” (adică fiicei ei), motiv să o înnebu-nească pe Doina.

E atâta mizerie în Bucureşti! Capitală europea-nă… Mă deprimă drumul pe care-l fac pe CheiulDâmboviţei, totalmente abandonat, înţesat de gunoa-ie. Ce zonă magnifică ar putea fi aici! Ce spun eu…Nu ştiu ce s-ar face Bucureştiul, în general, dacă n-arploua din când în când pe asfaltul trotuarelor şi nul-ar spăla pe gratis… Primarul general Sorin Oprescuîmi provoacă milă apolitică, el e principalul vinovatpentru delăsarea condamnabilă, pentru indiferenţa şiincapacitatea arogantă de a fi un gospodar onest:înaintea lui a fost primar general grangurele AdrieanVideanu, iar înaintea lui marele şmecher TraianBăsescu – toţi trei au îngropat Bucureştiul. UnBucureşti murdar, infect vara (îţi mută nasul mirosulde jeg şi excremente sau de cadavre de câini vaga-bonzi; doar în perioada când teii sunt înfloriţi mă simtsalvat pe străzile Bucureştiului), cu trotuare sparte,magazine jerpelite. Totul e cenuşiu în Bucureşti. Amperfecta senzaţie că e o capitală pierdută, care trebu-ie mutată după ce Marele Cutremur aşteptat, anun-ţat pe şest, îi va pune clădirile strategice la pământ.Am ridicat azi capul şi m-am uitat la clădirile vechi depeste Cheiul Dâmboviţei, de vizavi de Tribunal – ogrămadă stau să se prăbuşească, nu locuieşte nimeniîn ele (mare parte dintre ele fac parte din centrul

vechi ai Bucureştiului, aproape lichidat de nemerni-cia celor ce păstoresc aceste vremuri de restrişte; toc-mai acest centru vechi, care ar putea să-i dea perso-nalitate Bucureştiului, dar cu cine să-ţi pui mintea?).

***Azi am citit că a fost descoperită o nouă creatu-

ră ciudată. Şi am conştientizat iar Apocalipsa (care arputea veni în 2012, când omenirea supravieţuitoarear putea fi cică transferată într-o altă dimensiune).Creaturile ciudate anunţă şi ele Apocalipsa. În afaraînmulţirii cutremurelor şi a catastrofelor naturale, unsemn al apropierii Apocalipsei e legat şi de faptul căapar creaturi ciudate. În ultima vreme iau cunoştinţăcă apar asemenea creaturi nemaivăzute. Ceea ce măîngrijorează, e că ele seamănă cu demonii care străju-iesc bazilicile (îndeosebi cele catolice), sculptate înce-pând cu evul mediu. Nu e nimic întâmplător, aşa cumla ortodocşi pictorii de biserici au „vedenii” (postind,rugându-se fierbinte lui Dumnezeu să le dea inspira-ţie, ei transfigurează sfinţi şi demoni), la fel sculptoriide biserici catolici au văzut ceea ce numai un ales allui Dumnezeu vede… Iată ştirea de azi, cu ultimulanimal ciudat apărut: O creatură ciudată, poreclităyeti oriental, a fost capturată într-o zonă izolată dincentrul Chinei şi va fi studiată de cercetătorii dinBeijing. „Seamănă un pic cu un urs, însă nu are blanăşi are o coadă asemănătoare cu cea a cangurului”,spune vânătorul Lu Chin, care a participat la captu-rarea creaturii, scrie. „Nici glasul său nu seamănă cucel al unui urs. Are o voce asemănătoare cu cea a uneipisici şi ‘miaună’ încontinuu. Poate încearcă să îşicheme semenii, sau poate este ultimul exemplar dinspecia sa”, a mai spus vânătorul chinez. Potrivit aces-tuia, legendele locale vorbesc despre un om care s-atransformat în urs, iar animalul capturat ar putea stala baza acestor mituri. Animalul lipsit de blană a fostprins de vânătorii din provincia chineză Sichuan,după ce localnicii au crezut că un urs a ieşit din pădu-re şi le dă târcoale satului.

Autorităţile locale vor trimite animalul laBeijing, pentru a fi studiat de oamenii de ştiinţă, ce aude gând să analizeze ADN-ul creaturii. Pot să punpariu că nu se va face niciodată cunoscut ADN-ulcreaturii. Altă ştire, însoţită şi ea de fotografie: Ocreatură ciudată a fost găsită de un grup de adoles-cenţi pe o plajă din Panama. Speriaţi de înfăţişareaei, adolescenţii au bătut-o cu beţe şi pietre până amurit. Adolescenţii spun că au văzut animalul târân-du-se dintr-o peşteră aflată pe plajă, la nord dePanama City, şi au început să arunce cu pietre şi beţepentru că se îndrepta spre ei, informează DailyTelegraph. Ei au aruncat corpul animalului în apă,dar s-au întors mai târziu pentru a-i face poze.Imaginile au circulat pe Internet, în special pe blogu-rile zoologilor, care au încercat să desluşească miste-rul straniului animal. Din cauza unei gheare pe careanimalul o are, zoologii cred că este vorba despre unleneş albinos şi fără păr. Avem două exemple de ani-male apocaliptice, ele ar trebui să tragă semnalul?Privindu-le capul (chiar dacă rişti să nu mai dormi lanoapte): amândouă creaturile au aceleaşi trăsături,pe care le poţi recunoaşte în sculpturile de pe contra-forturile marilor catedrale gotice! Amintiţi-vă decapetele de la catedrala Notre Dame din Paris… CeDumnezeu se întâmplă? Sunt semne ale Apocalipseişi aceste animale apărute din senin? �

Pe cont propriu

Liviu Ioan StoiciuDin jurnalul unui visător

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAura ChristiGrădini austereColecţia Poesis • conţine CD

„Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgândabundent, din surse ascunse, fluidul vivi-fiant al poeziei, să nu ne temem de reto-rica majusculelor, al marei Poezii.”(Nicolae Balotă)

„Aura Christi este cea care posedă celmai profund sensul tragicului. Discursulsău liric, de o forţă verbală şi imaginativăexcepţionale, nu evită pathosul.” (SorinAlexandrescu)

„Aici totul e grav. Nici ludicul, nici parodicul, nici oboseala contextu-lui postindustrial şi nici tendinţele destructurante ale postmodernilornu au trecere. Modernitatea Aurei Christi e una esenţială, organică,refractară modelor, năzuind spre reinterpretarea semnelor şi univer-saliilor; întrebările pe care şi le pune ea au fost şi ale înaintaşilor, iarrăspunsurile transcend achiziţiile, relevând evoluţia conştiinţei înmers, relevând evoluţia unei creatoare de mâna întâi, cu totul per-sonală. Scrieri mai noi, Labirintul exilului (2000), Elegii nordice(2002) şi altele confirmă consecvenţa cu sine a unei conştiinteexemplare.” (Constantin Ciopraga)

„Mă auzi tu, oare, înstrăinato? Am citit poeziile tale la ceas deseară, pe o terasă, având în faţă colinele Ierusalimului. Eu nu suntun bun comentator de poezie, cei care au scris despre poezia ta te-au «prins» foarte bine, ai forţă, un simţ rar al tragicului şi antenepentru transcendenţă, fără să cazi (din fericire) în ceea ce se chea-mă «poezie religioasă». E un instinct păgân care te fereşte de oexcesivă «creştinare» a poeziei chiar şi în Psalmi.” (Leon Volovici,fragment dintr-o scrisoare)

„Faptul că Grădinile austere au trecut prin PC-ul meu mi-a prilejuito bucurie, o tulburare de zile aurorale. Nu m-am putut abţine şi amcitit câteva poeme. N-am mai putut apoi s-o las din mână. M-a învă-luit şi m-a luat pe sus cutremurata spiritualitate vitală care străbateversurile. Asta nu mi se întâmplă prea des, citind poezie contempo-rană”. (Zoltan Terner)

„Grădini austere a stat — da, incredibil — în sertarele câtorva edituricirca şapte ani; ani de izolare atroce, de singurătate dorită, iubită,hulită şi, iar şi iar, iubită… E un volum publicat după o perioadă desecetă, când mi se părea — până la o neagră manie! — că nu voi maiscrie niciodată poezie… Nici cartea de debut n-am aşteptat-o atâ-tea… secole. E un volum care a circulat pe internet, prietenii trimi-ţându-mi mesaje, scrisori, cronici ad-hoc despre cartea mea depsalmi în răspăr.” (Aura Christi)

„Dintr-un presupus outsider al generaţiei ’90, Aura Christi ajunge ofigură pregnantă a congenerilor ei, recuperează teren (literar)printr-o maturizare cu totul spectaculoasă.” (Mihail Gălăţanu)

„Mignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofidafragilităţii, împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nuezită a le califica «dinamită curată», supărând pe mulţi, scriindfebril, asumându-şi riscurile Balcaniei («linşată», pedepsită, izolatăetc.), Aura Christi, citând «vorbele atroce» ale iubitului Nietzsche,vrea să devină ceea ce este: poetă. (…) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită,cerebrând «viaţa de vis», testând — prin «poemele de iubire» —temele grave (relaţia cu maestrul, divinitatea, moartea, poezia) pen-tru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi dintre exege-ţii Aurei Christi au subliniat «fulminanta ascensiune» a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediilebucureştene. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stauşi în tenacitatea autoconstrucţiei, promovând — programatic — «rup-tura».” (Adrian Dinu Rachieru)

Page 16: Anul Contemporanul 130 UUN

16

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Uneori, în după-amiezile sufocante aleunui august pentru mine zadarnicînsorit, când suferinţa de a n-o maiîntâlni pe Claude devenea atât de

apăsătoare încât nu mai puteam îndura rezonanţaabsenţei femeii iubite în vidul din mine, în golul ore-lor, acolo, în grădina noastră unde obişnuiam sălucrez sub bolta umbroasă a unui nuc uriaş, ieşeam,coboram strada Bolintineanu, urcam pe AndreiMureşanu şi, peste câteva minute, ajungeam la casadin Martinuzzi unde locuia Blaga. Cu o lipsă de jenădestul de arhaic-provincială nu simţeam câtuşi depuţin nevoia să mă anunţ în prealabil la telefon. Măîntreb, chiar, dacă pe vremea aceea filosoful dispu-nea de un asemenea ustensil. Ştiam că la o anumităoră îl găsesc nesmintit (cum se mai spunea uneori peatunci) acasă. Şi întotdeauna dispus, surâzător, sămă primească. De când, cu un an înainte, îmi dădu-sem licenţa la el, nu îmi mai era profesor, dar rămă-sese magistrul incontestabil (deşi tot mereu contes-tat în însemnările mele filosofice din acea epocă arebeliunilor mele juvenile), poetul a cărui voce conti-nua să mă mişte cu atât mai mult, mai adânc, cu câto ştiam interzisă, condamnată la tăcere. Îl ascultamcu pietate citindu-mi din când în când o poezie com-pusă de curând; aveam sentimentul de a fi un privi-legiat, iniţiat într-o taină. Sub exuberanţa înşelătoa-re a corolelor aurii de floarea soarelui dintr-o repro-ducere după Van Gogh luminând de pe perete, omuldin faţa mea avea ceva umbratic. Din tăcerile ca şidin rarele sale cuvinte emana frumosul tenebros.Doamna Cornelia intervenea din când în când ser-vindu-ne o dulceaţă, iar Dorli, graţioasă prezenţă,asculta cuminte. Câteodată ieşeam cu ea şi făceam oplimbare spre Alverna, parcul delăsat al mănăstiriifranciscanilor, de unde fuseseră izgoniţi de curândcălugării, dar mai rămăsese pentru un timp unuldintre ei, un bătrân ca un fel de paznic al unor ruine,sau mergeam la cinema pentru a vedea unul dintreacele ultime filme ce ne fericeau, sosite ca prin mira-col de dincolo de cortina de fier, cum era LesVisiteurs du soir cu Jean Louis Barrault. Uneori ocăutam chiar pe ea, poate din dorinţa nici mie măr-turisită, devenită doar mai târziu peste luni con-ştientă, de a înlocui prin alte chipuri feminine peacela, chinuitor, al Absentei.

În amintirea mea, ajutată de o însemnare dinJurnal, revăd una dintre acele seri de vară în caream rămas la Blaga mai târziu decât de obicei, căcipoetul, stârnit de o întrebare a mea cu privire laEstoril şi la anotimpul portughez al liricii sale, s-alăsat prins în plasa amintirilor. El, atât de puţinpovestitor, atât de discret, de reticent în evocareacelor trăite, istorisea tot mai animat mărunte întâm-plări, unele cu haz, toate trădând nostalgia, din preascurta sa vară lusitană. Căci, deşi plenipotenţa sa încapitala Portugaliei durase anotimpurile toate aleunui singur an, suvenirurile sale lusitane, pline desaudade, erau nimbate de un imperturbabil soareestival. Astfel era povestea întâlnirii, surprinzătoarepentru românul necunoscător al obiceiurilor locului,cu un bătrân senior care îi oprea într-o avenida dinLisabona pe încă tânărul ministru al României şi penu mai puţin tânăra lui soţie, solicitând foarte cere-monios soţului permisiunea de a aduce un elogiu far-mecelor frumoasei sale doamne. Politeţea elegantă aportughezului neîngăduind presupunerea vreuneiintenţii neoneste din partea lui, poetul diplomat i-adat încuviinţarea, după care bătrânul domn a rostitcu patos câteva versuri celebrând frumuseţea doam-nei Cornelia. Apoi, iar o salutare protocolară a senio-rului, şi despărţirea. Nu, nu s-au mai văzut deatunci, îmi spunea cu un uşor regret soţia filosofului,pe chipul căreia, cam ofilit, încercam să surprindceva din frăgezimea tinerei femei care, cu numaizece ani în urmă, stârnise entuziasmul liric al unuibătrân portughez. Amintirile îi îmbujoraseră însă peamândoi, scoseseră fotografii vechi şi cu o exuberan-ţă pe care nu le-o cunoşteam mă făceau să particip larecepţii diplomatice în saloanele prezidenţiale, înprezenţa lui Salazar, a miniştrilor, să vizitez şi săadmir quintas şi biserici de stil manuelin, ca celebra

mănăstire a hieronimiţilor din Belem, mori de vântpe coline golaşe... Rămăsesem într-un târziu doar cuBlaga, doamna Cornelia şi Dorli se retrăseseră.Magistrul meu mă reţinea, vădit tulburat de aminti-rile stârnite şi, mai mult poate, de prăpastia istoricăce se căscase între anotimpul acela solar iremediabilpierdut în trecut şi sumbrul timp prezent. Se plân-gea de insolenţa lui Pavel Apostol, de umilinţele lacare e supus la Universitate şi nu numai acolo, deatacurile unora şi altora. Îi aminteam (şi regretam

de îndată că i-am amintit, văzând ce rană îi redeschi-sesem) că deja cu patru ani în urmă, prin noiembrie1944, fusese atacat în Scânteia. Îmi dădeam preatârziu seama că nu atât orgoliul său fusese rănit –cum credeam până atunci – de acele articole veni-noase. Ceea ce-l apăsa era îndeosebi teama. Îl terori-za gândul că ar putea fi urmărit, poate arestat, con-damnat pentru demnităţile sale atât de efemere înguvernul Goga sau în diplomaţie. Portugalia era unparadis pierdut dar însăşi amintirea acelui edenabolit era otrăvită căci trezea într-însul o anxietateabia aţipită.

Recitesc, după o jumătate de secol şi mai bine,într-un caiet al Jurnalului meu, o însemnare de la 6noiembrie 1944: „L-au atacat comuniştii pe Blaga înScânteia. E o infamie. Niciodată acest om n-a făcut opolitică pro-nazistă. Dacă a fost germanofil aceastanumai în ce priveşte cultura. Aş fi vrut să scriu cevapentru apărarea lui dar nu mă lasă Victor Iancu.Zice că nu ştie care e părerea lui Boilă în această pri-vinţă (directorul e la Bucureşti). Faptul mă supărăfoarte mult. Ne doborâm valorile”. Mărunta laşitate

a asistentului de estetică (obsecvios până la indecen-ţă cu Blaga la cenaclurile Cercului Literar), ca şi pro-pria mea îmbăţoşare juvenilă, credinţa că printr-unarticolaş în România nouă, oficiosul naţional-ţără-nist din Sibiu i-aş putea veni într-ajutor dascăluluimeu, mă fac să zâmbesc. Infamia atacurilor la adre-sa maestrului meu de altădată, deopotrivă cu lovitu-rile suferite pe acele timpuri de ai mei continuă,însă, să mă doară, să mă indigneze.

În întâlnirile mele cu el din acea lungă varăfierbinte simţeam cum îi creşte, ca o febră, anxieta-tea. Arestarea tatălui meu îl impresionase mai multdecât m-aş fi putut aştepta din partea unui om pecare soarta semenilor săi părea că-l lasă indiferent.Mă întreba aproape zilnic dacă am aflat ceva în legă-tură cu el. Îl preocupau, de altfel, toate arestărilecunoscuţilor, revenea asupra lor ca un obsedat. Nuputea să uite dispariţia, în primăvară, a lui NicolaeMărgineanu. Din ziua aceea de aprilie când aflase căacesta a fost „poftit” la colonelul Patriciu şi condusde un „inspector” la sediul poliţiei politice din stradaRepublicii, privea cu suspiciune orice necunoscutcare i se prezenta la uşă, se temea să nu i se facă şilui vreo invitaţie redutabilă. Întorcea pe toate feţeleveştile rare ce ne veneau în legătură cu soarta emi-nentului psiholog, şi acestea probabil simple zvonurilansate tot de „organe”, lumini false în noapte meni-te să ne deruteze. Nopţile lui Blaga erau, bănuiameu, bântuite de teama apariţiei fantomatice a agen-ţilor din umbră.

Îi temea, tot astfel, şi pe ai săi, îndeosebi peDorli, copila de o cruditate de fruct încă verde tremu-rând uşor pe o ramură subţire în primăvara vieţii.„Fata tatii!” – îl aud întâmpinând-o îngrijorat, înpoarta casei din Martinuzzi – „Aţi întârziat cammult, s-a întunecat”, reproşul blând mi se adreseazămie. Are vocea uşor gâtuită, trădând, abia stăpânită,potolită, anxietatea. „Ucităt!” – îl linişteşte cu o gin-gaşă voioşie fata, chemându-l pe numele răsturnatprintr-o anagramă copilărească. „Am ieşit să privescploaia de stele” – explică Filosoful, ascunzându-şi numai puţin naiv temerea. În noaptea neagră deaugust, din bolta înaltă plouă într-adevăr cu steledeasupra Clujului. „Trăim subt greul văzduhului/ cape-un fund adânc de mare” – aveam să citesc multmai târziu într-un catren al Poetului. Da, cred că acunoscut din totdeauna, dar mai ales în acei ani,greul văzduhului mai curând decât acela al pămân-tului. Deşi ameninţarea îi venea de la nişte pămân-teni ce n-aveau nimic comun cu cerul. Nu i-aş fi spusîn ruptul capului vorbele barbare de osândire a sa,rostite cu venin cam în acele zile de odiosul psihologAlexandru Roşca, pe cale de a deveni satrapul tira-nic, distrugătorul Universităţii. N-aş fi vrut să-l neli-niştesc şi eu, aveau grijă alţi binevoitori sau răuvoi-tori să o facă. Cu atât mai puţin aş fi fost dispus să-itransmit „opinia” de o desăvârşită vulgaritate a ace-luiaşi psiholog („la vulgarité de l’intellectuel, lapire…”, cum observam atunci pe marginea vorbelorsale în Jurnalul meu) care, referindu-se la Blaga cala un prototip al „metafizicienilor”, consideraţi de eldrept nişte neputincioşi, lipsiţi de orice contact curealitatea pământeană ca şi de orice potenţă virilă,opina hlizindu-se că „ar trebui să li se inoculezeextracte de...” �

„L-au atacat comuniştii pe Blaga în Scânteia. E oinfamie. Niciodată acest om n-a făcut o politică pro-nazistă. Dacă a fost germanofil aceasta numai în ce

priveşte cultura. Aş fi vrut să scriu ceva pentru apărarealui dar nu mă lasă Victor Iancu. Zice că nu ştie care epărerea lui Boilă în această privinţă (directorul e la

Bucureşti). Faptul mă supără foarte mult. Ne doborâmvalorile”.©

AU

RA

CH

RIS

TI

Nicolae BalotăCu Blaga sub cerul înstelat

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Marian Victor Buciu10 + 10 prozatori exemplari nominalizaţi la NobelColecţia Biblioteca Contemporanul � Dicţionare

Mă aplec critic spre o literatură încă insuficient cunoscută, marcată în ultimele decenii şi de obsesia sau comple-xul Premiului Nobel. Atitudinea noastră comună fibrilează excesiv de relativizant sau absolutizant, încercând sădevină acţionară şi să provoace reacţiuni într-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic. Rămân laconvingerea că exemplaritatea este efectul stranietăţii privită ca insolită familiaritate. Testez, cum am mai spus,fondul autohton şi forma universală, în epica românească din secolul XX, evidenţiind experimentul substanţial, înmăsura în care se integrează în — şi face sau încearcă diferenţa de — epica occidentală. Dincolo de valoarea intrin-secă, prin traducere merituoasă şi meritată, se va arăta că literatura română, chiar şi prin proză, vine într-un(de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul şi hulitul Premiu Nobel…

Marian Victor Buciu

LUCIAN BLAGA

Page 17: Anul Contemporanul 130 UUN

Rar biografie cu fracturi atât de grave,potenţial fatale, ca aceea a lui FeodorMihailovici Dostoievski.

S-a născut la 30 octombrie (11 noiembrie) 1821,la Moscova. Mama, Maria Feodorovna, natură reli-gioasă şi poetică, provenea dintr-o familie de negus-tori; ea a murit curând, în 1837. Tatăl, medic cu rangnobiliar într-un spital moscovit pentru săraci, împro-prietărit cu o mică moşie în gubernia Tula, a fostucis, pentru cruzimea comportamentului său, deţăranii iobagi, într-o izbucnire de revoltă din 1839.Împreună cu fratele său Mihail, mult iubit de el,Feodor se înscrie la şcoala de inginerie militară dinPetersburg, o absolvă, lucrează însă doar un anîntr-un departament de proiectare inginerească,dându-şi demisia spre a se putea dedica activităţiiliterare.

După traduceri din franceză, printre care şi aromanului balzacian Eugénie Grandet în 1844, anulurmător încheie propriul său roman de debut,Oameni sărmani. Manuscrisul e parcurs cu entu-ziasm de către criticul Bielinski şi poetul Nekrasov,iar ultimul îl şi publică, în 1846, în revista pe care oeditează. În acelaşi an, într-o altă revistă, apare celde-al doilea roman al său, Dublul. Spre deosebire deprimul, întâmpinat călduros, acesta e un semieşec,întrucât prevesteşte o modalitate de pătrundere îndedublarea persoanei încă greu asimilabilă de cătrecititori şi chiar de către critici, una antinomic psiho-logică pe care o vor explora cu strălucire marileromane de mai târziu. Pe lângă povestiri, tânărulDostoievski mai elaborează Nopţi albe, subintitulatRoman sentimental (1848) şi Netocika Nezvanova(1849), proiectat ca roman, dar transformat în poves-tire.

În acest moment creaţia îi este brutal frântă.Pentru vina de a fi citit, la 15 aprilie 1849, la întâl-nirea unui grup de „petraşevişti” (adepţii lui MihailVasilievici Petraşevski, organizatorul şi conducăto-rul primului cerc de socialism utopic din Rusia), cele-bra, dar interzisa de către cenzura ţaristă,„Scrisoare a lui Bielinski către Gogol” din iunie 1847– Dostoievski este arestat, împreună cu alţii, pe 23aprilie, închis în fortăreaţa Petropavlovskaia (Petruşi Pavel), judecat şi, la 16 noiembrie, condamnat lamoarte prin împuşcare. Urmează sinistra farsă a„execuţiei” din 22 decembrie 1849: laolaltă cu alţicondamnaţi scoşi în piaţa Semionovski din centrulPetersburgului, unde, îmbrăcaţi, pe un ger de minus21 grade, doar în cămaşa albă mortuară, sub priviri-le a trei mii de spectatori, li seciteşte sentinţa; primii trei suntlegaţi la stâlpul de execuţie; elînsuşi era al şaselea, făcea deciparte din grupul următor,rămânându-i de trăit câtevaminute; după care ceremoniaeste brusc întreruptă şi con-damnaţilor li se citeşte deciziaMaiestăţii Sale imperiale, ţarulNicolae I, de a li se dărui viaţa,comutându-li-se pedeapsa înmuncă silnică la ocnă, pe timpde patru ani, urmată de slujbaîn surghiun ca soldaţi de rând.Detaliile le cunoaştem din scri-soarea scrisă în aceeaşi zi frate-lui Mihail, cu completările cer-cetătorilor. Ţinem însă minte şifragmentul de la începutulromanului Idiotul (Partea întâi,capitolul II), în care prinţulMîşkin relatează, în casa fami-liei Epancin, între altele, res-pectiva scenă în următorii ter-meni abia cifraţi: „Poate că exis-tă undeva vreun om căruia,după ce i s-a citit sentinţa decondamnare la moarte şi a fostlăsat o vreme pradă spaimei, să i se fi spus până laurmă: «Du-te, ai fost iertat!». Ei bine, omul acesta arşti poate să ne povestească prin ce a trecut. Hristosînsuşi a vorbit de acest înspăimântător supliciu. Nu,nu! Nu se cade ca omul să fie tratat astfel!”.

La 24 decembrie 1849, convoiul de condamnaţia pornit spre Siberia, pe 24 ianuarie 1850 a ajuns înfortăreaţa Omsk, unde Dostoievski e închis ca ocnaşpână la mijlocul lunii februarie 1854, răstimp în carei se şi declanşează crizele de epilepsie. Apoi e înrolatca soldat într-un batalion din Semipalatinsk, doardupă moartea ţarului Nicolae I fiind avansat ofiţer.Pe 18 martie 1859, i se permite eliberarea din arma-tă şi întoarcerea în Rusia europeană. Pleacă la Tver,

în noiembrie revine la Petersburg. La ocnă a statpatru ani, iar în surghiun mai mult de cinci – în totalaproape un deceniu. Ar fi putut fi executat, ar fiputut muri în detenţie: ne-ar fi rămas atunci doar omică parte din creaţia lui, despre care nici n-am fibănuit că prevesteşte capodopere.

Zapiski iz Miortvogo doma (literal, Însemnăridin Casa morţii), traduse în româneşte cu titlulAmintiri din Casa morţilor, au început să apară înziarul Russki’ Mir (Lumea rusă) în toamna anului1860. La 1 septembrie au fost tipărite introducereaşi capitolul I, apoi, după o întrerupere, ele au fostreluate şi completate cu capitolul II (4 ianuarie1861) şi urmate de capitolele III şi IV (11 şi 25ianuarie 1861). Textul integral al cărţii a fost publi-cat în revista lui Dostoievski Vremia: întâi, prinreproducerea amintitelor patru capitole, apoi – dupăromanul Umiliţi şi obidiţi – şi capitolele următoare(septembrie, octombrie, noiembrie 1861, ianuarie,februarie, martie, mai, decembrie 1862). În volumede sine stătătoare cartea a fost tipărită în 1862, 1865şi (ca ultimă ediţie antumă) în 1875.

Autorul şi-a proiectat scrierea fiind încă laocnă. Curând după ieşirea sa din puşcărie, el trimitedin Omsk prima scrisoare amănunţită fratelui săuMihail (30 ianuarie – 22 februarie 1854), în care des-crie plecarea silnică, în urmă cu ani, din Petersburg,drumul până în adâncul Siberiei, condiţiile de trai pecare le-a îndurat ca ocnaş, chiar ca ocnaş din păturaprivilegiată, pe care tocmai din această cauză majo-ritatea deţinuţilor îl priveau cu antipatie. Totuşi, îşimărturiseşte satisfacţia pentru experienţa acumula-tă în anii de surghiun: „Crede-mă, sunt caractereprofunde, tari, minunate; cât de fericit eram să des-copăr aur curat, sub crusta grosolană care-l acope-rea”. „Ce galerie de tipuri populare, ce caractere amadus cu mine de la ocnă! M-am amestecat cu ei şi deaceea îi cunosc, pare-se, temeinic. Câte poveşti cuvagabonzi, şi bandiţi, şi cu oameni ai pegrei, cu exis-tenţa amărâtă! Ar ajunge să umple volume întregi.Ce popor teribil. În genere, pentru mine vremea nus-a irosit. Dacă n-am cunoscut Rusia, am cunoscut înschimb bine poporul rus, şi încă atât de bine, cumpoate nu-l cunosc mulţi.”

Dostoievski îi comunică lui ApollonNikolaievici Maikov (18 ianuarie 1856) că, pe cândera închis, a elaborat „în cap” o povestire amplă.„Dar, ieşind de la ocnă, deşi totul era gata, n-amscris. N-am putut să scriu.” În acelaşi an, el îşi anun-

ţă fratele şi cunoscuţii călucrează la „un roman mare”,format din „episoade diferiteunul de altul şi de sine stătă-toare”, un roman despre„aventurile unui personaj”.Prima parte, în ciornă, a fost,se pare, distrusă. Autorul sehotărăşte să elaboreze, maiîntâi, povestirile Visul unchiu-lui şi Stepancikovo şi locuitoriisăi. Abia după aceea revine lacartea proiectată. Îi comunicăfratelui din Tver (11 octombrie1859) intenţia de a publicaanul următor „Casa morţilor”.

Pe lângă aceste scrisori,aşa-numitul „Caiet siberian”al scriitorului cuprinde expre-sii populare şi zicale, folositemai târziu în Amintiri şi înalte opere. Există şi relatărileunor apropiaţi ai lui Dosto-ievski: potrivit lui P.K.Martianov, deţinutul începuseîncă din temniţă să lucreze laviitoarea sa carte; cu permi-siunea lui T.I. Troiţki, medic-şef la spitalul închisorii,

Dostoievski scrisese la spital primele capitole, răma-se mult timp în păstrarea infirmierului-şef de acolo;A.E. Vranghel, un prieten din Semipalatinsk, îlvăzuse lucrând la carte. Amintirile au cunoscut, aşa-dar, o îndelungată gestaţie, ceea ce a şi permis defi-nitiva lor elaborare într-un răstimp scurt.

În creaţia dostoievskiană, Amintiri din Casamorţilor sunt singulare prin structură, distinctecomparativ şi cu scrierile anterioare, dar şi cu mari-le romane următoare. Cartea a fost recunoscută ca„intermediară” între poezie şi adevăr, între mărturiesubiectivă şi naraţiune obiectivă. Ea este bazată petrăirile martorului ocular, urmele documentării nefi-

ind disimulate. Totodată, ea este şi un rod al fante-ziei creatoare. În literatura rusă a timpului, osmozaveridicităţii reportericeşti cu imaginaţia asumată afost frecventă: la Lev Tolstoi, în Povestirile dinSevastopol, rememorând episoade din războiul ruso-turc prin avatarurile proprii de pe front; sau laAleksandr Herzen, în Amintiri şi cugetări, frescă aepocii şi autobiografie spirituală. Dostoievski doreasă convingă cititorul asupra autenticităţii relatării,ţinea să nu înceţoşeze exactitatea faptelor printr-unexces de inventivitate. De aceea a renunţat la obiş-nuita sa manieră de expunere prin intermediul unorconflicte palpitante, optând pentru derularea întâm-plărilor în cheie epică, păstrându-se dramatismulinerent. Cartea e greu de inclus în vreunul dintrecompartimentele literare clasice, ea e situată la răs-crucea genurilor şi a speciilor. Cele mai extraordina-re întâmplări sunt relatate aparent detaşat, cu aerulomului lipsit de capacitatea de a se mai minuna deceva. Tocmai această distanţare părelnic calmă îiconferă structurii epice un fior liric şi tragic. Recon-stituirea se înscrie în filiaţia literaturii ruse preocu-pate de interogaţiile grave asupra condiţiei umane –ca prim document despre ocnă şi deportaţi.Pregătindu-se să descrie jocurile de noroc (înJucătorul), Dostoievski îi scria lui Nikolai Strahov,din Roma, la 18 (30) septembrie 1863: „[...] Casamorţilor a atras atenţia publicului ca o înfăţişare aocnaşilor, pe care, până la Casa morţilor, nimeni nui-a zugrăvit plastic [...]”. Experienţa o va relua AntonCehov în notele de drum despre insula Sahalin.

Natura „intermediară” a Casei morţilor oaccentuează figura naratorului Aleksandr PetroviciGoreancikov. Printr-un procedeu epic uzitat, autorulîl apropie şi-l distanţează pe cititor de faptele descri-se, le acordă acestora un plus de autenticitate faţă deun subiect romanesc obişnuit, mai şi mascând carac-terul autobiografic al experienţei. Aflăm despreGoreancikov unele detalii: e de provenienţă nobilia-ră, avea pe atunci cam 36 de ani, a stat zece ani laocnă pentru a-şi fi omorât soţia, din gelozie. Asupramotivării iniţiale a condamnării, povestirea nu mairevine; dimpotrivă, capitolul al doilea sugerează tri-miterea lui Goreancikov la ocnă din motive politice,făcând şi în continuare aluzii în acelaşi sens.Referirile la deţinuţii decembrişti şi la soţiile lor(Dostoievski le întâlnise pe câteva dintre ele), ladeţinuţii polonezi, ca şi o serie de alte trimiteri audeconspirat caracterul autobiografic al cărţii, de alt-fel receptată ca atare. Potrivit mărturiei criticuluiOrest Miller, scriitorul însuşi i-a mărturisit acestsubstrat memorialistic: el şi-a reconstituit propriaviaţă şi existenţa foştilor ocnaşi, dar cu nume fictive.Deşi în anturajul lui Goreancikov sunt puţini deţi-nuţi politici, el rămâne un alter ego al fostului parti-cipant al cercului lui Petraşevski, dintre adepţiicăruia condamnaţii au fost dispersaţi în diferiteînchisori siberiene, spre deosebire de exilaţii decem-brişti, care au rămas împreună.

Înlocuirea propriei persoane cu figura unuinarator plăsmuit viza imixtiunile cenzurii (de care,totuşi, unele capitole nu aveau să scape). Fostul deţi-nut, supravegheat şi în continuare de temuta „Secţiea V-a”, până aproape de moarte, a luat şi alte măsuride precauţie, pentru a nu periclita apariţia cărţii.Una dintre temele ei principale, o adevărată obsesiea lui Goreancikov, este răceala, neîncrederea, duş-mănia cu care oamenii de rând îi privesc, chiar şi laocnă, pe deţinuţii de provenienţă nobiliară. Înstrăi-narea acestor „aleşi” de masa întemniţaţilor estereluată des, tot mai apăsat, până la mărturisireaconcluzivă (Partea II, capitolul VII): un domn nu vafi niciodată recunoscut de ceilalţi ocnaşi ca fiind„de-al lor”, va fi dispreţuit ani de-a rândul, nu vaavea prieteni, va rămâne un străin, despărţit printr-o „prăpastie adâncă de popor, trăind surghiunit înmijlocul poporului”. Convingerea aceastaDostoievski şi-a format-o, probabil, datorită expe-rienţei personale. O va relua în epilogul romanuluiCrimă şi pedeapsă, unde Raskolnikov va ajungeîntr-o nouă „Casă a morţilor”. Condamnat la depor-tare şi la opt ani de muncă silnică, pentru ucidereabătrânei cămătărese şi a Lizavetei, Rodion va perce-pe aceeaşi „prăpastie înfiorătoare, de nestrăbătut,care-l despărţea de toţi oamenii aceia”; va fi dispre-ţuit, batjocorit şi urât, de criminali fioroşi, care la unmoment dat vor voi „să-l omoare ca pe un ateu”.

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Ion IanoşiFeodor Dostoievski. Amintiri din Casa morţilor

F.M. Dostoievski (1821-1881)

F.M. DOSTOIEVSKI

ION IANOŞI

Page 18: Anul Contemporanul 130 UUN

18

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Necredinţa va constitui o motivare a dezbinării celor„două naţiuni deosebite”, înstrăinarea de Dumnezeuîi înstrăinează – insistă autorul – şi de popor pe revo-luţionari, inclusiv pe deportaţii politici polonezi.(Asemănător va fi diagnosticul lui Tolstoi în romanulsău Învierea.) Această explicaţie lipseşte încă dinAmintiri, deşi renaşterea la o viaţă nouă şi „înviereadin morţi”, speranţă care-l însoţeşte pe Goreancikovla despărţirea de locul îndelungatei sale detenţii,prefigurează renaşterea treptată, „învierea luiLazăr”, pe care, în cele din urmă, cu sprijinul SonieiMarmeladova, o va dobândi Rodion Raskolnikov. Oprefigurează alte câteva scene din Amintiri, în care eintonată dragostea creştinească, precum în pasajulîn care Alei, băiatul daghestanez pur, nepătat, deli-cat, cinstit, care şi la ocnă îşi păstrează inima cura-tă şi plină de simţire, îi aminteşte povestitoruluicuvintele lui Iisus: „Iertaţi, iubiţi, nu nedreptăţiţi penimeni, iubiţi-i şi pe vrăjmaşii voştri”.

