poate ne vedem

Editura MIRADORe-mail: miradorul@yahoo.com

Tipãrit la Arad

ISBN 978-973-164-084-6

Concept grafic: V. LeacImagine copertã: Doru Pãcurar, hei !

Carte apãrutã cu sprijinul Consiliului Local al Comunei Sãvârºin,primar Gheorghe Pleº.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a Românieipoate ne vedem / ed.: Ioan Matiuþ. - Arad : Mirador, 2010 ISBN 978-973-164-084-6

I. Matiuþ, Ioan (ed.)

821.135.1-821

Editor: Ioan Matiuþ

Tehnoredactor: Cãlin Chendea

poate ne vedem

20 10

prima impresie conteazã

În primul meu an la Sãvârºin – 2007 – prima întâlnire pe caream avut-o cu ceilalþi participanþi s-a consumat într-o benzinãrie dela marginea localitãþii, pe care V.Leac, în rolul de gazdã, ne-o fixaseca reper mie ºi Dianei Geacãr, împreunã cu care cãlãtorisem de laBucureºti. Dupã aproximativ un sfert de orã de mers prin beznarece (era cinci dimineaþa), eu încovoiatã sub greutatea unui rucsac,Diana mai mult târând decât rulând un troler prin praful drumului,ºi o noapte nedormitã pe banchetele de muºama ale acceleratului,surpriza nu tocmai plãcutã a fost sã descoperim în benzinãrie nucâteva mese pustii, cum ne aºteptam, ci o gaºcã veselã ºi ni sepãrea atunci ciudat de proaspãtã, strânsã în jurul unei mese plinede cafele aburind. Erau deja acolo, dacã îmi aduc bine aminte,ªtefan Manasia, Florin Mãduþa, Florin Partene, Dan Coman ºiMarin Mãlaicu Hondrari. Pe V.Leac l-am reperat curând prinîntunericul parcãrii, printre pompe, încercând sã ne ghideze penoi fetele spre o maºinã.

În anul urmãtor – 2008 – îmi amintesc cã purtam în spate de lagarã un rucsac - altul, în timp ce noua mea partenerã de cãlãtorie,Oana Cãtãlina Ninu, târa prin praful drumului nelipsitul troler. Deºinoaptea petrecutã pe tren fusese la fel de chinuitã ca ºi în anulprecedent, era totuºi 10 dimineaþa, vremea era prietenoasã,locurile îmi erau familiare, iar de întâmpinat, direct în faþa hoteluluide data aceasta, ne-a întâmpinat odihnit, calm ºi relaxat, caîntotdeauna, Radu Vancu, care tocmai juca o miuþã cu, dacã nu mãînºealã memoria, Bogdan Creþu.

În 2010, am coborât în gara Sãvârºin însoþitã de Oana CãtãlinaNinu ºi de Lavinia Braniºte. Dormisem bine la cuºetã, soarele erasus pe cer, deºi cam ceaþã, locurile îmi erau familiare etc. Aveam

5

în spate un rucsac pe jumãtate gol (restul bagajului urma sã-misoseascã mai târziu cu maºina), iar fetele trãgeau dupã ele, prinpraful drumului, fiecare câte-un troler. La hotel nu ne-a întâmpinatnimeni. Cu cei trei bãieþi care sosiserã deja înaintea noastrã –Cristi Cotarcea, Miki Vieru ºi Daniel Rãu – ne-am întâlnit ceva maitârziu, dupã ce ne-am interesat vag la telefon - prin intermediul luiV.Leac - care nereuºind sã fie prezent de la începutul taberei, îºijuca totuºi rolul de gazdã - unii de alþii.

Se pot trage de aici, deja, mai multe concluzii: chiar dacã stilulde abordare al fiecãruia nu poate fi cu mult diferit de la an la an,grupul (a cãrui configuraþie se schimbã) vine la pachet cu oatmosferã specificã, suferã adicã de propriile lui predispoziþii ºiumori etc. In al doilea rând, receptivitatea fiecãruia la peisaj(incluzând aici grupul, gazdele, peisajul propriu-zis etc.) oscileazãºi ea, la fel ca acul unui barometru, în funcþie de un numãr nedefinitde factori. Cel mai bun exemplu aici ar fi cel al lui Florin Mãduþa(în calitate de oaspete ºi nu de participant, el fiind, în mod paradoxal,printre cei mai liberi sã se exprime), despre care îmi amintesccum în 2007 a plecat din tabãrã dupã numai douã zile, promiþândvag cã se va întoarce, iar în anul urmãtor, dupã ce-ºi anunþase de labun început numai o vizitã scurtã, a rãmas pânã la sfârºit.

Tabãra de creaþie de la Sãvârºin se aflã deja, în 2010, la cea de-a IV-a ediþie, ediþie care i-a avut ca protagoniºti pe Cristi Cotarcea,Dan Mihuþ, Daniel Rãu, Dumitru Bãdiþa, Lavinia Braniºte, MikiVieru, Oana Cãtãlina Ninu, Un Cristian, pe V. Leac ºi pe subsemnata.În timp ce Oana Cãtãlina Ninu ºi Dumitru Bãdiþa au mai participatfiecare la câte-o ediþie anterioarã, pentru ceilalþi prezenþa laSãvârºin a reprezentat o premierã. Câºtigãtorii ediþiei curente, pecare-i voi anunþa fãrã dramaticele bãtãi în tobe, pentru cã lucrurilese întâmplã mai relaxat de-atât la Sãvârºin, sunt: Oana CãtãlinaNinu (Premiul II, poezie) ºi Dumitru Bãdiþa (Premiul I, poezie).Ar mai trebui spus cã fiecare ediþie a Taberei de creaþie de la

6

Sãvârºin a fost încununatã de o antologie de texte: La Neagra(Mirador, 2007), Nasturi în lanul de porumb (Brumar, 2008) ºiMinimal (Mirador, 2009) ºi cã, din 2010, patrimoniul taberei seîmbogãþeºte nu cu un singur volum (prezenta antologie), ci cu douãvolume, cel de-al doilea fiind recent lansatul Invitat la Sãvârºin(Casa de Pariuri Literare, 2010) al lui Dumitru Bãdiþa, inspirat separe mai mult de neparticipãrile din 2007 ºi 2008, decât departiciparea din 2009.

ªi ar mai trebui spus tot aici cã Tabãra de creaþie de la Sãvârºineste organizatã de filiala Arad a Uniunii Scriitorilor din România,cu ajutorul neobosit al gazdelor din Sãvârºin, în frunte cu poetulde grai bãnãþean Ioan Vodicean.

dar ºi ultima

În 2007 am rãmas la Sãvârºin pânã la sfârºit, aºa cã îmi amintescbine ultima noapte de la focul de tabãrã, când tremuram în iarbaumedã, lângã Diana Geacãr, amândouã atente sã nu disparã înnoapte V. Leac, care ne-a ºi coborât pânã la urmã în siguranþã, depe deal. În 2008 am plecat chiar în seara dinaintea focului de tabãrã,dar am rãmas în schimb în noaptea precedentã, când am dansatpânã târziu, în ploaia mãruntã, pe o scenã improvizatã, ceva mai laadãpost, luminatã de farurile maºinii lui Rareº Moldovan etc. Anulacesta, dintre participanþi au rãmas la focul de tabãrã numai MikiVieru ºi Daniel Rãu, în timp ce noi ceilalþi am ales sã ne petrecemnoaptea în holul hotelului, cu muzicã de la laptop, cãrþi de joc ºiºah, aºa cum procedasem de fapt ºi cu o noapte înainte, învioraþide sosirea în sfârºit a lui V.Leac, însoþit ca întotdeauna de MirceaStepan (de la care am primit cadou un foarte frumos breloc cuMark Twain pe avers ºi o corabie cu pânze pe revers) ºi de ceasurprizã a lui Florin Mãduþa ºi Cãtãlin Lazurca.

7

chestiunea generaþiei sau evaluarea rezultatelor

În prefaþa la prima antologie de la Sãvârºin, Bogdan Creþu selansa cu tot scepticismul ºi cu toate rezervele în polemicageneraþiei, hotãrând în esenþã cã ”nu e prea corect” sã vorbeºti de„generaþia 2000”, în primul rând pentru cã era vorba despre unfenomen viu ºi despre niºte autori „care nu au apucat sã îºicontureze în totalitate profilul.” Nu mai pun în discuþie dacã eramde acord atunci cu Bogdan Creþu, dar cert este cã, din 2007,lucrurile s-au mai schimbat: ªtefan Manasia ºi-a lansat cartea micilorinvazii, în 2008, Radu Vancu ºi-a lansat Monstrul fericit în 2009,Miruna Vlada ºi-a lansat pauza dintre vene, în 2007, Dan Coman ºi-a lansat în 2009 dicþionarul mara, Diana Geacãr ºi-a lansatFrumuseþea bãrbatului cãsãtorit, în 2009, Rareº Moldovan ºi-alansat skycam, în 2009, Vlad Moldovan a câºtigat concursul dedebut de la Cartea româneascã, pe 2007, cu Blank, V. Leac ºi-alansat Lucian, în 2009, ºi Toþi sunt îngrijoraþi, în 2010, ClaudiuKomartin ºi-a lansat în 2009 un anotimp în berceni, Dumitru Bãdiþaºi-a lansat poemele prerafaelite în 2008, Moni Stãnilã a (re)debutatîn 2009 cu postoi parovoz. confesiunile dogmatistei. Se vedelimpede din acest panou cã lucrurile n-au stat pe loc, deºi n-amamintit aici decât cãrþile de poezie (ar mai fi ºi de prozã) ale celorcare au trecut pe la Sãvârºin. Majoritatea celor enumeraþi au ajunsastfel la a doua sau la a treia carte (sunt ºi cazuri cu mai multe, deex V.Leac), la fel cum majoritatea celor în mod obiºnuit listaþiprintre „douãmiiºti” sunt deja la a doua, treia sau chiar a cinceacarte (Elena Vlãdãreanu de exemplu e la a cincea, Dan Sociu la apatra etc.), în timp ce douã volume, cel puþin pentru mine, înseamnãdeja suficient (în cazul lui Ion Mureºan a fost suficient, la fel cum,în cazul Ruxandrei Novac cred cã ºi o singurã carte se va dovedisuficientã, deºi sper la mai mult), chiar dacã n-aº spune neapãratcã toþi au confirmat. În prefaþa de anul trecut, Bogdan Creþu încã

8

mai tânjea dupã debutul Valentinei Chiriþã ºi cel al lui BogdanLipcanu, ale cãror cãrþi erau aºteptate sã þinteascã direct nucleucentral al generaþiei, ºi iatã cã amândoi vor debuta anul acesta laCasa de Pariuri Literare, o editurã nouã, cãreia îi ºi urez succes.Nu s-au înmulþit însã numai cãrþile de la prima ediþie a taberei, ciau avut loc ºi reconfigurãri în schema generaþiei (îmi vin acum înminte debuturile mai târzii ale Gabriellei Efitimie, din 2006, ºi celal lui Vlad Moldovan, din 2008, care de asemenea au intrat directîn nucleul central), dupã ce mulþi ani a fost reprezentat, pur ºisimplu, de primii douãmiiºti, adicã de cei debutaþi la începutulanilor 2000. Prin urmare, ediþia de anul trecut a taberei pare sã fianticipat cumva încheierea unui ciclu generaþionist, în timp ce ediþiade anul acesta vine sã rezolve încã o nouã problemã. Pentru cã,dacã Bogdan Creþu era supãrat pe faptul cã s-au tot speculat cuaplomb diferite orientãri în poezia aºa-numiþilor „douãmiiºti”, cumar fi mizerabilism, biografism, neoexpresionism, atunci va fimulþumit sã vadã în antologia din 2010 cã nici Cristi Cotarcea, niciDaniel Rãu ºi nici Miki Vieru nu au legãturã cu vreunul dintre aceºtitermeni (primul are afinitãþi orientale, iar ceilalþi doi sunt adepþiai unor poetici mai degrabã retro, moderniste), în timp ce OanaCãtãlina Ninu rãmâne destul de ceþos fidelã unui anumeneoexpresionism, iar Dan Mihuþ ºi Dumitru Bãdiþa rãmân într-adevãr, deocamdatã, fideli biografismului. Iar faptul cã generaþiadouãmii tolereazã, chiar dacã la marginea ei, poetici retro, estesemnul cel mai clar al maturizãrii ei, mai ales în contextul în careformulele tari (în sensul originalitãþii, cel valoric subînþelegându-se) nu par sã se fi epuizat încã: în 2010 a debutat, în urma câºtigãriiconcursului de la Cartea româneascã, Mihai Duþescu, cu ºi toatãbucuria acelor ani triºti, un volum care meritã toatã atenþia, iarIonuþ Chiva este ºi el aºteptat cu nerãbdare, tot cu un volum deversuri.

9

Cristi Cotarcea

Pentru Cristi Cotarcea, încã nedebutat, mica lume contem-poranã pare sã redevinã un simplu punct (nici mãcar unul cu valoarede reper), ce se pierde într-un univers mereu luminos, alcãtuitdupã regulile armoniei. Poemele lui sunt intarsiate cu motivevegetale, care de multe ori capãtã conotaþii erotice, ºi populate cuo faunã fabuloasã, de la iepuri, cai, arici etc. pânã la ursuleþul depluº. Chiar ºi bufonii, care altãdatã, la expresioniºti, erau exponenþiai tenebrelor, ai eu-lui angoasat, chinuit, sunt transpuºi acum într-un peisaj paradiziac: “bufonii atârnaþi de candelabru / cântau marºulalbinelor prin iarbã / în cãutare de borcane cu miere” (prinþesascorþiºoarã) ºi la fel ºi nebunii „scoate-þi mãnuºile ºi ceartã-mã /pentru cã astãzi m-am scãldat / în bãlþile de la marginea oraºului, /acolo unde danseazã nebunii / ºi curge lapte cu miere”. Încãperilese deschid, iar constrângerile, de orice fel, dispar, spiritului orien-tal - cu care Cristi Cotarcea are afinitãþi declarate -, cosmosul fiindu-i accesibil în toate punctele sale, terestre ºi extraterestre. O poeziejucãuºã ºi blândã în acelaºi timp, deocamdatã indiferentã la canoaneºi cãreia îi dorim sã rãmânã aºa.

Dan Mihuþ

Mult mai terestru este poetul constãnþean Dan Mihuþ. Poemelui sunt ample, prozaice, se desfãºoarã pe coordonatele unui firnarativ coerent, reprezentând de fapt transcrierea în poem aevenimentelor biografice, întotdeauna ofertante: „am râs, ce rost/ mai avea sã te sãrut, urcasei douã trepte / m-am simþit deodatãmizerabil, aº fi vrut / sã trec în drum spre casã pe la poºtã / sã iauplicuri elegante ºi timbre cu pãsãri exotice / ºi hârtie elegantã dela papetãrie, sã-þi scriu / o lungã scrisoare de dragoste de o lungime

01

/ cutremurãtoare”. În aceste texte, elementul poetic îºi trage sevadin incompatibilitatea care se cascã între realitate ºi chipul ei re-evaluat mai târziu în minte, dupã acordarea de semnificaþii, carepresupune în prealabil un lung proces de înseriere a unor îndoieli,regrete, complexe etc., în faþa propriei conºtiinþe. Contrar uneiprime impresii de materie greoaie, prozaicã, poemele lui DanMihuþ sunt bine dozate ºi nu sãrace în fente tehnice, iar ici ºi colo,mai rar ºi nu neinspirat, îºi face loc chiar ºi câte o adevãratãmetaforã („dupã câþiva ani /insomniile devin luminoase iar corpurilefragile, picioarele cedeazã / se îndoaie sub noi ca tija florilor”),semn al unei dexteritãþi stilistice îndelung ºi cu folos exersate.

