ANTROPOSOFIA

Toate religiile care au aparut de-a lungul vremii pe Pamânt au avut sau au în centru

doctrina despre om. Spre deosebire de creştinism, unde învăţătura despre om porneşte de la

Hristos sau are în centru pe Hristos, celelalte religii când vorbesc de om ajung până la deificarea

acestuia. Printre religiile sau curentele filosofice care ajung la deificarea omului se numara si

antroposofismul.

Înainte însă de a vorbii despre curentul propriu zis trebuie sa vorbim puţin de

întemeietorul lui, Rudolf Steiner. Acesta s-a născut în 1861 într-un sat din Croaţia numit

Kralijevec şi încă din tinereţe a fost atras de ştiinţele oculte şi de spiritism. Încă din copilărie se

pot identifica trei linii care l-au caracterizat pe Steiner: 1. Trairi cu caracter ocult şi relaţie cu

spiritele, 2. Atracţi spre catolicism şi în special spre limba latină cultică, şi 3. Interes pentru

ştiinţele naturii şi tehnică. Înainte de a forma Societate Antroposofică Rudolf Steiner a făcut

parte, a fost membru al Societăţii teosofice.

Pentru ca a încercat să „transfera accentul de pe mostenirea hinduisto-budista pe o

hristosofie sui generis, este exclus din Societatea teosofica in anul 1913, an in care va infiinta

imediat Societatea antroposofica”1.

Numele dat de Steiner societăţii pe care a înfiinţat-o se traduce înţelepciunea omenească,

încă din titlu sugerând deificarea omului şi exluderea lui Dumnezeu din procesul transformării

spirituale a omului, în învăţătura sa relaţia Dumnezeu-om nefiind o relaţie de Creator-creatura ci

de o relaţie material-spiritual. Spre deosebire de teosofie, care falsifică creştinismul, antroposofia

pretinde că rămâne în sânul creştinismului, ca o cale nouă de a ajunge la unirea cu Dumnezeu

prin cunoaştere. Steiner pune toate religiile pe acelaşi plan şi susţine importanţa dogmelor

catolice pentru soluţionarea marilor probleme din Biserica apuseană.

Învăţătura sau teoria sa este expusă în numeroase volume dintre care o mare parte sunt

stenografieri ale conferinţelor sale susţinute în diferite locuri şi cu diferite ocazii. Învăţătura sa

poate fi structurată în funcţie de segmentul teologic de care se ocupă.

1 http://www.crestinortodox.ro/secte-culte/conceptia-antroposofica-despre-124984.html, 03.04. 2012, ora 14:05.

1

1. ANTROPOLOGIA

În ceea ce priveşte învăţătura despre om Rudolf Steiner susţine că acesta este alcătuit din

mai multe învelişuri corporale care apără sau protejează eul. Aceste învelişuri sunt: trupul astral,

trupul eteric şi trupul fizic.

Trupul astral este sediul poftelor şi al patimilor şi îl pune pe om ţn legătură cu domeniul

animal. Trupul eteric cuprinde temperamentele şi trăsăturile şi temperamentele caracteristice

fiecărui individ în parte. Trupul eteric mai este numit şi trup al vieţii deoarece aici îşi au sediul

funcţiile vitale precum metabolismul, respiraţia, etc. Trupul fizic este cel care face diferenţa între

om şi domeniul mineralic. Acest înveliş nu poate supravieţui fără o legătură cu celelalte trupuri

superioare.

În ceea ce priveşte Eul, structura superioară ce se află înăuntrul acestor învelişuri

corporale, putem spune ca este caracteistica doar omului si este ceea ce diferentiaza omul de

celelalt regnuri. Rudolf Steiner susţine că învelişurile corporale (trupul astral, eteric şi fizic) le

moştenim de la părinţi iar eul coboară de fiecare data din planul spiritual, la o noua nastere pe

pamant dupa moarte având posibilitatea de a se reîncarna. Teoria reîncarnării atrage după sine şi

pe cea a existentei karmei sau destinului, excluzand astfel din viata omului pe Dumnezeu, karma

prestabilind in mod evident condiţiile cadru pentru existenţa viitoare, aptitudinile, capacităţile,

predispoziţiile dar si anumite nenorociri cum ar fi boala handicapul sau moartea prematura.

2. COSMOLOGIA SAU EVOLUTIA OMULUI

În ceea ce priveşte creearea lumii Rudolf Steiner refuza sa atribuie lumii un început, un

Creator, mai mult chiar in concepţia sa filosofico-religioasa lumea nu cunoaşte nici un sfârşit

fapt pentru care lumea nu parcurge un traseu dinspre început spre sfârşit, determinat de

Dumnezeu creatorul asa cum se întâmplă în creştinism.

