UNIVERSITATEA din PITEȘTIFACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI

- Filiala CÂMPULUNG -Specializarea: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

Povestirea

Student propunător: Anton (Boboc) Lenuța-Ramona

An I – semestrul IIAn universitar 2013-2014

”Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieţii omeneşti... cu poveşti ne leagănă lumea, cu poveşti ne adoarme...” (Mihai Eminescu)

Prin varietatea, bogăția și noutatea ideilor pe care le cuprinde, POVESTIREA contribuie la lărgirea orizontului educabililor, la dezvoltarea proceselor psihice – gândirii, memoriei, a imaginației, atenției, la dezvoltarea limbajului - sub toate aspectele sale, la educarea morală și estetică a copiilor.

Rolul și importanța poveștilor în instruirea copiilor sunt bine cunoscute. Poveștile asigură dezvoltarea intelecteluală, precizând și întregind cunoștințele.

POVESTIREA este o metodă cu o frecvență de utilizare crescută în mediul preșcolar. Aceasta constă în ”prezentarea informației sub formă descriptivă sau narativă, respectând ordonarea în timp sau spațiu a obiectelor, fenomenelor, evenimentelor”. 1

Scopul urmărit de această metodă este de a asigura un bagaj de cunoștințe, imagini intuitive pe baza cărora să fie elaborată o serie de generalizări. Se folosește cu precădere la copiii de vârstă mică, deoarece răspunde înclinației spre miraculos și fantastic.

După cum precizează Loredana Sofia Tudor, condițiile de realizare ale acestei metode sunt:

- ”Conținuturile activităților de povestire trebuie alese în concordanță cu obiectivele cadru și obiectivele de referință să înfățișeze aspecte cât mai apropiate de experiența copiilor, să aibă valențe educative și estetice.

- Studierea anterioară a textului literar de povestit și adaptarea acestuia la particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.

- Alcătuirea planului povestirii: succesiunea episoadelor și identificarea personajelor și trăsăturilor acestora.

1 Cucoș, Constantin (coordonator), Bălan, Bogdan; Bonciu, Ștefan, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice. Curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 146

- Se recomandă utilizarea în timpul narațiunii a unor materiale didactice ilustrative și sugestive (desene, imagini, etc.).

- Expunerea conținutului trebuie să fie clară, accesibilă copiilor, să fie expresivă, modularea vocii, schimbarea ritmului vorbirii, etc.

- Povestitorul (cadrul didactic) trebuie să participe direct și afectiv la conținutul povestirii pentru a trezi elevilor adevărate trăiri afective.2

Povestirea este integrată în majoritatea activităților organizate în grădiniță, indiferent de aria problematicilor abordate.

Așa după cum precizează specialiștii – ”Eficiența utilizării acestei metode depinde de:

- Gradul de accesibilizare a limbajului utilizat;- Adaptabilitatea conținuturilor prezentate la nivelul de înțelegere a

copilului preșcolar;- Resursele emoționale pe care le stimulează în ambele părți: ale

educatoarei care trasmite mesajul afectiv și atitudinal, dar și ale copilului care urmează să fie impresionat de receptarea acestui mesaj.”3

Expunerea orală, povestirea, prin conținutul ei lărgește sfera de cunoștințe a copiilor. Aceștia

urmăresc cu o atenție sporită întâmplările basmului sau ale povestirii, memorează, descoperă trăsături și componente ale personajelor, analizează și compară, stabilesc anumite relații între fapte și personaje, ajung la generalizări.

Receptarea atentă contribuie la familiarizarea copiilor cu structura limbii, cu bogăția și expresivitatea limbajului. Ei își însușesc cuvinte cu sensuri proprii și figurat, expresii poetice, formule specifice acestor creații literare, construcții ritmate și rimate, zicale, proverbe și structuri gramaticale.

Tematica poveștilor, fie realiste, fie fantastice, se diferențiază de la o grupă la alta de subiecți, corespunzător sarcinilor instructiv-educative ce se cer rezolvate.

2 Tudor, Loredana-Sofia, Elemente de teoria instruirii. Aplicații teoretice și practice pentru învățământul preșcolar și primar, Editura Ars Libri, Costești- Argeș, 2013, p. 120-1213 Ezechil, Liliana; Păiși-Lăzărescu, Mihaela, Laborator preșcolar. Ghid metodologic, Editura V & I Integral, București, 2002, p. 126

Poveștile au o valoare formatică, precum și etică, contribuind la formarea conștiinței morale. Copiii descoperă trăsături de caracter, își aleg modele în viață, cunosc întruchipări și manifestări ale binelui și răului.

Problematica operelor literare expuse în activitatea de povestire se diferențiază de la o grupă de vârstă la alta. La vârstă timpurie, poveștile trebuie să fie scurte, accesibile, atractive, să dezvolte sentimente și stări afective pozitive, iar – odată cu trecerea timpului – poveștile devin mai complexe, au ca scop sesizarea planului real și al eului ireal, stimularea creativității copiilor, exersarea capacității de comunicare.

Pentru realizarea sarcinilor propuse în scopul activităților de povestire, educatoarea trebuie să analizeze cu multă atenție scopul activității didactice propuse, să se pregătească din timp, printr-o cunoaștere temeinică a textului, să creeze condiții optime de ascultare.

Pregătirea activității cuprinde:

1. stabilirea obiectivelor;2. selectarea conținuturilor;3. selectarea atentă a textelor literare;4. alcătuirea planului povestirii;5. pregătirea materialului didactic.

Povestirea este o formă de exprimare în care educatorul poate uza de o anumită încărcătură afectivă a faptelor prezentate și a limbajului utilizat.

Metodă tradițională, povestirea poate dobândi o valoare deosebită, în condițiile unui auditoriu numeros, având un nivel cultural care să-i asigure accesul la mesajul informațional, transmis, raportat la unitatea de timp.

Reevaluarea permanentă a metodelor tradiționale vizează adaptarea lor în funcție de necesități și raportarea lor la evoluția științei.

În concluzie, deși accentul cade, totuși pe receptare și mai puțin pe interpretarea cunoștințelor și pe expunere orală, povestirea – deși o narațiune simplă, într-un limbaj expresiv, prin ornamentarea discursului cu figuri de limbaj, realizează o participare afectivă a elevilor, stimulând imaginația, antrenând noi motivații și disponibilități, de învățare.

Bibliografie:

& Ezechil, Liliana; Păiși-Lăzărescu, Mihaela, Laborator preșcolar. Ghid metodologic, Editura V & I Integral, București, 2002, p. 126

& Cucoș, Constantin (coordonator), Bălan, Bogdan; Bonciu, Ștefan, Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice. Curs elaborat în tehnologia învățământului deschis la distanță, Editura Polirom, Iași, 1998, p. 146

& Tudor, Loredana-Sofia, Elemente de teoria instruirii. Aplicații teoretice și practice pentru învățământul preșcolar și primar, Editura Ars Libri, Costești- Argeș, 2013, p. 120-121