Daniel Rãu-Lehotsky

În cazul lui Daniel Rãu, flashurile de realitate nu sunt altcevadecât accidente, poemul fiind lucrat de fapt într-un plan mai ampluºi, desigur, înþeles ca fiind mai semnificativ, care-l subsumeazã pecel al realitãþii. Bucãþile de realitate, care oricum apar puternicpoetizate, irump astfel imediat în lumi haotice, în care se mai poateghici numai vag un principiu guvernator. Unor versuri precumacestea, „trec ºiruri de tiruri ca ºi cum ar trece elefanþi / unul,altul, apoi încã unul / de aur / îi sclipeºte fildeºul a supernove ºi testropeºte / de la cap pânã la glezne cu noroi” le vor urma versurica acestea: „ºi cu un fel de pastã cu care-ºi ung cãlugãrii gingiile /împotriva amneziei a ceea ce numesc ei suflet”. Dacã principiuldupã care se ghideazã construcþia poemului este cel rimbaldian al„dereglãrii tuturor simþurilor” („O febrã creatã parcã pentru simþuri,extrasã din încercarea frivolã de explorare a stãrilor alternativede conºtiinþã ºi alte trivialitãþi”), în substanþã acesta pare a fi oapostazie (dominanta tematicã în poemele propuse pentruantologie este cea religioasã, chiar dacã nu de fiecare datã explicit),

11

formula poeziei lui Daniel Rãu fiind astfel una mai degrabãindiferentã la ce s-a întâmplat în zona poeziei pe la noi în ultimiiani.

Dumitru Bãdiþa

Scriam cu altã ocazie cã Dumitru Bãdiþa cerceteazã conºtiinciosrealitatea, cu scopul bine precizat de a o exploata poetic. Aceastãcercetare presupune în acelaºi timp o introspecþie, privireaîntoarsã spre sine fiind de obicei încãrcatã cu suspiciune, dacã nudirect cu reproº, dar ºi o radiografiere a mediului exterior, însã nupentru o captare a peisajului în sine, cu tot ce e încãrcat el, caemoþie sau semnificaþie, ci tot cu scopul identificãrii unor puncte”cãlduþe,” de interes strict personal. Cu alte cuvinte, Dumitru Bãdiþaîºi manifestã prim poeme mai întâi de toate curiozitatea, faþã desine ºi faþã de tot (deºi, mai des, faþã de toþi) ceea ce-l înconjoarã:„m-am oprit ºi mi-am cãscat gura / se miºca multã luminã în aer /îmi plãceau zarzãrii ºi tot cerul / cum se reflectau // mi-am plimbatlimba ca un melc / pe gingia goalã / pânã a ieºit un paznic sã mãduc / fiindcã doamnele nu mai suportã”. Curiozitatea n-ar fi fostînsã suficientã ca fundaþie tensionatã pentru poem, dacã n-ar fifost dublatã de o sensibilitate atentã, „enormã”, dar nu ºi„monstruoasã”. Personajul pe care Dumitru Bãdiþa îl poartã printexte ºi de care atâta îi place (aparent) sã facã miºto este de faptun sensibil, tonul autopersiflat camuflând, de cele mai multe ori,sarcasmul ºi ironia: „aº vrea sã gãsesc pe noptierã / o cuºcã pentruhamsteri / cu un omuleþ care aleargã / ºi debiteazã aforisme despreformã ºi energie”. Mai concret spus însã, punctul nevralgic (nodulde sensibilitate) în jurul cãruia se construieºte ciclul propus pentruantologie pare sã fie situat la Dumitru Bãdiþa undeva la niveluldanturii (iatã ºi alte exemple, pe lângã cel de mai sus: „faianþa-i

21

albã ºi integrã / smalþul dinþilor mei spart“ sau spãlatul pe dinþidintr-un alt poem, cu teama „cã lustruiesc niºte stânci sfãrâmi-cioase”) sau v-aþi gândit cã mã refeream la o sensibilitate de onaturã mai … spiritualã? Dar, de ce nu?

Lavinia Braniºte

Episodul narativ propus de Lavinia Braniºte are în centrurelaþia ”de putere” cu Paula, cea care ar urma sã scrie prefaþaantologiei taberei de creaþie la care participã naratoarea, iar înplan secund, la începutul povestirii, scurta întâlnire, într-un vagonde dormit, cu un bãtrân care tocmai se întoarce de la parastasulfratelui. În creionarea ambelor personaje, la fel ca ºi a celorlaltede fapt, pasagere prin text, Lavinia Braniºte apeleazã la mici ironii,dar nu merge pânã acolo încât sã se lase tentatã de ºarjã, decaricaturã, umorul rãmânând unul ponderat, controlat, rafinat.Oricum, personajele sunt evaluate scurt, dintr-o singurã privire, ºide obicei, cu toatã blândeþea, negativ.

Uneori, în text sunt lãsate spaþii aproape albe, decolorate,aparent fãrã semnificaþie, dar nu fãrã funcþie esteticã în ansamblu.Alteori, pe spaþii foarte mici, emoþiile explodeazã în lanþ: ”Paulaºi-a dat ochii peste cap: femeia asta n-o sã trãiascã mult. Am aprobat,adoptasem deja aceeaºi atitudine, era cool sã fii ca Paula, dacã-sdouã premii poate dã unul la un bãiat ºi unul la o fatã, dar astadepindea de tipii de la Filialã. Abia mai târziu mi-am dat seama dece o sã moarã tanti. Cã se streseazã la job.” De fapt, fragmentul seîncheagã nu din mãruntele evenimente, ci din micile sau marileemoþii care inerveazã aceste secvenþe, din sensibilitateaîntotdeauna încordatã în spatele întâmplãrilor aparent banale.

31

Miki Vieru

Textele lui Miki Vieru sunt albe, subþiri, uºoare, inconsistenteca niºte voaluri. Rar strãbate prin ele nu emoþia, ci ecoul îndepãrtatal unei emoþii, nu culoarea, ci abia o impresie vagã, îndepãrtatã,de culoare. Cuvintele care îºi fac apariþia în poem nu par sã fitrecut prin nicio preselecþie ºi nu par sã fi suferit nici vreodiscriminãre pe criterii de topicã sau morfologice. Nu e vorba însãîn acest mod de a scrie poemul de vreun impuls sau elan demolator.Miki Vieru nu este anarhist ca avangardiºtii (discursul lui poate fibãnuit mai degrabã de logopatie), intenþia lui nu este aceea de adistruge un discurs existent sau de a agresa o formã moºtenitã apoemului. Autorul acestor versuri este de fapt un adorator, ºi nuîn secret, al metaforei blânde ºi suave, al scenariilor totale,”panoramate”. Incapacitatea de a lega aceste metafore în poem senaºte de fapt dintr-o hipersensibilitate mereu retractilã, mereu îndefensivã, mereu înspãimântatã de respingere. Iar din cauza acesteispaime emoþiile apar deja sufocate, moarte, paralizate, albe lasuprafaþa poemului. Dar toate acestea nu pot fi, evident, decâtspeculaþii, în sprijinul cãrora aº putea totuºi invoca versurile careînchid primul poem: ”inimã bate în altã inimã / cu o cruzimedesãvârºitã” ºi acel ”detensiv” (care poate fi luat drept o aglutinarea lui ”defensiv” cu ”detenþie” ºi cu ”a detensiona”) din titlul celorcâteva poeme/portret.

Oana Cãtãlina Ninu

Dacã sucombarea ritualicã a fiinþei, echivalentã cu scufundareaîn durere, pânã la pierderea cunoºtinþei, ºi clivajul identitãþii sedovedeau a fi obsesiile Oanei Cãtãlina Ninu, în mandala, începândcu ciclul stãrile intense (carneþelul no name, din 2009), lucrurile

41

s-au mai schimbat. Deºi corpul a rãmas, nu mai este vorba acumde corpul puternic erotizat în sens demonic, ci de corpul demonicpur ºi simplu, în timp ce eu-l s-a transformat ºi el într-un plural alalienãrii, mai rar întâlnit în mandala: „un espresso latte în benzinãriade la marginea comunei / ºi tirurile negre pe drumul naþional laîntoarcere / nimic altceva decât farurile gigantice lãrgindu-þi pupilele/ ºi noi / oameni arici cu pielea moale pe burtã / oameni plaþi cufeþele eviscerate cu carnea întoarsã pe dos”.

Aceeaºi faunã însã, (ºoarecele, ariciul, mistreþul etc.) care þinede lumea întunecatã, umedã, bântuie ºi poemele mai noi, iaruniversul continuã sã rãmânã cel al morþii. Un univers în carechelneriþa poartã un „batic negru”, în care „cuvintele vin mai târziuºi nu întotdeauna”, ºi oricum, atunci când vin, „ne prefacem cãavem ce sã ne spunem”, un univers în care imaginea frumuseþii ararãta cam aºa: „am putea scrie despre frumuseþe / despre degetelesubþiri desprinzându-se egal de pe tãietor / despre cerul senin dinziua înmormântãrii bunicii”.

un cristian

Fragmentul de prozã pe care un cristian se pare cã l-a decupatdintr-un viitor roman pariazã înainte de orice pe eterna putere defascinaþie a copilãriei. Nu este însã vorba nici pe departe decopilãria seninã, pusã într-o luminã paradiziacã, ci de cea mai puþinidealizatã, mai aproape de realitate. Deºi primul de remarcat aicieste umorul, uneori dat parcã prea tare, emoþia textului îºi areresorturile în acea cruzime caracteristicã copilãriei, care de obiceifuncþioneazã în dublu sens: dinspre copil spre lume ºi, invers,dinspre lume copleºindu-l uneori pe copil. Interesant aici este cãdiferenþa nu este foarte clarã, atât actele de cruzime ale copilului,cât ºi cele ale adultului Sile, pãrând a fi produsele unei aceleiaºi

51

incapacitãþi de a înþelege suficient lumea ºi sensibilitãþile ei,aceleiaºi incapacitãþi de a realiza cât de dureroase pot fi uneoripentru alþii efectele propriilor acþiuni. De fapt, puse cum sunt înrama caricaturii, toate personajele care se învârt în fragmentulînmormântãrii par cumva neserioase sau neverosimile, par pioni,tipologii miºcate de ici colo cu scopul de a obþine efect comic. Cuatât mai bine venite sunt secvenþele în care micul protagonist îºilasã la vedere slãbiciunea: ”chit cã mulþi dintre cei mari îºi fãceausemnul crucii cam cu stânga. Sau eram eu ameþit.” Aceste miciconfesiuni care au aerul unor „scãpãri” în economia fragmentului,meritã toatã atenþia: „Cu uºa închisã ºi lanþul pus, m-am aºezattremurând vinovat (ºi mie mi-a alunecat din mânã magaoaia, ºi euam vãzut terciul dintre ghivece ºi am râs cã-ºi pierduse popacandela de nervi) sub icoana din dormitor, rugându-mã, naibii, culacrimi pe obraji, în genunchi la Maica Domnului sã nu mã mai facãmare, ca sã nu mai duc în viaþa mea sicrie.

Se pare cã m-a ascultat. Mi le-au dus alþii. Ce uºurare!”

V. Leac

V. Leac pare sã fi rãmas cantonat, dupã toþi sunt îngrijoraþi, înacea zonã a observãrii, în dauna participãrii, vocea altãdatãempaticã, vie, implicatã, cu tot cu ironiile gingaºe ºi nesiguranþeleei, pãrând a se retrage acum cu totul din poem, deºi nu face decâtsã se autobruieze, lãsând în urmã un spaþiu în care sunt construiteºi în acelaºi timp distruse (în virtutea propriei inconsistenþe)diferitele identitãþi, de fapt constructe sociale. Iatã bucãtarul: „.dinstart trebuie sã vã spun cã sînt de profesie bucãtar / în ultimii aniam inventat o tonã de reþete / le am aici (se bate cu palma pepiept) într-un notes verde” ºi iatã-l, în toiul unei interviu, pe

61

muzician: „.Eºti unul dintre chitariºtii cei mai rapizi la ora actualã.Te prinde mai tare virtozitatea la grif sau „lungul de line” pe feeling,ca sã zic aºa. Cãtãlin spune cã ai avea mult de câºtigat dacã aiscoate afarã capul. Ai de gând?” Celelalte trei poeme sunt ºi elemonologuri, în spatele cãrora vocea pare sã se autobruieze, înspecial din cauza vitezei relatãrii, actul comunicãrii ajungând astfelsã se sfârºeascã întotdeauna cu o amânare. Dupã poezia-performance, se pare cã în ultima vreme V.Leac intenþioneazã sãne propunã o poezie-instalaþie ºi e clar deja cã o s-o facã la fel debine ºi cu la fel de mare succes.

71

Dumitru Bãdiþa este jurnalist ºiscriitor. S-a nãscut în 7 octombrie1972 în Polovragi-Gorj. Volumepublicate: unghii foarte lungi ºicumsecade, poezie, Editura Vinea,2005; Poeme prerafaelite, poezie,Editura Pontica, 2008; Premiul FilialeiSibiu a USR; Invitat la SãvârºinEditura Casa de pariuri literare,2010. A publicat poeme ºi alte texteîn revistele Euphorion, Tomis, Tri-buna, Echinox, Paradigma, ca ºicum, Hyperion. Din 2003 estemembru al siteului clubliterar.com.Dumitru Bãdiþa este jurnalist ºiscriitor. S-a nãscut în 7 octombrie1972 în Polovragi-Gorj. Volumepublicate: unghii foarte lungi ºicumsecade, poezie, Editura Vinea,2005; Poeme prerafaelite, poezie,Editura Pontica, 2008; Premiul FilialeiSibiu a USR; Invitat la SãvârºinEditura Casa de pariuri literare,2010. A publicat poeme ºi alte texteîn revistele Euphorion, Tomis, Tri-buna, Echinox, Paradigma, ca ºicum, Hyperion. Din 2003 estemembru al siteului clubliterar.com.Dumitru Bãdiþa este jurnalist ºiscriitor. S-a nãscut în 7 octombrie1972 în Polovragi-Gorj. Volumepublicate: unghii foarte lungi ºicumsecade, poezie, Editura Vinea,2005; Poeme prerafaelite, poezie,Editura Pontica, 2008; Premiul FilialeiSibiu a USR; Invitat la SãvârºinEditura Casa de pariuri literare,2010. A publicat poeme ºi alte texteîn revistele Euphorion, Tomis, Tri-buna, Echinox, Paradigma, ca ºicum, Hyperion. Din 2003 estemembru al siteului clubliterar.com.Dumitru Bãdiþa este jurnalist ºiscriitor. S-a nãscut în 7 octombrie1972 în Polovragi-Gorj. Volumepublicate: unghii foarte lungi ºicumsecade, poezie, Editura Vinea,2005; Poeme prerafaelite, poezie,Editura Pontica, 2008; Premiul FilialeiSibiu a USR; Invitat la SãvârºinEditura Casa de pariuri literare,2010. A publicat poeme ºi alte texteîn revistele Euphorion, Tomis, Tri-buna, Echinox, Paradigma, ca ºicum, Hyperion. Din 2003 estemembru al siteului clubliterar.com.Dumitru Bãdiþa este jurnalist ºiscriitor. S-a nãscut în 7 octombrie1972 în Polovragi-Gorj. Volume

Poeme confesive

# # #m-am trezit deja obositdeschid fereastra:lumina se propagã prin recipientul vãiicamioanele produc trepidaþii

îmi spãl dinþii cu teamacã lustruiesc niºte stânci sfãrâmicioase

aº vrea sã gãsesc pe noptierão cuºcã pentru hamstericu un omuleþ care aleargãºi debiteazã aforisme despre formã ºi energie

# # #fata de anul trecut îmi zâmbeade câte ori intram în magazin

fata de anul ãsta fumeazã în uºãvorbeºte la telefonîi ofer turtã dulce în staniolde ce mi-ar zâmbi

02

# # #am bãgat un pepene verdela cabanã în lada frigorificã

l-aº mai scoate la iarnãsã-l pun cap omului de zãpadãîn curtea unui azil de bãtrâni

# # #ascult la radio discuþii elevateîn capul meu face rime ºi parafrazeun diavol vulgar

ouãle cu ºuncã se prãjesclumina se prefirã printre crengi pe peretefaianþa-i albã ºi integrãsmalþul dinþilor mei spart

scot o murãturãºi privesc cerul:un avion sclipitor se ducespre nord

continui seria de gesturipun în farfurieschimb frecvenþa:

muzicã spaþialãºi focul de primãvarãaprins în centrul unei grãdinipe versanþi

12

# # #acolo se ruina o vilãau lovit-o noapteabrâul floral s-a dezintegratîn cupa cu moloz

apoi au ridicat un p+5cu oglinzi la stradãsã nu vezidar sã fii vãzut din interior

m-am oprit ºi mi-am cãscat gurase miºca multã luminã în aerîmi plãceau zarzãrii ºi tot cerulcum se reflectau

mi-am plimbat limba ca un melcpe gingia goalãpânã a ieºit un paznic sã mã ducfiindcã doamnele nu mai suportã

22

# # #castanele se desprind lovesc portieresistemul nu face diferenþa între stimuliºi declanºeazã alarmaca radarele proaste: stolul în migraþie produce alertã

la comandament

mã uit la crengi au rãmas iar fãrã frunze câte anotimpuri încã eumã strâng în pat închid ochiivizualizez trasee în munþi ajung în punctul maxime mintea tot o lespede cu miriapozi

ºi arta nouãtelegondolãpsihocriticii

32

# # #la petrecere de câteva ore. n-am dansat.numai am bãut ºi am tot aºteptatca omuleþul sã înceapã urcuºulºi sã refacã legãturile între trunchi ºi cap.