Dintre cei 250 de ocnaşi, reprezentanţi ai tutu-ror guberniilor şi naţionalităţilor imperiului rus, pecare a avut prilejul să-i cunoască, împărtăşindu-lesoarta, Goreancikov–Dostoievski ne înfăţişează unmare număr de personaje, în majoritatea lor oameniumili. Unii dintre ei sunt cu totul paşnici. Între ei seaflă bătrânul sectant din Starodubie, „moşul”, însuflet cu o tristeţe fără leac; sau Akim Akimîci – fos-tul sublocotenent din Caucaz, care şi-a asumat drep-tul de a-l judeca şi executa pe prinţul muntean vino-vat de a fi incendiat o cetate paşnică – personaj naivşi sfios, cu desăvârşire impasibil şi neputincios săpriceapă pentru ce a fost condamnat la doisprezeceani de muncă silnică; din aceeaşi categorie mai facparte giuvaergiul şi cămătarul Isai FomiciBumstein, vestit printre ocnaşi pentru cât timppoate rezista la baia de aburi şi aşteptând să seînsoare la sfârşitul condamnării sale de douăzeci deani; Bakluşin, care a ucis un neamţ bogat, noul pre-tendent la mâna logodnicei sale, Luiza, numai pen-tru că rivalului său i-ar lipsi curajul de a-l ucide peel; paricidul despre care în primul capitol naratorulnotează cu înfrigurare că îşi pomenea tatăl cu odeplină linişte sufletească, dar despre care aflămulterior, în urma rectificării făcute de „editorulamintirilor decedatului Aleksandr Petrovici Go-reancikov”, că îndurase zece ani de muncă silnică petemeiul unor învinuiri false, până când adevăraţiiucigaşi fuseseră prinşi şi mărturisiseră totul (acestcutremurător caz avea să-i inspire lui Dostoievskipovestea lui Dmitri Karamazov, fals paricid şi el,osândit în locul lui Smerdeakov); sau Lomovii, învi-nuiţi tot pe nedrept de a-şi fi ucis slugile, ştiind căGavrilka, aflat printre ei la ocnă, pentru o altăcrimă, este adevăratul ucigaş.

Se întâlnesc apoi printre ocnaşi fiinţe lipsite deorice scrupul, criminali de profesie sau oameni care,pentru a-şi satisface dorinţele, sunt gata să sfâşie şisă ucidă. A-v, adică Aristov, este prototipul real al luiSvidrigailov – desigur un prototip tot literar, devreme ce posteritatea îl cunoaşte numai din transpu-nerea artistului. Are o recognoscibilă identitate tipo-logică. Un tânăr provenit dintr-o familie de nobili (caStavroghin) şi mânat de o nestăpânită poftă de plă-ceri (ca Svidrigailov), ticluieşte un denunţ fals princare vinde, în schimbul unei recompense băneşti,viaţa a zece oameni (cum ar fi procedat, dacă i s-ar fioferit posibilitatea, Smerdeakov); ca urmare, ajungela ocnă, unde continuă să fie total lipsit de scrupule(ca Verhovenski-junior). Această fiinţă ticăloasă,fără simţ moral, incapabil de căinţă, cinic şi pervers,cu pofte bestiale, pentru satisfacerea lor gata săînjunghie, să sugrume, cu singura condiţie de a nu fidescoperit, este ruda celor mai josnici soli ai „subte-ranei”, din romanele dostoievskiene târzii.

Noul „Quasimodo” nu este unicul emisar alMorţii printre paşnicii, uneori simpaticii tâlhari,desfrânaţi şi ucigaşi, din letopiseţul ocnei. Un altul eGazin, tătarul crud, monstruos, despre care se spunecă atrăgea în locuri ferite copilaşi şi, desfătându-sede spaima lor, îi înjunghia cu voluptate sadică(necinstirea copilelor, uciderea lor morală care leîmpinge la sinucidere, reapare în portretele luiSvidrigailov şi Stavroghin); Gazin e văzut ca un„păianjen uriaş de mărimea unui om” (motivulpăianjenului revine şi el în caracterizarea luiSvidrigailov).

Petrov, deţinutul care îl vizitează deseori pepovestitor şi îl antrenează în discuţii, este tot unocnaş îndârjit şi primejdios, capabil de a săvârşi unomor pentru 25 de copeici. El se supune raţiuniiatâta timp cât nu se cuibăreşte în el vreo patimă;dacă doreşte însă ceva, nu mai cunoaşte nici o stavi-lă. Voinţa îi domină fiinţa; de aceea, aduce în discu-ţie – înainte de Raskolnikov – tema napoleoneană. Oreaduce, de fapt, întrucât motivul apăruse pentruîntâia oară în Domnul Proharcin. Semion IvanoviciProharcin, muribundul pe care toată lumea îl credesărac lipit pământului, în timp ce el agonisise tainico avere frumuşică (nu un milion, cum se crede la des-coperirea tezaurului, dar, oricum, 2.497 ruble) esteprimul personaj dostoievskian pe care interlocutorulsău îl compară, la un moment dat, cu Napoleon – înintenţie antitetic, dar surprinzând o efectivă năzuin-ţă „napoleoneană” (sau „rotschildiană”) la acestreprezentant al „oamenilor sărmani” petersburghezi.Aceeaşi năzuinţă călăuzeşte neînfricarea lui Petrov.

Voinţa ca suprem principiu al lipsei de princi-pii o conturează Petrov, dar o desăvârşeşte Orlov.Celebrul tâlhar, în stare şi el să înjunghie cu sângerece bătrâni şi copii, nu este un laş; dimpotrivă, eînzestrat cu o hotărâre teribilă, de nebiruit. Orloveste mândru, orgolios, trufaş, pentru că se ştie supe-rior celorlalţi ocnaşi, pentru că suportă pedepse pecare nici un alt deţinut nu le-ar suporta, pentru că seştie posesorul unor nelimitate energii. „Supraom” nudin rândul demonilor romantici nobili, ci al bestiilorprozaice, el îşi foloseşte forţa, într-adevăr ieşită dincomun, ca să-şi afirme singularitatea prin foc şisânge, indiferent de numărul celor jertfiţi. Fire nevă-zute îl leagă pe Orlov de Raskolnikov, apoi deStavroghin şi de Ivan Karamazov, care vor încerca şiei să realizeze, sublimat şi nesublim, „supraomul”.

Încercând să-i împartă pe deţinuţi în grupuritipologice, povestitorul ştie că urmăreşte o clasifica-re abstractă şi, de aceea, derizorie. Viaţa este mainuanţată, fiecare personaj îşi are caracterul său pro-priu, prea puţin asemănător cu al celorlalţi. Suşilov,care în drum spre ocnă îşi schimbase identitatea cua altui deţinut condamnat la mai mulţi ani, numaipentru o cămaşă roşie şi o rublă de argint, nu poatefi confundat cu alţi ocnaşi care s-au învoit la câte unschimb nefavorabil; iar un oarecare Aleksandr îirelatează naratorului internat în spitalul militar alpuşcăriei modul său singular de a suporta patru miide lovituri de bici, pe care, dacă din timp în timp nus-ar fi prefăcut mort, nu le-ar fi putut îndura.Irepetabilă este povestea ocnaşului Şişkov (Partea

II, capitolul IV, Bărbatul Akulinei), o nuvelă de mareprofunzime psihologică, parcă de sine stătătoare,care şi cititorilor le apare asemenea unui vis tulbure,chinuitor, rod al delirului unui creier răvăşit defebră. Câte patimi şi porniri antinomice se înfruntăîn sufletul sărmanei Akulka, batjocorită de FilkaMorozov, pe care nu încetează totuşi să-l iubească, şiîn sufletul lui Şişkov, care o snopeşte în bătaie dupăce se convinge de nevinovăţia ei, şi care, până laurmă, o şi ucide bestial, într-o nestăvilită răzvrătirea simţurilor, ancestrală şi tenebroasă.

Un loc de seamă ocupă descrierea ofiţerilor,cărora le-a fost încredinţată soarta tuturor acestornenorociţi, fără drept de apel, care au câteodatănoroc, pentru scurt timp, atunci când ajung pe mânaunui anume locotenent-colonel G-kov sau locotenentSmekalov, vrednici de stimă, deşi nu sunt nici ei înstare să amelioreze cât de cât destinul ocnaşilor. Deregulă, ca stăpâni absoluţi peste viaţa lor mizeră şimoartea care îi pândeşte la tot pasul, ei sunt niştefiare, precum maiorul – „mereu îmboldit să lovească,să-l oprime pe om, să-l strivească” – sau ca locote-nentul Jerebiatnikov, „un monstru între monştri”,un „virtuoz rafinat al pedepsei corporale”, înscenândcu ocazia fiecărei execuţii comedia părintelui îndură-tor, supunându-i apoi, cu plăcerea sadicului, pe con-damnaţi torturilor celor mai teribile. Autorul inse-rează în text meditaţii despre călăi, despre stima de

care se bucură în societatea modernă călăul-gentle-man (spre deosebire de călăul ordinar), despre felulîn care instinctele josnice pun stăpânire pe sufletulunui ins aparent respectabil, sau despre geneza tira-nului şi a tiraniei: „Tirania e o deprindere; ea mani-festă tendinţe constante de a se dezvolta tot maimult şi în cele din urmă devine o boală. [...] Sângeleşi puterea îmbată; duc la cruzime şi desfrâu; minteaşi simţirea omului ajung să accepte, şi la urmă săsavureze lucruri dintre cele mai nefireşti. Omul şicetăţeanul pier pentru totdeauna din fiinţa tiranuluişi atunci revenirea la demnitatea omenească, lapocăinţă, la învierea morală este aproape cu nepu-tinţă” (Partea II, capitolul III). Sunt reflecţii pe careMîşkin, Stavroghin şi Ivan Karamazov le vor variaîn termeni apropiaţi (denunţând sau denunţân-du-se), iar Svidrigailov ori Smerdeakov le vor trans-pune în practică. Asemenea idei rostesc personaje cuidentităţi precise şi trăsături distincte, atât de sin-gulare, încât le recunoaştem şi dublurile: halucinantde asemănătoare şi mereu diferite.

„Casa morţilor” Dostoievski o descrie palpabil,enunţând pe marginea detaliilor şi păreri care să leîntregească. El înfăţişează munci mai grele şi maiuşoare pe care le prestează deţinuţii, laolaltă cu ideiprofunde şi despre muncă, şi despre inutilitatea ei,cu consecinţe fatale. Fără un rost legitim al muncii,omul „se degradează şi devine fiară”, citim în primulcapitol al cărţii, opinie detaliată în capitolul urmă-tor: „[...] dacă s-ar urmări strivirea completă a perso-nalităţii umane, distrugerea sa totală, pedepsirea cupedeapsa cea mai cumplită [...] ar fi de ajuns ca omulsă fie pus la o muncă total inutilă şi absurdă”, săverse de pildă apa dintr-o cadă într-alta şi înapoi.Meditaţiile citate despre tiranie întregesc descriereapedepselor corporale, a bătăii cu băţul şi, mai chinui-toare, cu nuiaua, trecerea condamnatului prin „uliţaverde”. Reprezentaţia de teatru cu piesele Filatka şiMiroşka – rivali sau Kedril-gămanul – în care rolullui Filatka e interpretat cu mult talent de Bakluşin,autorul o încheie cu exclamaţia: „Te cuprinde mira-rea văzând cum aceşti actori improvizaţi îşi interpre-tează cu atâta dibăcie rolurile de-o clipă şi fără săvrei te gândeşti: câte forţe şi talente se irosesc zadar-nic la noi, în Rusia, prin temniţe, într-o viaţă demizerie!” (Partea I, capitolul XI).

Aceste cuvinte corespund laitmotivului tragical cărţii, despre şoimul cu aripile frânte. Le reia frec-vent citata mărturisire finală, expresia zguduitoarea stării sufleteşti în care Goreancikov–Dostoievski seaflă la părăsirea ocnei: „Câtă tinereţe, câtă putereirosită se înmormânta, istovindu-se între acesteziduri! Căci trebuie s-o spun deschis: toţi aceştioameni erau poate cei mai înzestraţi şi cei mai puter-nici din sânul poporului nostru. Şi uite că s-au irositfără folos atâtea forţe, în mod absurd, nefiresc,zadarnic. Şi din vina cui?” (Partea II, capitolul X). Eo întrebare caracteristică literaturii ruse: Herzen îşiintitulase o povestire Cine-i vinovat?, Ostrovski aveasă scrie o piesă intitulată Vinovaţi fără vină,Cernîşevski, întemniţat în fortăreaţa Petropavlov-skaia, îşi termină, tocmai la sfârşitul anului 1862 şiînceputul lui 1863, romanul Ce-i de făcut?

După Amintiri din Casa morţilor vor urmaÎnsemnări din subterană şi cele cinci romane mari.Abia atunci şi acolo vor fi limpezite pe deplin atâtteribilul diagnostic pus omului, cât şi soluţia mân-tuitoare preconizată. Semnele prevestitoare pot fiînsă de pe acum desluşite. Amintirile fac trecereaspre etapa de vârf a creaţiei dostoievskiene. Ele austârnit admiraţia multor iluştri contemporani, de laTurgheniev la Nietzsche. Din Iasnaia Poliana,Tolstoi îi va scrie lui Nikolai Strahov (26? septembrie1880): „Zilele acestea am fost cam bolnav şi am cititCasa morţilor. Uitasem multe din ea şi acum, reci-tind-o, pot spune că nu cunosc o carte mai bună dinîntreaga literatură nouă, inclusiv Puşkin. Nu atâttonul, cât punctul de vedere este uluitor – sincer,natural şi creştinesc. O carte frumoasă, plină deînvăţăminte. M-am delectat ieri toată ziua cu ea,cum nu m-am mai delectat de multă vreme. Dacă-lveţi vedea pe Dostoievski, transmiteţi-i că mi-edrag.”

Dostoievski avea să moară peste nici jumătatede an. �

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAviad KleinbergIstoriile sfinţilor şi rolul lor în formarea OccidentuluiTraducere de Adriana Liciu

Componentă a creştinismului şi a culturii europene, cultul sfinţilor îşi datorează amploarea şi perenitatea povestirilor, oralesau scrise, despre vieţile acestora, povestiri care au început să apară în bazinul mediteranean în secolul al II-lea. Lucrarealui Aviad Kleinberg îşi propune să prezinte o istorie a acestor istorii şi, în acelaşi timp, o analiză a elaborarii şi a rolului lorîn societatea creştină, în perioada Antichităţii târzii şi până la sfârşitul Evului Mediu. Aceste istorii sunt produsul unor forţediverse şi, adesea, în conflict: concepţiile autorităţilor ecleziastice, care încearcă să impună un canon de credinţă şi disci-plină valabil pentru toţi, credinţa populară, imaginaţia şi viziunea estetică a autorilor. Apariţia şi integrarea în cultură a aces-tor istorii sunt inseparabile de un proces social complex. În ele găsim forţa religioasă creatoare a comunităţilor, care seexprimă instaurând o altfel de viziune a lumii, care este adesea în contradicţie cu cea a Bisericii.

Aviad Kleinberg, istoric israelian al religiilor, evreu laic, s-a născut în anul 1958. Părinţii săi au trăit persecuţiile antisemitismului în Poloniaşi au supravieţuit Holocaustului. Şi-a petrecut copilăria la Beer-Sheva, unde „nu exista nici un semn al prezenţei creştine”. Studiile de isto-rie medievală, pe care le-a urmat la Tel-Aviv, l-au făcut să dea o atenţie deosebită creştinismului, fără a cărui cunoaştere „era imposibil deînţeles cultura occidentală”. La vremea respectivă, în anii 1980, „creştinismul era încă un domeniu tabu în Israel”. Avid de cunoaştere, aplecat la Institutul pontifical biblic din Torino, unde a studiat latina, teologia şi dreptul canonic. În prezent, Aviad Kleinberg este profesor deistoria religiilor la Universitatea din Tel-Aviv, iar cursurile sale atrag sute de studenţi.

F.M. DOSTOIEVSKI

Page 19: Anul Contemporanul 130 UUN

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

� Avanpremieră editorială

Ştefan Borbély: În aşteptarea unei cărţi foarte bune:Deimografia de Cătălin Ghiţă

În mitologia greacă, Deimos („groază, spaimă,teroare”) a fost fiul lui Ares şi al Afroditei,fiind cunoscut pe linie paternă ca personifi-care a fricii de moarte pe câmpurile de bătă-

lie, unde obişnuia să-şi însoţească tatăl, şi, pe ceamaternă, ca latură întunecată a iubirii, legată de toatespaimele pe care ea le exercită, de la părăsire tristă şimistuire de sine dureroasă, înfricoşătoate, până lamoarte sau sinucidere. În august 1877, când astrono-mul american Asaph Hall a descoperit cei doi sateliţi ailunii, celui mai mic şi mai îndepărtat de orbita terestrăi-a dat numele de Deimos, ca şi cum ar fi dorit să suge-reze că satelitul natural al Terrei are două feţe, unaprietenoasă şi una terifiantă, cu cea din urmă nefiinddeloc bine să te întâlneşti. Devine firesc, aşadar, cavolumul lui Cătălin Ghiţă despre reprezentările spai-mei în proza românească (în pregătire la InstitutulEuropean din Iaşi) să se intituleze Deimografia, dindorinţa de a lansa o disciplină în spaţiul literar autoh-ton şi un cuvânt cu totul nou, care să o susţină.Deimografia ar fi, pe scurt, ştiinţa studierii şi descrieriiformelor de terifianţă în domeniul culturii, ceea ce oapropie atât de istoria şi sintaxa comparată a imagina-rului, cât şi de aceea, mult mai largă, a genealogiei dia-cronice a mentalităţilor. Pe de altă parte, nu putem sătrecem mai departe fără a sesiza că, aşa interdiscipli-nar cum este, termenul propus de către Cătălin Ghiţăse înscrie într-o mică serie de inovaţii terminologicesugerate în ultimul timp de către cercetători dinRomânia, celelalte două pe care le cunosc fiind anarhe-tipul lui Corin Braga şi cosmodernismul lui ChristianMoraru, cei trei termeni având toate şansele de adeveni baze euristice de pornire pentru discipline uma-niste şi epistemologice dintre cele mai atractive.

Deimografia e un cuvânt bine ales şi din cauzaasocierii dintre destrucţie şi sexualitate, pe care el osugerează. Istoria comparată a mitologiei şi a mentali-tăţilor face distincţie între culturi ale spaimei şi culturiale serenităţii, linia de separaţie trăgându-se pe unde-va pe la graniţa dintre Occident şi Orient, ceea ce nueste întotdeauna adevărat şi câteodată dificil de asimi-lat ca instrument de lucru. Sub aspect metafizic, iudais-mul este o cultură a spaimei: „Eu, Domnul Dumnezeultău – le spune Jahweh evreilor adunaţi în exod subMuntele Sinai – sunt un dumnezeu gelos, care pedep-sesc nelegiuirea părinţilor în copii până la a treia şi apatra generaţie a celor ce Mă urăsc.” Epifania luiJahweh e pusă şi de către Moise pe seama spaimei,transformată în etică: „Nu vă înspăimântaţi, căciDumnezeu a venit tocmai să vă pună la încercare şi casă aveţi frica Lui înaintea ochilor vorştri, să nu păcă-tuiţi.” Abia mai târziu, când va repeta vorbele luiJahweh înainte de a muri, Moise va pomeni şi de iubi-re, ceea ce ne îndeamnă să trasăm prima distincţie:acolo unde este iubire nu este loc de spaimă sau deteroare, ceea ce explică, în bună măsură, succesul tera-peutic al creştinismului de mai târziu, al cărui traseu în

istoria religiilor indică şi un alt aspect, şi anume că,până la orfici (dar nici aici integral, dacă ţinem cont deeschatologie...), cultura pe care au trăit-o strămoşiinoştri a fost o cultură a spaimei. Iubirea vine mai târ-ziu, izbăvitor şi corectiv, ceea ce duce şi la concluzia căea se poate învăţa, poate fi dobândită prin aculturaţie,în timp ce spaima sau teroarea sunt atitudini primare,care ţin de fondul obscur, regresiv al fiinţei noastre, pecare nu îl putem controla. Iubirea o căutăm, mergem înîntâmpinarea ei, la fel cum facem cu întregul, cu sinte-za sau cu armonia; dimpotrivă, spaima „vine peste noi”,„ne cotropeşte” şi ne striveşte, ne chirceşte şi ne anean-tizează, ceea ce duce la concluzia că în raporturile exis-tenţiale pe care le stabilim cu spaima, ea se dovedeştea fi întotdeauna mai puternică decât noi, mai imprevi-zibilă şi mai copleşitoare. Există, altfel spus, o măreţiemetafizică a spaimei şi a fricii, tot aşa cum simpla lorintuiţie – sau decantare existenţială – ne duce în preaj-ma inexprimabilului, a incomensurabilului şi a celuicare nu poate fi înţeles. Spaima este Das ganz Andere,cum ar spune Rudolf Otto definind această antropologiea supraumanului incomprehensibil, a ceva ce nu fiin-ţează decât dincolo de om, deasupra omului, pregătitsă-l distrugă pe om, să-i semnaleze micimea şi nimicni-cia. Spaima ţine de o antropologie victimară: în afara ei,e greu de înţeles şi infinit mai dificil de trăit sau expe-rimentat.

Spaima generează cultură în două direcţii, radi-cal îndepărtate una de cealaltă, divergente, opozitive.Prima dintre ele vizează regresia, recuperarea „barba-rului” sau fascinaţia pentru iraţional şi distrugere desine, care apare în textele de psihanaliză. Individuaţiaeste, ca definiţie şi expectanţă, anti-terifiantă prinexcelenţă, însă, în termenii mai vechi ai luiSchopenhauer, ea presupune ruptura cuiva de energiainformă pe care o reprezintă universul, ceea ce e destulde greu de menţinut o vreme mai indelungată, fascina-ţia pentru iraţional, pentru dezindividualizare şi pen-tru visceral intrând în joc ca mecanism de compensareşi de regăsire a unei „totalităţi amorfe” din care indivi-dul ne desprinde.

Chinezul Ling, care scrie unul dintre cele douăseturi de scrisori din Ispita Occidentului a lui AndréMalraux, spune că Europa este o cultură construită pespaime şi frici bine definite: spaima de a nu-ţi pierdeindividualitatea şi de a nu te „robotiza”, spaima denatură (lupul şi licantrofobia au o tradiţie spectaculoa-să pe continent), spaima de trup, de ispite, instincte şide Diavol, spaima de a nu învinge timpul după moartesau de a nu intra în memorie pentru a te prelungi îneternitate etc. Într-o carte ştiinţifică superbă dedicatămotivului Meduzei în arta plastică europeană, JeanClair a demonstrat că recurenţa simbolului ascundemai degrabă fascinaţie decât oroare sau voinţă de dis-tanţare: absorbiţi de golul visceral, fascinant pe care-lreprezintă Meduza, artiştii plastici europeni recurg laimaginile ei mai puţin din dorinţa de a raţionaliza (par-ţial falocratic) o teamă de aneantizare, ci mai degrabăca un substitut al extazului negru, terifiant, care atra-ge, a cărui istorie este, şi ea, foarte veche în istoriaeuropeană, indicând faptul că oamenii au fost magneti-zaţi nu numai de figurile luminoase ale calmului şiarmoniei (v. Liniştiţi şi ocrotiţi, de Jean Delumeau, tra-dusă şi la noi), ci, cu precădere, de cele întunecate, deterifianţa nepătrunsului, în care au excelat cel puţinEvul Mediu şi Romantismul, dacă lăsăm la o parte tra-diţia ocultă a hermetismului şi a ştiinţelor abisale.

A doua direcţie pe care o aminteam este cea aîndepărtării de terifianţă, cultura „civilizării” şi a refle-xului de apărare raţionalizantă, pe care o putem înţele-ge foarte bine pornind de la textele lui Michel Foucaultşi din Procesul civilizării al lui Norbert Elias.Paradigma civilizaţională europeană – spun ei – careînseamnă transparenţă, civilitate, raţiune şi morală, ocultură a discursului societal şi tot ce ţine de persona,adică de exigenţa educării unui om socialmente accep-tabil, plăcut de către toţi şi neurât de către nimeni, s-aarticulat pe repudierea laturilor „de umbră” ale culturiişi civilizaţiei continentului, care se întind pe un spectrusemantic foarte larg, de la – să spunem – marginaliza-rea şi excomunicarea anormalului, a nebuniei sau abolii şi a anomaliilor sexuale, la reprimarea retoricii decauţionare a acestora, consecinţa fiind un homo euro-paeus cuminte şi binecrescut, obsedat de armonie şi delaturile solare ale fiinţei, dincolo de care se întinde unţinut pustiu şi terifiant, locuit de animale vorace şi demonştri (unul dintre aceştia fiind omul însuşi, în stareasa frustă şi de nefinisare), care trebuie înfrânt, supusprin raţionalizare, disciplinat prin rigoare, prin progra-me educative precise şi prin dialectică. Prima consecin-

ţă a fenomenului – spun specialiştii – este conturareaomului european ca om agonal: ca un om care luptămereu şi la tot pasul împotriva a ceva, fie că e vorba deiraţionalul terifiant care-l înconjoară, sau de terifiantullăuntric, interior, care-l hărţuieşte şi îl nelinişteşte. Adoua consecinţă e insularizarea: Europa educată, rafi-nată, concepută ca o mare „insulă” de sociabilitate ilus-tră şi de civilizaţie, opusă – spune Jacques le Goff înstudiile sale dedicate medievismului – „pădurii” negre,întunecate din jur, „barbarilor” în întrecere cu careeuropenii îşi afirmă la tot pasul superioritatea, sau – dece nu? – Diavolului, una dintre cele mai redutabilefiguri ale terifianţei din registrul imaginarului discipli-nar european.

În ambele cazuri, însă, ne aflăm în esenţă în faţaunuia şi aceluiaşi mecanism identitar: definirea omuluieuropean în opoziţie cu spaima, cu terifianţa care-lînconjoară, sau cu iraţionalul care-l încearcă din inte-rior, ceea ce duce la o concluzie pe care n-o putem, înmomentul de faţă, decât prelimina: aşa cum s-a întâm-plat de multe ori în triumfala sa carieră multiseculară,omul european a fost pus în situaţia de a reînvăţa refle-xe demult estompate, pentru că – arată Eli Sagan –supravieţuirea omului occidental a fost pusă serios laîncercare de spectrul supracivilizării sale: acela de adeveni un om prea rafinat, prea slăbit de bucuriilecomode pe care civilizaţia i le arunca în poală – altfelspus: prea vulnerabil, dar nu din slăbiciune, ci dintr-unexces de finisare (ecuaţie nu numai paradoxală, ci şifoarte plăcută metodologic, să recunoaştem...). În con-secinţă, spune Sagan, fiecare epocă de cultură şi-a „pusla păstrare” un sănătos rezervor de energie frustă, de„barbarie” şi de biologie pură, darwiniană, „culturaspaimei” făcând parte din această cămăruţă culturalăde substrat, unde mai găsim instinctele sau primitivis-mul, asocialul şi abisalitatea, „domenii” pe careKierkegaard şi Nietzsche le vor resemantiza energeticşi dionisiac, ele intrând ulterior, prin antifrază, în recu-zita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pen-tru a se exprima prin „ţipătul” lui Munch, angoasa luiKafka, teama de a fi „aruncat în lume” a existenţialişti-lor sau absurdul lui Camus.

Dincolo de aceste expresii – să spunem, esenţiali-zante – ale primitivismului angoasant, originar,Occidentul a mai trăit una, care i-a traversat evoluţiade la un capăt la celălalt: e vorba de „teroarea istoriei”,aşa cum o numea Mircea Eliade, izvorâtă din conştiin-ţa că omul este pentru totdeauna „închis în timp”,„aruncat în lume” spre un prezent nesigur şi spre unviitor neprecizat, preţul acestei rătăciri „damnate” fiindacela al îndepărtării sale de un timp originar, plenitu-dinar şi suprasaturat de sacralitate.

Dusă pe pământ de îngeri răuvoitori, Sophiagnosticilor se chirceşte dureros într-un strigăt de spai-mă, menit să consemneze îndepărtarea ei de Creator,adică fixarea ei în intervalul de anxietate insurmonta-bilă pe care îl reprezintă creaturalul. Aici, răul şi spai-ma se suprapun: oamenii sunt răi fiindcă s-au îndepăr-tat de Creator, ceea ce înseamnă că a trăi nu înseamnăaltceva decât a trăi în spaimă. Iată o sintagmă pe careLuther o va reafirma, mutând-o din spaţiul cosmologieiîn cel al predestinării. În accepţiune lutherană, muncaşi credinţa – sinonime până la un punct – reprezintă unantidot la spaimă: cât timp munceşti, dai la o partespaima care te striveşte, o supui unui regim existenţialcorectiv, o raţionalizezi.

Pentru linia protestantă a culturii europene – olinie, cu precădere, anxioasă, construită pe terifianţă –oprirea din lucru, sau contemplaţia – şi surata ei, trân-dăveala – reprezintă, în dezacord cu ceea ce gândeau şitrăiau romanii, o potenţialitate a terifiantului care nueste, de la sine înţeles, recomandabilă. Dar ea indică şifaptul că orice artist – adică om al contemplaţiei şi al„inutilităţilor” nelucrative – este, în mod potenţial, un„chip al spaimei”, motiv pentru care i s-a adăugat un„adjuvant” în persoana, la fel de înspăimântătoare, aDiavolului. Coabitarea a traversat, apoi, glorios, secole-le, cu sincope mai mici sau mari, dar la fel de redutabil,de stereotipizant, debordând în „dreptul” artistului de afi genial, adică altfel decât omul de rând, de a fi barbar,asocial, automutilant (ca Van Gogh) sau nevrotic şi sui-cidar: de a strânge mănunchi, din mai multe direcţii,toate firele divergente ale anormalului şi terifiantuluieuropean, devenite măsură a genialităţii în romantism,orgoliu şi sfidare mai târziu etc.

Artistul ca administrator al spaimei? Poate nică-ieri nu se vede mai bine această (i)responsabilitatecreatoare decât în lugubrul pariu intelectual – sublim,dealtminteri... – pe care l-a reprezentat romanul goticenglez, care l-a creat, între alţii, pe Frankenstein ca pe

Individuaţia este, ca definiţie şiexpectanţă, anti-terifiantă prin

excelenţă, însă, în termenii mai vechiai lui Schopenhauer, ea presupune

ruptura cuiva de energia informă pecare o reprezintă universul, ceea ce edestul de greu de menţinut o vrememai indelungată, fascinaţia pentru

iraţional, pentru dezindividualizare şipentru visceral intrând în joc camecanism de compensare şi de

regăsire a unei „totalităţi amorfe” dincare individul ne desprinde.

ŞTEFAN BORBÉLY

Page 20: Anul Contemporanul 130 UUN

„un nou Prometeu” (Mary Shelley, 1818). Numărulmare de femei care au participat la „joc” (Eliza Parsons,Eleanor Sleath, Regina Maria Roche, Mary Shelley etc.)indică faptul că „deimografia” lui Cătălin Ghiţă funcţio-nează, aici în ambele sale valenţe – masculină, respec-tiv graţioasă – voinţa romancierelor de a crea protago-nişti fascinanţi, terifianţi – pe care societatea englezăcuminte îi genera mai rar – fiind, în sine, mai multdecât psihanalizabilă.

Numeroşi exegeţi au remarcat spectaculosul feno-men de restructurare socială simbolică pe care l-areprezentat romanul gotic englez, prin mutarea acţiu-nii într-o geografie iraţională, marginală, asocială, ca şicum societatea n-ar mai fi în stare să producă anticorpila atrocităţile care o înconjoară. Sugestia, pe careaceastă inversare paradoxală o producea, este că socie-tatea generează, genetic şi genealogic, debilitate iner-ţială, devitalizată, pe când marginalitatea naşte fiinţeanormale foarte vii, capabile să domine, să învingă şi săsubziste. Mai târziu, ideea se va întâlni, foarte firesc, cugustul romantismului pentru caractere tarate, diformecorporal şi înspăimântătoare (dar foarte vii şi cataliti-ce), pentru a cristaliza ideea – foarte gustată până înContracultura anilor ‘60 – că energiile de supravieţuireale organismului social subzistă doar la marginea lui,în gesturi fruste şi sintaxe nedisciplinate, adică „sălba-tice”: aşa cum numai Rousseau avusese curajul s-ospună în secolul tare al „luminilor” şi al raţionalităţiiuniversale, oripilând multă lume cuminte şi încântând,în schimb, câtimea minoră, dar preţioasă a ei.

Specialist în secolul al XVIII-lea, ca autor al uneiexcelente cărţi dedicate lui William Blake în 2008, vizi-tator avizat al Japoniei, căreia i-a dedicat o lucrarememorabilă, Cătălin Ghiţă porneşte în analiza „deimo-grafiei” tot de la secolul luminilor, dând credit de întâ-ietate terifiantului prezent în romanul gotic, detaliucare mi-a relevat faptul – de a cărui legitimitate nu măîndoiesc – că dialogul intelectual pe care ea îl prilejuieş-te trebuie să incite la un schimb de idei din care abor-darea critică nu este câtuşi de puţin exclusă. De altfel,ca să fim întrutotul sinceri, Cătălin Ghiţă nu are nevo-ie de sprijin pentru a ieşi în lume: autor consacrat, foar-te suplu şi subtil, excelent catalizator de idei şi de per-spective novatoare, el se caracterizează, mai presus detoate, printr-o nelinişte intelectuală specifică, de foartebună calitate, prin intermediul căreia nu îi oferă citito-rului certitudini pedant bătute în cuie, ci dileme: pla-nuri de lucru care pun mintea în mişcare, o incită, oprovoacă. Deimografia este, sub acest aspect, un remar-cabil volum catalitic: porneşte de la o temă mare, des-pre care în exegeza românească a început să se vorbeas-că abia după Revoluţia din decembrie 1989, şi se înca-drează în seria istoriilor literare alternative, din cate-goria acelora care fac joncţiunea dintre literatură şiistoria ideilor sau a mentalităţilor, ca un plan comple-mentar – nu de contrast – faţă de obişnuinţa de a recep-ta textul doar ca pe un exponent al excelenţei estetice şial „canonului” axiologic. În ultima vreme, a început săse vorbească şi la noi de necesitatea metodologiiloralternative, integratoare: s-a lansat proiectul unei„istorii politice a literaturii române”, Radu Cernătescua publicat, în 2010, o istorie „luciferică” a literaturiiromâne, inventariind – adeseori partizanal şi suprain-terpretativ – faţeta „de umbră”, ezoterică a scriitorilorautohtoni şi s-au editat, în traducere, câteva istoriialternative, dintre care memorabilă este una dedicatăbolilor; momentul este, aşadar, favorabil pentru alteperspective, cât mai diverse, din care una centrată pe„spaimă” nu are de ce să lipsească, cu atât mai mult cucât, referenţial cel puţin, sintetizarea ei este de un inte-res covârşitor.

Cătălin Ghiţă recurge la ea în chip restrictiv, ceeace-i direcţionează discursul, neîngăduindu-i să se lăbăr-ţeze asemenea lui Tiamat din Enuma elish – una dintremarile figuri ale spaimei pe care le cunoaşte mitologiauniversală. Adică, se opreşte asupra prozei româneşti,prin exemple eşantionate, nu trece în domeniul maivast al psihologiei colective sau al conştiinţei de neam(în economia căreia spaima de turci joacă un rol deter-minant) şi, mai ales, îşi propune, decis şi tranşant, sădepolitizeze tema, despărţind-o de orice conotaţie cir-cumstanţială, istoricizantă.

Aşa cum se ştie, „teroarea istoriei” a fost emble-matică pentru modul de gândire al lui Mircea Eliade,fiind extrapolată de el în direcţia puterii izbăvitoare,energetizante, a mitului. Pentru alţii, refugiul l-areprezentat ontologismul, funcţionarea mentaluluicolectiv românesc pe două paliere – cel al istoriei, alfenomenului factual, şi cel al „fiinţei”, al „profunzimii”neatinse de timp – fiind o realitate valorificată atâtpolitic, cât şi filosofic. Isihasmul ortodox, modeleleatemporale ale religiozităţii răsăritene favorizează, şi

ele, acest complex al „fricii de timp” şial suspiciunii faţă de istorie şi faţă de„întâmplările” ei angoasante, demora-lizante.

