antreneaza-te pentru viata.pdf

25
Primul tău E-book marca Lifetraining Autor: Sergiu Tamaş

Upload: vasile-busuioc

Post on 16-Jan-2016

26 views

Category:

Documents


2 download

TRANSCRIPT

Page 1: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Primul tău E-book marca Lifetraining

Autor: Sergiu Tamaş

Page 2: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Din cuprins:

1. DE LA ÎNCEPUT… ...................................................................................................................................2

2. DIN RELAȚII ADUNATE .......................................................................................................................8

3. CUVINTE ÎNARIPATE ......................................................................................................................... 13

4. VULNERABILITATEA DIN NOI ........................................................................................................ 18

5. CUM SĂ-MI CREEZ CONȘTIENT VIAȚA? ..................................................................................... 23

1. DE LA ÎNCEPUT…

O întâmplare fericită

E fascinant cum ne sabotăm propriile visuri. Cred că undeva în devenirea noastră

ne-am pierdut nevoia de a face nebunii frumoase. Păcat. Păcat pentru ceea ce ar putea

ele aduce. Puţină fericire, puţină durere, un pic de dor şi-un pic de suflet. Dar revin la

visuri şi la nevoia noastră de a ni le auto-sabota.

E cazul şi momentul aici să fac o scurtă diferenţiere între vise şi visuri, înainte să îmi

expun părerea ochiometrică asupra întâmplărilor fericite din viaţă.

În primul rând, daţi-mi voie să nu fiu de acord cu utilizarea Dex-ologica a celor două

cuvinte: vise/visuri. Nu sunt unul şi acelaşi lucru! Pot să fiu de acord că ambele

reprezintă ”faptul de a visa” (cf.Dex). Dacă este în schimb să facem o diferenţiere, am

putea spune că visele sunt imagini în somn iar visurile sunt aspiraţii.

Page 3: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Dar, în ce le priveste pe cele din urmă, daţi-mi voie să nu fiu de acord cu Dex-ul – din

nou: Visurile nu sunt iluzii deşarte, gânduri, idei, aspiraţii irealizabile. Ele sunt – dacă

vreţi – aspiraţii. Dar nu irealizabile! Ele pot deveni irealizabile. Şi, vă vine sau nu să

credeţi, la asta ne pricepem. Da, ştim să facem din propriile noastre aspiraţii ceva

irealizabil.

Visuri devenite realitate sau nevoia de a face ceea ce simţi… încă o dată-n viaţă

Întâmplările fericite, aşa cum ştim cu toţii, nu vin în fiecare zi. Vin câteodată. Iar dacă

stau, depinde doar de noi. De cele mai multe ori le luăm în braţe, le strângem la piept şi

le păstrăm ca pe nişte frumoase amintiri. Atât! Şi e frumos. E frumos pentru că ne

umplu de energie şi ne sunt material de… gânduri bune…

O mică parte din aceste întâmplări le transformăm în realitate, le luăm de mână şi

începem un frumos tandem – în doi. Şi e din nou frumos, pentru că ne luăm

angajamentul să dăinuiasca întâmplarea. Nu e uşor, nu e nici greu, problema de la o

vreme e că nu mai ştim care a fost întamplarea sau în ce s-a transformat.

Şi acum ajung la întâmplările fericite şi la nevoia de a face ceea ce simţim. Cu ce vin

ele? Cu fluturaşi, cu zâmbete, cu ochi pătrunzători şi plini de drag… Cu acţiune dacă

vreţi. Şi, aşa cum cred adepţii puterii creative, acţionam doar când simţim. Dacă nu

avem pasiune şi energie pentru a acţiona, nu vom acţiona. Până la urmă puterea

creativă ajunge la fierbere doar când întâlneşte energia din fiinţa noastră.

Suprimarea propriilor noastre sentimente este ceea ce ne creează problemele. Adică ne

blocăm curgerea lină a energiei unei vieţi creative suprimând ceea ce simţim. Trebuie să

întelegem o dată pentru totdeauna că putem aspira la puterea noastra creativă

doar dacă ne dăm ocazia să facem alegeri. Şi putem alege să facem ceea ce simţim,

să acţionam mână în mână cu întâmplările fericite.

Page 4: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Ne place să credem despre noi înşine că nu suntem simpli spectatori şi că scena vieţii

ne aparţine. La fel şi eu. Iar dacă joc, dacă totul e un teatru sau e real, ei bine, cine eşti

tu ca să mă judeci?

Noile începuturi

Zero! New-born child. Empty. Fără nimic. Gol puşcă. Tu cu tine. Şi cu ceea ce poţi crea.

Spunându-ţi cu oareşce amărăciune în glas: şi cu un intens gust dulce-amărui

începe iar totul de la zero…

O reascultam zilele trecute pe Brene Brown spunând cum că Motivul pentru care suntem

Aici e că vrem să fim conectaţi. Să fim în conexiune cu noi şi cu alţii. Într-o conexiune

care să ne aducă un profund simţământ de iubire şi apartenenţă. Frumos, nu?

Dar oare totul să se reducă la asta? Credeam că e o întreagă filosofie în spate…

Atunci când începi, după ce ai lăsat în spate tot acel proces infernal de schimbare, nu-ţi

rămâne decât să te apuci cu mânecile suflecate de… ce o fi de făcut. Dar ce e de facut

când nu mai ai habar de nimic, când bâjbâi ca prin întuneric?