într-un târziu fãrã sã simt încã nicio miºcareîn zona omoplaþilor unde omuleþular trebui sã se adune ºi sã urce prin ceafã spre talamusmã ridic eu înaintea luiºi mã zbânþui printre dansatorii de salsa.muzica dominã toate lucruºoarele.corpul se miºcã fãrã convingere.

mã întorc la masã. golesc încã un pahar cu apã receºi exclam: omuleþul meue tom degeþel în ascensiune pe acoperiºul lumii.

42

# # #scara de beton urca la etaj direct din uliþa recent asfaltatãcasa: o construcþie ceva mai rãsãritã decât vilele din jurproprietar: o fatã pe nume gigliola, una dintre frumuseþilevãii cu localnici blonzi emigraþi în þãrile mediteraneene

noaptea târziu mâna mea a apãsat clanþa ºi întredeschis uºapiciorul meu drept s-a strecurat ºi talpa s-a lipit de podea:atunci s-a pornit sforãitul ca o alarmã se rãspândea în valurimi-am spus: ea m-a chemat dar totuºi e un bãrbat în casãe o bãtrânã obezã un mort care se joacã dinadins cu un motor stihiale un diavol în pivniþã un monstru la temelieam fugit la hotel ºi pânã dimineaþa i-am þinut companie doamneicare croºeta la recepþie

în seara zilei urmãtoare stam pe o terasã ºi sforãitul acelamã þinea încã în afara minþii melegigliola s-a apropiat zâmbind:puteai sã intri dumitruchiar am fost singurãam vrut numai sã te sperii puþin

52

# # #ceva era în neregulã cu mineºi m-am învârtit prin camerã toatã searapânã m-am luminat:mi-am pierdut emoþiile bunemi le-a înghiþit frica

aº vrea sã-i întreb dacã au gãsit cumvape saturn urme al minþii mele

de fapt, îmi ratez toate introspecþiileajung lângã un punctdincolo de care nu mai pot trece

ºi stau lângã punctul acelaºi mã simt de tot transparentîn faþa oricãrui mort m-a cunoscut

62

Oana Cãtãlina Ninu s-a nãscut la2 mai 1985, în localitatea Mangalia.A obþinut mai multe premii literareînainte de debutul editorial, printrecare premiul I la Festivalul de Poezie„PROMETHEVS” (2004), organizatde Fundaþia Anonimul în colaborarecu revista România literarã. Esteinclusã în antologiile: Generaþia2000 (Pontica, 2004) ºi Nasturi înlanul de porumb (Brumar, 2008). Adebutat cu volumul de poezieMandala (Editura Vinea, Bucureºti,2005), care a obþinut PremiulNaþional de Poezie Mihai Eminescupentru debut, Premiul Iustin Panþapentru debut, Premiul de debut înpoezie al filialei Dobrogea a UniuniiScriitorilor din România ºi Premiulde debut al Colocviilor RevisteiTomis. În 2009, a publicat carnetulde poezie stãrile intense (distribuitgratuit), în colecþia „Biblioteca depoezie”, coordonatã de un cristian.A colaborat cu texte literare ºiarticole în numeroase publicaþiiculturale. A fost redactor al revisteiPana mea (2007), iar din 2008colaboreazã cu articole la revistaObservator cultural. În 2008, aabsolvit Facultatea de Litere aUniversitãþii din Bucureºti (secþiaromânã-francezã), iar în 2010,programele de masterat „Studiiliterare româneºti” ºi „Literaturãfrancezã – abordãri antropologice”.În prezent este doctorand al ªcoliidoctorale din cadrul Facultãþii deLitere, Universitatea din Bucureºti.Videobook Mandala în 2007, onlinela adresa http://oananinu.wordpress.com. Oana CãtãlinaNinu s-a nãscut la 2 mai 1985, înlocalitatea Mangalia. A obþinut maimulte premii literare înainte dedebutul editorial, printre care premiulI la Festivalul de Poezie „PROME-THEVS” (2004), organizat deFundaþia Anonimul în colaborare curevista România literarã. Esteinclusã în antologiile: Generaþia2000 (Pontica, 2004) ºi Nasturi înlanul de porumb (Brumar, 2008). Adebutat cu volumul de poezieMandala (Editura Vinea, Bucureºti,2005), care a obþinut PremiulNaþional de Poezie Mihai Eminescupentru debut, Premiul Iustin Panþapentru debut, Premiul de debut înpoezie al filialei Dobrogea a UniuniiScriitorilor din România ºi Premiul

noapteaun espresso latte în benzinãria de la marginea comuneiºi tirurile negre pe drumul naþional la întoarcerenimic altceva decât farurile gigantice lãrgindu-þi pupileleºi noioameni arici cu pielea moale pe burtãoameni plaþi cu feþele eviscerate cu carnea întoarsã pe doslegãnaþi de o tiribombã în sens inversascunºi în norul de praf ca într-o scorburãoameni cu aripi de libelule roºii ºi cu dinþi puternici de ºoarecine întoarcem unii spre alþiine descleºtãm fãlcilene privim cu neîncredereca atunci pe deal la antene când am vãzut bostanii cocoþaþi

pe gardºi foarfeca de grãdinã ºi blana mistreþului plinã de sângeca atunci când s-a fãcut liniºte bruscºi doar o sticlã de pet lovea ritmic scheletul metalicºi am înþeles

82

nu este nimic dincolo nu e nimic dupã uºãaici doar pereþii se apropie de noi ºi chelneriþacu batic negru ºi cafele la filtru

aici doar sufocarea ne aminteºte de spaima-nghesuitãîntre vene

spaima aºteptând transpiraþia rece ºi bilele de fierciocnindu-se între tâmple

trecem din camerã în camerãinima ni se muleazã perfect peste colþuriºi singurãtatea – un ciorchine de pungi de plastic umplute

cu sânge

cu degete grele mânuim linguriþe porþelanuri cuþitecu sufletul greu ne tragem pe noi cojoaceleºi bocancii roºi adânc de sare

încet încet paºii noºtri se afundã în glodpe urmele lãþite ale tractoarelornu ne privim între noi

ne þinem ochii ascunºi sub sprânceneºi gândurile ferite undeva în colþul ochiuluiacoperite de urdori

nu clipim nu lãcrimãm nu ne pasãaici doar pereþii se apropie de noiatât de tare încâtexplodeazã

92

am putea scrie despre frumuseþedespre degetele subþiri desprinzându-se egal de pe tãietordespre cerul senin din ziua înmormântãrii buniciidespre uºurinþa cu care rupi aripile viespiilor prinse în flori

am putea scrie despre fericiredespre viaþa crestând pulpe tari ºi obraji decojiþidespre sarea amarã de pe buricele degetelor încreþite

sub apã

dar nimeni nu crede în frumuseþenimeni nu crede în fericire

ºi totuºi credem în dragoste în viaþã în tinereþeape care-o strângem în braþe ca pe pãpuºa de cârpã cu ochiii

scoºi

de la o vreme bem tot mai multne prefacem cã avem ce ne spunecã nu avem simþurile tocitecã ne pasã ºi cã trãim cã suntem „autentici”cã nu golul ãsta strâns adânc între coastene întinde peste pleoape o pulbere de sticlãuºor strãlucitoare

03

nu aºtepþi decât sã treacã

un somn forþat o coadã la poºtãtremurul din capul pieptuluisentimentul de vinovãþiezilele identice ºi sterile ca raþele împãiateînºirate pe ºifonier

stomacurile noastre tinerene-au ieºit deja pe gâtîmi muºc cu disperare braþul darsângele nu vrea sã curgã

moartea s-a desenat în covorulpe care cãlcãm cu frunþile goale

ºi nu aºtepþi decât sã treacã

dar pânã atunci pânã atuncidistanþa dintre umerii noºtri lipiþi se umple de melcighemul din mijlocul camerei ne toarce singurãtateaºi singurãtatea se deºirã sleitã din noidacã m-aº putea miºca i-aº sparge capul cu piatraca unui ºarpe

ºi nu aºtepþi decât sã treacã

viaþa noastrã – o uriaºã floarede cactus japonezºi imaginea camerei goaleºi a pãrului ras acoperind strãlucitorpatul

13

de ceva vreme nu mã mai tulburã atingerileprivesc cu atenþie particulele de carne care se descompun

în prafinspectez ridurile gropiþele zgârieturile forma oaselorelasticitatea tivului ºi distanþa dintre material ºi pieledetaliile mã obsedeazãcuvintele vin mai târziu ºi nu întotdeauna

apropiereaîncercarea de a-þi sta alãturi atunci când este permis

poate doar obsesia mea selecteazã unele gesturi de altfelfireºti

cum îþi strãlucesc ochiidar ochii îþi strãlucesc ºi când vorbeºti cu alþiicum îmi întinzi o þigarã fãrã sã-þi fi cerutdar poate ai þinut minte cã am rãmas fãrã

crede-mãnu aºteptam nimiczece ore am fost foarte fericitã ºi fãrã motivzece ore m-am gândit doar la tine ºi la casa de sticlã cu

tavanul picurând sângedoar la tine ºi la firul de pãr încolãcindu-se între felia de

pâine ºi farfuria ta cu mâncaredoar la tine ºi la miºcarea fireascã prin care, în râs,þi-ai lipit fruntea de genunchii mei dezgoliþi

23

Lavinia Braniºte. Nãscutã la 23februarie 1983 în Brãila. A studiatlimbi strãine la Cluj. A debutat în2006 cu volumul de versuri “Poveºticu mine” (Paralela 45). LaviniaBraniºte. Nãscutã la 23 februarie1983 în Brãila. A studiat limbi strãinela Cluj. A debutat în 2006 cu volumulde versuri “Poveºti cu mine”(Paralela 45). Lavinia Braniºte.Nãscutã la 23 februarie 1983 înBrãila. A studiat limbi strãine la Cluj.A debutat în 2006 cu volumul deversuri “Poveºti cu mine” (Paralela45). Lavinia Braniºte. Nãscutã la23 februarie 1983 în Brãila. A studiatlimbi strãine la Cluj. A debutat în2006 cu volumul de versuri “Poveºticu mine” (Paralela 45). LaviniaBraniºte. Nãscutã la 23 februarie1983 în Brãila. A studiat limbi strãinela Cluj. A debutat în 2006 cu volumulde versuri “Poveºti cu mine”(Paralela 45). Lavinia Braniºte.Nãscutã la 23 februarie 1983 înBrãila. A studiat limbi strãine la Cluj.A debutat în 2006 cu volumul deversuri “Poveºti cu mine” (Paralela45). Lavinia Braniºte. Nãscutã la23 februarie 1983 în Brãila. A studiatlimbi strãine la Cluj. A debutat în2006 cu volumul de versuri “Poveºticu mine” (Paralela 45). LaviniaBraniºte. Nãscutã la 23 februarie1983 în Brãila. A studiat limbi strãinela Cluj. A debutat în 2006 cu volumulde versuri “Poveºti cu mine”(Paralela 45). Lavinia Braniºte.Nãscutã la 23 februarie 1983 înBrãila. A studiat limbi strãine la Cluj.A debutat în 2006 cu volumul deversuri “Poveºti cu mine” (Paralela45). Lavinia Braniºte. Nãscutã la23 februarie 1983 în Brãila. A studiatlimbi strãine la Cluj. A debutat în2006 cu volumul de versuri “Poveºticu mine” (Paralela 45). LaviniaBraniºte. Nãscutã la 23 februarie1983 în Brãila. A studiat limbi strãinela Cluj. A debutat în 2006 cu volumulde versuri “Poveºti cu mine”(Paralela 45). Lavinia Braniºte.Nãscutã la 23 februarie 1983 înBrãila. A studiat limbi strãine la Cluj.A debutat în 2006 cu volumul deversuri “Poveºti cu mine” (Paralela45). Lavinia Braniºte. Nãscutã la23 februarie 1983 în Brãila. A studiatlimbi strãine la Cluj. A debutat în

Vânt slab pânã la moderat

L-am ajutat pe nenea sã-ºi punã bagajul sub banchetã ºi sã-ºifacã patul, mã rugase frumos, cu mâna stângã ºi-a apucat mânadreaptã ºi a întins-o cãtre mine ºi mi-a zis cã de ºase ani uite-aºa, eparalizat ºi se chinuie. Într-adevãr, mâna dreaptã era mai gãlbuieºi mai umflatã.

Eu aveam locul 31, el 32, deasupra mea mai era un bãiat cuºapcã, bãiatul a întrebat când stingem lumina, iar nenea a zis cândvrea domniºoara.

– De obicei stãm cu capul la uºã, ºi s-a întors amuzat, dar sãºtiþi cã nu-mi miros. L-am ajutat sã scoatã cearºaful de sub el.

M-am culcat eu pe dreapta ºi el pe stânga, unul cu faþa la celãlalt,ºi pe întuneric (doar o luminã vagã apãrea ºi dispãrea prin perdeacând treceam prin câte o garã), m-a întrebat unde merg.

– La Sãvârºin.– Sunteþi de acolo?– Nu.– Dar de unde?În buletin scrie cã din Brãila, m-am gândit, numai sã nu mã

întrebe cu ce mã ocup, nici mie nu-mi era clar ce fac, în viaþã, cumar veni, mã chinuiam de luni de zile sã fabric o poveste pentrupersoanele care întreabã ce lucrez.

– Traduc romane.Deºi aia cu profesoarã la domiciliu parcã mergea mai bine.A doua zi m-am trezit foarte devreme, era încã întuneric, m-

am aplecat sub banchetã ºi am bãgat mâna în geantã ºi în timp cebâjbâiam dupã ºerveþele ºi foºneam pungi, l-am auzit pe neneaºoptind:

– Bunã dimineaþa.

43

Am simþit în ceafã cum îi sticleau ochii.– Aþi dormit bine?– Da.– Am vãzut c-aþi dormit bine. ªi bãiatul a dormit bine. (De la

bãiatul încã atârna un colþ de plapumã galbenã, nebãgatã în cearºaf).Eu nu pot sã dorm.

ªtia staþiile pe dinafarã. ªtia curþile, poate ºtia ºi cãpiþele câtesunt.

– Dupã Ilia imediat e Sãvârºin, îmbrãcaþi-vã.A cãutat în sacoºã ºi mi-a dat o bananã ºi o piersicã ºi un sendviº

în poleialã, o sã vedeþi c-acolo n-aveþi de unde, ºi dupã ce le-ambãgat în geantã a mai scos ºi o sticluþã cu apã.