Citind cărţi identitare foarteserioase, descoperi că au fost puţinemomente în istoria românilor în careaceştia să nu se fi temut de ceva:teama de turci traversează mai multesecole şi câteva cărţi foarte profunde;apoi vin, pe rând, teama de ruşi, demaghiari, de socialism şi comunism,şi-n cele din urmă teama de aneantiza-re „fiinţială” prin aderarea la UniuneaEuropeană, ceea ce duce la concluziacă teama de istorie şi de vicisitudinileei imprevizibile a fost, dintotdeauna, omarcă exponenţială a identitaruluinaţional, compensată prin mitizareaculturii populare, a folclorului, a „fiin-ţei” profunde a neamului şi a cumsecă-deniei retractile – toate indicii ale fugiidin timp, ca reacţie colectivă la „teroa-rea” pe care ne-o impune istoria.Statistici scrupuloase arată că nicioda-tă în milenara lor istorie, mânăstirileortodoxe de la noi – cu precădere celedin Moldova – n-au înregistrat atâteacereri de călugărire ca în perioada dedupă decembrie ‘89. Spaima de timp,frica de necunoscut se conjugă, aici, cufragilitatea în faţa istoriei şi a provocă-rii impuse de tot ceea ce este nou, oanaliză exegetică a acestei sintaxecomportamentale, înscrisă în codulliteraturii în ansamblu – şi al prozei înspecial –, fiind cât se poate de oportu-nă.

Toate epocile de decadenţă aleculturii europene au dezvoltat pasiuni exuberante pen-tru frică, estetizarea spaimei nefiind niciodată maiputernică decât în momentele în care siguranţa de sinea culturii europene s-a clătinat îngrijorător, dând laiveală crevase adânci, incertitudini zguduitoare, anxie-tate şi abisalitate. De aceea, pasionat al romanuluigotic englez fiind eu însumi, aş muta capul de pod alterifianţei culturale europene spre romanul antichităţiigreceşti târzii, în care sincretismele foarte sofisticatelaborate – din Etiopicele, de pildă – creează un imagi-nar al spaimei pe care numai Evul Mediu de mai târziuavea să-l egaleze. Spaima de om a constituit principalafrică a decadenţei antice; în Evul Mediu, accentul semută pe Diavol sau pe terifianţa extraumană – silvati-că, de pildă, sau aparţinând unei geografii fantasmati-ce ameninţătoare – semn că, pentru omul medieval,spre deosebire de cel al antichităţii decadente, alexan-drine, înspăimântătoare devine în primul rând lumea,pe care omul încetează s-o mai înţeleagă. Ocultismuliniţial sau fantasticul de mai târziu reprezintă raţiona-lizarea acestei spaime de necunoscut: în locul lumiiînspăimântătoare – sugerează Baltruišaitis – oameni-lor li se oferă un cod cultural al necunoscutului şi alincomprehensibilului din jur, adică o surmontare a teri-fiantului prin „canonizare”.

Sub acest aspect, triada analitică pe care o suge-rează Cătălin Ghiţă în Deimografia e perfect îndreptă-ţită: distingem – spune autorul, pentru a-şi ilustra ulte-rior tabelul cu exemple adecvat alese – între o teroarenaturală, una „de frontieră” (în care neverosimilul şiinexplicabilul supranatural se amestecă) şi una emina-mente supranaturală, ceea ce reprezintă, pentru meto-dologia volumului, un program de esenţializare selecti-vă, fiindcă, personal, i-aş mai fi adăugat cel puţin teroa-rea religioasă (metafizică) şi teroarea politică, deşiacest din urmă conţinut a fost supralicitat abuziv înexegeza de după 1989 dedicată comunismului şi lagăre-lor din „Gulag”, ceea ce explică, probabil, şi reticenţaautorului, subsumată – cum spuneam – dorinţei de a-şidepolitiza subiectul. Procedând însă în acest fel, spaimairadiată de către Principele lui Machiavelli ar ieşi dinschemă, şi odată cu ea o bună parte a culturii europene,pentru care frica reprezintă, mai presus de toate, unreflex al comportamentului politic. Domnitorii de neamai Ţărilor Române sau fanarioţii n-au scăpat, nici ei, deaceastă spaimă sangvinară, asimilabilă angoasei con-spiraţionale; mai târziu, cultura europeană a secoluluial XIX-lea va acredita prin excelenţă un cod al conspi-raţiilor şi al cabalelor oculte – foarte bine analizat lanoi de către Constantina Raveca Buleu – frica de evreisau de masonerie intrând şi ele în mod firesc în ecuaţie,între multe altele, prodigios decantate literar şi artistic.

Cătălin Ghiţă evită domeniul complex al friciipolitice, selecţia literară pecare o propune – în modevident: doar o eşantionare– fiind previzibilă pe alo-curi (O făclie de Paşte,Moara lui Călifar, Aranka...,Domnişoara Christina) şirevelator-recuperatorie înaltele, „frica organică defrig” din Frigul lui Gib I.Mihăescu sau anxietateathanatică din Îmbrăţişareamortului, de AlexandruPhilippide fiind planuri delucru surprinzătoare, scoa-se din raftul secund al inte-resului public şi mutate încel dintâi. Mi-am amintit,

parcurgând cartea, că, în urmă cu aproape două dece-nii, Ion Vartic a scris un excelent eseu despre spaimadin Inspecţiunea lui I. L. Caragiale. În cartea luiCătălin Ghiţă, opţiunea finală pentru Orbitorul luiMircea Cărtărescu e plauzibilă mai mult sub aspectaxiologic şi empatic decât tematic, însă rămâne în sus-pensie marele écart în timp între Mircea Eliade şi auto-rul Nostalgiei, când – sugerează construcţia volumuluişi, într-o jumătate de frază, autorul însuşi – seceta cul-turală a fost atât de profundă, încât a afectat şi sintaxaliterară a spaimei, răpusă, alături de alte victime, deghilotina nemiloasă a cenzurii.

Or, nu este aşa: o rapidă răsfoire a câtorva roma-ne româneşti din perioada 1965-75 (pentru a nu mergemai departe...) indică faptul că tema a continuat săînflorească şi în ceauşism, estompată fiind – aşa cumera de aşteptat – de agonia romanului existenţialist şide canonizarea compensativă a romanului social şi deatitudine. Astfel, romanul Doamna străină, apariţieciudată, al lui Laurenţiu Fulga (1968) reia tema înge-mănării dintre sexual şi thanatic în timpul războiului,„femeia în roşu” a cărei legendă circulă prin tranşeestârnind obsesii amestecate cu anxietate. În Strigoiul(1969), Ion Agârbiceanu îşi instalează personajele înmitul culpei şi al sângelui degenerat, naturalismul dis-cret al romanului venind, pe de o parte, din LiviuRebreanu, şi pe de alta, direct din zolism, fatalitateaancestrală strivind oamenii cu puterea fricii pe care oiradiază blestemul.

Multe romane valorifică modelul spaţiului teri-fiant insular, de genul celui la care şi Camus recurge înCiuma: o comunitate închisă, separată de restul lumii,în interiorul căreia se iveşte un focar de anxietate, stâr-nit de molimă sau de un eveniment/personaj destructiv.Sub aspect experimental, cea mai interesantă dintreromanele româneşti de acest tip din vremea respectivăe Terra-Orr, de Leonida Neamţu (1969), în care (v. şialiteraţia din titlu!) o fantomă tulbură, pe model gotic,liniştea aparentă a unui spaţiu închis, teratologiaumană abisală, laolaltă cu spaima, găsindu-se şi în Viaşi rodul al lui V. Monda (1971). Cortegiul lui Viorel Ştir-bu (1969) e un roman pe alocuri greoi, stufos, dar teroa-rea întreţinută de un nebun cu acte-n regulă într-unpaşnic oraş de provincie rivalizează doar cu distopia luiA.E. Baconsky din Biserica Neagră. În perioada chirur-giilor radicale intruzive, iată că avem şi exemple deteroare anatomică: în Trei ceasuri în iad, de LeonidaPlămădeală, un pacient suferă un transplant de creier,cu consecinţele de rigoare, parţial decantate în terifian-ţă. Şi, pentru a încheia această înşiruire fatalmentelacunară, care invită la completări, să nu uităm Racullui Ivasiuc: roman al fricii şi al terorii, dinadins con-struit în aşa fel, încât să sugereze o parabolă totalitară.

Ceea ce vreau să sugerez prin intermediul acestortitluri alese la întâmplare este că, citind cartea luiCătălin Ghiţă, „ţi se porneşte mintea”. Subiect excelent,demonstraţii fine, extensive, racorduri comparatisticefoarte bine lucrate: avem în faţă o sinteză autohtonă depionierat, cu care se poate dialoga, care incită, farmecăşi – sunt convins – invită la... imitaţii, ceea ce nu facedecât să-i sublinieze de pe acum vivacitatea, fervoareacatalitică şi unicitatea. După două cărţi foarte bune decritică literară, după un studiu doct dedicat lui Blake şiun eseu la patru mâini scris despre un stagiu de cerce-tare în Japonia, Cătălin Ghiţă este omul care aducespaima în exegeza românească. Mă întreb şi-acum deunde şi cum de i-a venit ideea: trebuie să ai instinctprofund, de critic autentic şi original, ca s-o poţi asimi-la şi s-o transformi în ofertă intelectuală, ceea ceCătălin Ghiţă a şi făcut superlativ, cu un volum care vadeveni, din chiar clipa ieşirii sale în lume, unul de refe-rinţă. �

20

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

■ ex libris ■ Editura ContemporanulArdian-Christian KUCIUKExRoman de dragoste & conspiraţieColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Povestea uluitoare a unui gropar balcanic, un individ ce are parte de un miracolmai puţin reperat de literatură sau de presă. Viaţa lui se schimbă după un visobişnuit, un craniu şi o prietenie oferită de doi tineri care luptă, fiecare în felulsău, cu imprevizibilul existenţei. Inedit nu doar prin limbaj şi umor, ci şi printr-oviziune blândă asupra chinurilor cotidiene şi asupra acelui străvechi „război” —vizibil, dur sau subteran — dus dintre generaţii şi nu numai, acest roman de dra-goste & conspiraţie dezvăluie câteva realităţi ocultate sub schimburile straniiconvenite între generaţii de oameni care, din punct de vedere al mentalităţii şi al

simţirii, se exclud reciproc. Schimburile de acest gen ascund, în esenţă, un joc, sau, mai bine zis: jocul,pe care Omul l-a neglijat, până nu mai ştie să (se) joace decât cu propria-i soartă, dar şi singura şansăa speciei de a supravieţui.

Page 21: Anul Contemporanul 130 UUN

Alice Voinescu începe jurnalul la 44 deani, vârsta maturităţii şi, consecventă,duce însemnările intime până în pra-gul morţii. Un interval de 32 de ani,

elocvent pentru importanţa pe care autoarea o acor-dă acestui tip de scriitură, cu toate că nu se aratăinteresată de aspectele teoretice şi specificul genuluibiograficului. Personalitate activă şi apreciată, custudii solide, limbi străine învăţate din copilărie şiaprofundate în perioada studenţiei, doctor în filoso-fie, profesor de estetică, cu studii de literatură,numeroase traduceri şi conferinţe la radio, AliceVoinescu este una dintre figurile însemnate ale spa-ţiului cultural românesc în perioada interbelică.Deşi pregătirea profesională o recomandă pentru ocarieră strălucită, tânăra aspiră la împlinire şi înplan familial, ceea ce o determină să nesocoteascăsfaturile părinţilor şi să se căsătorească cu avocatulStello, bărbat superficial, iubitor de distracţii ieftine.În 1929, impulsionată de Roger Martin du Gard,hotărăşte să ţină un jurnal. Punctul de plecare alînsemnărilor are la bază o influenţă externă, imbol-dul scriitorului francez, iar limpezirea, cristalizareaideii are loc treptat: „(...) voi scrie de azi jurnalul, voiscrie tot ce trăiesc intim, tot reziduul spiritual ce-milasă viaţa şi – fiindcă niciodată nu am făcut nimicfără dragoste, nimic cu folos zic – ştiam că şi aceastăhotărâre nu o voi putea realiza consecvent decâtdedicând-o cuiva”. Cele câteva rânduri trasează încăde la început unele coordonate ale demersului crea-tor: cea care se confesează aspiră la o consemnarecare să reflecte sfera intimităţii, doreşte prin urma-re ca această compoziţie să fie o oglindă a naturiiinterioare, aspectele cotidiene neintrând deocamda-tă în planurile sale, şi stabileşte ca primă condiţie a

consecvenţei întreprinderii sale dragostea, senti-ment care o animă în toate acţiunile şi cu care îlînconjoară pe destinatarul către care se îndreaptăconfesiunea. Acesta este fixat în persoana Maricicăi,fiica surorii, dar diarista nu limitează accesul lascriere. Aspiraţia ei este de a creiona prin însemnă-rile făcute o imagine fidelă a sinelui şi, orgolioasă,afirmă că experienţa sa ar putea fi un model demnde urmat de persoanele aflate în momente de cumpă-nă ale vieţii. O notaţie care obligă la o anumită con-duită, la o ţinută ce poate rigidiza confesiunea şi carenaşte semne de întrebare asupra sincerităţii. Clauzaclandestinităţii, atât de iubită de cei ce ţin jurnaleste eludată din prima însemnare, unde apar nume-le potenţialilor lectori, dar diarista aşează ca piedicăîn calea receptării momentul aducerii la lumină ascrierii, şi anume după moarte. Accesul postum aravea două motive, jurnalul urmează să fie ţinut pânăla sfârşitul vieţii, şi se doreşte a fi cât mai sincer cuputinţă, cât mai autentic, scriitoarea fiind conştien-tă că un ochi intruziv ar condamna-o la vigilenţă.Ameninţarea ar veni de la Stello, soţul bănuitor şiimprevizibil („Câteva zile au trecut fără să pot săscriu gândurile mele; este stupid că trebuie săascund acest caiet – nu pot conta pe discreţia luiStello, deşi sunt zile în care ar putea da şi asta”, 19octombrie 1929), dar care, printr-o turnură imprevi-zibilă, în momentul trecerii în nefiinţă, primeşte unnou statut. Cel a cărui indiscreţie era simţită ca oameninţare se transformă în destinatar, iar opticanoului rol îmblânzeşte gândurile şi schimbă total-mente discursul diaristei. Referirile la Stello ocupăun loc generos în jurnal şi fac din acesta al doileapersonaj principal al cărţii. Pentru fidela Alice, eleste înainte de toate călăul, piatra de încercare, cru-cea vieţii, un soţ exploatator, crud, care pretindefoloase materiale de la soţie şi se dovedeşte indife-rent faţă de suferinţele ei, fizice şi sufleteşti.Dezamăgirea este amplificată de o laşitate care îlîmpinge necontenit la o disculpare prin acuze, prinviolenţă. Diarista recunoaşte ruşinea pe care o simtepentru dezordinea în care Stello trăieşte, pentruanumite gesturi vulgare făcute în societate, pentru oexistenţă guvernată de vicii şi mărturiseşte că arputea accepta şi despărţirea cu condiţia de a-l vedeatrăind curat. Inflexibilitatea se domoleşte uneori, iarsoţia vede propriile minusuri şi vorbeşte despre ovină reciprocă: „Ce viaţă frumoasă puteam duceamândoi dacă nu ne chinuiam reciproc! El, pe mine,cu nedreptatea şi gelozia lui şi mai ales cu veşniceleabateri! Eu, pe el, cu rigiditatea principiilor şi nevo-ia de argumentare!” Răbdarea o ajută să spere la ocorijare a comportamentului şi să încerce diversetactici pentru îndreptarea nestatornicului. Înduioşa-tă, vede uneori în Stello un copil mare şi îl înconjoa-ră adesea cu sentimente materne. Multe însemnăridenunţă durerea de a fi fost exclusă din clipe însem-nate ale vieţii celui iubit, dezamăgirea de a fi încer-cat adesea sentimentul neputinţei de a-l mulţumi, dea-i putea umple viaţa. Liber, egoist, anarhic, con-trastant, Stello este uneori simţit ca persoana com-pletamente opusă sieşi de statornica Alice. Cel careiese şi uită să se mai întoarcă are şi accese de gelo-zie, şi diarista vorbeşte voalat despre ruptura relaţii-lor cu un anume Mişu, o relaţie care a consumat-oprin lupta de a nu ceda ispitei, de a-şi păstra morali-tatea: „Tulburarea prin care am trecut şi pentru careîi sunt profund recunoscătoare m-a educat mult: m-aînvăţat să mă cunosc, să mă stăpânesc, să mă învingşi să mă liberez. Dacă aş avea curajul să vorbescodată, cu inima deschisă, cu el, i-aş mulţumi pentrutot ce am suferit fiindcă m-a dezrobit de tot”.

Moartea timpurie a soţului antrenează însămodificări esenţiale, iar jurnalul se transformăîntr-o corespondenţă cu cel pierdut. Despărţirea,trăită dramatic, dă naştere unui bocet cu accentemistice: „Doamne! Tu ştii, şi numai Tu, de ce m-aidespărţit de Stello, de Stello meu drag, iubit şi cârâitde mine de întotdeauna. Stello, drag, îţi privesc foto-grafia – cu atât am rămas din fiinţa ta sensibilă.Dragul meu, iartă-mă pentru tot ce ţi-am spus însupărare, pentru încăpăţânarea unei false purităţicare crea orgoliu drăcesc şi pe care acum îl ispăşescdin setea de tine. Te aveam şi mi te beam, acum morde setea ta şi ştiu că, până la moartea mea, până laîntâlnirea de dincolo, trebuie să rabd de tine, să mise usuce buzele de dorul buzelor tale moi, parfuma-te, calde, pline de sufletul tău de o minunată poezie,de copilărie!” (10 octombrie 1940) Sintagme precum„eşti în mine înfipt pentru vecie”, „te-aş purta în bra-ţele sufletului tot timpul” vorbesc despre o comuniu-ne trăită cu intensitate mistică, un devotament total.

Protagonista descoperă acum un soţ a cărui viaţăinterioară ar fi fost îmbogăţită de spontaneitate şiautenticitate, în timp ce ea s-ar fi făcut vinovată dedistanţare, s-ar fi dovedit o raţională, locuind la „eta-jul superior”. Atitudinea diaristei se dovedeşte exem-plificatoare pentru consideraţiile pe care Simone deBeauvoir le face cu privire la atitudinea femeii îndră-gostite, iluzionate şi dezamăgite: „Dacă el o iubeştemai puţin decât ar dori ea, dacă nu reuşeşte să-labsoarbă, să-l facă fericit, să-i fie de ajuns, tot narci-sismul ei se converteşte în dezgust, în umilire, în urăde sine, care o incită la autodepăşire. În timpul uneicrize mai mult sau mai puţin lungi, uneori pe dura-ta întregii sale vieţi, se va face victimă voluntară, seva îndârji să-i facă rău acelui eu care n-a ştiut să-imulţumească iubitul.”1 În această direcţie ar mergecredinţa scriitoarei conform căreia şi-ar fi atras sin-gură neplăceri şi suferinţe din inclinaţia către singu-rătate, ce a ajuns în timp sa funcţioneze ca un bles-tem. Observând că femeile sunt adesea decepţionatede mediocritatea celui pe care îl proslăveau, scriitoa-rea franceză face constatări surprinzătoare: „Cultulpe care i-l închină (celui iubit, n. r) este uneori maisatisfăcut de absenţa decât de prezenţa bărbatului;după cum am văzut, există femei care se consacrăunor eroi morţi sau inaccesibili [...]”2

Autoarea conştientizează rareori dimensiunilehiperbolice pe care le ia fiinţa soţului defunct înimaginaţia ei: „Eşti cel de altădată, fără păcatelecare izvorau din trup, eşti tu fiinţa duhului tău, ceacare era de calitate. Poate s-ar putea spune că acumte văd cum te doream să fii şi, cum nu eşti prezent casă-mi contrazici imaginea ideală, mă mulţumesc cu oficţiune pe care o fabric în toate amănuntele.” ( 27august 1941). Stello este acum confidentul chematnecontenit, şi diarista reia în imaginaţie gesturilecotidiene ale celui trecut în nefiinţă, purtând uneoridialoguri monologate cu acesta: „E vânt mare afară.Ar fi de o mare tristeţe acest ceas dacă nu aş simţi căeşti cu mine. Uite, intri pe uşă cu pălăria puţin peceafă, paltonul deschis, cu mutra obosită. Priveştispre mine mucalit şi râzi. Umbli cu lucrurile de petoaletă, depui ceasul, îţi faci cărarea, acum te dez-braci, pui haina pe scaun, iar surâzi şi îmi spui:Moţule, tu eşti o fată deşteaptă, tu vezi şi ce nu văd

alţii! Tragi de haz o mică înjurătură, scoţi cravata şifularul, vesta, te văd cum scoţi butonul de la spate!Acum potriveşti perina la fereastră ca să nu tragă.Eşti în cămaşă, te rogi, treci dincolo. Puiul meu dragşi dulce! De ce te aşezi pe canapeaua de piele cu mâi-nile pe frunte? Hai, lasă regretele, viaţa ta a fostfolositoare altora, ţie însă nu.” După moartea soţu-lui, scriitoarea îşi înfrânează impulsurile de cochetă-rie şi continuă să creadă că asumarea suferinţei afost justificată de iubirea ce o nutrea. Din tovarăşulde viaţă ponegrit, Stello primeşte acum roluri esen-ţiale, precum cel de compagnon veşnic prezent sausursă de inspiraţie. Unele dintre atribuţiile cu careeste investit după moarte sunt solemne căci, atuncicând se simte încolţită de spaima neantului, scriitoa-rea îi cere sistematic ajutor pentru trecerea praguluidintre lumi. Legătura de dincolo de moarte, simţităde protagonistă ca fiind de sorginte divină, îl deter-mina pe Eugen Simion să vadă în soţul dispărut „unveritabil mire mistic”3: „Ne-am cununat în ziuaînmormântării şi pentru dincolo. Acum suntem unvechi menaj, tu acolo, eu aici şi împreunaţi pe o axăimuabilă”. (8 octombrie 1950). Atitudinea protago-nistei după trecerea în nefiinţă a soţului necredin-

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Oana SaftaAlice Voinescu şi nemiloasele autoscopii

■ noutăţi editorialeGrigore IliseiLa gurile AfriciiEditura Ideea Europeană, 2010

„În largul său în descrieri, cu o pană(un penel) dedată zugrăvirii meta-forice, într-o cromatică proaspătă,Grigore Ilisei este şi un narativ, cuapetit pentru istorii din care izvorăşte o«lecţie tulburătoare» (îl interesează şiistoria, fiindcă, de bună seamă, «istoriaeste o comoară»). E o aplecare ce nupoate decât să stimuleze reflexivitateaînsemnărilor.” (Florin Faifer)

„Şoldul cel mic al Africii, pistoletul, cum mi se înfăţişează Tunisiacând privesc paniglobul, este parcă o deltă a continentului, prinale cărei braţe şi guri intri într-o lume fastuoasă, fabuloasă, fasci-nantă, frisonantă şi puţin înfricoşătoare, totodată. Te afli în faţaunei revărsări de necunoscut şi mister. Aşa îţi închipui parteaaceasta a Terrei, fie şi din fuga gândului. E, într-adevăr, aveam săo constatăm, un tărâm al tainei, ce nu şi-a pierdut nici azi, cândsecretele de pe faţa pământului aproape că au dispărut, putereairadiantă a misteriosului.” (Grigore Ilisei)

1 Simone de Beauvoir, Al doilea sex, Univers,Bucureşti, 1998, p. 389

2 Ibidem, p. 3923 Eugen Simion, Ficţiunea jurnalului intim,

Univers Enciclopedic, 2005, p. 316

Page 22: Anul Contemporanul 130 UUN

cios vine să ilustreze o constatare interesantă a luiSimone de Beauvoir. Frazele cu care se deschidecapitolul „Femeia mistică”, „Dragostea i-a fost datăfemeii ca suprema sa vocaţie şi, când o închină unuibărbat, în el îl caută pe Dumnezeu; dacă împrejură-rile îi interzic dragostea omenească, dacă este deza-măgită sau prea pretenţioasă, va alege să adore divi-nitatea în Dumnezeu însuşi”4, pot explica aplecareapronunţată a eroinei către religiozitate. Pe lângădezamăgirea provocată de un mariaj nefericit însă,întreaga sa istorie de viaţă explică importanţa acor-dată religiosului: Alice Voinescu este un intelectualmuncit de întrebări existenţiale, un om prins întăvălugul marilor transformări istorice, la intersec-ţia unor epoci. Pentru ea, înainte de orice, credinţauneşte, construieşte, ar fi singura ce se poate opunecu adevărat haosului istoric. Raportul diaristei cudivinitatea este una dintre coordonatele esenţialeale cărţii şi se dovedeşte, cel mai adesea, unul lumi-nos, înălţător pentru fiinţa umană. În credinţă omular găsi unicul sprijin pentru fiinţare în lupta cu mici-mea condiţiei sale existenţiale. În acest sens, scrii-toarea mărturiseşte că se simte o emanaţie a divini-tăţii, consideră fiinţa fabricaţia unui gând dumneze-iesc şi glorifică valoarea social-constructivă a creşti-nismului şi dinamismul existent în religie. Contactulcu grupul de la Oxford intensifică activitatea spiri-tuală, marchează o aplecare mai atentă asupra pro-blemelor credinţei, constituind un punct – cheie,după care se poate observa o aplecare mai atentăcătre problematica creştină. Resimţind nevoia de ase ruga sincer, nu prin bolborosirea unor rugăciuni,ci prin totala conştientizare a actului, prin persona-lizarea acestuia, eroina are chiar iniţiativa unor rugipersonale: „Nu fi supărat pe mine, Doamne. Cad şimă scol iar prin mâna Ta. Iubeşte-mă cum sunt –slabă şi rea.” (5 nov 1936). Adesea, adresarea se facecătre divinitate, devenită destinatarul unor însem-nări ce iau forma unei rugi. Tirania divinităţii estenegată vehement, căci suferinţa este necesară pen-tru purificare şi accedere dincolo. Scriitoarea resim-te nostalgia sensului pe care ţi-l poate dezvălui cre-dinţa şi consideră că acesta poate înnobila suferinţa.De aceea, încearcă speranţa ca suferinţele provocatede omul iubit să aibă rost: „Viaţa cu Stello devineimposibilă. Mă întreb, Doamne, ce gânduri ai cumine! Ştiu că eu l-am ales, că tu mi-ai pus piedici,dar pentru o biată atracţie fizică, atât de fireascăunei fete tinere, de ce să plătesc o viaţă întreagă, nunumai cu umilinţe, dar cu o relală suferinţă fizică?

Nu înţeleg planurile tale, Doamne!” (7 iulie 1939).Îndoiala, în care vede o consecinţă a păcatului origi-nar, îi dă adesea târcoale, iar tăgada vorbeşte despreregretul de a-şi fi neglijat viaţa cu gândul la împără-ţia cerurilor: „Nu există cer decât pentru cei puter-nici. Da, ştiu, blestem, Doamne, pentru că eşti crud

şi nepăsător.” (20 august 1953). Neîncrederea vine şidin convingerea că Dumnezeu nu ar avea de ce să fiepreocupat de micimea problemelor umanităţii, numi-te de eroină „bagatelles terrestres”.

Jurnalul devine un mijloc privilegiat de comu-nicare cu cel pierdut, căruia diarista alege să-i închi-

ne toate acţiunile şi gândurile. Deşi îşi ia adeseaangajamentul de a ţine o evidenţă zilnică a întâm-plărilor, pauzele sunt lungi şi uneori nejustificate.Anul 1932 se deschide cu însemnarea: „Ce multeaveam de scris aci în cele trei luni trecute! Nu le-amscris pentru că le-am trăit”. Ritmul trepidant al vie-ţii nu mai lasă timp pentru notaţie, un ritm cotidianalert nu mai oferă golurile vânate cu predilecţie descriitura intimă şi confidentul-jurnal îşi pierde utili-tatea, deşi evenimentele sunt extrem de ofertante.„N-am scris nimic de mult. Am fost prea ocupată înexterior. Nu mai am putere şi pentru interior” (20decembrie 1937), prin urmare vitalitatea îşi arogădrepturile în defavoarea spaţiului intim. De altfel,jurnalul este pentru Alice Voinescu un martor al ten-siunilor, al momentelor de cumpănă, o încercare deconsemnare şi suplinire a vidului lăuntric, uitat înmomentele de împlinire. Nevoia de exteriorizare şidatoriile mondene ar constitui impedimente cerăpesc atenţia asupra sinelui, şi diarista recunoaştecă uită de existenţa caietului. Uneori încearcă regre-tul neputinţei de a consemna evenimentul înmomentul producerii şi îşi propune să poarte asuprasa un carnet. Ritmul scriiturii este mereu în atenţiaautoarei, care se dovedeşte mefientă faţă de valoareanotaţiei après coup: „N-am scris nimic aici dupăplimbarea în Bucovina. Îmi pare rău, am cheltuitîncântarea în povestiri şi exclamări verbale necontu-rate. Acum mă tem că emoţia e pur intelectualizată”(5 iunie). Indisciplina scrisului este pusă uneori peseama umorilor: „Pas écrit depuis longtemps.Aujourd’hui sans envie de le faire” (12 ianuarie1930). Oscilaţiile sunt ineluctabile şi survin adeseaîn intervale scurte de timp, o dovadă a capacităţiiscriiturii intime de a surprinde complexitatea fiinţei.Pe data de 27 mai 1930 autoarea atacă problema sin-cerităţii ce urmăreşte verosimilitatea confesorului şirecunoaşte teama pe care o încearcă la gândul căscrierea ei s-ar putea transforma într-un „dans înfaţa oglinzii”. Un pericol posibil din momentul încare diaristul şi-a stabilit un destinatar şi speră la oapreciere postumă. „Am impresia câteodată că mă

deformez involuntar în acest caiet, tocmai când mi separe că sunt mai sinceră!”, o frază ce sintetizeazăgrija pentru ţinuta afişată, pentru poza ce s-ar puteasubstitui fidelităţii persoanei (24 mai 1930). Cu toateacestea, o însemnare de la sfârşitul aceluiaşi an lasăsă se întrevadă în jurnal o veritabilă oglindire a eu-lui, o reflecţie izbutită („...când senină, străvezie,când mă întunecă regrete inutile, când mă destramăun scepticism neiertător!”), căci centrul unei astfelde scrieri nu poate fi decât persoana celui ce notea-ză. Jurnalul se vrea înainte de orice un compagnonde nădejde, ca dovadă intervalul mare de timp încare diarista consemnează cu regularitate, precum şirevenirile la însemnări mai vechi, pe care le lectu-rează şi analizează. �

� Diarişti români: Alice Voinescu, Jurnal, ed. îngrij.,tabel bibliogr. şi note de Maria Ana Murnu; cu o pref.de Alexandru Paleologu; Albatros, Bucureşti, 1997

22

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăSerge MoscoviciPsihologie socialăColecţia Dicţionare & EnciclopediiTraducere de Anca Verjinsky

Un dicţionar-eveniment de psihologie socială, prin care Serge Moscovici, iată, revine acasă, în România.

„Despre Serge Moscovici nu se ştie prea mult nici acum în România, ţara sa de origine. Când comisarul UE, Pierre Moscovici a întocmitraportul care facilita intrarea României în acest organism, s-a amintit şi de tatăl său. (…) Persecutat înainte de 1944, ca evreu, SergeMoscovici devine militant comunist, dar în anii următori, după instaurarea dictaturii comuniste, constată că a făcut o greşeală şi se refu-giază în Occident. (…) De la Paris el a lansat chemarea «viitorul ştiinţelor se joacă în Est». Prestigiul lui Serge Moscovici în domeniulpsiho-sociologiei este imens în lume, conferinţele sale sunt programate cu multe luni înainte, are numeroşi discipoli. (…) A studiat laSorbona, s-a implicat în viaţa literară pariziană, era prieten cu Paul Celan, Isac Chiva ş.a. Cu timpul, specializat în pshologie, sociologie,psihanaliză, predă la universităţi din SUA (Princeton, Yale, Stanford, New York), din Europa (Geneva, Louvain, Cambridge), este distinscu DHC de către universităţi de prestigiu din lume.”

Boris Marian 4 Simone de Beauvoir, Op. cit., p. 405

Page 23: Anul Contemporanul 130 UUN

Mai nou vedem o serie de filosofi, psi-hologi, oameni de ştiinţă care pro-mit paradisul pe pământ. Unii din-tre ei s-au înrolat în „Liga noilor

ateişti” care este socialism ştiinţific în ediţii de lux.Daniel Dennett, Sam Harris, Richard Dawkins,Christopher Hitchens, Victor J. Stenger sunt doarprintre cei mai vizibili şi cei mai abili dintre ei, mulţidintre adepţii lor direcţi sau indirecţi fiind răspân-diţi prin toate colţurile lumii şi în variile ei institu-ţii. Noii ateişti atacă valorile pe care se sprijinădemocraţia ce le-a oferit libertăţi şi posibilităţiiimense de a studia şi promova idei diferite. Noiiateişti ne spun că individualismul a devenit princi-palul obstacol în progresul ştiinţei şi păcii universa-le. Prin urmare, ne spun ei, lumea este naturală iarliberatea individuală o invenţie iudeo-creştină care adevenit celebră în urma unei alte invenţii numităIsus Christos ce trebuie acum abandonată în favoa-rea unui naturalism ateu global. În plus, ar aveadestule dovezi empirice cum că există o conştiinţăglobală naturală, şi că prin urmare suntem toţi unaşi aceeaşi fiinţă.

Problema existenţei lui Dumnezeu este multprea complexă pentru muritori ca mine. Majoritatea

ideilor le-am mai auzit iar ce e nou, e prost. În cazulde faţă ce e nou mai şi insultă democraţia într-omanieră inaceptabilă. Suntem deja convinşi călumea şi fiinţele ei sunt naturale dar conştiinţa glo-bală îmi pare, cel puţin mie, o aberaţie extrem depericuloasă. Democraţia, la adăpostul căreia noiiateişti dezbat şi împotriva căreia urlă, este posibilătocmai datorită faptului că a recunoscut drepturileindividuale. Democraţia nu este o invenţie politicăsau sectară cum cred noi ateişti, ci rezultatul unuilung proces de re-cunoaştere a individualităţii carese reflectă în cele din urmă în legiferarea unui set decunoştinţe şi atitudini constructive atunci cand sufi-cient de mulţi indivizi devin conştienţi de ei înşişi.Democraţia se sprijină, printre altele, pe acest ade-văr ontologic care se manifestă oricum, oriunde şidin toate timpurile, cu sau fără legiferare ideologicăatât doar că în multe colţuri ale lumii nu se vrea saulumea nu este lăsată să admită. Dacă sunt convinsde naturalul lumii, nu am nicio îndoială că orice fiin-ţă umană exprimă diferit motivele sale de bucurie,vinovăţie, furie, nostalgie dintr-un motiv cât se poatede natural. Există funcţii biologice care se regăsescîn orice individ dar care se manifestă diferit de la cazla caz. Să convingi pe toată lumea că avem o conşti-inţă globală este nevoie să explici fenomenul nu doardin punct de vedere biologic general (nici la nivelulacela lucrurile nefiind atât de clare) dar şi în senssubiectiv în contextul unei descrieri complete a uni-

versului natural. Nu este îndeajuns ca ceva să fiesuficient pentru a fi necesar! Or pentru a ne lămuride adevărul individualităţii trebuie să revenim lalucrurile însele, mai precis la proiectul niciodatăfinalizat care se iveşte din necesitatea recunoaşteriisistematice a individualităţii în sens husserlian. Înlumea în care trăim există câtevea realităţi de carenu ne putem îndoi: fiinţele umane sunt individuale,natura se descrie prin bio-diversitate, universul cutot ce ştim sau nu ştim despre el este diversitate.Dacă există ceva universal valabil pe care orice copilîl poate observa, aceasta este caracterul divers aluniversului. Nu e de mirare că-l experimentăm dinpunct de vedere individual chiar şi atunci când des-coperim legi fizice valabile.