De fapt ce ne sperie şi ne ruşinează deopotrivă e faptul că nu mai vrem să dam. Nici

nouă şi nici altora. Ne-am pietrificat sufletele a mia oară pentru că am suferit, pentru că

a fost greu şi nu mai vrem să trecem prin asta. Bad news folks! Am mai fost prin aşa

ceva şi vom mai fi. Hang on! Nimeni nu zice că e confortabil sau placut. Asta depinde

doar de modul în care alegem să vedem lucrurile.

Umilinţa

Începutul de la zero poate să fie umilitor. Umilitor deoarece trebuie să admiţi că ai facut

anumite greşeli pe care le-ai fi putut evita. În plus, am aflat deja că experienţa este

un profesor costisitor. Umiliţi, aşa cum suntem, alegem să ne retragem bărcile, măcar

Page 5: Antreneaza-te pentru viata.pdf

să nu mai pierdem o bătălie. De ce? Pentru că în luptă suntem mereu vulnerabili. Şi nu

ne place să fim vulnerabili.

Vulnerabilitatea

Vulnerabilitatea înseamnă să te arăţi celorlalţi complet, gol-goluţ, fără să ai reţineri care

vin din frica de rejecţie sau judecată. Înseamnă să spui “Sunt aici în carne şi oase.

Acestea sunt punctele mele forte, acestea sunt slăbiciunile mele, acesta sunt eu – ia-mă

sau lasă-mă”.

Ni se pare că vulnerabilitatea este slăbiciune. Brene Brown vorbeşte despre ea ca risc

emoţional, expunere, incertitudine. Hrăneste vieţile noastre zi de zi. Iar

vulnerabilitatea pare să fie cel mai puternic instrument al curajului – să te laşi

văzut şi să fii sincer.

In ciuda a ceea ce ar zice unii, este foarte atrăgător să fii vulnerabil. Motivul pentru care

nu funcţioneaza pentru ei este faptul că îşi trag concluziile dupa persoane cu o stimă de

sine scăzută care atrag persoane care le tratează rău – aşa cum se trateaza şi ei pe ei

înşişi.

Dar pentru a putea fi vulnerabil faţă de cineva e nevoie mai întâi să fii sincer cu tine

însuţi. Iar pentru asta e nevoie să laşi lucrurile să iasa la suprafaţă, să nu le mai

suprimi – suprimarea gândurilor duce la efecte negative adverse de tot felul.

1. Iubeşte şi accepta fiecare parte din tine.

2. Înceteaza să mai acţionezi ca şi când ai avea mereu nevoie de confirmări sau

să vezi daca pentru el e OK.

3. Nu te transforma într-o victimă a propriei tale vulnerabilităţi.

Page 6: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Ceilalţi te vor accepta aşa cum eşti dacă tu eşti OK cu tine însuţi, chiar şi cu părţile tale

mai întunecate. Dacă încă te mai judeci, şi ei vor continua să te judece. Să te iubeşti aşa

cum eşti nu înseamnă neaparat să vrei să te schimbi. Înseamnă să realizezi “Sunt

imperfect dar sunt programat să trăiesc, să fiu iubit şi să fiu cu ceilalţi”.

De fiecare dată când îţi vine să te judeci pentru ceva fă urmatoarele:

1. Adu-ţi aminte că e doar Ego-ul cel care te judecă, nu Sinele tău adevărat.

2. Spune-ţi “Mă iubesc şi ma accept complet exact aşa cum sunt”.

Cautăm confirmări

Cautăm confirmarile ei/lui, să vedem dacă e OK pentru ea/pentru el iar asta omoară tot

ce e atrăgător la noi. Devenind o victimă, devenim o persoană care nu-şi asumă

nicio responsabilitate pentru propria viaţă.

E foarte adevarat că mulţi din cei care ne văd vulnerabili se retrag şi atacă. Fac asta

pentru că nu le place nici când îşi manifestă ei înşişi vulnerabilitatea. Dar asta nu mai e

la tine, e la cel care şi-a suprimat tot ceea ce e vulnerabil în el pentru că a suferit enorm

în trecut.

Un alt motiv pentru care oamenii se feresc să fie vulnerabili unii cu alţii este faptul că nu

ştiu cum să fie stăpâni pe propria putere. De fiecare dată când ne abandonam

puterea pentru alţii şi luam de la ei porcării, ne închidem inimile şi ne retragem. Este

dureros să fii deschis cu cineva şi să vezi cum profită de tine sau cum te tratează mai

puţin frumos. Trebuie să ne luam în stăpânire propria putere ca să putem să ne

deschidem inimile.

Gandeşte-te la prima ta iubire şi la cât de mult ai lăsat-o să ia din tine. Ai lăsat-o să

plece cu părti din tine şi a durut tare de tot. Iar pentru a evita să mai simţi durerea

Page 7: Antreneaza-te pentru viata.pdf

aceea ai încetat să mai fii vulnerabil şi te-ai închis. Adesea tindem să credem că am fost

răniţi pentru că am iubit prea mult. Dar nu inima a fost problema ci faptul că nu ştiam că

suntem atât de puternici.

Să lasi trecutul în spate şi să înveţi să-ţi iei în stăpânire propria putere pentru a putea fi

vulnerabil în viaţă este cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci pentru tine. Să nu fii cine

eşti tu în interior este foarte singuratic. În mod ironic această singuratate este

aceeaşi singurătate de care suferă toată lumea.