– Ce mi-au mai pus oamenii ãºtia aici...Venea de la parastasul unui frate. Rudele îl verificau în continuu

la telefon.Aproape cã m-a îmbrâncit cu partea dreaptã a corpului ºi cu

braþul moale.– Haideþi, cã imediat urmeazã. ªi nu stã mult.Am stat jumãtate de orã pe hol.Trenul era atât de lung încât la Sãvârºin vagonul nostru

rãmãsese în câmp. Când am sãrit, un fulger în genunchiul stângmi-a amintit de piciorul meu beteag. M-am întors ºi i-am fãcut semn,se uita dupã mine cu nasul lipit de geam, mi-a zâmbit, iar eu i-amzis clar, cu gura mare, sã poatã citi pe buze: sã-nã-ta-te.

Aveam instrucþiuni clare, ieºi din garã, doi paºi la dreapta, apoila stânga pe un drum de þarã, drumul mi s-a pãrul ok, nu chiarasfaltat, dar aproape, ºi suficient de poros încât valiza cu rotile sãscoatã un zgomot jenant.

– Numai sã nu iasã câinii de prin curþi.Mi-am scos rujul ºi aparatul foto ºi am luat-o înainte cu aerul

turistului flatat cã localnicii întorc capul. ªtiam cã ºoseaua cu tiruritaie comuna în douã, când ai ajuns la ºosea, traversezi (tirurile cuDacii au oprit ºi de o parte ºi de alta, nechezau ºi se cabrau, au

53

lãsat motoarele mai încet, cât sã se audã valiza mea, la geamportrete de ºoferi cu prosoape exotice în spate), o iei prin pãrculeþºi blocul de lângã bisericã e hotelul.

Camera mea era la înãlþimea turlei, din pat se vedea crucea.La intrare am tras cu coada ochiului în listã, veniserã toþi, darholurile erau pustii, probabil cã sunt la masã sau prin târg, era zide târg, strãduþele din centru erau pline de tarabe cu fructe, hainevechi sau sãpunuri ungureºti. Urma sã împart camera cu Paula,eram singurele fete, restul numai bãieþi, cheia camerei era la ea,aºa c-am lãsat bagajul ºi m-am dus prin târg s-o caut. N-o cunoºteampersonal, dar o mai vãzusem pe la evenimente ºi-i urmãream blogul,iar Matei îmi spusese cã anul ãsta prefaþa antologiei o s-o scrie ea,adicã ea era juriul ºi ei trebuia sã-i dãm la urmã textele create întabãra de creaþie.

Îmi doream foarte mult sã câºtig.În târg am reperat-o imediat lângã o tarabã cu vechituri,

rãscolea prin pantaloni, trãsese unii trei-sferturi în carouri.– Ce miºto sunt, i-am zis, ºi am întins mâna sã mã prezint.– ªtiu cine eºti.Eram prietene pe Facebook.– Nu vrei sã-i probezi? Cred cã þi-ar sta foarte bine, ºi a început

ºi vânzãtoarea, cã-s frumoºi, cã-i material bun, cã-s de firmã, uiteaici o dubã, daþi-vã dupã ea ºi þac-pac imediat. Mi-am scos geaca sã-i þin paravan, arãta ca un clovn, dar pantalonii chiar erau de firmã,am încurajat-o sã ºi-i ia. M-am oferit sã-i duc punga.

– Deci textele trebuie sã þi le predãm þie...– Da, pânã sâmbãtã. Teoretic, ar trebui sã scrieþi aici, dar nu

cred cã verificã cineva, merge ºi cu din alea aduse de-acasã...– Ei, o sã mã strãduiesc sã respect cerinþele teoretice. Zâmbet.În camerã, ne-am aºezat fiecare pe patul ei, spate în spate. În

timp ce ne descãlþam, am început sã trecem în revistã ceilalþiparticipanþi la tabãrã, ea era o veteranã, îi cunoºtea pe toþi, mi-azis lângã cine sã nu mã aºez la masã, cã pipãie.

63

– Adicã nu ºtiu, vezi ºi tu acum, sã nu le dai apã la moarã, cãdupã aia nu mai scapi.

La restaurant am dat mâna cu toatã lumea, Paula a dat la oparte ºervetul albastru care acoperea faþa de masã, i se pãreamurdar, în faþa de masã a rãmas o gaurã de la o arsurã, am acoperit-o cu coºul de pâine. Tanti adusese pâinea Sãvârºin felii s-o desfacãîn faþa noastrã, era plinã de gãuri, sã nu credeþi cã e roasã deºoareci, uitaþi, acum o desfac, Paula ºi-a dat ochii peste cap: femeiaasta n-o sã trãiascã mult. Am aprobat, adoptasem deja aceeaºiatitudine, era cool sã fii ca Paula, dacã-s douã premii poate dã unulla un bãiat ºi unul la o fatã, dar asta depindea de tipii de la Filialã.Abia mai târziu mi-am dat seama de ce o sã moarã tanti. Cã sestreseazã la job.

Dincolo sfârâia uleiul, se auzeau cârnaþii, la masã se fãcuseliniºte, unii mâncau pâine, noi, fetele, rãscoleam cu furculiþa însalata de varzã.

– Zece mii de tãceri absurde! a izbucnit unul dintre poeþi.Spuneþi ceva!

Am scos carneþelul ºi pixul ºi am notat, o sã scriu un poemcare se cheamã aºa.

– ªi cu ce te ocupi?– Acum sau... în viaþã?– În general.– Sunt profesoarã.– A, interesant.– ªi mai traduc ºi romane.– Serios? Ce interesant. Ce romane?– Ei, de duzinã, nu le ºtii.– N-am citit nimic de tine. Ai scos ceva?– Lasã c-o sã citeºti în antologie. ªi i-am fãcut cu ochiul Paulei.

Poate chiar pe la început.Dupã masã am ieºit cu toþii în stradã ºi ne-am întrebat dacã

putem vizita ceva. Era casa memorialã a unui pictor din sat, bãtrân

73

ºi emigrat, o lãsase statului plinã de tablouri cu peisaje cu maci,iar statul, pricopsit cu casa, vrând-nevrând, a bãgat-o la muzee ºi aangajat un administrator a cãrui principalã îndatorire era sã aibãcheia la el tot timpul. Nenea era pe deal, supraveghea lucrãrile deamenajare pentru petrecerea câmpeneascã din week-end, când,pe lângã tabãra noastrã, urmau sã mai fie ºi un simpozion desculpturã ºi festivalul mustului.

Cineva a propus sã mergem sã ne plimbãm în cimitir.– Nuuuu, cã Matei a spus cã-n cimitir mergem în ultima zi, nu

tre sã epuizãm cimitirul de acum.Matei trebuia sã vinã primul, el se ocupase de organizare, îmi

promisese cã mã plimbã cu trãsura dacã vin. Încã nu ne cunoºteampersonal, abia aºteptam sã vinã sã vãd dacã-ºi aminteºte de trãsurã,deºi prin sat era plin de cãruþe ºi nu ºtiu ce farmec ar mai fi avut,poate doar sã creadã þiganii cã suntem fiþoºi. Cu câteva zile înaintesã înceapã tabãra se îmbolnãvise de varicelã.

– Se spune variolã, sunteþi culmea, a zis Paula.– Aia nu e rubeolã?– Eu ºtiam de rujeolã.– Rujeola nu-i totuna cu pojarul?– Varicela e vãrsat de vânt, am zis eu.– Variolã! Nu existã varicelã, sunteþi culmea!Am izbucnit în râs, dar Paula m-a fulgerat cu privirea ºi am

tãcut. Avea telefon cu google, a dat o cãutare, m-am bãgat în sufletulei sã vãd ºi eu ºi chiar când sã se deschidã dexul, a picat netul.

– Ei, o fi variolã, ce conteazã. Numai sã se facã bine ºi ajungãºi el. Pacifista de mine.

– Atunci hai la rege.Palatul era de fapt o casã mai mare, cu o curte imensã. Regele

fusese la o nuntã în Serbia cu câteva zile în urmã ºi se zvonea c-arfi la Sãvârºin. Domeniul nu era deschis publicului, e totuºi casaomului, cum sã intri aºa, dar unul dintre poeþi s-a dus ºi a împinsportiþa de fier, nu era niciun paznic, dacã e deschis, hai sã intrãm,

83

de fapt nu era deschis, ci neîncuiat. Am intrat. Ferestrele eraudeschise, în jurul casei erau meri ºi mere cãzute pe jos, din careciuguleau gãini frumoase. Mã întrebam oare ce face Regele acum(mã înnebunesc dupã casele cu ferestre la stradã, sã trag cu coadaochiului înãuntru chiar dacã se vede numai lustra, sã se audã ovoce de radio, sã iasã un miros...), poate stã în pat, poate mãnâncã,oare ce mãnâncã un fost rege, oare îi plac floricele de porumb,oare gãinile alea frumoase o sã i le taie lui... Sub stejari, la umbrã,brânduºele se întinseserã pânã pe cãrare, m-am pus pe burtã pentrumacro, grupul s-a oprit în loc, sã stea dupã mine.

– Mergeþi, mergeþi...I-am ajuns din urmã la lac. Se aºezaserã pe niºte buturugi,

strângeau ochii în soare. M-am apucat s-o pozez pe Paula, mãgândeam c-o sã-i fac un compliment, dar ea tot încerca sã se scoatãdin cadru, cerea sã vadã poza, îmi zicea sã ºterg ºi ºtergeam.

– Zece mii de tãceri absurde!Deja ne cunoºteam suficient, nimeni nu mai simþea nevoia sã

mai adauge nimic.– Aþi auzit vestea cu planeta? am început. ªi pe la ºcoalã aveam

simþul ãsta al datoriei de a salva situaþia, când întrebau profii pe lacursuri cine a citit. Erau chiar seminarii pentru care citeam doarfiindcã ºtiam cã restul n-o sã citeascã ºi o sã se enerveze proful ºio sã ne facã proaste.

– Aia care seamãnã cu Pãmântul. Acolo generaþii de sacrificiu,ãia care se nasc ºi mor pe drum...

O libelulã s-a aºezat pe braþul unui poet, l-am rugat sã steanemiºcat, s-o pozez.

A doua zi aveam program cultural, vernisaj la primãrie ºi undomn cu chitara, tot acolo. Au venit ºi câþiva de la Filialã, mi-amnotat în carneþel: poeþii mari întâlnesc poeþii mici. În curteaprimãriei era parcat un tractor ºi, mai în glumã mai în serios, i-amzis primarului, care nu intrase la vernisaj, ci stãtea pe hol, cã euºtiu sã conduc tractorul.

93

– Serios? Cum de?– Pãi am învãþat la horti. Am avut în anul I curs opþional de

conducerea tractorului. Tati a fost foarte încântat când i-am spus,el m-a încurajat sã mi-l aleg, mi-a zis nici nu-þi imaginezi ce forþãdemiurgicã ai când conduci tractorul. Bine, eu credeam iniþial cãmergem la fermã la Cojocna, dar pânã la urmã cursul a fost însimulator, la zootehnie. Ar fi fain sã dau o turã adevãratã. Nu mi-ldaþi ºi mie o turã?

– Ce, tractorul?– Da.– Vorbeºti serios?– Dacã ies pe câmp cu el, ce se poate întâmpla? ªi o sã vã

distraþi ºi dumneavoastrã, o femeie de la oraº sã conducã tractorul...Vã dau aparatul sã-mi faceþi poze.

– Dar ai permis?– Ãla de B.– Nu se pune. Nu ºtiu ce sã zic... Nici tractorul nu-i al meu ºi

nici câmpul.– Dar sunt ale comunei, iar dumneavoastrã sunteþi cineva.I-am fãcut o pozã.– Ei... A zâmbit stânjenit. Stai sã vedem dacã mã mai alege

ãºtia.Cu o searã în urmã ne invitase la cabana lui, la mãmãligã ºi

tocanã la ceaun, am stat în curte la o masã care era acoperitã cuun cearºaf electoral de data trecutã, el la cravatã, întinzând mânasã dea noroc cu alegãtorul, ºi peste burta lui sloganul.

– Nu cred cã mi-ar face plãcere sã mãnânc sub o copertinã cufaþa mea de douã ori mai mare decât mine, i-am ºoptit Paulei, decare eram nedespãrþitã.

– Dacã e un lucru pe care îl urãsc mai mult decât burta, ãla eburta pãroasã.

Primarul a mai ezitat un pic, dar pânã la urmã l-a chemat pe untip, Nelu, ºi i-a zis sã iasã cu tractorul cu mine pânã pe câmp ºi

04

dupã aia sã mi-l dea o turã. Am sãrit în sus de bucurie, am intrattiptil în sala unde era vernisajul, nu mai conta cã scârþâiau ºi uºa ºiparchetul, ºi am tras-o pe Paula afarã.

– Care-i treaba?– O sã te rãpesc cu tractorul!– ?!– Nu cã-i cool?– Tre s-ascult acolo, cã am un articol de scris dupã aia, n-ar

strica ºi niºte poze, poate vrei tu sã faci ºi sã-mi trimiþi...– Lasã cã facem la tractor, o sã fie mai adevãrat. Nu cã-i cool?S-a urcat întâi Nelu, la volan, dupã aia eu, iar Paulei i-am zis sã

rãmânã cu un picior jos ºi unul pe prima treaptã, pânã-i fac niºtepoze, mai multe, sã avem de unde alege. Am mers pe ºosea obucatã, se fãcuse ºir de tiruri în spatele nostru, n-aveau voie sãdepãºeascã, dupã aia Nelu a intrat pe terenul de fotbal (cu o zi înurmã era acolo o turmã de oi, azi doar o vãcuþã cu un aer elveþian,da, oameni gospodari prin pãrþile astea, deºi tot în Apuseni, launguri, e mai miºto) ºi de acolo într-un fost lan de grâu sau ceva degenul ãsta. A început sã dea ture largi, pe trasee ciudate, aveamimpresia cã urmãreºte sã facã semne extraterestre în lan.

Îmi venea rãu de la zgâlþâialã, Paula era ºi ea galbenã, mi-amcerut scuze din priviri, deja îmi vâjâia capul de la zgomot, uite cãnu m-am gândit sã-mi pun vatã-n urechi.

L-am bãtut pe umãr pe Nelu.– Heeeei!S-a întors cãtre mine cu zâmbetul ºtirb.– Aºa cã-i fain?– Heeeei! Trebuia sã-mi dai mie sã conduc!– Da’ ºtii?– Da! Am fãcut un curs!A oprit tractorul ºi s-a ridicat de pe scaun. Chiar ºi în liniºte,

capul continua sã-mi vâjâie.– Vezi sã nu mã calci! Mi-a fãcut cu ochiul, mi-a dat una la fund

ºi a coborât. L-am lãsat sã se îndepãrteze.

14

La început m-am simþit depãºitã de situaþie, dar hei, eram încâmp, ce se putea întâmpla? Am rugat-o pe Paula sã-mi facã o pozãla volan ºi am pornit. Tractorul e, într-adevãr, o chestie demiurgicã,ne plãcea, trãgeam amândouã cu forþã de volan, sã facem ºi noispirale în lan, Nelu se uita dupã noi cu mâna streaºinã la ochi. Laun moment dat am pierdut controlul volanului, cred cã aºa se zicecând maºina o ia pe unde vrea ea, ºi mi-am dat seama c-am pierdutcontrolul abia când am vãzut cã ne îndreptãm spre terenul de fotbal.Dar hei, ºi acolo e câmp, ce se putea întâmpla? Am continuat sãtrag de volan, el continua sã refuze controlul.

Pânã sã înceapã Paula sã strige de frânã ºi Nelu sã alerge cãtrenoi, smulsesem deja una dintre porþi ºi ne îndreptam spre vacaelveþianã, care, obiºnuitã cu tiruri ºi tractoare, îºi vedea de pãscut.Am fãcut-o praf. Ne-am zgâlþâit ºi ne-am oprit.