Am pierdut multă vreme încercând să înţelegacest lucru în toată simplitatea sa până când amdecis să iau în serios o întrebare banală: care esterostul adevărat al teoriilor pe care le studiez şi des-pre ce vorbesc ele în realitate? Mi-am spus că trebu-ie să existe o posibilitate imediată de a pricepe des-pre ce anume vorbesc aceste teorii, nu ce sunt eleînsele, adică de a testa validitatea diversităţii şiindividualităţii în modul natural cel mai direct cuputinţă. Uitându-mă în jur fără a căuta doar ce este

în comun dar şi cediferă, am înţelesdouă lucruri: toateteoriile sunt în fondperspective asupralumii dintre careunele au o bătaieepistemologică lungă,iar altele reflectăaspecte strict perso-nale. Am înţeles înacelaşi timp că ceeace este dat în comunmă priveşte pe mineca individ şi pe cei-lalţi în individualita-tea lor, deşi nici eu,nici ei nu ştim cum îlresimiţim în sineanoastră fiecare înparte din toate punc-tele de vedere. Faptulcă sunt înainte deorice o persoană, unindivid, mi s-a adeve-rit tocmai prin reali-tatea propriei meleexistenţe aici undemă aflu, unde am fost

şi unde probabil voi merge. Culmea, nu este nimicsolipsist în asta, dimpotrivă, e un lucru extraordi-nar, căci tocmai în felul acesta am viaţa mea intimăoriunde aş fi, în orice sistem politic m-aş afla şi câtăvreme exist. Iată o realitate ontologică, proprie mieîntr-un fel, altora într-altul, care nu mă impiedică săcomunic ci să accept diversitatea mea, a altora şi săîncerc să trag concluziile corecte de pe urma acestuifapt. Mai mult, asta mă determină să reconstruiescla nesfârşit sensul experienţelor mele, să le dau infi-nite forme şi să elimin unele sau altele în funcţie derăspunsul critic al altora. La toate aceste simple des-coperiri ale mele teoriile au o participare indirectă.Teoriile nu mi-au folosit să-l inţeleg pe Husserl, cisă-mi dau seama cât de confuze, de birocratice con-ceptual, sau de umflate sunt ele şi prin urmare câtde departe se situează de realitatea ontologică aindividualităţii pe care o recunoaşte sistematicHusserl. Cei care practică existenţialismul misticsau înflăcărat-ateu, în linia de gândire a luiHeidegger, Sartre, Dennett sau alţii repun întrebăriale fenomenologiei într-o manieră excesivă formu-lând răspunsuri care nu sunt constructive. Nu estetreaba filosofiei sau a oricărui alt domeniu teoreticsă pledeze singur şi de capul lui pentru soluţii ulti-me câtă vreme habar nu are cum stau în realitatelucrurile cu existenţa umană la scara universului.Lumea în care trăim oferă multe posibilităţi. Ştim căexistă legi generale ale lumii care o fac posibilă şi o

ghidează dar nu o forţează să fie structurată doarîntr-un fel. Structurile sunt impulsuri minimale nucondiţii descriptive ale vieţii. Legile coerentizeazăposibilităţile de care suntem sau nu conştienţi, iarstructurile sunt impulsurile minimale. Lumea nuexistă doar din pricina unor legi sau structuri funda-mentale dar şi datorită faptului că o trăim în carneşi oase, o resimţim individual din toate punctele devedere şi interacţionăm pe deplin cu ea. Or, de vremece lumea, universul natural, e diversitate iar noiînşine suntem diferiţi înseamnă că sensibilitateaumană se constituie şi constituie în acelaşi timp, secolorează, cum ar spune unii, în circumstanţe speci-fice, că deşi există coordonate comune, specificitateaîşi spune cuvântul în mod hotărâtor oriunde şi ori-când. Din acest motiv, fiecare individ se exprimădiferit, ceea ce nu însemnă că anumite lucruri suntrelative. De exemplu, în sistemul solar în care neaflăm Pământul se învârte în jurul Soarelui câtăvreme acest lucru nu este perturbat de evenimentecosmice dar asta nu-i impiedică pe unii să le exprimeca fiind o descoperire uluitoare sau o chestiune lipsi-tă de importanţă. Fiecare individ trăieşte universulîn felul său şi se raportează la el din punct de vede-re strict individual deşi poate formula valori de ade-văr despre el. Convine sau nu, aceasta este o realita-te la fel de universal valabilă precum sistemul solar,dimensiunea evolutivă a bio-diversităţii etc., doar că,pentru a reveni la problema globalismului, unelenaţiuni se nasc de pe urma faptului că majoritateaau inţeles acest adevăr, iar altele nu. Deşi îmi parefiresc să avem o atitudine deschisă faţă de noi înşineşi faţă de lume, câtă vreme cunoaşterea în dimensiu-nea sa emoţional cognitivă implică o dinamică cutotul specială, trebuie să rămânem vigilenţi. Dinacea dinamică rezultă nu doar teorii dar şi o serie deacţiuni, ceea ce înseamnă să nu amestecăm raseumane şi valori într-un soi de delir optimist din carenu se pot naşte decât conflicte globale, mai ales că nutoţi sunt convinşi de aceleaşi adevăruri. Nu ar trebuisă ne pierdem vremea decodând produsul teoreticaberant al vieţii provinciale de pe varii campusuriuniversitare; producţiile ştiinţifico-socialiste se răs-pândesc la scară globală. Le putem răspunde acesto-ra că nu este indeajuns să afirmi că suntem o singu-ră rasă, rasa umană, care este o altă idee vehiculatăpretutindeni de apologeţii globalismului, e necesarsă recunoşti caracterul divers al lumii şi adâncimeadiferenţelor dintre indivizi şi naţiuni în funcţie deacest adevăr. Individualitatea şi biodiversitatea nusunt invenţii ale creştinismului şi democraţiei, elesunt caracteristici fundamentale ale universuluicare au devenit clare pentru mulţi odată cu creştinis-mul. Or, în condiţiile actuale intenţiile globaliştilor,chiar bune, pot avea un efect apocaliptic. Globaliştiise vor trezi, deja se întamplă, cu un ocean de nemul-ţumiţi care încep să realizeze că ei doreau altelucruri, că de fapt prin globalism înţelegeau altcevaşi că e timpul să se opună. În fond, fiecare se întoar-ce la probleme sale care conteaza în mod real, iaracolo vor descoperi, odată treziţi din delirul globalist,nu numai că problemele lor nu sunt rezolvate dar căau devenit tot mai acute. Într-o societate unde mulţicred să nu mai aibă nimic de pierdut, cum sunt majo-ritatea celor ce trăiesc azi pretutindeni, efectul uneirevolte la scară planetară nu mai poate fi controlatde nimeni şi de nimic.

Nu există o conştiinţă globală, însă avem o pro-blemă globală creată de inepţii globalismului care neîmparte în două tabere. Pentru unii pacea eternăînseamnă sacrificarea individualităţii în favoareaunui interes general din care vor renaşte feţele tota-litarismului toate la un loc. Pentru alţii recunoaşte-rea individualităţii cu urmările ei constructive estesingura soluţie. Orice decizie de ordin general trebu-ie să reflecte înţelegerea epistemologică a intenţiona-lităţii. Teoria intenţionalităţii este menită să punăîn evidenţă complexitatea individualităţii în carne şioase şi deci să atragă atenţia asupra dimensiuniiproblemei iar de vreme ce globaliştii sunt surzi, muţişi orbi, putem aştepta un răspuns de la cei care înţe-leg problema. �

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Lucian DelescuProblema fenomenologică a globalismului

■ ex libris ■ Editura ContemporanulBogdan Mihai Dascălu, Fiul nisipurilorColecţia Biblioteca Contemporanul▪ Roman

Un roman de excepţie, cu o intrigă deprima mână. Un roman care se citeştecu sufletul la gură.

Page 24: Anul Contemporanul 130 UUN

24

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

În decembrie am fost martor doar la douălansări de carte. (Spun „doar” întrucât amfost „acuzată” de poetul Emil Brumaru cănu ştiu să ratez evenimentele culturale.)

În prima săptămână a lunii s-a lansat Ritmuri deîmblânzit aricioaica, cartea de poezie a DoineiIoanid, prezentată de numitul Emil Brumaru, descriitorul Liviu Antonesei şi de criticul literarEmanuela Ilie. În următoarea săptămână, o altăDoină, Uricariu, a ajuns în Iaşi pentru lansarea celordouă volume din Maxilarul inferior.

Poate este prima oară când un autor mă con-vinge în timpul lansării să-i iau cartea, să o citesc şisă scriu două vorbe despre ea. Mă refer la un autorpentru care nu aveam dinainte o afinitate, pe carenu-l citisem în prealabil. Au fost invitaţi să vorbeas-că doi „prieteni”, cum i-a prezentat Doina Uricariu,poetul Lucian Vasiliu şi criticul literar Ioan Holban.La final, cunoscuta poetă a ţinut ea însăşi un discurssensibil, succint, cu fragmente din viaţa proprie, însăarhetipale în alt înţeles.

Pe mine, m-a convins. Iar lectura în sine, odată în plus. Cartea Doinei Uricariu este una în careistoria mărturisită a familiilor regale ale Europeieste completată de date exacte, pe care autoarea le-acules din documentele consultate în arhivele de laVersoix, în care poveştile descrise de Regina Anasunt continuate de poveştile de viaţă ale poetei, încare experienţele făcute prin intermediul lecturii decea de-a doua sunt confirmate în realitatea concretăa celei dintâi. Autoarea are meritul extraordinar dea alcătui din păienjenişul de nume, date şi eveni-mente o ţesătură vie, ea însăşi rămânând, în acelaşitimp, o voce pe cât de discretă, pe atât de obiectivă.

Din mărturisirile Reginei Ana, pe discuţiile cucare autoarea îşi construieşte în fapt şi în cea maimare parte cartea, se conturează modul simplu şidemn de a trăi, deşi în condiţii de multe ori nefaste,

al familiei regale aRomâniei, un mod carepoate constitui un modelde existenţă şi de atitudi-

ne, mai cu seamă în privinţa mândriei de a fi român,o calitate îndoielnică la noi, dar care trebuie învăţa-tă, exersată, cultivată de fiecare.

Amintesc şi două aspecte de „dificultate”, carenu sunt totuşi puncte slabe ale cărţii, ci mai curândatenţionări pentru cititor. În primul rând, prezenţanumeroaselor legături de rudenie între membriifamiliilor regale ale Europei şi alte date cuprinse încarte pot obosi lectorul, cel puţin pe cel care nu edirect interesat de o astfel de istorie. Şi în al doilearând, e nevoie de o atenţie sporită în a distinge voceaDoinei Uricariu de vocea reginei Ana, căci de la unparagraf la altul se poate trece pe neaşteptatedintr-o viaţă în alta, întâmplările se împletesc într-oţesătură complexă, chiar dacă fabuloasă. Autoareaprelungeşte evenimentele descrise de regină cu eve-nimentele personale, dar nu o face prin imitaţie, nicidin dorinţa de a-şi asuma ne-onest o atitudine „aris-tocratică”, ci dintr-o recunoaştere tacită în credinţe-le care alcătuiesc umanitatea celeilalte femei. �

� Iaşi în trei mii de semne

Nicoleta DabijaSfârşit de an cu Doine la Iaşi

■ ex libris ■ Editura Ideea EuropeanăAlex ŞtefănescuCum se fabrică o emoţieColectia Ediţii definitive

După apariţia monumentalei (la propriu) Istorii a literaturii române contemporane, 1941-2000, Alex Ştefănescu esteomul zilei în critica literară românească. Admirat sau pizmuit de confraţi, invitat şi celebrat cu fast în oraşele de pro-vincie, intervievat de superbe ziariste, Alex Ştefănescu se află mereu în centrul atenţiei, prezenţa sa într-un loc esteimposibil să treacă neobservată. Chiar şi cei care îşi propun să îl ignore ajung până la urmă să îşi piardă cumpătul,încep să-l vâneze cu invectivele lor, sporindu-i, indirect, vizibilitatea, notorietatea şi popularitatea. Alex Ştefănescueste, în lumea literaturii, genul de personaj care nu lasă pe nimeni indiferent. Unii îi sunt prieteni, alţii duşmani demoarte (cei neincluşi în Istorie şi cei menţionaţi în emisiunea sa TV rezervată cărţilor proaste, Tichia de mărgăritar).În fine, mai există o categorie, a celor care îl cultivă cu speranţa secretă că i-ar putea intra în graţii şi că în felul aces-ta şi-ar putea asigura un viitor luminos în literatura română.

Tudorel Urian

„Alex. Ştefănescu este singurul critic român contemporan care, metodic, conferă criticii caracteristicile unui «act de persuasiune». El faceuz de o veritabilă strategie de seducere a cititorului: limbajul este dezabstractizat, fără a-şi pierde însă competenţa şi precizia conceptua-lă; expresia critică, mereu dezinvoltă şi de multe ori memorabilă, are o anumită materialitate fragedă, fiind astfel uşor de receptat; plăce-rea lecturii şi a scrisului, aproape palpabilă, devine contaminantă şi îmbie la reverii hedoniste; în sfârşit, discursul e împănat de compara-ţii sugestive şi cu atât mai şocante cu cât nu se produc în spaţiul livrescului, ci al experienţei comune, conţinând şi o infuzie de umor gra-ţios care întreţine comuniunea afectivă cu cititorul.”„În volumul Cum se fabrică o emoţie autorul adoptă forma dialogală a discursului (între un eu inocent-iscoditor şi unul doct, profesoral)

dând dinamism şi o concreteţe plină de substanţă problemelor convocate: stilul aluziv, natura artei, relaţia artist-public, talentul, valoarea,mecanismul psihologic al creaţiei, succesul etc. Este vorba, de fapt, despre un mic „tratat” de educaţie estetică, alert, eficient şi care, înmod expres, se adresează unui public concret.”

Petru Poantă

Page 25: Anul Contemporanul 130 UUN

Dincolo de toate nenorocirile pe carele-a adus 2010 şi mă gândesc în pri-mul rând la criza economică care adistrus fragilul echilibru al lumii în

care trăim, acest an poate fi comparat, măcar în planliterar, asemenea unei cutii a Pandorei pentru că areprezentat şi speranţa că în Lumea Literelor valoa-rea este recunoscută în cele din urmă şi recompensa-tă cu cea mai înaltă distincţie – Premiul Nobel pen-tru Literatură. De aceea, se poate spune, că MarioVargas Llosa a fost şi nu... prea a fost o surpriză,deoarece el fusese nominalizat (şi nu o singurădată...) pe acea listă neoficială a celor favoriţi să câş-tige acest premiu.

Cert este însă că a fost o surpriză chiar şi pen-tru cel în cauză, acela care probabil obosit de atâteanominalizări îşi pierduse în cele din urmă speranţa;cel mai bun argument în acest sens este chiar decla-raţia sa şi contextul anunţării sale că a câştigat; pen-tru frumuseţea şi.. absurdul situaţiei, demnă de unscenariu de film, merită să fie citată integral din maimulte surse: „Când i s-a spus că a luat Nobelul, acrezut prima dată că un duşman literar îi face ofarsă. Scriitorul a făcut o declarţie şi pentru postul deradio peruan RPP, unde a povestit în ce circumstan-ţe a aflat că i-a fost atribuit Premiul Nobel pentruliteratură. «Mă trezisem şi lucram de la ora cincidimineaţa, iar telefonul a sunat (...) Patricia (soţiascriitorului - n.r.) a apărut şi mi-a spus: A sunat undomn care vorbea în engleză, iar convorbirea s-aîntrerupt», a relatat Vargas Llosa. Domnul caresunase era de fapt secretarul general al AcademieiNobel, a mai spus el pentru radioul peruan. La înce-put, «am crezut că era o farsă. Lui Alberto Moravia is-a făcut gluma asta perversă. Un duşman l-a sunat,dar de fapt nu primise premiul», a adăugat roman-cierul.1 Din altă sursă, aflată la conferinţa de presăde după decernarea premiului, aflăm continuarea:„Vocea l-a asigurat că el este actualul câştigător alPremiului Nobel pentru Literatură şi apoi conversa-ţia s-a terminat. Llosa ezita. Au fost momente ciuda-te – o euforie controlată, surprindere, emoţie şi scep-ticism. Telefonul a sunat din nou şi aceeaşi voce l-aanunţat că anunţul va fi făcut oficial în câteva minu-te, de aceea ar trebui să se pregătească. Vargas Llosa

nu era sigur dacă trebuie să sune pe cineva sau săaştepte anunţul oficial, pentru a avea certitudinea. Elrememorează acum, aşezat într-un scaun albastru, însala de conferinţe a Academiei Suedeze dinStockholm, acele câteva minute în care s-a simţit luatde o avalanşă. Nu mai putea gândi nimic: «De laacea convorbire şi până astăzi nu am avut timp sămă mai gândesc la nimic. Viaţa mea a devenitdintr-o dată foarte agitată şi speranţa mea este că încâteva zile, totul va reveni la normal». Acesta prea eînsă un lucru improbabil…”2

Mai există la acea conferinţă de presă cel puţino scenă emoţionantă, de la final, care merită şi eaamintită: „Când a fost întrebat cărui scriitor i-ar fiacordat el Premiul Nobel, Vargas Llosa a răspunsfără ezitare că ar dori să-l reînvie pe Borges ca să îlpoată acorda acestuia; iar dacă ar trebui să îl acordeunui romancier, câştigătorul ar trebui să fie GustaveFlaubert. «Flaubert era acela care avea credinţa că şiacela care nu avea un har literar, prin disciplină,răbdare şi perseverenţă putea găsi calea de a deveniun bun scriitor. Flaubert a trăit obsedat de perfecţiu-ne şi a dedicat viaţa sa rescrierii, chiar mai multdecât scrierii. Pentru mine, acesta a însemnat o enor-mă sursă de inspiraţie»”3 „Nu ştiu alţii cum sunt”,vorba clasicului nostru, dar pe mine unul m-a tulbu-rat această retrăire, chiar dacă prin ochii şi subiecti-vitatea altuia, a emoţiei, anxietăţii şi bucuriei unuiasemenea moment unic care nu poate fi trăit pe viudecât de „happy few”.

Discursul său, de la ceremonia acordăriiPremiului Nobel, caută răspuns şi la alte întrebărieterne, la care au încercat să dea un răspuns defini-tiv cei mai mulţi dintre scriitori:

DE CE SCRIE...? „Ca şi scrisul, cititul este unprotest împotriva insuficienţelor vieţii. Când căutămîn ficţiune ceea ce lipseşte în viaţă, spunem, fără săfie nevoie să o spunem sau să o ştim, că viaţa, aşacum e ea, nu ne satisface setea de absolut – funda-mentul condiţiei umane – şi că ar trebui să fie maibună. Inventăm ficţiuni pentru ca să trăim cumvamultele vieţi pe care ne-ar plăcea să le ducem deşiabia dacă avem una la dispoziţie.” 4

CARE ESTE EFECTUL OPERELOR SALE...?„Chiar dacă intenţionează sau nu, sunt conştienţi

sau nu, atunci când inventează poveşti, scriitorii răs-pândesc nemulţumire, demonstrând că lumea esteprost făcută şi că viaţa fantaziei este mai bogatădecât cea din rutina noastră zilnică. Acest adevăr,dacă prinde rădăcini în sensibilitatea şi conştiinţelelor, îi face pe cetăţeni mai greu de manipulat, maipuţin dispuşi să accepte minciunile inchizitorilor şitemnicerilor care ar vrea să-i convingă că în spatelegratiilor pot duce vieţi mai sigure şi mai bune”.5

Portretul său ar trebui completat şi cu puţinăbiografie şi istorie literară: S-a născut la 28 martie1936 în Peru, licenţa în Litere la Lima şi doctorat laMadrid. A debutat la 23 de ani cu volumul de poves-tiri „Los jefes” (Şefii), o colecţie de şase povestiri, darsuccesul literar vine după publicarea romanelor sale:Oraşul şi câinii (1963), Casa verde (1966),Conversaţie la Catedrală (1969), Pantaleon şi vizita-toarele (1973), Mătuşa Julia şi condeierul (1977),Războiul sfârşitului lumii (1981), Istoria lui Mayta(1984), Cine l-a ucis pe Palomono Molero? (1986),Povestaşul (1987), Elogiul mamei vitrege (1988),Lituma în Anzi (1993), Caietele lui Don Rigoberto(1997), Rătăcirile fetei nesăbuite (2006), iar ultimul,

25

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Un portret subiectiv: Premiul Nobel pentru Literatură 2010

George MotrocMario Vargas Llosa: „Căutăm înficţiune ceea ce lipseşte în viaţă”

1 http://news.corect.com/arts/books/mario-vargas-llosa-despre-premiul-nobel-este-o-recunoastere-literaturii-latino-americane

3 http://www.theparisreview.org/blog/2010/12/08/dispatch-from-stockholm/

4 http://www.evz.ro/detalii/stiri/mario-vargas-llosa-la-nobel-lumea-nu-poate-exista-fara-fictiune-915478/pagina-articol/1.html

5 http://mihneamaruta.ro/2010/12/15/vargas-llosa-elogiu-fictiunii-fragmente-din-discursul-de-nobel/

Page 26: Anul Contemporanul 130 UUN

26

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

apărut după primirea Premiului Nobel, în toamnalui 2010 – Visul celtului. Despre acesta din urmă,nepublicat încă de vreo editură de la noi, tot ce ştiueste doar că a devenit rapid un best seller vândut, înmai puţin de o lună de la lansare, în peste 500 de miide exemplare în Spania şi America Latină. Iată însăşi o opinie competentă, a cuiva care l-a citit saumăcar lecturat: „Roman de amplă respiraţie, Visulceltului ar putea fi citit strict ca un document istoric,dacă autorul nu s-ar numi Mario Vargas Llosa. Ceînseamnă însă semnătura talentatului peruan înacest caz? Personaje memorabile, dialoguri bine con-struite, imagini plastice, fie că e vorba de ţinutulsobru din Eire, de aşezările de pe malul fluviuluiCongo ori de vegetaţia luxuriantă din Putumayo, stilinconfundabil, tensiune gradată, poveste mustind deîntâmplări neaşteptate, într-un cuvânt, istorie filtra-tă prin sufletul unui mare creator.“6

Din toată lista romanelor sale, cele mai valo-roase rămân, cred că dincolo de o inevitabilă subiec-tivitate, Conversaţie la Catedrală şi Războiul sfârşi-tului lumii. Înainte de orice, trebuie menţionat şi un„mic” amănunt, un avertisment mai ales pentru ceicare au citit proză de tip sud-americană: Llosa scrieALTFEL decât Borges, Marquez sau Paulo Coelho şianume un roman istoric sau politic mai dur, mai

puţin fantastic, deci şi mai puţin spectaculos decâtceilalţi trei magicieni sud-americani ai cuvintelor.De aceea, trebuie să mărturisesc că, la o prima lectu-ră nu prea mi-a plăcut, am fost chiar dezămăgit şiabia relectura m-a apropiat de text şi maniera sadiferită de a scrie. Nu-i mai puţin adevărat că roma-nul său s-a bucurat de succes în România, mai alesîn perioada regimului comunist, datorită unui con-text social-politic oarecum similar. Deosebirea esen-ţială de alte romane de acest gen, inclusiv mai puţi-ne din literatura română, este că ale sale se pot citişi păstrează o valoare literară şi astăzi, dincolo deaceastă latură politică… Dar iată cum începe, fărăalte inutile comentarii, romanul Conversaţie la cate-drală: „Din pragul «Cronicii», Santiago priveşte bule-vardul Tacna fără pic de afecţiune: automobile, clă-diri inegale şi decolorate, schelete de anunţuti lumi-

noase pâlpâind în ceaţă, amiaza cenuşie. Când sealesese praful de Peru? Un stol de băieţandri se stre-coară printre maşinile oprite la semaforul de peWilson, trâmbitând titlurile ziarelor de după-amia-ză…”7

Cel mai tulburător roman al său rămâneRăzboiul sfârşitului lumii, în care acel „fără pic deafecţiune” de care amintea însuşi naratorul celuilaltroman alternează cu un prea plin de afecţiune, cu unexces de lirism. Tehnica narativă rămâne aceeaşi, acercului magic care se măreşte treptat, incluzând totmai multe întâmplări şi personaje, acestea fiindintroduse treptat în scenă şi având o biografie care lejustifică statutul de PERSONAJ. Confruntarea din-tre Bine şi Rău este una simbolică, ea fiind mai multdecât una dintre cei credincioşi şi soldaţi, iar victoriaobţinută prin forţa armelor este una parţială şi carese transformă într-o înfrângere totală în faţa forţeicredinţei; imaginea este una teribilă: „Nu le dădurătimp soldaţilor să-şi revină din uluirea de a vedeadeodată, în plin câmp, mulţimea vociferantă a băr-baţilor şi femeilor care se năpusteau asupra lor deparcă n-ar fi fost deja învinşi…Yagunzii erau dejapeste ei, printre ei, înapoia lor, înaintea lor, împuş-cându-i, înjunghiindu-i, lovindu-i cu pietre şi cuie,muşcându-i, smulgându-le puştile, cartuşierele,

părul, ochii şi mai alesblestemându-i cu celemai ciudate cuvinteauzite vreodată. Întâiunii, apoi alţii, aleserăfuga, neînţelegând nimic,înnebuniţi de năvalaaceea bruscă, smintită,parcă neomenească (...)Dar logica aleşilorBunului Isus nu erapământească. Războ-iul purtat de ei eradoar la prima privirecel al lumii exterioare,cel al uniformelor îm-potriva zdrenţelor, celal noii Brazilii împo-triva Braziliei tradi-ţionale. Toţi Yagunziiştiau că sunt doarmarionetele unui răz-boi profund, atempo-ral, veşnic, cel al bine-lui împortiva răului,purtat de la începutullumii.” 8

Aşa cum se poateobserva şi din rânduri-le de mai sus, Llosadevine, în sfârşit,mai… sud-american,mai apropiat de tradi-ţia romanului hispanic

şi de canonul impus de Borges sau Marques.Cartea mea favorită şi una esenţială pentru

înţelegerea modelelor sale literare, dar şi a răspun-sului la vechea întrebare DE CE SE SCRIE, chiardacă nu este la fel de cunoscută, rămâne Adevărulminciunilor (1990). Aceasta este o culegere care reu-neşte textele sale de critică literară, de fapt o istoriesubiectivă a romanului, a acelor „cărţi blestemate”cum le numeşte el însuşi, care l-au marcat, care i-auschimbat viaţa, modul de a gândi şi de a scrie.Câteva paradoxuri: „uită” de contemporanii săi his-panici, îşi declară admiraţia pentru Thomas Mann,dar nu pentru Muntele vrăjit, aşa cum ne-am fiaşteptat, ci pentru o carte aproape interzisă de mora-lă şi uitată precum Moartea la Veneţia; recunoaşte întreacăt că a moştenit „mania flaubertiană a docu-mentării”, că a vizitat Dublinul doar din admiraţie

pentru opera lui Joyce,dar şi că impresiile călă-torului nu coincid cuceea ce-şi imagina citi-torul Llosa. S-ar maiputea adăuga cel puţinunul esenţial: „uită” deSartre, dar nu şi deCamus, iar titlul spune

totul despre despărţirea de cel care i-a marcat înce-puturile literare: „Străinul trebuie să moară”, iartextul arată evoluţia de la tănărul cititor admirativla scriitorul matur, conştient de propria valoare, caretrece dincolo de orice model literar care i-ar puteapune în pericol libertatea şi originalitatea romanes-că. Verdictul său este unul necruţător, chiar dacă înaparenţă pare să fie un compliment: „Deşi e foartevizibilă influenţa lui Kafka şi cu toate că romanulfilosofic sau cerebral, care era la modă în perioadaexistenţialistă, a căzut în dizgraţie, Străinul se maiciteşte şi se mai comentează şi astăzi, o epocă foartediferită de aceea în care îşi scria cartea Camus.” 9

Fără vreo urmă de misoginism literar, îşiexprimă admiraţia pentru Virginia Woolf şi cele treimari romane ale sale – Doamna Dallway, Spre far şiValurile – care „aveau să revoluţioneze arta narativăa epocii.” Mai mult decât atât, o situează alături deceilalţi doi ctitori ai romanului modern: „Meritul einu este mai mic decât cel al lui Proust sau Joyce, eacompletând şi îmbogăţind scrisul celor doi cu o nuan-ţă particulară: cea a sensibilităţii feminine.” 10

Decisive pentru formarea sa ca rafinat cititor, darmai ales ca scriitor au fost şi lecturile din Faulkner,capodoperele sale preferate fiind Absalom, Absalom!şi Sanctuar; datorită lor, Faulkner a devenit „cel maiconvingător creator de ficţiuni din epoca noastră”11,altfel spus cel mai important romancier al secoluluiXX; completările ediţiei din 2005 nu aduc nimic noucu adevărat esenţial.

În loc de concluzie, s-ar mai putea adăuga că,din moment ce textul a început cu un motto, poate căcel mai nimerit final ar fi un alt motto care răspun-de şi la întrebarea de ce se scrie, de la începutul unuialt roman de-al său intitulat Mătuşa Julia şi conde-ierul şi aparţinând unui poet mexican, SalvadorElizondo Alcalde despre SCRIS văzut ca unică moda-litate esenţială de A TRĂI:

„Scriu. Scriu că scriu. În gând mă văd scriindcă scriu şi mai pot să mă văd văzându-mă că scriu.Îmi mai aduc aminte de mine scriind şi de asemenea,văzându-mă că scriam. Şi mă văd amintindu-mi cămă văd scriind şi mă amintesc văzându-mă că-miamintesc că scriam şi scriu văzându-mă scriind cămi-amintesc că m-am văzut scriind că mă vedeamscriind că-mi aminteam că m-am vazut scriind căscriam şi că scriam că scriu că scriam… ” �

6 Luminiţa VOINA-RAUT, Rubrica Focus, „Aapărut ultimul roman al lui Vargas Llosa: Visul cel-tului”, Observatorul Cultural, Nr. 555, Decembrie2010;

7 Vargas Llosa, „Conversaţie la catedrală”,Editura RAO, Bucureşti, 1998;

8 Vargas Llosa, „Războiul sfârşitului lumii”,Editura RAO, Bucureşti, 1999;

9-11 Vargas Llosa, „Adevărul minciunilor”,Editura ALLFA, Bucureşti, 1999.

■ ex libris ■ Editura ContemporanulFlorin LogreşteanuCasa cu iederăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Florin Logreşteanu, membru, din 1999, al Uniunii Scriitorilor din România, adebutat în 1974, în revista Luceafărul, la recomandarea lui S. Damian şi a pro-zatorului Nicolae Velea. A publicat, până astăzi, un volum de nuvele (Răspântiapăsărilor) şi trei romane (Trepte, Inseparabilii, Labirinturi), despre care s-au pro-nunţat critici importanţi, precum L. Ulici, Dan Cristea, Constantin M. Popa, N.Ciobanu, Marian Popa, G. Coşoveanu, Paul Aretzu etc.Florin Logreşteanu (care e Doctor în Filologie şi profesor la Colegiul Naţional„Elena Cuza” din Craiova) propune noul său roman intitulat Casa cu iederă.Acţiunea lui se desfăşoară pe fundalul evenimentelor care au premers conflictu-lui balcanic dintre sârbi şi albanezi din ultimul deceniu al mileniului trecut. L-am

citit în manuscris şi sunt în măsură să spun că e vorba de un excelent roman al psihozei colective, careluminează subsolurile conştiinţei umane.

Eugen Negrici

Page 27: Anul Contemporanul 130 UUN

Vol. Adunarea zânelor la SărbătoareaSfântului Ioan (2007)

Izvorul zânei

Poezia: fapt şi evidenţăTransparenţă a Tăcerii (apă niciodată atinsă, liniş-tită şi profundă).Barzii ei druizi cultivau

aliteraţiaTrupul poezieiCe s-a născut din izvorul nimfelorŞi care ajunge la fântâna zânelorÎndreptându-se apoi spre frunzele arborilor sacri aidruizilor.

Sunet al apelor minţii prins în vâltoarea aripilortransparenteApa îngheţată şi clocotitoareA zânelor, aliteraţiaApă înaripată care, de „minte” vreodată,Nu face altceva decât să spună adevărul, doar căprivit dintr-un alt unghi.

Se pot sfărâma sau rupe elitreleDacă se întâmplă ceva cu murmurul fântânii.De aici furia zânelorCare veghează somnul şi visele lumiiPentru ca aceasta să continue să trăiască.Zână înaripată şi prietenăOracol şi destinGând înţelept al ceasului lipsit de înţelepciune.Totul are aripi transparente în vis.De aceea nu trebuie tulburateApele izvorului zânelor.Lângă el a crescut Arborele frunzelor, al literelor şial tuturor limbilor.

Dacă apa se cântăreşte cu litrulPoezia se măsoară cu elitrele.Metrii convenţionali sunt turme ale zeilorForma poezieiE forma undelor sonore şi tăcuteA apelor minţii – acel izvor ce apără nimfele, zânele– Făpturile înaripate –Şi are forma celuilalt trandafir.

Ceea ce cu atâta grijă păzesc zânele e Poezia.Ceea ce păstrează dintotdeauna cereştile fiinţe eSensul.(Apollo ştia bine asta.)

Şi trandafirul e o nimfă (sau poate o ondină) Trandafirul este izvorul zâneiCare înfloreşte odată cu aerulnimfelor al trandafirului al zânei.

Apa pe care o păzesc cu atâta grijă nimfele este apasexului şi a auzuluiCăci poezia e acel auz de-a pururea virgin.

Fabulele UniversuluiV.

Dacă timpul şi spaţiulS-au născut ca dintr-o vibraţie de coardeAtât de mici (protoni ai protonului)Înseamnă că universul întreg a izvorât dintr-unparadoxDin care nu se poate excludeIraţionalitatea raţiunii:Atât de mic încât a devenit imensIncomensurabil încât s-a destrămatCreându-se pe sine însuşi.Să fi fost aceasta lira lui Orfeu?Din nimic a vrut să dăruiască viaţaDelta râurilor învolburateSuavele coline de lângă casăŞi primul cuvânt: OmCu iubirea lui care la început s-a iubit doar pe sine.– Senzualitate cosmică –Totul e aşa cum a prorocit Marele Dragon:Toţi suntem una Izvodiţi dintr-o limpede ploaieŞi visând aripi asemenea păsărilor.Universul este atât de inform şi de singuraticÎncât din scaunul său cu motorS-a imaginat aristotelicUşor şi frumos, însoţit întotdeaunaDe imagini în mişcareAsemenea desenelor De pe pielea unui tigru:

Rafale de vântCare părăseau zborul vulturilor din cuibul luminiiIar cascada urca înspre înaltul norilorDin care izvorâse:E clar că vânt şi val, umbră şi luminăMimetismul a însemnat sinestezie:Lumina împărţităCearşaful mişcându-se necontenitMieroasa apropiere a unui leu...Înaintea literei A a fost Aleph (sau Dumnezeu)Iar înainte de Aleph a fost EuÎn cuvântul lui Dumnezeu se ascunde Paradisul:Delta fertilităţii Eva (poarta de intrare, cele douărâuri ale sale)Iar E înseamnă Eu, O – origine (nimicul şi infinitul)Semn că Eu înseamnă, citit atent, Dumnezeu.

Vol. Despre minimul infinit (1998)

Cântul acarienilor*

Suntem locuitorii prafuluiavem trupuri de enterodactili, de aligatori şi tirano-zauriNu mai e nimic de adăugat, un adevărat tiran ne-aimaginat în ritmul unui dactil.La sfârşitul lecturii tale deja am umplut măsuţacărţii celei întunecatecare pare a se odihni pe inerţia conştientă a meseiacolo unde degetele tale scriu şi ele fără a şti ceînseamnă ortografia.Alergăm buluc pe deasupra genelor strălucitoareale iubitei taledacă ne-ai putea vedea, extazul ţi-ar dispărea într-oclipăam avea nevoie de ceva mai presus decât sublimuldacă am putea vedea întotdeauna Totulacolo unde minimul infinit şi maximul finit seîntrepătrund.Nu pot scăpa de dansul cuvintelorcare ajută, toate, încercarea de a exprima inexpri-mabilul.Suntem ulcioarele nimicului, zumzetele aeruluiicarii Fiinţei, inelul lui zero, irisul oţeluluiaurul cerşetorului, ciudăţeniile undelor solarecare te schimbă tăcute şi care râzând te fac să amuţeştiLucruri împăturite în pliuri perfecteodoarele prafului unde fiecare particulă care semişcăînseamnă un potop, o luptă fără de răgaz şi fărăvreun imn de slavăpartitura lunară a Muntelui Sinai şi aurul alb,aurora, de pe Vârful Ararat.