Incă o dată-n viață…

Ne place să credem despre noi înșine că nu suntem simpli spectatori și că scena vieții

ne aparține.

Ne place să spunem că vrem să lăsăm ceva în urmă, că vrem să fim în linia întâi. Iar

pentru asta, că avem nevoie de adrenalină, ca să simțim că trăim. Îl căutăm pe cel de

lângă noi deși atenția-i este la o mie de kilometri depărtare, departe, în viitor… acolo

unde nu sunt compromisuri și unde nu există întrebări sau umbre.

Și, până la urmă ce căutăm? Uităm că viitorul e chiar acest moment și nu vreun loc

acolo, undeva. Uităm să spunem că avem nevoie de cei de lângă noi acum, pentru că

acum e mâine și că acel paradis e aici.

Vorbim despre noi planuri pentru a muta munții din loc, vorbim despre un high life ce ne

așteaptă acolo undeva, o viață plină de faimă și bogății, imediat după colț. Uităm că nu

avem nevoie de high life pentru a ne simți cu adevărat noi înșine și că nu ne trebuie

castele în cer pentru a ne lăsa purtați de viață.

Page 8: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Și, încă o dată în viață, putem, dacă acceptăm că suntem actori pr propria scenă, viața,

să trăim acele visuri devenite realitate și să facem ceea ce simțim.

2. DIN RELAȚII ADUNATE

Cum sunt alcătuite vieţile omeneşti?

Vieţile omeneşti, ei bine, sunt alcătuite ca o compoziţie muzicală. Omul, animat de

simţul frumosului, transformă evenimentele imprevizibile (o muzica de Beethoven,

moartea cuiva într-o gară) într-un motiv ce se înscrie şi rămâne în alcătuirea vieţii sale.

Revine asupra lui, îl repetă, îl modifică şi-l dezvoltă, aşa cum face compozitorul cu tema

sonatei sale.

Replicarea în relaţii

La fel se întamplă cu tipul de ataşament pe care îl replicăm în relaţiile noastre. Ne

trezim că, după cateva relaţii, mai multe experienţe în tandem, am replicat acelaşi

motiv, de cele mai multe ori unul în care autoritatea, dispreţul, neîncrederea au rămas

singurele constante atunci când i-am ales pe cei care voiam de fapt să ne “împlinească”

viaţa. Asta e ceea ce spunea Milan Kundera undeva în Insuportabila uşuratate a fiinţei.

Ce pare să ne ghideze existenţa e această “putere” de a repeta, modifica şi dezvolta

motivele de a crea frumosul în jurul nostru. Uneori un frumos-urât, mai ales atunci

când realizăm că am trăit, am repetat şi dezvoltat viaţa altcuiva, în niciun caz a noastră.

Page 9: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Aşteptări

De ce? Pentru că tindem să ne cream viaţa trăind prin prisma aşteptărilor celui de

lângă noi. Şi iată o tristă depersonalizare a tot ceea ce-am fost sau ce am fi fost să fim.

Un potenţial în noi decăzut din drepturi! Şi pe bună dreptate!

Fritz Perls în 1969 spunea ceva despre viaţa trăită după aşteptări:

Eu fac treaba mea iar tu o faci pe a ta. Nu exist în asta lume pentru a trăi după

aşteptările tale, iar tu nu exişti pentru a trăi dupa ale mele. Tu eşti tu, iar eu sunt eu.

Iar dacă din întamplare ne găsim unul pe celalalt, e FRUMOS. Dacă nu, nu mai

rămâne nimic de făcut.

Oare chiar nu e nimic de făcut? Sigur că e – mereu putem să facem câte ceva care să ne

creeze un Fals Confort. Întrebarea e: putem să trăim cu celalalt acceptând că nu e

făcut ca să trăiasca după aşteptările noastre? Iar daca nu, avem dreptul să îl

învăţăm să facă asta?

Pentru toţi cei care acum iubesc, au iubit şi pe urma vor iubi din nou: un partener e

cineva care te ajută sa devii cea mai bună versiune a ta, nu cineva care te

forţeaza să fii cineva cine nu eşti!

In loc de concluzie: omul, fără să-şi dea seama, îşi compune viaţa potrivit legilor

frumosului, chiar şi în clipele cele mai adânci ale disperării.

Page 10: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Relaţiile sunt absolvite de Ataşament!

De ce? Pentru că atasamentul vine întotdeauna însoţit de teamă. Teama de a pierde alte

persoane, teama de a pierde acceptarea altor persoane, teama de a pierde încet

sentimentele pe care le purtăm faţă de cel/cea de lângă noi.

Ataşamentul cere multe… Atunci când cererile sau pretenţiile noastre nu sunt

satisfăcute, suntem răniţi şi vrem ca cineva să ni le îndeplinească cu orice preţ.

Ataşamentul generează frica, ura, gelozia şi multe alte sentimente care nu ne împlinesc,

ceea ce ne face nefericiţi şi începem din nou să ne facem planuri pentru a redeveni

fericiţi. Planuri în care îl facem pe cel de lângă noi nefericit. Se poate să nu fim conştienţi

de această parte negativă a atasamentului, dar ea există fără îndoială. E nevoie doar să

o conştientizăm. Ataşamentul şi Relaţiile nu pot funcţiona împreună!

