A n u l 60 D e c e m b r i e 1929 N r . 12

TRANSILVANIA O r g a n u l soc i e tă ţ i i c u l t u r a l e „ A s t r a " .

P o l i t i c ă ş i c u l t u r ă l )

laneu vine dela munte Cu opt mii şi nouă sute. Şi când laneu se gătâ Şi dela munte plecă,

, Toată Turda tremură. (Poezie poporană)

Onorată Adunare,

La Turda azi se imbină cultura cu politica- E prea firesc, nimic de speriat

„Interesul individual produce două orientări ale voinţe i : cultura ocrotitoare interesului egoistic şi politica ce luptă pentru interesul social". Aşa constată Gustav Ratzenhol'er in opul său: „Criteriul cunoaşterei sociologice".

Cultură şi politică sunt două instrumente ale evoluţiei soci­ale. Cea dintâiu urmăreşte cunoaşterea naturii — materie şi spirit — şi ale tuturor tainelor ei spre a le exploata pentru în­lesnirea vieţii omului pe pământ Cea de a doua este arta de a găsi şi aplica măsurile şi metodele cele mai prielnice impreunei vieţuiri a oamenilor. „ A transforma in acorduri antinomiile din­tre îndatoririle sociale şi interesele personale''- Amândouă sunt produsul luptei omului pentru existenţă şi amândouă au acelaş scop : înlesnirea vieţii pe pământ

Cultura determină raporturile oamenilor faţă de natură, politica, determină raporturile oamenilor în societate şi rapor­turile organismelor între olalta-

Prin cultură omul să desrobeşte treptat din robia naturii, prin politică omul se desrobeşte treptat din robia oamenilor. Pro­cesul dintâiu este culturalizare, cel de al doilea este civilizare.

' ) C u v â n t festiv la deschiderea A d u n ă r i i G e n e r a l e a « A s t r e i » , T u r d a 1920

969 1

Contrariu! culturii este ignoranta, contrariul civilizaţiunii este barbaria-

Cultură şi civilizaţie se împletesc, dar nu sunt în funcţie reciproc. Adeseori chiar. în istorie, cultura a servit ca instrument barbariei şi totdeauna ea a sporit cruzimea incăerărilor între oameni. Cultură şi barbarie pot coexista, civilizaţie şi barbarie se exclud. Cultură şi civilizaţie evoluează ori degenerează ori se petrifică în funcţiune de mediul ambiant fizic şi spiritual-

Nu este locul aci să facem analiza ştiinţifică a culturii şi a civilizaţiunii. Dar teza ce ne preocupă ne sileşte să anticipăm constatarea, că între criteriile elementare ale oricării civilizaţiuni primează libertatea credinţei, a gândirii, mai pre sus de toate cea naţională, fiindcă conştiinţa rassei a fost în toată vremea şi rămâne pe veci izvor de energii, rodind cele mai minunate creaţii ale spiritului uman- Realizarea acestor condiţii ale civi­lizaţiunii constitue idealurile cele mai preţioase ale istoriei şi protagoniştii lor sunt „eroii omenirii", pe cari îi preamăreşte Carlyle- Ei pregătesc naşterea sufletului social.

Cultura poate fi folosită ca armă împotriva civilizaţiunii numai în cazul, când ea este patrimoniul exploatatorilor şi le lipseşte celor exploataţi. Respândirea ei micşorează posibilităţile robirii şi ale exploatării ce tor cari o posed. Astfel politica de­vine fatal tot mai civilizatorică în măsura pătrunderii culturii în massele guvernate prin politică- In chipul acesta cultura de­vine suportul civilizaţiunii, ale cărei condiţii de prosperare sunt opuse celor ale naturii fizice, fiindcă • natura progresează prin suprimarea celor slabi, iar omul progresează din potrivă prin ocrotirea celor slabi, ceeace constitue simburelo civilizaţiunii.

Progresul spre tot mai multă descătuşare a oamenilor de sub robia naturii şi de sub aceea a omului este neîncetat- dar nenumărate şi dureroase sunt jertfele re el pretinde. Spre a vă imprima mai viu imaginea acestei lupte- reproduc un erâmpeiu din o descriere a frontului flandrian în răsboiul mondial. ,.Unii atacau cu furie dintr'o parte, iar alţii se cramponau cu ultima disperare de glia. pentru care sângeraseră alte generaţii şi n'o fi rămas colt de ţărână neîntinat de sângele năvălitorilor şi-sfinţit de acela al apărătorilor patriei şi libertăţii'' (G. Kivaran-Razvan). Veţi fi cetit grozăviile cărţii lui Remarque- ,-Po frontul de vest nimic nou"-

Lupta aceasta curge de milioane de ani. Dar lupta împotriva ignorantei şi a barbariei se pare a

se impune fără sfârşit ca abominabil destin al omenirii- Fiindcă desăvârşirea rămâne veşnic ideal departe în zarea iluziilor ne­muritoare.

Fără uni suport deasupra put ori tor omeneşti, svârcolirea aceasta fără răgaz şi încetare, după atâtea milioane de ani. s'ar înneca în decepţie mortală. Roldul irezistibil şi infinit către cu­noştinţă este singurul izvor al istoriei omeneşti, al tuturor du-

970

reriior şi măririlor ei. E iară margini dorul acesta şi bietul om e mărginit. *Niqi microscoapele laboratoarelor de biologie şi nici telescoapele observatoarelor astronomice, nu au izbutit şi nu vor izbuti să smulgă vreodată oceanului de necunoscut până in infinitul adâncului tainicele legi ale firii"-

Minunata şi nefericita făptură pământeasă în ascensiunea intelectului sau soseşte la poarta pe veci zăvorită a absolutului şi a eternităţii- Dar atunci, prin o nouă minune rezervată exclu­siv omului, puterile sale istovind posibilităţile cunoştinţei se transformă pe aripile credinţei şi acesteia toate-i sunt cu putinţă.

Credinfa devine suporjtul elanurilor fără mărginire ale sufletului omenesc. Fără credinţă orice ideal se ofileşte şi cade in nori ca frunzele toamna, lipsite de căldura dulcelui soare-Legea biruinţei oricărui ideal consistă în statornica lui întovără­şire cu credinţa- La temeiul dorului de cunoştinţă veghează in­teresul egoiştic, credinţa se aşează dela început pe soclul în veci nebiruit al dreptăţii- Sâmburele tuturor religiilor este imaginea dreptăţii între oameni- Ea este columna vertebrală a civiliza-tiunii. Originea ei este în ceruri-

Umana probitate creşte rară pe crengi în sus, căci vrea să fie astfel-

Acel ce-o dă. ca Lui să i se ceara". (Dante: „Purgatoriul" V I L 121)

In cartea sa „Nation et Civilisation" Lueien Roumier, unul dintre cei mai moderni şi mai consacraţi reprezentanţi ai spi­ritului francez scrie : „Soartea unei civilizaţiuni nu depinde dela scrutările egoismului ori balansările ratiunei 'individuale- Ea depinde dela credinţa colectivă într'o cauză comună şi dela mă­sura dezinteresului, pe care elitele sunt dispuse să-l pună în ser­viciul acestei cauze. Lste mai presus de orice îndoială raportul între ci\ilizaţiune şi religiune, între religiune şi civilizatiune- Din acest punct de vedere trebue să dorim nu numai ca civilizatiunea europeană să nu-şi renege tradiţiile sale religioase, ci chiar toate confesiunile creştine să aşeze în fruntea preocupatiunilor lor restaurarea şi menţinerea solidarităţii europene".

Rezultă din toate acestea ca o axiomă constatarea sociolo­giei : cultura înfrăţită credinţei religioase ofere politicei instru­mentul cel mai eficace în lupta pentru civilizafiune. Iată rapor­tul între cultură şi politică- Iată rostul istoric al Asociaţiunii în viaţa natiunci române: cultura înfrăţită credinţei religioase.

In lumina acestor adevăruri răsare în toată splendoarea ci figura lui Ioan Ratiu-

Armele Iancului au biruit, dreptatea n'a răsărit. Pribeag prin codrii seculari, ascultând murmurul izvoarelor şi cântul gran­gurilor, craiul munţilor torcea înainte visul libertăţii neamului său- N'am izbutit cu armele ucigătoare, să încercăm armele lu­minii şi ale închegării sufletelor- Iancu şi-a testat, averea unei

971

societăţi culturale, ca să înfiinţeze o academie a dreptului- Prin cultură doar se va ajunge la libertate. Cetatea luptei naţionale din munţii Moţilor pletoşi s'a coborît la Sibiiu între cărturari. Aşa s'a născut Asociaţiunea acum 68 de ani. Ea a moştenit a-verea Iancului, i-a moştenit şi idealul.

Toţi tribunii Tancului, câţi au mai rămas în vieaţă, au fost între întemeietorii Asociaţiunii.

Tânăr de 20 de ani. Ioan Ratiu fusese încadrat şi el în raza acţiunilor vitejeşti ale Craiului cu ochi albaştri şi părul bălaiu-In 1861 alerga în toate părţile, scria la toţi, şi trimitea crainici pretutindeni, să iscălească rugăciunea la împărat pentru admi­terea Asociaţiunii. Petiţia o făcuse el şi alături de Şaguna o iscălia cel dintâiu-

Iată că cel sărbătorit astăzi a fost alături de Andreiu Şaguna cel dintâiu întemeietor al Asociaţiunii Transilvane pentru lite­ratura română şi cultura poporului român-

învăţase teologia. Aşa a vrut soarta, fiindcă atletul iuptei pentru dreptatea unui neam oropsit trebuia să fie cucerit şi înarmat cu puterea neîntrecută a credinţei.

A fost sortit să fie unealta tănuitelor aspiraţii ale unei naţiuni cu misiune civilizatorică în lume şi astfel destinul i-a inspirat, dela început acţiunile- Ştia ori simţiaj instinctiv, !câ fără cre-lintă lupta va fi a doua oară zadarnică, fiindcă apelul ,-preoţi cu crucea'n frunte" nu era o formulă convenţională, ci indica premiza inexorabilă a tuturor cu adevărat marilor făptuiri ale istoriei: Crucea în frunte- Pentru aceea cu toată împotrivirea dela început a mitropolitului Şulufiu 1-a adus şi pe acesta în rândul intemeietorilor Asociaţiunii, care cit drept cuvânt ar fi putut să-şi ia deviza: pentru neam şi lege-

Alături de Asociatiune, unde cultura înfrăţită credinţei operă încet, dar irezistibil. închegarea sufletului naţional, fraţii adunaţi în cortul acestei Asociaţiuni pregătiau politiceşte răsăritul soa­relui dreptăţii pentru neamul nostru.

După 20 de ani munca Asociaţiunii oferise conducătorilor politici ai naţiunii române din ţările coroanei ungureşti posibi­litatea închegării tuturor forţelor într'un singur mănunchiu- In anul 1880 se ţinea tot aci la Turda adunarea generală a Asocia­ţiunii- Ioan Raţiu ca preşedinte al despărţământului Turda o bineventează şi spune între altele : „un popor, ca şi un individ, care nu-şi cunoaşte greşelile şi cunoscându-le nu le îndreaptă-este pierdut"-

Ioan Ratiu vorbi a Asociaţiunii şi se gândia la orientările politice ale neamului său- Asociaţiunea solidarizase sufletele în cultură- In seara acelei zile Ioan Ratiu aşeza temelia solidari zării politice a tuturor Românilor dn Tara-Ungureaseă- Atunci aci la Turda, unde veniseră Români de pretutindeni- în casele lui Ioan Ratiu. s'a pregătit adunarea politică: dela Sibiu în 1881. din care a eşit unirea tutror Românilor într'un singur partid

972

cu un program unic, care a rămas acelaş până în ziua cea mare şi sfânta a unirii din 1 Decemvrie 1918-

Cunoaşteţi istoria. Ştiţi Memorandul şi Golgota dela Cluj, dela Seghedin, dela Vaţ, şirul lung al mucenicilor până la mân­tuire- Aleşii destinului de a conduce la izbândă elanul de eli­berare a neamului nostru hotărîţi au fost a plăti preţul celei mai crâncene mucenicii- Numai apostolii pot să-şi propage cu re zultat credinţa lor- Mulţ imile nu cred decât celor răstigniţi-

„Existenţa unui popor nu se discută, se afirmă", a zis Ioan Raţiu în fata duşmanilor la Cluj, cari voiau să-1 osândească, în ziua memorabilă din 23 Maiu 1894.

„Se afirmă". Dar afirmarea cere jertfa supremă, matiriul apostolilor- In ajunul întemniţării sale la fe'eghedin Ioan Raţiu spunea lui Delavrancea: „Cel mai fericit moment al vieţii mele va fi acela, în care îmi voiu lăsa oasele şi ţarina în temniţele Ungariei"-

Iată Apostolul. Din fereastra temniţei eu l-am văzut intrând în ea cu faţa

senină şi mândru ca un brad secular din creerii Carpaţilor. A mintirea acelei zile o păstrez între cele mai scumpe comori ale sufletului.

— E mult cinci ani, părinte, — spun eu încet prin zăbrelele de fier lui Vasile Lucaciu-

— Dela facerea lumii au trecut cinci mii . răspunde el- Cinci ani i se păreau puţin pentru dragostea lui cea mare-

Asoeiaţiunea va păstra cu sfinţenie până la sfârşit amintirea acestor' bravuri. Amândorora li-am ridicat, monumente în bi­blioteca Astrei.

Astăzi aci în faţa Domniilor Voastre şi a istoriei închin na-tiunei mele viaţa mucenicului Ioan Raţiu ca pildă neperitoare de urmat la restrişte şi în sbuciumul său spre înălţare pe scara infinită a civilizaţiunii umane.

Adunarea generală a Asociaţiunii o declar deschisă-

V Goldiş

973

C â n t e c b u n

Spui noapte bună lumei întregi, Şi doresc fiecăruia sănătate! — Pe mine mă lăsaţi, biciul vieţii mă bate !

Doresc flori de dimineaţă şi aur în vis Şi fiecăruia îi doresc tot ce este bun. — Ce mie-mi dă viaţă, nici nu vă mai spun...

Fiţi fericiţi cu toţii şi să vă boteze noroc. Şi fiecăruia îi spun : somn uşor şi vis frumos, frate; — Şi ei mă sbat pe perne cu lacrămi udate!...

Emil Isac

W 4

A n d r c i u B â r s c a n u Cuvântare rostită cu ocazia exhumării corpului lui A N D R E I U B Â R S E A N U şi transportării lui

în cavoul familiei din Braşov

de Dr. G. Preda Vicepreşediute al «Astrei»

Onorată Asistenţă,

In numele Asociaţiunii culturale „Astra", pe care marele dispărut Andreiu Bârseanu a servit-o credincios până la moarte, îmi iau permisiunea să exprim, odată cu respectuoase con­doleanţe familiei şi cele mai bine-meritate omagii omului bun. blând şi modest, patriotului desăvârşit, cugetătorului profund, entuziastului apostol cultural, care, pe lângă ialte fapte meri­torii, a contribuit şi la progresul Asociaţiunii noastre, pe care a condus-o 5 ani ca vicepreşedinte şi 10 ani ca preşedinte.

îndemnând poporul ardelenesc să practice în vieaţa sa de­prinderi intelectuale şi morale bune, întreţinând în sufletul a-cestui popor dragostea de neam şi de tară. Andreiu Bârseanu ştia că-1 ajută să meargă sigur şi în unire cu toţi fraţii pe calea a-devărată a civilizaţiei şi progresului- Daca prin acest apostolat An dreiu Bârseanu răspundea chemării sale sufleteşti, prin aplicarea lui conştiincioasă, remânea pe măreţul piedestal al muncii cin­stite şi altruiste, pe caro se înălţa seră înaintaşii săi vrednici

de laudă. Pătruns veşnic de un acelaş ideal. încălzit mereu de aeeeaş

flacără a culturii noastre naţionale, Andreiu Bârseanu a păşit în vieaţă cu modestie- dar a păşit mereu înainte, ducând până la sfârşitul vietei, jertfe pentru cauza culturală a neamului-

Orice om imparţial- care a avut ocazia să cunoască şi să urmărească activitatea sa. a putut aprecia calităţile şi sacrificiile sale-

975

Deşi iară avere, Andreiu Bârseanu a refuzat — pe tot tim­pul activităţii şale —, să primească dela .Astra" şi putinele avantaje pe care statutele acestei societăţi culturale le acorda preşedinţilor ei- Când era însă vorba de interesele ,.Astrei", A n -droiu Bârseanu nu şovăi a să-şi facă datoria, chiar cu sacrificiul sănătăţii- pot zice al vieţii sale.

îmi amintesc de călătoria făcută în toamna anului 1921 cu ocazia adunării generale a -Astrei" la Righetul Marmaţiei-Circulaţia pe căile noastre ferate pe atunci nu era încă norma-,

Andreiu Bârseanu

Uzată, iar Andreiu Bârseanu mergea la adunare slăbit şi anemiat de boală, cu glasul stins, dar cu mult entuziasm în suflet. In cursul destul de lung al călătoriei îşi repauza corpul pe băncile de lemn al unui vagon de clasa I I I (singurul ce ni se pusese la dispoziţie^ şi îşi răzerna capul (în timpul nopţii) pe sacul cu cărfi ce aducea hrană sufletească fraţilor din oraşul unde urma să aibă loc adunarea-

976

In tovărăşia unui număr foarte restrâns de membri din Sibiiu. Andreiu Bâr.seanu împărtăşia, vesel şi glumeţ, greutăţile voiajului, dornic de a ajunge acolo unde-1 chema datoria.

Deşi suferind în ultimul timp, Andreiu Bârseanu a condus toate şedinţele comitetului nostru cu tactul şi înţelepciunea ca­racteristică. El a întâmpinat cu cuvinte măestrite şi entuziaste pe totî (cari solicitau) idei şi sfaturi înţelepte, răspândind veşnic un exemplu de muncă, cinste, abnegaţie şi devotament-

Sforţările apostolatului său cultural sunt cu atât mai vred­nice de laudă cu cât au fost depuse în împrejurările grele pentru noi şi tară. Căci dacă înainte de răsboiu asprimea regimului mag iii ar împiedica manifestările noastre naţionale, după răs­boiu vârtejul materialismului şi mercantilismului cuprinsese su­fletul unora, indeferentismul (pentru cele culturale şi naţionale) pe acelea ale altora şi momentele erau din cele mai grele şi mai potrivnice unei bune reuşite în propaganda culturală,

Andreiu Bârseanu însă nu dispera niciodată. El persevera. El stimula şi cu acelaş entuziasm cu oare a lucrat la pregătirea poporului înainte de răsboiu. a lucrat şi mai târziu la întărirea şi desvoltarea lui.

Actele şi faptele sale deci, ca şi actele şi faptele martirilor şi eroilor neamului nostru, constituesc dovada strălucitoare pentru întreaga lume, că un popor nu poate pieri cât timp are oameni, care ştiu să tină în suflet făclia dragostei de neam-

Cuvintele prevestitoare din imnul scris de el cu 30 ani înainte de răsboiu:

..Pe-al nostru steag e scris unire. -.Unire 'n cuget şi simţiri,"

au fost acolo oe au contribuit să întărească şi mai midi idea unirii în sufletele noastre. Cu aceste cuvinte fraţii noştri au tre­cut Carpatii, cu ele s'au cules laurii victoriei pe câmpul de la Mărăşti. Mărăşeşti şi Oituz şi ele vor rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre, ca simbol al aspiraţiilor noastre naţionale şi al cimentării noastre sufleteşti.

Astăzi, când brâul unirii (lucrat de atâţia înaintaşi vred­nici de laudă, printre cari numărăm şi po Andreiu Bârseanu'I îl vedem încins în jurul trupurilor noastre ; astăzi când prin cu­vintele rostite cu ocazia exhumării corpului acestui mare dis­părut, ne-a fost dat să privim o clipă îndărăt la drumul străbă­tut de el şi de atâţia eroi şi martiri ai noştri şi să vedem greu­tăţile biruinţei lor- astăzi ni se lămureşte bine ceeace avem de fScut în viitor­

ii1, fata corpului, care se transportă clin glia oraşului nos­tru pentru a repauza în pace în cavoul familiei din Braşov, în memoria actelor şi faptelor din timpul vietei sale. în memoria dorinţei pe caro ol a exprimat-o atât de bine în versurile sale, ar trebui să ne luăm un angajament sufletesc ca : mic şi mare-

077

iânur şi bătrân, ft-meie sau bărbat- dela locul nostru să lucrăm oentru a întări cât mai mult acest brâu al unirii noastre sufle­teşti si- având înaintea ochilor oglinda vieţei lui Andreiu Bâr-seanu; umăr la umăr. cot la cot- să lucrăm pentru acelaş cult al cinstei, dreptăţii şi adevărului. împodobind cât mai frumos testa­mentul ce ne este lăsat şi contribuind ca el să fie cât mai demn transmis urmaşilor.

0?iorafă Asistenţă,

Dacă pentru fiecare om venit pe lume vjeata este o luptă, în caro pe lângă plăceri şi suferinde, pentru acei ce luptă şi se martirizează pentru neam, ca şi pentru apostolii culturali, cari muncesc si se jertfesc în vremuri grele pentru acest neam, lupta este din cele mai acerbe şi suferinţa din cele mai mari-

Şi dacă recompensa muncii sau a luptei duse este în ra­port direct cu sforţările făcute, sforţările făcute de Andreiu Bâr-soanu ne impun datoria de a-i rezerva una din paginile glori­oase ale cărţii de aur a neamului nostru-

Asociaţia culturală „Astra", recunoscătoare marelui dis­părut, a publicat si va mai publica operele vieţii sale. Această asociaţie. în unire cu biserica şi şcoala (instituţii, pe cari Andrei Bârseanu le-a servit, cu aceeaş credinţă şi devotament) a luat iniţiativa strângerii fondului necesar înălţării unui monument pe mormântul său.

imortalizau.1 opera viciii sale. — Asociaţia .,Astra" doreşte ca întreg poporul românesc să-1 cunoască, să-1 aprecieze şi să-i păstreze recunoştinţa. Asociaţia <Icneşte ca figura lui Andreiu Bâr-seanu să rămână pentru posteritate simbolul păstrător de idea­luri .şi de fapte vrednice. Ea doreşte apoi. ca în cultul unanim al frumoasei sale activităţi, în gloria vieţei sale trecute, să se to­pească toate asperităţile si rivalităţile de ori unde ar veni, pâs-trându-se puternic numai ceeace a dorit şi el : credinţa şi dra­gostea comună pentru binele şi prosperitatea acestei ţări-

« 7 8

Andrciu Bârseanu ln mijlocul frământărilor şi preocupărilor multiple ele

după unire. - ~ ca pentru aşezarea din nou a unei societăţi- — copleşiţi de problemele capitale ce se pun consolidării noastre hi noul Stat naţional; luaţi de ritmul înfrigurat, al vieţii sbu-eiumate de după răsboiu. rareori ne mai aducem aminte de luptătorii cari ne-au însoţit sau ne-au condus până la locul în care le--a eşit în drum nemilostiva şi totuş singura odihnitoare stăpână a vieţii. Sunt nume cari au strălucit în istoria noastră cea mai recentă, şi cari, întunecate de moarte nici de un deceniu, nu mai sunt pomenite decât în familie- In familia cea mare a neamului niciodată morţii pe cari i-am cunoscut cu toţii, n'au murit mai desăvârşit decât. în zilele noastre pline de înfrigurare şi de năvală.

Abia a fost aruncată ultima mână de pământ pe mor­mântul urmi mare dispărut- în care. până ieri credeam, de care ne temeam sau pe care îl adoram, şi alte nume se îmbulzesc în fruntea articolelor coti di an clor- în acelaş loc unde a fost culti­vat numele celui dispărut. Alte nume dau năvală în conversaţia zilnică, prind nădejdile sau acumulează temerile noastre-

Cât priveşte recunoştinţa sau amintirea. — am putea spune mai mult : însăş dragostea noastră, — pot fi liniştiţi contemporanii cari se cred încă mari- sau cari chiar însemnează ceva în mijlocul nostru, — liniştiţi şi fără iluzii : îndată ce vor închide ochii vor fi uitaţi cu desăvârşire-

Ceeace constatăm după răsboiu în viforoasa învălmă­şeală care are o singură lozincă: tot înainte, tot mai mult oent.ru mine singur, nu mai este numai asaltul instinctiv şi legitim al vieţii, ci şi o însălbătăcire a luptei pentru existenţă, provenită din răsturnarea, valorilor morale şi a orincipiilor etice, care con-stitue însuş ' temeiul vieţii omeneşti, încadrate în slujba cul­turii şi a civilizaţiei... Multă vreme încă nu vom avea nici simţ. nici timp. pentru a aprecia meritele celor dispăruţi, cari aii

979

muncit şi au realizat pentru neam, conduşi de principii şi con­vingeri cari azi nu mai au pret în ochii noştri. Suntem poate numai în pragul unei epoci de nerecunoştinţa- Câtă vreme nu se va aşeza noua societate, materialiceşte şi etic, moartea oa­menilor deosebiţi din mijlocul nostru, va constitui o superfi­cială însemnare pe răboj- In suflete nu va lăsa urmă ; pilda nu va fi urmată; de mâine, uitarea va acoperi şi cel mai strălucit nume— Pentrucă în zilele încercărilor de azi, în mijlocul U N E I

democraţii care abia şi-a ridicat capul, — toţi suntem mari. Egocentrismul nostru nu mai sufere pe altul în apropiere- Şi până la creaţia unei noi ierarhii a \alori lor . o să mai curgă încă multă apă pe toate râurile Daciei resuscitate—

Andreiu Bârseanu a fost unul dintre ultimii reprezentanţi ai generaţiei de vizionari din Ardeal- Generaţia această nu a fost pe cât se crede, de numeroasă. Nu toţi intelectualii români ardeleni ai ultimelor patru decenii dinainte de unire, au avut această nobilă construcţie sufletească, acest temperament de vi­sători- Din potrivă, numărul lor e foarte m i c A covârşit numă­rul burghezilor mulţumiţi în tot mai multul material ce-1 câş­tigau cu încordări mari. având puţină sete de bunuri superi­oare ale sufletului naţional, pentru cari se înflăcăra vizionarul Andreiu Bârseanu- poetul, la locul întâiu. şi apoi dascălul- Şi încă poet romantic ! Cu aceşti burghezi a avut destule amărăciuni în viaţa sa fostul preşedinte al ..Astrei". De nepăsarea lor se îm­piedeca destul de des, şi numai arzătoarele sale discursuri dela adunările generale ale ,,Astrei", mai puteau desţeleni, câteva clipe, inimile prea supuse gravitaţiei ale celor mai mulţi dintre contimporanii săi-

Să nu se creadă că cele din urmă decenii dinaintea unirii majoritatea intelectualilor ardeleni ar fi dat un prea în­sufleţit concurs activităţii Societăţii culturale în fruntea căreia ajunsese Andreiu Bârseanu Era o zi sau două de glorie pe an—

C U prilejul congreselor generale. — în colo, tot o mână de oa­meni, ca şi azi. tot numai o mică ceată de alţi vizionari A J U ­

tau Astrei" in propaganda ei de luminare şi de educaţie naţio­nală a poporului-

* *

Andreiu Bârseanu a fost un suflet avânta!. Avântul lui por­nea dintr'o fină sensibilitate de poet, şi dintr'o sinceră şi adâncă dragoste pentru românismul integral, nu numai pentru ramura pe care o păstorea culturaliceşte. Cei cari am avut prilejul să lu­crăm în preajma lui ştim câtă tristeţă îi pricinuia acest avânt al său. când îl vedea împiedecat de- realităţile date. Fostul pre­şedinte al Astrei era dintre aceia ce ,,cad din nori". Nu numai că-i răneşte asperitatea realităţii, ci, un restimp par'că nici N U mai văd bine în jurul lor-

Şi. între gieutăţile ce se iveau în drumul Astrei. între

980

atâţia indiferenţi pentru lupta ce voia s'o ducă, au fost dese prilejurile pentru A- Bârseanu d e a lua contact cu realitatea-

f igura lui însăşi vădea pe omul ce trăeşte mai bucuros într'alte lumi. Câţi nu vom uita fata palidă, brăzdată de lungi cute ca de suferinţă, fruntea de-o ciudată solemnitate, subt care ochii negri ardeau misterios, ardeau continuu, hrăniţi de-un foc nestins? Şi cum se strecuna de uşor, abia pipăind pământaul, strecurându-se c'un fel de sfială delicată prin lume!