Cântul melcului

Din inima heliotropului vin să te cânttrop de heliu nocturnzvelt tigru lipicios.Descriind rotocoale întreţesute în lunare sunetestrălucitoareîntre două spirale întrepătrunse care ţâşnesc înatmosfera albastrăîn tulpina chiparoşilor lăsăm impregnată Calea Lacteecu nerăbdarea arzătoare a dragosteiurcând din măslinii înaripaţi către propriul nostru cerne smulgem dintr-un alt cerşi coborâm apoi pentru un vals vertiginos.Ne-a înmugurit sexul chiar în vârful capuluipentru a ne lăsa să medităm la o dilemă:Cine ne-a pus ochiiÎntre telescop şi microscop?Cine a condus lubric restul mâinii care scrie pentrua ne observa?Dacă am pricepe acest scris ilizibil– un soi de reflectare nevrotică a literelor vreunui zeu –prin ochii stelelor care-i trec prin faţa ferestrei...oglindă când în alta se reflectărepetată la infinit până când ajunge la viziuneaNimiculuipoate prinde imaginea irealităţii asemenea acesteimâinice dansează în spirale îndrăgostiteînlănţuită în logodna ei de moluscă.

Omida

Mic nor de aur şi apăProtejează furnicile– Literele aliniate perfect ale frunzeiLacul sub apăsarea nevăzută a unor râuri uşoare –

Dăruieşte-i fiecăreiaO picătură de mierePicătură de Soare

Şi dă-le tuturor cea mai bună lecţie pe care o potprimi: ademeneşte-lePrinde-le şi încântă-leCu sunetul liniştitŢesut de tamburina picioruşelor lorMicşorate de drumul prin frunzeCu gust de apă, de aur, de nor şi de miere

Astfel în această omidă s-a reîntrupat însuşi Orfeu– Nu e nicio glumă în acest versNici un joc neînţeles de cuvinte – Iar aripile ei se întind acum pe deasupra apei ceizvorăşteDin cristalul înstelat cu care s-a unit:

Dacă poetul vrea să ajungă la această putereSă înveţe din acest cântec cum trebuie să vorbească.

Traduceri şi prezentare deRodica Grigore

* Acarieni – fiinţe microscopice, care trăiesc în praf.Din specia Arahnidelor. Pot fi purtători de viruşi.(n.a.)

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

27

Víctor ToledoVíctor Toledo (n. 1957, Cordoba – Veracruz).

Poet mexican, inclus în gruparea cunoscută, înspaţiul cultural latino-american, sub numele de„Los Cincuenta”. Este creatorul „rosagramei”(sonet-caligramă elaborată în forma unui tranda-fir) şi, deopotrivă, traducătorul în spaniolă al ope-rei unor scriitori ruşi cum ar fi Puşkin, Brodsky,Boris Pasternak şi Osip Mandelştam. În anul 1983a primit Premiul Naţional pentru Poezia Tânărădin Mexic, beneficiind, ulterior, de mai multeburse de studiu în străinătate. Doctor în filologieal Universităţii Lomonosov din Moscova 1992.Susţinător declarat al poeziei experimentale şiadept al readucerii în actualitate a vechilor miturişi tradiţii ale Mexicului, este membru în colegiulde redacţie al prestigioasei reviste Biblioteca deMéxico, iar din anul 2009 coordonează colecţia depoezie, eseu şi proză scurtă a Editurii La abeja dePersefone. Considerat unul dintre cei mai originalişi mai expresivi poeţi ai Mexicului zilelor noastre,Víctor Toledo este o prezenţă constantă în maitoate revistele importante din America Latină,opera sa fiind distinsă cu numeroase premii de-alungul ultimilor ani. Volume publicate (selectiv):Poemas del Didxazá (1985), El águila en las venas(1994), La casa de la nube (1996), Del mínimo infi-nito (1998), Ronda de hadas en la noche de SanJuan (2007).

Page 28: Anul Contemporanul 130 UUN

xxx

Amurgul a presărat aramăvechepe fruntea serii.În funii

ceapase usucăo rândunicărătăcităzboară în înalt.

xxx

Luminişuri adânci de steleşi câinele supusluniivindecătorle linge zeama dulcedin răni, până ceînchid ochiialbe în albşi se face zi.

xxx

Copilul plânse de iubire, acum arepăsărele pe gene, acum

îşi iau zborulînspre trenul de seară.

xxx

După ploaiee şi mai înmiresmatrozmarinul în floare;sunt şi mai sclipitoare ancorele

sinucigaşelordin abisul cerului.

xxx

Deschid fereastra, chiarcântăcinevaimaterial –

un timpuriumiez de noapte meridional.

xxx

Când păşeşti pe albuliad al ceruluiîncă aproape de mare, deja departe,

şi ai zâmbide-mpotrivire?

xxx

Lupul zăpezii tresaltă la un semn al vântului.Vântul lupului Se rătăceşte

în zăpada semnului.

xxx

Ca într-o nouă prezenţăfemeia îşi cuibăreştecapul în pernă;

şi nu adoarme, aşa tăcutăe noaptea.

xxx

Tăcute au adormitmâinile tale.Dincolo de lac se cocmerele,

lumini stinsede teatru.

xxx

Cum scriupoeţii iscusiţi:cu ace de litereating

cerulpână la sânge.

xxx

Femeia mutăscaunul greu de la masă,se ridică înaltă,tăcută, înfricoşătoare ca imperiul de la răsărit,

şi se faceseară.

xxx

Lupulmuşcăapa de izvor, mâna vântului

îl totmângâie.

xxx

Peste mult timp,când vor rămâne dinvitele alungite de la muntenumai

coastele albeîn sus.

xxx

Pe apă pluteşteo raţă de lemn.Vara se ofileşte.Cum dintr-o nepoţică,

răsare o bunică?Aşteaptă niţel.

xxx

Zăpada e un tăcut ţinutînsingurat; cărare, podeţ –în toată încremenireadoar apa se mişcă

şi cine s-a oprit

aici.

xxx

Deja întunecat alunecăsoarele înalt pe după insula dincolo de ape;

aşa şi sărutul eînainte de gură.

xxx

Praful tăcut se aşeazăpe lucruri; dorm deja;umbrele lors-au tocit; şi clopotele!

Asta a fostodinioară.

xxx

Uriaşul ploiiar murmura în somn,

iar femeile tinerear chicotistânciîn faţa golfului.

xxx

Pe neştiutegoală – luna fecioarăde dincolo de nori.

xxx

Noaptea, furtunaa spălat marea, de ceo mai măturăvântul acum?

xxx

O să fie lună nouă,din ea a mai rămas doaro geană albăpe cer.

xxx

Scurtă a fost noaptea,ziuaa mai lungit-o un pic.

Traducere şi prezentare dePaula Braga Šimenc

28

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

AANTOLOGIILENTOLOGIILE CCONTEONTE

Milan JesihMilan Jesih (1950) este unul dintre cei mai

importanţi poeţi, dramaturgi şi traducători slovenicontemporani. A făcut studii de literatură compa-rată la Universitatea din Ljubljana şi a debutat castudent, în 1972, cu un volum iconoclast, Uran vurinu, gospodar! (Uraniu în urină, Domnule!), încare parodia tradiţia lirică.

A publicat opt volume de versuri, pentru carea fost răsplătit de două ori (1991, 2001) cu premiulJenko, premiul de poezie al Asociaţiei ScriitorilorSloveni. În 2002 i-a fost decernat premiulPrešeren, cel mai important premiu literar sloven,criticii fiind unanimi în a-l considera un maestrual limbii slovene.

Tot critica îl elogiază pentru calitatea excep-ţională a traducerilor sale din Shakespeare şi dinliteratura rusă (Gogol, Cehov, Bulgakov).

În prezent este preşedinte al AsociaţieiScriitorilor Sloveni.

Poemele traduse fac parte din volumul Usta(Gura), apărut în 1985. Acesta volum se deosebeş-te fundamental de cele anterioare, mai ales for-mal, poemele fiind asemenea unor haiku-uri dincare eul liric pare să fi dispărut.

Page 29: Anul Contemporanul 130 UUN

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Remarcabilă este tenacitatea de caredau dovadă plasticienii vrânceni! Auvrut mereu să arate că şi la ei acasă sepoate face artă de bună calitate, că şi

la Focşani e loc pentru evenimente artistice. Au reu-şit. Şi nu e puţin lucru în vremuri de prigoană cultu-rală şi morală, ca celeîn care trăim astăzi.S-au constituit într-ofilială cu mulţi mem-bri tineri, fie că luămîn calcul data naşteriilor, fie că remarcămprospeţimea repre-zentărilor, spiritulludic, interesul pen-tru inovaţie din crea-ţiilor acestora.

N-a fost nevoiedecât de voinţă şi desolidaritate, dar şi deun bun organizator.Pictorul Liviu Nedel-cu, director al Cen-trului de creaţiepopulară şi profesorde desen în oraşul depe Milcov, a depustoate eforturile pen-tru a-şi strânge lao-laltă colegii de brea-slă şi pentru caîmpreună să funcţio-neze ca o instituţie cupersonalitate distinctă. Plasticienii vrânceni au înţe-les că în creaţia artistică, la fel de important ca indi-vidualitate este şi grupul ai cărui membrii au dorin-ţe şi aspiraţii comune. Sper ca această tânără filială

a Uniunii Artiştilor Plasticisă se unească solid în jurulidealurilor comune. Demulte ori, în deceniile dedupă ieşirea din comunism,artiştii au urmărit interesedivergente, s-au regrupat încercuri din ce în ce mai res-trânse, ajungând până laexaltări neprofitabile aleindividualităţii şi au reuşittrista performanţă de a-şiautodistruge formelede organizare în bre-sle, singurele care arfi servit interesuluicolectiv şi maturizăriiculturale.

Salonul deiarnă 2011 a fost şi el,ca şi alte expoziţii degrup ale FilialeiU.A.P. Vrancea, obună ocazie pentrucomunicare: artiştiiau ieşit pe simeze cucele mai noi lucrări,

publicul iubitor de cultură s-a bucurat de pre-zenţa lor şi a mesajului estetic transmis.Ediţia din acest an a Salonului de iarnă, ver-nisat pe 24 ianuarie la Galeriile de Artă dinFocşani, a reunit lucrările de pictură şi grafi-

că semnate deşaisprezece ar-tişti plastici, fienăscuţi în Vran-cea, fie adoptaţide această re-giune istorică.Mulţi dintre eisunt încă foarte tineri,născuţi în deceniul optşi absolvenţi ai institu-telor de artă plasticădin Bucureşti şi Iaşi:Pompiliu Bălaşa, Adri-an Constantin Arghi-rescu, Laura MihaelaGologan, Adrian MihaiMunteanu, TiberiuMunteanu, LaurenţiuPăun. Nu puţini dintreaceştia i-au fost elevilui Liviu Nedelcu laŞcoala Populară deArtă din Focşani, con-tinuându-şi apoi stu-diile la universităţilede artă din Bucureştişi Iaşi. Dar Salonul s-a

îmbogăţit şi cu lucrările „veteranilor” NicolaeRădvan, decanul de vârstă al filia-lei, Elena Stoiciu, VirginiaGeorgescu-Hossu, Elena Pascu-

Bârhală, Viorica Oana-Kalany. Creaţia acestora seremarcă îndeosebi printr-opaletă amplă de viziuniplastice susţinute de expe-rienţă şi de tehnici diferite,îndelung rafinate de-a lun-gul timpului. Genurile clasi-ce, mereu pline de prospeţi-me, precum natura statică,peisajul ori portretul au fostprezente pe simeze. Întâlni-rea cu plasticienii vrâncenimi-a oferit ocazia de a-lcunoaşte pe Nicolae Rădvan,un artist aproape neştiut la„centru”, cum sigur mai suntmulţi alţii prin ţară. Un pic-tor pe care mi-ar fi plăcut,dacă l-aş fi cunoscut maidemult, să-l includ în proiec-tul derulat în urmă cu optani şi intitulat „Seniori aipicturii româneşti contem-porane”. Fiindcă, fără nici ourmă de îndoială, NicolaeRădvan este un senior alartei româneşti. Aceeaşi

minunată şcoală românească de pictură transmisăprin maeştrii-profesori din perioada interbelică,până în deceniile cinci-şase ale secolului XX, areecouri semnificative şi în pictura lui ca şi în cea acongenerilor. Acesteia i se adaugă o adevărată voca-ţie pentru culoare, specifică pictorilor moldoveni.

Se poate vorbi, în cazul Filialei Vrancea aU.A.P., şi despre o „generaţie de mijloc”, alcătuitădin artişti născuţi în deceniile şase şi şapte, repre-zentanţi ai stilului specific generaţiei lor: reîntoarce-re la filonul tradiţional, onirism, chiar cu accentesuprarealiste, interes pentru combinarea de tehnicişi experiment (Laura Elena Dumitru, ŞtefanDumitru, Gheorghiţă Galan, Liviu Nedelcu). Înmajoritatea lor pictori, aceşti artişti sunt foartereceptivi la noutate, fără a se dezice însă de lecţiaînaintaşilor şi de bogatele sugestii venite din studiuldupă natură. Cel mai prezent dintre ei pe simezelebucureştene, Liviu Nedelcu este probabil şi cel mainotoriu dintre plasticienii de pe Milcov. Cu atât mailăudabil este efortul său de a pune în valoare şi crea-ţia confraţilor, lăsând deoparte egocentrismul atâtde specific artiştilor. O deplasare a interesului picto-rului de la studiul după model în compoziţii de maridimensiuni, către tematica religioasă este vizibilă şi

notabilă în lucrările ultimilor ani. De asemenea, orestrângere cromatică ce duce spre un fel de „asceză”a culorii, îi defineşte lui Liviu Nedelcu viziunea.

„Aripa tânără” a Filialei Vrancea, ai căreireprezentanţi sunt în majoritate absolvenţi de artămonumentală, atrage atenţia prin deschiderea ară-tată faţă de inovaţie dar şi prin însuşirea lecţieimaeştrilor. Un neorealism cu valenţe simbolice, vizi-bil ca tip de viziune şi ca abordare, în pictura tinereigeneraţii, poate fi regăsit şi în lucrările pictorilor şigraficienilor formaţi recent la universităţile din Iaşişi Bucureşti. Lucrările lor, expuse la Salonul deiarnă de la Focşani, au adăugat un suflu proaspătexpunerii de grup şi, cel mai important, n-au făcutnotă discordantă cu ansamblul discursului vizual.

Sper ca acest nou început de an şi de deceniu săaducă artiştilor vrânceni puterea de a rămâneîmpreună, de a-şi manifesta solidaritatea de breaslăşi cel puţin la fel de multă, ca până acum, inspiraţieşi voinţă creatoare. �

Luiza BarcanPlasticienii de pe Milcov

VIORICA OANA KALANY, Peisaj

ADRIAN MIHAI MUNTEANU, Triptic

ŞTEFAN DUMITRU, Poarta

PAUN NECULAI LAURENŢIU, Colaj

TIBERIU MUNTEANU, Înger

Page 30: Anul Contemporanul 130 UUN

30

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

* * *

Egalizaţi: ca da şi nu în prinsoare,Ca neagra culoare şi alba culoarePrecum în detunătorul creaţiei ceas:Cu namila Kremlinului – înzăpezitul Caucaz.

Nu e confuz aici arşinul pământenilor.Toţi egali – copii înălţimilor.

Egale în josnicia lor –Grijile gloatei şi ale viermilor.În nobil ceas de detunet în steiToţi munţii – sunt egali între ei.

Astfel în pofida legilor toate,Mâinile noastre încleştate.

* * *

Dumneata te-ai născut bard şi paj.Eu – cu aur în cârlionţii vitregi.Suntem tineri şi mai avem a povestiDespre regi.

Acordând lăuta şi viola,Vom povesti-n septembrie pe alei aurii,Ce mai dezgust faţă de tronAu regii.

În ei – e demonul autoapărării,Îi revoltă ale măreţiei roluri banale –Şi regele meu nu va mai rezista sub coroană –Ca şi regele dumitale.

Zadarnic sub privirile lorNe întindem ca praful – înţelegi? –Nici înşişi regii nu pricepCă ei – ar fi regi.

1913

* * *

Vinişoarele nu-s pline cu sânge – cu soare –Pe mâna, otova, în brun pigment.Sunt singură cu iubirea-mi mareFaţă de propriu-mi suflet ardent.

Aştept greieraşul, număr până la o sută,Rup un firicel de iarbă, prind a-l rumega...Ciudat e să simţi atât de acutCe efemeră e viaţa – şi a mea.

15.V.1913

RĂSPUNS LA UN POEM

Amar e să tăinuieşti recunoştinţaŞi să nu răspunzi la o tandră chemare,În prejmă să vezi ceva ce te-ar ameninţa,Să nu cutezi a ghici unde-i adevăr, unde-nşelare.

Amar e la auzul cuvântului dragSă glumeşti nefiresc, blindându-ţi răspunsul nefiresc.A fost un timp – eram însetată de chemare, în prag, Şi aşteptam, şi chemam. (Pe cel ce nu veni – nu-lînvinuiesc.)

Amar e şi ruşine, neiubind, nepreţuind, să te-ascunzi,Dar încercând durere pentru stinsa scânteie,La dreaptă chemare fără a cuteza să răspunzi –Greu îmi e să joc acest prim rol de femeie.

1913-1914

PRIETENA

* * *

Aş putea să nu-mi amintescMirosul de White-Rose 21 şi ceai,Şi figurinele de SèvresPeste înfloritoarea camee micuţă?...

Eram noi: eu – în rochie fastuoasăDin fai abia auriu,

Dumneata – geacă neagră, tricotată,Cu guler volant.

Ţin minte cum arătaţi la chip,Când intrarăţi – fără pic de vopsea,Cum v-aţi ridicat, muşcându-vă degeţelul,Abia înclinând capul.

Şi fruntea dumitale autoritarăSub povara vopselei roşcate,Nici femeie, nici băieţandru –Dar ceva mai puternic ca mine!

Cu o mişcare nemotivată,Mă ridicai, eram încercuite.Şi cineva spuse pe ton glumeţ:„Domnilor, faceţi cunoştinţă”.

Şi cu o prelungă mişcare mânaÎn mâna mea aţi strecurat-o,Şi tandru în palma meaÎntârzie un ciob de gheaţă.

Privind oarecum pieziş,Deja presimţind ciocnirea,Stăteam semiîntinsă în jeţ,Pe deget rotindu-mi inelul.

Dumneata ai scos o ţigarăŞi eu v-am oferit un chibrit,Neştiind ce aş face, dacăÎn faţă mi-aţi fi privit.

Ţin minte – peste o vază albastră –Cum zăngăniră păhăruţele noastre.„O, fiţi Oreste al meu!”Am spus, oferindu-vă o floare.

Cu o fulguraţie în ochii gri,Din poşeta de antilopă neagră,Cu un gest prelung aţi scosŞi aţi lăsat să cadă – batista.

29.I.1915

* * *

Există nume ca florile aromitoare,Şi priviri există, ca flăcări dansatoare...Există guri întunecoase, văluroaseUmede pe la colţurile lor înţepătoare.

Există femei. – Precum coiful – şevelura lor,Evantaiul lor miroase letal şi fin.Ele-s la treizeci de ani. – La ce ţi-ar trebuiSufletul meu de copil spartan, elin?

Înălţarea, 1915* * *

Vreau la oglindă, unde-i opacitateŞi vis înceţoşat.Aş întreba – încotro ţineţi caleŞi la ce ţărm aveţi de acostat?

Văd: al corăbiei catarg,Şi dumneata – pe punte...Dumneata – în fumul trenului... Câmp largÎn jelirea-i de seară cuminte....

Înrourate-s înseratele ogoare,Peste ele – corbi în rotire...– Vă binecuvântez pentru fiecareCele patru părţi de pribegire!

3.V.1915* * *

Pomeniţi-mă: din toate capetele mai scumpE un firuţ de păr de pe tâmpla mea.Plecaţi unde-aveţi de plecat... – La fel şi dumneata,Şi chiar dumneata, şi dumneata.

Nu mă mai iubiţi, nu mă mai iubiţi!Nu pe mine mă vegheaţi în razele răsăritului!Ca să pot şi eu ieşi liniştit,Ca să stau în bătaia vântului.

5.V.1915

* * *

Doi sori se răcesc – o, Doamne, miluieşte! –Unul – în cer, altul – în pieptu-mi se ofileşte.

Cum în faţa acestor sori – aş putea să-mi iert, sfinte? –Mă lăsai nesilită să fiu scoasă din minte!

Ambii se răcesc – de la razele durerea nu-mi dă de veste!Iar cel care se stinge întâiul, acela mai fierbinte este.

5.X.1915* * *

Ţigăneasca pasiune a despărţire!Abia de-l întâlneşti – şi fugi aiurea-n orice parteFruntea mi-o lăsai în palme, a zăbovire,Şi mă tot gândesc, privind în noapte:

Nimeni, răscolindu-ne scrisorile,Nu a înţeles în profunzime simplul gând,Cât suntem noi de vicleni, sub stele –Nouă înşine fideli rămânând.

Octombrie 1915

Traducere de Leo Butnaru

Notă: Citiţi în unul din numerele viitoare undosar dedicat Marinei Ţvetaieva

AANTOLOGIILENTOLOGIILE CCONTEONTE

Marina Ţvetaieva(n. 8 octombrie/26 septembrie, stil vechi, 1892 la Moscova, d. 31 august 1941 la Ielabuga/ sinucidere)

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Lucia DărămuşMai mult decât psihozăColecţia Biblioteca Contemporanul � Roman

Mai mult decît psihoză este un roman psihologic. Acţiunea se desfăşoară pe mai multe planuri, plecînd de la jur-nalul eroinei principale, Ynonne Daphne, care, suferind de două boli psihice, încearcă să facă faţă neajunsurilorbolii. Fundalul cărţii este unul al spitalului, prezentîndu-se realitatea dură a bolii. În această atmosferă se desfăşoa-ră acţiunea reală care se suprapune cu lumile din mintea lui Yvonne. Faptul că Yvonne creşte prin spitale o deter-mină să vadă în medici reali — părinţi, dezvoltînd psihopatii şi fantasme care o vor urmari şi în timpul facultăţii.Traseul psihologic este bine gîndit şi analizat de autoare, punînd-o pe eroină, succesiv, în mijlocul vieţii reale căre-ia trebuie să-i facă faţă. Yvonne este însă, psihologic vorbind, un copil, iar reacţiile ei vor fi de fiecare dată tulbură-toare, neaşteptate. Scenariul cărţii va fi ancorat prin diferite medii, prin spitale, prin universităţi, la conferinţe, prin-tre scriitori, pentru că Yvonne ajunge scriitoare. Planul real cu cel imaginar se împleteşte cu fineţe, aducîndu-se înplanul întîi o discuţie imaginară la care participă principalii scriitori ai lumii, masă la care va participa şi Yvonne.Fragilitatea existenţei umane o va determina pe Yvone să comită o tentativă de suicid căreia îi supravieţuieşte. În

final, cel care o va face să înţeleagă că în lume nimic nu contează mai mult decît prietenia, prietenia adevărată dintre oameni, este medi-cul Hermann, pentru mintea lui Yvonne tata Hermann.

Page 31: Anul Contemporanul 130 UUN

Veneticii, stranierii… A doua zi, dumi-nică fiind, mult râvnita întâlnire cu ceidin neam, adunaţi de prin Luxemburg(fratele), Italia şi Spania (nepoţii cu

familiile lor, cu neasemuitul Giovanni, băieţelul dedoar 5 ani); şi care mâine musai să pornească înapoi,unde îi aşteaptă viaţa de fiecare zi, printre stră-ini, paradigma familiei noastre de venetici, o traumăcare s-a declanşat în martie 1944 şi văd că „ne urmă-reşte încă”…

Sărutul/ Skopelos. Dar să nu uit, căci ar fiimpardonabil. În zori, când am revenit de la petrece-re, pe masa din salon am găsit fotografiile color pecare dl. Robert le făcuse la nunta religioasă. Ce gestde mare distincţie! Nefiind vorba de o simplă amabi-litate… Şi, pe lângă simpaticele fotografii de la eveni-ment, 6-7 prelucrări ale unei imagini cu Lidia, îndiverse tehnici: pointiliste, impresioniste etc. În fapt,o reverenţă pentru frumoasele doamne ale după-amiezii la Paleo Panaghia… Ne ducem să-i mulţu-mim. Ne arată albumele fotografice alb-negru şi colorcu Grecia, cu insula Cypru, ale unchiului său. Necadoriseşte o fotografie mărită la dimensiunile unuitablou: Sărutul/Skopelos, 1975. Pe un tăpşan dedeasupra mării (este de zărit, în fundal: o insuliţă,celălalt ţărm, coasta alburie a muntelui – v-aţi datseama: o imagine emblematică a Greciei), într-ofâneaţă cu ierburi cărnoase, o capră albă îşi apro-pie botul de ieduţul ei fraged şi îi dă un sărut – aceaatingere identitară dintre mamă şi făt – subiect de oinfinită delicateţe… Ieduţul şi-a ridicat căpşorul maisus decât codiţa ca un deget, primind prin nări întrea-ga tandreţe a mamei, în timp ce capra, întinzândla limită panglica priponului, şi-a aplecat capul, sim-ţindu-l pe ieduţ cu toată fiinţa – pe când ochiul verde,tăiat ca la broască, absent, pare să cate în altă direc-ţie. Un tablou de care Lidia s-a ataşat instantaneu.

Spre muntele Pendeli. Luni am fi mers laAcropole, fiind cel de al doilea obiectiv al venirii înAtena, cum e foarte de-nţeles; dar l-am chestionat pedl Robert şi ne-a spus că e închis (felul cum şi-a glisatpalmele una prin faţa celeilalte era fără echivoc), aşacă ne-am luat cap-compas muntele din estul oraşului.Penteli, 1012 m. Am privit la rând vilă cu vilă – întimp ce ele însele, peste capetele noastre, ţinteau hăt,în zare, către Acropole, Pireu, Sardonic, Peloponez…Roca din alcătuirea muntelui pe care urcăm estemereu calcarul, ca de altfel peste tot în Grecia conti-nentală; din loc în loc sunt de văzut, printre edificiiabia finisate, escarpamentele unor mici cariere dincare s-a extras piatra de construcţie, însă de ambelepărţi şi deasupra carierei, până în buza râpii, suntridicate superbele vile supraetajate, toate cu faţadaspre sud, spre soare, spre oraş, spre Mare. De aici, defoarte sus, căci ceea ce am numit munte chiar estemunte, cuprinzând cu privirea întreaga metropolă,care s-a tot extins precum o cocă în covată, ne dămseama mai bine cum stau/au stat de fapt lucrurile custatele greceşti ale antichităţii. Căci Grecia, prin alcă-tuirea sa geologică, prin configuraţia geomorfologicăeste o juxtapunere de mici sau mai mari chiuvete,depresiuni, concavităţi, înconjurate din toate părţilede munţi, în cazul când respectiva chiuvetă nu ia pe-olatură a sa contact direct cu marea. Este cazul ideal,este prototipul statului grec antic, inclusiv al statuluiAtena, cu golful său, cu portul respectiv, cu ceea ce afăcut excelenţa grecilor, dându-le posibilitatea de a semişca pe mare, pentru a face comerţ (şi schimburi cul-turale!) cu populaţiile de pe întreg ţărmul Meditera-nei. Iar munţii înconjurători, ca nişte ziduri de apăra-re ale polisului, nu erau escaladaţi decât în caz deconflict armat cu vecinii. Astfel delimitat în modstrict, statul-polis, cu o populaţie nu prea numeroasă,putea fi ţinut sub control, se organiza, făcea posibi-lă dezvoltarea, asigura evoluţia istorică.

Ultimele străzi înainte de a se ajunge în culmesunt aşa de abrupte că a fost nevoie să se născoceascăun asfalt special, care să nu permită derapajul, în fapteste vorba despre o stradă betonată – şi nu oricum, nudoar cu striuri, cum am mai văzut pe-aici, ci având încompoziţia sa o criblură de calcar, un macadam prins înciment, ca să asigure priza cauciucurilor. Şi limuzineleurcă până la cea din urmă vilă, în mare forţă. Iar nume-le străzilor de-aici, din culme, dacă vă interesează, suntnumele marilor filosofi şi tragedieni, Platonos, Sofocles.Dar nu au fost aceste spirite ale Greciei antice mereu lacea mai mare înălţime?

Fiind o zi mai închisă, în care am avut parte şi decâteva picături de ploaie, mai degrabă simbolice, nicimăcar cât să ostoiască praful, ne-a fost mai lesne săcuprindem cu privirea întreaga metropolă, care în modobişnuit, adică sub lumina soarelui este de un alb stră-lucitor, ce îţi ia ochii… Fotografii, filmări panoramice.

Ziua cea mare. Şi a venit ziua cea mare, ziuaAcropolei! Alte indicaţii de la dl Robert, data trecutăne dăduse un print cu străzile cartierului, ne dădusebilete de autobuz pentru Paleo Psyhico; acum primimschema liniilor de metrou, cu explicaţia că pe traseulnostru sunt unele lucrări, va trebui să schimbăm înstaţia Attiki…

Şi am pornit la drum, întâi pe străzi, spre est, petraseul deja familiar, până la bulevardul Venizelos,de unde continuăm cu autobuzul. Traversăm părcule-ţul cu havuz, luăm metroul de la capăt, staţiaKifissia. Pe prima porţiune, traseul este la suprafaţă,cam ca al tramvaiului 41, apoi se pătrunde în subte-ran. Afişaje şi anunţuri în greceşte şi imediat înengleză, cum şi străzile metropolei, firmele, toatereclamele sunt bilingve. Un mare oraş turistic, nu?

Ieşim din metrou şi ne trezim pe o esplanadă,un bulevard pietonal, neatins de maşini: DionisosAreopagitul, cum altfel?! Pregătiţi sufleteşte să înce-pem marea aventură numită Acropole. Dar dejaştiam, simţeam, vedeam ca în vis ansamblulAcropolei, mult-mult deasupra noastră, dominând îndreapta, ca într-o lume superpusă nouă… În loc să-lsfidăm, de la dimensiunile noastre ome-neşti/perisabile, pur şi simplu am abordat amsamblulpe tăcute, cu deplină modestie, păşind şi privind dinaproape în aproape, convinşi că vom vedea ce e devăzut şi că vom simţi doar ce merităm să simţim.

Meteoritul. În colţul din dreapta intrării, unprim muzeu în aer liber, sunt expuse: fragmente aleunor capiteluri sau coloane sau altare, torsuri ale unorstatui supradimensionate, ciclopice, însă toate corodate,emaciate, roase de valuri, de intemperii, uneori zoneleerodate depăşindu-le în suprafaţă pe cele dăltuite demeşter: geniul constructiv uman se ia la întrecere curăbdarea infinită a elementelor naturale, rezultând unmonolit (era să zic: un meteorit!, venind asupra noastrădin cerul altor timpuri) ce pare a ne spune: am înfrun-tat vremile şi vicisitudinile şi încă mi-am păstrat măre-ţia, încă îmi pot rosti în mod distinct mesajul…

Este mai întâi perfecţiunea trupului uman eta-lată cu deplină convingere, fără echivoc: un imn înpiatră, exprimat o dată pentru totdeauna; este apoisupradimensionarea, pentru ca preeminenţa spiritu-lui să se vestească privitorului de la mari depărtari,suverană; şi sunt elemente ale fanteziei din imagina-rul cultului olimpian, personaje fantastice într-uncadru suprafiresc, reunind încă din antichitate rigoa-rea, fantezia, creativitatea, vorbindu-ne clar desprenatura umană plurimorfă, dezmărginită.

Fotolii de piatră inscripţionate. N-ar fideajuns această duzină de exponate pentru o venire laAtena? Ci noi pornim pe aleea delimitată de benzi deatenţionare, în fapt abia acum începem urcuşul, însătimid, pieziş, până la amfiteatrul lui Dionisos. O formăsemicirculară, concavă, săpată în trupul colinei, poateun segment de elipsoid, cu scena în focar, jos. Şirurile debănci sunt săpate direct în peretele de stâncă. Însă nucu dalta sau târnăcopul, ci prin decuparea lespezilorrespective. Nu ca prisosul să fie dat de-a dura, ci pentruo altă folosinţă imediată. Vom vedea despre ce ar fivorba. Dar ce interesant: pe spetezele primului rând defotolii în piatră, desluşesc inscripţii, desigur numeleunora dintre privilegiaţii obştei. Astfel de inscripţii petot rândul întâi de fotolii de piatră. Aceşti oameni aveausimţul acut al timpului repede-trecător, nu pierdeauocazia de a-şi eterniza numele în piatră. N-am zis în cal-car, deşi despre calcar e vorba, n-am supralicitat spu-nându-i marmoră, deşi marmora este un calcar crista-lin, metamorfic. Mereu se circulă pe culoare drasticdelimitate, Acropole pare să fie în proporţie de 80% ozonă de şantier în lucru, în conservare, deşi nu se vedenicio urmă de activitate curentă. Dar se impun acestedelimitări şi pentru simplul motiv că multe zone suntrealmente periculoase pentru turistul curios, neatent lacontext.

Pe aceeaşi cărăruie limitată de benzi roşii, urcândlin, ajungem la nivelul unor arcade-porticuri înalte de5-6 m, din lespezi mari, aliniate pe câteva sute de metri– sunt cele peste 60 de porticuri sub care se adunau filo-sofii pentru disputele lor înţelepte, subtile. Pe cine săevoci mai întâi? Sunt reperele îndeobşte cunoscute,aflate la sorgintea civilizaţiei europene.

(Însă ce-ar fi să mă apuc acum să compilez de ici decolo, de prin pliante, ghiduri, cărţi şi hărţi şi să revărs în pagi-nă valuri-valuri de informaţii de toată mâna sau la nivel aca-demic? Oricum aţi lua-o, nu voi face asta, mă rezum să trans-criu câteva dintre sugestiile momentului.)

Odeonul lui Herodes II. Urcăm, cărărea seajută de trepte şi, din aproape în aproape, ne pome-nim deasupra unui alt amfiteatru, acesta imens cuadevărat, Teatrul lui Herodes II, dacă vreţi; recon-struit, perfect funcţional, cu sisteme ultramoderne deiluminat şi de amplificare a sunetului, căci nu eexclus ca diseară, sub magia reflectoarelor meşteşugitamplasate, aici să aibă loc un spectacol în aerliber. De data asta, în spatele scenei se înalţă uriaşearcade de piatră, de un teribil efect.

În locul de unde ne rotim privirile se vede stânca goalăpe care fondatorii cetăţii au continuat-o în sus cu blocuriimense, întărite prin contraforţi, edificând inespugnabilaAcropole – s-ar traduce: oraşul de sus, din vârf – iar sprestânga poţi urmări continuarea colinei sacre, o spinare gola-şă pe moment, apoi cu păduri de măslini, pini şi chiparoşi, cese termină spre sud cu un abrupt pe care străjuieşte un turnciudat, poate alte porţi ale vreunui templu, lucru greude evaluat de aici.

Iar noi înşine ne mişcăm pe un petec de costişă maipuţin abruptă, chiar cu ceva sol pe ea şi cu o desime demăslini sălbatici. Subţiratici, strâmbi, cu deosebire fotoge-nici, căci imprevizibili în contorsiunile lor, având ramuri fine,cu frunzuliţe înguste, rezistente, încât am impresia că aceşticopaci faimoşi ai Mediteranei au găsit soluţia optimă de aavea frunziş bogat, fără ca totuşi să fie des, căci poatepomii n-ar rezista la asaltul dezlănţuit al razelor de soare:stau cu tot curajul în plină lumină dar o şi lasă să se prefireprintre frunze… o stratagemă, un patent al Naturii. Sub noi,s-a înţeles, mereu găoace a amfiteatrului gata de spectacol. �

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

● Cel mai important şi mai trist evenimentdin anul 2010 este fără îndoială ceea ce numim„Marele incendiu din Israel”. Timp de câteva zile şinopţi, flăcări uriaşe au cuprins numeroase locali-tăţi din Carmel (nordul Haifei) distrugând totul încalea lor, iar limbile de foc, parcă purtate de un duhrău, care a însemnat un vânt puternic ce-şi schim-ba sensul la puţine minute, ţi se părea că nu se vastinge niciodată. Sate frumoase, învelite într-o ver-deaţă vie şi veselă şi căsuţele primitoare de vacan-ţă, micuţul sătuc al artiştilor plastici şi sculptori,Ein Hod, adevărate splendori ale nordului ţăriis-au transformat în mare parte în mii de cărbuni,parcă aruncaţi pe un câmp de negreală.