Chiar şi o uşoară variaţie în sentimentele celuilalt ne doare. Ataşamentul nu e altceva

decât dependenţa de sentimentele noastre pentru cealaltă persoană prin

comportamentul, sentimentele şi gândurile celuilalt faţă de noi. E un soi de adicţie. De

îndată ce comportamentul, gândurile, percepţia, sentimentele celui de lângă noi se

modifică, ne simţim răniţi. În acest caz, sentimentele noastre pentru cel/cea de lângă

noi sunt mereu incerte. Mereu avem o frică faţă de incertitudinea sentimentelor celuilalt

pentru noi.

Încercăm mereu să asigurăm continuitatea sentimentului de certitudine în ceea ce simte

celălalt pentru noi, aşa fel încât să fim în siguranţă, fericiţi, bine. Frica şi sentimentul

de relaţionare nu pot să meargă împreună! În unele cazuri vedem că acest ataşament

devine atât de puternic încât, atunci când celălalt nu mai e cum obişnuia să fie, suntem

gata să facem cele mai mari greşeli din viaţa noastră.

Page 11: Antreneaza-te pentru viata.pdf

De ce ne ataşam?

Prima întrebare pe care ar trebui să ne-o punem ar fi: De ce ne ataşăm?

Fiinţa umană are din naştere această aşteptare de a trăi Fericit. Vrem certitudinea,

coerenţa şi continuarea fericirii. Deoarece nu înţelegem ce este cu adevărat fericirea şi

cum anume putem să o avem, căutam, aşteptăm şi încercăm să ne asigurăm această

continuitate în acele lucruri care nu ne vor putea oferi nicicând continuitate. Expectanţa

fericirii într-un lucru care nu poate să-i asigure certitudinea, coerenţa şi continuitatea se

numeşte Ataşament.

Fiinţa umană vrea să trăiască cu Încredere în sine. Această aşteptare e mereu

prezenţa; încrederea în sine e retrăita ca Fericire. Datorită faptului că nu înţelegem cu

adevărat ce înseamnă Încrederea în sine, Încrederea noastra în noi înşine e dependenţa

de încrederea celorlalţi în noi, în statutul nostru, în situaţia noastră financiară şi alte

lucruri pe care le asociem cu propria noastră persoana. Astfel, ne cream expectanţa de a

fi acceptaţi necondiţionat de către cei din jurul nostru. Aceasta dependenţă de

sentimentul încrederii în sine se numeşte Ataşament şi aceasta e problema tuturor

problemelor umane.

Pentru că nu înţelegem ce e cu adevarat Fericirea şi Încrederea, ne creăm o expectanţă

de coerenţă în sentimentele, gândurile şi comportamentele celorlalţi faţă de noi. Iar când

acestea nu se manifestă, ne simţim răniţi şi vrem să rănim la rândul nostru.

Încrederea reprezintă de fapt înţelegerea valorii în propria persoană.

Din cauza lipsei de înţelegere a valorii propriei persoane, ne învăţăm să

recunoaştem această valoare proprie cu ajutorul percepţiei celorlalţi despre noi, despre

statutul nostru, frumuseţea noastră, inteligenţa noastră şi multe alte aspecte.

Page 12: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Ajungem să ne recunoaştem propria valoare prin intermediul societăţii şi a altor

asemenea lucruri. Oricine reuseşte să ne facă să ne simţim valoroşi sau bine, ne atrage.

Dependenţa de această nouă persoană creşte pe măsura ce celălalt continuă să ne facă

să ne simţim bine şi valoroşi. Cu cât mai dependent devenim faţă de celălalt, cu

atât mai mult suferim atunci când sentimentele celuilalt pentru noi se schimbă.

Fiecare fiinţă umană vrea să se simtă în Siguranţă. În siguranţă în ceea ce priveşte

starea fizica dar şi cea emoţională şi mentală. Devenim dependenţi faţă de oricine cu

care reuşim să ne simţim în siguranţă fizic şi emoţional. Ne simţim bine cu cei care ne

fac să ne simţim confortabil, în siguranţă şi valoroşi. Dacă cineva ne face să ne simţim

nevaloroşi, ne simţim răniţi şi începem să fim în opoziţie faţă de acel cineva. Vrem să ne

detaşăm de acea persoană.

Problema care apare aici este acest sentiment de siguranţa, confort şi valoare pe care

fiecare vrea să şi-l asigure din lucruri care nu-i asigură certitudinea, coerenţa şi

continuitatea. Atunci când nu recunoaştem faptul că nu reuşim să asigurăm

continuitatea sentimentului de siguranţă, continuăm să încercăm să asigurăm

continuitatea sentimentului de Siguranţă, Încredere şi Fericire din acele lucruri care nu

pot asigura asta. Totul, în final, devine sursa nefericirii şi nesatisfacţiei în propria

persoană.

În cele din urmă, toată problema se reduce la înţelegerea propriei valori, la a înţelege

ce este cu adevărat Siguranţa, Încrederea şi Fericirea. Întelegerea propriei valori în

existenţă înseamnă Incredere şi Fericire.

Relaţia, în realitate, este liberă de orice tip de Ataşament. E un soi de Acceptare

Necondiţionată a celuilalt. Nu e datorată unui anume lucru pe care îl regăseşti în celălalt.