Zece mii de tãceri absurde.– Bourii din paleolitic aveau cel puþin doi metri la greabãn. Îþi

dai seama? Ar fi fost care pe care...– Du-te dracului.A coborât ºi a vomat dupã o roatã.A ajuns ºi Nelu într-un suflet, vorbea deja la celular. Orice,

numai sã nu mã dea pe mâna ziaristului.Mi se rupea inima. Nu mai puteam sã mai trãiesc cu mine, nu

mai puteam sã mai dau ochii cu nimeni. Paula a luat-o înapoi spresat pe marginea ºoselei. M-am prãbuºit în iarbã. Nelu butonatelefonul. În buzunar mi se topeau cuburile de unt de la miculdejun.

– Nelule...– Ce mai vrei?– Auzi, cam cât mai costã o vacã?

24

Cristi Cotarcea. Nãscut la24.12.1987 în Bucureºti, a studiatlimba hindi ºi masajul tibetan. Ahoinãrit doi ani prin India, unde arealizat ºi documentarul The Lan-guage of Poetry (2010). Prezent cutexte în reviste obscure ºi antologii(Antologia Licart, 2003, 2004, 2005;Iubirea e pe 14 februarie, 2010).Blog personal: zmeulclandestin.blogspot.com Cristi Cotarcea.Nãscut la 24.12.1987 în Bucureºti,a studiat limba hindi ºi masajultibetan. A hoinãrit doi ani prin India,unde a realizat ºi documentarul TheLanguage of Poetry (2010). Prezentcu texte în reviste obscure ºiantologii (Antologia Licart, 2003,2004, 2005; Iubirea e pe 14 fe-bruarie, 2010). Blog personal:zmeulclandestin.blogspot.comCristi Cotarcea. Nãscut la24.12.1987 în Bucureºti, a studiatlimba hindi ºi masajul tibetan. Ahoinãrit doi ani prin India, unde arealizat ºi documentarul The Lan-guage of Poetry (2010). Prezent cutexte în reviste obscure ºi antologii(Antologia Licart, 2003, 2004, 2005;Iubirea e pe 14 februarie, 2010).Blog personal: zmeulclandestin.blogspot.com Cristi Cotarcea.Nãscut la 24.12.1987 în Bucureºti,a studiat limba hindi ºi masajultibetan. A hoinãrit doi ani prin India,unde a realizat ºi documentarul TheLanguage of Poetry (2010). Prezentcu texte în reviste obscure ºiantologii (Antologia Licart, 2003,2004, 2005; Iubirea e pe 14 fe-bruarie, 2010). Blog personal:zmeulclandestin.blogspot.comCristi Cotarcea. Nãscut la24.12.1987 în Bucureºti, a studiatlimba hindi ºi masajul tibetan. Ahoinãrit doi ani prin India, unde arealizat ºi documentarul The Lan-guage of Poetry (2010). Prezent cutexte în reviste obscure ºi antologii(Antologia Licart, 2003, 2004, 2005;Iubirea e pe 14 februarie, 2010).Blog personal: zmeulclandestin.blogspot.com Cristi Cotarcea.Nãscut la 24.12.1987 în Bucureºti,a studiat limba hindi ºi masajultibetan. A hoinãrit doi ani prin India,unde a realizat ºi documentarul TheLanguage of Poetry (2010). Prezentcu texte în reviste obscure ºi

***glezna ta e perdeaua dimineþilor mele însoriteîn care mã trezeºte cea mai uºoarã adiere de vânt,

eu mai stau un pic întins în pat,recit printre clipiri calea ºearpelui,

apoi iau forfecuþade pe noptierã

ºi, cu mersul potrivit al unei omizi,tai frunzuliþele de busuioc crescute peste noaptepe sub unghiile tale de la picioare.

***decojesc o portocalã:

îmi imaginez cã decojesc genunchiiprinþesei scorþiºoarã,îi desfac uºor picioarele,aºez felie peste felie peste felia ei,o gâdilºi ea chicoteºte.

44

***am dormit în castele de gheaþã,în aburul tremurat al iepurilor.

am dormit ºi în cãpiþe de fân,învelit cu pãrul fetelorcare-mi aduceau merinde.

am dormit chiar ºi în somnul tãu,cu tine, copilã înãlþând zmeiedeasupra oraºului de cearã.

trezit, mã întind acumla umbra rodiuluidin grãdina rochiþei tale.

***ea taie pãtrunjelul pentru salatã.eu aºtept sã înceapã ploaiaºi sã-mi treacã pe sub balconrevoluþionarii albi ai cãutãrilorpe caii lor rãguºiþi.

54

***am deschis un pic fereastrasã mã aerisesc.

mai întâi a intratîn camera mealãtratul unui câine,apoi râsetele unor copiiºi la urmã femeiacu o sticlã de vin într-o mânãºi o halcã de carne în cealaltã.

a tãcut o vreme ºi mi-a spus:dacã eºti ceea ce eºtivreau sã fiu cu tinela ivirea zorilor.

***scoate-þi mãnuºile ºi ceartã-mãpentru cã astãzi m-am scãldatîn bãlþile de la marginea oraºului,acolo unde danseazã nebuniiºi curge lapte cu miere.

64

***în drum spre casã,frãmântã o floare de iasomie în palme –astãzi vreau sã te leg la ochi.

***faceþi liniºte, vã rog:va intra în scenãursuleþul de pluº cu strungãreaþãsã ne distreze un pic simþurile.

un motan cu barba albã

asearã eram un motan cu barba albãstãteam culcat pe covoraºul meu cel galbenºi priveam plictisit castronul cu laptepe care scria corabia piraþilor.

nu ºtiam ce înseamnã astadar ghemul de aþã cu care mã joccând afarã plouã ºi este foarte frigmi-a explicat cã piraþii sunt ceva de bãutiar corabia este o stare de spiritpe care o ai când bei piraþi.

74

prinþesa scorþiºoarã

bufonii atârnaþi de candelabrucântau marºul albinelor prin iarbãîn cãutare de borcane cu miere.

regele dansa pe picioroangedansul acela când ne cãlcãmpe picioare, pe bascheþi,pe urmele din nisip.

aricii aruncau cu bulgãriîn ceasuri ºi în rotitoareiar dimineaþase urcau în cocotierca niºte veveriþedornice de cãlãtorii.

eu trãiam în urecheaprinþesei scorþiºoarãºi nu mã temeam de nimic.era acolo o luminã caldãcare mã învelea,îmi era ºi pat, ºi pernã,ºi somn, ºi mic dejun.

84

hoinar era un marinar

o datã m-am trezit pe o insulãcunoscutã doar de soareunde ceasurile mâncau nisip fierbinteºi scoicile dansau la malul mãrii

era în vremea albinelorce-ºi numãrau puii

mi-am construit o barcãdin pieile ºerpilor rãtãcitori

hoinár era un marinarcare insista sã pun accentul pe ohóinar era un marinar

am fãcut împreunãînconjurul pãmântuluiaºa am aflat eu cã e rotundapoi am mai dat încã o turãºi am vãzut cã de fapt e spiralãhóinar a fãcut o gaurã-n barcãºi am ajuns în centrul eiunde o mireasã ne-a fãcut cu ochiulhai, mâncaþi, mâncaþi seminþele asteaºi noi le-am mâncat

94

zâmbetul din curcubeu

în dimineaþa astao muzicã de carusel dinspre oceanm-a trezit ºi mi-a adus aminte de tine.

eram amândoi înfãºuraþi într-un curcubeuiar tu erai sora soarelui ºi îmi zâmbeai,îmi spuneai sã zbor pânã la epavã,eu eram cuminte ºi zburam,culegeam o scoicã ºi te îmbrãcam în ea.

îmi amintesc ºi de frunzele care mâncaumere dintr-o pungã de zahãr, ºi de regele melcilorcare învãþa sã zboare, ºi de pinguinul cel boemcare privea bufniþele ca pe un labirint.

îþi promit cã o sã ne întâlnimpe un meteorit ºi o sã facem împreunãdulceaþã din coji de pepene roºu.

te rog sã îþi faci timp sã o scoþipe meduza miau-miau la plimbareºi sã mã cãutaþi printre valuripentru cã zâmbetul meueste fosforescentºi este numai pentru tine.

05

Cristina Ispas s-a nãscut pe 29august, 1979, la Corabia. A absolvitFacultatea de Litere în 2003, Mas-teratul de Literatura Românã Mo-dernã ºi Contemporanã în 2005 ºia obþinut titlul de doctor în 2009, cuo tezã despre Fenomenul poeticromânesc postdecembrist, susþi-nutã la Universitatea din Bucureºti.Debutul neoficial s-a produs în2006, cu placheta de versuridesene pe asfalt, colecþia no namecoordonatã de Cosmin Ciotloº,dupã un proiect de Un Cristian.Debut în volum: fetiþa. mixaj pevinil, Editura Vinea, 2007. Poemeapãrute în Vatra, Tribuna, PanaMea, Versus/Versum, Paradigma,Apostrof, Tiuk, pe www. clubliterar.com ºi colaborãri cu Observatorcultural, Tribuna, România literarã,Cuvântul, Pana mea, Stare deurgenþã, Tiuk, Orizont, Revista laplic, revista verso, Tataia. A apãrutîn antologia La neagra, 2007(Mirador) ºi Nasturi în lanul deporumbi, 2008 (Brumar). CristinaIspas s-a nãscut pe 29 august,1979, la Corabia. A absolvit Facul-tatea de Litere în 2003, Masteratulde Literatura Românã Modernã ºiContemporanã în 2005 ºi a obþinuttitlul de doctor în 2009, cu o tezãdespre Fenomenul poetic româ-nesc postdecembrist, susþinutã laUniversitatea din Bucureºti. Debu-tul neoficial s-a produs în 2006, cuplacheta de versuri desene peasfalt, colecþia no name coordonatãde Cosmin Ciotloº, dupã un proiectde Un Cristian. Debut în volum:fetiþa. mixaj pe vinil, Editura Vinea,2007. Poeme apãrute în Vatra,Tribuna, Pana Mea, Versus/Versum, Paradigma, Apostrof,Tiuk, pe www. clubliterar.com ºicolaborãri cu Observator cultural,Tribuna, România literarã, Cu-vântul, Pana mea, Stare de ur-genþã, Tiuk, Orizont, Revista laplic, revista verso, Tataia.A apãrutîn antologia La neagra, 2007(Mirador) ºi Nasturi în lanul deporumbi, 2008 (Brumar). CristinaIspas s-a nãscut pe 29 august,1979, la Corabia. A absolvit Facul-tatea de Litere în 2003, Masteratulde Literatura Românã Modernã ºiContemporanã în 2005 ºi a obþinuttitlul de doctor în 2009, cu o tezãdespre Fenomenul poetic româ-

FM

când am împins uºa de fier o palã de vânttocmai scutura din nuczeci de foiþe galbene. pe FM erau genul de piese vechi caredeºi nu-þi plac neapãratreuºesc totuºi cumvasã-þi umfle artificial emoþiile. un câine albs-a ridicat ºi a venit spre mine pe scãri,pe sub imagine. n-am gãsit nimic prin geantã sã-i dau,m-am aplecat numai sã-l mângâi.

în dreptul ºcolii,câþiva puºti de 11-12 ani, cu feþele aprinse de joc,au venit la gard ºi m-au rugat sã le pasez înapoio minge plinã de apã.am simþit nevoia sã le-o trimit tare cu piciorul,dar ce rost avea. m-am apropiat ºi am împins-o încetpeste gard, din vârful degetelor,iar ei mi-au mulþumit.

pânã la tramvai am încercat sã-mi amintescce-mi povestise doina cu o searã înainte,dar în afarã de ploaia finã de aripa murdarã a maºiniicând am urcat de localul rece ºi sãlbatic,nu mi-am amintit nimic.

dupã program ne-am întâlnit în centrusã vedem o garsonierã, care nu ne-a plãcut.tu uitasei tot ºi erai ºocant de binedispus.

25

albinele

„Wiser far than human seer, / Yellow-breeched philosopher! /Seeing only what is fair, / Sipping only what is sweet, / Thou dostmock at fate and care, / Leave the chaff and take the wheat.”

Ralph Waldo Emerson, the Humble Bee

îl vãd cum iese din blocºi cum se îndepãrteazã pe bicicletã, pe sub salcie.îl vãd când iese iarãºi la luminã, pe lângã pechinez,care-o porneºte imediat în cercuri,în jurul pantalonilor de trening ai stãpânului.

în fundal, pãrinþi foarte aranjaþiies din maºini, trãgând dupã ei copii somnambuliprin parcare ºi prin poarta de fier a grãdiniþei.

cãþelul înfãºoarã funia tot mai strânsºi mai enervat.când ies în stradã,un bãieþel de 8-9 ani ºi-a ridicat geaca în capºi refuzã sã mai comunice cu maicã-sa.

„dacã albinele ar dispãrea,omenirea n-ar supravieþui mai mult depatru ani”, e motto-ul unui filmpe care dani mi l-a povestit de curândºi un avertisment pe care l-a lansat mai demulteinstein. tot drumul îmi zboarã minteala un roi de albine,

35

care se ridicã din câmpul de rapiþãtrece de parcurile industrialelasã în urmã parcurile de distracþieºi se rãtãceºte în reþeaua de telecomunicaþii.

când mã întorc seara pe podul grant,mã gândesc iar la albine, dupã ce toatã ziua am urmattot felul de linkuriºi am deschis o mulþime de ferestre.amenajarea complexã a râului dâmboviþainclude zeci de siluete umane, sus pe baraj,însoþite de câini fãrã lesã.toatã lumea din jurul meu vorbeºte la telefon.un cuplu ascultã muzicã,la o singurã pereche de cãºti. un bãrbat între douã vârstecu ochelari rotunzise priveºte gânditor în geam. ascultã ºi el muzicã.ascult ºi eu.

45

epidemie

un grup de adolescenþi, cu mãºti chirurgicale pe faþã,probabil în drum spre ºcoalã. pentru un timp uitã deepidemie.râd mult ºi unduiesccu genþile atârnate la ºold,ceva îi miºcã din cãºti.uneori când râd mai tare, masca le alunecã de pe faþãºi atunci se opresc puþin s-o aranjeze. apoi îºi amintesc.

primãvara a început deja în vitrine,dar pe trotuar e încã frig. împrãºtiaþi ºi zgribuliþi noi ceilalþiprivim atenþi.

„îl iubesc la fel de mult”, îmi spune repede,„ºtiu cã par nebun㔺i ochii îi strãlucesc puþin.poartã cercei de sticlã mov ºi pãrul uºor ondulat,prins cu douã clame.„pentru cã ne atingem, cel mult,propriile suflete”, mi-a mai zis privind în ceaºca de ceai,în care mai plutea încã un pliculeþ sângeriu.sau poate asta am zis chiar eu.

când am ieºit din cafenea omuleþi în salopetã lipeau cubuleþede iarbã

într-un pãrculeþdeasupra cãruia cerul pãrea lustruit de curând. ne simþeam bine.ne-am aprins þigãrile,pe care le-am stins la jumãtate. eu am mai rãmas puþin în urmã

55

sã mã închid la geacã. un câine a intrat pe neaºteptateîn porumbeii care-mi forfoteau la picioareºi zeci de aripi s-au zbãtut în aer foarte aproape,dar nu mi s-a pãrut deloc frumos.m-am gândit cã ar fi trebuit sã-i spun asta:

Melanie: Lovebirds, Sir?Mitch: Yes! I understand there are different varieties. Is that true?Melanie: Oh yes there are.”

apoi am uitat.

la metrou, un tip vindea dintr-o cutie de cartonun iepuraº alb cu ochii roz, pe care era cât pe ce sã-l rãstorn.m-am aplecat sã-l mângâi, dar mi-am dat seamacã am degetele îngheþateºi cã mai mult îl sperii.

65

vrabia

ai mai stat puþin în uºã, apoi ai dispãrut.ai fumat probabil o þigarã pe balcon.

furtuna trecuse. pilota umflatã deasupra noastrãpãrea o mare încã înspumatã, dar în retragere.