Dar marele incendiu din Israel are o gravita-te aparte fiindcă a provocat moartea a 44 deoameni care au venit să ajute la stingerea focului şiau pierit în el…

● Câţi pompieri sunt în Israel? Se spune că întoată ţara există 1500 de oameni, dar adunaţi la unloc n-au reuşit să înfrâneze incendiul, fiindcă n-auavut materialele necesare. Israelul, ţară cu nenu-mărate performanţe în lume a rămas corigent înlupta contra unui duşman permanent, cunoscut caatare şi care îi face probleme în fiecare an: focul. Îndisperare de cauză, primul ministru BibiNetaniahu a apelat la ajutoare internaţionale, maimult de 17 ţări trimiţând avioane pentru stingereafocului, materiale şi echipe de pompieri. Au acordatasistenţă state prietene (Rusia, Germania, Cipru,Grecia, Bulgaria, România, etc.) sau altele cu careIsraelul e în conflict (Turcia). Au trimis un aviongigant în ultima parte a bătăliei americanii, care adeterminat finalul războiului cu focul, în favoareaoamenilor. A fost într-adevăr o solidaritate interna-ţională, fiindcă Israelul nu a ştiut să se apere sin-gur împotriva unui incendiu de proporţii.

● Iar aici vom pomeni de „problemele inter-ne”, legate de focul cel mare. După cum am spus, înultimele două zile ale incendiului, a intrat în joc unavion american, care e cel mai mare din lume şipoate transporta o imensă cantitate de apă. Pentrumulţi, avionul american a reprezentat o curiozita-te, iar premierul Bibi Netaniahu l-a vizitat şi îninterior, fotografiindu-se cu el! Asta în timp cepompierii s-au supărat de prezenţa „delegatuluiUSA”, declarând că acesta a venit când focul eraaproape lichidat. După război, mulţi viteji se arată.Iar alţi „eroi” l-au întrebat pe Bibi: „de ce nu te-aisfătuit cu nimeni, când ai cerut ajutor american?”Prezenţa avionului ne costă un milion şi jumătatede dolari!...

● De cine depind pompierii în Israel? DeMinisterul de Interne, care e condus de Eli Işai, dinmişcarea ultra-religioasă Şas. Apartenenţa pom-pierilor de Interne, care se ocupă de paşapoarte,vize de şedere în Israel, cetăţenie, ş.a. a fost o maregreşeală de la început. De aceeea, acum s-a cerutmutarea lor la un minister corespunzător, legat deapărarea internă. Dar Eli Işai se opune; „Faceţipropunerea aceasta, pentru că eu sunt «sfaradi»(nu aşkenazi, ca europenii), sunt extremist religiosşi om de dreapta”. Nici nu se puteau găsi motivemai stupide ca acestea, când se ştie că extremiştiireligioşi din Şas şi oamenii de dreapta din ţară câş-tigă teren în Israel, iar duşmănia sfaradim-aşkena-zim o întreţine exact partidul Şas, din care faceparte Eli Işai.

● Au şi început conflictele legate de o comisiede anchetă care să cerceteze cazul şi să propunămăsuri, inclusiv de sancţionare a vinovaţilor. Cinese opune primul? Bibi Netaniahu! Probabil ştie dece, fiindcă în nici un caz guvernul nu poate scăpade răspundere faţă de cele întâmplate, iar pe fun-dalul dureros al evenimentelor a venit rabinul spi-ritual al Şas-ului, care de ani de zile debitează totfelul de tâmpenii şi insulte dar nimeni nu ia nici omăsură contra lui, „cărturarul” Ovadea Iosef, carea declarat: „Incendiul acesta e datorită faptului căpopulaţia din Haifa nu ţine… sâmbăta!”

● Şi totuşi… cum s-a declanşat marele incen-diu? Se ştie că în Israel, anul acesta au fost călduriinsuportabile şi chiar de la un chibrit aprins arun-cat pe jos, pe iarbă uscată, se putea declanşa unincendiu. Ei bine, un băiat de 14 ani dintr-un satdruz, a fumat o „narghilă” şi a aruncat resturile peiarbă. Când a vrut să plece, a văzut că a începutfocul. S-a speriat şi a fugit, n-a anunţat pe nimeni.Iar flăcările au început să se întindă în toate direc-ţiile…

● Ca de obicei în asemenea situaţii, se cautăvinovaţii. Unii îi acuză pe alţii, se cere demitereaunor persoane, alcătuirea comisiilor de cercetare, afost sesizat controlorul general al statului, s-a ple-cat în străinătate spre a se cumpăra avioane destingere a incendiilor şi e multă, multă vorbărie.

Desigur, nu ştiu cum se va termina aceastăbabilonie generală, dar ştiu că 2010 va rămâne înistorie ca anul marelui incendiu din Israel, ŢaraSfântă. �

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN ŢŢARAARA SSFÂNTĂFÂNTĂ

G. Mosari

2010, anul marelui incendiu

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN GGRECIARECIA

Ion LazuÎntre Herodes şi Pendeli

Page 32: Anul Contemporanul 130 UUN

Ziua culturii naţionale

32

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Pentru unii, autorul unuia dintre celemai comentate filme româneşti ale anu-lui trecut, Autobiografia lui Ceauşescu,este un nume legat de amintirile plăcu-

te din „epopca de aur”. Andrei Ujică era poetul caresemna, împreună cu Ştefan Foarţă, versurile cânte-celor atât de popularului grup pop-rock Phoenix.După ce a emigrat în Germania, el a devenit cineastşi profesor la o facultate de arte vizuale. Revenit înţară după 1990, Ujică a realizat două documentaredespre revoluţie, Videograme dintr-o revoluţie (1992)şi Out of the Present (1995). Titlul noului său film,care încheie un triptic pe această temă,Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, este o parafra-ză după cartea lui Gertrude Stein, Autobiografia luiAlice B. Toklas (1933). Faimoasa scriitoare america-nă, care a refuzat toată viaţa să-şi publice memorii-le, a scris, în schimb, autobiografia inventată a pro-priei sale secretare. O altă sursă de inspiraţie recu-noscută de autor este romanul lui Norberto Fuentes,Autobiografia lui Fidel Castro, un portret al dictato-rului bazat pe relaţia apropiată cu el a scriitoruluicubanez exilat.

Pornind de la celebra secvenţă a procesului din25 decembrie 1989, filmul derulează viaţa luiCeauşescu din perspectiva lui, o rememorare înte-

meiată pe mii de metri de imagini filmate avându-ldrept protagonist. Tot ceea ce urmează, toate celetrei ore ale peliculei, par un imens flash back. Ujicăne propune o convenţie pe care trebuie să o acceptămdintru început: e ca şi cum fostul preşedinte însuşi arfi avut la dispoziţie giganticul material tezaurizat dearhivă şi ar fi ales numai acele episoade de care elşi-ar aminti cu plăcere. De fapt, avem de-a face cu unfilm de montaj, şi nu cu un documentar. O ţesăturăabilă de fragmente, alese din peste 1000 de ore deproiecţie. Au fost folosite fragmente de jurnale deactualităţi, dar şi de filme de familie necunoscutepână acum, în care se conturează un portret de „dic-tator cu faţă umană”. Din convenţia propusă faceparte şi acceptarea derulării inverse a parcursuluilui Ceauşescu fără a se recurge la comentariu. Seaud sunetele care au aparţinut jurnalelor sau docu-mentarelor de la care s-a pornit, în general discursu-rile lui în diverse ocazii şi discursurile celor care îlglorificau. Foarte rar se recurge la efecte sonore caresubiectivizează perspective relatării unor moment,aşa de pildă în momentul evocării cutremurului din1977, când, peste un ecran negru, se suprapun stri-găte.

Sunt evocate acele episoade care au marcatistoria României dar şi istoria personală a fiului deţărani din Scorniceşti, devenit activit ilegalist şi,după încheierea războiului, general şi apoi primsecretar al Partidului Comunist. Un foarte semnifi-cativ moment, înmormântarea lui GheorgheGheorghiu Dej, căruia avea să-i succeadă la conduce-rea PCR, ne arată un Ceauşescu foarte energic, „ieşitdin rând” şi foarte decis să ia locul decedatului.România scurtei epoci a „dezgheţului” este evocatăprin imagini idilice, din jurnalele tipice anilor 60, cuoameni care muncesc devotaţi dar se şi „recrează înstaţiunile de odihnă”. Marele moment din august1968, când Ceauşescu a refuzat să trimită armataromână în Cehoslovacia, alături de tancurile sovieti-ce care au invadat această ţară care cocheta preamult cu democraţia, este marcat printr-un fragmentamplu din celebrul său discurs de atunci şi prinimagini cu mulţimile sincer entuziasmate.

De o tratare atentă se bucură momentul decisi-ve al vizitei în China şi Coreea, din 1971, nefastavizită care i-a inspirit măsurile de restrângere alibertăţii de expresie, în primul rând, şi ofensiva pro-pagandistică delirantă. Fascinaţia lui Ceauşescu înfaţa spectacolelor gigantice care i-au fost dedicateeste surprinsă într-un fragment puţin cunoscut pânăacum, stupefacţia lui în momentul când ascultă ocoreeană cântând, cu o pronunţie perfectă,„Românie, Românie…”

Asemenea fragmente care surprind reacţiispontane mai apar şi în alte imagini necunoscutepână acum, desprinse mai ales din filmele de familie:Ceauşescu jucând volei, jucând plictisit cărţi cuElena, îmbrăţişând-o fericit pe fiica lui Zoe, sau pri-vind cu mândrie ursul vânat de el. Unele cadre suntde-a dreptul idilice, aşa ca cel descriind plimbareacuplului prezidenţial îmbrăcat în cojocele albe, într-osanie cu zurgălăi. Sunt momentele în care se râde, îngeneral, în sala de proiecţie, dar este un râs amabil,

nu unul sarcastic. Aceste pasaje, ca şi acela despreînmormântarea mamei lui, contribuie, în general, laumanizarea şi nuanţarea portretului.

Capacitatea lungmetrajului lui Andrei Ujică dea sugera dimensiunea de „umanitate”, sau mai pre-cis de normalitate a personajului, a devenit, în viziu-nea unor comentatori, un capăt de acuzare împotri-va filmului, de la care unii ar fi aşteptat, probabil, sădevină un pamflet anti-dictatorial făţiş. Adevăruleste că unii au înţeles exact ce trebuie şi din insera-rea fragmentului de jurnal arătându-l pe Ceauşescualături de Charles de Gaulle, sau alături de preşe-dintele american Jimmy Carter sau alături de regi-na Angliei, în caleaşca regală. De pildă, criticul ame-rican Jay Wesisberg, remarca: „Extraordinar deputernicul montaj din jurnale realizat de AndreiUjică nu este o demascare a dictatorului, ci maidegrabă o folosire abilă a însăşi propagandei luiCeauşescu pentru a o transforma într-o critică atât asocietăţii româneşti, cât şi a compromisurilor politi-cii internaţionale: cu toţii am lăsat ca asta să seîntâmple. Cu o durată de peste trei ore, documenta-rul cere răbdare, dar cei care posedă cunoştinţelenecesare despre monstruoasa moştenire a luiCeauşescu îl vor găsi pasionant”.

Probabil că cei care nu cunosc foarte bine abe-raţiile regimului, mai ales din ultimul deceniu al dic-taturii, vor înţelege mai greu momentul discursuluicritic al lui Constatin Pârvulescu la congresul al XII-lea PCR şi nici ironia includerii fragmentului de jur-nal cu galantarele deborând de mezeluri la inaugu-rarea unui mare magazine alimentar. Uneori pro-pria convenţie propusă de autor nu mai pare respec-tată, aşa ca în episodul Pârvulescu sau în cel cumitingul fatal din 21 decembrie 1989, când a fosthuiduit. E greu de crezut că la aceste moment perso-najul Ceauşescu s-ar fi gândit nostalgic.

Probabil că cei care au trăit destul în „epoca deaur” pentru a acumula traume şi dezgust ar fi prefe-rat ca portretul lui Ceauşescu şi mai ales al nevesteilui să fie concepute cu mai mult sarcasm şi cu evi-dentă repulsie. Andrei Ujică alege să ne lase pe noi,privindu-l pe Ceauşescu, să ne dăm seama când eraşiret şi când era grotesc, când se prefăcea că nu ştiecu exactitate adevărul despre mersul ţării şi când aînceput într-adevăr să ignore total realitatea.Regizorul are încredere în discernământul şi inteli-genţa spectatorului, aşa încât nu simte nevoia să neghideze prea mult atenţia şi înţelegerea. Dispunândmaterialul cronologic, autorul trasează cu precizieascensiunea şi decăderea unui dictator şi schiţeazădiagrama degradării unui popor care s-a mulţumitsă aplaude înjurând în gând regimul aberant. Chiardacă ne place sau nu, Autobiografia lui Ceauşescuare meritul că ne face să reflectăm asupra trecutuluirecent, depăşind acea furie unanimă care a dus laexecutarea protagonistului. Subiectul rămâne des-chis. �

Dana DumaAutobiografia lui Nicolae Ceauşescu

Dispunând materialul cronologic,autorul trasează cu precizie ascensiu-nea şi decăderea unui dictator şi schi-ţează diagrama degradării unui poporcare s-a mulţumit să aplaude înjurândîn gând regimul aberant. Chiar dacă

ne place sau nu, Autobiografia luiCeauşescu are meritul că ne face săreflectăm asupra trecutului recent,depăşind acea furie unanimă care adus la executarea protagonistului.

Subiectul rămâne deschis.

În data de 15 ianuarie 2011, România a sărbătorit, pentru prima oară,Ziua Culturii Naţionale. Alegerea datei a fost motivată de faptul că 15 ianua-rie este aniversarea naşterii lui Mihai Eminescu, cel care, după spusele luiConstantin Noica, a fost omul „cel mai deplin al culturii româneşti”.

Iniţiativa, venită din partea Academiei Române, a acad. Eugen Simion, adevenit, prin voturile Senatului şi Camerei Deputaţilor, Legea privind decla-rarea zilei de 15 ianuarie ca Ziua Culturii Naţionale, promulgată de pre-şedintele României, Traian Băsescu, pe data de 6 decembrie 2010.

Prin această lege, instituţiile publice sunt obligate să reflecte în modadecvat evenimentul. În acest sens, Ministerul Culturii şi PatrimoniuluiNaţional va elabora, anual, un ghid de sugestii şi coordonare pentru instituţii-le de cultură, astfel încât 15 ianuarie să devină o zi de reflecţie asupra culturiiromâne, în genere, dar şi o zi de largă participare la proiecte culturale de inte-res naţional, o sărbătoare autentică pentru toţi cetăţenii României.

Din partea MCPN au fost depuse flori la monumentul lui Mihai Eminescudin faţa Ateneului Român din Bucureşti şi la mormântul poetului din CimitirulBellu, Ministrul Culturii şi Patrimoniului Naţional a adresat un mesaj cetăţe-nilor români şi oficiali ai ministerului vor participa la diverse manifestări pri-lejuite de Ziua Culturii Naţionale. S-au desfăşurat câteva evenimente de refe-

rinţă care au fost sprijinite financiar de către MCPN. La Botoşani, în perioada13-16 ianuarie, s-au sărbătorit Zilele Eminescu, ediţia a 42-a. La acest eveni-ment, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, acad. Nicolae Manolescu,a decernat Premiul Naţional de Poezie “Mihai Eminescu” - Opera Omnia. LaBucureşti, a avut loc Gala Tinerilor Scriitori/ Cartea de poezie a anului 2010 şiau fost decernate premii tinerilor scriitori afirmaţi în anul 2010. La Ploieşti, aavut loc un spectacol de muzică şi poezie românească la care au fost invitaţiartişti, oameni de cultură, oficialităţi.

În acest an, dat fiind timpul foarte scurt de la instituirea legii, MinisterulCulturii şi Patrimoniului Naţional a permis instituţiilor din subordine să mar-cheze evenimentul prin iniţiative proprii, urmând ca de anul viitor să se stabi-lească o tematică generală, precum şi concursuri de proiecte la care să partici-pe cât mai mulţi artişti şi oameni de cultură.

Nu în ultimul rând, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional ne-aîndeamnat să marchăm fiecare, după posibilităţi, cu o floare, cu un vers, cu ungând, Ziua Culturii Naţionale.

Biroul de presă al MCPN15 ianuarie 2011

Page 33: Anul Contemporanul 130 UUN

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Regizorul Jon Gostin face parte din „pri-mul val de debuturi” al cinematogra-fiei naţionale post-revoluţionare, când,într-un interval de nici 12 luni – din

mai 1991 până în aprilie 1992 – au ieşit în premierăpe ecrane, opt lung metraje ale unor cineaşti debu-tanţi, într-o perioadă în care cu toţii aveam senzaţiacă în peisajul românesc cotidian vor apărea „câinii cucovrigi în coadă” (ceea ce, vai!, nu s-a întâmplat).Cronologic, cele opt filme cu debutanţi „la timonă”au fost Rămânerea de Laurenţiu Damian,Vânătoarea de lilieci de Daniel Bărbulescu, Înnebu-nesc şi-mi pare rău de Jon Gostin, Şobolanii roşii deŞerban Codre, Unde la soare e frig de BogdanDumitrescu, Lacrima cerului de Adrian Istrătescu-Lener, Pasaj de George Buşecan şi Polul Sud deRadu Nicoară, o suită, aşadar, inegală valoric darconsiderabilă din punct de vedere cantitativ. Câtevadintre aceste filme (şi mă gândesc îndeosebi laRămânerea, Înnebunesc şi-mi pare rău, Polul Sud şi,parţial, prin noutatea propusă, la Şobolanii roşii) auanunţat cineaşti cu personalitate proeminentă, care,însă, din păcate, au confirmat doar parţial în conti-nuare (sau aproape deloc), unii dintre ei pierzân-du-se în anonimat sau chiar părăsindu-şi carieracinematografică: regizorul Laurenţiu Damian a mairealizat, în două decenii, doar un singur lung metrajde ficţiune (Drumul câinilor), continuându-şi, cusuccese, doar cariera de documentarist (la Editura„Video” pe care o conduce de ani buni de zile) şi peaceea didactică (la Universitatea Naţională de ArtăTeatrală şi Cinematografică); Jon Gostin – despre acărui recentă premieră cinematografică mi-am pro-pus să scriu în rândurile de faţă – a rămas, deatunci, fidel televiziunii naţionale, încercând, în1995, o temerară parafrază dostoievskiană, Spove-dania, dar la TVR producţia cinematografică s-asubţiat considerabil în ultimii ani; Radu Nicoară n-arecidivat încă, continuându-şi şi el doar carieradidactică, deşi era mai mult decât o promisiune regi-zorală la ora debutului, era, direct, o certitudine, iareu păstrez speranţa revenirii sale pe platouri; câtdespre Şerban Codre, sculptorul-cineast a revenit la„dragostea dintâi”, sculptându-şi recent auto-portre-tul călare şi intitulându-l „Carol I” (iertată fie-mihiperbola sau blasfemia, cum vreţi să-i spuneţi)... Înceea ce mă priveşte, păstrez convingerea că filmeprecum Polul Sud şi Înnebunesc şi-mi pare rău sauRămânerea şi Şobolanii roşii, dacă ar fi beneficiat,atunci, la începutul anilor ’90, de o conjuncturăinternaţională mai prielnică (dar România era încăîn „zodia mineriadelor”!), ar fi meritat să cucereascăbunăvoinţa şi aprecierea unor mari festivaluri inter-naţionale (de care beneficiază filmul românesc înultimii ani de zile, chiar dacă situaţia internă aRomâniei este din nou critică).

Pentru a-mi argumenta această opinie, m-aşîntoarce cu gândul la lung metrajul de debut al luiJon Gostin Înnebunesc şi-mi pare rău, cerând scuzecititorilor că voi apela, programatic, la consideraţiidin cronica de la premieră. Jon Gostin îşi recoman-da, încă de la primele secvenţe ale lung metrajuluisău de debut, vocaţia neorealistă. Proiectul său cine-matografic era „din plecare” incitant şi ambiţios:„topind” în scenariul său motive literare din douăschiţe ale unor prozatori consacraţi („Naveta” deAlexandru Papilian şi „În loc de postfaţă” de FănuşNeagu), regizorul îşi închega „story”-ul cinematogra-fic – pe sistem de „puzzle” – cu intenţia vădită de avorbi despre spaimele noastre cele de toate zilele,despre pericolele morale şi sociale care pândeauatunci, şi pândesc în continuare, societatea româ-nească de „tranziţie”. Timpul acţiunii era începutulanilor ’90 (filmul incluzând şi secvenţe documentaredin timpul manifestaţiilor de la Universitate, dinprimăvara lui 1990), în centrul naraţiunii fiind pla-sată relaţia afectivă dintre o muncitoare dintr-oţesătorie, Mariana (cu experienţe de viaţă amare,dramatice) şi un coleg de muncă, Gelu, pasionatcineast amator (aşa, ca „amatorul” lui KrzysztofKieslovski, de la care, parcă, şi împrumută câteceva), un tânăr ochelarist visător şi stăruitor.Printre celelalte personaje ale filmului, care-i permitregizorului lărgirea ariei de observaţie socială, senumără un exponent al lumii interlope, un rănit alrevoluţiei (care-şi trăieşte viaţa într-un scaun de

paralitic), alte personaje, dinlăuntrul sau dinafarafabricii, printre care un personaj foarte dubios careînseamnă pentru cei din jur o permanentă amenin-ţare. Titlul filmului, plastic, împrumutat de la poe-tul Florin Iaru (care şi apare în film), spune totuldespre starea de spirit a protagoniştilor, angrenaţiîntr-un cotidian amorf, fără orizont: „înnebunescşi-mi pare rău!”... Condiţia muncitorului – într-ofabrică populată încă de multe umbre ale trecutului–, ca şi a intelectualului sunt puternic grevate deîmprejurări tulburi, haotice, care-şi pun pecetea petraiul zilnic al tuturora. Despre toate acestea vorbeş-te filmul, încercând, totodată, să particularizezeatmosfera socială din fabrica de ţesături şi să schiţe-ze „portretul” altor ambianţe aduse în cadru. Existăşi un filon liric în film, disimulat, adesea, sub apa-renţe înşelătoare (filmul lăsând să se întrevadă, larealizator, o anume „pudoare lirică”), alteori „explo-dând” însă, cum se întâmplă în câteva dintre celemai spectaculoase secvenţe ale filmului, dansul înpiscină sau „duetul roboţilor” dinspre final. Mareasecvenţă a filmului este finalul, efectiv antologic, încare spaima robotizării, izvorâtă din însuşi stilul deviaţă al oamenilor prezentului, este materializatăîntr-o metaforă a dezumanizării cu forţă de şoc (carene duce gândul spre inconfundabilele imagini chapli-niene din Timpuri moderne). Dacă există unele deca-laje între intenţiile artistice şi civice generoase aleautorului şi întruparea lor cinematografică, distan-ţele sunt datorate, probabil, şi diferenţelor stilisticedintre „piesele” literare încorporate în scenariu. Pelângă portretele strict realiste şi poetice ale protago-niştilor – interpretaţi de Oana Ştefănescu(Mariana), o actriţă cu sigură vocaţie dramatică,Bogdan Uritescu (Gelu), cuceritor prin firesc şiGheorghe Visu, într-un rol „colţuros” care-i convinede minune – sunt şi personaje predominant livreşti(acela al lui Florian Pitiş, de pildă) sau crochiuritipologice comune. Savuroase, pe de altă parte, darîn roluri de plan secundar, doar „de culoare”, suntcâteva dintre lucrătoarele fabricii, în interpretareaunor actriţe cu personalitate ca Aurora Leonte şiMagda Catone, sau a unor „nou (bine) venite” caIoana Abur. Chiar dacă, încă din scenariu, Înnebu-nesc şi-mi pare rău conţinea şi câteva elemente con-juncturale (prin forţa lucrurilor perisabile), debutulcinematografic al regizorului Jon Gostin oferea soli-de garanţii ale duratei, prezentul confirmând, dupădouă decenii de la premieră, trăinicia demersuluiartistic de la începutul anilor ’90. Cariera regizorului– cum am arătat – a rămas, însă, destul de săracă,ceea ce ne determină să considerăm că revenirea peecrane a regizorului Jon Gostin cu filmul TV Întoarce-rea la matcă reprezintă şi o „întoarcere la matcă” acineastului, după o destul de lungă absenţă.

Practic, recenta premieră a regizorului JonGostin, Întoarcerea la matcă, este plasată, din punctde vedere stilistic, în zona de confluenţă a filmuluide televiziune cu tele-play-ul, atât din punct de vede-re al mijloacelor artistice folosite cât şi datorită fap-tului că producţia „TV Cultural” (2010) porneşte dela o piesă de teatru (cu titlu omonim) a dramaturgu-lui George Astaloş. Încă o dată, după ce, la debut,regizorul a apelat la proze scurte ale unor scriitorititraţi, şi după incursiunea în literatura dostoiev-skiană, regizorul îşi re-afirmă vocaţia culturală,fiind preocupat, prioritar, de substanţa umană –morală, filosofică şi civică – a demersului său estetic.Este vorba, în fapt, de o piesă în două-trei personajecentrale ale căror destine se intersectează, ba maimult, se influenţează şi se condiţionează reciproc.Personajele îşi dezvăluie adevărata lor natură pro-gresiv, destrămând crusta aparenţelor, a unor apa-renţe înşelătoare care ascund, pentru o vreme, mobi-lul esenţial al acţiunilor lor şi însăşi reala lor condi-ţie umană. Într-o vilă bucureşteană de „modă veche”soseşte un bărbat despre care nu ştim nimica şi nicinu-i bănuim scopul vizitei sale matinale. După oscurtă aşteptare se iveşte gazda, despre care relativrepede aflăm că este o matroană de bordel (aşadarbărbatul soseşte într-o casă de toleranţă, mai multsau mai puţin clandestină), femeia începând să-iprezinte vizitatorului – prin intermediul unui laptop– principalele atracţii ale stabilimentului, vedetelede „tobă”, de „roşu” sau de „ghindă” care constituiefaima casei. Bărbatul este din ce în ce mai încurcat

(oricum, el nu mai este în prima tinereţe, nici într-adoua, nici măcar într-a treia!), îi solicită matroanei opersoană mai puţin expertă în probleme sexuale,mai dispusă spre conversaţie. Gazda are, se pare, osoluţie şi pentru opţiunea vizitatorului, un „jolyjoker” cum îi spune, o prostituată mai în vârstă,Esmeralda, fostă nevastă de nomenclaturist. Tele-play-ul continuă, aşadar, în camera Esmeraldei şi,din monologurile celor două personaje, din dialogullor – cu intensificări de ritm şi cu ridicări de ton –aflăm multe noutăţi despre ele, iar înfruntarea lorare şi consecinţe extreme. Aflăm, de pildă, că bărba-tul se întoarce, practic, în Bucureşti, după 40 de anide exil parizian, ca să moară acasă, şi că vizita sa înrespectiva casă de toleranţă nu este deloc întâmplă-toare, în respectivul imobil şi-a petrecut copilăria(există şi o secvenţă „demonstrativă”, bărbatul o con-duce pe Esmeralda prin camerele vilei, în care cei doi„văd” personajele copilăriei eroului, pe mama sa, pebunica sa, pe sora sa, care i se adresează cu replicide atunci [prenumele bărbatului este Ion, dar aicasei îi spuneau... Ionescu!)]. De ce ajung personaje-le să se înfrunte? Bărbatul (care are o filosofie origi-nală, cu constatări de tipul „când toată lumea face cetrebuie, e cazul să faci ce-ţi place”) aminteşte câtevadintre motivele care l-au determinat să părăseascăRomânia şi-i reproşează femeii condiţia nomenclatu-ristei de ieri, femeia se apără cu argumentele ei şievidenţiază anomalii ale societăţii contemporane,care au adus-o, practic, într-o situaţie extremă („maijos nu pot coborî” spune femeia); personajele, recur-gând la propria experienţă îşi oferă, reciproc, „lecţiide viaţă” şi, practic, îşi influenţează destinele.Bărbatul, la capătul întâmplărilor „întoarcerii lamatcă”, după experienţa regăsirii copilăriei şi dupăconfruntarea dură a trecutului cu prezentul este,literalmente, „terminat” (oricum, el se întorsese dinexil – cum spuneam – ca să moară acasă, şi moare„acasă” la propriu), Esmeralda hotărăşte să pără-sească casa pierzaniei, ascultând sfatul „clientului”său de-o zi, luând şi cruciuliţa de argint (ascunsă„sub bila de la capătul scărilor”) pe care n-o luasebărbatul la plecarea sa în exil, ba chiar şi matroaneii se opreşte o clipă inima, când înţelege că vizitato-rul este, practic, proprietarul vilei respective şi avenit, probabil, din Paris să-şi revendice locuinţa.Regizorul derulează acest „story” cu o exemplară dis-creţie sufletească, cu o bună înţelegere a dialecticiipsihologice, evitând capcanele melodramatice aleintrigii şi beneficiind de sprijinul unor actori de primrang care lasă în urmă personaje puternice, durabi-le. Exilatul este Dorel Vişan, care intuieşte perfectdrama personajului şi mobilurile sentimentale şipsihologice ale acţiunilor acestuia şi îşi dezvăluieprogresiv adevăratele raţiuni ale vizitei sale matina-le în respectivul „sanctuar al plăcerii”, recomandân-du-şi universul interior încă din secvenţele introduc-tive, când culege un pumn de castane în drum sprevila „întoarcerii la matcă”. Pentru personajulEsmeraldei, regizorul se întoarce la actriţa lansatăîn filmul său de debut, Oana Ştefănescu, care, la oaltă vârstă, îşi re-afirmă vocaţia dramatică, reali-zând un personaj complex, surprinzător, convingă-tor, mai ales în secvenţele confruntării cu vizitatorulsău, când recurge şi la pronunţate exteriorizări(deşi, poate, drama personajului ar fi putut rămâneîntr-un registru interiorizat). Dorina Lazăr a avut dea face, din punct de vedere al naturii personajuluiinterpretat, cu un „rol de compoziţie” pe care l-a rea-lizat ireproşabil, conferind matroanei de bordel opersonalitate marcantă, fixată şi cu elemente (demimică şi de limbaj) pitoreşti. Directorul de imagineSilviu Andrei a valorificat cu pricepere ambianţeleatrăgătoare în care se desfăşoară intriga, dar poatecă se simţea nevoia unei mai particulare „lumini detoamnă” (acesta fiind şi anotimpul sufletesc al perso-najelor). Printre ceilalţi colaboratori ai regizoruluiau fost scenograful Ovanez Papazian, autoarea cos-tumelor Raluca Chelaru, autorul montajului şi almixajului Laurenţiu Cârtog. Producători au fostRuxandra Ţuchel şi Dana Andriescu (aceasta dinurmă apărând şi în rolul mamei din amintirile erou-lui), şi cu acest prilej cred că merită un cuvânt deapreciere TVR Cultural, care, iată, se arată preocu-pat, cu rezultate notabile, de renaşterea filmului şiteatrului de televiziune. �

Călin CălimanJon Gostin şi „Întoarcerea la matcă”

Recenta premieră a regizoruluiJon Gostin, Întoarcerea la matcă, esteplasată, din punct de vedere stilistic,în zona de confluenţă a filmului deteleviziune cu tele-play-ul, atât din

punct de vedere al mijloacelorartistice folosite cât şi datorită

faptului că producţia „TV Cultural”(2010) porneşte de la o piesă de teatru

(cu titlu omonim) a dramaturguluiGeorge Astaloş.

Page 34: Anul Contemporanul 130 UUN

34

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

„Pleci de acasă cu o pipă şi un gând”,scria Mihail Sebastian în romanulDe 2000 de ani, şi „umbli ceasuriîntregi prin oraş, fără să vezi pe

nimeni. Te loveşti de oameni, de pomi şi vitrine ca săte întorci târziu, ca o navă în portul ei”. Atunci cândtoate punţile dintre tine şi lumea exterioară se dărâ-mă e bine să laşi lucrurile să meargă cum vor. Camasta era starea mea de spirit când un bun prieten,pictor, venit şi el în Spania din mănoasa câmpie aBurnasului, ca şi mine, mi-a dat telefon să mă anun-ţe că domnul profesor Ciubotaru vine la Madrid să-şilanseze o carte la Niram. Prezenţa la Madrid a dom-nului profesor Constantin T. Ciubotaru mi-a răvăşitamintirile, la care nu ştiam când voi putea reveni, leţineam ascunse. Când l-am revăzut în lumina palidăde la espacio Niram, vizavi de Galeria Nicole Blanco,lumina aureola oarecum scriitorul şi tristeţea omu-lui care-şi pierduse cei mai buni prieteni. Este năs-cut în anul 1938, în comuna Udeşti, judeţul Suceava,şi e „copilul a opt generaţii de sacrificiu”, cum singurdeclară, înrudit fiind prin mama domniei sale, varaprimară, cu scriitorul Eusebiu Camilar, autorul luiCordun şi-al Avizuhăi, al romanului Negura şi alPovestirilor eroice, al multor altor cărţi care dinpăcate azi nu se mai reeditează, încât tinerii riscă sănu-şi cunoască valorile culturii române. Spun astapentru că eu am crescut cu cele 1001 de nopţi, douăimense volume de poveşti orientale traduse de acestinconfundabil autor. De asemeni, la vremea adoles-cenţei, m-am lăsat furată de versurile calde, de poe-zia de suflet pe care a lăsat-o ţării mele, soţia aces-tuia, poeta Magda Isanos. Aşa se face că prezenţanepotului lui Eusebiu Camilar la Madrid, pentrurelansarea de data aceasta în limba casteliană aromanului Los securistas fueron extraterrestres,carte apărută prin grija editurii Niram Art înEspacio Niram, alături de Opera madrileană, a avutasupra mea un efect de sărbătoare. Bucovinean prinexcelenţă, absolvent al Facultăţii de Filologie dincadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi, destinul l-adus prin căsătorie la Roşiorii de Vede, pe deal peTeleormănel; tânărul profesor de limba română aprins rădăcini, la marginea „pădurii nebune” a edu-cat patruzeci şi cinci de ani nepoţii lui Ilie Moromete,şi-a plătit vamă prin cuvinte alese, printr-o bogatăactivitate culturală, demnă de admiraţie: paispreze-ce cărţi publicate până în prezent, unele dintre aces-tea dedicate memoriei lui Marin Preda, GalaGalaction, Zaharia Stancu, Nicolae Lupu, AlexandruPopescu Tair, precum şi altor personalităţi trecute înlumea umbrelor. Când ne-am întâlnit, după şapteani, acest om, cu dulcele său accent moldovenesc,m-a pus la curent cu activităţile şi cu slujitorii cre-dincioşi ai spiritului cultural, care din păcate se con-fruntă cu o mare criză.

Traducerea cărţii lui Constantin T. Ciubotarunu menţine întru totul farmecul expresiilor popula-re. Dacă în versiunea în limba română a cărţii întâl-neşti expresii aparţinând dialectului moldovenescsau al celui regăţean, într-o traducere în altă limbăo parte din savoarea lor, evident, se pierde. Cu toateacestea, spaniolii au fost încântaţi pentru că au avutocazia ca printr-o carte scrisă de un autor (pentru eistrăin!), să-şi îmbogăţească propriile lor expresii, sădea înţelesuri noi unor situaţii neobişnuite. Le-a plă-cut şi ideea de la care a pornit cartea, pesonajele depe planeta necunoscută aveau însă tot ceea ce-şidoreau, bogăţia şi respectul de sine, dar le lipsearâsul, erau goi pe dinăuntru şi personajele planeteinoastre, care erau sărace şi-şi pierduseră demnita-tea mai păstraseră râsul, chiar dacă el exista subforma umorului negru. După cum spunea autorul lalansarea cărţii sale: „La români speranţa moare ulti-ma”. Acest roman e o cronică a românilor, o cronicăamară a poporului meu, obligat să se dezrădăcineze,care a prins gustul înavuţirii, cu riscul pierderii pro-priei demnităţi, în numele banului, şi care şi-a pier-dut în mod straniu râsul, libertatea de expresie,pierzându-şi irevocabil valorile sentimentale, iubi-rea, prietenia, familia. Tind să cred că domnul profe-sor Constantin T. Ciubotaru a scris această cartedintr-o răsuflare. Îmi aduc aminte cuvintele domnieisale: „M-am imaginat pierdut pe o altă planetă, încare îmi pierdusem râsul, la fel ca noi toţi de aici”.