E Acceptare fără niciun alt motiv. Un astfel de sentiment semnifică Certitudinea,

Coerenţa şi Continuitatea. Atunci când o persoana începe să-şi recunoască propria

Page 13: Antreneaza-te pentru viata.pdf

valoare, dependenţa de a-şi recunoaşte valoarea în alte persoane se diminuează. Începe

să-si piardă fricile. Acceptarea sa pentru alte persoane începe să devină din ce în ce mai

Necondiţionată. Şi aceasta e calea spre Fericire şi Împlinire Mutuala în Relaţii.

Pentru a înţelege Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relaţiile, etc, avem

nevoie de Cunoaştere. Cunoaşterea include Cunoaşterea de Sine, Cunoaşterea Întregii

Existenţe şi Cunoaşterea Comportamentului Uman. Şi iată că revenim la importanţa

cunoaşterii Creierului Uman pentru că, oameni buni, pare-se că iar ne-a jucat feste.

3. CUVINTE ÎNARIPATE

Somnul profund provoacă licurici

Licuricii. Licuricii sunt insectele acelea fosforescente şi frumuşele care emit semnale

luminoase pentru a se putea găsi mai uşor, în vederea împerecherii. Ce gest frumos,

nu-i aşa?

Mă gandeam cum ar fi să ştim să ne semnalizam şi noi atât de frumos, discret şi

luminos. Poate prin priviri, poate prin ochi, sau poate prin zâmbet. Să ne reamintim

cum e fără telefon şi fără internet şi să reîncepem să căutam natural. Să ne spunem

doar ceea ce e semnificativ, să pastram vorbele fara rost pentru altceva şi să ne

bucurăm de secunda unei priviri.

Te trec fiori şi te întrebi de ce nu mai e la fel? Te-ai săturat să vezi că totul e o rutină

plicticoasă şi că de simţit oricum nu vei mai simţi?

Page 14: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Intoarce-ţi doar privirea spre tine şi adu-ţi aminte un moment frumos. Un moment în

doi. Ce a fost? Ce mai este? Şi ce va mai rămâne? O amintire plăcuta, un gând bun sau

o clipă cât o eternitate?

Nu e păcat să ne pierdem în vâltoarea căutarilor asidue a unui nu-ştiu-ce şi-a unui nu-

ştiu-cum, când totul e de fapt în noi şi-n puterea de a străluci?

Cum sa re-devii un licurici?

Încearca să adormi. Uită-te cu ochii de copil la licuricii aceia pe care i-ai văzut pentru

prima data în pădurea copilăriei tale. Ce simţi? E frumos?

Acum lasă-te dus de somn, nu riposta, e timpul să te îmbrăţişezi. Pentru copilul din

tine şi pentru omul care se maturizează. Îmbrăţişează-te şi stai aşa măcar o clipă. E cald

şi bine?

A sosit momentul să dormi dus. Adormi, adormi şi gândeşte-te doar la licurici. Eşti

printre ei. Eşti un licurici şi tu. Şi esti frumos şi străluceşti. E frumos din nou?

Hei! A fost un vis? Te-ai trezit adult şi obosit? Atunci promite-ţi că vei adormi aşa în

fiecare seară şi, când te vei trezi un licurici, adu-ţi aminte că totul a fost un vis…!?…

Să ne creștem aripi pentru… Gânduri Bune!

Imaginează-ți că stai deseară la cină și te gândești: ”Asta a fost o zi grozavă!”. Ce ți s-a

întâmplat? sau ce ai făcut să ți se întâmple?

Lucrurile merg mai bine pentru aceia care scot ce e mai bun din modul în care

merg lucrurile. Și acesta e mesajul principal al acestui articol.

Page 15: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Pornesc de la premisa că nu frica este cel mai mare impediment în a face lucruri mărețe,

provocatoare în viață, ci mai degrabă confortul.

Frica, pe de o parte, este o emoție inconfortabilă. Atunci când ne e frică suntem motivați

să facem ca acele senzații să treacă. Iar, dacă suntem suficient de evoluați, realizăm că,

cel mai bun antidot pentru frică este să facem acele lucruri care ne sperie. Evitarea doar

prelungește disconfortul.

Confortul, pe de altă parte, este o stare foarte ușoară. Confortul ne permite să stăm

confortabil … mai mult în pat, mai mult la masă, mai mult la TV sau la calculator… pe

principiul: ”De ce să supărăm acest minunat cheesecake când e atât de bun și dulce?”

Treaba e, că, dacă stăm prea mult în această zonă, greu ne va fi să ne crească aripi

pentru a face lucruri mărețe și provocatoare în viață.

Bineînțeles, nu ai nicio garanție că, părăsind acea zonă confortabilă îți va fi bine. Poți

însă să decizi să îți iasă bine și să:

Analizezi – Ce te reține de la a face lucrul acela măreț care îți va da aripi?

Îți faci un plan strategic – Ești suficient de inteligent încât să vii cu 3 acțiuni clare pe

care să le faci și să te ducă mai aproape de ceea ce îți dorești.

Anesteziezi gândurile negative și procrastinarea care te reține acolo.

Îți împuternicești mâna dreaptă să închidă TVul, să stingă calculatorul sau să facă

prima acțiune care te va duce unde vrei tu să te ducă.

Repeți aceste comportamente până când toată ființa ta va spune: Simt că am din nou

aripi!

Page 16: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Avem o tendință naturală de a ne complace în viață, mintea e un simplu servitor căruia

e nevoie să i se spună cum să lucreze pentru noi. Iar cei care reușesc sunt cei care nu

lasă lucrurile la voia întâmplării ci aceia care fac lucrurile să se întâmple pentru

ei!