Nobleţă şi delicateţă în gest şi fapte ; aripat cu gândul şi vibrator de simţire, — aici, doar era împărăţia lui, ca a tu­turor poeţilor.

Şi ceeace a rămas mai neşters din amintirea contempo­ranilor este tocmai această atitudine de vates, — partea cea mai bună din el.

Deşi A . Bârseanu a fost ani îndelungaţi şi profesor, la Braşov, şi se numără între fruntaşii şcolilor din acest vechiu centru de cultură românească dela poalele Carpatilor. Deşi ale­gerea lui ca r/iembru la Academia Română urmase după marea sa lucrare de istorie a acestor aşezăminte de cultură- Deşi, încă mai de mult. dăduse împreună cu larnik. cea mai bună colec­ţie de poezii poporale din Ardeal- -

Totuş amintirea ne leagă mai ales de chipul oratorului dela tribuna congreselor Astrei, de chipul celui ce profetiza, tur­nând foc sacru în auditoriu din nesecatul izvor al inspiraţiei sale, când se lăsa răpit de simţirea sa românească şi de optimismul său naţional-

Ca o încununare a operei sale şi ca o dovadă a celor în­semnate aici. ce poate fi mai caracteristice decât faptul că Andreiu Bârseanu, în clipa înfăptuirii României mari, în loc să se îm­bulzească în frunte, după onoruri şi situaţii, s'a retras în camera sa de lucru şi a scris poemul ..Vorbeşte marea", proslăvind la bătrâneţe unirea, el care cântase mai de mult : , .Peal nostru steag e scris unire?"- S'a dovedit, într'adevăr ca cel din urmă dintre romanticii noştri- — Şi a ţinut aşa de mult la acest cântec de lebădă al său, încât 1-a citit însuş, — dacă nu ne înşelăm -într'o şedinţă solemnă a Academiei Române-

Nu ni se pare că este semnul de distincţie al omului ? Când alţii se îmbulzeau la beneficiile praznicului naţional. A n ­dreiu Bârseanu instruna coardele lirei pentru a cânta însuş praz­nicul, cea mai mare biruinţă a neamului său mult încercat. Dintre poeţii tineri şi bătrâni- ni se pare că el e singurul care a cântat, cu suflet şi cu închinare sinceră, unirea.

J. Agârbiceanu

981

Salutul Romei

Sub ceful aspru, plin de nori, In prigonirile turbate, Ce dulce glas de-odaf străbate Până şi 'n negrele 'nchisori ?

Români! voi toţi l-aţi cunoscut Ş'aţi tresăltat de bucurie... E mama, ce cu duioşie La fii trimite-al ei salut.

De veacuri voi v'aţi deslipit Dela călduţu-i sân de mamă, Trimişi ca să luaţi in seamă Acest pământ in răsărit.

Voi aţi venit, voi aţi învins Şi multă vreme-aţi stat de paza, Lăţind mereu a Romei vază, Păstrând onoiu-i neatins.

Dar vremuri grele v'au ajuns : Barbare cete năvăliră Şi fii de mamă despărţiră Cu-un zid aproape nepătruns.

Şi mult, prea mult aţi suferit Şî aţi căzut sub mâini streine ; Lipsiţi aţi fost de-al lumii bine. Dar, totuş, nu v'aţi prăpădit.

982

Dar nici ea nu va părăsit, Ci v'a păstrat a ei iubire, Privind cu ochi plini de 'ngrijire La fiii săi din răsărit.

Ş'acum, când iarăş, s'a încins Lupta de drept şi libertate, Ea vă îndeamnă a combate Cu braţ, vânjos, cu foc nestins :

„Să nu vă temeţi, dragi copii; Pentru-ale voastre drepturi sfinte Luptaţi cu 'ncredere 'nainte... Nu uită Roma pe-ai săi fii!"

Ah, dulce fu acest cuvânt Şi-aducător de mare bine In al său piept, zău, oare cine Nu simte azi în nou avânt ?

Şi cine oare va pleca In ţâfnă fruntea mişeleşte, Când ochiul mamei îl priveşte Cu 'ntreagă strălucirea sa ?

Braşov, Decemvrie, 1894 A . B.

(„Gazeta Transilv." No. 5, 1895)

983

D-şoarei A . Bârsescu

Bine-ai venit din depărtare, Tu oaspe gingaş, adorat; Un zeu prea bun a Ta cărare Spre-a noastre plaiuri a'ndreptat!

Căci a voit pe o clipitei A vieţii neguri sa lăsam Şi'n ale artei sferi senine Conduşi de Tine să planăm.

Născută 'n zodii fericite Menire mândră ai primit : Ca să 'nţelegi a lumei taine, Să iarmeci sufletul uimit.

întocmai cum cufundătorul Străbate-a măi ii adâncimi Şi scumpele mărgăritare Răpeşte din întunecimi,

Aşa Tu 'n marea ne 'nţeleasă A sufletului omenesc, Străbaţi, condusă de-al Tău geniu Şi toate se destăinuesc.

A patimilor largi prăpăstii Tu le cutreeri până 'n fund, Zadarnic monştrii pasiunei De-a Ta privire se ascund.

984

Şi pe-al iubiţii osttov tainic Cu dtag s'opreşte al Tău pas, Tot ce-i mai sfânt, mai dulce 'n lume Vrăjeşte magic al tău glas.

Şi 'n calea Ta mult îndrăzneaţă O lume 'ntreagă Tu răpeşti; Cu'n gest, cu'n tremur, c'o privire Tu mii de piepturi sgudueşti.

O, câte inimi, câte sânuri La glasul Tău au palpitat; Câţi ochi, o Hefo ne 'ntrecută, La Tine lacrimi au vărsat!

De mult acum vestite neamuri In drumul Tău cu drag privesc Şi ca s'acopere-a Ta frunte Cununi de laur împletesc.

Iar noi, fraţi dornici, cu mândrie Triumful Tău îl admiram Şi orice pas pe-a artei cale Cu ochiu lucios il urmariam.

Ş'acum, când între noi Te-aduce Un ceas ferice, mult visat, Deodaf pe toţi, o nouă Circe, In robii Tăi ne-ai preschimbat.

In faţa geniului falnic Cu dtag genunchii noi plecăm Şi cu stălpa/i în mâna d/eapta Cântări de laudă 'ntonăm :

„Păşeşte falnic înainte Menirea-Ţi mândră împlinind. Cu glasul Tău, cu-a Ta fiinţa O lume 'ntreagă fericind.

„O, facă cerul, ca în cale-Ţi Pe lângă laurii divini Să crească-a bucuriei roze Ş'ai păcei dalbe fragezi crini!"

B r a ş o v , 3 M a r t i e , 18Q5 Andreiu Bârseanu

( „ G a z e t a T r a n s i l v a n i e i " , N o . 51, 1895)

Cum era odată...

Clopotele După înapoierea din exil, se înfiripă, cu greu, către sfârşi­

tul lui Noenivrie- cursul şcolar. Elevii se adunau, încetul cu încetul,' din împrejurimi.

Elevi particulari, sosiii de pe front, cu tot soiul de admiteri la examene sumare, năvăliau din toate părţile-

O surdină uriaşă sc pogoria peste sufletul nostru de altă dată. silindu-nc să vorbim mai încet- cu reticente--.

Elevii mai mărişori înţelegeau, căci primejdia sc apropia, lot mai ameninţătoare, peste capetele lor plăpânde, la vârstă de abia şeaptesprezece ani-

Tunurile flămânde cereau hrană nouă şi copiii aruncaţi pradă, ca în pântecele unui Moloeh incandescent- ţipau în ma­rele cazan al prăpădului, un singur cuvânt, ce le amintia- in­stinctiv, copilăria lor pierdută •

— Mamă- mamă !.-.

Detectivi roiau din toate părţile, ca nişte corbi do pradă, adulmecând mirosul de cadavre.

To urmăriau- dintr'un ungher, când intrai la un pahar do bere : se aţineau po urmele tale. când te plimbai pe lângă linia ferată, luând seama- dacă observi mai ou dinadinsul tre­nurile militare, şi colo de povară- cari începeau a transmite. în proporţii tot mai îmbelşugate, bogăţiile de peste Munţi-

To urmăriau în tren. când aveai un drum la Sibiiu sau la Alba-Iulia- plimbându-'se pe coridorul vagonului, luând masa la acelaş restaurant cu tine. şi înapoindu-se cu acelaş tren- spio-nându-fe din oglindă, când îfi luai cafeaua. în restaurantul gării-

986

Krau în aşteptarea unei recolte bogate, care avea sâ supra­populeze şi cele din urmă celule ale temniţelor, arhipline de atâta lume românească, adunată cu arcanul, după bunul plac­ai ..solgăbirăilor" şi agenţilor secreţi- cari trebuiau sâ-şi evi­denţieze tot mai mult zelul patriotic, ca să nu-şi piardă postul sedentar de veghe, atât de comod şi de-, proventuos.

Recolta bogată a şi sosit, în curând. Intr'o dimineaţă, cu ceată mai multă ca de obiceiu. in­

stituţiile publice arboraseră -steaguri roşu- alb-verde- (Ba mai erau şi doi particulari : unul v isa-vis de postă, altul pe Strada-Lungă. Gel dintâiu s'a prăpădit, iar cel de al doilea — cel mai intransigent ungur din câţi am cunoscut — trăeşte încă, mân­când pită romanească- după cum mâneam noi pe atunci: ..pită ungurească"-)

Când am văzut steagurile, nu mai aveam lipsă de nici o explicaţie : ele indicau precis : căderea Bucureştilor-

Era târg de săptămână- Un ţigan bătea toba printre oa­meni, după indicaţiile în ungureşte şi româneşte, ce i le da sergentul de stradă-

Oamenii, în cea mai mare parte, moşnegi- femei şi copii, ridicau din umeri cu o nepăsare uşor voalată-

— Ati auzit- oameni buni ? — Auzit ,-— Apoi să spune(i şi acasă ! — Om spune, dacă e porunca aşa... Dar chestia luă un ascuţiş mai ostil, când sosi ordinul

dela pretură, să se tragă clopotele Catedralei. La Cassa centrală, unde era şi euratoratul Catedralei,

s'a spus precis : ,-Nu putem executa acest ordin". Atunci îl executăm noi. răspunse autoritatea publică

şi prelua cheile de la turn. Clopotarul, prinzând de veste, o şterse, de cu bună vreme,

şi aşa ordinul fu executat do doi ţigani- cari luaseră, ne urmă. o bătaie soră cu moartea- din partea unor agresori necunoscuţi

Dar nici un suiş fără coborîş ! înţelegeam toate umilinţele ce ne-au ajuns personal, dar

nu puteam admite profanarea adusă Catedralei şi clopotelor ei. cari aveau totuş altă menire, decât să preamărească izbânda vre­melnică a unui Kaiser descreerat.

Dar. cum gurile noastre erau încleştate sub pumnul de fier al destinului, s'au găsit totuş câţiva flăcăi din împrejurimi- cari înapoindu-se pe front, s'au oprit la un pahar de băutură. în crâşma de lângă gară.

987

Erau în echipament militar, cu carabine şi revolvere. Se aşezară la o masă şi comandară vin din cel mai bun. Pe urmă unul, observând la masa de alături câţiva jan­

darmi, aduse vorba : — Şi spune, măi vere Vasilie, am intrat biruitori în Bu­

cureşti ? — De, aşa e vorba-— Ce vorba, mă, dacă noi n'avem Befel ?

— Befelul o veni el, dar văd că steagurile s'au pus ? — S'au pus, măi vere Vasilie, dar o veni vremea, când şi

steagurile se vor schimba. — O veni, măi v e r e -— O veni, zău ! Jandarmii se ridicară dela masă, provocatori. Flăcăii rămaseră neclintiţi, lângă paharul lor de vin. Schimbară priviri cu înţeles. — Ce vrei, măi fărtate, întrebă calm, cel dintâiu flăcău ?

Uită, eu sunt sergent, cu un grad mai mare decât tine, şi mă înapoiez pe câmpul de luptă, ca să apăr tara ungurească- Iar voi staţi acasă, la hodină şi stricaţi casele oamenilor.

Se opri pe o clipă, căci sângele i-se urcase la inimă, apoi cu un gest poruncitor, arătă uşa, răcnind :

— Afară!

Intr'o clipă jandarmii dispărură, şi flăcăul după ce îşi duse la gură paharul, ce-i tremura în mână, strigă în urma l o r :

Om mai vorbi noi odată!

* *

Şi după doi ani şi jumătate, prorocirea flăcăului se împlini cu vârf.

In 4 August 1919, când primirăm, la Cluj, vestea că trupele române au intrat în Budapesta, eram la o reprezentaţie a Teatrului Naţional.

Telegrama oficială trecuse numai prin două trei loji. Urmă o consfătuire scurtă, pe urmă trecu prin culise, ca să ia cunoştinţă şi artiştii.

Marele public era încă în nesiguranţă, dar observa că se pregăteşte ceva-

Telefoanele sbârnâiau febrîile; curieiri' alergau să aducă musica militară şi plutoane cu torţe, şi când s'a ridicat cortina, — după un interval de vreo trei sferturi de oră — directorul teatrului,, amicul Zaharia Bârsan, în ţinută de rigoare, anunţă izbânda, ca un al doilea sol dela Marathon—

Orchestra militară intona imnul regal A fost un delir. Lumea nu-şi mai putea stăpâni lacrimile, ce se revăr«au,

ca o ploie îmbelşugata, după o secetă prea îndebu.gafă-

* *

988

Ce-a mai fost pe urmă ? Retragere cu torte, concentrate în faţa stetun lui Mathia,

cu mese şi scaune adunate din cafenele, şampanie, şi horă mare-. La două meVe ale profesorilor dela cursurile universitare,

se discuta programul de mâine- La ora nouă la universitate, la zece în i'aţe statuii din piaţa Unirii. Atunci vor suna toate clo­potele din Cluj- Scriitorul acestor rânduri s'a împotrivit acestei propuneri din urmă, amintindu-şi de umilinţa clopotelor dela Catedrala din Blaj. Pentru ce să se repete şi cu al ţ i i?

Dar n'a izbutit-— Lasă^ mă, tu eşti popă, nu te pricepi. Aranjem no i : Se revărsa de zi-Cetăţeni harnici din împrejurimi sosiau cu căruţele, pline

de zarzavat. Tinerimea îi întâmpină cu şampanie, in pahare mari-— Stăi, bade, şi bea un pahar de vin domnesc. — Steu domnule! Ştii d-ta că Românii au intrat în Rudapesta? — Să le ajute Dumnezeu ! — Ei, vezi, le-a ajutat-Şi omul, după ce înghiţea, pe nerăsuflate două oăhare

mari cu şampanie, clipea din ochi, şi spunea, scuturând hă­ţurile :

— Dumnezeu e sus, şi tot nu ne lasă.-.. * *

După vorbirile dela universitate, la ora zece ne-am în­trunit în piaţa Unirii.

Şi clopotele viitoarei Capitale româneşti a Ardealului, au început să sune de pretutindeni, ca un preludiu al vremilor nouă, cari nu se vor mai întoarce niciodată înapoi-.

AI. Ciura

989

V i a ţ a b i s e r i c e a s c ă a R o m â n i l o r d in Ţ a r a O l t u l u i

Note istorice de Ştefan Meteş.

52 Toderiţa. La 1733 sunt în acest sat: 2 preoţi ort. Constantin şi Ioan,

cu o biserică şi 74 familii; J) iar Ia 1750 tot 2 preoţi ort, cu o biserică şi 370 credincioşi.2) Conscripţia generalului Buccow din 1761 ne arată: 4 preoţi ort. cu o biserică şi 101 familii; avere un fânaţ.3)

In conscripţia urbarială din 1788 se vorbeşte de un boier Dionisie, fiu al popii David Graina; apoi de preotul fără parohie Simion (de 55 ani) cu avere: 1 cal, 1 vacă, 1 porc, 1 sesiune de 24 iug. şi 22 m. p, arător de 11 câble şi 2 I ! / l f , feldere; da taxă anuală de 2 fl. şi 30 cr. Despre preotul celălalt ort. vezi anexa.

Ortodoxii au biserică de piatră, zugrăvită. Stola preoţească e următoarea: Dela botez 71/» cr. (anual 11) total 1 fl. 22 V 2 cr.; dela morţi sub 7 ani 24 cr. (c. 3 anual) total 1 fl. 12 cr.; dela morţi mari 54 cr. anual 6 fl. 18 cr.; sărindar 6 cr., anual 12 fl.; dela Botez, Sf. Cruce, de cap de familie 3 cr., anual 10 fl. 48 cr. după 108 case; 1 felderă de ovăz dela 108 case face 11 fl. 36 cr. La Paşti câte V/., cr., anual 2 fl. 37 cr., câte o zi de clacă so­cotită în 11 fl. 35.; La sărbătoarea Adormirei Maicei Domnului 2 fl.; dela nunţi câte 12 cr. total 12 fl. — total se încasează anual 58 fl. 52V2 cr. din care dau episcopului 4 fl. 25 cr. şi protopopului 17 cr., iar restul de 54 fl. 10 1. a cr. se împarte între cei doi preoţi ort.4)

' ] B u n e a , Episcopul Klein, p 40P. 2) Transilvania, 1901, p 246. 3 ) C i o b a n , o. c. p. 62. *) Arhivele Statului, O l u j , O o n s c r i p . d o m . F ă g ă r a ş , X X I V , p p .

6 0 , 8 3 - 5 , 92.

990

In 1805 sunt 2 preoţi ort. : Ioan Toma (sfinţit în Ardeal 1771) şi Gheorghe Misa (sfinţit în Arad în 1800J, o biserică şi 147 fa­milii. Are filie satul Herseni.1) In 1846 sunt tot 2 preoţi ort. Ioan Feolfedi şi capelanul Bucur Sterţoja cu 149 familii şi filia Herseni cu 52 familii.3)

53. Ucea de jos.

In socotelile domeniului Făgăraş din veacul al XVII-lea găsim de trei ori pe protopopul Man din Ucea de jos La 1667 şi 1670 dă onorarul său anual curţii 15 şi 20 fl., iar în 1668 duce din darea anuală a preoţilor o parte curţii domneşti 25 fl.3) In 1671 e amintit popa Oprea din comuna aceasta.4)

La 1733 sunt 2 preoţi ort.: Stan şi Ionaşc şi unul unit Ioan, o biserică şi 90 familii,5) iar în 1750 aveau 2 preoţi uniţi, o bi­serică şi 620, suflete.6» In 1761 sunt 2 preoţi ort. cu biserică şi 91 familii şi 2 preoţi uniţi cu o familie.7) - în 1781 se redă biserica ortodoxilor.8)

in 1805 sunt 2 preoţi ort. Toma Man (sfinţit în Ţara Ro­mânească la 1758) şi Achim Buzuletz (sfinţit în Buda la 1778), o biserică şi 165 familii. Are filie satul Corbi.9)

In 1840 slujesc aici 3 preoţi ort. : Vasile Opriş, Nicolae Gurlea şi capelanul Candid Popovits, au 105 familii si filia Corbi cu 108 familii.10)

54. Ucea de sus.

La 1680 şi 1688, sunt 2 preoţi iobagi şi dau dijmă: popa Marin şi popa luon, care are un fiu Iuon.11)

Din 1728 cunoaştem 2 preoţi de aici: Coman Vlad şi Iuon Vlad.18)In 1733 sunt 6 preoţi: 2 uniţi Coman şi Iuon şi 4 orto-doxi Savul, Dumitru, Radu şi Iuon dela Stejar (bigam) o bise-

' ) G a g y i o. c, pp. 27(5 — 7. ') Şematismul din 1846,o. 178. ' ) S z ă d e c z k y , Apaffy Mihaily fejedelem udvartartăsa, 1. pp . 8 10 13. *) P u ş c a r i u , Fragmente istorice, pp . 405—6. •') B u n e a . Episcopul Klein, p. 3(58. ") Transilvania, 1901, p . 245 7 ) C i o b a n , o. c, p . 61. ") T u r c u , o. c, p . 109. V G*gyi, o. c, p p . 274—5

Şematismul din 1846, p . 179. ") Arhivele Statului, C i u j , C o n s c r i p . d o m . F ă g ă r a ş .

P u ş c a r i u , Fragmente istorice, p 74, n o . X X X si P u ş c a r i u în An. Acad. Rom., seeţ . ist. X X X I I I (1^10) , p p . 66—7.

991

rică şi 93 familii,1) iar în 1750 avem 3 preoţi uniţi, o biserică şi 550 suflete.*)

O însemnare din Februarie 1754 pe un Strastnic, spune: „Această carte am cumpărat eu Iosif călugărul Făcu cu fl. 18 şi s'au (luat) dela popa Simion Cârtoşa şi fraţii mei n'au nici o treabă, ci cu voi vrea eu să o dau, slobod sânt". In 1810 cum­pără această carte Iuon Dumitru Fleanchea şi o dă de pomană bisericii din Ucea de sus.3) Pe un Triod notează în 1754 Badea Munteanu : „Acest sfânt Triod l-am cumpărat eu, monahu Iosif Făcu din Uţa de sus, frate mieu, popii Radu, de pomină şi vân­zători să nu fie niciodată şi să fie tot la mâna noastă, până va fi tot niamul nostru... şi vânzătoriu şi cumpărător."4)

In 1761 sunt 4 preoţi ort. cu 69 familii şi 3 preoţi uniţi cu 13 familii şi o biserică.5) In 1772 sunt 2 preoţi: Radu Haida de 70 ani şi Iuon, călugăr, de 75 ani.6) La vizitaţia canonică a epis­copului Nichitici din Iunie 1788 se prezintă de aici 2 preoţi: Algia Voilă şi Coman Vlad, despre protocoalele cărora se zice : „Cel de comisie să părăseşte la 1784, iar de botezaţi este binişor, numai de aici înainte mai bine să-1 facă."7) Iconostasul 1-a zugrăvit în Sept. 1783, Ioan zugravul din Feldioara.3) învăţătorul Coman Gavrilă conducea, în 1765 şcoala acestei comune.9) Aerul din bis. ort. l-a zugrăvit îu 1712, zugravul Alexandru Orecu din Să-săuş în timpul păstoriei preoţilor : Savu Vlad şi Zaheiu Fleanchea.'0)

In 1805 avem doi preoţi ort. : Adam Voila (sfinţit în Ardeal la 1791) şi Savu Vlad (sfinţit în Arad în 1798) au biserica şi 229 familii.1') La 1846 serviau aici doi preoţi ort.: Ioan Burs şi Ioan Bărbat, având 229 familii.'9)

Preoţi uniţi cari au slujit aici sunt: Ioan Vlad dela 1807 —1842 şi Nicolae Burs dela 1836 -1849.' 3 )

55. Vad.

Anna Bornemissa, soţia prinţului Ardealului M . Apaffy, în 20 Septemvrie 1666, ridică la rangul de nobil-boier pe popa Sim

' ) B u n e a . Episcopul Klein, p . 367. 2) Transilvania, 1901, p. 245. s ) I o r g a , o. c, II p . 199, no. 699. 4) Ibid, 11. p . 199, n o . 700. 6 ) C i o b a n , o. c, p . 61. 6) Arhivele Statului, C l u j . C o a s c r i p t . d o m . F ă g ă r a ş , X X I X . p . 294. ' ) P u ş c a r i u , Documente', 1. n. 148. I n 1787 b i s e r i c a e r a a o r t o d o x i l o r .

Arhiv. Stat. C l u j , C o n s c r i p t . d o m . F ă g ă r a ş , X X V I . p . 191, 197, 205. 8 ) I o r g a , o. c, I I . p . 198, no . 695. ") B u n e a , P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 165. ' » ) I o r g a , o. c, I I . p. 168, no. 696 » ) G a g j M , o. c , p p . 274—5. ,a) Şetnatismul din 1846, p . 179. 13) Sematismul din Blaj, 1000 p . 636, v e z i si I o r g a , o. c, I . p . 218

n o . I I I . ( d i n 1843).