Omul care vorbea calm atât românilor prezenţi laeveniment cât şi spanilolilor, puţin i-a lipsit să afir-me, ca Tolstoi, în jurnalul său: „Am resimţit aproapefizic imoralitatea nebună a luxului celor puternici şibogaţi, sărăcia şi opresiunea săracilor. Sufăr aproa-pe fizic din cauza conştiinţei participării la aceastănebunie şi acest rău”. Cartea lui Contantin T.Ciubotaru a fost scrisă de altfel în urma unei expe-rienţe de viaţă, conform afirmaţiilor scriitorului laevenimentul de lansare: „Vin dintr-o familie cu optcopii. Am trăit evacuarea, al doilea război mondial...ne-a luat casa. Păduchii i-am luat şi de la nemţi şi dela ruşi (doi fraţi au murit de tifos), în timpul foame-tei am pierdut un alt frate, au venit restricţiile regi-mului comunist, ni s-au luat animalele şi pământul,am piedut atunci tradiţia şi credinţa şi am moştenit,în schimb, frica impusă de securişti. L-am pierdut peCeauşescu crezând că vom găsi fericirea, dar revolu-ţia ne-a adus un rău mai mare ca înainte. Ne-arămas însă speranţa, fie şi sub forma umoruluinegru”. Camil Petrescu îi făcea, într-o scrisoare de laTimişoara, prin anul 1920, o mărturisire lui LiviuRebreanu: „Literatura e un fel de baricadare într-ofortăreaţă. E pentru mine o rezultantă numai, un felde esenţă de viaţă trăită”. Frumuseţea spirituală apoporului român nu o poate fura nimeni. Mauriacscria, între altele: „M-am folosit de îmrejurări, deanumite obiceiuri, de anumite caractere, care auexistat realmente, dar le-am centrat în jurul unui altsuflet. Eroul romanesc, aşadar, se naşte din maria-jul pe care romancierul îl contractă cu realitatea.Aceste forme pe care observaţia ni le furnizează,aceste figuri pe care memoria le-a conservat, leumplem, uneori, cu noi înşine sau cel puţin cu oparte din noi înşine. Care este această parte?Această imensă rezervă de imagini şi de amintiri pecare viaţa a acumulat-o... Ca acele păsări hoaţe, caacele coţofene de care se povesteşte că adună cu cio-cul obiectele strălucitoare şi le ascund în fundulcuiburilor, artistul în copilărie face provizii de figuri,siluete, cuvinte”. Trecând în revistă o parte din titlu-rile, cărţile semnate de acest autor (Mica barbaria-dă, Atentat la pudoare-umor, Apel în Kosmos, teatrudin sertar, Doza de tupeu-Pre-texte, Dreptul de autor,La plezneală! Perle universitare sau foarte cunoscu-tul roman al domniei sale Pitici pe creier), mă ducinvoluntar la afirmaţia lui Camus: „Creaţia artisti-că, departe de a ne depărta de drama epocii noastre,

este unul din mijloacele ce ni s-au dat pentru a neapropia de ea”.

Nu ţin, în aceste note lapidare, să pătrund înuniversul romanului apărut, aici, în Spania, pentruspanioli. Foarte mulţi români l-au cumpărat cu dra-goste şi respect, poate pentru că autorul era conaţio-nalul lor, mai mult ca sigur că îşi doreau cartea înlimba română, însă toţi, şi români, şi spanioli, ne-ambucurat. Era timpul să apară o carte adevărată scri-să cu har şi umor, fie el şi negru, şi să fie lansată înlibrăriile de aici.

Contantin T. Ciubotaru este un om mic de sta-tură, cu vorba dulce dar impunătoare, fără drept lareplică, cu mustaţă haiducească, ochi sclipitori, plinide energie, jovial şi încântător, cu replici dure,uneori ca o ploaie de vară repezită, care ştie să răco-rească pe-nserat obrazul ars de soare; este omul înpreajma căruia te simţi bine, umorul său nu tedezarmează, din contră, îţi dă poftă de viaţă şi pute-rea de a merge înainte. Umorul este cel mai bun tra-tament pentru o societate bolnavă. Într-o Autopre-zentare semnată de autorul romanului Securiştii aufost extratereştrii, Constantin T. Ciubotaru spuneaprintre altele că „din punct de vedere fonetic suntromân, în sensul că numele meu se poate scrie cuvocalele şi consoanele limbii noastre naţionale. Ca ocuriozitate, dacă adunăm semnele grafice ale prenu-melui aflăm ziua naşterii mele: şapte (Costică). Dacăle adunăm pe cele ale numelui aflăm şi luna: a noua(Ciubotaru). Zodia Fecioarei, anul Licoarei.Etimologic, se ştie: Constantin a fost împărat bizan-tin şi primul creştin. Numele meu ca la majoritateaconaţionalilor s-a format prin derivarea cu sufixular, omonim sintactic cu verbul a ara, ceea ce poate fiun argument privind originea latină şi descendenţaagrară. (Menţionez că pe Creangă ar fi trebuit să-lcheme tot Ciubotaru, după numele tatălui, că etimo-nul persan al numelui lui Eminescu, emin înseam-nă... reparator de încălţăminte. Când nu dorm suntfoarte deştept, adjectiv pe care îl accept cu anumiterezerve la superlativ. Am şi valoare verbală, în sen-sul că mai conjug verbul a exista, lângă care pot stacomplemente de loc şi de timp. Cu cel de mod iar amprobleme. Sintactic, la mine a predominat coordona-rea copulativă: am şi băieţi şi fete, şi-s câte o pere-che. Politic, comunist cu dosar la băieţii cu stele,foarte dragi inimii mele... Mi-am declarat avereamobilă (de cea imobilă încă nu dispun): posed unMergedes pe două roate, marca Pegas, de trei sfer-turi (de atâta valută dispuneam la vremea respecti-vă) şi un Mergerar. Apropo am şi un cont bancar cusold simbolic: un dolar, asta pentru a avea şi semnă-tură în bancă, vorba ceea, nu sunt un trancă-fleancă!În rest, terorist ocazional de metafore, consumatorde cuvinte concretizate în cărţi pe care m-am sem-nat, pentu că mă visam celebru...” Despre acest scrii-tor, redescoperit de mine la Madrid, scriitor pe carel-am rugat la despărţire să mă ducă şi pe mineacasă, în buzunarul de la haină, trebuie să mai recu-nosc în favoarea talentului său de scriitor un singurlucru şi anume că „arta a devenit o revanşă, spuneaCamus, un mod de a birui o soartă dificilă, impunân-du-i o formă. Învăţăm din ea matematica destinului.Astăzi înţeleg că a acţiona, a iubi şi a suferi înseam-nă, într-adevăr, a trăi în măsura în care eşti trans-parent şi-ţi accepţi destinul ca reflex unic al unuicurcubeu de bucurii şi de pasiuni”. �

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN SSPANIAPANIA

Eugenia DumitruUn bucovinean în ţara lui Don Quijote

Page 35: Anul Contemporanul 130 UUN

„Nu există om dacă nu există conştiinţă a isto-ricităţii trecute

şi proiecţie în cea viitoare.”(Roberto Pazzi)

Evanghelia după Pilat, romanul apărutîn anul 2000 al lui Eric-EmmanuelSchmitt, este un text aparte, esenţialpentru mesajul pe care autorul încear-

că să-l transmită, ca şi pentru tipul de scriitură pecare doreşte să-l impună în contextul literaturii con-temporane. Dincolo de retorismul cu care unii dintrecontemporanii săi şi-au obişnuit cititorii, scriitorulfrancez reuşeşte să recreeze convingător o epocăîndepărtată de prezent şi, astfel, să abordeze o temăfrecvent tratată în ultima vreme (ultimele zile dinviaţa lui Hristos şi, deopotrivă, drumul deveniriisale), dacă e să ne gândim la José Saramago, cuEvanghelia după Isus Cristos, la Roberto Pazzi cu asa Evanghelia lui Iuda, sau la Simon Mawer, cuGospel of Judas.

Acţiunea cărţii, plasată, în cea mai mare partea sa, în anul 33, dar prefigurată de o serie de întâm-plări care au marcat anii anteriori şi mai ales viaţaprotagonistului, Ieşua, fiul de dulgher din Nazaret,este centrată pe opoziţia dintre cuvântul rostit şi celscris (şi, fireşte, dintre o religie a dogmei şi o alta, aiubirii aproapelui), tema aceasta fiind ilustrată prinnumeroasele controverse referitoare la modul celmai potrivit de a răspândi învăţătura creştină, dar,deopotrivă, de a înţelege care sunt metodele de pro-pagare cele mai apropiate de intenţia iniţială a luiIeşua. Personajele cărţii ilustrează perfect dihotomiaenunţată, interogaţiile fundamentale, ca şi întrebă-rile pe care şi le adresează unele altora în cele maidiferite momente, fiind perfect surprinse de scriito-rul francez. În fond, nimic altceva decât ceea ce for-mulase deja Roberto Pazzi, în romanul său axat, înlinii mari, pe aceleaşi întâmplări, ideea fiind, însă, înEvaghelia lui Iuda (text apărut în 1989), nuanţatădupă cum urmează: „Puterea unui cuvânt sălăşluieş-te în conştiinţa celui care îl ascultă, cu mult maimult decât în litera scrisă care îl păstrează.”

În fond, majoritatea paginilor din Evangheliadupă Pilat se raportează în mod evident la textulbiblic, amintind foarte frecvent cititorului contempo-ran că „La început a fost Cuvântul”. Deloc întâmplă-tor, cea de-a doua parte a romanului, cea mai consis-tentă, de altfel, este compusă din scrisorile pe carePilat le trimite dragului său frate, Titus, la Roma,relatându-i acestuia, ca pentru a reuşi să păstrezemodul de viaţă de acasă chiar şi în dogoritorulIerusalim, toate evenimentele care marcheazăperioada Paştilor, întotdeauna tumultuoasă, dar, în

anul 33, chiar mai mult decât de obicei. Dovedindmarea artă a îmbinării planului real-istoric cu celimaginar, scriitorul reuşeşte astfel să realizeze oconstrucţie narativă ce poate – sau chiar trebuie –receptată în moduri foarte diferite: ca roman (pseu-do)istoric, de moravuri, livresc, epistolar, de aven-turi. Abordând, deopotrivă, tema timpului, mereucombinată cu cea a morţii, a puterii şi, nu în ultimulrând, a iubirii, cartea lui Eric-Emmanuel Schmitttrăieşte prin personaje (care nu sunt fixe şi reci, ase-menea unor calcule algebrice, aşa cum s-a maiîntâmplat în cazul altor autori care au încercat săabordeze, din varii perspective, o atare temă) dar,deopotrivă, prin atmosferă – fie că e vorba de atmos-fera Ierusalimului, fie de Nazaretul Iudeii sau delumea din jurul lacului Tiberiada. În plus, scriitorulfrancez are curajul de a aduce în discuţie, subtex-tual, şi mult discutata temă a paternităţii evanghe-liilor, pornind, însă, nu de la premisa consacrată ceîmparte totul în adevăr şi minciună, ci alegând sănuanţeze această ecuaţie prin includerea, în cadrulei, a unui al treilea termen: posibilul. Cititorul nu vamai privi, astfel, textul de faţă (care înregistrează, lapersoana întâi, fie ezitările lui Ieşua, deloc convins,la început, că este chiar fiul lui Dumnezeu, fie ale luiPilat, cel care nu ştie dacă poate – a se citi dacă îieste permis – să admită cât de mult crede în ideilepropagate de acest nou şi atât de neobişnuit profetcare, în paranteză fie spus, o salvase de la moarte şipe soţia procuratorului Iudeii, frumoasa patricianăClaudia), ca pe o serie de fapte ce trebuie demonstra-te cu documentele istorice pe masă. În acest context,povestirea tulburătoare a lui Ieşua din Nazaret pecare, practic, o deapănă el însuşi în faţa cititoruluiva primi, desigur, noi semnificaţii.

Apoi, întrucâtva asemănător cu modelul artis-tic al Maestrului din romanul Maestrul şi Margaretaal lui Mihail Bulgakov (cel care, retras în subsolulsău scria romanul despre Pilat din Pont, al căruiplan narativ principal era plasat în Ierusalimul anu-lui 33 al erei noastre), în romanul lui Schmitt, Pilat,la rândul său înregistrează, în stil epistolar, înainteşi în timpul călătoriei sale – evident, iniţiatice! – încăutarea Claudiei (plecată pe urmele primilor creş-tini, propovăduitorii noii religii a iubirii şi a iertării)amănuntele esenţiale din viaţa şi despre fapteleCelui din Nazaret. Şi, chiar şi fără ca autorul scriso-rilor către Titus să fie pregătit să-şi afirme credinţa,trebuie să recunoaştem că el surprinde foarte exactnatura specială a învăţăturii tânărului profet.Aşadar, spre deosebire de alţi contemporani ai săicare încercaseră să înţeleagă ori să interpreteze –mai mult sau mai puţin distorsionat – faptele luiIeşua, Pilat nu compune doar o ficţiune personală, ciîncearcă să transcrie, uneori aproape hipnotic, parcăsub impulsul unor clipe de har divin, desfăşurarea

unei istorii pe care o per-cepe de la bun început cafiind ieşită din comun. Caşi Maestrul lui Bulgakov,el povesteşte chiar şi ceeace nu văzuse, lucruri des-pre care ştia – simţea – căsunt extrem de importan-te. Căci planul divin, încomplexitatea sa, inclu-dea, în Maestrul şiMargareta, deplina liber-tate de alegere, iar înacest context, răul eranecesar din mai multemotive, devenind, astfel,bun prin excelenţă, unveritabil catalizator, de-terminând, nu o dată, ine-dite cazuri de „felixculpa”.

Pe de altă parte, ro-manul lui Eric-EmmanuelSchmitt se dovedeşte a fi,dacă e citit cu atenţie, şi ocarte despre revărsareasacrului în lume, căcitoate personajele (până şiPilat – sau poate că mai

ales acesta!) – resimt această influenţă şi nu vor fi înstare să se smulgă de sub fascinaţia ei. Fascinaţiecare, cel puţin pe Pilat, îl face (paradoxal, poate,dacă ne gândim la existenţa sa anterioară) nu doarsă mediteze la destinul doctrinelor religioase ale vre-mii sale, ci şi la posibilitatea lui însuşi de a înţelegecu adevărat mesajul noii credinţe şi, deopotrivă, de aface ceva pentru cei din jur, de a-şi iubi aproapele cape sine însuşi. Esenţială nu mai este, acum, pentruscriitorul francez, doar raportarea strictă la modelulconsacrat al livrescului postmodern, reprezentat deimaginea consacrată a unei Şeherezade (scripturale,iar nu povestitoare!), întruchipată, în cazul acesta,chiar de Pilat, ci semnificaţia nouă pe care povestealui Ieşua o va primi, treptat: ea devine nu numaiposibilitatea oferită oamenilor de a-şi abate gânduri-le de la înspăimântătorul spectru al morţii, ci şi des-chiderea drumului spre mult dorita înţelegere a uneinoi învăţături, capabilă să pună iubirea mai presusde orice. În plus, deşi poziţiile lui Pilat şi Ieşua par afi fundamental diferite, la o lectură atentă la nuan-ţe, ele se vor dovedi mult mai asemănătoare decâtne-am putea aştepta: Ieşua îşi deapănă propria isto-rie pentru a înţelege el însuşi şi pentru a-şi clarificastatutul ontologic, iar Pilat e mereu tentat să cautea descoperi toate amănuntele pe care doar alţii i lepot relata cu privire la profetul răstignit, tocmai pen-tru că simte că, înţelegând povestea-parabolă alcărei spectator (şi actor, deopotrivă!) fusese, va reuşisă scape de îndoiala care-l macină. Fără să înţelea-gă, multă vreme, unul din mesajele esenţiale pe careIeşua îl transmitea, şi care îi va fi explicat de soţiasa, Claudia: „El nu trebuie să aducă prea multedovezi. El ţine cont de libertatea omului, lăsându-neposibilitatea de a crede sau de a nu crede. Putem noifi siliţi să iubim. Depinde de noi înşine să consimţimla credinţă şi la iubire. Ieşua respectă oamenii. Prinmesajul său, ne trimite un semn, dar ne lasă să-lînţelegem singuri. Ne respectă prea mult pentru a neconstrânge. Pentru că ne preţuieşte, ne îngăduie săne îndoim. Această alegere pe care ne-o lasă este unalt nume al misterului său.”

În acest fel, demersul lui Eric-EmmanuelSchmitt se împlineşte, în Evanghelia după Pilat, pede-a-ntregul, iar adevărul istoric se contopeşte pen-tru totdeauna cu cel al unei istorii la fel de posibile,cea vizionară, înscrisă în ineditele epistole ale luiPilat, şi, desigur, în mărturisirile lui Ieşua însuşi.Cititorul se va afla, astfel, la sfârşitul romanului, şiîn faţa unei neaşteptate lecţii de lectură care încear-că să-i demonstreze, o dată în plus, puterea cuvântu-lui scris în faţa celui ce doar rosteşte adevărul – şicare, uneori, rămâne, din păcate, doar în sfera posi-bilului. �

Eric-Emmanuel Schmitt, Evanghelia după Pilat.Traducere de Alexandra Medrea, Bucureşti,

Editura Humanitas Fiction, 2010

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

■ semnal ■ Editura Ideea EuropeanăRainer Maria RilkeJurnalColecţia 100 capodopereTraducere de Bogdan Mihai Dascalu

Planeta Rilke. Planeta uriaşului Rilke. Totul irumpe înlăuntru cu forţe nebănuite,împlinindu-se sub semnul „noii fiinţe”, al unui început formidabil de puternic,sugestiv, inspirat, în raza presimţirii unei „noi mari străluciri, care dă forţă şi o abun-denţă de imagini limbii mele”, aşa încât „mă surprind câteodată cât de mult îmi suntmie însumi receptiv şi cât de mult învăţ, într-o uimitoare veneraţie, din propriilemele dialoguri. Răsună ceva în adâncul meu, ce vrea să ajungă la oameni, trecândpeste aceste pagini, peste dragele mele cântece şi peste toate planurile de viitoa-

re fapte”. Însemnările jubilatorii se transformă, sub ochii noştri, în prelungirea încinselor lecturi de sine,în exces de forţă, deci, într-o iubire atât de plină şi de puternică, încât eliberează numaidecât din gre-lele lanţuri ale fricii, devenind o laudă fiinţei, o laudă făcută împlinirii şi viului conţinut în exces: „Măsimt de parcă ar trebui să vorbesc acum, în clipe de forţă şi claritate, când din mine vorbeşte mai multdecât eu însumi: sufletul meu. Mă simt de parcă ar trebui să-i convertesc pe toţi cei care ezită şi carese îndoiesc; căci am mai multă putere în mine decât pot reţine în cuvinte şi vreau să o folosesc pen-tru a elibera oamenii de străina frică, din care eu însumi am venit”.

Aura ChristiÎn aceeaşi colecţie au mai apărut:

Colecţia 100 Capodopere� Stendhal, Napoleon� Marina Ţvetaieva, Proză� Rainer Maria Rilke, Însemnările lui Malte Laurids Brigge� Rainer Maria Rilke, Elegii duineze� J.W. Goethe, Elegii romane� Mihail Arţîbaşev, La limita extremă� Nicolae Breban, Drumul la zid

Rodica GrigoreO evanghelie posibilă

Cartea străină

Page 36: Anul Contemporanul 130 UUN

Cum este posibil ca un Dumnezeu bun,Summum Bonum, să fi creat o lume încare principiul dominant să fie „morstua vita mea”? Acesta este paradoxul

creştin, aşa cum îl numeşte Pietro Prini („La scelta diessere – Il senso del messaggio francescano”, Roma,1982). Aceasta este şi o întrebare fundamentală pen-tru echilibrul spiritual al fiecărui creştin şi pentru aînţelege lumea. O carte care pleacă de la aceastăîntrebare şi dă posibilele răspunsuri, în 290 de paginifoarte dense, întemeiate pe o vastă cercetare în dome-niul istoriei religiilor şi al culturii, este cartea studio-sului Giuseppe A. Spadaro, „L’albero del bene. SanFrancesco teologo cataro”, apărută în editura Arkeiosşi prezentată la Roma, în prezenţa autorului, labiblioteca Vallicelliana, la 17 iunie 2010. Ea pleacă dela miezul problemei ontologice şi antropologice a crea-ţiei. „Nu iubiţi lumea şi nici cele ce sunt în lume. Dacăcineva iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este întruel, pentru că tot ceea ce este în lume este pofta trupu-lui şi pofta ochilor şi mândria vieţii, care nu vine de laTatăl, ci de la lume.” (Prima epistolă a Sfântului Ioan,2.15-16). Din aceasta rezultă o contradicţie iremedia-bilă între Dumnezeu, creatorul lumii, şi lumea creatăde El. Paradox cuprins în tensiunea sa cea mai dra-matică, în dialectica sa pasionantă, în cuvintele„Laudato fi, Mi Signore, per sora nostra Morte corpo-rale” din „Cantico di frate Sole” al sfântului Franciscde Assisi. Redus în termenii săi esenţiali, el puneîmpreună două declaraţii de credinţă opuse: „Lumeaa fost creată de Dumnezeu”, dar „Împărăţia luiDumnezeu nu aparţine acestei lumi”. Teologia crea-ţiei şi teologia mântuirii, îl citează autorul pe PietroPrini, sunt inconciliabile! Una o respinge pe cealaltă,căci tot ceea ce este în lume este pofta trupului şipofta ochilor, care nu vine de la Tatăl, ci de la lume.Din răspunsul care se dă acestei contradicţii carestrăbate creştinismul, se află echilibrul existenţial alcelui care şi-o pune.

Numai Catarii, afirmă autorul, au trăit aceastăcontradicţie până la ultima sa consecinţă şi i-au datrăspunsul coerent, în raport cu evangheliile. Dacăîmpărăţia lui Dumnezeu nu aparţine acestei lumi edin cauză că stăpânul acestei lumi nu are nimic cuHristos (Ioan 14, 30). Catarii erau purtătorii unei cre-dinţe care s-a răspândit din Bulgaria secolului X,unde erau chemaţi bogomili, până pe teritoriul fostei

Iugoslavii până la Adriaticaşi de acolo în Italia centru-septentrională – la Conco-rezzo, lângă Milano, laDesenzano, pe lacul deGarda, la Florenţa şi chiar laRoma – apoi în Franţa, înProvenţa, Picardia, ajungândpână în Burgundia şi înFlandra. (Biserica de laConcorezzo depindea doctri-nal de ecclesia francigena-rum de la Montaime, care eraîn raport cu o biserică bulga-ră de la Constantinopol, deunde credinţa bogomilă fuse-se parţial adusă în Franţa defrancezi participanţi la primacruciadă, care au stat laConstantinopol de la Crăciu-nul anului 1096 până în mai

1097. De fapt, catarii erau cunoscuţi în Franţa cunumele de Bougres – Bulgari.

Nucleul doctrinar al catarilor se află în evan-ghelie, dar ei aveau, în afara celor canonice recunos-cute de biserica oficială la anul 376 – canonul Sf.Atanasie, episcopul Alexandriei – şi evanghelii apo-crife, adică nerecunoscute de biserică, ca evangheliaSf. Filip, de pildă. Catarii credeau – la fel ca şi filoso-fii greci Pitagora, Platon sau filosofii creştini Origeneşi chiar sfântul Justin (100-165) – în reîncarnare.Marele paradox al contradicţiei între Dumnezeu,creatorul lumii şi lumea creată de El – Nu iubiţilumea şi cele ce sunt în lume, pentru că tot ce este înlume nu vine de la Tatăl – este în mod radical rezol-vat de ei prin credinţa în existenţa unui Creator bun,care se identifică cu Dumnezeul Noului Testament, şiun demiurg rău, Dumnezeul Vechiului Testament,Iehova, capricios şi nedrept, gelos şi răzbunător, dori-tor de jertfe sângeroase, care nu cunoaşte nici o milăfaţă de alte forme de viaţă create de El, creând o lumeîn care domneşte principiul lui mors tua vita mea, alcelui mai puternic. Este o perspectivă asemănătoareaceleia a lui Marcione (episcop creştin din secolul II),care în Antitezele sale consideră inconciliabil Vechiulcu Noul Testament, Iehova cu Isus Cristos. În aceas-tă viziune viaţa era pentru catari – ca şi pentru bogo-mili – adevăratul infern şi ea servea numai ca loc depurgatoriu prin care se trecea pentru eliberarea sufle-tului, parte divină, din închisoarea de carne, de mate-rie, a trupului. Pentru aceasta ei erau contra generă-rii fiilor şi deci contra căsătoriei. Cum această rigidăopoziţie între lumea naturală şi mântuirea prin elibe-rarea de materie era imposibil de impus majorităţiioamenilor, catarii admiteau pentru majoritatea lorcăsătoria, procreaţia, iar regulile de viaţă rigiderămâneau numai pentru cei „desăvârşiţi”, perfecţii.Ei nu credeau nici în liberul arbitru al omului, con-form primei Epistole a Sfântului Ioan (3, 8-9) şi ainterpretării date epistolelor Sfântului Pavel (Rm 8,28-30). Ei preconizau şi întoarcerea la biserica prime-lor secole, dinaintea edictelor de toleranţă ale împăra-tului Constantin şi a puterii temporale a Papilor. ÎnProvenţa, catarii reuşesc să convertească pe mariifeudali, doritori să ia latifundiile bisericii catolice şisă se opună extinderii monarhiei franceze din nord,din care cauză începe un lung conflict între ei şi bise-rica oficială. Acest conflict se rezolvă în mod violent,prin cruciada organizată contra lor de Papa Inocenţiual III-lea la 1208 şi în mod definitiv la 1244, când suntînfrânţi definitiv, şi are loc un masacru general.

Sfântul Pavel a introdus, după autorul cărţii,gnosticismul stoic în creştinism, cel care a contribuitîn mare măsură şi la căderea credinţei în vechii zeipăgâni.

Gnosticismul era caracterizat de un rigurosdualism cosmologic, care atribuia creaţia lumii unuizeu inferior, demiurgul, adevăratului Dumnezeurevenindu-i sarcina să-i elibereze pe cei care-i aparţinpentru a-i duce într-o lume nouă. Astăzi, manuscrise-le de la Marea Moartă, de la Qumran, arată că şi îniudaism exista un puternic curent dualist, în virtuteacăruia lumea era împărţită între două forţe opuse, iarinfluenţele dualiştilor – ale esenienilor – se resimt înepistolele Sfântului Pavel.

Viziunea „sexofobică”, cum o numeşte autorulcărţii, a Sfântului Pavel, este luată de la stoici, carevedeau un rău în generarea altei vieţi; Sf. Augustin ointerpretează lapidar în „De nuptiis et concupiscentia”prin cuvintele: „A genera fii era meritoriu în VechiulTestament, pentru a păstra poporul ales din care tre-buia să se nască Isus. Timpul Vechiului Testamentera acela al unirii conjugale, timpul NouluiTestament este acela al abstinenţei”. SorenKierkegaard, debitor aceleiaşi viziuni dualiste, scriala distanţă de multe veacuri, în secolul XIX, că: „Esteo minciună afirmaţia că unirea prin căsătorie esteplăcută lui Dumnezeu. Dintr-un punct de vedere creş-tin este un delict şi ceea ce este cel mai abominabileste că prin acel delict o fiinţă inocentă este introdu-să în acea comunitate de criminali care este viaţaumană”. Să nu dăm fii Arhontelui (stăpânului) aces-tei lumi de tenebre! Iată abisul dintre viziuneaVechiului Testament: „creşteţi şi vă înmulţiţi!”, şi ceaa Noului Testament! scrie G.A. Spadaro.

Existenţa unei lumi în care stăpâneşte răul apus pentru catari problema Atotputerniciei luiDumnezeu; de aceea ei au negat-o, căci dacă ea arexista, atunci un Dumnezeu care este Binele Suprem

nu ar putea accepta răul; pentru catari răul nu erasimpla absenţă a binelui, aşa cum este pentru biseri-ca creştină, adică răul este lipsit de o existenţă pro-prie, ci răul era pentru catari un principiu ontologic, oexistenţă reală, antagonică Binelui. Problema răuluiîn lume a străbatut de altfel întreaga epocă. Dupăanul 1000 s-a pus cu putere problema reînnoirii bise-ricii, după abuzurilor Papilor din secolul IX, au avutloc reformele din secolul XI ale papilor Grigore al VII-lea şi ale predecesorilor săi, Nicolae al II-lea şiAlexandru al II-lea, au apărut în viaţa monahală sfin-ţii eremiţi Nil şi Romuald, s-au fondat noi ordine reli-gioase ca cel de la Certosa, în 1084, şi Citeaux, în1098, şi au apărut concomitent mişcări de contestareale bisericii oficiale, ca cea a lui Pierre Valdes de laLyon, a Patarilor la Milano, a Catarilor.

Sfântul Francisc trăieşte în această epocă, eleste un neobosit călător în slujba binelui, merge laSultanul Egiptului pentru a cere accesul paşnic lalocurile sfinte, pentru a evita o confruntare armatăîntre cruciaţi şi musulmani, se îndreaptă spre Maroc,străbătând Spania, etc. Fără îndoială că el i-a cunos-cut nemijlocit pe Catari. O întrebare comună a aces-tora şi a altor teologi ai timpului era despre Arborelecunoştinţei Binelui şi al Răului. Ei credeau că Adam,încălcând porunca lui Dumnezeu, a comis o faptă pemăsura puterilor lui limitate, umane, pe care deaceea o putea ispăşi singur, nefiind nevoie de trimite-rea la moarte prin răstignire de către DumnezeuTatăl, a unicului Său Fiu.

Negând atotputernicia lui Dumnezeu în tempo-ralitate, ei Îl absolveau de responsabilitatea de a facerăul de două ori, întâi îngăduindu-l şi apoi pedepsin-du-l. În ce priveşte Arborele cunoştinţei Binelui şi alRăului din capitolul Facerii, Sf. Francisc îl cheamănumai „Arbore al Binelui”, deoarece Dumnezeu nu arfi putut vrea şi crea un arbore care să fie şi al Răului.

Adam mâncând mărul oprit, a înfăptuit dorinţalui Dumnezeu, după opinia unor teologi, ca misticulprotestant german Jakob Boehme, ei identificândpăcatul cu însuşirea de către Adam a voinţei divine.În momentul acela, prin consumarea mărului oprit s-a produs scindarea unităţii primordiale şi omul Adams-a despărţit în bărbat şi femeie, devenind astfelmuritor, scrie în evanghelia apocrifă a lui Filip, preci-zându-se că: „în zilele în care Eva se afla în Adam,moartea nu exista”. Principium individuationis s-aprodus prin scindarea în bărbat şi femeie: Dacă veimânca din mărul oprit, vei muri! Consecinţa acestei

căderi din starea edenitică a fost moartea şi uitareade către om a stării sale precedente. Androginul pri-mordial este o temă cunoscută şi în alte culturi, des-pre care a scris şi Mircea Eliade. Sfântul Grigore deNissa (335-395), părinte al bisericii, susţine teoriaunei duble creaţii: întâi, omul ceresc se reproducea caşi îngerii, în felul în care un număr derivă dintr-altul;într-un al doilea timp omul a fost împărţit în douăsexe, în previziunea păcatului şi a necesităţii procree-rii fizice. În „Dialogul asupra sufletelor şi a Învierii”,Sf. Grigore de Nissa readuce în perspectivă creştinădoctrina platonică a imortalităţii sufletului. El tratea-ză în spiritul lui Origene tema ascensiunii sufletuluişi a unirii sale finale cu Dumnezeu. Lumea divizată înpluralitate este rezultatul păcatului, ceea ce aminteş-te, oarecum, „delictul” de la baza existenţei omului înorfism. De altă parte, unicitatea persoanei, accentua-tă de William de Ockham, anticipează în secolul XIVtema incomunicabilităţii existenţialiştilor din secolulXX.

Sfântul Pier Damiani, în secolul XIV, afirmă căDumnezeu este atotputernic, dar numai pentru a facebinele; în privinţa atotputerniciei Sale el pune intere-sante interogative în privinţa timpului: este capabilDumnezeu să întoarcă înapoi timpul pentru aanula un fapt deja făcut?

36

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )�

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN IITALIATALIA

Emil RaţiuSfântul Francisc şi problema răului în lume

FRANCISC DE ASSISI, DETALIU DE FRESCĂ, GIOVANNI CIMABUE, 1278

FRANCISC PRIMIND STIGMATELE. EL GRECO

Page 37: Anul Contemporanul 130 UUN

În secolul XVII, Bayle, în disputa sa cujanseniştii de la Port Royal, afirma existenţaontologică a răului, la care, contrazicându-l, îi

răspundea Leibniz, în „Teodicea” sa, după care„aceasta era cea mai bună lume posibilă”. Filosofulscolastic Duns Scotus afirmă că nu era necesar caomul să fie mântuit graţie morţii lui Hristos, deoare-ce ajungea un act de voinţă a lui Dumnezeu; el formu-lează în secolul XIV cele patru inconciliabile exigenţeale condiţiei umane: „Dumnezeu îi cere omului iubirenecondiţionată; principiile raţionale cer maximărigoare logică; viaţa morală cere o tensiune continuă;natura cere ca să se asculte de legile ei ineluctabile”.La fel ca şi pentru catari, condiţia umană pentruDuns Scotus nu este de invidiat. Adam Qadmon,adică Adam ceresc din geneza biblică, este atacat deLucifer şi de îngerii săi, care-l despoaie de asemăna-rea sa cu Tatăl ceresc; astfel interpretează Sf.Francisc parabola bunului Samaritean. Din păcate,multe din scrierile Sfântului Francisc s-au pierdutsau au fost distruse, la 1266, de exemplu, când s-aordonat de către autorităţile eclesiastice arderea lor,fiind lăsate numai vieţile Sfântului întocmite de FraBonaventura şi de Tommaso da Celano, în acord cudoctrina bisericii catolice, dispărând chiar actul decanonizare al Sfântului de la 1228.

Viaţa Sfântului Francisc (1181-1226) este însă orază de lumină prin marea sa umanitate, de la ceacătre leproşii, pe care i-a îngrijit cu abnegaţie, la ceaproverbială pentru animale, celelalte forme ale crea-ţiei lui Dumnezeu, pe care le iubea: „fratele lup” căru-

ia îi vorbea, predicile ţinute păsărilor, mieii cumpă-raţi de la ţăranii care-i duceau la târg la măcelari,refuzul său de-a mânca carne şi compătimirea saadâncă faţă de cei care mâncau „fiinţele luiDumnezeu”. Ieslea de la Greccio, primul presepe albisericii catolice, făcut de dânsul la 1223, îl arată peIsus numai cu asinul şi cu boul, care-l încălzesc, fărănici o prezenţă umană în preajmă, nici cea a mameiLui. Din păcate, autorităţile eclesiastice, în presepelepe care le fac azi, parcă se ruşinează de prezenţa ani-malelor în viaţa lui Isus, trecându-le pe ultimul plan.

Artemisia Zimei, în „La concezione della naturain San Francesco d’Assisi”, scria astfel: „În timp ceomul în decursul secolelor a încercat să transformenatura, pentru a-şi satisface mereu crescânde exigen-ţe, încercând să descompună, să mistifice şi să repro-ducă în mod artificial elementele ei, Francisc se mul-ţumea cu natura pură şi virgină şi interzicea absolutca ea să fie modificată. Fiii spirituali – călugării –Sfântului Francisc respectă şi azi voinţa sa; în oricemânăstire franciscană o parte din teren rămânenecultivată şi florile câmpului cresc în ea spontan”.

Sfântul Francisc este azi un simbol al ecologişti-lor şi al oamenilor de pace, într-o lume sufocată dematerie şi sânge, în care natura, vietăţile, au fosttransformate în „fabrică de carne”, într-o religie surdăşi oarbă la soarta altor fiinţe create de Dumnezeu.Acesta este marele paradox creştin, căruia îi estededicată cartea lui G.A. Spadaro, „Arborele Binelui”,inexistent, din păcate, în lumea noastră. �

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

Aşadar iată-mă, într-o singură zi a venitde două ori noaptea şi eu n-am găsitcalea. Ştiam că acest fapt se va întâm-pla, au fost deja semne, un ochi mi-a

stat prin buzunar învelit într-o batistă, imagini grelemi-au căzut din cap ca nişte poame stricate, prinamintiri metabolismul lent a lăsat grăsime. În finalva trebui să înţeleg, nu scriu cu plăcere despre nimic,sunt un parazit, beneficiez de un sânge prea strict,dar Paris-ul a fost de parcă aş fi făcut o dializă înde-lungată la capătul căreia m-aş fi putut desprinde săspun mulţumesc şi să plec. În final va trebui să acceptcă toate aparaturile astea imaginar-medicale nu ajutădecât pe timp scurt.