Cum să fac sa devin un fluture?

Cum poate deveni cineva un fluture? Trebuie să-ţi doreşti atât de mult să zbori

încât să renunţi la a fi o omidă. — Trina Paulus

În mărunta noastră viaţă umană de toata zilele suntem puşi la încercări majore… să

avem răbdare (ceea ce e o virtute), să facem sacrificii (ceea ce e demn), să luam decizii

(ceea ce e important), să facem greşeli şi să învăţăm din ele (ceea ce poate fi o valoare)

şi să iubim (ceea ce e infinit).

Descoperă ceea ce contează în viaţă… pentru tine

Succesul pe termen lung are mai puţin de-a face cu a găsi cea mai bună idee, cea mai

bună structură organizaţionala sau model de busines şi mai curând cu a descoperi

ceea ce contează pentru fiecare din noi ca indivizi.

Gaseşte curajul să faci ceea ce contează

Îţi creezi succesul nu pentru că eşti perfect sau norocos, ci pentru că ai curajul să faci

ceea ce contează pentru tine. Este şi o chestiune de integritate.

Page 17: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Recunoaşte semnele pasiunii

Atunci când îmbrăţisăm o idee care ne pasionează, pierdem curgerea timpului, ne

interesăm doar de acel lucru pe care l-am face dezinteresat, doar de dragul de a face

acel ceva. Ar mai fi ceva: găşeste loc pentru mai multe pasiuni.

Trebuie să găseşti loc pentru tot ceea ce conteaza în viaţa ta. Atunci când excluzi

toate celelalte lucruri şi te focalizezi asupra unui singur lucru, există pericolul să găseşti

imposibil să localizezi adevarata comoară.

Conectează-te cu cauza ta şi găseşte voltajul

Atunci când facem ceva cu pasiune, cauza respectivă ne furnizeaza carisma şi ne

conectăm automat la acea activitate, ca şi cum ar fi curent electric. Dacă ne dorim ceva

de impact (asupra întregii noastre vieţi), vom avea grijă să conteze lăsând la o parte

ceea ce este politic corect sau popular.

Pune-ţi în aplicare pasiunea, determinarea şi abilităţile

Nu ai voie să sari peste niciuna dintre cele 3 dacă vrei să te bucuri de un succes care să

supravieţuiască, care să fie conectat cu misiunea ta în viaţă. Frederick Beekner spunea

că “a-ţi găsi misiunea în viaţă înseamnă să descoperi intersecţia dintre bucuria cea

mai adâncă din inima ta şi nevoia acestei lumi“.

Daca e să fii lacom după ceva, fii lacom dupa cunoaştere

A fi cel mai bun în ceea ce faci este esenţial pentru a-ţi construi un succes care să

reziste. Bineînteles, trebuie să cauţi să faci o diferenţă prin cunoaşterea pe care o

Page 18: Antreneaza-te pentru viata.pdf

dobândeşti – să spunem că ai o responsabilitate etică să “investeşti” capitalul pentru a

face o diferenţă.

Aliniaza-ţi intenţiile, cuvintele şi acţiunile

Elimină toate inconsecvenţele. Aceasta aliniere îţi cere să scoţi din viaţa ta tot ceea ce

nu este consecvent cu pasiunile şi scopurile tale. Asta include şi oameni. Alege

înţelept.

În fine, îmi exprim speranţa că fiecare din cei care citiţi aceste rânduri veţi păstra

speranţa că există un fluture şi o persoana mai bună în fiecare din noi. Sper să

continuăm să luptăm pentru a aduce ce e mai bun din fiecare persoană.

4. VULNERABILITATEA DIN NOI

Nu ne place să fim vulnerabili

Pentru majoritatea oamenilor a iubi pe cineva presupune să fii vulnerabil faţă de

el/ea. Vulnerabil în sensul de a putea fi uşor de vătămat, de rănit, de atacat prin

manipulare sau persuasiune.

Ideea acestui capitol mi-a venit după o discuţie cu cineva care, în conflict fiind cu cea

mai relevantă persoana din viaţa ei, nu putea depăşi explicatia: “am vrut să-i arat ca

se poate şi mai rău de atât”.

Page 19: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Adesea când “supărăm” sau “enervăm” pe cineva el/ea ne supără înapoi. E o lege

nescrisă a noastră, a oamenilor. Ce se întâmplă apoi este că vrem să arătăm totuşi că se

poate mai rău. Prin urmare facem ceva nemaiauzit.

Să luam exemplul cu pricina. El o roaga să ducă ceva la posta. Ea uită. Când vine el

acasă şi întreabă (bineînteles pe un ton nervos, strigând) de ce mai e plicul ăla pe masă

când deja trebuia să ajungă la destinatar, ea, cu lacrimi în ochi, spune că a uitat. Nu e

greu de imaginat că seara e compromisă şi el nu o va mai însoţi la petrecerea celei mai

bune prietene a ei. Drept răspuns, cand el merge până la maşină să-şi aducă un dosar

important, ea îl inchide afară. “Doar o jumătate de oră”. Întrebată fiind de ce… “pentru

că vroiam să-i arăt că se poate şi mai rău decât să nu-i duc un nenorocit de plic la

poştă”.

Dupa o analiză mai atentă am ajuns la concluzia pe care mi-ar plăcea să o cizelez

împreuna cu voi. Nu ne place să ne mărturisim sentimentele sau gândurile

pentru că altcineva să nu profite de pe seama lor. Sau, în alte cuvinte fie spus, nu

ne place să fim / să parem vulnerabili… E UN CERC VICIOS!