992

din Vad.') In anul următor e protopop cu sediul în Vad, plătind onorariul său de 15 fl. curţii din Făgăraş şi darea preoţilor 25 fl.«)

In 1729, la soborul protopopesc din Şinca, ia parte şi popa Ionaş din Vad.3) In conscripţia lui Klein din 1733 se pomenesc 2 preoţi uniţi: Iuon şi Stan, având o biserică, o casă parohială şi 73 familii; avere: arător de 21 câble şi fânaţ, de 6 care de fân.4) In 1750 sunt 2 preoţi uniţi, o biserică cu 434 credincioşi,V iar la 1761, doi preoţi ort. cu 72 familii şi 3 preoţi uniţi cu biserică şi 6 familii; avere: arător de 12 câble şi fânaţ de 2 care de fân.6)

Preoţii uniţi sunt la 1792: Sin Boer şi Samoilă Dăneţ.V iar în veacul al XIX : Ioan Cociş dela 1S20—1823, apoi fiul său Toma, dela 1823-1853, căruia îi urmează preoţi din familia Bunea până în zilele noastre, din care se trăgea şi învăţatul canonic şi istoric Augustin Bunea.8)

56. Taida-Becea.

Cel mai vechiu preot pe care-1 cunoaştem în acest sat e popa Stan, căruia, la 16 Iunie 1556, Anna Nâdasdy, văduva Voevodului Ştefan Mailat, îi confirmă moşia sa boiereasca. El era feciorul boierului Stanislav din Recea, mai având doi fraţi Aldea şi Radul.9) Radul încă se face preot aici, având urmaş în popie pe fiul său Şerban căruia, Mihail Apaffy, în 16 Iunie 1689, îi confirmă moşia boierească.1")

învăţatul boier al Ţării Româneşti, Stolnicul Constantin Can-tacuzino, proprietarul satului, dărueşte bisericii de aici un Pen-ticostar, din 1701. 1')

Iau parte la soborul protopopesc din Şinca în 1729 şi trei preoţi din Recea : Radu, Luca şi Matei.4 In 1733 sunt 3 preoţi ortodoxi: Radu, Luca şi lene, acând 90 familii credincioşi.18) La 1745 cei doi preoţi: Raiu şi Ion, se lapădă de unire şi trec în Ţara Româneasca, iar poporul declară, că „preoţi uniţi nu ţinem"13)

La 1848 se constată că e o mănăstire „a Luchi" (probabil

' ) P u ş c a r i u , Fragmente istorice, p o . 358—9. - ) S z â d e c z k y , Apafy fejedelem udvartartăsa, p p . 8. 11). - ) P u ş c a r i u , Fragmente istorice, p. 547. 4 ) B u n e a , Episcopul Klein, u 409. '( Transilvania, 1901, p. 246. c ) C i o b a n , o. c., p 62. 1 ) D e n s u ş i a D U N . , Monumente pentru istoria ţării Făgăraşului, B u c u r e ş t i

1885 p o 1 5 3 - 4 . s) Sematismul dela Blaj, 1900 p 623. I J ) P u ş c a r i u , Fragmente istoric*, p p . 123—4, no . X L I I I 10) Ibid, p p . 417—21. " ) l orga , o. c, I I . p. 157, n o . 541.

P u ş c a r i u , o. c, n. 547. 1 3 ) B u n e a , Episcopul Klein, p . 410. u ) D r a g o m i r , Desrobirea religioasă a Românilor din Ardeal, I . p . 158

993

a popii Luca) pe locul satului. Preotul e bătrânul Onofrei cu 1 călugăr şi 2 călugăriţe; una e cerşitoare.1) In 1761 a fost arsă.8) In conscripţia din 1750 şi 1761, apare, cu un sat, împreună cu Telechi-Recea.3) In 1805 erau deja trecuţi la uniţi.4).

Pe la 1842 servia aici ca preot unit Ăndreiu Luca, urmând-i Gheorghe Trâmbiţaş.

57. Veneţia de jos.

Protopopul Iuon (Monea) în 1714 e la sinodul electoral, pentru alegerea lui Ioan Patachi de episcop unit •>).

Cronica bisericii din Şcheiul Braşovului ne spune cum, la 1724, unitul Jipa, fiul răposatului protopop din Şchei, Vasile Grid, s'a dus «la notareşul şi la pater teolog Gheorghi Regai, acela era ispravnicul săborului», şi după multe minciuni aceştia «i-au dat carta lui Jipa, ca să fie protopop şi aici în Braşov şi în toată ţara Bârsei. Atunci protopopul Florea din Braşov mergând până la notareşul protopop Ionaşcu Monea din Vineţie (de jos) în ţara Oltului, ca sâ-i dea de ştire de lucrurile aceste, fiind şi el is­pravnic în locul Vlădicăi (că mai vârtos el cu popii ţării Oltului alesese pe acest pater Poatochi Ianoş să fie vlădică), deci nota­reşul îi spuse că a făgăduit Jipei»... Braşovenii însă nu-1 voiau nici decum protopop pe Jipa, «deci să socoti notareşul (Ionaşcu) cum va îmblânzi nărodul că foarte striga, toţi asupra-i pentru lucrul acesta şi zise să fie popa Flore protopop în Braşov numai şi la sate sâ nu se amestece, iară Jipa să fie protopop la sate şi în Braşov să n'aibă a porunci. Deci fiind ai noştri cam slabi de socoteală nu statură împotrivă tare...» şi Jipa ajunse protopop unit peste ţara Bâr-ei datorită sprijinului devotat al protopopului Ionaşcu din Veneţia de jos 2), care nu peste mult avea să se în­rudească cu protopopul ort. Florea din Braşov al cărui fiu Vasii îi va lua fata în căsătorie ajungând întâi preot ort. în Făgăraş, apoi protopop unit în acest oraş 6).

împăratul Carol, în 7 Martie 1718, îl ridică la rangul de nobil, pe protopopul Ionaşcu Monea din Veneţia de jos, pentru meritele sale în propaganda Unirii 7).

In 1733 sunt preoţi uniţi aici: Ionaşcu, protopop, Stoica şi

7) Cultura creştină, 1919 p 169 şi Bunea, P. P. Aron şi Dionisie Nova­covici, p. 332. — Ionaşcu Lusă era în 1765, învăţător Ia şcoala din VaicU-Recea. Ibid., p. 365.

T) Cultura creştină, 1919, p . 169. 2) Transilvania 1901, p. 245 şi Cfroban, o. c, p. 62. 3> Şematismul din Blaj, 1900, r>. 623. 4) Cultura creştină, 1916 pp. 68—74. 5 ) Stinghe, Ist. beserecei din Schei' pp. 45—7. 6) /ibid., D p 724—6 ') Arhivele Statului ungar, Budapesta, L i b e r regius V I . , p. 546—50

994

Oprea, având o biserică, o casă parohială şi 100 familii; avere: arător de 8 câble şi fânaţ de 4 care de fân1). Toţi trei luaseră parte la soborul din 1729 în Şinca sub prezidenţa protopopului Ionaşcu Mone 2). Protopopul Ionaşcu era om cu putere şi mare influenţă în vremea sa. Zideşte biserica unită din Calbor, căci iată ce cetim pe un Antologhion din această biserică: «Protopop Ionaşcu Mone din Veneţia de jos, August 22 zile. Âciastă bise­rică o au făcut protopop Ionaşcu din Veneţie de jos, cu chel­tuială cu toată, iară cu ajutorul satului, fiind domno în Cincul-mare Suris Marton şi sfatul lui, Ion Grecuţu, de în zilele înălţatului împărat Carolos VI, să se pomenească în veci părinţii noştri: îuon, Ana, Isăilă, Ion, Ancă, Ana şi copiii mei Manea, Iuon, Marica, Mara, Ancă, Salomie, Ana, Iona, Samoil, Ion; 1737 die 7 Octombris...» 8)

Fiul Iui Ionaşcu, face o judecată asupra proprietăţii vestitei Cazanii a Mitropolitului Varlaam al Moldovei, la 8 Iulie 1745 în satul Boholţ, ca protopop al /eneţlei, numindu-se: Manea Monea,*) de altfel tot el trebuie să fie acel protopop Mateiu, care ia parte în 25 Maiu 1739, la sinodul din Blaj5). Urmaşul său e protopopul Nicolae (1755 — 61), 6) apoi, Const. Ioanovici, care ia parte la sinodul din 1782 în Blaj 7)-

Dela protopopul Nicolae Veneţianul ni s'a păstrat o „ate-ştaţie" de pe la 1760, dată „acestor poporani ai noştri de aicea deja Varviţi (jud. Ciuc)", în care le spune „cum să-şi ţie legea precum şi până acum au ţinut: 4 posturi într'un an, 2 zile în săptămână, sfintele sărbători tot ca până acum. Din nimica nime nu-i va simţi, numai şi pizmaşii să nu se facă, ce să umble la sfânta biserică, să-şi cinstească preoţii lor cei pravoslavnici ai bi­sericii lor, cărora vlădicul anume să-1 cunoască pe Măriia Sa P. Pavel Aron din Blaj. — Şi să fie sănătoşi. Nice să nu să teamă că-i vor face cătane nime, că, de-ar vrea încă iobagi, nu primeşte Exelenţiia Sa d. gheneralişul (Buccow)..." s),

In 1750 sunt: 1 protopop şi 1 preoţi uniţi, cu 4Î4 credin­cioşi şi o biserică, avere : arător de 5 câbe şi fânaţ de 2 câble,9) iar în 1761 avem: 2 preoţi ort. cu 110 familii şi 3 preoţi uniţi cu 43 familii şi biserică ; avere : arător de 3 1 / 2 câble şi fânaţ de

j ) B u n e a , Episcopul Klein, p 408 -') P u ş c a r i u , Fragmente, p. 547 ') I o r g a , o. c, I I p- 73, no . 171.

4) Ibid., p . 59 n o . 119 M o l d o v u n u . Acte Sinodali. I I . p. 86 Ibid., i. p . 129.

7 ) Tor « a . Acte româneşti din Ardeal privitoare la legăturile Secuilor In Bul. corni-ist 1916 t>. 172 n o . X O I U

") l o r g i Acte româneşti din Ardeal privitoare în cea mai mare parte ta legăturile Secuilor cu Moldova ( ex tras d i n Buletinul Comisiei istorice a României, voi . I I . ) , B u f m e s t i , 1916, p . 272. n o . X C 1 H .

•') Transilvania, 1901, ţ). 24-i

995

I 1 / » care de fân. ]) In 1788 Iunie se prezintă în faţa episcopului Ghedeon Nichitici şi popa de aici: Ionaş Comănici.')

Şcoala, în 1765, se conduce de învăţătorul Man Penciu.3) In 1805 era preot ort. loan Rojoi (sfinţit în Ardeal în 1793).

o biserică şi 142 familii.4) In 1845 serveşte aici popa ort. Mateiu Comănici, are 142 familii.5)

Pe la 1842 preot unit e loan Sassebeşi, căruia îi urmează Nieolae Sassebeşi.R)

58. Veneţia de sus. Ie 1733 era popă unit Iuon cu biserică şi 28 familii,') iar la

1750 un preot unit cu biserică şi 12Q suflete/) După conscripţia lui Buccow din 1761, avem : 2 preoţi ort. cu biserică şi 39 familii şi casă parohială, apoi 1 preot unit cu 3 familii.9) A fost şi aici o mănăstire, care a fost distrusă în 1761 din ordinul lui Buccow 1 0) Şcoala avea, în 1765, de învăţător pe Tănase Poşa. 1 1) In 1805 avea un preot ort. Radu Moga (sfinţit în Ţara-Românească în 1759) cu biserică şi 59 familii; era filie a Comanei de sus/ 2) tot aşa şi în 1846.13)

59. Viştea de jos.

Popa loan de aici e citat ca martor la 1681. %l) Protopopu Stănilă din acest sat iscăleşte, în 1700, actul Unirii cu Roma, ca reprezentant al celor 46 preoţi de sub jurisdicţiunea sa. * 5 ) După 1711 popa Nieolae cumpără un Antologhion dela călugărul Ioasaf dela mănăstirea Daia. l 6 ) La 1726 cunoaştem pe următorii preoţi boieri din familia Şandru : Comşa, Nieolae, Mateiu, Stănilă şi Gaşpar

' ) C i o b a n , o. c, D. 62 2 ) P u ş c a r i u , Documente, I . p 144. s ) B u n e a , P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 365. *) G a g y i , o. c, p p . 274—5. 5) Sematismul din 1846 6) Sematismul din Blaj, 1900 p. 624 7 ) B u n e » , Episcopul Klein, D. 408. ") Transilvania, 1901, p . 246. L a 1760, se s o u o e a , că la V e n e ţ i a se

v e d e a u r u i n i l e u n e i m ă n ă s t i r i cf. P u ş c r i u , Documente pentru limbă, I . p . 390.

9 ) C i o b a n , o. c, p 62. J0) Cultura creştină, 1919, p 170. V e z i p e n t r u p r e o t u l ş i s i tuaţ ia

I u i m a t e r i a l a d i n 1789, t a b l o u l d e l a a n e x ă . " ) B u n e a , P. P. Aron şi D. Novacovici, p . 385. 1 2 ) G a g y i . o. c, p p . 274—5. 13) Sematismul din 1846, p. 179. ") Arhivele Statului, C l u j , d o c . f a m i l i e i R e c s e y , I . , n o . 82. ") Magazinul istoric pentru Dacia, I I I , p . 310 s i C i p a r i u . Acte şi frac

mente, B l a j , 1855, D. 86. 1 8 ) I o r g a , o. c, II p. 169, n o . 580.

996

Neagoe tot boier. *) Conscripţia lui Klein din 1733 ne dă: 3 preoţi ort. Comşa, Stanilă şi Nicolae (bigam) şi 2 preoţi uniţi Mateiu şi Gaşpar, o biserică şi 80 familii, s) iar în 1750 avem 2 preoţi uniţi, o biserică şi 534 suflete. 3) După conscripţia generalului Buccow din 1761 avem: 2 preoţi ort. cu 114 familii şi 2 preoţi uniţi cu biserică şi 34 familii. *) Această biserică a ortodoxilor, luată de uniţi, există şi astăzi, e foarte veche, scundă şi mică, are numai 2 uşi la altar — ca şi mănăstirea dela Rîpa-Râmeţului dela 1487 — şi hramul Sfinţilor Voevozi.

Şcoala de aici o conducea, în 1765, dascălul Dumitru Şandru 5) Fruntaşul şi vrednicul preot ortodox Pavel Borzea din Viştea

de jos îmi comunică, că după ce ortodoxilor de aici li s'a luat biserica, ei cumpără cea de lemn de stejar din Poiana Mărului, unde făcuse Constantin Vodă Brâncoveanu, stăpânul satului, una de piatră. In aceasră biserică de lemn s'a făcut slujba până la 1790, când Românii ort. de aici sub conducerea preoţilor: Şerban, Stănilă Cârje şi Vasile Borzea îşi fac o nouă biserică de piatră, zugrăvită, în 1810, de zugravul Alexandru Grecu din Săsăuş. O inscripţie din altar spune: S'a zugrăvit acest sf. altar de Popa Stanilă, întru vecinica pomenire. 1812. Mo. Sofia, Stănilă şi tot neamul lor». Biserica zidită în 1790 s'a dărăpănat foarte mult prin cutremurul din 1916, aşa că a trebuit dărâmată şi în locul ei, s'a ridicat în 1926 una mare şi frumoasă, prin s rădania lăudabilă a actualului preot Pavel Borzea şi prin sacrificiul de veşnică bună pomenire a harnicilor Români ort. din Vişiea de jos.

Bisericii de lemn din «Qhiştea de jos», — aduse din Poiana Mărului, unde este hramul naşterii şi prea sfintei de Dumnezeu feciorii Măria»,— dăruieşte, după 1760, popa Visarion, o Evan­ghelie «acest odor de Duhul sfanţ insuflat», cumpărat împreună cu alţi 4 creştini. 6).

La 1773 şi Ianuarie 1786 se aminteşte preotul Stănilă Cârje, care cumpără odată un Iriod, iar a doua oară un Penticostardela dascălul braşovean Radu Duma. 7)

In 1805 sunt 2 preoţi ort. Stănilă Cârje (sfinţit în Ardeal, la 1767) şi Vasile Borzea (sfinţit Arad 1799) au o biserică şi 135 familii, adecă 655 credincioşi,8) iar la 1823 e popă Marcu. 9)

*) Arhivele Statului, C l u j , G o n s c r i D d o m . F ă g ă r a ş . — L a 7 M a i u 172s se a m i n t e s c ca r e p r e z e n t a n ţ i ai f a m i l i e i b o i e r e ş t i d i n V i ş t e a d e j o s p o p i i : D u m i t r u ş i N i c o l a e cf. P u ş c a r i u , Fragmente, p . 82.

2 ) B u n e a . Episcopul Klein. p . 368. ') Transilvania, 1901, p, 245. 4 ) C i o b a n , o. c , p 61. 5 ) B u n e a , P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 365 « ) l o r g a ţ o. c, I I . p . 205, n o . 729. 7) Ibid.. 11. p . 206, n o 731, 733. 8 ) G a g y i , o. c, p . 274—5. 9 ) I o r g a , o. c , I I . p . 82, n o . 20S.

997

La 1846 e numai 1 preot ort. Ioan Şofer cu 135 familii; un post vacant. J)

La 1748 numai se face amintire de mănăstirea din Viştea de jos. Ea era pe locul unui boier; avea un preot bătrân, călu­gărul Laluţ Bogoslov şi 3 călugări. Avere: 20 capre, 7 stupi, arător loc de : 3 galete semănătură de toamnă, 2 galete de pri­măvară şi 2 care de cucuruz. 2) Mănăstirea afirmativ a fost dis­trusă în vremea «revoluţiei» religioase a călugărului Sofronie din Cioara. s)

Protopopul unit din Făgăraş Constantin Ioanovici, înainte de 1751, a fost protopop în Viştea de jos, căci desigur el trebuie să fie, cel care iscăleşte pe un Anţologhiu (din 1745) din biserica unită din Mărgineni: . . . protopop Constandin, al eparhiei Viişti de jos, Făgăraşului. *)

Preot unit slujeşte aici Ioan Şandru dela 1821—1846 5) ur­mat de fiul său Ioan până la 1874. 6)

60. Tistea de sas *

Cel mai vechiu preot cunoscut aici e popa Radu, care plă­teşte curţii din Făgăraş, în Iunie 1669, suma de 15 fl., ca ono­rariu obişnuit din partea noilor preoţi din iobagi 7)

In 1733 sunt aici 2 preoţi ort.: Radu şi Comşa şi 2 preoţi uniţi Constantin şi lonaşcu, o biserică şi 140 familii, 8) iar la 1750 avem 3 preoţi uniţi, o biserică şi 780 suflete. 9) In 1761 se con­stată : 3 preoţi ort., 211 familii şi o biserică şi 2 preoţi uniţi cu 10 familii fără biserică. l 0 )

Mănăstirea de aici, pomenită la 1748, avea un preot bătrân Pahona, 2 călugări şi 5 călugăriţe. Avere: 1 cal, 3 vaci, 12 stupi şi fânaţ de 2 care de fân. n ) Mănăstirea a fost distrusă în 1761 de Buccow. In conscripţia episcopului Rednic, din 1765, se face amintire de fânaţul de 7 care de fân al acestui locaş. 1S)

La vizitaţia canonică se prezintă înaintea episcopului Nichitici, Iunie 1788, doi preoţi de aici: Adam Vâlca şi Moise Vârtoşi, însă

J) Sematismul din 1846, n. 179. - ) B u n e a , P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 333. ;i) Cultura ereştină, 1919, p. 170. ") Iorţţa. o. c., II . p. 131, n o . 431, vez i n o . 434. '-) Sematismul din Blaj, 1900, d . 637. ' ) V u ş c a r i u , Fragmente, pp . 83—4 ( d i n 1843).

S z â d e c z k y , Apaffy Mikaly fejedelem udvartartăsa, p . 12. * ) B u n e a , Episcopul Klein, p . 367. s) R e v i s t a Transilvania, 1901 p. 245. I U ) O i o b a n , Statistica Românilor, p . 61. » ) B u n e a P. P. Aron şi D. Novacovici, p. 333.

Cultura creştină, 1919, p. 170.

998

protocoalele lor «cel de comisie cu Noemvrie 1785 părăsit, iar de botezaţi nimic, 20 zile i s'au pus».1)

In 1805 sunt preoţi ort.: Moise Vulcan (sfinţit în Ţara Ro­mânească la 1768, iar în 1775 trece la uniţi, recunoscut de epis­copul Gr. Maior, în 1780 iar se întoarce la ortodoxi, dar în 1793 e scos din slujbă ca «praevaricator»), Moise Versoja (sfinţit în Ardeal, 1772), Eftimie Buctde (? sfinţit Ardeal 1789) şi Naftalie Şandru (sfinţit Ardeal 1794), au o biserică şi 249 familii. s)

La 1846 constatăm doi preoţi ortodoxi: Ioan Futsu şi Mateiu Vulcan având credincioşi 249 familii. 3)

61. Voila.

împăratul Carol al Vl-lea, prin diploma din 7 Martie 1718 face nobil pe popa Vasile din Voila şi pe fiii lui Nistor, Ioan şi Mihăilă.4)

La sinodul electoral unit din 1714, protopopul Nicolae, din acest sat e pentru alegerea lui Ioan Pataki ca episcop.5)

Episcopul unit Ioan Pataki, din conacul său dela Sâmbăta de jos, în 26 Februarie 1725, scrie protopopului din această co­mună următoarea scrisoare, trimiţându i şi hotărîrile sinodului: „Dela Hristos bună sănătate îţi poftim şi dela noi blagoslovenie îţi trimitem fraţii tale cinste protopoape Miclăşiu dela Voila.

Intru aceste zi!e mai dinainte, strângându-se câţiva cinstiţi fraţi, protopopi juraţi, împreună şi cu alţi preoţi înţelepţi, făcând sabor, socotiră şi isprăviră nişte puncturi pentru multe socotele ale săborului mare, care iată şi fraţii, le trimitem în scrisoare pentru aceia cum vei primi frăţia ta această scrisoare de una să strângi săborul de plin, şi poruncile aceste foarte cu amănuntul să le arăţi şi să le dai a înţelege tuturor preoţilor, iară popi în toate statele la toţi oamenii, ca deacum înainte, să se ţie şi să se plinească aceste toate supt acele globe şi pedepse oarecare se vor afla scrise înlăuntru.

Fără de aceste porunci ale săborului. se aibă grijă frăţia ta cum dajdiile vlădiceşti până la Sf. Ghecrghe să se stringe îm­preună cu talerul logofătului, şi atunci înlăuntru să se aducă. Ve­nitul frăţiei tale pe cum au fost obiceiul, în zilele altor vlădici repausaţi, poţi-le cere frăţia ta.

Apoi vei avea grija frăţia ta de vei pune în catastiv pe toţi popii, cari sau chirotonit prin alte ţări şi până acum n'au venit,

, ) P u ş c a r i u , Documente pentru limbă, I. p . 147. *) Gaery i , o. c., în Transilvania, 1911, p p . 274—5. ') Şematismul din 1846. p. 179. 4 ) P u ş c a r i u , Feagmente istorice, p p . 503—8, n o , O X X X V i H . 5) Cultura creştină, 1916, p p . 69 ş i a r m .

999

la noi să-şi ia blagoslovenie, nici dela noi n'au paucenii de aceste câţi sunt în eparhia frăţii tale să-i putem şti".1)

Desigur că părintele Miclăuş, se va fi conformat poruncilor acestora ale vlădicului său.

In 1733, avem 4 preoţi uniţi: Vasile, Miclăuş, David, Toader şi 1 preot ort. Nistor, o biserică şi 80 familii; avere: arător de 6 câble.,) In 1-747 Martie, popa David Moian, cu alţi creştini, cumpără dela Ion grămăticul, feciorul popii Oancea din Sadu, un „Strastnic, adecă slujba patimilor a Domnului şi Mântuitorului nostru", pe care apoi „am dat şi eu, popa Nistor din Voila şi cu Niţu Murariul, şase blide de grâu papistan din Becleani de l-au le;at".»)

In 1750, sunt 3 preoţi uniţi: o biserică şi 410 suflete; avere arător de 7 câble,4) iar în 1758, se amintesc cu numele 2 preoţi uniţi boieri : Nistor şi Vasile; avere : arător 12 locuri de 8 câble.8) Conscripţia din 1761 a lui Buccow, ne dă: 2 preoţi ort. cu bi­serică şi 86 familii, şi 2 preoţi uniţi cu 11 familii; avere: arător de 8 câble.6)

In 1785, sunt 2 preoţi boieri uniţi: Iosif Gabor şi Şerban Siito, locuiesc pe moşia lor boierească; biserica e unită şi are pământ de 6 câble. Stola : botez 12 cr., cununie 24, înmormân­tări 1 fl., sărindar pe 6 săpt. 10. fl.7)

La 1805, era 1 preot ort. Ioan Negoe (sfinţit la Arad în 1804), are biserică şi 41 familii.8) In 1846 e preot ort. Toma Gabor cu 41 familii.9)

Pe la 1842. slujea preotul unit Iosif Şerban, până la 1868, având 388 credincioşi.1")

62. Yoivodenii-mari.

Un preot Teodor Bica, din această comună a trăit înainte de 1518 1 1) La o anchetă din 1633 Noemvrie 5, e citat ca martor popa Şerban (de 65 de ani) din Voivodenii-mari12) La 1726 se

l ) l \ Maio<*, Istoria bisericei Românilor, B u d a , p p . 378—80 şi M o l d o v a n i i , Acte sinodali, 11, p. 10S.

3 ) B u n e a , Episcopul Klein, p . 369 4 ) I o r g a , o. c, II, p . 208, n o . 743.

Transilvania, 1901, p . 245, 6) Arhivele Statalului, C l u j . C o n s c r i p . d o m . F ă g ă r a ş , III p . 1078. ' ) C i o b a n , o. c, p . 61. ") Arhivele Statului, O l u j , C o n s c r i p . d o m . F ă g ă r a ş , XV" , p p . 1 4 1 - 2

V e z i d e s p r e p o p a Ş e r b a n Ş u t e u şi I o r g a , o. c, 11, p . 207, n o . 739. 9 ) G s g v i , o. c, p p . 2 7 6 - 7 . 10) Şematismul din \8A6, p . 178 1 1) Şematismul din Blaj, 1900, p . l ; 38. r i ) P u ş c a r i u , Fragmente istorice, p. 603. I3) Ibid., p . 311.

1000

amintesc de aici preoţii boieri: Radu Bica şi Comşa Bica, apoi Oprea, iobag.1) In 1733, sunt numiţi aceşti trei ca preoţi uniţi şi 2 preoţi ort. Iuon şi David, o biserică şi 57 familii.»)