în noaptea aia, am visat maci.maci în iarbã maci în rapiþã maci în grâumaci în cimitirul de maºini maci in gunoi etc.,despre care ºtiam obsesiv cã nu îi îngrijeºte nimeni,deºi creºteau atât de frumos.

„când eºti în depresie, tot ce e în afara depresieiþi se pare complet lipsit de strãlucire ºi de inteligenþã”,încercam sã-þi impun legi.

ai venit dupã mine în bucãtãrie,ai scos mecanic din pachet o þigarã.mã îmbrãcasem cu rochia nouã,deºi nu mã spãlasem încã pe faþãºi nu-mi pieptãnasem pãrul. afarã ningea cu fulgi mari.„depresia e atunci când tragi pe tinehaine stridente,în momente de maximã epuizare,în cabinele de probã”.þi-am întins peste masã o brichetã.„ceva care creºte frumos ºi indiferent”.

mai târziu, în oraº,

75

te-ai oprit sã fotografiezi un grup de biciclete.mi-am dat seama în sfârºitcã nu tu erai arhitectul crizei,cã eu se întâmpla sã fiu arhitectul crizei.fotografiai în tãcere.

dezorientaþi din cauza bruºtei încetãri,a oricãrei activitãþi, când ajungem la corabiaai tãi aratã ca un grup, într-un aeroport.o vrabie aterizeazã cam forþat pe masã,lângã o nucã spartã. nici ea nu pare sã înþeleagã cefilm e ãsta.

(pe chipul meu nu poþi vedea decât zâmbet ºi seninãtate, fiindcãviaþa, la urma urmei,

e formidabilã?”„disco?”)

85

I’m in the basement you’re in the sky

nu-mi trece nimic prin cap ºi nici nu cred, oricum,cã e bine sã vorbim. grupul ne priveºte.tu eºti un tip într-un tricoupe care scrie foarte mic ceva în englezã. eu sunt o tipãîntr-un tricou pe care nu scrie nimic.nu-mi trece nimic prin cap.

dacã amândoi am rãmâne ore întregi,blocaþi cum suntem pe scaun,cu degetele împletite în jurul ceºtii de cafeacu buzele umede ºi uºor pãtate,grupul, desigur, ar continua sã priveascã.

masa e plinã de resturi ºi de ºerveþele albe,în care încep, pe rând, sã-mi împachetez degetele.tu îþi despachetezi ziarul.grupul se plimbã printre mese. mocheta scârþâie,îmbibatã de apã. un cap duhnind a peroxidse refugiazã de ninsoare înãuntru. grupul îºi ridicã privirea.tu îþi ridici privirea. îmi capteazã ºi mie,pentru un timp, toatã atenþia.

din când în când, mã surprind fixându-te cu ochi mãriþi,pe care i-aº vrea goliþi de expresie. din când în când,grupul îþi spune, din priviri, cã nimic nu are sensºi tu îl crezi.

când mã întorceam acasã, într-o searã, un tipcare venea din sens invers pe trotuar

95

a început brusc sã meargã cu spatele.n-a fãcut nici un semn, nu mi-a zâmbit,n-a zic absolut nimic. apoi ºi-a reluat mersul normal.pur ºi simplu nu i-a trecut nimic prin cap.

grupul se ridicã. o porneºte fãrã grabã,aranjându-ºi hainele. prin uºa rãmasã întredeschisã,o fetiþã tãvãleºte prin zãpadã un caniº negru.

creierul uman produce cãldurã ca orice procesor de computer.fãrã un sistem de rãcire, s-ar supraîncãlzi.zece minute fãrã rãcire,produc dezorientare. asta ar fi o posibilã explicaþie.deºi noi doi continuãm sã stãm civilizat la o masãºi nu dãm impresiacã am fi dezorientaþi.

ºtiai cã numai în Europa ochii mãriþi înseamnã uimireºi cã în Japonia ar însemna mânie_?

06

Dan Mihuþ 23 aprilie 1973, drobetaturnu severin absolvent al facultãþiide limbi strãine, universitatea spiruharet, bucureºti a publicat poezieºi prozã doar în revistele tomis ºiparadigma ºi volumul de versuri„autodafe”, ed pontica, 2008 fostprofesor de englezã prin diferitelicee constãnþene, actualmente esteredactor-ºef al revistei de culturãtomis din constanþa Dan Mihuþ 23aprilie 1973, drobeta turnu severinabsolvent al facultãþii de limbistrãine, universitatea spiru haret,bucureºti a publicat poezie ºi prozãdoar în revistele tomis ºi paradigmaºi volumul de versuri „autodafe”, edpontica, 2008 fost profesor deenglezã prin diferite licee cons-tãnþene, actualmente este redac-tor-ºef al revistei de culturã tomisdin constanþa Dan Mihuþ 23 aprilie1973, drobeta turnu severin absol-vent al facultãþii de limbi strãine,universitatea spiru haret, bucureºtia publicat poezie ºi prozã doar înrevistele tomis ºi paradigma ºivolumul de versuri „autodafe”, edpontica, 2008 fost profesor deenglezã prin diferite licee cons-tãnþene, actualmente este redac-tor-ºef al revistei de culturã tomisdin constanþa Dan Mihuþ 23 aprilie1973, drobeta turnu severin absol-vent al facultãþii de limbi strãine,universitatea spiru haret, bucureºtia publicat poezie ºi prozã doar înrevistele tomis ºi paradigma ºivolumul de versuri „autodafe”, edpontica, 2008 fost profesor deenglezã prin diferite licee cons-tãnþene, actualmente este redac-tor-ºef al revistei de culturã tomisdin constanþa Dan Mihuþ 23 aprilie1973, drobeta turnu severin absol-vent al facultãþii de limbi strãine,universitatea spiru haret, bucureºtia publicat poezie ºi prozã doar înrevistele tomis ºi paradigma ºivolumul de versuri „autodafe”, edpontica, 2008 fost profesor deenglezã prin diferite licee cons-tãnþene, actualmente este redac-tor-ºef al revistei de culturã tomisdin constanþa Dan Mihuþ 23 aprilie1973, drobeta turnu severin absol-vent al facultãþii de limbi strãine,universitatea spiru haret, bucureºtia publicat poezie ºi prozã doar înrevistele tomis ºi paradigma ºi

telefoane

mail nr 1

am primit foarte multe telefoane ºi n-am rãspunsdecât de câteva ori, foarte scurtºi aproape rãstit în timp ce parchetulera murdar, drumul era murdar ºicãdeau frunze. mi s-a spus sã-mi cer iertaresã fiu mai puþin monstruos, mãcar un pic mai puþinmi-am spãlat o pereche de pantaloni scurþiºi în timp ce-i frecammi-am amintit ce-mi spusese sorin cândera la sevilla ºi auzeam forfota din jurul luirestul de cenþi de la pachetul de ºerveþele umederestul acesta de oamenirostogoliþi pe sticla rece a meseinu-mi aminteam când i-am spus cã num-am mai masturbat de foarte multã vremeºi el ºi-a amintit asta în sevillai-am spus cã ioan fierbe ceva în cazanun mistreþ spaniol cu ingrediente mauretu cum poþi sã fii un pic mai puþin monstrunu mãnânc carne, beau doar apãºi am gãsit aici djarum, aroma lor de cuiºoarese împrãºtie în tot corpul, atuncia trecut o remorcã pe lângã mine sau aºami s-a pãrut, în mijlocul bãrbaþilor o femeiecu sâni mari, îi tremurau ciudatcu o senzualitate agresivã

26

mail nr 2

vom face republica paºapoartelor cu rotuleîn fotografie ºi tot acest entuziasmal obiectelor moi pe care le vom trece fraudulospeste graniþãva fi steagul nostru, când îl vor vedeaprietenii noºtri cu care avem relaþii de buna vecinãtateîºi vor trage cracii pantalonilor, le vom pipãi rotulelene vom asigura cã nu le-au deformat cu flexulcã nu falsificã nimic din ceea ce e importantapoi vom face lungi rapoarte telefonice acolo undeau plecat în vacanþã nevestele noastre dupã divorþ

mail nr 3

am o zi lungã de care trag, am fãcut-o cât patulîmi trimiþi numai semne de întrebare pe messte simþi inutilã, am vãzut alaltãieri un iisus din denimcum atârna de oglinda unei maºiniºi el avea o zi lungã ºi-o iubitã care nu fãcea nimicstãtea de cealaltã parte a parbrizuluiºi se bãlãngãnea absentã, sticla dintre ei era un patlung precum acesta. spun în gând blue ginzãsºi te sun. sunã ocupat

36

mail nr 4

am vrut sã fiu tandru ºi þi-am spus „micule”ºtiu, nu mã pricep la chestii romanþioaseai spus cã-þi place noul nume, deºi voi beamai multã bere, n-am priceput unde baþimã gândeam la ce priveºti, mã întrebam de celentilele tale de contact sunt de un albastrupe care nu l-am mai vãzut niciodatã, iar tumi-ai spus „mici cu bere, hei”, am râs, ce rostmai avea sã te sãrut, urcasei douã treptem-am simþit deodatã mizerabil, aº fi vrutsã trec în drum spre casã pe la poºtãsã iau plicuri elegante ºi timbre cu pãsãri exoticeºi hârtie elegantã de la papetãrie, sã-þi scriup lungã scrisoare de dragoste de o lungimecutremurãtoare

mail nr 5

puncte punctesemn de întrebare, semn de întrebaresemn de întrebare, semne între baredouã puncte, parantezã închisã

46

mail nr 6

atunci am fost agresiv, da, pe colina de la plaja moderncând primadona nebunã îºi adusese portativul ºi þineapartiturile cu mâna sã nu le zboare vântul ºi cântala un microfon cu fir scurt, palele vântului aducea frânturidin o sole mio, m-am îngreþoºat, ai trecut cu bicicletaºi te-ai dus în capãtul stabilopozilor, ai rãmas doarîn chiloþi ºi te-ai aruncat în apã, prietena ta þinea haineleeu strigam la primadonã, „taci, fã, din gurã”, dar tute roteai cu sânii goi în semiîntuneric, am mai luato gurã de vodcã. ºtiu, nu erai tu, era altã tipãdar te-am iubit aºa

mail nr. 7

urmeazã sã mã bãrbieresc în 10 minute sau cam aºaurmeazã sã fumez, sã-þi scriu un sms la care vei rãspundemâine. albina de pe pernã e prietenã cu ursul din minepentru cã n-a mâncat niciodatã miere, dar are zâmbetulacela de honey bear încât amân tot ce trebuie sã facva veni seara, mâine sau poimâine ºi barba va mai creºte

56

mail nr 8

e o poveste întreagã, poate chiar o piesã de teatru pe care ampus-o în scenã: un gilette cu aloe vera, un sãpun de hotel. mi-amalbit barba, mi-am lãsat perciunii pânã spre gât, gâtul l-am ras pânãspre bãrbie. m-am spãlat ºi am ieºit pe hol, m-am întors ºi m-amsãpunit din nou, am lãsat perciunii, cioc ºi mustaþã, m-am spãlat ºiam fãcut paºi prin camerã, apoi m-am sãpunit din nou ºi am lãsatnumai mustaþa ºi perciunii, m-am dus pânã în josul scãrilor, apoiam ras perciunii ºi o parte din mustaþã, am rãmas hitler ºi m-amuitat la bisericã prin geam, nicio clipã în afarã de momentele încare mã bãrbieream nu am privit în oglindã, doar am încercat sãsimt în tot creierul schimbãrile, mã întreb ce e de învãþat de-aici,mã tot întreb

mail nr 9

m-am gândit cã-mi voi da seama treptatdupã ultimul telefon la care mi-ai rãspunsmi-a trecut prin cap sã mã sinucidaºa, absolut gratuit, ca atunci cândi-am zis lui sorin, dupã ce vãzusemserpico cu al pacino, „sorine, dacã m-aºfi sinucis în golul ãsta de sub balconce-ai fi înþeles din mine sau din serpicosau din câinele ãla cu blanã, nu maiºtiu ce rasã, câinele cerber, ãla de la muzeucel cu manual de utilizare, dar mai repedeadormnoapte bunã

66

suntem leneºi, marlahainele puse la uscat pe balcoane ar putea cãdea într-o zimulte haine ar pluti deodatã pânã la pãmântºi-ar începe sã meargã ca ºi când nebuniicare vãd aerul când se miºcã printre blocurinu pot sã-ºi imagineze tot ce þine o hainã pe umeriaº merge alãturi de ele, pe cuvânt, m-aº duce oriundear vrea ele sã meargã, am încerca sã facem cât mai multzgomot, sã fim un cimitir de maºini depãrtat, nu se ºtie undedoar se aude tabla cum trosneºte între fãlcile preseipoate mâine voi fi educatoare la o grãdiniþã de cartiervoi îmbrãca hainele celor mai mici copii iar lor le voi dahainele cãzute de la balcon, nu departe de cimitirse vor rostogoli respirând greu prin pânzã, pipãindcum am citit în rushdie cã se futeau tinerii indienicum am citit în artaud cã nu existã cruzime, nu se poatesã schimbãm hainele în fiecare zi, sã cred cã numaiazi pot ieºi cu copiii la plimbare, sã-i vãd cum se risipescdar temerile legate de copii nu sunt ale mele, mai alescã zâmbetele tale false ºi mare parte din piele nu suportãnici un fel de þesãturã ºi rãmâi lucidã pânã cândcine-ar mai putea vorbi despre dragoste acumdeºi suntem goi, deºi ne-am putea atinge oricândîþi arãt prin geam roþile maºinilor, capacele de plastic, jantelede magneziu, mã gândesc cã dupã ce vor cãdea haineledupã ce te vei ridica ºi vei spune cã nu azi, chiar azi nuvoi avea ceva de reparat, ies, ies în curenþii dintre blocuri

76

am pus cortul pe culmeþi-aº arãta fluviul, dar sunt convins cã vei muri în somnexact aºa cum mor beþiile într-o ceaþã întunecatã, în patul lorcând toate lucrurile rele sunt departe ºi te simþi atât de protejatîncât cuvintele ies noi din coaja lor roºie, tocmai atuncicând trebuie sã te desprinzi de ele, dar în marea asta toatãdoar fluviul conteazã, doar pe el vreau sã þi-l arãte ca ºi cum am sta treji toatã viaþa. dupã câþiva aniinsomniile devin luminoase iar corpurile fragile, picioarele cedeazãse îndoaie sub noi ca tija florilor ºtiind cã nu vei avea niciodatãceea ce iubeºti, apoi bate vântul, sufla pânã ne amorþesc mâinileºi într-o dimineaþã, chiar cea care a trecut, îmi dau seamacã niciodatã nu-mi voi mai plânge de milã, mai ales de milãmarta e fericitã. papucii ei mã mirã tot timpul. sunt moiuneori cred cã ºi-i face singurã din carnea mea

86

în tot acest timp am gândit prea multlui george vasilievicisunt epuizat, mi-a zis, sunt un pat germinativ, muguriicare ies acum au tot farmecul din lume de partea lorºi îmi dau seama cã îmi place mai mult sã hibernezsã nu creascã din mine nimic, cel mult sã aºez în mineun strat de gânduri tâmpite, o carte, alt strat de aberaþiio bere într-o cârciumã aerisitã, alt strat de gândurisunt omul musaca din care mãnânc fãrã randamentºi tot ce rãmâne în mintea mea e studiul atent al miºcãriloraºezarea muºchilor, reþeaua de vene, oase ºi cartilagiieu mã gândeam tot la puterea inutilitãþii ºi la vene, m-a surprinsfaptul cã ºi el gãseºte determinãri în lehamite ºi comoditateapoi vorbeºte despre scârbã cu furie, regurgiteazãam mai ascultat câteva clipe fâºâitul oraºului cu scamele luiun vinil din anii 60 rotit sub un ac al degetelor noastrede unde recuperam o altfel de muzicã, un altfel de ritmam avut un gol în piept, adicã acolo a început totula mai zis, acolo mi-am dat seama cã exist, cã mai e în mineceva la care nu trebuie sã gândesc doar din când în cândci sã atac cu furie cum atacã anticorpii vreun virusdespre care încã nu ºtiu nimic, am fãcut asta ani în ºirpânã când mi-am dat seama cã-mi place mai mult incoerenþacãlãtoriile mentale în spaþii confuze, paloarea bolnãvicioasãa celor pe care îi crezi bolnavi fizic, dar ei sunt doar seduºibunãoarã, setea asta de a trãi alãturi de personajepe care sã le reinventezi de fiecare datã când le vezi(omul peºte de la metro de care-mi povestea alinacu ochii sclipind, cu o voce ce venea de altundevade pe vinilul care ne hrãneºte constant cu balivernepe care nu dai doi bani, dar pe care trebuie sã le faci