În fond, încerc să aflu ce mi-a venit mie să scriudespre Paris. Ce a fost el pentru mine altceva decâttot o formă din necesitatea tâmpă de mă exprimacumva, o pătură caldă care să mă ajute să cresc la locdupă ce neputinţa lingvistică mi-a deşurubat toatăverticalitatea fiinţei. E drept, a pornit totul de laAura, dar n-am opus nicio rezistenţă aşa încât tind săcred că asta voiam de fapt. Ce conta cum sau dacă vădParis-ul, în ce măsură privirea poate justifica, ce alibiîngust pentru ceva atât de pervers cum e emfaza prinlucruri a sinelui. Şi-acum plătesc, căci a venit de douăori noaptea şi eu tot la birou încercând să găsesc des-pre Paris cel din urmă fapt de spus.

***Mi-am plâns slăbi-

ciunea lingvistică înmulte feluri. Am scrisdespre aceasta în primacorespondenţă, am co-mentat-o cu familia şiprietenii. Parţial m-aucrezut, parţial ne-amsuspectat unii pe alţii: eude încurajare falsă, ei deun alint ce ţine de-o pisi-ceală intelectuală cenu-mi stă în fire. Numică mi-a fost însă sur-priza să o găsesc, în chipcu totul neaşteptat, la oaltă persoană. Eram cu Fpe terasa BiblioteciiNaţionale şi savuram obaie straşnică de soare.Am comentat pentruscurt timp despre cărţilecitite, începând apoi omitraliere rapidă de ban-curi şi glume. Care n-aurămas neauzite de feme-ia care stătea în imediatanoastră apropiere, singu-ră, la o masă. Şi care ne-a salutat cu o voce careabia se putea numi ast-fel, o şoaptă: bună ziua.Era acolo un fel de timi-ditate care m-a determi-nat să-mi imaginez căaveam de-a face cu vreofranţuzoaică excentricăce s-a pus pe învăţatromâna. Am întrebat-o înfranceză dacă esteromâncă. Şi cum răspun-sul, neconform anticipă-rii mele, a fost da, aminvitat-o să se aşeze cunoi la masă, mai ales căeram oarecum ruşinatede comportamentul nos-tru infantil. Doamnaaceea frumoasă, elegan-

tă, ne-a povestit într-o română împiedecată, în carecuvintele se căutau greu unele pe altele, că n-a maifost în ţară de peste 30 de ani, că nu are cetăţenie niciromână, nici franceză, că lucrează la BibliotecaNaţională şi, apoi, ca răspuns la stupefacţia noastră,că este soţia unui disident român de care e posibil săfi auzit. Nici astăzi nu ştiu dacă modestia aceea a saera adevărată sau mimată, dacă chiar se gândea căam putea să nu ştim de Paul Goma, şi dacă fericireasa, schiţată discret pe chip, cum că nu era aşa, erareală. Au urmat apoi o serie de dezvăluiri din viaţadoamnei Goma, legate de familia şi copilăria sa, dar şide traiul, alături de soţul său, în România comunistă,de faptul că nici acum ei doi nu aparţin vreunei ţări.În timp ce o ascultam, mă gândeam la româna ei chi-nuită, copilărită, greşită, intrată sub tutela francezei,la exilul acela total şi perpetuu, cu compensaţii cenzu-rate, neaşezate. Mă gândeam că era ciudat şi trist,îngrozitor de trist, să trăieşti aşa, la graniţă de limba-je, să fii într-o ţară şi să te gândeşti la alta, să oiubeşti pe una şi să o respecţi pe cealaltă. Ne-am des-părţit propunându-ne să ne revedem în acelaşi loc şiîn celelalte zile. Despre noi, doamna Goma nu a reţi-nut prea multe. Nici nu a vrut să ştie. I-a fost de ajunssă afle că suntem din România şi că am terminatLiterele. Atât. Cred că nici măcar nu ne-a văzut bine,avea ceva orb în felul de a privi, ca şi când, în loc să

închege o imagine, ar încerca să o rarefieze. Impresiape care ne-a produs-o a fost foarte puternică, ampovestit şi analizat cu F o grămadă din cele auzite. PeF o speria, pe mine mă intriga, dar am fi vrut să o mairevedem. Au venit apoi ploile şi frigul şi n-am maiieşit pe terasă.

În penultima zi am fost din nou în cimitirulMontparnasse. La Sartre. Acelaşi mormânt plin descrisori, de flori uscate sau verzi, de monede, de ţigări,de tot soiul de încercări de comunicare cu cineva carenu mai e persoană, ci un semn care se adăposteşte şiîntr-un loc. Mi-a trecut de câteva ori prin minte săcumpăr şi eu flori, un dar nu se refuză nici viu, dară-mite mort, însă m-a cuprins sentimentul cum că n-arfi fost corect să fac aşa ceva. Sartre avea acea obsesiea morţii care te face slab, vulnerabil în faţa celuilalt,manevrabil de acesta. Devenind mort nu eşti doarîncheiat, cuprins într-un destin ce te face oarecumestetic, ci permanent supus derivei interpretative acelor ce rămân. Ai la dispoziţie o întreagă eternitatenumai că nu mai eşti efectiv ca să o ştii. Mă cunosc,dacă Sartre ar fi trăit, nu m-aş fi dus niciodată să îiduc flori, nici să îi cer permisiunea de a-i vorbi, aşacum au făcut atâţia şi atâţia admiratori ai săi.Spunându-mi aceste lucruri, m-am hotărât să mă portnu cu el, ci faţă de el, ca şi cum ar fi fost încă viu. Defiecare dată când am fost la el la mormânt, cu excep-ţia primei zile în care am avut senzaţia puternică deîntâlnire şi m-am gândit la ce-i mai rău ca să-mi reţinlacrimile, de fiecare dată, aşadar, am simţit că fac unfel de investigaţie de sociologie a receptării. Mă deta-şam nesuferit de mult de câte ori eram acolo, dar înacelaşi timp, exista mereu un impuls care mă îndem-na să merg la el. De altfel, cimitirul Montparnasse eun excelent prilej pentru plimbare şi pentru delecta-rea cu diversele opere artistice, unele într-adevăr ine-dite. Părăsisem deja mormântul lui Sartre şi mă pre-găteam să explorez o zonă încă necunoscută, când amrealizat că în paralel cu mine mergea, de ceva vreme,un bătrânel mic de statură, cu mantou lung şi cu pipă.Îl priveam cu coada ochiului, în timp ce vechi meca-nisme imaginative îmi străpungeau gândurile şi măpuneam la încercare precum în copilărie: dacă e el?Dacă omul acesta e Sartre? Şi tot ca atunci căutamconfirmări, fabricam dovezi, închipuiam. După caream pierdut din vedere şi pe presupusul Sartre, şiraţiunea jocului meu „de-a mortul”, şi am conchis prina declara că e tâmp şi cutremurător de stereotipic săproduci fantome pentru bunul plac. Să le foloseşti pepost de analgezice spirituale sau ca naraţiuni caresă-ţi reverse lumină peste rolul secundar din viaţă. Pede altă parte, rămâne adevărat că am avut un bunicşi pe care l-am întâlnit, după ce a murit, în altul.Eram într-un loc de joacă pustiu, după ploaie, şi caru-selul se înţepenise. Un om îmbrăcat în uniforma demilitar pe care o ştiam din casa bunicii a venit lamine, n-a spus nimic şi a învârtit acea fierărie obosi-tă. O vreme am gândit că e el, o alta că nu e, iar acumcred că au fost ambele.

În ultima zi vremea s-a stricat cu totul. N-amdormit toată noaptea de frică să nu-mi pierd caietelecu însemnări în complicatul sistem aviatic şi-mi eradeja foarte dor de tot acest Paris al meu care se termi-na. Mi-am zis că am să revin la anul şi uşa aparta-mentului în care locuisem trei luni, ca o insectă, ca ogâză, şi care nu avea clanţă pe exterior mi-a fost pen-tru ultima oară dragă.

***Toate acestea nu sunt nimic. Le-aş şterge dacă

n-aş bănui că mâine voi fi tot aici, încercând să scapbasma curată din această nesăbuită idee de a scriedespre Paris. Şi mi-e somn. Şi pur şi simplu nu maipot. Abia gândesc paris şi mi se-aşează-n minte eti-chete, ca mii de osuare ce se tasează între ele. Ce binetotuşi că sunt acasă, căci am un corp şi o privire deadormit. Apoi, nu mă pot plânge, visez, de obicei, ceîmi doresc. �

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN FFRANŢARANŢA

Adriana TeodorescuParisul, aşa cum nu-l mai văd eu. Ultimele zile

MONTPARNASSE

MORMÂNTUL SF. FRANCISC DIN BAZILICA DEDICATĂ LUI

Page 38: Anul Contemporanul 130 UUN

Australia este o ţară a controverselor. Am să văexplic de ce. Un ilustru politician de pe malul

drept al Dâmboviţei spunea odată că: „Iarna nu-ica vara!”. Ei bine, avea dreptate, dar... numai dacăse referea la România! În Ţara Cangurului, în ulti-mii ani, a început să fie iarna ca vara şi... vara ca

iarna sau...

Marele Potop Australian

Australienii încearcă totuşi să fie realişti. Ştiu săţină piept greutăţilor. Nimeni nu îşi pune cenuşă-n cap căinundaţiile recente acoperă o suprafaţă mai mare decât aFranţei şi a Germaniei luate impreună!!! Multe case audispărut sub ape mai adânci de zece metri. Desigur cămajoritatea suferă-n tăcere, le pare rău de cei sinistraţi,caută să-i ajute, tratează fenomenul cu seriozitate. Estedeclarată starea de dezastru, pagubele sunt peste cincimilarde de dolari australieni sau americani – paritatea înprezent fiind de unu la unu. Oamenii sunt lucizi, gândesccu optimism la viitor, la refacere... pun mâna, ajută arma-ta sau forţele guvernamentale, pentru a restabili ordinea,pentru a reface legăturile cu civilizaţia şi pentru a se repa-ra ceea ce a fost distrus de ape. Totul prin muncă, înţele-gere, credinţă şi patriotism chiar... Au fost deschise diferi-te puncte de ajutor financiar pentru sinistraţi. Chiar şicopiii îşi donează economiile din pusculiţă. Aşa i-au educatpărinţii şi profesorii de la şcoală, să sară şi să-şi ajutesemenii aflaţi la greu! De aceea nimeni nu ţipa, nu urlă, nuvarsă blesteme pe natură sau pe guvern. Caută să înţelea-gă şi să pună umărul la efortul de reabilitare a situaţiei.Australianul este obişnuit cu greul. A trăit, în condiţii pre-care, într-un mediu geografic diferit de cel de unde îşi lăsa-se strămoşii, a cucerit locuri noi, s-a adaptat condiţiilor cli-matice sălbatice, distanţelor enorme, a pornit deseori de lazero şi a răzbit... creând în 200 de ani o societate prosperăşi o ţară respectată de alte naţiuni!

Revenind la Marele Potop Australian, şi îl numescaşa deoarece – după spusele istoricilor şi ale arheologilor –aria potopului biblic se crede că ar fi fost mai mică decâtcea a actualului diluviu australian. Desigur că trăindîntr-o eră modernă nu mai este nevoie de o Arca a lui Noe,cu toate că şi aici a fost distrusă o mare parte a florei şifaunei locale. Un pericol demn de luat în seamă îl consti-tuie şerpii veninoşi şi crocodilii. Primii s-au instalat încasele părăsite provizoriu, pe care le consideră loc de refu-giu. Crocodilii au ieşit din râuri căutând hrană în zoneleinundate, unde se infruptă cu animale moarte. Sunt con-vins ca nu ar ierta nici oamenii care se aventurează prinapele învolburate în cautarea unor chilipiruri, sau furturide prin proprietăţile abandonate. Mai sunt şi pe-aici hoţişi profitori de pe urma necazurilor semenilor lor, că deh,oameni suntem! Cei prinşi primesc pedepse grave şi devindizgraţia societăţii! Oraşe întregi se află sub ape, precum:Theodore, Chinchilla, Rockhampton, Emerald, Fitzroy,Condamine, Saint George, Jericho, Bundaberg, Dalby,Alpha şi altele, multe dintre acestea fiind evacuate în tota-litate. Dintre toate oraşele sinistrate cel mai tare îmi parerău de Theodore! Acesta şi-a primit denumirea ca omagiuadus unui important politician australian de origine româ-nă, Eduard Teodorescu, fost premier al statului Quenslandîn perioada 1919-1925. Dar despre acesta vom discuta îndetaliu cu altă ocazie.

Patrie sau matrie?

Să lăsăm puţin necazurile de-o parte şi să vorbimdespre lucruri mai vesele. O altă controversă este domina-ţia femeilor în viaţa politică şi socială de aici. Circulă prin-tre bărbaţii o glumă precum că în Ţara Cangurului a reve-nit epoca matriarhatului. Am stat şi am analizat amanun-

ţit această teorie şi le dau dreptate. Astfel,şeful statului australian este reginaElisabeta a II-a, reprezentată în Australiaprintr-un guvernator general, tot o femeie,doamna Quentin Bryce, urmată de primulministru, doamna Julia Gillard. În parla-mentul federal de la Canberra sunt 22 desenatori şi 33 de deputaţi de gen feminin.Premierul statului Queensland este AnnaBligh, premierul statului Noua Galie deSud (New South Wales) este KristinaKeneally, primarul metropolei Sydney estedoamna Clover Moore. O adevărată condu-cere politică matriarhală, fapt pentru careAustralia poate fi numită matrie, nu patrie!Asta da democraţie! Unde sunt bărbaţii? Lapub, beau bere, joacă cricket, rugby, sauscriu articole despre „Ţara controverselor”!Îmi aduc aminte de o comedie italiană de laînceputul anilor ’70 în care se ridiculiza

lipsa femeilor în Australia. Titlul filmului „Frumos, onest,emigrat în Australia”. În rolul principal Alberto Sordi.Acolo, în ilara peliculă, din lipsă de femei, barbaţii dansauîmpreună la balul de sâmbătă seara! Oare cum o fi dansulzilelor noastre, căci numărul femeilor ne-a depăşit demult...

Sărbători de iarnă în pantaloni scurţi

Deci, după cum am relatat mai sus, clima ne joacăfeste. Suntem în plin sezon estival. Pe coastă Pacificului ecald-cald, dar nu sufocant cum sunt verile din Bucureşti.La Sydney, îmbrăcaţi în tricou şi pantaloni scurţi, ne răco-rim cu briza aerului condiţionat. La mai puţin de 500 dekm distanţă, în staţiunea montană Perisher, pe 20 decem-brie 2010, în plină vară australiană a nins! Se schiază vâr-tos! Temperaturi noaptea între -2 şi -7 grade Celsius!Controvesatele sărbători de iarnă comerciale au început şila noi – precum în orice societate capitalistă care se respec-tă – încă de pe la inceputul lunii noiembrie. Brăduţi, brazişi brădoi de plastic, impopoţonaţi cu beteală multicoloră şicu cadouri „dummy” îţi atrag atenţia că vine Crăciunul şică ar fi cazul să bagi mânuţa-n buzunar şi să cumperi nis-caiva cadouri pentru cei dragi. Reclame peste reclame,„sale” peste „sale”, ieftiniri de toate felurile, făcute parcăpentru a se armoniza cu portofelul oricărui cumpărătorşi... peste tot aceeaşi muzică de sezon difuzată la toatedifuzoarele complexelor comerciale, de la „Jingle Bells”-urile preotului-compozitor american James Pierpoint dinBoston, la „Stille Nacht”-ul austriacului Franz XaverGruber. Până la Crăciunul religios ţi se apleacă de atâteacolinde şi cântecele de iarnă, încât îţi vine să îţi iei câmpiişi să asculţi acasă orice, chiar şi mult detestatele cantatemaneliene româneşti!

Vacanţa de Crăciun te intâmpină cu abundenţă şi cudragostea celor care te inconjoară. Fiecare aussie se întoar-ce de la supermarket cu câte un ditamai curcan sub braţ,care aruncat în cuptor se transformă intr-o friptură care îţiîncântă papilele gustative, cerând cu vehemenţă să fiestropit cu renumitele vinuri australiene... care au întrecutdeja faima celor franţuzeşti, sau californiene. De obiceiCrăciunul se ţine strict în familie, restaurantele fiind camgoale în această seară. Apoi, zilele următoare până la AnulNou se fac parties-uri unde îţi inviţi musafirii de suflet,sau eşti invitat de rude sau de prieteni dragi. Tot în pan-taloni scurţi! La barbechiu, babechiu, barbeque, sa BBQ!Name it! Se mănâncă mormane de fleici la grătar, de vacă,de porc, de pui, de emu (struţ aus-tralian), de canguri şi de crocodili! Şine mai intrebăm de ce „ăştia dinurmă” sunt supăraţi pe noi şi vor săne pape şi ei... la rândul lor! (sic!).Berea curge gârlă. În general mărciautohtone: VB (Victoria Bitter),Fosters Lager, Tooheys New,Cascade, Crown Lager, şi alte multesortimente. Rece sa fie, că deh aus-tralienii nu sunt snobi precum alteneamuri mai... ortodoxe! De bronzatla ocean nu prea se înghesuie local-nicii noştri. Cred că de frica şi degroaza cancerului de piele. Totuşiplaja e plină de... turişti fraieri carevor să epateze atunci când se vorîntoarce pe meleagurile natale dinemisfera nordică. Ei, de gustibus et„urmări”-bus non disputandum! Înfiecare an mor în Australia peste1000 de persoane de cancerul pieliiarse la soare – melanoma! Credeţică bronzaţii de la „marea neagră ealbastră”, sau cei de la alte măriînvecinate sunt scutiţi de acest

„cadou” solar! Anul nou, se sărbătoreşte în cadru festiv, deobicei locuri organizate de guvern, unde se face risipă deartificii şi de sticle de şampanie cărora le sar dopurile. LaSydney sunt organizate cele mai fastuoase serbări ale tre-cerii dintre ani, cu focuri şi jocuri de artificii lansate de peMarele Pod, de pe acoperişul Operei House, sau de penavele aflate în golful adiacent. Totul pentru încântareaochilor celor prezenţi, a obiectivelor camerelor de luatvederi şi de fotografiat, pentru a demonstra astfel lumii căexistăm şi pentru că suntem printre primii care întâmpinănoul an care vine.

30 de ani de la moartea lui Lennon

Vă veţi întreba ce legătură are John Lennon cuAustralia. Nu ştiu prea multe amănunte... în afară deminunata muzică a bitălşilor care a cucerit inimile atâtorgeneraţii de ozi. Are însă o legătură cu autorul acestor rân-duri. În urmă cu 30 de ani locuiam la New York, la unblock distanţă de Dakota Building, locul unde a fostîmpuşcat marele cântăreţ şi compozitor. 8 decembrie 1980!O seară tristă şi foarte friguroasă. După ce cinasem la unrestaurat chinezesc de pe Columbus Ave, mă întorceamzgribulit spre casă. Locuiam în apropiere, pe 73 streetWest. Mi-a atras atenţia zgomotul făcut de mai multe sire-ne ale maşinilor de poliţie. Unele ieşeau de pe 72 Street,altele intrau! Ciudat! Curiozitatea m-a îndemnat să măduc să văd ce se întâmplă. Pe la mijlocul strazii 72 cinevami-a spus că a fost împuşcat John Lennon. Am alergatîntr-acolo. Ştiam unde locuieşte. Îl mai întâlnisem de câte-va ori prin împrejurimi, sau prin parcul din vecinătate. Sepurta ca un om normal, fără excentricităţi. Însoţit mereude Yoko Ono, îl recunoşteai uşor după ochelarii rotunzicare erau hallmark-ul său.

Deci, sirene, girofaruri, vacarm şi jale... Când amajuns la aceea poartă a crimei am aflat că pe John îl trans-portaseră deja spre spital cu o maşină de poliţie iar peYoko cu alta. Unii ziceau că ar fi fost răniţi amândoi. N-amputut vedea prea mult deoarece se adunase deja un puhoide oameni. În intrândul porţii blocului Dakota stăteau doiindivizi păziţi de mai mulţi poliţişti. Unul era un portar înuniformă care gesticula tot timpul şi vorbea tare, celălaltun tip grăsun, tăcut, cu un cap foarte rotund, zâmbindprosteşte! Aşteptau cu toţii să vină anchetatorii. Lumeaera foarte agitată... S-au făcut grupuri-grupuri de discuţii,de prezumpţii şi de scenarii. Nu se ştia încă precis cine

fusese ucigaşul... Mai târziu am reali-zat că era tipul tăcut cu cap rotund,Marc Chapman. Lui i s-au pus cătuşe-le... şi a fost luat de poliţisti. Nu amstat foarte mult după aceea deoarecemi se făcuse frig şi începuse să fiemare aglomeraţie! John Lennon înschimb plecase de tot... Odihnească-se în pace! Nu l-am uitat nici dupătrei decenii de la dispariţie!Următorul weekend am participat laun miting în Central Park, alături depeste o jumătate de milion de oameni.Era un miting dedicat memoriei celuidispărut, un miting pentru pace, pen-tru armonie şi înţelegere. Având înochi lacrimi îngheţate din cauza frigu-lui de-afara cântam cu toţii: „Imaginethere’s no countries/ It isn’t hard todo/ Nothing to kill or die for/ And noreligon too/ Imagine all the people/Living life in peace.../”. Mică-i lumeaDoamne, chiar văzută de aici de laantipozi! �

38

ANUL XXII � Nr. 2 (707)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

ex libris ■ ex libris ■ ex libris ■ ex libris

Gina Sebastian AlcalayRapsodie în alb-negru cu LeonardBernsteinEditura Ideea Europeană, 2010

„Gina Sebastian este o foarte autenticăprozatoare. Chiar rănile, dezamăgirile,neîmplinirile au lăsat urme ce dau sensi-bilităţii care se exprimă în scrisul ei, notalor particulară, tonul lor, parfumul lor”.(Nicolae Balotă)

„Un scriitor profesionist de primă mână…O construcţie de carte extraordinară,nemaiîntâlnită în cărţile altor scriitori”. (Alex Ştefănescu)

„Este o carte de meditaţii, meditaţii asupra unor teme şi asupraunor personalităţi. Rareori în lumea noastră, în sensul de lumeacontemporană, mai poţi găsi un spirit atât de echilibrat şi cu oasemenea scară de valori morale şi culturale”. (Ana Blandiana)

CCORESPONDENŢĂORESPONDENŢĂ DINDIN AAUSTRALIAUSTRALIA

George RocaŢara controverselor

Page 39: Anul Contemporanul 130 UUN

Marin Radu MocanuSemne ale cenzuriidemocratice

Semnele cenzurii, înmulţite de criza materială şi morală, pot provoca, în tandem, agonia vieţii

culturale în toate formele ei spirituale

Cei câţiva care ne-am aplecat, dupăRevoluţie, asupra cercetării fenomenuluipropagandistico-cenzural din deceniilecomuniste, şi care ne-am amuzat cu

infantilismul lui manifestat de sus până jos, dar carene-a şi întristat sufletul văzând câtă ură proletară seaşternea pe manuscrisele ce aşteptau la porţile refera-telor şi notelor cenzurale ca să li se piardă urma, noi,aşadar, ce constatăm de la o vreme încoace? Pe de oparte, aceste cărţi ale noastre treceau mai mult printăcere decât prin vorbire, iar, pe de alta, vedem înmăr-muriţi cum sprintena cenzură se reface tacit în zilelenoastre, cu aceeaşi udătură la rădăcină, dată la ne-vedere pentru tot omul, adică prin mijloace specificedemocraţiei (pretins) liberale, pe care naivii de noi ocredeam a fi acea mireasmă frumoasă, stimulatoare decreaţie! Dar ea n-a fost chiar aşa, ba, mai mult, s-adedat şi la alte infidelităţi pentru a mulţumi toate gus-turile noilor diriguitori ai culturii, unii necunos-când(u-şi) trecutul ori uitându-l, şi astfel, neputându-şiorienta prezentul, după cum ne tot amintesc marii gân-ditori ai lumii. Căci, dacă n-ar fi (fost) aşa, unul, pre-cum dl. C. Rogozanu n-ar fi putut să scrie: „Ieşirea dinproletculturism în anii ’60 (...) s-a făcut printr-un vir-tual morbid necesar (care – n.n.) a fost pus pe masainterbelicului mort, a fost bărbierit, spălat, parfumat,încălţat cu pantofi lăcuiţi şi îmbrăcat cu un costum noutrăsnind a naftalină. S-a purces apoi la îmbalsămare şis-a dat drumul la perelinaj”, adică exact cum ideologiiproletculturismului vorbeau despre cultura „decadentăburgheză”(vezi România literară, iulie 2009).

Acest exerciţiu prozaic ar trece neobservat, ca şialtele, dacă procesul tranzitiv spre democraţia autenti-că nu s-ar lungi prea mult, purtând variate măşti şivizând ca ţintă principală creaţia şi viaţa socială.Clujenii de la Apostrof se pronunţă temători chiar dupăîmplinirea a 20 de ani de la apariţiarevistei, în prim-plan cu dna MartaPetreu: „La ce sunt bune revistele pecare ne încăpăţânăm să le facem?Încăpăţânarea noastră chiar are rostatâta timp cât mai există oameniinteresaţi şi de cultură înaltă, culturăpe care, ne spune Liviu Antonesei,«dacă sinistrul intermediu comunistn-a reuşit să o vorbească, de bunăseamă că nu va ceda nici mizerabilis-mului material şi mental al tranzi-ţiei». (România literară, 12 iunie2009). Dacă nu ar fi subvenţionate(cât de cât), de stat, şi sponsorizate dediferiţi mecena, dacă ar fi lăsate lavoia pieţei, ele ar fi sortite dispariţiei.Înţelegem, aşadar, că semnele cenzu-rii, înmulţite de criza materială şi morală, pot provoca,în tandem, agonia vieţii culturale în toate formele eispirituale. Avatarurile politicii, cu tot arsenalul deforme şi mijloace, dilată continuu aria cenzurală expu-să deja vizibil şi regretabil perceperii colectivităţilorintelectuale, având actanţi plasaţi la stânga şi la dreap-ta convingerilor politice.

Astfel s-a ajuns ca şi în sferasocietăţii academice, după ce a fostsupusă umilinţei şi disconsiderăriiîn perioada comunistă, fenomenulsă se repete aproape aidoma dupăRevoluţie, ca „în repetate rânduriguvernanţii de toate nuanţele sătrateze Academia Română ca pe unorgan care trebuia să li se supună”,fiind arondată „autorităţii uneiAgenţii”, după ce, începând din1879 funcţionase 70 de ani „ca unParlament cultural al naţiunii”, neinformează cu amărăciune acad.Dan Berindei, vicepreşedinte alAcademiei (Cultura, „Din proble-mele Academiei Române”, 16 iulie2009).

Ca exemplu „academic” deacest fel pot fi considerate şi unelerelaţii dintre intelectualii noştri(posibil cu aspiraţii academice),precum cele dintre H.R. Patapie-vici şi Bogdan Duca privind activi-tăţile culturale româneşti în stră-inătate, primul refuzând să publiceîn revista sa Idei în dialog uneletexte ale celuilalt pe motiv că „esteomul lui Buzura” (Observator cultural, „Despre o pole-mică de dreapta”, 16 iulie 2009), „poveste” pe care n-omai detaliem în conţinut din respect pentru „protago-nişti”.

Vrem-nu-vrem, suntem nevoiţi să invocăm şi acea„frică politică” a lui Burke (Frica istoriei unei idei poli-tice, Editura Lumea, 2008), pornită de la Adam, princare se poate înţelege „temerea trăită de oameni faţă deo ameninţare la adresa bunăstării lor colective”, respec-tiv, „frica de terorism (...) criminalitate, anxietate înprivinţa degradării morale”, sau „intimidarea exercita-tă împotriva oamenilor de către guverne sau grupuri”,cum înţelege Barbu Cioculescu (Frica albastră vs. fricapolitică în România literară 15 mai, 2009), spunând:„Pe când frica personală este, în termenii autorului,artefactul propriei noastre psihologii sau experienţe,cea politică îşi are sursa în conflictele interne şi înlăun-trul societăţii”. Asemenea „semne cenzurale” se înmul-ţesc în condiţiile în care literatura (mai accentuat decâtcelelalte componente ale spiritualităţii: filosofia, istoriaş.a., se află într-o cădere liberă, luându-se în considera-ţie şi afirmaţiile Adinei Diniţoiu (bazate pe cuprinsulrevistei on-line „Literature Historie Théorie – L.H.T.”),însumând semnături academice franceze despre „decă-derea literelor, în lumea de azi, în care literatura şi-apierdut prestigiul şi pretenţia de a reda/transformarealitatea, de a contribui la procesul de cunoaştere şi detransformare a individului” (Observator cultural, 18 –24 iunie 2009). De ce? Deoarece „comentarea pe margi-nea morţii literaturii (spune Alexandre Gefen – n.n.)”este probabil „un veritabil gen critic (…) ce ar constituiun obiect polemic ce poate fi împărtăşit de toatălumea”. O concluzie ce poate fi neatacabilă lui OlivierBessard-Banguy, degajată din discursul său „declinis-tic” la adresa literaturii, nu poate fi privită decât ca „unefect al democraţiei societăţii de consum de sorginteamerican”, de vreme ce e explicitat astfel: „Discursul cuprivire la declinul literaturii este deci un discurs asu-

pra sensului literaturii în democraţiacontemporană”. Dar pe de altă parte,„niciunul dintre aceşti analişti sceptici(«declinalogi») nu pleacă de la ideea cădemocraţia în sine duce la moarteaumanismului” (ibidem), în condiţiile încare „spre deosebire de religios şi depolitic, literarul rezistă ca discurs cre-dibil neparcelat, lipsit de partis-pris”.

Nu se va mai aborda de-acum,pare-se, niciun segment al vieţii cultu-rale, nici în democraţia liberală, fără ase lua în consideraţie societatea înansamblul ei. Tot mai mulţi analişti,se constată, raportează societatea cul-turală, predispusă la fenomenul cen-zural, fără a se vorbi de societate:

societate şi societate politică. S-a ajuns, prin urmare, caşi societatea spectacolului, în sine, să fie corelată efec-telor celorlalte două, ba, mai mult, să i se întrevadă şisfârşitul autentic, mai concret, când organizezi saunumai participi la un festival de teatru (precum cel dela Sibiu), nu se poate să nu gândeşti că nici nu e vorba,în primul rând, de artă, ca formă a cunoaşterii, ci de

politica artei, spunându-ni-se orinumai reamintindu-ne că Teatrul,de orice fel a fost şi va fi, este unspaţiu politic, el îmbrăcând dintruînceput o haină aristocratică, nuuna comunitară. Analiştii spectaco-lului teatral au ajuns să constate că„arta performativă poate să producăschimbări sociale, modificări trepta-te în practica socială a indivizilor”(Cultura, 18 – 24 iunie, 2010. Vezi:C. Vică, Societatea spectacolului!..)şi că doar „arta străzii”, cu spaţiul eipublic, face posibilă această compa-tibilitate structurală. Analistul nos-tru a selectat câteva fragmente dinlucrarea Societatea spectacolului deGuy Debord, între care: „Specta-colul spectatorului îi aserveşte peoameni în măsura în care economiai-a aservit deja complet”, la bazaspectacolului aflându-se cea maiveche specialitate socială, speciali-tatea puterii, exemplificându-se cutema Festivalului Internaţional dela Sibiu (ediţia a XVI-a), care s-aintitulat In-Ovaţii, invenţia auten-tică fiind cea de pe terenul social,

restul fiind doar «costumaţii şi mişcări saltimbance»”.Referindu-ne, adată ajunşi aici, şi la teatrul dra-

matic propriu-zis, vom constata că acesta nu prea maipoate supravieţui rigorilor democraţiei, dramaturgianoastră originală fiind „ignorată programatic”, aşa cumaflăm dintr-un sondaj făcut de revista Cultura în varaanului trecut printre dramaturgi, între care şi DoruMoţoc care ne explică starea asta de lucruri printr-uncumul de factori, între care: absenţa unei strategii lanivel naţional, în timp ce în alte ţări 60% din reperto-riul teatrelor e ocupat de producţia dramaturgicăautohtonă; nici Ministerul Culturii şi nici UniuneaScriitorilor din România nu au programe pentru promo-varea pe scenă a lucrărilor dramatice valoroase; e greude trecut cu vederea şi dezinteresul criticii dramaticepentru piesele autohtone. Aşadar, acest fenomen „dra-matic” poate fi asimilat celui cenzural „prin neprezen-tare”...

Credem, în final, că nu recurgem la o „blasfemie”la adresa clasei politice dacă încercăm o legătură... cen-zurală cu gândirea unora de a legifera „votul obligato-riu” pentru a fi conservată „cea mai bună situaţie poli-tică posibilă”, ceea ce ar însemna, însă după alţii, „de afixa societatea în fotografia ei de azi”, votul obligatoriuputând deveni o cenzurã à la pas, după cum au începutsă devină şi alte metode... democratice. �

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

FEBRUARIE 2011A n u l C o n t e m p o r a n u l ( 1 8 8 1 - 2 0 1 1 )

39

• CLUBUL CĂRŢII IDEEA EUROPEANĂ •

Doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? Comandaţi cărţile propusede Editurile Ideea Europeană şi EuroPress Group.Comenzile Dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.Reduceri de preţ la serviciul Carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.Reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. Comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual Clubului Cărţii Ideea Europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii Clubului Cărţii Ideea Europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alEditurilor Ideea Europeană şi EuroPress Group. Fundaţia Culturală Ideea Europeană / CP 113, OP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; E-mail: [email protected]: www.ideeaeuropeana.ro

PA R T E N E R I M E D I A :

RADIO ROMÂNIA CULTURALCONVORBIRI LITERAREPOEZIATIMPULDACIA LITERARĂAPLERFEDCRPA RT E N E R I :SC ERC PRESS SRLEUROPRESS MEDIA

ÎN AULA ACADEMIEI ROMANE. EUGEN SIMION ŞI AUGUSTIN BUZURA

Page 40: Anul Contemporanul 130 UUN

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

� �

� �

CK

Pentru anul 2011 vă invităm să vă abonaţila revista ContemporanulABONAMENT ROMÂNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: [email protected];

[email protected]: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.ercpress.ro

■ Cărţi-evenimentNicolae BREBAN

ISTORIA DRAMATICĂ A PREZENTULUIAventurierii politicii româneşti

„Domnii mei, în istorie, nu se poate pleca din strictul şi purul prezent, doar dacă nu eşti în esenţa taun spirit definitiv primitiv, inapt de un act critic şi reflexiv. Sau dacă eşti pregătit să comiţi o nouăbarbarie, absolut modernă sau postmodernă, crezându-te apt de a-i judeca de pe un scaun înalt şiunic pe cei de dinaintea ta după nişte criterii care, pe măsura vremurilor pe care le trăim în acestînceput de mileniu, prind tot mai mult o turnură a fugii sau a ironiei faţă de orice ne aminteşte de

esenţe. Cu o coloratură strident diletantă de «speculaţie a apocalipsei» care ne-ar rezolva iuteproblemele, într-un ecran larg, panoramic, de superproducţie americană.”

Nicolae Breban

„Istoria dramatică a prezentului. Aventurierii politicii româneşti este nu numai o istorie şi o incursiuneposibilă în filosofarea asupra istoriei, nici doar o dramatizare a unui secol crucial de trecut românesc

cu mijloace specifice artei narative a prozatorului realist, ci şi o testare a propriilor capacităţi desondare cu ajutorul uneltelor romancierului, prin urmare, o nouă, altă autoscopie. Cadou exuberant

şi grav, plin de candoare şi astuţie, de subtilitate şi uimiri adolescentine, noul volum al lui NicolaeBreban înfurie şi bucură, în egală măsură, stârneşte revolte şi dă curaj pentru a merge mai departe,

în cultura şi în istoria acestei ţări.”

Ovidiu Pecican

Editura Muzeul Literaturii Românewww.mlr.rowww.books.corect.com

Ştefan Borbély

PORNIND DE LA NIETZSCHEOrice creaţie artistică e, sugerează Nietzsche, în mod fundamental, dionisiacă, fiindcă ea aparţinesubstanţei explozive a energiei oarbe de a fi. Atunci când un artist creează, el umblă la „supapa”

dionisiacă a lumii: cei mai puţin înzestraţi o deschid mai puţin, perpetuând jocul decadent al„formelor”, pe când cei eliberaţi de convenţii ajută la transfigurarea senzorială a lumii, la

convertirea sa în energie universală. În consecinţă, nici o creaţie nu e doar „personală”, ci cosmică: e „opera” eului cosmic, nu al celui individual, biografic, limitat.

Editura Limes

www.ideeaeuropeana.ro