Nu-i zic că o/îl iubesc primul/a ca să nu creadă ca sunt slab. Nu-i spun de problemele

mele, ca să nu ma compătimeasca sau să mă judece.

Deşi unii oameni au nevoia de a se simţi mereu vulnerabili.

De ce unii oameni au nevoia de a fi răniţi mereu? E ca şi cum ar tânji să fie mereu răniţi,

probabil ca validare a propriilor sentimente de insignifianţă sau poate ca auto-

agresivitate pentru propria slăbiciune şi laşitate.

Page 20: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Cele mai dificile emoţii pentru cei mai mulţi dintre noi sunt să ne simţim răniţi şi

vulnerabili. Aproape orice altă emoţie poate fi tolerată mai uşor. Să ne enervăm pe

cineva care ne-a rănit este adesea un mod de a nu ne simţi răniţi sau vulnerabili. Chiar

şi depresia – în forma “mă simt rău pentru mine însumi” – este mai uşor de tolerat.

Aşadar scoatem “artileria grea”: după ce simţim că am fost răniţi pentru că persoana

dragă ne-a spus “nu faci niciodată ceea ce te rog”, facem ceva ca să rănim la randul

nostru, cum ar fi să o lăsăm să aştepte afară vreo jumătate de oră. Ce urmează? Un

proces dureros care ia vreo săptămână şi multe eforturi din partea amândurora pentru a

ajunge la numitorul comun, la acel ceva care “ne făcea să fim atât de fericiţi” şi care

acum pare imposibil de adus înapoi.

Finalul: nu mai suntem dispuşi să continuam procesul de schimbare a vieţii

noastre în doi. Am trecut de atâtea ori prin acest cerc vicios încât lăsăm totul baltă.

Sau pe modelul unor “prea-frumoase” căsnicii care ajung pana la venerabila nuntă de

argint (şi se opresc aici), mergem în cerc fără să simţim vreodată pentru mai mult de 2

săptămâni (cel mult) că relatia asta se dezvoltă spre ceva mai bun.

Nu ne place sa fim vulnerabili

Toata situaţia rândurile anterioare m-a dus cu gandul la urechile de şacal şi cu câtă

uşurinţa le “purtăm”.

Urechile de şacal (ale ei) aud în această situaţie învinovăţire, teamă etc. Urechile lui aud

“ură”, “părăsire”, “abandon”. Nimeni nu aude compasiune, nu este nicio girafa în jur

care ar putea auzi cam aşa:

Page 21: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Ea: “Cred că el a văzut că plicul nu a fost dus (observaţia), a simţit multă frustrare

(sentimentul) pentru că avea nevoie ca acel plic să fie trimis exact în acea zi (nevoia) şi

ar fi avut nevoie din partea mea să îl duc (cererea)”.

El: “Atunci când văd că nu ai dus plicul acesta la poştă (observaţie fără a judeca), simt

multă frustrare/mă simt supărat (sentimentul) pentru că aveam nevoie urgentă de un

răspuns la acel mesaj (nevoia) şi aş fi avut nevoie să ma anunţi din timp dacă ai văzut

că nu reuseşti să-l duci (cererea).

Dar repet – cred că o mare problemă a noastră este că nu ne place să fim / să părem

vulnerabili.

Ce putem face în schimb?

Dacă ne luam urechile de girafă, urechile care aud nevoile şi sentimentele celui care

ne răneşte, începem să exprimăm cum ne simţim (a doua componentă a comunicării

non-violente; prima era să observi fără să evaluezi, fără să judeci sau să critici).

Repertoriul nostru de cuvinte la adresa altora este adesea considerabil mai mare faţă de

vocabularul de cuvinte cu care ne putem descrie stările emoţionale. Dar, dacă ne

exprimăm sentimentele ne putem rezolva conflictele.

O confuzie uzuală, generată de limba română la fel ca şi de limba engleză este felul în

care folosim cuvântul “simt” fără să exprimăm de fapt un sentiment. De exemplu, în

propoziţia “Simt că nu am stabilit nişte lucruri clare”, cuvintul “simt” ar putea fi înlocuit

mai degrabă cu “cred”.

Page 22: Antreneaza-te pentru viata.pdf

În general, nu ne exprimăm corect sentimentele deoarece:

1. nu le distingem de gândurile noastre: “mă simt ca o epavă”, “simt că e inutil”;

2. nu distingem între ceea ce simţim şi cum credem că suntem: “ma simt un prost”.

Atunci când ai urechi de şacal vei spune lucruri de genul: “Sunt supărat pentru că tu…”,

“Ea mă face fericit”, “El mă enervează”.

Gânduri deghizate în sentimente

Când purtăm urechi de girafă sentimentele reprezintă o componentă vitală; când le

folosim pe cele de şacal ele sunt aproape absente. În următoarele exemple de expresii

“şacal” observaţi că, deşi se foloseşte cuvântul “simt”, noi nu ştim ce simte cu adevărat

vorbitorul: “simt că eşti rau”, “simt că nu-mi pasă”, “simt că nu este corect”.

În fiecare dintre afirmaţiile de mai sus ar fi mult mai potrivit să înlocuim cuvântul

“simt” cu “cred”.

Cum poate ajuta o relaţie sau chiar pe individ mărturisirea sentimentelor?