In 1750, e un preot unit cu biserică şi 270 suflete,3) iar în 1758, sunt doi uniţi boieri: Şerban Bica, sen. şi Şerban Bica, jun., stau pe moşia lor boierească.*) Unul dintre aceşti doi popi Şerban, cumpără un Liturghier, pe care ,.1-am dres eu Constantin Logofăt, dascălul Metropolii Bucureştilor" pentru 3 Lei.6)

Conscripţia lui Buccow, din 1761, ne dă: 2 preoţi ort. cu biserică şi 94 familii şi 1 preot unit cu 2 familii.6) ,Popa Iuon Bica în 1767, cumpără o Evanghelie, dela preotul din Voivodenii-mici : Toma.7)

Iă 1772, avem 2 preoţi ort. : Niţu (Iuon) şi Şerban.8) Despre popa Ion Bica, ne spune episcopul Ghedeon Nichitici în Iunie 1788, că „protocolul de comisie au părăsit cu sfârşitul Octomvrie 1785, iar cel de botezaţi, nu după formulariu şi vădeai s'au pus.9)

Bătrânul popa Ion Bica, sfinţit în Ţara Românească îna­inte de 1767, a murit în 17Q1.10)

La 1805, avem 2 preoţi ort.: Ion Bica, jun. (sfinţit în Ar­deal 1791) şi Alexe Bica (sfinţit, la Arad în 1801) au biserică şi 92 familii; şi ca filie Voivodenii-mici aparţine aici.11)

O inscripţie pe dosul catapiteazmei zice : «Altariu de robi lui Dumnezeu, Ion Bica şi feciorul său Mânu, 1812». 1 2)

In 1846, sunt 3 preoţi ort.: Moise Bica, şi capelani: Ioan Biis (?) şi Gheorghe Zaharie cu 92 familii. Are 2 filii Voivodenii-mici cu 60 familii şi Ludişorul cu 61 familii.13)

Iată deci o familie, Bica, care peste trei sute de ani a preoţit în Voivodenii-mari.

Merită să fie reproduse aici amintirile foarte preţioase şi par adevărate, privitoare la Voivodenii-mari, ale administratorului pro­topopesc din Avrig Vasile Maxim, comunicate episcopului Şaguna la 17 Ianuarie 1860: «...Afară de mănăstirile pomenite se mai află vrednică de însemnat bisericuţa noastră din Voivodenii-mari, care pentru vechimea sa se deosebeşte de toate celelalte biserici

0 Arhivele Statului, C l u j , C o n s c r i p . d o m . F ă g ă r a ş . B u n e a , Episcopul Klein p . 360.

s) Transilvania, 1901, p . 245. 4) Arhivele Statului, C l u j , C o n s c r i p . d o m . F ă g ă r a ş , III 981.

s ) l o r g a , o. c, II. p. 199, n o . 701. 6 ) C i o b a n , o. c., p , 61. Ş c o a l a d i n V o i v o d e n i i - m a r i o c o n d u c e în

l7fc>5 î n v ă ţ ă t o r u l A l d e a B i c a , cf. B u n e a , P. P. Aron şi D. Novacovici p . 365.

' ) l o r g a o. c, II, p . 209, n o . 749. B) Arhivele Statului, C l u j , C o n s c r i p . d o m . F ă g ă r a ş . X X I X . s ) P u ş c a r i u , Documente, I , p . 147. " ) ( j â g y i , o. c, p . 277. " ) G a g y i , o. c, p p . 2 7 6 - 7 . 1 3 ) l o r g a , o. e., p . 209, n o . 748.

Şematismul din 1846, p. 178.

1001

din toată Ţara Oltului. Aceasta este zidită în stil gotic şi se vede, că a pătimit unele prefaceri după schimbarea timpurilor, — ea e o zidire mică, cu o boltitură foarte înaltă, lângă care în vremile mai nouă s'a zidit un turn şi altariu mic, — lucru tare prost; şi pre din afară şi zidirea veche s'a schimbonosit. Am căutat să aflu anul zidirei ei şi n'am aflat alta decât în stâlpul uşii săpat în peatră cu slove româneşti anul 1613 şi cu puţină scriptură, care însă nu se poate ceti, că abia se cunoaşte şi trebuie că bisericuţa e mai veche după structura ei, şi anul de mai sus doară nu e anul zidirei ei, ci poate, că e semnat de altul oarecine mai târziu. Am zis mai sus, ca bisericuţa a pătimit prefaceri, că aceea e zu­grăvită, şi inscripţia deasupra uşei, înlăntru arată, că s'a zugrăvit sub vlădica unit al Făgăraşului, Maier, deşi astăzi nu se află suflet de greco-catolic în comunitatea Voivodenii-mari»...

Iată cum explică părintele Maxim, trecerile ortodoxilor la uniţi şi schimbarea bisericilor dela unii la alţii şi dela an aproape la an : «...trebuie că a fost un caz analog cu întâmplările de pe acele timpuri din satul nostru Avrig, despre care mi-au povestit părinţii mei, auzind şi dânşii dela alţii mai bătrâni, că in vremile de atuncia (veacul al XVIII-lea) se făcea din partea mai marilor bisericei greco-catolice silă bisericilor noastre, ca să se dea lor, adecă se trimitea din timp «diaci crăeşth (aşa-i numia poporul) şi luau cu sila dela preoţii noştri, — cari erau sfinţiţi de episcopi din Ţara Românească şi slujau poporului, cheile bisericii şi le da celui uniat, care era numai singur şi nu avea popor, ca şi acela aici în Avrig, fiind cu inimă bună sau doară mustrat de conştiinţă, căci şi-a părăsit legea, după ce se duceau acei «diaci crîieşti», veneau de mai multe ori şi cercetau biserica, T *-»ă când, se zice, că s'a' înţeles poporul, ca să-i alunge, când vo, îai veni, cu sila de aici; dară ca să nu cada sub pedeapsă a învăţat pe mueri, ca când vor mai înţelege că vin, să iasă fieştecare cu ce va putea şi să-i scoată din sat afară...», femeile aşa au şi făcut. *)

63. Toivodenii-mici

La 1733, e un preot unit Iane, o biserică şi 48 familii; 2) la 1750, un preot, un crâsnic, o biserică şi 300 suflete, 3) iar la 1761, un preot ort. cu 53 familii şi 1 preot unit cu biserică şi 8 familii.*) La 1767, popa Toma de aici vinde o Evanghelie, popii din Voivodenii-mari.5)

Numele şi situaţia preoţilor din 1758, se poate vedea la anexă

1) PuŞcariu. Documente, I. pp. 390—2. 2 ) B u n e a , Episcopul Klein, p 367. 8 ) R f v i i s t a Transilvania, 1901, p . 245. *) C i o b a n , StatiMca Românilor, p . 61. 5 ) I o r g a , o. c. 11, p . 209, n o . 749.

1002

La 1805, avem 2 preoţi orlodoxl : Ioan alias Vasiie Ramba,. sfinţit în Ţara-Românească la 1775, n'a fost confirmat ca paroh nici odată, ci a servit clandestin diferite slujbe religioase, apoi popa Moise Navin Stelia (sfinţit la Arad în 1800); sat grăniţeresc, e filie a parohiei Voivodenii-mari. Are o biserică şi 60 familii. x)

La 1846, aparţine ca filie, satului vecin Voivodenii-mari.2)

întregiri şi adanse

1. ArpaşuL de jos. Pe la 1840 era preot în acest sat Ion Boer, cf. N. Borzea in Transilvania, 1926, p. 253.

3. Beclean. Biserica a fost isprăvită la 1808, cf. Literat, Anuarul Corn. mon. Ist. secţia Transilvania, Cluj, 1920, p. 231.

12. Corbi. Pe la 1840 era aici protopop ortodox Candin Popovici, pe care episcopul Vasile Moga 1-a scos din slujbă la intervenţia catolicilor. Vezi preţioasele amintiri publicate de păr. protopop al Făgăraşului Nicolae Borzea în revista Transilvania, Sibiu (LVII), 1926, p. 255 şi 251.

1 5 . Drăguş. Preotul Jurcovan de aici, pe la 1848, a fost şi protopop, cf. Borzea în 7ransilvattia, 1926, p. 259.

17. Făgăraş. După moartea episcopului ort. Gherasim Ada-movici Făgăreşenii, cari erau ortodoxi foarte dârji, cer, în 24 Ianuarie 1797, dela Mitropolitul sârbesc Ştefan Strâtimirovici să stăruie la locurile preaînaîte, ca să le numească un episcop român. Mitropolitul le răspunde, în 24 Febr., că «dorirea aceasta a inimii voastre... vrednică de mare laudă şi mie de nespusă bucurie îmi este... aşa cu adevărat poftesc, ca nu numai voi, ci şi celelalte obştii» să ceara ceea ce au cerut Românii ort. din Făgăraş, cf. Lupaş în Revista Teo'n"'că, VI, Sibiu, 1912, pp. 8—11.

24. lleni. La 17 se aminteşte preot unit Toma Cornea alias Barb, cf. Puşcariu. Fragmente istorice, p. .21 .

32. Oprea-Cârţişoara. Vezi despre pictura bisericii de aici, făcută în 1809. Vaier Literat, Anuarul Comisiunii Monumen­telor istorice, secţia Transilvania, Cluj, 1929, pp. 228—33 (se re­produc 2 picturi d n biserică).

46. Streja-Cârţişoara. Biserica de aici e zugrăvită . la 1821. Vezi despre popa Ioan Banciu (nu Baciu) la 1769, 1772, 1782; apoi despre Nicolae Banc.u (1828), Damaschin Banciu, dascăl (1837) şi Gheorghe Banciu, şcolar (1848), Ibid., pp. 2 3 3 - 4 1 (se re. produc 3 picturi din biserică).

54. IJcea de sus. Popa Radu de aici cumpără o Evanghelie, care acum e în biserica din Oprea Cârţişoara. Ibid, p. 233.

62. Voivodenii-mari. Biserica ezugrăvilă în 1812, cf, Meteş. Din istoria artei religioase române, I, Cluj, 1929, p. 122.

') G ^ g y i , o. c. pp. 274—5. -) Şcmatismul din 1846, p . 17X.

1003

Mişcarea culturală Idei, oameni, fapte

f Înaltul Regent Gheorghe Buzdugan

La 7 Octomvrie s'a stins din viaţă, în vârstă de 07 ani înaltul Regent ;Gheorghe Buzdugan în regretele unanime ale Ţării. Instituţia regentei, prevăzută în Constituţie, dar pentru întâia oară aplicată în România, a fost necesitată de abdicarea dela tron a fostului principe moştenitor Carol, şi succesiunea la Tron a fiului său minor, M- S- Regele Mihaiu. Nemuritorul lîege Perdinand a desemnat pe întâii membri ai Regentei pornind dela înalta grijă ce a purtat Ţării şi poporului român, cu înţe­lepciunea ce a caracterizat toate actele vieţii sale. A aşezat în Re­genţă pe un membru al Familiei regale, A . Sa Principele Nico­lae, pe Patriarhul României, şi pe cel mai înalt magistrat al Ţării , primul preşedinte al Curţii de Casaţie, Gheorghe Buzdugan-

Regenţa astfel constituită s'a adeverit a fi la înălţimea înaltei sale misiuni naţionale şi de Stat, iar înaltul Regent, mort pe neaşteptate, a fost un factor important al ei şi un stâlp pu­ternic.

Coborîtor dintr'o veche familie românească, închinat slujbei dreptăţii o viaţă întreagă, departe de învălmăşala lup­telor politice. Gheorghe Buzdugan a ştiut- în scurt?! vreme ,'ât a stat la înaltul post, să aducă prestigiu Instituţiei celei noi, să samene încredere în popor faţă de ea, şi să contribue la re­facerea linişte! şi siguranţei din Ţară. greu încercată prin schim­barea în succesiunea la Tron.

Prin el a vorbit dragostea de Ţară şi înţelepciunea poporu­lui român. N'a putut fi decât respectat de toţi bărbaţii politici ca şi de întreaga opinie publică. întrucât prin conduita sa a

1004

dovedit mereu că ia înaltul loc ce îl ocupa, avea o singură grijă-' consolidarea şi binele Ţări i , dând cel mai elocvent exemplu de urmat-

Urmaşul său în Regentă este tot un membru al magis­traturii : cl-l Constantin Sărăf.eanu.

Pentru consolidarea şi prestigiul Regentei, instituţia care va trebui sa funcţioneze până la majoratul Regelui minor, pen­tru a păzi intactă instituţia monarhică, — de care numai în­străinaţii de mentalitatea şi credinţa românească cred că ne-am putea despărfi. — urăm ca înalta Regentă, completată, să fie acelaş paznic al Constituţiei, al Ţări i şi poporului român, care s'a dovedit a fi dela instituirea ei-

T r

f Alexandru Davila

S'a stiii1-, într'un sanatoriu din Bucureşti, !a 2 0 Octomvne. un scriitor şi un om de teatru de cea mai nură rassă; un om care <le peste douăzeci de ani a fost scos din rândul celor vii trupeşte, prin ţintuirea lui în scaunul paraliticilor. Sufleteşte era mereu viu în mijlocul nostru, cum va fi şi de-aici înainte de câteori publicul românesc va lua contact, cu arta clin „Vlaicu-Voda", cu premiul naţional pentru poesie, deşi n'a scris alte versuri.

In primăvara acestui an Alexandru Davila a fost distins cu premiul naţional pentru presie, deşi n'a scris alte versuri decât pe acele din Vlaicu Vodă şi Balada strămoşilor- Presa ca şi întreaga opinie publică a primit cu satisfacţie unanimă pre­mierea celui ce s'a liberat, însfârşit, de cătuşele unui trup prea îndelung chinuit- Publicul, — chiar şi generaţia ce toceşte acum băncile şcolilor — 1-a cunoscut deaproape pe autorul dis­părut, din lucrarea sa dramatică ce se joacă tot mai des, pe toate scenei noastre, având o primire tot mai entusiasfă

E taina adevăratelor opere de artă : rămân veşnic tinere, şi ţin în amintirea societăţii ce se primeneşte rnereu, numele autorului-

Versurile din Vlaicu Vodă sunt într'adevăr dintre cele mai frumoase din literatura română- Inspiraţia din ele, dela început la sfârşit, e reală şi se menţine la aceaaş înălţime. Nu avem scene lucrate în grabă în care versul să şchiopăteze sau să cadă în versificaţie. R poezie pură- Şi e cu atât 1 iai de remarcat frumuseţea versului fiindcă el îmbracă sentimente pe care, de obiceiu. nu le vedem exprimate decât bombastic, fad ; iubirea de neam ş-i Tară, iubirea de lege.

Alexandru Davila scriind pe Vlaicu Vodă a avut clipe de mare inspiraţie, de adâncă sinceritate care coboară discret, in-

1005

tim. fără paradă, până în adâncurile cele mai ascunse, ale acestor fundamentale simţăminte omeneşti.

\ T '<i cei mai... îniantnl dintre Români, mai democrat ori mai umanitarist nu se va simţi jicnit de patriotismul lui ,,Vlaicu Vodă' II acceptăm cu toţii, cu entusiasm, şi-1 simţim ca o rea­litate <!e peinliilura! la temeiul vieţii noastre.

In chipul acesta ori care representare a lui Vlaieu Vodă (nu înţelegem .şi interpretările proaste, fără talent) este o încân­tătoare şedinţă de iniţiere patriotică, un mijloc le trezire sau de crestei-;' a conştiinţei naţionale. O bucata literară de cel mai înalt preţ pentru naţia românească-...

Nu ştim dacă după cel dispărut va rămâne şi alt mnls-rial literar inedit. Dar cu VI ai cu Vodă sir ernr Al Daviia şi-a îndeplini! datoria talentului către limba şi naţia >-nmâiiească.

A fost şi un priceput om de teatru. A fosi, anii de zile. directorul general al Teatrelor, stând în fruntea celui dela Bu­cureşti. A iniţiat întreprinderi teatrale particulare- A iubit scena şi arta dramatică şi s'a interesat, şi cu sfatul, până în ultimul timp, de prosperarea ei în România.

S. Voicu

Premiile Academiei Române

Academia Română face apel la membrii săi activi şi cores­pondenţi, printr'o adresă circulară — de a face uz de o dispo­ziţie a regulamentului premiilor sale, după care nu numai autorii pot prezenta la concursul do premii scrierile lor, ci şt membrii activi sau corepondenţi ai înaltei istituţii de cultură-

Credem potrivit să reproducem motivarea acestui apel, fiindcă ea pune în lumină o realitate culturală puţin măguli­toare pentru zilele noastre :

..Vă amintiţi de bună seamă tristele rezultate ale pre­miilor Academiei din trecuta sesiune, când au rămas uedate patru premii din cele publicate- la altele s:au prezentat foarte puţine scrieri judecate do o prea mică valoare ca să fie vrednice de un premiu academic, iar la unele nu s'a prezentat nici o scriere la concurs. Totuş, ir; anul sau în anii prevăzuţi în publicaţie au apărut mai multe scrieri de valoare mult superioară. Autorii lor nu le-au prezentat la concursurile premiilor Academiei, fie pentru modesta valoare a acelor premii, cauzată de criza financiară în '•are no sbatem pe urma răsboiului. fie pentru exagerata modestie şi fereală de bănueală de reclamă a autorilor.

Credem că este necesar ca insă.ş Academia- prin membr-b ei. să iasă, în această privinţă, din pasivitatea de până acum.

Art. \ clin "Regulamentul Premii lor Academiei prevede moda­litatea de prezentare la concursurile literare şi ştiinţifice, şi anume

1006

î n alin. 1) că : „Operele publicate vor fi prezentate la concurs î n , .minimum 5 exemplare, depuse cu o cerere scrisă şi semnata .-de autor sau de un membru activ or: corespondent al -,Academiei, cerere în care se va arătă totdeauna anume premiul ..la care concurează"-

Este un singur caz, c â n d un coleg s'a folosit d e această d'spo-zitiunc şi cu cel mai deplin succes.

Credem deci că este sosit timpul ca să se facă cât mai deasă întrebuinţare de această dispoziţiune, pentru a se da mai multă însemnătate activităţii Academiei prin premiile ei, nu atât pentru modesta lor valoare- cât mai ales pentru valoarea lor morală î n faţa opiniei publice- Se vor lua măsuri ca rapoartele favorabile pentru premiare să fie comunicate presei spre publicare îndată după proclamarea premiilor date.

Pentru ajungerea acestui scop, rugăm cu toată stăruinţa Pe Colegii activi şi corespondenţi să binevoiască a urmări, fiecare în specialitatea lui, toate lucrările publicate şi a lua iniţiativa pre­văzută în citatul articol de regulament de a prezenta la concursul premiilor potrivite pe acele pe cari le socotesc vrednice de pre­miare. Rine şi folositor ar fi ca fiecare scriere să fie însoţită de o scurtă arătare a cuprinsului şi a valorii ei literare sau ştiin­ţifice. Aceasta nu prejudecă fireşte judecata raportomlui desemnat d e Secţiunea sau d e Comisiunea c a r e are să decidă asupra acor­dării premiului respectiv"-

Circulara Academiei are perfectă dreptate. Odată cu deva-ltiarea monedei noastre, şi ru. pierderea celor mai însemnate aven ale Academiei prin expropriere, premiile ei n'au mai fost un element de stimulare pentru literaţii şi oamenii de ştiinţă română-

Nimeni n'a mai râvnit la un premiu de 2-3-5 mii sau chiar zece mii de lei.

Subiectele date pentru anumite premii se publică din an în an şi lucrări nu intră. Literaţii c u reputaţie stabilită nu-şi mai înaintează lucrările lor la concurs. Din potrivă- cele ce intră sunt în majoritatea cazurilor, dintre cele mai slabe cari apar- -.Criza" premiilor; Academiei a putut ajunge a t â t de gravă, încât la 1928- cu prilejul şedinţei solemne de distribuţie a premiilor, însuş preşedintele de atunci al Academici. în cuvântarea festivă a stăruit asupra crizei premiilor nu numai la noi, ci şi în străi­nătate şi a p u s întrebarea: .,Premii s a u subvenţii pentru cercetări şi publicaţii ?" ţv- -Transilvania" No. 1-1929). Dl- Racoviţă mili­tează pentru subvenţii, premiile dovedindu-sc după răsboiu ino­perante cnlturaliceşte-

Dar. în afară <'e -micimea premiilor- noi credem că dezinte­resul fată de ele se manifestează si din alte pricini- După răsboiu M i f o r i m pretutindenea de o ..criză a autorităţii". A fi ,.consacraf'' de Academie ca scriitor. înainte de răsboiu- e r a considerat şi de autor şi de public ca o mare distincţie. Premierea din partea A -cademiei era o indicaţie critică cu autoritate pentru publicul ci­titor.

1007

Era apoi o mai mare preocupare în public fată de proble­mele culturale-

A z i nu se mai pune atâta pret, nici de către autori,, nici de către public, pe consacrarea talentului cuiva prin premiul a-cordat de Academic. Azi autorii se autoapreciază. şi dacă prin o bună reclamă susţinută de amici, cartea se vinde, nu mai râvnesc la cuvântul de recunoaştere a „nemuritorilor'". Nemuritori, între ghilimele, pentrucă aceasta exprimă atitudinea intelectuală şi etică a celor mai mulţi autori de cărţi faţă de ..îmbătrâ-nitele instituţii". Sunt autori cari, având bine organizată reclama şi în consecinţă, bună desfacere, dau cu tifla Academiilor cu ori ce prilej, ba sunt chiar mândri că nu au fost premiaţi de A-cademie.

Sunt urmările crizei de autoritate, de sigur. Şi sunt urmări puţin lăudabile pentru cultura noastră- In chipul acesta se ajunge la completa dezorientare a publicului asupra talentului real. care e tot mai mult înlocuit prin succesul de librărie- O răsturnare şi un amestec al valorilor se poate vedea la noi de mult- Poate chiar de când nu mai dăm nimic, nici autorii nici publicul, pe distincţia Academiei, — lipsiţi, cum suntem, şi de o serioasei şi dezinteresantă critică literară şi ştiinţifică-

Pornind dela aceste constatări, noi salutăm apelul Acade­miei, dar am îndrăzni să facem atenţi pe membrii ei activi şi corespondenţi cari vor să facă uz de prevederile regulamentului pentru premii, să întrebe, în prealabil, pe autorii pe cari ar inten-r ţiona săi propună, dacă sunt aplicaţi să primească premiul-

Pe lângă egoncentrismul şi autoaprecierea la modă, s'ar putea să refuze.

I T .

Idea naţională şi democraţia

Nu intenţionăm, în rândurile ce urmează, să cercetăm mai amănuţit problema ce se pune în titlul de mai sus- Poate o vom face odată cu răgazul cuvenit importanţei ei. Voim să stăruim puţin numai asupra unor rezultate, la care pare că vrea să a-jungă, sau e în primejdie să ajungă aplicarea democraţiei la noi în legătură cu idea naţională-

Se pune mai întâiu întrebarea: înt.r'un Stat ca al nostru- în­chegat abea de un deceniu — din provinciile multe veacuri ro­bite şi înstrăinate, în jurul sâmburelui vechii Românii — care închegat abia de un veac revenise la vechea tradiţie de reali­zări naţionale, — ce trebue să pr imeze : realizarea necondiţionată a principiilor democratice sau realizările cei decurg din idea naţională? Ce are, la noi, drept de întâietate, în toate preocupările Statului şi ale societăţii: democraţia sau idea naţională?

1008

După răsboiu, după încheerea păcii, după legiferarea drep­tului de vot obştesc, în toate ţările, azi se afirmă meru că nu­mai statele cu cel mai sincer regim democraţia au drept de exis­t e n t şi de simpatie în fata marelui areopag al lumii civilizate-Democraţia, cu punerea în practică a tuturor principiilor ce decurg din această concepţie, ar fi condiţia sine qua non, pentru a ne asigura viitorul, în interdependenţa de azi dintre State şi popoare*

Dar democraţia nu e numai o ,,modă" a zilei- O pretinde însăş evoluţia vieţii omeneşti în cadrele statelor de azL_ e o biru­inţă a dreptului, o perfecţionare deci, a însăş societăţii omeneşti. Democraţia e necesară pentru fericirea popoarelor.

Nu am fost şi nu suntem duşmani ai democraţie.'- A m luptat şi vom mai lupta pentru ea, pentru rosturile ei cele adevărate. In evoluţia actuală a vieţii de Stat ştim însă că democraţia e adese ori numai un paravan, după care operează partidul politic, devenit tot mai omnipotent, tot mai dictatorial şi exclusivist, adică tot mai potrivnic adevăratei democraţii. Ştim că există aşa numite „mari democraţii", în cari adevărata conducere a ţării o au marile trusturi fi nan ciar-economice, ori care partid „de­mocratic" s'ar perinda la conducere. Ştim că democraţia a mai rămas sacrosanctă numai pentru naivi, şi că numai ei îşi cântă­resc cu grijă ori ce act pentru a_l pune de acord cu principiile democratice, fie din convingere, fie mai ales pentru a nu fi jude­caţi ca retrograzi. Democraţia a jauns azi sprietoare internaţio­nală, la spatele căreia însă toate popoarele mature îşi urmăresc fără teamă şi îşi realizează după puteri, idealurile lor naţionale-Numai cei naivi nu cutează să urmeze pilda naţională dată chiar fie către mar i l e - democraţii !

Nimeni, în România celor zece ani din urmă, n'a fost împo­triva realizărilor democratice- Votul obştesc, împroprietărirea, noua constituţie, noua reformă administrativă, legiferarea muncii şi a asistenţei sociale, politica culturală, libertatea deplină pentru minorităţile etnice, —- parlamentarismul cu eflorescenta lui cea mai primejdioasă: demagogismul, — sunt numai câteva din do­vezile ce s'ar putea aduce pentru democraţia românească-

Dar nimeni la noi nu poate admite ca aceste izbânzi ale de. mocraţia să jrrimejduea.scă postulatele ideii naţionale. Când se pune problema întâietăţii între democraţie şi ideea naţională, nu şovăim o clipă a ne declara pentru întâietatea celei de a doua.

Motivarea, pe scunt. am concentrat-o aşa: Nu regimurile po­litice şi sociale- schimbăeioase cu vremile, legate de vremi, ne-au mântuit în trecut, ajutându-ne la biruinţa de faţă, şi ne vor ajuta să biruim, ca români. în viitor, ci sufletul românesc, educat în poruncile ideii naţionale- Principalul e : astfel săi ne muncim şi să ne trăim prezentul încât sufletul românesc să iasă sporit şi moştenirea ce-o lăsăm urmaşilor să fie îmbogăţită. In cumpenile ce ne aşteaţită în viitor ceasul hotărîtor nu ne va întreba: câtă democraţie am realizat şi am înghiţit, sau alt sistem, ci cât suflet- câtă tărie avem-

1009

Şi, acum să intrăm în câteva detalii. De peste un veac demo­craţia şi-a cucerit teren in ţările cari îşi aveau nu numai uni­tatea naţionala realizată, ci înseşi realizările de ordin naţional înfăptuite în mare măsură- Aşa zisei dreptăţi sociale — care nu va putea fi epuizată în veci — i-a premers dreptatea naţională.