Vorbind despre evoluţia cosmosului Steiner spune că în primele faze ale evoluţiei lui

soarele luna şi pământul erau încă nedespărţite; abia după ce omul şi-a încheiat perioada de viaţă

conştientă pe lună, aceşti trei aştri s-au despărţit: ceea ce este transparent a constituit soarele,

grosierul luna iar elementul intermediar între acestea a format pământul.

2

Evoluţia omului, spune Steiner, nu a început pe planeta Pământ ci pe saturn. Strămoşii

omului terestru erau nişte fiinţe cu conştiinţă confuză. Omul saturnal se caracterizează prin faptul

că posedă un trup fizic apropiat de sfera mineralului. Următoarea treaptă de evoluţie este viaţa

pe planeta Soare unde omul primeşte trupul său eteric, simţurile apropiindu-se de sfera

vegetalului. În cea de a treia etapă a evoluţie, etapa vieţii pe lună, conştiinţa omului este similara

cu a unui somn incarcat de vise. Acum simturile sale se aseamana cu cele ale regnului animal.

Dupa etapa sau faza lunara incepe faza pamantena. Aceasta faza se caracterizează prin

şapte rase sau vârste cosmice. Aceste vărste sunt: 1. Vârsta polară, 2. Vârsta hiperboreică 3.

vârsta lemurienilor, 4. Vârsta atlantică, 5. Varsta ariana (în care ne aflam acum). Ultime două

vârste sunt viitoare si au ca scop configurarea spirituala si a spiritului vital in om.

Aşadar „antroposofia îl prezinta pe om într-o schiţă evoluţionistă cosmică, în cadrul

căreia porneşte de la statutul de element mineral şi ajunge până la treapta de serafim, având atât

deasupra sa cât şi mai jos de el alte fiinţe aflate într-un du-te vino ciclic”2.

3. HRISTOSOFIA SAU CEI DOI „HRISTOSI IISUS”

În lucrările sale Rudolf Steiener vorbeşte foarte puţin despre Dumnezeu, iar când

aminteşte îl asimilează fiinţelor solare despre care spune că nu reprezintă doar simple entităţi

solare superioare ci sunt acei „Elohim” din Vechiul Testament, desmenaţi în referatul biblic

despre Creaţie. Contopindu-se aceşti „Elohim” formează Logosul Creator de care vorbeşte

Sfântul Evanghelist Ioan. Steiner spune că este vorba de şase „Elohim” care constiutie entitatea

Hristos întrupată ulterior în Iisus.

De aici rezultă că Hristos este mai presus de Iahve, ceea ce este asemănător cu doctrina

gnostica ce afost condamnată de biserică în primele secole cînd s-a afirmat unitatea dintre

Dumnezeul nou-testamentar cu cel vechi-testamentar.

Pentru a se puteaq justifica relativizeaza semnificaţia Sfintei Scripturi căreia îi

contrapune o a cincea evanghelie constituita din revelaţia primita de el prin contempalrea

adevărului.

2 Nicolae Achimescu, Noile miscări religioase, ed. Limes, Cluj-Napoca, 2004, p.77.

3

Când vorbeşte despre Hristos Steiner foloseşte expresia Hristosul Iisus pentru a evidenţia

separaţia dintre iisus şi Hristos sau Hristosul întrupat în Iisus. Deţi nu o afirmă direct antroposofii

îl scindează pe iisus Hristos în iisus şi în Hristos. În opinia lor din evanghelii ar reieşii că nu s-ar

fi născut doar un copil Iisus ci doi copii cu acelaşi nume. Ei îşi întemeiză argumentaţi pornind de

la existenţa a două genealogii în Evanghelii: cea de la Matei şi cea de la Luca. Astfel după cum

afirmă Steiner, primul copil este Iisus solomonic iar al doilea este Iisus natanic, in funcţie de

genealogia care porneşte de la cei doi fii ai lui David, Solomon şi Natan. Ambii Iisus au drept

părinţi o Maria şi un Iosif. Iisus prezentat în Evanghelia după Matei este o întrupare a lui

Zarathustra, pe când cel descris de Luca este o întrupare a lui Budha. Cei doi copii s-au născut la

un interval de câteva luni unul de celălalt. Cel din evanghelia după Matei era singur la părinşi iar

celălalt avea mai mulţi fraţi. Cei doi Iisus au copilarit împreună părinţii lor fiind prieteni. Iisus

din Evangelia după Luca moare fiind copil împreună cu tatăl lui. În familia celuilalt Iisus, din

evanghelia după Matei se întâmplă un eveniment trist, acestuia murindu-i mama. Parinţii rămaşi

in viaţă se căsătoresc apărând astfel familia singurului Iisus pe care îl întâlnim în evanghelii, o

familie compusă din Iosif, Maria, Iisus şi fraţii sai care însă nu sunt copii trupeşti ai Mariei

rămase în viaţă.