Nu am un răspuns, deoarece cred că sentimentele pot fi exprimate în mod diferit, aşa

cum am observat mai sus. Cu siguranţă, când sunt exprimate sentimentele reale,

într-un limbaj non-agresiv, relaţia va avea doar de câştigat.

Oricum, unul dintre cele mai… “ciudate” lucruri legate de împărtăşirea sentimentelor cu

alte persoane este să începi să le exprimi.

Page 23: Antreneaza-te pentru viata.pdf

5. CUM SĂ-MI CREEZ CONȘTIENT VIAȚA?

Daca viaţa ta ar fi o carte…

Te-ai întrebat vreodată ce-ar fi dacă viaţa ta ar fi o carte? Iar tu ai fi autorul acestei

cărţi?

Ce fel de carte ar fi? De aventură, mister, ficţiune? Ar avea o scriitură bună? Povestea ar

curge lin? Şi personajele cum ar fi? Cât de interesante? Dar cum ar fi locul de

desfăşurare al poveştii? Plin de culori, bucurie, amuzament, sau negru şi deprimant? Ar

exista acţiune în cartea ta? Cum s-ar întâmpla totul? Rapid, încet sau foarte încet?

Dacă aş alege de pe raft cartea ta aş gasi-o interesantă? Mi-aş dori sa continuu să

întorc filele şi să vad ce se întâmplă în următoarele capitole? Mi-ar plăcea personajele

din ea? Aş recomanda cartea unui prieten?

Hai să ne acordăm şansa de a crede că putem să ne schimbăm povestea. Cum s-ar

schimba povestea TA din acest punct? Ai schimba oare personajele? Sau locul de

desfăşurare? Unde s-ar întâmpla acţiunea de aici încolo? Sau poate ar rămâne totul

neschimbat?

Cartea vieţii tale

Cartea propriei tale vieţi nu este o carte goală. Nu este nici gata-scrisă cu cuvintele

altcuiva. În schimb este jumătate plină, jumătate goală. Este mult mai scurtă decât îţi

poţi imagina şi mult mai lungă în acelaşi timp. Ai putea să o citeşti într-o singură zi, dar

îţi va lua o viaţă să o scrii. Este un infinit număr de pagini pe care nu vei putea să scrii

Page 24: Antreneaza-te pentru viata.pdf

nici măcar un cuvant – sunt paginile dinainte de începutul cărţii şi cele de la final. Poţi în

schimb să scrii între capitolele “naştere” şi “moarte”.

Această carte poate fi folosită pentru a-ţi stabili obiectivele şi pentru a-ţi monitoriza

progresul. Pur şi simplu sari câţiva ani în avans şi începe să scrii ce anume doreşti să

fii, să ai, să faci. Apoi, ia-ţi timp să citeşti atent cum punctele de cotitură în viaţa ta se

întâmplă, cum se întâmplă şi eşecurile şi cum anumite obiective sunt atinse sau

abandonate.

S-au scris multe sfaturi pentru cei care se îmbarcă în Călătoria Vieţii: cunoaşte-te pe

tine însuţi, caută moderaţia în toate lucrurile, fă celorlalţi ceea ce ai vrea să ţi se facă

ţie, fii autentic, urmează-ţi inima, fii… tot ce poţi să fii…

Desi ştim cu toţii că nu există o anume cale spre succes, calea aceasta arată totuşi

astfel: stabileşte-ti un obiectiv, încearcă ceva, eşuează, încearcă altceva şi

repetă din nou şi din nou până când vei găsi ceva care să funcţioneze.

Odată ce ai gasit metoda care funcţionează, continuă s-o foloseşti până când nu mai

merge sau până când începe s-o folosească toată lumea sau, pur şi simplu, până când

înceteaza să mai fie amuzant. Apoi încearcă ceva nou. Dacă te împotmoleşti, rămâi pe

poziţie şi dă o şansă hazardului să-ţi trimită semne de continuare.

În fine, tot ce e nevoie cu adevarat să faci e să-ţi dai seama Cine eşti şi să Fii Cea mai

bună versiune a Ta! Nu-ţi pierde timpul creând o copie pală a persoanei pe care ceilalţi

se aşteaptă s-o întruchipezi. De ce să trăieşti viaţa mizerabilă a altcuiva când poţi să

trăiesti propria ta viaţă? Fii tu însuţi sau mori încercând să fii!

Page 25: Antreneaza-te pentru viata.pdf

Viaţa ta e o carte deschisă, şi asta e tot ce e nevoie să ştii. Începe să o scrii!

Ce-ar fi să începi prin a scrie următorul capitol diferit?

Cum ar fi să iei un pix şi chiar să începi să scrii?

Exprimă cu Pasiune, Energie şi Curaj!

Creează viaţa pe care vrei s-o trăieşti.

De ce să nu începi chiar acum?

Eşti autorul propriei tale vieţi! Tu îţi scrii propria poveste!

Iată câteva întrebări pentru tine:

1. Care ar fi titlul cărţii tale?

2. Ar citi-o cineva? Câţi oameni ar avea-o pe noptieră? Câti ar pune-o în biblioteca

personală?

3. Cum ai vrea să fie viaţa ta… din carte?

4. Cine ai vrea să fii?

Ia condeiul, pixul, creionul grafic sau o pensulă şi începe să scrii sau să desenezi cum

va fi viaţa ta… s-ar putea să se întâmple!