Care e situaţia moştenită de neamul românesc în clipa în­făptuirii unirii, când am crezut, că nu mai avem alt ideal decât realizarea democraţiei integrale ? Noi nu aduceam în noul Stat,

ca o realitate, ci tot numai ca un ideal de realizat- dreptatea

naţională-

Ca realizări naţionale, minorităţile noastre etnico aducea fiecare in parte mai mult decât noi. Protejate de împrejurările din trecut, din vremea robiei noastre — de Unguri, de Nemţi, de Ruşi, iar în vecinul Regat, până înainte cu o sută de ani de atâţia stră­ini de neam — minorităţile noastre etnice au intrat în România Mare mai bogate, mai culte decât imensa majoritate a ţârănimei române-

Este evident că la noi trebuia şi trebuie să primeze realiză­rile ideii naţionale democraţiei, când această democraţie ar putea primejdui temeiul existentei noastre care este creşterea

puterii româneşti in cadrele în cari na putut creşte până acum,

datorită împrejurărilor neprielnice din trecut-Refacerea dreptăţii istorice, prin deosebita amenajare a for­

ţelor sufletului românesc, este firesc să fie prima datorie a Sta­tului şi a societăţii- Mai ales când acest postulat just se poate ajunge fără nici o disconsiderare a democraţiei bine înţeleasă, în aplicarea principiilor ei fată de minorităţile etnice-

Dar, a spune : Nu avem ce face! Oraşele din nouăle provincii le-am găsit în majoritate străine în clipa unirii, — ele aşa trebue să rămână ! Altfel ne abatem dela principiile unei sincere demo­craţii, care e deviza noastră!

Sau: nu putem face1 nimic cu propaganda subversivă ce se face cu intensitate în Secuime pentru ungurizare. în Buco­vina pentru rutenizare, în Dobrogea pentru bulgarizare, fiindcă trebue să ne ţinem morţiş de drepturile de absolută libertate pentru toate naţiile, fiind aceasta o poruncă a democraţiei-

Nu e aceasta o aberaţie a democraţiei sau mai ales o slăbi­ciune a celor ce profesează democraţia ca un principiu sacrosanct?

Noi avem drepturi istorice de recâştigat şi în Secuime şi în Bucovina- Refacerea acestei dreptăţi naţionale trebue să primeze dreptăţii sociale când acestea n'ar putea merge mână în mână-Dar ele. pot!

.4 pune zăr/az agitaţiei rutene iredentiste în Bucovina sau ii celei ungureşti în Secuime ori la frontiera do vest nu însem­

nează a lori în libertatea individuală şi naţionalii pe care o

pretinde democraţie,.

După principiile cele mai democratico, o minoritate într'o tară arc dreptul la viaţa proprie naţională, dar nu are dreptul

1010

să asmute populaţia împotriva Statului, a naţiunii dominante, cu atât mai puţin să continue a face -proseliţi pentru idei destrue-tive, contrare existenţei Statului Aic i nu este democraţia conş­tientă pe lume care să nu intcrvie cu toată energia-

A pune problema astfel: ne mulţumim cu situaţia de forţe dată în clipa unirii, liberă desvoltare tuturor ori în ce direcţie ar voi, fiindcă suntem un stat democratic, ar însemna o incon­ştienţă-

La noi realizările de ordin democratic pentru a fi sănă­toase şi pentru a nu primejdui însuş viitorul Ţării , e necesar

să fie pătrunse de poruncile ideii naţionale-

Indiferent dacă ne laudă sau nu străinătatea, sau. mai pre­cis, ceeace se ascunde la spatele acestei noţiuni: democraţia internaţională-

Indiferent, din două mot ive : întâiul: noi putem şi vo im să realizăm principiile unei a-

devăratel democraţii, fără să ridicăm drepturile fminorităţilor. desfiinţând numai abuzul lor cu aceste drepturi şi libertăţi. A l doilea: în vreme de primejdie, ştim din păţaniile trecutului, nu democraţia internaţională ne va apăra ci fot sufletul româ­

nesc de acasă, şi naţionalismul popoarelor. Ion Turcu

O remarcabilă propagandă românească

în străinătate. Traduceri în italieneşte

In publicistica noastră s'a remarcat de nenumărate ori fap­tul că oficialitatea românească se îngrijeşte prea puţin de pro­paganda în străinătate- In comparaţie cu ceace au făcut şi fac alte neamuri : Cehoslovacii. Polonii,, Ungurii. Bulgarii, propa­ganda noastră e aproape disparentă-

Dificultăţile pe care le întâmpină, din această neînţeleasă nepăsare. Statul român, sunt prea cunoscute pentru a mai in­sista asupra lor- Opinia publică din străinătate, felul cum e a-preciat şi azi Statul şi poporul român, curentele ostile nouă. ce se ridică mereu în presa mondială, minciunile sfruntate cari află loc în coloanele acestei prese asupra împrejurărilor de viaţă din România Mare. — sunt dovezi aproape zilnic cât de puţin suntem cunoscuţi, cât de nepăsători rămânem faţă de încer­cările interesante, duşmănoase, ale potrivnicilor noştri, de a ne face nume rău peste hotare.

Pentru a pomeni numai ultima neglijenţă românească. — pentru a nu folosi alt termin- va fi de ajuns să pomenim că la expoziţia universală din Rarcelona. care s'a deschis în primă­vară- şi s'a închis în Octomvrie. pavilionul românesc s'a cons-

1011

truit în tot timpul expoziţiei, şi nu a putut fi inaugurat decât cu o săptămână sau două înainte de închidere.

In astfel de împrejurări nu putem decât să salutăm cu multă bucurie unele iniţiative particulare, pornite de oameni de inimă, de intelectuali cari îşi dau seama, de importanta pro­pagandei româneşti în străinătate, alegând mijloacele cele mai reale pentru acest scop, cunoaşterea poporului român prin ope­rele sale artistice- Nu mai este o taină pentru nimeni că simpa­tiile occidentului pentru marele popor rus au început să creas­că înainte de răsboiu odată cu traducerea operelor scriitorilor ruşi in l imbile occidentale, odată cu familiarizarea popoarelor civilizate cu muzica rusească, cu filosofia mistică a gândito­rilor ru.şi-

uupa răsboiu. iu noua alcătuire a Kuropei. datorită căreia interdependenta dintre state şi popoare, e tot mai accentuată, s'a început, cu mare febrilitate, traduceri din literaturile europene înainte aproape necunoscute marilor popoare. Noi am rămas în urmă şi pe acest teren- In vreme ce oficialitatea nu s'a gân­dit la aceşti mijloc de cunoaştere în străinătate a poporului român, — o parte din critica zisă literară discuta rlacă, peste tot, avem opere .literare cari pot şi merită a fi traduse- Nu se lua în seamă că ceeace era mai atractiv pentru publicul cititor străin era chiar specificul naţional, noutatea, laturile necu­noscute ale vieţii dela noi, şi nu .,capo d'operă',, şi că putem îndrăzni să traducem în l imbi străine, fără nici o pre­tenţie de a uimi străinătatea prin talentele sau geniile noastre. Din ungureşte, bulgăreşte, cehoslovacă sau polonă, s'au tradus sumedenie de volume de literatură, nu superioare celor ce s'ar putea traduce din româneşte. Şi nu de către particulari, ci din iniţiativa şi cu sprijinul material al statelor-

La noi iniţiativa particulară ne-a dat câteva traduceri în nemţeşte şi franţuzeşte- Un avânt mai îmbucurător au luat tra­ducerile în italineşte. mulţumită năzuinţelor şi priceperii d-lui Clnudiu hopescu, conferenţiar la Universitatea din Roma-

Prin munca d-sale de patru cinci ani, printr'o rară însufle­ţire, d-sa a reuşit să câştige dragostea studenţilor săi italieni pentru limba şi literatura română, şi să convingă câţiva editori italieni să iea asupra lor tipărirea traducerilor din literatura română.

Editurile „La nuova Italia" din Veneţia şi „Maia" din Milano s'au pus în serviciul cunoaşterii literaturii noastre în Italia, în condiţii dintre cele mai uşoare pentru autorii români, în compa­raţie cu condiţiile ce se cer pentru editarea volumelor de litera­tură dintr'alte limbi (cehoslovacă, ungurească, polonă)-

Totuş unii din autorii noştri nu pot împlini nici acest mi­nim (cumpărarea celor 200 exp- din ediţia întâia) şi ol. Claudiu Isopescu trebue să găsească singur mijloacele.

Din iniţiativa d-sale numărul dela 20 Martie 1929 al revistei .,Due lire di novelle". a fost închinat scriitorilor români, cu

1012

bucăţi traduse din cei mai de seamă autori contemporani ai noştri-

Editura „La nuova Italia", a încurajat sub îngrijirea d-lui CI- Isopescu, traducerile din româneşte, în biblioteca „Naratori modern", cu un volum din Caragiale „ I I Divorzio" cu o prefaţă a d lu i Isopescu. In aceeaş editură apare volumul „Due amori" de I. Agârbiceanu, în traducerea d-rei Nella Collini.

In editura ,,Maia" din Milano a apărut colecţia Servila de L-Rebreanu, în traducerea şi cu prefaţa-studiu asupra autorului de d-I E- Loretti.

I M Claudiu Isopescu mai anunţă pentru anul 1929 următoa­rele traduceri din româneşte :

..Una iettera smarrita'" de Caragiale. „Simfonia fantastică" de C- Petrescu ; „Stana" de I- Agârbiceanu ; „Moara cu noroc" de 1. Slavici ; „Viata la ţară" de D. Zamfirescu ; „Ciuleandra" de L. Rebreanu ; „Alexandru Lăpuşneanu" de Negruzzi. Acestea din urmă se anunţă pentru Crăicun. In anul viitor d-I CI- Iso­pescu se va îngriji de traducerea romanului „Arhanghel i i" de I . Agârbiceanu.

După cum vedem e vorba de cea mai de seamă propa­gandă românească prin traduceri din literatura noastră, din câte s'au încercat până azi. A v e m în fată un plan conştient, o organizare serioasă, o selectiune cu înţelegere critică, — în în­tregime munca d-lui CI. Isopescu şi a minunaţilor săi studenţi şi studente- O acţiune dela care ne putem aştepta la cele mai frumoase resultate-

Credem că în fata acestei serioase, cuminte şi însufleţite acţiuni de propagandă românească în străinătate, oficialitatea şi instituţiile noastre de cultură- nu mai pot rămânea impa­sibile. E de datoria lor să dea mâna de ajutor material necesară. D-l CI. Isopescu. cu entusiasmul său, cu nisuinţa sinceră de a apropia prin cunoaşterea creaţiilor de artă cele două popoare surori, a făcut mai mult decât să spargă ghiata: a câştigat bună­voinţa şi simpatia opiniei publice italiene şi a factorilor cul­turali pentru noi- Partea aceia mai grea d-sa şi-a ales_o şi a deschis cele mai frumoase posibilităţi- Dacă ar fi secundat de ajutorul necesar, posibilităţile s'ar schimba grabnic în realităţi.

Activitatea d-sale merită să fie pomenită cu laudă- Afară de d-l Beza. care deţine o situaţie similară în Angl ia , şi care a lucrat pentru cunoaştearea literaturii noastre acolo- nu mai ştim alte realizări de natura activităţii d-lui CI- Isopescu în Italia

Sevastian V o i c u

1013

Cronica dramatică Fântâna Blanduziei, de V. Alecsandri

Stagiunea teatrului din Cluj

Conferinţa D-lui Bogdan Duică: Vasile Alecsandri şi teatrul românesc

Apus de Soare, Năpasta

Simplu, fără nici o festivitate răsunătoare, Teatrul româ­nesc clin Cluj şi-a deschis porţile pentru un nou an ; al nouălea ni se pare- Importanţa şi greutatea faptului c mai mare decât la început- acum nouă ani, când Teatrul se adresa unor oameni entuziaşti şi lacomi de tot ce era manifestaţie românească- Acum teatrul se găseşte în faţa unui public mai rece şi poate mai pretenţios. Iată cauze cari fac să crească greutatea şi răspunderea care apasă asupra teatrului românesc aici în Cluj. Depinde de conducătorii lui ca din învingerea acestor greutăţi să-şi facă un titlu de mândrie şi mulţumire românească şi artistică în acelaş timp. Fiindcă numai ţinând sus de tot facla artei, teatru Na­tional îşi va îndeplini adevărata menire-

Deschiderea o face conferinţa Domnului Gh- Boc/dan Duică

despre Vasile Alecsandri şi teatrul românesc: Redăm mai jos. foarte pe scurt ce-am reţinut, din conferinţa bogată în idei. clară, românească- admirabil expusă-

Peste 3 luni se împlinesc 90' de ani de când Alecsandri se întorcea în ţară trecând prin Italia- întruna din bisericele vechi pc care le-a vizita' oprindu-se în fata unei picturi de-a unuia din marii maeştrii italieni exclamă: ..Gând vom avea şi noi în Moldova (fiindcă atunci, la 1840. ce era româneasc era Moldova şi Muntenia) astfel de opere!" Tn exclamaţia asta se cuprinde loa*ă dorinţa tânărului care se întoarce de la Paris, că

1014

(ara lui s'ajungă şi ea asemenea ţărilor apusene- A scoate excla­maţii şi a expune dorinţe e uşor; Alecsanclri s'a oprit la ele-Activitatea lui fundamentală în toate domeniile literaturii .ro­mâneşti de-atunci. şi a;sta înseamnă' activitatea lui in tot ce pulsa românesc atunci,, — 'fiindcă îzM timpul acela, literatură naţionalism, politică formau o împletire de nedespărţit, este o dovadă strălucită a iubirii lui de ţară. iubire tălmăcită In fapte-Maiorescu a spus: ..Alecsandri va rămâne prin totalitatea ope­rei lui'" este o frază simplă însă caracterizează activitatea lui Alecsandri. Atunci la începuturile adevăratei vieţi româneşti, totul trebuia făcut: Alexandri a fost întotdeauna acolo unde nevoia românească o cerea- Trebuiau combătute prejudecăţi şi credinţa ridicole: a scris atunci lorgu dela Sadagura- Coana Chiriţa şi o serie de piese mai mărunte. Trebuiau combătuţi străinii pripăşiţi şi ridicat. Moldoveanul : a scris Lipitorile satului. Făcea Teatru cu tendinţe- In Franţa de unde se întorsese, un critic a spus că teatrul, drama, nu este altceva decât o idee morală pusă într'o acţiune dramatică. Pentru noi ora tocmai bine venită idea do mai sus. Alecsandri s'a folosit de ea; unii îl acuză că frece în grotesc în comediile sale, însă trebuo să judecăm după vremea în care a trăit după publicul către care s° adresa şi intenţia cu care scria- Atunci când făcea artă ele dragul artei scrie piese ca acea Concină, puţin citită şi cunoscută, în caro delicateţa sentimentelor se întrece cu perfecţiunea for­mei- Arăta astfel tuturor Românilor că. şi în limba lor se pot ex­prima sentimente subtile- Activitatea lui poetică între timp dă literaturii româneşti poezii dintre cari unele neîntrecute până astăzi.

După aproape douăzeci de ani dela întâile lui piese, tea­trul românesc trece printr'o nouă criză- Lipsiau piese româneşti; era pela 1864 ; exista un teatru National la Bucureşti : în comi­tetul lui era un Eliade Răduloscu: trăiau Haseleu şi Eminescu toţi cereau teatru românesc- Haseleu scrie Răzvan şi Vidra. Alecsandri. retras la Mircoşti. răspunde şi ol chemării româ­neşti si scrie Despod-Vodă şi mai pe urmă Fântâna Rlanduz'ei-Aceasta elin urmă sub influenta monogafiilor despre vieţile ma­rilor poefi latini, scrise în franţuzeşte- şi pe cari le citise. In Horaţiul din piesă- Alecsandri a pus ceva din el; probabil sim­ţise vreo afinitate cu marele poet latin. Haseleu, pe atunci tânăr şi mare admirator al lui Alecsandri spunea să'n piesă vede şi pe Horaţiu şi pe Alecsandri. Piesa îl caracterizează no poet; ver­suri perfecte, sentimente delicate.

Activitatea lui Alecsandri nu s'a mărginit la cele dt mai sus. A fost publicist cânel a trebuit, a fost ministru când ţara a avut nevoie- Activitatea Iui este fundamentală în aceste începutri ale vieţii moderne româneşti- Şi el va rămânea prin totalitatea operei sale- cum a spus Maiorescu.

După conferinţă a urmat reprezentarea piesei .,Fântâna Blanduziei"- prea cunoscută publicului nostru pentru a ne mai

1015

opri asupra ci. ..|-\ HI." este o operă <le maturitate poetică, ce deţine ui; loc de cinste în literatura noastră clasică-

4

D-l Zaharia Bârsan este neîntrecut în arta de-a spune versuri, D-sa a trăit intens rolul marelui poet latin.

Restul interpretării, decorurile, dintre cele mai reuşite. D-l c Pavel îngrijeşte cu multă pricepere artistică de nivelul tehnic al representatiilor de pe întâia scenă ardeleană-

Suntem nevoiţi a ne restrânge la câteva notări scoiute asupra activităţii Teatrului şi Operei naţionale- Revista noastră, apărând pe Oct-, Noemb- în număr dublu, cu material pur administrativ pentru adunarea generală ce s'a ţinut în Turda la 6 Oct- — n'am putut aduce la timp cronica noastră teatrală.

Trebue să amintim însă, — şi eu întârziere, — frumoasa realizare artistică din Apus de Soare, opera lui B- Şt- Delavrancea. E poate cea mai reuşită creaţie a marelui nostru stilist, o evocare strălucită a voievodului Ştefan şi a vieţii româneşti contemporane lui D-l Ştefan Braborescu, în rolul titular a avut una din cele mai reuşite creaţii ale sale. D-sa s'a dovedit încă od dă. un tem­perament de artist cu remarcabile posibilităţi de creaţie. A fost un Ştefan vibrant şi plin de măreţie-

Dintre premierele Teatrului mai amintim traducerea -Pă­mânt", din nemţeşte.

Opera naţională şi-a deschis stagiunea cu ,-Năpasta" lui &'• Drăgoiu, jucată mai întâiu la Cluj în preajma închiderii stagi­unii trecute. A fost primită cu acelaş entusiasm.

întâia premieră a anului a fost vestita operă a compositoru-lui rus VIussorgsky „Boris Gudunov" DL Pavel i-a dat o punere în scena fastuoasă, princiară- A fost o biruinţă artistică. Inter­pretarea, la un înalt, nivel. Asupra oi vom reveni într'o cronică viitoare.

I. I. A.

C ă r ţ i N . Iorga : Note istorice asupra edi­

tării operei poetice a lui Eminescu; Ori­ginea moldovenească a lui lenăchiţă Vă-cărescu. Două comunicări, apărute in memoriile secţiei literare a Academiei române. Jn prima, pornind dela ediţia Ciornei a Iui Eminescu, — întâia ediţie de lux a marelui poet, — d-l Iorga

face o reprivire asupra ediţiilor ante­rioare. Ediţ'a Maiorescu, cea dintâi, s'a mărginit la publicarea versurilor pe care arbitrul criticei literare a vre­mii, le-a aflat ca pe cele mai bune. Generaţia contemporană a acestei edi­ţii «l-a considerat pe Eminescu — scrie d-l Iorga», ca pe unul din poeţii în-

1016

zestraţi ai unei epoci, care mai avea şi pe alţii. Această generaţie a cu­noscut din el ce a presentat însuşi pentru tipărire «Convorbirilor lite­rare», şi ce a vrut să primească di­recţia mentoasei reviste, introducând poate ici şi colo câte o mică schim­bare.

Ediţiile următoare, tot la Socec, au adus acelaş material «Sentinţa critică a lui Titu Maiorescu, stătea pecetluind de-asupra culegerii»... I s'a părut gus­tului fin al lui Maiorescu că nici proza, de o *şa de îndrăeneaţâ imaginaţie, a marelui poet, nu merită să fie re­produsă.

Mai târziu, la laşi, V. G. Morţun a editat volumul «Proză şi versuri», în care s'au publicat şi poezii apărute în tinereţea poetului in «Familia» şi o parte din proza de imaginaţie. Ediţia a completat, în parte, pentru tineretul din şcolile moldovene, mai ales, «figura Iul Eminescu, cel admirat şi compă­timit».

A doua generaţie care a urmat poe­tului, a dat, prin d-1 A. C Cuza, o ediţie de «Opere complete» care aducea proză şi versuri, şi articolele lui Emi­nescu «atât de remarcabile ca idei. onestele şi pătrunzătoarele articole de critică teatrala şi literară diu «Curie­rul dela Iaşi».

D-I Gh. T. Kirileanu a publicat în-tr'o broşură rapoartele lui Eminescu de pe vremea când era inspector şcolar şi unele articole de polemică politică.

Editura «Minerva» a reluat opera de editare a scrierilor lui Eminescu. «Doi. dintre scriitorii de căpetenie ai cercnlui dela «Sămânătorul» Ilarie Ohendi şi ion Scurtu, au luat asupra lor publicarea operei care, acum, pă­trunsese aşa de adânc în sufletul în— sus al societăţii noastre».

De atunci avem Poesiile postume, Poesiile poporane şi basmele versifi­cate, volumele cu articolele politice ale lui Eminescu.

Marele scriitor a fost cunoscut abea acum, în întregimea activităţii şi a geniului său.

După răsboiu d-1 N. Iorga amin­teşte ediţia Culturii Naţionale, îngri-jliă de d 1 G. Bogdan Duică, şi ediţia proaspătă Ciornei.

Mai avem o ediţie îngrijită de d-1 Lovinescu, şi se anunţă una nouă, de lux, ilustrată, a casei Ramuri din

Craiova, îngrijită de d-1 G. lbrăi-leanu.

D-1 N . Iorga conchide: «E o datorie pentru noi, păstrătorH preţioaselor caete, pentru noi cari am îngrijit atâta timp moştenirea literară a lui Âlecsan-dri, să începem, printr'o comisiune la care bucuros aş primi să mă alipesc, ediţia Integrală a lui Eminescu, care trebue sa fie un monument naţional, şi pe care n'o poate da decât Aca­demia Română.

In comunicarea «Originea moldo­veana a lut Enăchiţă Văcârescu, cu­noscut de toţi ca fost muntean, d-1 N . Iorga, în temeiul unor documente nouă, arată că poetul muntean, începatoiul li­ricei noastre, îşi trage originea prin ramura feminină din familia moldo­venească Neculcea, care ne-a dat pe cunoscutul cronicar. lenăchiţă Văcă-rescu avea o moşie, Ţişeliceşti, la malul Nistrului, moşie «pe Lare o trage după moaşa dumisale Sanda Visîie-reasa, sora răposatului Ion Neculcea, Biv Vel Aga» . Astfel, scrie d-1 N . Iorga, «neamul Cantacuzinesc al luiNe-culcea cronicarul se continuă prin femei cu Văcăreştii munteni». Aşa se explică ivirea talentului literar într'o familie care până atunci nu avea astfel de preocupări

Carto Tagliavini: Lexicon Marsiglia-num. O comunicare a autorului, mem-oru corespondent al Academiei noastre, făcută în şedin.adela 10 Maiu 1929, asupra unui studiu mai vast al d-sale, care va apărea în editura Academiei, înainte de Lexiconul de Buda, dela 1825, sunt două dicţionare: Dicţionarium Volachico-Iatinum, păstrat în Biblio­teca Universităţii din Budapesta, şi Dicţionarul latin-român, al lui Tudor Corbea, păstrat în Biblioteca din Blaj— Mai vechiu de cât acestea, — terminat la a. 1700, este «Lexiconul Marsilian» descoperit şi studiat de autor în Bi­blioteca Universităţii regale din Bo-Iogna, printre manuscriptele «cunos­cutului poligraf şi general Luigi Fer-dinando Marsigli, — de unde numele Lexiconului El este în trei limbi:

latino maghiaro-român., *

1017 4

N . Bănescu: Acte veneţiene privi­toare la urmaşii lui Petru Vată Şchio­pul. D-l N, Bănescu a cercetat arhivele comunităţii greceşti la San Giorgio di Greci, în Veneţia, cari cuprind multe dosare cu acte referitoare la familia Zotu Ţigara, b-rbatul Domniţei Măria fica lui Petru Şchiopul. Actele au iost cercetate în mare parte de d-l N . Iorga, şi publicate în voi XI. din colecţia Hurmuzaki. D-l Bănescu comentează şi reproduce pe cele neutilizate până acum, şi cari au o importanţă pentru familia in exil a monarhului moldovean.

N . Iorga: Ge&chichte der Rumănen und ihrer Ku-ltur. Trad. de H. Rosler-Albrich. In editura Kraft şi Drotlefl' din Sibiu şi in traducerea d-nei H. Rosler-Albiich din Braşov, a apărut in limba germană lucrarea d-lui N . Iorga, cu titlul de mai sus.; într'un volum de b75 p.. de-o superioara exe­cuţie tehnică-

Lucrarea apărută acum în limba germană a fost tipărită in franţuzeşte de către autor la 1919, căreia i-a ur­mat o a doua ediţie, apoi traducerile in englezeşte şi italieneşte.

In prefaţă d-l Iorga menţionează că dela apariţia in nemţeşte, ca parte în­tregitoare a lucrării «Istoria statelor europene», a scrierii sal. în 2 volume «Gteschichte des rumănlschen Volkes, până la lucrarea de faţă a trecut un răstimp lung in care d-sa a adoptat un nou fel de a trata istoria poporului român.

Lucrarea, tradusă în nemţeşte cu unele abrevieri ale capitolelor finale, e împărţită in 13 capitole, şi ne va face desigur un mare serviciu, punând la îndemâna minorităţii germane dela noi tot ce este esenţial şi caracteristic în trecutul poporului român. O carte care până azi lipsia concetăţenilor noştri saşi şi care ne lipseşte încă pentru celelalte minorităţi, afară de manua­lele de şcoală. O nouă traducere, — în ungureşte — a lucrării d-iul N . Iorga, ar fi bine venită azi.