Evangheliile nu amintesc nimic despre cele întâmplate în viaţa lui Iisus în intervalul 12-

30 de ani când Iisus primeşte botezul de la Ioan, motiv pentru care R. Steiner ne propune ca izvor

de inspiraţie propria sa revelaţie, Cronica akasha. În aceasta cronica susţine că in acest interval

pe care evangheliile nu il relateaza Iisu a dus o lupta interioara calatorind in afara Palestinei unde

a fost initiat in cultul mitharic precum si in cultul esenienilo timp in care se va intalni cu Budha

si cu Sfântul Ilie.

Aceasta este pe scurt conceptia filosofico-religioasa propusa de Rudolf Steiner pe care a

numit-o antroposofie. Este o conceptie foarte diferita de crestinism desi adeptii ei sutin contrariul

pentru a exemplifica acest lucru o sa citez câteva fraze dintr-un articol al lui Steiner intitulat

Lucifer: “Să privim încă o dată la statura lui Faust. Omul secolului XVI se lasă condus de

diavol dacă voia să devină un om care ştie şi nu un simplu credincios. Goethe îi conferă

eliberarea pentru că el însuşi nu a rămas la credinţa întunecată, ci mereu “s-a străduit năzuind”.

Simbolul înţelepciunii ce ne este dată prin cercetare este Lucifer, purtător al luminii. Copiii lui

Lucifer sunt toţi cei ce se străduiesc spre cunoaştere, spre înţelepciune. Cititorul în astre

chaldean, preotul egiptean, brahmanul indian: cu toţii au fost copiii lui Lucifer. Şi deja primul

4

om, cel care s-a lăsat învăţat de către şarpe despre ce este “binele şi răul”, a devenit copilul lui

Lucifer. Dar toţi aceşti copii ai lui Lucifer au putut de asemenea să devină credincioşi. Da, aşa

trebuiau să devină, dacă îi înţelegeau în mod corect înţelepciunea. Pentru că această înţelepciune

era pentru ei o „solie plină de bucurie“. Ea le vorbea despre temelia divină a lumii şi a omului.

Ceea ce ei cercetau prin puterea cunoaşterii lor, constituia misterul cel mai sfânt al lumii, în faţa

căruia îngenuncheau plini de cucernicie – aceasta era lumina care arăta sufletelor lor calea spre

propria determinare. Înţelepciunea lor, privită cu preţuire sfântă, aceasta era credinţa, aceasta era

religia. Ceea ce lor le aducea Lucifer, lumina ca un lucru divin în faţa privirii sufletelor lor. Ei

erau recunoscători lui Lucifer pentru că aveau un Dumnezeu. Dacă omul face pe Dumnezeu

opusul lui Lucifer, atunci aduce dezbinare între inimă şi cap. Iar aceasta înseamnă paralizarea

entuziasmului inimii, aşa cum fac oamenii cultivaţi din timpul nostru, care nu înalţă cunoaşterea

capului până la devoţiune religioasă.”  

( sursa: pagina web a Bibliotecii antropozofice  http://www.spiritualrs.net/index.html  )

Oficial Societatea Antroposofică Generală are astăzi cca 60.000 membri (o treime din

aceștia trăind în Germania) fiind una din cele mai durabile și cunoscute organizații esoterice.

Societatea Antroposofică din România a fost fondată în 1926, dar interzisă după 1944 de-a

lungul întregii perioade comuniste. În tot acest timp au existat întâlniri în grupuri restrânse în

diferite orașe, ferindu-se însă în permanență de publicitate din pricina persecuțiilor regimului.

Din 1990, Societatea Antroposofică a fost reînființată, cu sediul central în București, sub

îndrumarea Dr. Lazăr Pașca. De atunci se organizează în permanență grupuri de studiu, întâlniri și simpozioane de aprofundare și promovare a concepției antroposofice. În prezent este condusă

de un consiliu administrativ format din membri din diferite orașe, care țin legătura cu centrul de

la Dornach și cu persoanele responsabile de activități desfășurate în țară.

5