96

coerente nu pentru tine, ci doar pentru cã zilnictrebuie sã livrezi celorlalþi o cantitate de acte vii)ca sã le dai un sens de care sã te agãþi, ei binede toate astea m-am sãturat, le iubesc prea multpescãruºii ne tot dau târcoale, poate mai nou suntpãsãri de pradã ale vinilului, apoi noaptea trecutãîmi amintesc ca prin vis cã am deschis fereastraºi-am privit norii care periau creºtetul blocurilornu i-am vãzut niciodatã atât de jos, atât de coerenþi

07

Daniel Rãu-Lehotský – s-a nãscutla Arad, 15. VII. 1990; – în anul 2009a absolvit Grupul ªcolar „JozefGregor Tajovský” din Nãdlac; – înprezent este student în anul II laFacultatea de Litere, Istorie ºiTeologie din Timiºoara; – a publicatpoezii în revistele Naše snahy,Naše snahy plus, DolnozemskýSlovák, Arca; – a debutat cu volu-mul de poezii în limba slovacã Ada-gio, la Editura Ivan Krasko, Nãdlac2009. Daniel Rãu-Lehotský – s-anãscut la Arad, 15. VII. 1990; – înanul 2009 a absolvit Grupul ªcolar“Jozef Gregor Tajovský” din Nã-dlac; – în prezent este student înanul II la Facultatea de Litere, Istorieºi Teologie din Timiºoara; – apublicat poezii în revistele Našesnahy, Naše snahy plus, Dolno-zemský Slovák, Arca; – a debutatcu volumul de poezii în limbaslovacã Adagio, la Editura IvanKrasko, Nãdlac 2009. Daniel Rãu-Lehotský – s-a nãscut la Arad, 15.VII. 1990; – în anul 2009 a absolvitGrupul ªcolar “Jozef Gregor Ta-jovský” din Nãdlac; – în prezent estestudent în anul II la Facultatea deLitere, Istorie ºi Teologie din Timi-ºoara; – a publicat poezii în revisteleNaše snahy, Naše snahy plus,Dolnozemský Slovák, Arca; –a debutat cu volumul de poezii înlimba slovacã Adagio, la Editura IvanKrasko, Nãdlac 2009. Daniel Rãu-Lehotský – s-a nãscut la Arad, 15.VII. 1990; – în anul 2009 a absolvitGrupul ªcolar “Jozef Gregor Ta-jovský” din Nãdlac; – în prezent estestudent în anul II la Facultatea deLitere, Istorie ºi Teologie din Timi-ºoara; – a publicat poezii în revisteleNaše snahy, Naše snahy plus,Dolnozemský Slovák, Arca; –a debutat cu volumul de poezii înlimba slovacã Adagio, la Editura IvanKrasko, Nãdlac 2009. Daniel Rãu-Lehotský – s-a nãscut la Arad, 15.VII. 1990; – în anul 2009 a absolvitGrupul ªcolar “Jozef Gregor Ta-jovský” din Nãdlac; – în prezent estestudent în anul II la Facultatea deLitere, Istorie ºi Teologie din Timi-ºoara; – a publicat poezii în revisteleNaše snahy, Naše snahy plus,Dolnozemský Slovák, Arca; –a debutat cu volumul de poezii în

reflectare asupra aºteptãrii epifaniei la trecerea de pietoni

lumina roºie spãrgând coconul obstrucþionistîn lipsa altui cuvânt mai estetic semetamorfozeazã

trec ºiruri de tiruri ca ºi cum ar trece elefanþiunul, altul, apoi încã unulde aurîi sclipeºte fildeºul a supernove ºi te stropeºtede la cap pânã la glezne cu noroiºi cu un fel de pastã cu care-ºi ung cãlugãrii gingiileîmpotriva amneziei a ceea ce numesc ei sufletapoi tancurileþi se-nþelege din ceea ce tot acei cãlugãri numesc ochicã ai vrea sã-þi poþi imagina cã în tancurisunt porumbei albidar tot ce mai poate fi descris ca fiind albsunt cele douã mâiniºi cei doi plãmâni care le oxigeneazãºi cele douã emisfere ale creierului care le-ndeamnãsã mângâie trãgaciultotul în dualitateîn paradoxtotul între partea aceasta a ºoseleiºi partea aceeanimic metaforic în neputinþa ta de-a atinge celãlalt þãrmºi a-þi scufundã degetele picioarelor în asfaltdegetele mâinilor în asfaltdegetele pãrului ºi degetele inimii, în finedegetele degetelor în asfalt

27

ºi lumina verde ca o jivinã înaripatã a ceruluiþi-aduce bunavestiremariae bãiat!

***

sub paºii tãi de balerinã se sfãrâmã podurile de piatrãla ridicarea braþelor tale se prãbuºesc biserici zãvorându-l

pe zeu în ruinee ºapte dimineaþa iar tu dansezi prin intestinele creierului

meue ºapte soarele încã nici nu a rãsãrit iar tu dansezi prin bãlþi

împroºcând pereþiicu sãmânþa cuvintelor vãrsate de trecãtori ca un salutacoperã-þi masca mamã duioasãce-þi strângi copilul în fãlci zdrobind sub picioarele desculþe

zeulºi strigi: sã ne exorcizãm de credinþãsã ne exorcizãm deci de credinþã

37

***

bãtrânul oraº cu proteza lui de fier mestecã pruncul cu floripictorii-ºi þin respiraþia sã nu greºeascã vreo liniemama e singura ce râdede pe o stâncã cuvântã apostolul dezbãtând evenimentulîn timp ce regenerarea muºcã în oase

în zadar te lepezi de oaseºarpelui îi creºte o altã gurã

47

Despre febrã O febrã creatã parcã pentru simþuri, extrasã din încercarea

frivolã de explorare a stãrilor alternative de conºtiinþã ºi altetrivialitãþi. O poezie a intelectului? Matematica, dar ºi ea-ºi maipãstreazã romantismul. Cãutarea formelor acceptate de convenþiilesociale ale ecuaþiilor, aºa ceva nu se va întâlni pe aceste planuri.Tutun, bere, punk britanic, tehnici de aerisire deficitare. Dar totnu suntem pregãtiþi pentru revoluþie. În fine, cine ºi-ar dori-o pefrigul ãsta? Dacã vrem sã întreprindem ceva, tonul trebuie ajustat.Pânã la urmã, scopul comunicãrii e sã ne facem înþeleºi; cine nuconfundã conceptele cu imaginile acustice atribuite acestora sã-ºimai facã cinste cu-o Timiºoreana. Nu spargeþi sticlele, primim baniînapoi pentru ele. Iar dacã se varsã ceva, sã se verse pe covor:tehnicile consacrate sunt, slavã Domnului, destule, doar sã-ntindem mâna prin ceaþa metaforelor ºi sã-nºfãcãm câte-oidiosincrasie proprie, chiar dacã unele nu sunt complet funcþionale.Nu-i bai, ºi-ar spune cetãþeanul de rând, ºi fiindcã nu pretindem cãam fi noi înºine altceva, ne alãturãm corului de apatie manifestatãzgomotos. Idei de slogane trec prin minte. Dar mai întâi trebuiesã smulgem sensul peiorativ de pe termenul de cliºeu, sã-l înrãmãmfrumos ºi sã-l ascundem sub un strat de praf undeva în pod, sau îngaraj. Generaþiile ce vor urma, ele sã-ºi batã capul. Noi ne-amresemnat. Unde am mai auzit asta? Nu exact aceeaºi formulare,dar pe-aproape. Poate cã tocmai asta facem aici, o repetare a celordeja spuse – gândite, scrise, întrevãzute, uitate –, dar folosind unton mai elocvent, astfel încât sã fie automat iertatã orice tentativãde plagiat. Dacã este vreun lucru despre care sã se spunã „Iatãceva nou!”, acesta... Cum era mai departe? Ceva cu vânarea devânt. Asta e ºi febra, un cover dupã Dylan, o recapitulare, oreînnoire, dacã vreþi, deºi termenul e inducãtor în eroare, a stãrilor

57

trãite – simþite, inventate, auzite, refuzate – prin alte cafenele aleveacurilor. Despre ambiguitate structuralã? Totul la timpul lui. Nuîn loc de încheiere, ci Încheierea însãºi, o altã idee desprematematicã: în formele deuterocanonice ale ecuaþiilor nu zaceleacul, chiar dacã el continuã sã existe ºi când a dispãrut din razavizualã.

67

un cristian (pseudonimul luiCristian Cosma, n. 1977, Buzãu)editor Casa de pariuri literare (http://cdpl.ro), redactor la Observatorcultural ºi consilier de proiecte laUniunea Scriitorilor din România.Între 1997 – 2007 a teoretizat ºi pusîn practicã un sistem editorial un-derground prin colecþiile etc, car-men ºi no name, ca un protestconcret la ceea ce numeºte a fifost editoriada poeziei. Cofondatoral revistei de literaturã Pana mea(2008), a semnat interviuri ºi arealizat suplimente în Observatorcultural, România literarã, Fracturi.Coordoneazã proiectul Biblioteca depoezie (lansat în 2001, din 2007 penet pe http://bibliotecadepoezie.wordpress.com), reþeaua de bloguriMicul Ftiriadi (fototecã, videotecã)ºi blogul Norei Iuga (http://noraiuga.wordpress. com). A realizat nume-roase materiale video cu scriitoriromâni ºi Târgul Alternativ de Carte(2010). Fragmentul face parte dinvolumul Morþii Mã-tii, în curs deapariþie. un cristian (pseudonimullui Cristian Cosma, n. 1977, Buzãu)editor Casa de pariuri literare (http://cdpl.ro), redactor la Observatorcultural ºi consilier de proiecte laUniunea Scriitorilor din România.Între 1997 – 2007 a teoretizat ºi pusîn practicã un sistem editorial un-derground prin colecþiile etc, car-men ºi no name, ca un protestconcret la ceea ce numeºte a fifost editoriada poeziei. Cofondatoral revistei de literaturã Pana mea(2008), a semnat interviuri ºi arealizat suplimente în Observatorcultural, România literarã, Fracturi.Coordoneazã proiectul Biblioteca depoezie (lansat în 2001, din 2007 penet pe http://bibliotecadepoezie.wordpress.com), reþeaua de bloguriMicul Ftiriadi (fototecã, videotecã)ºi blogul Norei Iuga (http://noraiuga.wordpress. com). A realizat nume-roase materiale video cu scriitoriromâni ºi Târgul Alternativ de Carte(2010). Fragmentul face parte dinvolumul Morþii Mã-tii, în curs deapariþie. un cristian (pseudonimullui Cristian Cosma, n. 1977, Buzãu)editor Casa de pariuri literare (http://cdpl.ro), redactor la Observatorcultural ºi consilier de proiecte laUniunea Scriitorilor din România.Î t 1997 2007 t ti t i

(fragmente din romanul-manuscris „Morþii Mã-tii”)

Adiþã

„Doamna Gina, vã rog eu din inimã, lãsaþi pe Cristi laînmormîntare. Vreau sã þie de sicriu, cã ãla micu’ al meu –Dumnezeu sã-l ierte, mititelul, îl iubea – doamna Gina – tare detot pe bãiatul matale. Am chemat pe puºti ºi vine tot blocul.”

Doar ce i-am spus mamei cã nu vreau sã particip, se-apucasesã-i promitã lui domn Sile cã da, viu, cu condiþia sã nu stau mult. C-aºa-i mama, nu ºtie sã zicã nu. Abia se þine pe picioare de obosealã,când sunã vreo cufuritã la doiºpe noaptea cã are febrã, se duce,lasã somn ºi se duce s-o liniºteascã pe proasta de la capãtuloraºului!

Suzalã al III-lea, cum îl porecliserã pe mezinul lui Sile, a apãrutabia în toamnã la masã. L-a adus Bebe, frati-su, portarul nostrutitular. Nu prea-l bãgam în seamã pe þânc. Ne pregãteam decampionatul de fotbal, puradeii nu prezentau interes. Adiþã apãreacu sfinþenie searã de searã la mãsuþã, se aºeza sub o bancã, în curpe ciment, ºi urmãrea discuþiile ºi disputele, rozându-ºi unghiile.Singur Doru mai avea obiceiul scârbos. De-asta se ºi înþelegeau.Unghiile lui Doru, lungi ºi cu mult pãmânt sub ele, niºte copite, ile-a ros Suzalicã într-o searã dupã un pariu. Atât ºtiam de el.

L-au gãsit mort în lift, cãzut în gol de la etajul ºapte, dupã cedeschisese uºa cu cheia specialã pe care o foloseam când se opreacurentul ºi-i scoteam din beznã pe ghinioniºtii blocaþi între etaje.Lecþia cu deschisul uºii de la lift o învãþasem de þânci, încã înaintesã fi înþeles cum se lua pâinea pe cartelã (juma’ de pâine depersoanã) ºi unde e sifonãria de la Crâng. Nu era unul sã n-aibã

87

habar s-o facã, fie cã-ºi scotea un scaun din casã ca sã deschidã, fiecã se ridica pe vârfuri. Tocmai de aceea a rãmas un mare semn deîntrebare cum de nu ºi-a dat seama cã liftul nu se oprise la ºapte,ci mai sus. I-au cusut craniul, se dãduse pe din douã de la buºiturã.Variante au circulat printre pici. Cicã era tare supãrat pe Anemona,gagica lor, cã-l pupãcise pe Mihaiþã într-o searã. ªi Suzalicã i-ar fispus c-o s-o pedepseascã. Greu de crezut sã fi fost altceva, maiales cã pizda e bine mersi mãritatã, ºi o doare-n spanac de pedeapsarozãtorului.

Dom’ Sile muncea la punctul termic. Bãrbat pricãjit la 40-45de ani pe-atunci, acum e posibil sã fi murit, pentru asta nu bagmâna-n foc, tipul clasic de beþiv liniºtit cu bãºini la purtãtor ºibancuri rãsuflate: “dacã vã atacã hoþii ºi vã cer banii sau viaþa, nufiþi proºti, ziceþi – Ia-o pe nevastã-mea, cã e viaþa mea!”. Tepomeneai cu el la leagãne, de-þi stãtea-n gâtu mã-sii pe cap cupovestea vieþii pe care o ºtia toatã gaºca. Cum a întâlnit-o pe biataLenuþa în cimitirul din care fura flori sã le vândã în piaþã (când nuse bãgau þiganii) ºi a rãpit-o de la niºte pãrinþi cãpcãuni, care-obãteau cu coada de maturã ºi tot tacâmul. Ne mai învãþa niºteînjurãturi ºi lipãia în zig-zag spre casã. De cele mai multe dãþi n-ajungea decât pânã la colþ, la barul lui nea Fãnel, la una micã ºirãmânea dupã 10-10.30, când intram în bloc. Ne-nþelegeam bine cudomn Sile ºi îl luam drept scuzã pentru întîrziere. „L-am ajutat pedom’ Sile sã intre în casã” – strigam la mama, nervoasã cã amajuns la 11 ºi înãuntru. Nu de puþine ori a adormit (sau a dormit,numai el ºtie) în lift, cã dacã-l prindea unu noaptea, când se opreaiarãºi curentul, rãmânea acolo pînã dimineaþa. Om simþit, de ce sãmai batã-n uºa de fier sã scoale blocu’ la ora aia?