1. T.

E. G. Racoviţă : Evoluţia şi proble­mele ei Subsecţia eugenică şi biopo-litică a «Astrei» şi-a sporit colecţia

bibliotecii sale cu o lucrare de înaltă valoare de ştiinţă pODularizată, pu­blicând, în N o 6. «Evoluţia şi pro­blemele ei» de savantul profesor, cu renume mondial, al Universităţ i din Cluj, d-l E G, Racoviţă. direc­torul Institutului de Soeologie, fost president al Academiei Române, Vo­lumul de 183 p. apare intr'o frumoasă ediţie artistică, legat în pânză, cu 30 «ie planşe, în atelierele institutului «Ardealul» din Cluj.

Autorul ne-a dat, acum doi ani, in-ţăja lucrare de popularizare ştiinţifică l n româneşte, in biblioteca' secţiunii SMinţelor naturale ale «Astrei», înti­tulată «Speologia», apreciată elogios de critică şi contribuind în mod în­semnat la popularizarea ştiinţelor na­turale în pătura noastră cultă.

O preocupare de căpetenie a sec­ţiunilor Astrei este chiar această po­pularizare a cunoştinţelor şi a rezul­tatelor cercetărilor ştiinţifice şi în pă­tura noastră cultă, tiu numai în popor. Cunoştinţele folositoare pentru popor «Astra» le răspândeşte prin conferinţe populare, prin «Biblioteca poporală». Secţiunile Astrei au început şi publi­carea unor biblioteci destinate păturii şcolarizate, cu intenţiunea pe de-o parte, de a pune in mâna publicului cult, în contact cu poporul, materialul necesar,din diferite domenii ale ştiinţei, pentru a putea el însuşi să-şi aug­menteze cunoştinţele, fiind ţinut la curent cu cele' mal noi rezultate, iar, pe de altă parte, peatruca pătura cultă să aibă la îndemână materialul ne­cesar pentru luminarea masselor-

Când au început să apară voluma­şele acestor biblioteci ale Secţiunilor Astrei, s'au ridicat şi glasuri spunând că «Astta» se îndepărtează de misiu­nea sa, aceea primordială de cultura­lizare a masselor, şi că intenţionează să se schimbe intr'o... Academie,

Observarea era cu totul neîntemeiată. Secţiunile Astrei, chiar pentru această culturalizarea masselor, au îndatorirea să slujească şi ta intermediare intre rezultatele atinse de ştiinţă şi massele populare, tocmai prin această popu­larizare a ştiinţelor şi pentru clasa care vine in nemijlocit contact cu po­porul. Şi dela învăţător, şj dela alţi intelectuali ai satelor, aşteptăm mereu sâ fie luminători ai naţiei, şi către e

1018

ne îndreptăm în primul rând când e vorba de culturalizarea masselor.

EMe evident, însă. că nu putem ră­mânea in această operă de culturali­zare mereu la vechile clişee, a ace­leaşi subiecte îmblătite ani de-arândul, ci e nevoe să stăruim şi asupra nouălor rezultate ale ştiinţii, pe cari mulţi, cei mai tnultl dintre intelectuali nu le mai pot urmări, odată ce au părăsit şcoala

Aici voesc să vină in ajutor publi­cului Secţiunile prin Bibliotecile ini­ţiate, şi cari, în prezent, s'au cam oprit din iipsă de fonduri pentru tipar.

Lucrarea D-lui E. G Racoviţă a format subiectul unei conferinţe pentru intelectuali, cu care s'a inaugurat la Cluj, în 1927 ciclul de conferenţe asu­pra «Factorilor determinanţi ai evolu­ţiei biologice a capitalului umani>. subt auspiciile Subsecţiel eugenice şi bio-politice» a «Astrei».

In XVII capitole, cari sunt precedate f'e care de un rezumat detaliat, clar, esenţial— cititorul va afla tot ce este principal şi necesar de cunoscut in le­gătură cu uriaşele probleme ale Ei/o-luţiei. I. Turcu

* ŞTEFAN METES : - Din istoria

artei religioase române. 1. Zugravii biserilor române.

S t u d i u l p r e z e n t a l h a r n i c u l u i c e r c e t ă t o r a i t r e c u t u l u i n o s t r u , d. Şt . M e t e ş , a a p ă r u t î n t â i î n , . A -n u a r u l C o m i i s i u n i i m o n u m e n t e l o r i s t o r i c e " , s e c ţ i a T r a n s i l v a n i i a, p. a. 1920—28. L u c r a r e a , de 160 p . e ur ­m a t ă de 48 p l a n ş e , r e p r e z e n t â n d l i ­n e l e d i n c e l e m a i i m p o r t a n t e p i c t u r i d i n roănă.st;rile şii b i s e r i ­c i l e r o m â n e ş t i , d i n î n t r e g c u p r i n ­su l ţ ă r i i .

A u t o r u l . în prefaţă, ne a ra tă . ce 1-a î n d e m n a t r,ă î n t r e p r i n d ă a c e a ­stă migăloasă şi î n d e l u n g a t ă m u n c ă de c o l e c ţ i o n a r e .

. . P r i n î n s e m n ă r i l e n e p r e t e n ţ i o a s e ce t i p ă r e s c a i c i " . — scr:e d - s a — „ a m î n c e r c a t să a d u n u n n u m ă r însemnat de m e ş t e r i s u g r a v i şi p i c t o r i , c a r i a u î m p o d o b i t , d e - a l u n -g u l v e a c u r i l o r , b i s e r i c i l e româ­

neş t i . P i c t u r a m u l t o r a a. d i s p ă r u t de d e c e n i i s a u s e c o l e . A a l t o r a , e pe c a l e de a a v e a aceeaş:

soa r t ă . . . S u n t a t â t e a şi a t â t e a b i s e r i c i î n

c u p r i n s u l p ă m â n t u l u i r o m â n e s c , c a r i m a i p ă s t r e a z ă f r u m o a s a p i c ­t u r ă m u r a l ă d i n b ă t r â n i i ş i aşteap­tă c e r c e t ă t o r u l p r i c e p u t , c a r e s 'o s t u d i e z e şi s'o. m â n i t u e de p e i r e a s i g u r ă c a r e o p â n d e ş t e ou f i e c a r e z i ce t r e c e " .

A c t e şi i n f o r m a ţ i i , cu l o t u l n o u ă p e n t r u marele public, n i se d a u î n c a p i t o l e l e : Ş c o l i l e de z u g r a v i ; B r e s ­l e l e z u g r a v i l o r ş i pictorilor; c ă r ţ i p e n t r u meşteşugul z u g r ă v i r i i : K r -m i m ' i l e . I n c a p i t o l e l e u r m ă t o a r e s u n t a d u n a t e î n m ă n i m e n i u i n f o r ­m a ţ i i l e şi d a t e l e p r i v i t o a r e l a : z u ­g r a v i i b i s e r i c i l o r d i n Ţ a r a . r o m â ­n e a s c ă î n v . X I V — X V I I : Z u g r a v i i 1) s e r i c i l o r d i n M o l d o v a î n v . X V — X V I I I : a p o i z u g r a v i i şa i c o n a r i i d i n ţ ă r i l e r o m â n e ş t i p â n ă î n v . X I X .

C a p i t o l e l e n u c u p r i n d t o t u ş i n u ­m a i o î n ş i i r a r e d e n u m e si b i o g r a ­f i i , ci şi c o n s i d e r a ţ i i — d u p ă a u ­t o r i i d e s p e c i a l i t a t e — a s u p r a e v o ­l u ţ i e i p i c t u r i i b i s e r i c e ş t i î n ţ ă r i l e n o a s t r e .

I n c. V T . d e o s e b i t de i n t e r e s a n t p e n t r u n o i . se v o r b e ş t e d e s p r e z u ­g r a v i : b i s e r i c i l o r şi i c o n a r i i r o m â n i d i n T r a n s i l v a n i a . B a n a t s i M a r a ­m u r e ş .

A v e m ş i u n i n d i c e p. 1 .'(2--1-41 a l z u g r a v i l o r ş i p i c t o r i l o r a m i n t i ţ i î n c u r s u l s t u d i u l u i . T j u c r a r e a e p r e ­ţ i o a s ă şi p e n t r u b o g a i t a i n f o r m a ţ i e b i b l i o g r a f i c ă de s p e c i a l i t a t e , ce a-b u n d ă p e f i e c a r e p a g i n ă , u ş u r â n d c o n s i d e r a b i l m u n c a c e l o r ce se v o r o c u p a î n v i i t o r cu p i c t u r a n o a s t r ă b i s e r i c e a s c ă v e c h e si p r o b l e m e l e e i .

S. V.

A . CÂHTOJAN : Chlile «.opulave în literatura românească. V o i . I . E p o c a i n f l u e n ţ e i s u d - s l a v e .

D e l a c e r c e t ă r i l e lu i M. P . I l a ş d e u , î n a i n t e eu o j u m ă t a t e de v e a c . şi d e l a s tud i l e l u i G a s t e r a s u p r a l i ­t e r a t u r i i p o p o r a n e r o m â n e , nu a m a i a p ă r u t la. n o i n i c i o l u c r a r e a s u p r a a c e s t u i s u b i e c t de i r r ipor-

1019

tanţti celei pro iec tate de d. N . C a r -t o j a n , şi d i n o a r e a a p ă r u t p r i m u l v o l u m , cu t i t lul de m a i sus . E un v o l u m de 267 pg . , cu 15 p l a n ş e , ti­păr i t f r u m o s in editura. Caseri Ş c o a ­le lor.

S t u d i u l d - lu i C a r t o } a n se p r e z i n ­tă ca r e z u l t a t u l u n o r cerce tăr i de ani l a b o r i o ş i , î m b r ă ţ i ş e a z ă m a j o r i ­ta tea m a n u s c r i s e l o r de literaitursi p o p o r a n ă , — f o a r t e spor i te în u l ­t i m a m m ă t a t e de veac . K o p r e z e n ­t a r e şi o c l a s i f i care f ă c u t ă d u p ă n o r m e şti inţif ce şi o b o g a t ă cerce­t a r e cr i t ică a o r i g i n i i , a c u p r i n ­s u l u i , a e l e m e n t e l o r n o u ă ce a d u c în credinţe le n o a s t r e p o p o r a n e ca m o t i v de i n s p i r a ţ i e a r t i s t i c ă , o b i ­b l i o g r a f i e a f i e c ă r u i capi to l , cu ­p r i n z â n d m a n u s c r i s e , ediţi i , s tudi i r o m ă ne s a u s t r ă i n e .

C a un r e z u l t a t a l c e r c e t ă r i l o r sa le î n d e l u n g a t e ş:I p r i c e p u t e , a u ­toru l t r a t e a z ă în acest v o l u m de s inteză, u r m ă t o a r e l e capi to le şi s cr i er i : L i t e r a t u r a a p o c r i f ă şi p o ­p o r a n ă s l a v ă în ţ ă r i l e r o m â n e ş t i , cele m a i vechii m a n u s c r i s e r o m â ­neşti de l e g e n d e a p o c r i f e şi c ă r ţ i p o p o r a n e : l i t e r a t u r a apocr i fă . ; B o -gomilii i şi l i t e r a t u r a a p o c r i f ă ; le­g e n d e p o p u l a r e cu c a r a c t e r b o g o ­mi l i c ; l i t e r a t u r a b o g o m i l i c ă ; A -d a m şi li v a ; l i t e r a t u r a a p o c a l i p t i ­că ; A p o c a l i p s u l a p . P a v e l ; A p o ­c a l i p s u l Maiictl D o m n u l u i ; m o a r ­tea lu i A v r a m ; A p o c a l i p s u l l u i I o n ; E p i s t o l e l e a p o c r i f e ; l e g e n d e l e b i b l i c e ; P r o r o c i r e a G a v r i l e i ; s e m ­n u l c r u c i i ; l e g e n d e p a i h i g r a f i c e ; L e g e n d a Sf. S i s in ie ; L e g e n d a Sf. V i n e r i ; V i a ţ a sf. A l e x e ; l i t e r a t u ­r a a s t r o l o g i c ă ; fisiologiistul : F i o r d i v ir t i i ; r o m a n u l p o p u l a r ; A l e ­x a n d r i a , V a r l a a m şi I o a s a f ; A r -h i r i e şd A n a d a n .

D u p ă c u m a r a t ă c u p r i n s u l , s u n t cercetate m u l t e texte de l i t e r a t u r ă p o p o r a n ă c a r i a u eşit de m u l t d i n c i rcu la ţ i e , deşi învăţături i ş/i erezi i de a l e l o r t r ă e s c şi azi în c r e d i n ­ţele şa l e g e n d e l e p o p o r a n e .

L i t e r a t u r a p o p o r a n ă , , s p u n e d-1. C a r t o ] a n , a p a r e la no i c u r â n d d u p ă t r a d u c e r e a căirţilor f u n d a ­m e n t a l e clin l i m b a s l a v ă s a u g r e a ­că, în tot c u r s u l v. X V I I şi

X V I l l - l e a în copi i m a n u s c r i p t e , p e n t r u c a s ă v a d ă l u m i n a t i p a ­r u l u i la s f â r ş i t u l v e a c u l u i X V I I I şi l a î n c e p u t u l ce lu i de a l X I X .

Es te deosebi t de i n t e r e s a n t ă p a r ­tea de s t u d i u o a r e a r a t ă , la f ie­c a r e cap i to l . in f luenţa acestei lite­r a t u r i a s u p r a c r e d i n ţ e l o r , s u p e r s t i ­ţ i i lor şi l e g e n d e l o r p o p o r a n e a l e p o p o r u l u i n o s t r u . D-1. C a r t o j a n v e d e o m a r e i n f l u e n ţ ă a aces tor texte m a n u s c r i p t e , şi m a i pe u r m ă , u n e ­le t ipăr i t e .

C r e d e m , în să , că a ic i e g r e u de a ne p r o n u n ţ a p r e a u ş o r , n u m a i d u p ă dovez i le de trecere a le s u p e r ­st i ţ i i lor d : n a c e a s t ă l i t e r a t u r ă în­tre cred inţe le p o p o r u l u i r o m â n .

I n p r i m u l r â n d a r fi o d o v a d ă că aceste texte fie ca m a n u s c r i s e , fie ca t i p ă r i t u r i a r fi pătruns a-ddnc în s t r a t u r i l e p o p o r a n e , ceeace, c r e d e m , n u se p o a t e d o v e d i decât cel m u l t p e n t r u cele câteva, t i p ă ­r i t u r i ( E p s t o l M e , căr ţ i l e de v i s u r i , G r o m o v m i c , A l e x a n d r i a şi <alte c â t e v a ) .

I n a l do i l ea r â n d : cred inţe l e şi superst i ţai le p o p o r a n e la n o i c r e d e m că s u n t în ma.re m a j o r i t a t e , cu m u l t m a i vech i d e c â t v e a c u l al X V I I I , c â n d a p a r în tâ ie l e texte m a n u s c r i s e de l i teratură , p o p o r a n ă ( t r a d u c e r i d : n s l a v o n ă şi g r e c e ş t e ) . E g r e u de a f i r m a t că înseş i bas­mele şi colindele a r fi î m p r u m u t a t e l e m e n t e d i n aceste texte, c a r i n ' a u p u t u t fi cetite decât de f o a r t e p u ­ţ in i o a m e n i d i n p o p o r ( c u t a r e d i a c s a u p r e o t ) .

N o u ă ni se p a r e m a i l o g i c ă u r ­m ă t o a r e a e x p L c a r e , în l e g ă t u r ă cu i n f l u e n ţ a l i t e r a t u r i i p o p o r a n e a s u ­p r a c r e d i n ţ e l o r p o p o r u l u i n o s t r u .

O r i g i n a l e l e în s l avoneş te şi g r e ­ceşte c u p r i n d cred inţe p o p o r a n e , s u ­perstiţ i i , r ă m ă ş i ţ e de r e l i g i i şi f i ­losofi i s a u e r e s u r i or i enta le , cu m u k . m a i vechi d e c â t r e d a c t a r e a lor în cele d o u ă l i m b i c a n o n i c e a l e o r i e n t u l u i o r t o d o x .

- D u p ă c u m l a S l a v i i de s u d , şi l a G r e c i acest m a t e r i a l p o p o r a n ' — ca o_ a n e x ă a propovec lan ie i e v a n g h e ­lice — a ex i s ta t în v e a c u r i î n a i n ­te de a fi scr is , tot asemenea a putut fi cunoscut şi hi voi, din

1020

tradiţia arabă, — s u f e r i n d şi noi a-ceeaş i n f l u e n ţ ă o r i e n t a l ă — cu mult înainte de a apărea in textele traducerilor în româneşte. P r i n g r a i u v i u c r e d e m a fi p ă t r u n s l a noi d i n p r i m e l e v e a c u r i ale încreş -t i n ă r i ; e r e s u r i l e o r i e n t a l e . N u m a i a ş a ne p u t e m e x p l i c a p ă t r u n d e r e a lor în a ş a l a r g ă m ă s u r ă in c r e d i n ­ţele n o a s t r e p o p o r a n e c h i a r in b a s ­m e , şi co l inde , cele m a i vech i d i n ­tre p r o d u s e l e p o p o r a n e .

D a c ă aceste texite, — în m a n u s ­cris s a u t i p a r — a u p ă t r u n s m a i a d â n c în s t r a t u r i l e p o p o r a n e , cre­d e m că este tot o d o v a d ă p e n t r u teza n o a s t r ă : p e n t r u p o p o r n u e-r a u lucruri necunoscute, c u p r i n ­d e a u cred inţe , e t e . d intre c a r i cu -.mele p o p o r u l e r a f a m i l i a r i z a t de m u l t

I)p-o p i l d ă : c u t a r e s c e n ă d i n i a d z u g r ă v i t ă pe pereţ i i une i m ă n ă s t i r i d i n v e a c u l X V I I n u poate fi n u m a i decât o d o v a d ă că s c e n a n'a fost c u n o s c u t ă n u m a i d ; n c u t a r e text a p o c r i f ; oi m u n c i l e i a d u l u i a u p u ­tut fi p r o p o v ă d u i t e l a noi , cu g r a ­iul vini, ca ş i în s u d u l D u n ă r i i , cu v e a c u r i î n a i n t e de apardiţ-a cărţ i i , si s c e n a a p u t u t fi cunoscută , d i n t r a d i ţ i a o r a l ă . C ă n u a fost pictată înainte de a p a r i ţ i a oărţiiii, este ex­p l i c a b i l p r i n r e z e r v a z u g r a v ' l o r şi peste tot a p o p o r u l u i c a r e i ea de s f â n t n u m a i ce este t i p ă r i t . A p o c r i ­fele a v e a u a t u n c i a u t o r i t a t e a s c r i p ­turi/i.

E x p r i m ă m o s i m p l ă p ă r e r e , c a r e . c r e d e m , a r e x p l i c a m a : l og ic i n f l u ­ent a texte lor de - l i t e r a t u r ă p o p o ­r a l ă în v i a t a p s i h i c ă şi c r e i a ţ i a ar t i s t i că a p o p o r u l u i .

I. T.

1.ECA-MU11AR1U: La Fraţii Noştri: Dia lec te le l i m b i i r o m â n e s'au b u ­

c u r a t în t impuri i le î n c ă n o u ă de s tud i i t emein ice , d a t o r i t e f i lo log i ­l o r români i ş i s t r e i n i . U l t i m a l u ­c r a r e a s u p r a lui a d - lu i Sext i l P u ş c a r i u . . S t u d i i i s t ro r o m â n e " , e-p u i z e a z ă a p r o a p e tot ce se p o a t e şti a s u p r a , d i a l e c t u l u i celei m a i mic i r a m u r e româneşti. — a b i a o

şuv i ţă în s t ingere clin m a r e l e r â u . N u n u m a i f i lo log i ci şa al ţ i a m a ­tori s 'au s t r ă d u i t s ă ne f a c ă cu­noscuţ i p e f r a ţ i i noş t r i a t â t de în ­d e p ă r t a ţ i .

D - l Leca Morariu ne a d u c e m a i n o u v o l u m u l cu t i t lul de m a i sus , î n c h i n a t m e m o r i e i p ă r i n t e l u i s ă u C o n s t a n t i n M o r a r i u , c a r e 1-a în­d e m n a t să c o m p u n ă a c e a s t ă car te de texte i s t r o r o m â n e , î n t â i a car te de cetire a R o m â n i l o r d i n I s t o r i a . li r e m a r c a b i l f a p t u l că v o l u m u l se d a t o r e ş t e in i ţ ia t ive i p a r t i c u l a r e , în ­suf le ţ ir i i şi d r a g o s t e i u n u i c ă r t u ­r a r r o m â n , şi n ic i d e c â t o f i c ia l i tă ­ţii noastre." „ L a F r a ţ i i N o ş t r i " , ti­p a r e t o c m a i în B u c o v i n a , în edi ­t u r a u n e i revis te , „ F ă t f r u m o s " . E e d i t a t ă f r u m o s , cu b u n e i lustraţ ia , h â r t i e s u p e r i o a r ă . M a t e r i a l u l , afa­r ă de r u g ă c i u n i l e p r i n c i p a l e d e l a î n c e p u t u l v o l u m u l u i , e în î n t r e g i m e cules , l a f a ţ a l o c u l u i , î n cele câ­teva, sate c e j a u m a i p ă s t r a t l i m b a , de d-l L e c a M o r a r i u . D - s a m e n ţ i o ­n e a z ă l a s f â r ş i t u l f iecărei 1 b u c ă ţ i c o m u n a , n u m e l e p o v e s t i t o r u l u i , z i u a c â n d a fost n o t a t ă .

C u m l u c r a r e a e d e s t i n a t ă u n o r cetăţeni a i I ta l ie i , a u t o r u l p u b l i c ă » tot în p a r t e a i n t r o d u c t i v ă , u n ar­t ico laş — î n i n t r o r o m â n ă şi i ta l i e ­neşte — i n t i t u l a t : N o i R u m a n ' e z i ( N o i R u m e n i ) în c a r e se a r a t ă că în „ f r u m o a s a ş i g l o r i o a s a ţ a r ă a I ta l i e i" t r a e s c şi tre i m i i „ d e R u -m e r " s a u R u m a n ' e z , c a r i s u n t f r a ţ i b u n i cu mli l ioanele de r u ­m â n i d i n R o m â n i a , cu cei 600.000 R o m â n i i m a c e d o n e n i şi cu 16.000 M e g l e n o - r o m â n i i . Se araită că n u ­m e l e v i n e d e l a R o m a , şi c ă . , s u n t e m cei m a i a d e v ă r a ţ i f ra ţ i a i I t a l i e ­n i lor" .

Se p u b l i c ă , cu note , I m n u l n a ţ i o ­n a l i t a l i a n , şi a p o i , tot cu note , , , C â n t u lu R u m e r i clin I s t r i a " c â n ­tecul e d a t o r i t , de s i g u r , d - lu i L. M o r a r i u . ( I n t r e p a r a n t e z e fie z i s : se p a r e că i ta l i en i i v e g h e a z ă a p r i g a s u p r a m i n o r i t ă ţ i l o r l o r etnice ! Şti în cântecu i de 3 s trofe t r e b u e s ă se s p u n ă că a v e m fra ţ i pe I ta l i en i . N i c i u n c u v â n t de F r a n c e z a şi cei­lalţ i f ra ţ i l a t i n i ) .

Se d a u fo tograf i i l e , cu scur te no -

1021

t i ţ e e x p l i c a t i v e ş i a c t i v i t a t e a l o r p e n t r u R o m â n i i d i n I s t r i a , a l u i I o n M a i o r e s c u . T e o d o r T . B u r a d a şi A n d r e i G l a v i n a . a c e s t a d i n u r m ă i s t r o r o m â n , ş i se a m i n t e s c f i l o l o ­g i i r o m â n i ş i s t r ă i n i c a r i s ' au o c u ­pa t n i d i a l e c t a l i s t r o - r o m â n .

M a t e r i a l u l de l e c t u r ă c u p r i n d e p o v e ş t i , s n o a v e , l e g e n d e , g â c i t u r i . p r o v e r b e . P o e z i a p o p o r a n ă s 'a p i e r ­d u t ou d e s ă v â r ş i r e .

L ă u d â n d f a p t a c u l t u r a l ă si na ­ţ i o n a l a a d - l u i L . M o rarii u, r e p r o ­d u c e m p e n t r u c i t i t o r i i n o ş t r i T a ­tă l n o s t r u în d i a l e c t u l i s t r o r o m â n .

Ciace nostru

Ă n h u n e l e l u C i a c e . Li K i t ' u e l u •Svet 11 Sp ir i t , A m e n !

C i a c e n o s t r u c a r i e .şti â u c e r , n e c a se l a m e l e t e v p o s v e t e , n e o a v i r e c e s a r i a te , se f i e v o l ' a t e . c u m ă i ă n ce r . şa şi p r e p e m i m t . P â r a n o s t r e de s a c a z i , d e - n e - v o a s t e z , şi ne s c u z e p e c a t e l e n o s t r e c u m şi n o i s c u z i n lu ce l ' i c a r l ' i n e o f e n -d e s e u . ş i nu d u c e p re noi ă n t ia-pa.st. una n e z b a v e de c e l a r e v u . A m e n !

Reviste llulc'inut Insliliiluliu economic

rum ii tic se a d u c e p a t r u c o n t r i b u ţ i i d e m a r e î n s e m n ă t a t e în l e g ă t u r ă cu e c o n o m i a n a ţ i o n a l ă . S u n t studiu b a z a t e p e d a t e s t a t i s t i c e c e r e v o r f :

f o l o s i t o a r e t u t u r o r c e l o r ce se v o r o c u p a î n v i i t o r cu « c o t e p r o b l e m e .

A c e s t e a s u n t : . . D e s v o l t a r e a . a g r i ­c u l t u r i i in u l t ima , su tă de a n i " , de G . C i p ă i a n u ; „ P r o g r e s e l e z o o t e h ­n i e i î n u l t i m a sută de an i ' ' , d e 0 . l o n e s c u - B r ă i l a : . . C e r e a l e l e sii c o ­m e r ţ u l l o r în R o m â n i i a ". de O . M . B r a n c o v ci şi . . P r o b l e m e l e a c t u a l e a l e i n d u s t r i e i p e t r o l i f e r e î n R o m â -n-iii•* de .VI. P i z a n t y .

Amiarul Aciul.cin ici de î n a l t e s tu­dii, c o m e r c i a l e si i n d u s t r i i l e d i n C l u j pe a mii 1927. 1928 a d u c e pe l â n g ă d a t e l e s t a t i s t ' c e a l e a c e s t o r a n i ş c o l a r i , un s t u d i u a l d - lu i P a v e l R o ş e a : . . A p l i c a r e a P s i h o l o g i e i l a v i a ţ a e c o n o m i c ă " : . . R e p r i v i r e c o m ­p a r a t i v a a s u p r a c e l o r d o u ă A c a d e ­m i i ( r e g i m u l u n g u r e s c şi ce l r o m â ­n e s c ) de A . O i o r t e a . : . . P r o s l ă v i r e a R e g e l u i F e r d i n a i K i " . de .VI D î m i -t r e s c u . d i s c u r s ros t i t la d e s c h i d e r e a c u r s u r i l o r d i n 26 Oc t . 1937.

Hamuri. — D l . T . A r g h e z i p u b h oft a l t r e i l e a a r t i c o l a s u p r a s u b i e c -u lu i d e a c t u a l i t a t e : Politica fi li­teraturii. R e ţ i n e m d i n el u r m ă t o ­rul p a s a g i u :

. .S'a v o r b i t cu o c i u d ă e x p l i c a b i ­lă , de l i m b a r o m â n e a s c ă s e r « ă în p r o v i n c i i l e a l i p i t e , a f i ş e , c o n v o c ă r i ş i f i r m e r i d i c o l e , si e x c e s i v de i r i ­t a n t e . O p o l i ţ i e a l i t o r a l u r i ! c a r e c i r c u l ă ş i s t r â m b ă l i m b a in t o a t e m a n i f e s t ă r i l e c o m e r c i a l e , — d e l a a n u n ţ u l z i a r e l o r i n d i g n a t e , p â n ă l a r e c l a m a z u g r ă v i t ă - - nu s'a f ă c u t . Do ce nu se f a c e ? D a r a s c r i e c o r e c t r o m â n e ş t e n u e o b l i g a t o r i u n ic i î n B u c u r e ş t i . O r ce i n d u s t r i e . B a n c ă , p r ă v ă l i e , p o a t e l a n s a c â n d îi p l a c e un l e x t d e s o n c r a n t p e n t r u o l i m b ă , c a r e a da t d o v e z i d e f r u m o a s ă şi a r m o n i c ă d u c t i l i t a t e . S c r i i t o r i i nu a r a v e a n i c i am r o l în m ă s u r a o -b l i g a t o r i e c a t o a t e t e x t e l e p u b l i c e să. t r e a c ă p r i n c o n t r o l u l l o r ? T o a t e autor ; ta . ţ<ije a u n e v o i e de r e d a c t o r i şi în p r i m u l r â n d C a m e r a şi S e ­n a t u l , p r e v ă z u t e cu d e p u t a ţ i , s e n a ­t o r i şi s t e n o g r a f i însă f ă r ă n i c i u n s c r i i t o r . î n s ă r c i n a t să e l i m i n e p a ­r a z i ţ i i re tor ic i i d e p r e f u t n d e n i . u n d e se g ă s e s c : c ă c i . o r i c e s ' a r z i c e . a n ­t ipa t i că , si a m e s t e c a t ă , c o l e c ţ i a Mo­nitorului Oficial e s t e ur, m o n u m e n t « 1 S t a t u l u i şi s e r v e ş t e în z i u a i s to ­r i c ă u r m ă t o a r e . Nuci l a t i p o g r a f i i l e S t a t u l u i n ' au l o c s c r ' i t m i i i " .

R e s t u l , c o n t r i b u ţ i i d e a l e c o l a ­b o r a t o r i l o r o b i ş n u i ţ i ai r e v i s t e i .

Viata coinâneascâ j\o. •'>—6; 7 -S

1022

R e v i s t a i e ş e a n ă in u l t i m e l e p a t r u n u m e r e ( d o u ă v o l u m e ) a d u c e m a ­t e r i a l v a r i a t şi b o g a t , s t u d i i , c r o ­n i c e , d ă r i d e s e a m ă . L i t e r a t u r ă m a i p u ţ i n ă . î n r a p o r t cu c e l e l a l t e c o n -t r i l m ţ i ' . S u n t i n t e r e s a n t e p r i n n o u ­t a t e a n o t a ţ i e i î n s e m n ă r i l e c u n o s c u ­t u l u i f r u n t a ş al s o c l i a l - d e m o c r a ţ i e i , K. V a n d e r v e l d e : . . I m p r e s i i d i n A -m e r i c a d e S u d " , d i n N o . 5—6. F r a g ­m e n t u l d i n r o m a n u l „ A r a b e l a " . d e . lean B a r t - - - c u n o s c u t ca un h u n s e r i i l o r d e n o t e <ls d r u m — n i se p a r e că n u - i î n m ă s u r ă d e - a n e p u ­t e a d a o : d e e d e s p r e r o m a n u l a n u n ­ţa t . P o e s i i p u b l i c ă D . C i u r e z u . u n T â n ă r s c r i i t o r d e t a l e n t p r e a p u ­ţ i n a m i n t i t î n g ă l ă g i a m i ş c ă r i i l i ­t e r a r e de a z i . si d. B o t e z . P e n t r u V . R . n u e x i s t ă , la m i ş c a r e a l i t e r a r ă , d e c â t r e v ' s t e l e s t r ă i n e . P e c e l e r o ­m â n e ş t i n u le î n c r e s t e a z ă d e c â t , d o a r cu p r i l e j u l v r e u n e i p o l e m i c e .

I ) . A . M a n i u p u b l i c ă „ L u p i i d e a r a m ă " , p i e s ă r e p r e z e n t a t ă cu s u c ­ces I a B u c u r e ş t i .

Li-1 Cî. I b r ă i l e a n u c o n t i n u ă s tu ­d i u l s ă u t e m e i n i c , l a r g d o c u m e n ­t a t , a s u p r a e d i ţ i i l o r p o e z i i l o r l u i K m i i n e s c u . D o a s t ă d a t ă se o c u p ă cu e d i ţ i a d-lui 1 ( i . L o v i . n e s c u .

I n N o . 7—8 se p u b l i c ă , u n f r a g ­m e n t d i n n o u l r o m a n i s t o r i c a l d - l u i M . S a d o v e a n u : Z o d i a C a n ­c e r u l u i , A r t i c o l e , s t u d i i , l i t e r a t u r ă , c r o n i c : s e m n e a z ă c o l a b o r a t o r i m a i n o i a l r e v i s t e i : D . I . S u c h i a n u . D r a g o s P r o t o p o p e s o u , I . S e b a s t i a n . D . R a l e a , e t c .

Ar'niva someşană N o . 10. — R e ­v i s t a ce a p a r e î n c e n t r u l c u l t u r a l d e l a nord-es t .u l A r d e a l u l u i , i n N ă -s ă u d u l ş c o l i l o r g r ă n i ţ ă r e ş t i . d i n r â v n a c â t o r v a i n t e l e c t u a l i i d e a l i ş t i d : n p ă r e a l o c u l u i , a d u c e , c a de o -b i c e i u . u n p r e ţ i o s m a t e r i a l î n l e ­g ă t u r ă cu i t r ecu tu l a c e s t e i r e g i u n i , a ş a d e i m p o r t a n t ă ] p e n t r u româ­n i s m u l d i n A r d e a l . C e r c e t ă r i l e d - l o r V . Ş o t r o p a , I . M a r ţ i a n , V . I{icni i -g e a n , N . D r ă g a n . — c o l a b o r a t o r i s t a t o r n i c i a i r e v i s t e ' , a r u n c ă , n u ­

mai' d e n u m ă r , l u m i n ă n o u ă a s u ­p r a t r e c u t u l u i r o m â n e s c a l r e g i u ­n i i . Studiu şi m o n o g r a f i i t e m e i n i c d o c u m e n t a t e î m b o g ă ţ e s c m e r e u c u ­noştinţele a s u p r a a c e s t u i co l ţ de ţ a r ă .

In N o . 10 d. V . S o t r o p a s c r i e d e s ­p re : , , M l r t a r i z a r e a v ă i i B ă r g â u l u i " I . M a r ţ i a n d e s p r e „ Ţ a r a N ă s ă u d u ­l u i " . V . B i c h i g e a n u p u b l i c ă : . , U n c a p i t o l d i n l i t i g i u l B i s t r i ţ e n i l o r cu S o m e ş e n i i " . I . M a r ţ i a n : , . J u r n a l u l l o c o t e n e n t u l u i I o a n T o m i ţ a 1848— 1849. P r e ţ i o a s e c o m u n c ă r i p u b l i c ă X . D r ă g a n .

...\''l,itnic şi lica.cliiinr. —- . .Ca-

c te s e m e s t r i a l a <\i s i n t e z ă n a ţ i o ­n a l ă în c a d r u l s e c o l u l u i X X " . e x p l i c ă r e d a c t o r i i , m e n i r e a a c e s t e i no i p u b l i c a ţ i i . F a s c i c o l a I d e 84 p g . c u p r i n d e : . . I d e i l e v e a c u l u i ş i s p i r i t u a l i t a t e a " , dc P . C o m a r n e s c u ; . .Cr i / ,a n a ţ i o n a l i s m u l u i " , de M . Po-l i h r o n i a d e ; . . I n t r e m i s t i c i s m şi r e ­l i g i e " , de I . J i a n u : . . P r o b l e m a t i c a e c h i l i b r u l u i s p i r i t u a l " , de C . N o i c a .

U n î n c e p u t d e studiiu c r i t ; c : „ A . -i i t u d i n e a r e v i s t e l o r r o m â n e ş t i " d i n c i c l u l : I d e i l e r o m â n e ş t i de d u p ă r ă s b o i u . Tn f a s c i c o l a de f a ţ ă d-1. P . C o m a r n e s c u se o c u p ă cu r e v i s t a . . G â n d i r e a " şi cu . . f p j i m e n t u l " a-ces te i r e v i s t e . E o lupită d e t i n e r e ţ e c a r e p o a t e a v e a u r m ă r i b u n e .

U n a r t i c o l t e m e i n i c şi l i m ­p e d e s c r i s d i n a c e s t c a e t e s t e : C r i ­z a n a ţ i o n a l i s m u l u i , de M . P o l i h r o -n i a d e .

* *

I n r â n d u l . . g a z e t e l o r l i t e r a r e " a in t ra t , c u l u n a O c t o m v r i e o n o u ă p u b l i c a ţ i e • ,,Vitrina literară", d e s u b c o n d u c e r e a u n u i t â n ă r p u b l i ­c i s t d. M i r c e a p a m / i a n . , , V i t r i n a l i t e r a r ă " v r e a să f i e u n f e l d e „ N o u v e l l e s L i t t e r a i r e s " . o ţ i n e r e î n e v i d e n ţ ă a c ă r ţ i i , a s c r i i t o r i l o r . — un or o an d e l e g ă t u r ă î intre c a r t e ş i rititor. şi u n a j u t o r e d i t o r i l o r r o ­m â n i de l i t e r a t u r ă .

T R

1023

Dela „Astra" L u c r ă r i l e A d u n ă r i i G e n e r a l e a

A s o c i a ţ i u n i i a u f o s t c o n c e n t r a t e î n t r ' o s i n g u r ă z i , d i n c a u z a c o n t r a ­m a n d ă r i i s e r b ă r i l o r î m p r e u n a t e cu d e s v e l i r e a s tatued l u i I o n R a ţ i u . P e n t r u ş e d i n ţ a f e s t i v ă a. s e c ţ i u n i ­l o r , a r ă m a s a s t f e l , t i m p p r e a p u -p u ţ i n . l a s f â r ş i t u l .şedinţei a d o u a a d m i n i s t r a t i v e .

T-otu.ş, cu r e d u c e r i s 'au p u t u t ţ i n e a c e l e d o u ă c o n f e r i n ţ e , a d - l u i G . liogdcni Duică d e s p r e , , U n e x a ­m e n l a ş c o l i l e d i n B l a j l a 1799' ' si a d - l u i Vii sile Vlaicu, m e m b r u a c ­t i v in s e c ţ i a s o c i a l - e c o n o m i c ă a As tue i d e s p r e . . I d e a l u r i l e e c o n o m i e i n a ţ i o n a l e " .

D'.-l G . B o g d a n - D u i e ă es te u n u l d i n t r e c e i m a i h a r n i c i şi m a i b i n e p r e g ă t i ţ i c e r c e t ă t o r i aii t r e c u t u l u i n o s t r u c u l t u r a l . D - s a e s t ă p â n p e o b o g a t ă i n f o r m a t e, pe c a r e o s p o ­r e ş t e m e r e u p r i n s t ă r u i t o a r e ce r ­c e t ă r i ; p r i v e ş t e ace s t t r e c u t cu o -c h i u l r e g e a l c r i l o c u l u i , ş i c o m u n i ­c ă r i l e s a l e a u a d e s e o r i d a r u l să t e m p e r e z e e n t u z i a s m u l a tii t a r t i ne i r o m a n t i c e f a ţ ă de . . . t r e c u t u l g l o ­r i o s , în c a r e a m f o s t e d u c a ţ i . D-sa d i s e c ă , ama) z e a z ă şi s i n t e t i z e a z ă p u r ş t i i n ţ i f i c , cu d a t e l e şi c i f r e l e la î n d e m â n ă , , — e l e m e n t e o a r e n u - i t r a n s m t. m a . m u l t ă î n s u f l e ţ i r e , m a i m u l t ă a p r e c i e r e , d e c â t aceeia pe c a r e o c o m p o r t ă . N ' m i c d i n p a ­t o s u l şi a u t o a p r e c i e r e a e x c e s i v ă de o d i n i o a r ă . I ) - s a v o e ş t e să n e f a ­m i l i a r i z e z e cu realităţile t r e c u t u ­l u i , p e n t r u a ne p u t e a cunoas i te m a i b i n e . N u a d u n ă m a t e r i a l de e p o p e e ci de c e r c e t a r e r e c e , s i s t ema t i că . .

U n o r a n u l e c o n v i n e a c e s t c o n ­t a c t cu. . . p ă m â n t u l . D e p i l d ă , c h i a r cu p r i l e j u l c o n f e r i n ţ e i d e l a T u r d a , a s u r p r i n s p e mulţi n e p l ă c u t c o n s ­t a t a r e a f ă c u t ă de a l t f e l î n t r e a c ă t d e c ă t r e d- l G . B . D u i c ă î n l e g ă t u r ă cu ş c o a l a n a ţ i o n a l ă a lud G. L a z ă r : ea n u a r f i d e c â t ti a n s p o r t a r e a l i ­

c e u l u i P i a r i ş t i l o r d i n C l u j la JJu-c u r e ş t '

P o r n i n d d e l a d a t e l e s t a t i s t i c e p r i ­v i t o a r e l a u n a n ş c o l a r a l g i m n a ­z i u l u i d i n B l a j — a n u l 1799 — d - l G . B . D u i c ă a r a t ă p r o c e n t u a l , c a r i c l a s e s o c i a l e , ce r e g i u n i d i n A r d e a l , a l i m e n t a u ş c o l i l e d i n B l a j î n a c e a v r e m e . Şi c o n s t a t ă că c e i m a i i u b i ­t o r i d e c u l t u r ă e r a u p r e o ţ i i , apod ţ ă r a n i i l i b e r i , n o b i l i i ş i p r e a p u ­ţ i n mdnfcu ' i i ( d e ş i a v e a ţ i a t u n c i . . g r ă n i ţ e r i i i " r o m â n i ) şi c l a s a m i j l o ­c i e . C e i m a i m u l ţ i e l e v i e r a u d i n a p r o p i e r e a B l a j u l u i , d i n j ude ţ a i l A l b a — ce l cu m a i m u l t e b i s e r i c i ş i cu m a i m u l ţ i l ocu i to r i i r o m â n i . — a p o i d i n j u d e ţ e l e C l u j ş i T u r d a .

G ' ' m n a z i u l d i n B l a j l a 1799 e r a o r g a n i z a i i n 5 c l a s e , ca o r i c a r e l i ­c e u c a t o l i c d : n m o n a r h i e . A v e a p l a n u l de î n v ă ţ ă m â n t a c e l a ş c u altele şi c h i a r a c e l e a ş i m a n u a l e i m p u s e de o f i c i a l i t a t e a ş c o l a r ă c e n t r a l ă .

A m i m i t a t v i a ţ a ş c o l a r ă a a l t o r a , i n d e o s e b i ş c o l i l e i e z u i t e ş i p i a -j ' i s t e n u n u m a i i p e n t r u c ă pe a c e s t e a le a v e a m s u b o c h ca m o d e l , ci ş i p e n t r u c ă e r a m o b l i g a ţ i l a a s t a de c ă t r e o f i c i a l i t a t e . C o n f e r e n ţ i a r u l a-r a t ă , î n c â t e v a l i n i i , î n c e p u t u r i l e ş c o l a r i z ă r i i n o a s t r e t o t p r i n i m i t a ­ţ ie . — p r i n p l d e l e ş c o l i l o r s t r ă i n e ce l e a v e a m î n A r d e a l , î n c ă de p r i n v e a c u l X V - l e a .

D - \ G. B o g d a n - D u i i e â a a t i n s , de ­s i g u r , n u m a i u n u l d i n e l e m e n t e l e c a r e n e - a u î n d e m n a t î n s e c o l u l a l X V I I I l a î n t e m e i e r e a d e ş c o l i , ş i a-n u m e a c e l e a cani - i m p u n e a u c a r e ­z u l t a t al d a t e l o r s t a t i s t i c e d e l a ca* r e a p o r n i t ş i a l p r o g r a m u l u i s c o -l a i ' d e l a l ' c e u l d i n B l a j d e l a 1799.

P e l â n g ă p i l d a s t r ă i n ă ş.i i m i t a ­ţ i a a c e s t e i p i l d e . d ? s i g u r că şi a l t e m o t i v e a u c o n t r i b u i t la d e s v o l t a r e a f e b r i l i t ă ţ i i c e - o o b s e r v ă m în ş c o l a ­r i z a cea n o a s t r ă în tot d e c u r s u l v e a -

1024

cu iu a l X V I I I si m a i a l e s la s f â r ­ş i t u l l u i ş i începutul celui u r m ă ­t o r .

D . Vasile Via ici a v o r b i t d e s p r e . . I d e a l u r i l e e c o n o m i e i n a ţ i o n a l e " , aşa c u m se d e s p r i n d e l e d i n d o c ­t r i n a p o p o r a n ă , d e p o z i t a t ă î n p r o ­v e r b e , m a x i m e şi a f o r i s m e p o p o ­r a n e . C o n f e r i n ţ a d - sa l e o v o m pu ­b l i c a înrtr 'un n u m ă r v i i t o r a l r e ­v i s t e i . A i c i n e m ă r g i n i m a a r ă t a că î n t e m e i u 1 a c e s t e i d o c t r i n e p o ­p o r a n e , i l u s t r a t ă d e u n c o n f e r e n ţ i a r cu b o g a t e şi v a r i a t e c i t a t i, i d e a l u ­r i l e u n e i e c o n o m i i s ă n ă t o a s e se r e d u c l a t r e i : e x i s t e n ţ a e c o n o m i c ă , i n d e p e n d e n ţ a şi s u p r e m a ţ i a e c o n o ­m i c ă . D i n t r e a c e s t e t r e i a v e m p e c e l d i n t â i , d u p ă u n ' r e a m r â v n i t î n d a t ă l a ce l d e a l t r e i l e a , f ă r ă să-1 a v e m p e a l d o i l e a . D e a c i c r i z a e-conomied-financiară î n c a r e n e - a m s b ă t u t î n c e l d i n t â i d e c e n i u d u p ă u n i r e şi c a r e se c o n t i n u ă şi î n c e l al doilea.

N e f o l o s i m de p r i l e j u l a c e s t u i r e ­p o r t a j p e n t r u a î n s e m n a a i c i c ă s e c ţ i u n i l e A s t r e i , p r i n c e r c e t ă r i l e de n a t u r ă ş t i i n ţ i f i c ă p e c a r i l e fac î n t e m e i u l m e n i r i i l o r , n u se d e ­p ă r t e a z ă d e s c o p u r i l e Astrei, m a ­t e r i a l u l a d u n a t şi e l a b o r a t de ele a v â n d m e n i r e a s ă p ă t r u n d ă şi î n c l a s e l e i n t e l e c t u a l e , i a r p r i n i n t e r ­m e d i u l l o r , î n popor.

P e d e a l t ă p a r t e n u v o r f i l i p s i ­te d e f o l o s n i c i cercetării© lor c a r i n u au . d i r e c t , m e n i r e a să a d u n e m a t e r i a l de p o p u l a r i z a t , c i p r i v e s c t r e c u t u l v i e ţ i i R o m â n i l o r a r d e l e n i s u b t o a t e a s p e c t e l e . C e r c e t ă r i l e l o r , c h i a r p u r ş t i i n ţ i f i c e , a u m e n i r e a să l u m ' n e z e t o t m a i m u l t t r e c u t u l a-c e s t u i colţ d e t a r ă . — c e e a c e i n t r ă p e r f e c t î n c a d r e l e a c t i v i t ă ţ i i şi s c o p u r i l o r „ A s t r e i " .

P r e s a c o t i d i a n ă a p u b l i c a t , l a v r e m e , d ă r i de s e a m ă a s u p r a A d u ­n ă r i i g e n e r a l e a A s o c ' a ţ i u n i i ţ i n u . t ă l a T u r d a î n z i u a d e 6 O c t o m v r i e . O p a r t e d i n a c e e a ş p r e s ă î r p r e a j ­m a ac l ' . ină r i i . a p u r t a t , ca de o b i c e i u î n u l t i m i i a n i , o c a m p a n i e d e s t u l d e l i p s i t ă d e o b i e c t i v i t a t e în l e g ă ­

tură, cu a c t i v i t a t e a A s o c i a ţ i u n i i n o a s t r e K s t e l u t r u prea. c u n o s c u t că a c r i t i c a ş i a î n j g h e b a p l a n u r i pe h â r t i e , e cu m u l t m a u ş o r de c â t a r e a l i z a . N o i R o m â n i i , de a l t f e l , e x c e l ă m p r i n î n c l i n a r e a n o a s t r ă s p r e c r i t i c i s m u l d i s t r u c t i v , n u c r e -i a t o r . D u p ă r ă s b o i u n u n e - a r ă m a s n i o i o i n s t i t u ţ i e c u l t u r a l ă n e s c ă r -m â n a t ă î n p r e s ă , î n c e p â n d cu A -c a d e m i a R o m â n ă . S e ş t i e c ă R o m â ­n u l o p l i n de t a l e n t e , că , m a i a l e ş , s c r i e u ş o r . P e n t r u e l e d e a j u n s o p r i v i r e s u p e r f i c i a l ă a s u p r a oricărei probleme, p e n t r u a a r u n c a o s â n d a şi a n e f e r i c cu p r o p r i i l e l u i s o ­l u ţ i i , s i n g u r e m â n t u i t o a r e .

U a p r o f u n d a r e , c o b o r î r e m a i a-d i i n c ă in m i e z u l p r o b l e m e l o r s a u a f a p t e l o r , o c e r c e t a r e a î m p r e j u r ă -n i lo r , a e l e m e n t u l u i m a t e r i a l şi p s i h i c e s t r ă i n ă d e c e i m a i m u l ţ i c r t i & i a i v i e ţ i i n o a s t r e p u b l i c e , cu t o a t e m a n i f e s t ă r i l e e i .

N u m ă r u l a d m i n i s t r a t i v a l „ . T r a n ­s i l v a n i e i " (10—11) c a r e c u p r i n d e o a m ă n u n ţ i t ă d a r e d e s e a m ă d e s p r e a c t i v i t a t e a „ A s t r e i " î n d e c u r s u l u n u i a n , e l a î n d e m â n a t u t u r o r . D i n e l o r i şi c n e se p o a t e c o n v i n g e c ă A s o c i a ţ i u n e a n o a s t r ă , ş i î n g r e l e l e î m p r e j u r ă r i de a z i , e î n f r u n t e a l u t u r o r i n s t i t u ţ i i l o r s i m i ­l a r e d i n ţ a r ă . . D a r aai , c a şi î n a n i i t r e o u ţ i , c r i t i c i i g r ă b i ţ i , n u a u t i m p s ă c e r c e t e z e ce s'a l u c r a t , şi. m a ' a l e s ce se poate realiza uzi î n d o m e n i u l î n c a r e a c t i v e a z ă „ A s ­t r a " .

A s t f e l , — p e n t r u a a m i n t i n u ­m a i u n e l e c o n s t a t ă r i f ă c u t e d e p r e s ă î n d e f a v o r u l „ A s t r e i " , — s'a s t ă r u i t a s u p r a l i p s e i de fas t , de m a r e s e r b a r e n a ţ i o n a l ă , î n o a r e se d e s f ă ş u r ă a d u n ă r i l e n o a s t r e g e ­n e r a l e .

A d e v ă r u l e că şi a n u l t r e c u t , şi a n u l a c e s t a , c o n d u c e r e a „ A s t r e i " a p r o i e c t a t p e n t r u a d u n ă r i l e g e ­n e r a l e d e s t u l f a s t . A n u l t r e c u t v o i a să c o m e m o r e z e z e c e a n i d e l a u n i r e : s e r b ă r i l e a u fos t a m â n a t e în p r i ­m ă v a r ă , n u d i n v i n a . . A s t r e i " A -n u l a c e s t a d e s p ă r ţ ă m â n t u l d i n T u r d a a i n v i t a t , , A s t r a " a i c i t o c ­m a i î n v e d e r e a u n u i m a r e f a s t n a ­ţ i o n a l : d e s v e l : r e a s t a t u e i l u i I o n

1025

K a ţ i u . F e s t i v i t ă ţ i l e de d e s v e l i r e a u f o s t d i n n o u a m â n a t e , i a r ă ş i n u d i n i n i ţ i a t i v a , - A s t r e i " .

D a r î n a f a r ă de a c e s t e c o m p l i ­c a ţ i i , e s t e o r e a l i t a t e c o n s t a n t ă p e c a r e c e ; ce c r i t i c ă n u o v ă d , şi c a r e c o n t r i b u e c a azi adunările ge. nerale ale „Astrei'' să nu mai poa­la avea strălucirea de odinioară: s u n t î m p r e j u r ă r i l e s c h i m b a t e d e d u p ă u n i r e , s c h i m b ă r i p e n t r u c a r i n u p u t e m fi d e s t u l d e m u l ţ u m i t o r i l u i D u m n e z e u , d a r c a r : a u con­tribuit Iu diminuarea insemnălăţu-congreselor noastre.

î n a i n t e d e u n i r e a d u n ă r i l e n o a ­s t r e g e n e r a l e e r a u p r i l e j de m a n i ­f e s t a r e n a ţ i o n a l ă , n u n i u m a i sub t a s p e c t u l c u l t u r a l , c i ş i sub t c e l p o . l i t i c , s o c i a l , a r t . : s t i c . L a c o n g r e s e l e . A s t r e i " se î n t â l m a u R o m â n i i d i n t o a t e r e g i u n i l e de d i n c o a c e d e m u n ţ i , p e n t r u c ă nu aveau u n p r i ­l e j m a i p o t r i v i t p e n t r u a se v e d e a , a se c u n o a ş t e şi a d i s c u t a c h e s t i u ­n i l e v i t a l e p e n t r u n e a m . V e n i a u p e n t r u t e a t r e l e , c o n c e r t e l e , p e t r e c e ­r i l e c a r i se o r g a n i z a u o u a c e s t p r i ­l e j , — p o a t e s i n g u r a o c a z i e p e n ­t r u m u l ţ i d e a v e d e a o r e p r e z e n ­t a ţ i e a r t i s t i c ă r o m â n e a s c ă . V e n i a u p e n t r u „ b a l u r i l e " d e c a r i n u p u ­t e a u a v e a p a r t e a c a s ă .

A z i p r o b l e m e l e p o l i t i c e n a ţ i o n a l e se d i s c u t ă î n p a r l a m e n t şi î n c l u -b u r ' l e p a r t i d e l o r p o l i t i c e d i n f i e ­c a r e o r a ş . C i n e să m a i a l e r g e l a c o n g r e s e l e „ A s t r e i " p e n t r u a f a c e p o l i t i c ă r o m â n e a s c ă ? A z i a v e m t e a ­t r u şi o p e r ă n a ţ i o n a l ă l a C l u j , ş i s e r i i d e t u r n e e o f i c i a l e p r i n t o a t e o r a ş e l e d i n A r d e a l . C i n e să a l e r g e

la c o n g r e s e l e „ A s t r e i " p e n t r u a -ş i - t a m p ă r a s u f l e t u l ou. . . a r t ă na ­ţ i o n a l ă ? A z i a v e m z e c i de b a l u r i r o m a n e ş t i p e a n , î n t o a t e o r a ş e l e m a i m a r i . C i n e m a i a r e a m b i ţ i a saşi a d u c ă f a t a , , în s o c i e t a t e " cu p r i l e j u l a d u n ă r i l o r n o a s t r e g e n e r a ­l e , u n d e , e v e n t u a l n u e o sa lă . . . . p a r c h e t a t ă p e n t r u d a n s ? A z i a v e m z e c i de ex j )oz i i ţ i i n a ţ o n a l e , d i n d i ­f e r i t e r a m u r i — : c i n e m a i e c u ­r i o s să v a d ă o e x p o z i ţ i e a r a n j a t ă de . , A s t r a " ?

I a t ă r ea l i t ă ţ i i c a r i s a r î n o c h i , şi t o t u ş i n u s u n t v ă z u t e .

D a r dihonia s ă d t ă î n s o c i e t a t e a r o m â n e a s c ă p r i n l u p t e l e de p a r t i d de d u p ă u n i r e ? C i n e m a i p o a t e a z i a d u n a î n t r ' u n s i n g u r m ă n u n c h i u c h i a r cu p r i l e j u l s e r b ă r i l o r u n e i s o c e t ă ţ i c u l t u r a l e , p e t o ţ i o a m e n i i n o ş t r i d e s e a m ă ?

V o m m a i a d ă u g a î n c ă moli cui p r i n c i p a l , c a r e f a c e c a a z i s e r b ă ­r i l e . . A s t r e i " d e l a c o n g r e s e l e e i să n u m a i p o a t ă a v e a s t r ă l u c i r e a de a l t ă d a t ă . Este preocuparea societă­ţii romaneşti pentru nona ei aşc zare materială si socială, p r ' n p o ­l i t i c ă , m a i a l e s , şi concepţia mult uştiră.toare de obligarnente perso­nale, c ă a z i c u l t u r a i r u m â n e a s c ă nu mai are nevoe de iniţiativa ş i s p r i j i n u l p a r t i c u l a r , f i n c ' ă a v e m s t a t n a ţ i o n a l .

K s t e . d e c i , dezinteresul g r e u faţa­d e p r o b l e m e l e c u l t u r a l e î n g e n e ­ral.

Ş i , M u n c i , de u n d e s t r ă l u c i r e a d e a l t ă d a t ă a s e r b ă r i l o r „ A s ­t r e i " *

, . T r a n s i l v a n i a "

Cuprinsul anului 1929.

I. Poezii.

Ady A.: Furtună de primăvară ( T r a d . de T. Mureşanu) . .

Baiulescu Marfa: Nunta Ardea­lului

Bârseanu Andrei: Grăeşte marea ( f r a g m ) Imnul Unirii Salutul Romei D-rei A . Bărsescu . . . .

Bezdechi, v. Ovidiu, Hesiod . Ciurezu D.: Filă de Cronică . . Cotruş A.: Străbunul . . . . Dumitrescu-Bistriţa: Iosif N. . . Gherghel, I. v: Schiller . . . Hesiod: Lucrări şi zile. ( T r a d . Şt.

3ezdechi) Ilieşiu Justin: Cronică de toamnă

Rămâi Amintiri Cântec Amurg la ţa'ă Câtec de chitară . . . . Cântec ue primăvară . . . . A şteptare Romanţă Cuvinte pentru femeea moartă

lonescu-Olt C. Ca Sisyph. . . „Evohe" . . . . . . .

Isac Emil: Cântic de toamnă . Cântec bun

Mureşeanu Teodor: întrebare I Lumea cu chipuri \ Soarele în apă.

Hegură Ai.: Panica . Decemvrie . . . Cântec de leagăn. Seară de primăvară Zânei a ieşit răzărrel din baie

Ovidiu: Dacă mi-ar spune un zeu ( T r a d . ,ŞY. Bezrlechi). • • •

Ovidiu: Glorie de poet. ( T r a d . Şt. Bezdechi) ,

P a g .

674

244

241 243 982 984

88 251 588

300 112 179 181 212 4 i 0 431 432 515 516 517 180 213

5

974

544

673 37 95

315 448 705

3<J8

306

P a g .

Petra-Petrescu Horla: Vin muti­laţii Franţei întie noi . . . 679

Schiller: Cântecul clopotului. ( T r a d . Ide Gherghel) 528

II. Proza.

Agârbiceaeu I.: In slujbă nouă: VIU. Pomenile 136 IX. Feştănii mari 433 X. Păscălierul 538

Băilă I.: v. Paul Ernst. . . . . Bănuţ A. P.: Mon (nove lă ) . . . 96

Sfântul Petru despre Românii ardeleni ........597

Ciura Ai.: Cum era oiată : 4 Nocmvr.e 1918 . . . . . . 33 Pruna rândunică 182 / Decemvrie 1918 263 Alarma 493 Numărul din urmă 593 Clopotele 986

Decei Aurel: Idealul ( S c h i ţ ă ) . . 657 Dorgeies R.: Din „Sfântul Maglo-

ire", roman „Pagini alese". ( T r a d . ti. P. P) 44

Ernst Paul: Soţia Cantonierului. (Schit , T r a d . de / . Băilă) . . 707

Haşek laroslav : O întreprindere serioasă, (schiţă, T r a d . fi. Pe­tra Petrescu) 443

Munteanu Ion : Minunea (Sch i ţ ă ) . 225 Liamantul lui Falco ( S c h i ţ a ) . . 303 Iertare ( S c h i ţ a ) 675

Nicoară Vladlmir: Om nervos (Schiţă) 309 Ştrand ( S c h i ţ ă ) 603

P. P. H. v. Dorgeies, Haşek. . . Petra-Petrescu Horia : O legendă

gazetărească 417 Sub turnul Eiffel (Schiţă). . . 665

1027

III. Culturale. (Studii. Ştiinţă popularizată).

Pag-

Agârbiceanu i.: Cunoaşterea moşte­nirii naţionale. .....170

Apărbiceanu I.: Unirea 267 Agârbiceanu I.! Temei şi clădire.

Ideea creştină la noi 497 Agârbiceanu I.: Andrei Bârseana , 979 Apostol Od. Dr.: Folklor medical

român 335,886 Boltoş Olimpiu : Tragica melanco­

lie maghiară 681 . Bogdan-Duicâ G. : Simplicissirnus

descriind Maramurăşul de pe la anul 1650 289

Boldur Tiberiu : O pagină din Plu-tarh: Aretafila . . . . . . ,6

Borza Alex. Prof.: Prin ţara gora- V Iilor (urme româneşti prin Tatra

• polonă) 10 Buta Nicolae: Mihai Viteazul . . 129 Decei Aurel: In Ravenna. 279, 465, 571 Demetrescu Rom.: Consiaeraţiuni

despre ştiinţa şi filosof ia istoriei. II Realitate şi ştiinţă istorică . 90_

Demetrescu Rom.: Pragmatismul . 561 Drăganu N.: Cea moi veche „slavo-

" slovie" („doxologie")românească 295 Duiultrescu-Blstrlţa iosif N.. Cu bobii

Credinţe 590 Emilian Cornelia: Idealul păcii în legătură cu Soc. Naţiunilor, (conf.) 318 Frank: Bruno v. Petra-Petrescu-

Horia Ghiulea N. Prof.: Luata pentru or­

ganizarea osigurări/or agricole în Franţa . . . .38 185, 4 0, 577

Goldiş V.: Politică şi cultură . . 969 Lupaş I.: Prăbuşirea monarhiei aus-

tro-ungare şi adunarea dela Alba Mia. (conf. 1 Dec. 1928). 252

Meteş Ştefan: Viaţa bisericească a Românilor din Tara Oltului, (Note istorice) 17,il3,193,449,545,689

Mureşianu Aurel A.: Documente pen­tru istoria Memorandului. . . 324

Păcătlan T. V.: Două alegeri de Mitropolit în Sibiiu . . . . 518

Petra Petrescu Horia : Spre o eră nouă .........108

Petra-Petrescu Horia: Ura nu e sfetnic bun ! (Eugen Răkosi) . 209 Mazăre pe părete? ! . . . . 316

Petra-Petrescu Horia : Nex cauzal In istorie! . 581

P a g

Petra-Petrescu Horia: Două cărţi, cari vorbesc conştiinţei. (Remar-que : „Pe frontul de vest nimic nou" şi „Novela politică" de Bruno Frank) . . . . . 620

Preda Dr. Gh. : f Emilia Dr. 1. Raţiu . . . . . . . . 161

Preda Dr. Gh.: Cum putem cimenta unirea noastră 246

Preda Dr. G.: Andreiu Bârseanu 975 Racoviţă E.: Premii sau subvenţii

pentru cercetări şi publicaţii ?. , 1 Răkosi: f Eugen v. Petra-Petrescu

Horia - . , . t Raţiu Emilia: Dr./. v.PredaDrGh. Ramorque : v. Petra-Petrescu Horia S: R.: Principiul de autoritate . . 231 S. V.: Artă, decenţă, moralitate . 222 Volcu Sevastian : La temeiul reali­

zărilor naţionale 81 Voicu Sevastian. Cultul eroismului. 424

IV. Cronici. (A.) U n d e ne sunt visătorii? . . 343 A. v. C o r b u l , l o r g a , C o l a n , R e -

breanu-Hulea , H u l e a . Lucrăr i l e Academiei Române,

1828-9 (Tr.) 647 Premiile Academiei Române (/. T.) 1006 Ag. v. M a i o r . I. Agârbiceanu: Arhanghelii(ed. I I . )

( R e c . Ir.) 484 Ag. I.: v. Dragomir, Speranţă. Agârbiceanu I.: v. Gorun, Homer. Agârbiceanu I.: Stana, Roman,

(Rec . Senex) . . . . . . . 233 „Analele Banatului", (Rec . / . T.). 388 „ î n d r u m ă r i nouă în O r g a n i z a r e a

armatei" de C . O . (Rec . O . P . ) . 652 Sbuc iumul A r d e a l u l u i . d e / Băilă,

(Rec . P . ) 386 Alecsandri V.: v. Cronica dramatică Bânescu N.: Acte veneţiene (I. T.) 1018 D. V. Barnoschi: Cărvunarii. (Rec .

S. V.) 379 B. D. G. (Gh. Bogdan-Duicâ):

I. O scrisoare foarte intere­santă (a Iui D r . V a s . Glodariu). 142 II. Cântec grecesc p o p u l a r . . 144 III. U n r o m a n 145

B. D. G. v. M o v i l ă , v. C r o n i c a dra ­matică.

1028

Pag.

Berger v. Cronica dramatică.

Bezdechi Şt.: Antologia liricilor greci 30

(S. V) . . . 730 Bezdechi Şt.; Gânduri şi chipuri

din Grecia veche (V. S.J. . . 733 Bogdan Duică G.: v. Cronica dra­

matică.

Bnzdugan 6. înalt Regent (Tr.) . 1004 Meşterul M a n o l e ( d e L. Blaga)

la Teatru l Naţ ional . (1. T.J. . 725

Bogdan Dufcă G.: U n examen ia B l a j ( rec . T r . ) 1028

Valer iu Bora: C â n d purtam cu mint soarele . (Rec . / . Turcu). 383

U n vo lum nou de I. A l . Brătescu- . Voineşti. ( « F i r i m i t u r i » ) ( H o r i a

Petra-Petrescu) 648

Buteanu Ioan v. Dragomir. C. G. v. armatei Clura Al. v. Prie. „Codrul Cosminului" (Rec.) . , . 484 N. Colan: Biblia şi intelectualii.

(Rec . A.) 485 Caracteristicele p e d a g o g i e i con­

temporane faţă de p e d a g o g i a trecutului. (Gh. Comicescu). • 36y

Cartojan N. Cărţile populare (rec.

I. T.) , . 1019 Corbul I.: Doina. (Rec . A . ) . . 728 U n monument lui Coşbuc. (I. To­

mata, Năsăud) 353

In jurul creaţiei artistice. (S. V.). 637 Crolsset de v. Cronica dramatică.

Cronica dramatică: „Secretarul general", localizare de P. Guşti; „Potopul", corn. de ti. Berger; „Romanţă" piesă de de Flers şi dc Croisset, „Cadavrul viu, trad. de Tolstoi; „Stradivarius", corn. de Max Maurey. „Michel Perrin", corn. de Ale-lesville şi Dureyrier; „Moartea civilă", dramă de Giacometti, de Vladimir Nicoară) . . . . 55

«Prinţesa îndepărtată» , de Ros-tand; „Procurorul Halers", de Paul Lindau; Medea, de E. Legouve.

„Şapte tete de măritat", local de / . Vanciu, (de VJadimir Ni­coară) 373

„Crimă", de D. Psatta ; „Mătuşa lui CaroL"(de liadimir Nicoară). 479

Pag

Fântâna Blanduziei de V. Alecsan-dri, Conferinţa d-lui B. Duică. Stagiunea teatr. N. Cluj. (I. I. A.) . . 1014

Cronica muzicală. „Bărbierul din Sevilla" de Rossini; „Mireasa vândută", de Smetana ( d e Ana Voileanu-Nicoară) 63

Iarăş chestiunea cărţilor de scoală (Cucu l. D.) . '. 71

Davila Al. v. Voicu S 1005 Culea Apostol D.: Dobrogea. (Rec.

I. M . ) 1)6

Delavrancea (I. I. A) 1016 Dicţionarul limbei române. . . 67 Drăgol v. „Năpasta". Activita ea istorică a d-lui D r . Sil­

viu Dragomir. ( D r . i, Lupaş . 645 S. Dragomir: Ioan Buteanu (Rec .

/. Ag.) 376 Dragomlrescu Mihail, ( T r . ) . . . 51 N. I. Dumitraşcu: „Strigoii" (Rec .

/. T.) 4S5 Dureyrier v. Cronica dramatică. La 40 de ani dela moartea lui

Eminescu, ( H o r i a Petra-Pe-tres -u) 642

Filmul vorbitor şi muzical. . . . 70 Flers de v. Cronica dramatică. M o a r t e a mareşalului Foch, (T.r). 342 Foch, de W. Steed (t ad . D r . I. L ) . 719 D o u ă documente importante (din

Foch şi Po incard) ( H o r i a Petra-Petrescu) 371

Găvănescul C. îndrumări noua în organizarea Astrei (Dr. G. P.) . 6'i2

Glodariu D r . V a s . v B . D G . f Ion Gorun ( I . A g â r b i c e a n u ) . . 355 Greavu-Dunăre S.: Bibliografia Do-

brogei ( R e c . Tr.) 389 Guşti v. Cronica dramatică. H: v. „Luminătorii satelor". Homer: I l iada în r o m . de Q .

M u r n u (Rec . / . Agârbiceanu. . 3S0 Ingigian Pr. Hugas: Valahia şi Mol­

dova. (Rec . S. V.) 486 Hulea O v i d i u : învierea. (Rec . A). 481 lacob Victor: Tehnica Oratoriei

(rec . D r . i. L e p ş i ) 68 lacob Victor, prof . Presa . . . 354 Raze de lună , de N i c . lancu

(Rec . P.) 386 Conferente l e d-lui N. Iorga la C l u j ,

(S. V.)' 349 I. I. A. v. Cronica dramatică.

1029

iorga N.: Informaţii spaniole despre răsboiul nostru pentru indepen­denţă, (rec. S. V. , . . . . 65 Cronicele turceşti ca izvor pen­tru istoria Românilor. (Rec . Tr) 379

Iorga N., Fapte si suferinţă ro­mânească în Ardeal ( rec . A . ) . 728

Iorga N. Notiţe asuara ediţiilor lui Eminescu. Originea lui E. Vă-cărescu, Geschichte der Rumănen (rec. I. T) 1016, 1018

I. M.: v. Culea. I. T.: Serbareajlinirii 50

Producţia literară 145 Premiile S. S. R 345 Un sentiment constant. . . . 633 v. Analele Banatului, Iorga N. Blaga L., Carto/an Dumitraşcu, Bănescu, [urnalismul, Izolarea socială, Nanv, Onciul, Pillat. Tagliavini.

Premiile Academici Române . . 1006 Izolarea socială în pregătirea uni­

rii. (I T.) . 8 4 0 O p r o p u n e r e care nn va fi pri­

mită (jurnalismul de ast; zi) (l. T.J 150

Literatura împotr iva educaţiei? (din pri lejul cârtii d-lui Kiri­ţescu C.) ( S . V . ) 638

Literatura de răsboiu (din pri le­jul conf. d-lui Kiriţescu C.) ( I . T u r c u ) 713

L. v. Stoica. Legouve : E . v. Cronica dramatică. Lepşi: v. lacob. L. Dr. I.: v. Foch. Lindau v. Cronica dramatică. „Luminătorii satelor" (rec H) . . 71 Lupaş Dr. I. v. Dragomir, Mateescu. Maior Iuliu: Lagea strămoşească. (Rec. Ag.) 387 Martirii: v. Movilă. ^Mateescu G . D r . P r o f . (DrI.Lupaş) 644 Maurey Max . v Cronica dramatică. Melesvilie v. Ceonice dramatice. Meteş St. Din istoria artei religi­

oase (rec. S. V.) 1019 Mişcarea culturală din Ardeal, pre-

mergătoarea unirii. (S. V.J . • 337 Morariu Leca, La fraţii noştri (rec. I.) 1021 Movilă Petru , în o carte de Msrtirii ( Q . B. D . ) . . . . . . . . 234 Murnu v. Homer. Nanu N. : Cruci de ţintirim. (Rec.

\. T.J 386

„Năpasta" de Sabin V. Drăgoi . 53 D - l Sabin D r ă g o i şi O p e r a 1015 „Năpasta" (Rec . A n a V o i l e a n u

N i c o a r ă ) . . . . . . . . 72.i Nicoară Vladimir v. Cronica dra­

matică. . . . . Noailies de Contesa . . . 69 Onciul D imi tr i e : Românii şi ungurii

în trecut (Rec. U.T) . . . . 378 P. v. lancu, Băilă, Pavel Const . la Opera din Cluj.

S. V) 52 Petra-Petrescu H o r i a v Brătescu-

Voineşti, Eminescu, Foch, Un-gureanu

Almanahu l Soc. „Petru-Maior'Y7>; 729 Ion Pillat: Limpezimi (Rec. I. T.J 383 Polncarâ v. Foch. Un volum de amintiri, O c t . Prie:

In Sat la uoi (Rec. Al C iura . 235

C o n g r e s u l Profesorilor universitari

la Cluj . . , 717 Psatta v. Cronica dramatică . . Livia Rebreanu-Hulea : Răvaşe în

tabără (Rec. e J 482 Racovlţă E., Evoluţia şi problemele

ei {rec. I. Turcu) 1018 Reviste (recenzii), Arhivasomeş. 394,1023

Acţiune şi Reacţiune . . . . 1023 Anuarul Acad. Comerciale . 1022 Arhivele Olteniei 735 Astra dobrogeană . . . 656 Bulet. Gradinei botanice, Cluj. 735 Bul. Institutuli Economic . 1022 Catedra . , • 490 Convorbiri literare . . . . . 158 Datina . . . . . . . . . 75 Falanga . . , . . . . . 395 Fântâna darurilor 393 Gândirea 72, 390 Graiul românesc 74, 393 Junimea literară T36 Minerva 238 Năzuinţa 74, 394 Păstorul sufletesc 395 IHaiuri româneşti 396 Propilee literare 390, 391 Ramuri. . 157, 392, 393, .487, 1022 Revista economică . . . 396- 75 Revista teologică . . . . 73 / 736 Ritmul vremii, şi Falanga . . 736 Scrisul nostru 395 Tribuna Banatului . . . . . 395 Utopia 395 Vatra . 7 9 6 Viaţa român. 73,156,389,489,734,10>2

1010

Pag.

Vitrina literară . , 1023 Români! de peste hotare . . . . 711 Rossinii v. Cronica muzicală. Gen. R. Rosettl: Rapoarte daneze

asupra răsboiului dinlS17-8 (Rec.) 485 Rostand v. Cronica dramatică. Senex v. Agârbiceanu In jurul Sectarismului religios (S. V.) 147 Serbarea unirii (l.T.) . . . . 5(j Slgerus Emil: „Sibiiul cel vechiu"

(rec.) 71 Smetana v. Cronica muzicală, f Th. D. Speranţă. (I. Ag) . . 357 Stanca Dr. Sebastian: Biserica

ortodoxă din din Sebeş. Biserica ortodoxă din Cluj (rec. Tr.) 68

Steed v. Foch Din însemnările unui preot dela

sate, de Emilian Stoica. (Rec.L.) 387 Românii de peste hotare. (S. V.) . 237 S. V. v. Bezdechi, ziua. temperanţei,

Creaţia artistică, fiugas, Iorga, Românii de peste hotare, Mişca­rea culturală, Pavel, Sectarismu­lui, Bartnoschi Meteş.

Tagiiavini C. Lexicon (I. T.) . . 1017 Tolstoi v. Cronica dramatică. • • Tomuţa f. v. Coşbuc. Tr. v. Almanahul Soc. „Petru Ma­

ior", Universitatea dela Vălenii de Munte, Agârbiceanu, Serbările „Unirii", Qreavu-Dunăre, Voe­vidca, Iorga, Stanca, Foch, Dra-gomlrescu G. Buzdugan Literatura şi actualitatea: (I. Turcu) 347 Politică şi literatură (I. Turcu) . 635,

Turcu I. v. Kiriţescu, Bora, Ramuri f EmanuiI Ungureanu: (H. P.-P.). 351 Serbările Unirii (Tr.) 476

Comemorarea Unirii la Academia Română 478

Idea naţională şi democraţia . 1008

Universitatea deta VSIenil de Munte (Tr.) 716

Vanciu v. Cronica dramatică . . Consideraţiuni asupra istoriei ar­telor şi noilor ei probleme A ' i r g i l -

Vătăşlanu) 358 Vlafcu V. (rec Tr.) 1025 Veress Andrei: Nunţii Apostolici

în Ardeal (rec.) . ^ . . . . 70 S. Voevidca: Turnuri (rec. Tr.) . 384 Voicu S. Alex. Davila . . . . 1005

Pag.

Voicu S. O remarcabilă propa­gandă românească 1011

Voileanu-Nicoară Ana v. Drăgoi, Cronica muzicală.

Ziua temperanţei. (S.V.) . . . . 722

V. Dela „Asociatuine".

Convocare la adun. gen. 6. X. 192Q Adunarea generală a „Astrei" (Tr.) Lucrările. Adunării generale (Tr.) In lupta împotiiva analfabetis­

mului, premiaţii «Astrei» . Un apel în prejma Crăciunu­

lui 1928 (p. cartea bună) . Biblioteca poporală a „Astrei". Educaţia fizică. (Donaţia d-lui Dr.

luliu Haţieganu), („Transilva­nia")

Educaţia fizică, o subsecţie în ca­drele „Astrei"

Goldiş Vasile: O carte a preşed. „Astrei"

„Discursuri" (Rec. I A g . ) Turcu I.: Probleme nouă în preo­

cupările „Astrei". Pentru clasa, mijlocie şi muncitorimea dela oraşe . . .

Serbătorirea memoriei lui Gh. Coşbuc şi A. D. Xenopol, (vor birea 1-lui v. preş. Dr. Oh Preda)

Vice-preşed. Dr. Gh. Preda (acti­vitate)

Viaţa lui Dr. Ioan Raţiu în „Bi-biiot. Astrei" de Ioan Geor-gescu Dela secţiunile „Astrei": Sed. pi. 11 Oct. 928, sărbătorirea Cehoslovaciei, Comemorarea semicentenarului realipirii Do-brogei Sed. plenară 19 Dec. \928 Sed. din 10 I. 929 . . . Sed. din 24 I şi 14 II. 929

b)'Sed. din 28. II. 929. . . Sed. din 7. III. 929 . . Sed. din 13. III. 929 . . Sed. din 28. IV. 829 . . Şed. din 21. V. 929 . .

Activitatea secţiunilor ştiinţifico-literare

737

1024

76

77 399

634

229

78 152

175

641

78

78

79 80

239 240 396 397 398 491 491

916

1031

Pag.

Cristea D. Nlcodim: „Astra" şi studenţimea de dincoace de Car-păţi. (O reprivire istorică şi un program de actualitate). 214, 330, 610

Raportul p. adun. gen. ord. cu anexele lui 739

VI. Ilustraţiuni. Goral din Zacopane 11

Interiorul bisericii din Dembno. 12

Pag.

Jocul voinicesc al Coralilor . . 13 Arcuri de triumf din flori . . 14 Goral cu pluta pe Dunaieţ . . 15

f Emilia Dr. 1. Ratiu 163 Andreiu Bârseanu 976

VII. Bibliografie.

76, 80, 160, 399, 496, c o p e r t a 111 N o , 9.

1032