Când l-a lovit nãpasta cu plodu’, i-a lipit poza pe uºile de laghena fiecãrui etaj, a plãtit pe cineva de la Viaþa Buzãului sã scriedespre nenorocire (sã-l bage-n spital pe ziarist, nu alta, cã nu i-aupus poza bãiatului pe prima paginã, noroc cu sectoristul). Ce mai,ne-a fotografiat color cu mortul, a bãgat o groazã de bani în fanfarã

97

ºi pomanã. I s-a pus pata sã ducem noi, copiii, sicriul din bloc pânãjos la carul mortuar.

N-am avut ce face. M-am dus. Sufrageria ghiftuitã de curioºi,plozii se chiorau, cu lumânãri în mâini la taica pãrintele, care aruncaîn aer cu fumigena lui enormã. Femeile boceau la fiecare „D-zeusã-l ierte!” (deºi Sile urla ca apucatul cã „prîslea moare nevinovat,mai bine murea Bebe”, îi cãra ãstuia o palmã pe dupã ceafã, „cãmãcar apucase sã facã prostii” la cele treiºpe primãveri). De-atâtaînghesuialã ºi cãldurã (prin august) ajunseserã sã-ºi dea coate la-nchinãciuni, chit cã mulþi, dintre cei mari, îºi fãceau semnul cruciicam cu stânga. Sau eram prea ameþit.

Ne transpiraserã palmele. Ne-am opintit ºi am sãltat sicriulde pe masã. Beleaua a venit cum am ieºit din apartament, când,lãsând greutatea mai mult pe faþã, Florinel s-a dezechilibrat. I-adat drumul. Blestemãþia cu Adiþã cu tot s-a rostogolit pe scãri camla 7-8 trepte, prãvãlindu-se cu fundul în sus peste ghivece. De totrâsul.

Ne-au împrãºtiat zbieretele mã-sii ºi înjurãturile pãrintelui,care se grãbea al dracului la o nuntã („grijania ei de viaþã”, „paºtelemã-sii de copil!”, Florinel sau Adiþã, n-am înþeles – ºi mai erau, darnumai pe-astea am apucat sã le scriu acasã, cã l-a luat Sile la pumni).Pânã ºi paºnicul Sile ne-a luat la rost în bulibãºealã, dupã ce l-a maiafurisit pe popã, cã-i bãgãm îngeru’ cu creierii vraiºte în pãmânt, c-a dat deja douã sute sã-i coasã capul…

Mare bramburealã. M-am strecurat cum am putut prin puhoiºi am urcat în fuga mare câte douã trepte deodatã acasã. Cu uºaînchisã ºi lanþul pus, m-am aºezat tremurând vinovat (ºi mie mi-aalunecat din mânã magaoaia, ºi eu am vãzut terciul dintre ghiveceºi am râs cã-ºi pierduse popa candela de nervi) sub icoana dindormitor, rugându-mã, naibii, cu lacrimi pe obraji, în genunchi laMaica Domnului sã nu mã mai facã mare, ca sã nu mai duc în viaþamea sicrie.

Se pare cã m-a ascultat. Mi le-au dus alþii. Ce uºurare!

08

Ossu’

„Alo, Ossule, ce faci, frãþie?” O lãlãiam în vacanþa de iarnã ºi dãdeam cu Bogdan telefoane.

De cele mai multe ori la nimerealã, ca sã râdem, la câte-o doamnãOaie sau Labã (fãcusem o pasiune pentru cartea de telefoane). Îndupã amiaza aia, ni s-a pus pata pe Ossu’, bucureºteanul cu buniciidin blocul 13.

„A murit Cristi, bã!”„Ce, mã? Cum a murit?”„Ne jucam fotbal pe heleºteu ºi s-a spart gheaþa. A cãzut în

apã ºi a rãmas înþepenit dedesubt. L-au scos a doua zi pompierii.”„Fugi, de-aici! Cînd?”„Acu o sãptãmînã. L-au îngropat joi. Am fãcut ºi poze.” „Ce zice, ce zice?” – îl trãgeam de mînecã pe Tasse. „Cicã nu crede, zice cã e o glumã de-a noastrã.” Glume fãceam destule, cã n-aveam altã treabã. Pe o colegã,

Pufuleþ, am anunþat-o – tot telefonic – cã m-a cãlcat maºina dupã onoapte de beþie (puþoii, la primele beri) ºi cã aº fi la Reanimare.De unde sã ºtim cã va veni cu mã-sa de mânã la spital cu un pacheþel?Nici prin cap nu ne-a trecut cã dupã telefonul ãla, fata se va certacu asistenta de la Judeþean, cã sigur a fost internat colegul eiaccidentat de maºina poliþiei. Altãdatã, ducându-ne fãrã chef laºcoalã, am rãspândit zvonul cã la Berca, ãsta cicã e un orãºel la 20km de Buzãu, s-ar fi produs un mare incendiu: „N-aþi auzit la radio?Ard sondele!”. A intrat profa de englezã, a început ora ºi brusc s-apornit sã plângã Dolores în prima bancã. „Sã se ducã cineva cu eala cabinet! Ce-i cu tine, Popeasco, te doare pãsãrica? Þi-a venitciclul, fetiþo?”. Am sãrit amândoi, am luat-o de mâini, numai sãieºim din ora ºtirbei.

„Ce-i, mãi, Cãtãlina?”

18

„Aþi auzit voi cã ard sondele la Berca?”„Da, e nasol rãu, au ars ºobolanii ãia ca-n crematoriu. De ce?”„Tata lucreazã acolo…”

Cu Ossu n-ar fi ieºit nimic dacã în minivacanþa de primãvarãBogdan nu se ducea la bunicii ãstuia. Uitasem de glumã, aveamalte treburi: casetele cu dedicaþii pentru fete.

„Aºa e, Bogdãnele, prietenul tãu cu ochelari a murit înHeleºteu? Mi-a zis Teddy. Cînd s-a întîmplat?”

Cine se gândea cã Ossu’ duce vorba mai departe? ªmecheru’,vroia sã-l scoatã mincinos pe faþã! Numai cã Tasse a jucat tare.“Da, domnu’ Mihai, a murit în decembrie.”

„Bã, sã nu ieºi pe teren, cã a venit Ossu!” „ªi?” „N-a rãmas c-ai murit? M-a pus faþã cu tatai-su.” „Sã-mi fut una! Bã, da’ mîine intru la masã…” Concursul de tenis de masã, atracþia cartierului dupã

campionatul de fotbal dintre strãzi, stãtea sã înceapã. Þintarul setrãsese. ªi dacã la fotbal nu prindeam locul de titular, la ping pongaveam speranþe sã trec de grupe. Opt grupe ºi pe urmã optimi,sferturi, semifinale ºi finale. Fetele se suiau pe gãrduleþ sã ne facãgalerie. Jucam pe douã palete chinezeºti ºi un fileu. Plusmãrunþiºuri. Cum sã pierd o ocazie ca asta? Mã antrenasem însufragerie, jucînd cu peretele, în campionatul de sã nu cadã mingea:Ion Bîtaru – Toma Alin, Ion Bîtaru – Toma Alin, nume la întâmplare,jumatea roºie – jumatea albastrã a paletei, o datã unu, o datã altul,pânã se spãrgea mingiuþa. Abia la anul mã mai întâlneam cu o ºansãca asta.

„Treci cu el mai încolo pe la mine.” „Cum sã trec pe la tine dac-ai murit?” „Îi zici cã am un frate geamãn, vezi ce bagi. Pun doliu la uºã ºi

înflorim pe loc.” „Crezi cã þine?”

28

„Nu-ºi dã seama dacã vede portretul îndoliat.” Am tãiat un batic de-al mamei ºi-am pus, pentru prima datã,

doliul deasupra uºii noastre. Apoi am colorat cu o carioca neagrão fotografie pe post de ramã.

„El e Ossu” – începu Bogdan prezentãrile, împingându-l înfaþã. Ossu înclina din cap ºi îngâna, mai mult pentru el, condoleanþe.

„Adrian, fratele geamãn al lui Cristi”. I-am strâns mâna, dupãcare am intrat în camerã dupã haine. Stãteau amândoi în prag ºiBogdan îi tot dãdea amãnunte despre înmormântare, îi arãta doliul,vorbea rar ºi apãsat, întrebându-mã din când în când dacã suntgata. Ossu, pãtruns de importanþa momentului ºi de asemãnare(„Bãi, da ce seamãnã!”), îºi aducea aminte de întâmplãri comune,ca atunci în noaptea cînd am rãmas singuri la Tasse ºi jucam remype balcon ºi s-a supãrat Bogdan ºi a aruncat scrumiera de la 5, acoborît s-o ia ºi cînd a vãzut lanterna de jos îndreptatã spre noi euam strigat cã mã piº pe el ºi chiar m-am piºat de la etaj, doar cãlanterna era a sectoristului, care nu s-a prins cã eu chiar mã piº ºine-a dat mustrare, þi-aduci aminte, bãi, Tasse? Da, mãi, Ossule…De dupã uºile albe ale dulãpiorului râdeam de mã prãpãdeam.Scoteam pe furiº capul sã le vãd mutrele serioase (cum oare se-abþinea Sicã?), pânã când n-am mai rezistat ºi-am ieºit cu gura pânãla urechi de dupã paravan. Benga nici n-a ºtiut imediat cum sãreacþioneze, încerca sã priceapã ce vreau, sã prindã un gestcomplice. Ossu se dãdu un pas înapoi ºi punea totul pe seamadurerii. Îl privea întrebãtor pe Tãsel care, nesigur, îi confirmaîndoiala. L-am prins la piept ºi l-am zgâlþânat printre hohote:

„Bã, Ossule, sînt eu, Cristi!”Nici mãcar nu mi-a dat mâinile deoparte. Era þintuit, convins

cã vedea un nebun. Degeaba am rupt fotografia indoliatã. „Cristi a murit, Adriane, l-au scos cu pompierii din heleºteu.

Îmi pare rãu.” „N-a murit nimeni, fraiere!” „A fost o glumã” – se descãtuºã Tasse.

38

„Cristi a murit, ºtie ºi tataia c-a murit” – arãta semnificativspre doliul de dincolo de prag.

Ne þineam de burþi, cu ochi deja piºaþi de atâta râs bolnav.Bogdan gesticula. Cã mai mult nu putea, iar eu cãzusem îngenunchi. Ossu se benocla când la noi, când la uºã. Îngrozit. Maitârziu ne-a spus cã a crezut cã-nnebunisem de durere. Când amdat sã-l iau în braþe, a luat-o la fugã pe scãri. L-am prins abia la trei,sãrea treptele câte douã. Dupã o jumãtate de orã de explicaþii ºi oîngheþatã la pahar l-am convins cã nu se-ntâmplase nimic. Haleamîngheþatã, râdeam cu poftã, viaþa avea haz, eram la mama naibii, încentru, în Piaþa Daciei, intrasem în Anticariat sã mai ciordim ceva,ºi mi-am adus aminte de doliul de la uºã. I-am lãsat fãrã o vorbã ºiam fugit cât am putut de repede spre casã. Am ºi alunecat la unmoment dat, m-am julit destul de urât la genunchi. Am sã ajungînaintea mamei – mã încurajam – ºi alergam cu ochelarii în mâini,sã nu-mi sarã. Aproape plâns. Norocu’ a fost cã mama s-a dus sãplãteascã întreþinerea. A intrat la cinci minute dupã mine.

„Ce-i cu tine aºa transpirat?” N-a mai aºteptat sã-i zic ceva, a luat-o spre baie sã se schimbe.

Mã durea rãu julitura. Nu mai conta. Scãpasem de data asta. Cudoliul ascuns în ciorap.

„Vreau sã-i bat legat la ochi!” – le strigam fetelor. Doru nu m-a lãsat mai mult de douã mingi. „Opelicã, ce-i cu tine ? De ce te legila ochi ?”. Credea cã mã scrântisem.

Turneul a ieºit mizerabil, n-am cîºtigat nici un set. Mã durea-n pulã de ei. Dintr-odatã, îmi venea sã-i privesc doar prin pânzaaceea înfiorãtor de neagrã. Fãrã sã conteze de ce mai zic ºi decâte ºuturi îmi iau pentru asta.

48

Miki Vieru. Nãscut la 27 iulie 1974în Urbea X cunoscutã sub numelede Ploieºti. A absolvit Facultatea delitere din cadrul Universitãþii dePetrol ºi Gaze pe mainstream-ulsecþiilor românã-emglezã (1997),englezã-francezã (1999). A debutatîn volum în 2003 cu Thermidor &Ketamidor (Ed Bibliotecii Gh ªincaiºi Ed Bibliotecii Revistei Familia),urmat de Leul greu (2005), lansatîn aceeaºi zi cu leul greu al luiIsãrescu dar cu mult mai puþineconsecinþe dramatice la nivelnaþional, Hai-ku Miki & ShiNoBitoate la Ed Brumar, Timiºoara. Deºiîºi regretã iubirea vienezã s-a pututîndrãgosti foarte uºor de Sãvîrºin.Miki Vieru. Nãscut la 27 iulie 1974în Urbea X cunoscutã sub numelede Ploieºti. A absolvit Facultatea delitere din cadrul Universitãþii dePetrol ºi Gaze pe mainstream-ulsecþiilor românã-emglezã (1997),englezã-francezã (1999). A debutatîn volum în 2003 cu Thermidor &Ketamidor (Ed Bibliotecii Gh ªincaiºi Ed Bibliotecii Revistei Familia),urmat de Leul greu (2005), lansatîn aceeaºi zi cu leul greu al luiIsãrescu dar cu mult mai puþineconsecinþe dramatice la nivelnaþional, Hai-ku Miki & ShiNoBitoate la Ed Brumar, Timiºoara. Deºiîºi regretã iubirea vienezã s-a pututîndrãgosti foarte uºor de Sãvîrºin.Miki Vieru. Nãscut la 27 iulie 1974în Urbea X cunoscutã sub numelede Ploieºti. A absolvit Facultatea delitere din cadrul Universitãþii dePetrol ºi Gaze pe mainstream-ulsecþiilor românã-emglezã (1997),englezã-francezã (1999). A debutatîn volum în 2003 cu Thermidor &Ketamidor (Ed Bibliotecii Gh ªincaiºi Ed Bibliotecii Revistei Familia),urmat de Leul greu (2005), lansatîn aceeaºi zi cu leul greu al luiIsãrescu dar cu mult mai puþineconsecinþe dramatice la nivelnaþional, Hai-ku Miki & ShiNoBitoate la Ed Brumar, Timiºoara. Deºiîºi regretã iubirea vienezã s-a pututîndrãgosti foarte uºor de Sãvîrºin.Miki Vieru. Nãscut la 27 iulie 1974în Urbea X cunoscutã sub numelede Ploieºti. A absolvit Facultatea delitere din cadrul Universitãþii dePetrol ºi Gaze pe mainstream-ul

de dimineaþã am trezit în inimã o iubire vastãpanoramatã.toate veveriþele cãþãrate pe sentiment urcãpe lungimile de undã ale scoarþei fiecãrui arin dinparcul domnescmã întinde o strãdanie a soarelui topit pe frunze a zîmbipe sub umbrele mozaicul dureros la vînt pe cale de tociretoamna tocãtoare de buºteni

cãlina cerul dintre coaste la mijloc într-o capãlungite iernile sunt rîse nechezeºte.sentimentul deºirat. irisul ei dominant un fir de gutã la

capãtulcãruia prinde la mulinetã ventriculul hãmesitîn mîinile mele rãsfirate a rugãcoboarã dintre sprîncenele gîndurilor gîndulmeu de ochi.surîd a amiazã ca o pîine rotundã fierbinte

îmi strîngiîn rulou chimiruri de care ne agãþam stelele deasupra firelor

de nisip

clãdesc inima crescverticala înnoaptea care îi urmeazã îndeaproape[....]

o inimã bate în altã inimãcu o cruzime desãvîrºitã

68

ajunge numai sã îþi aud numele. sãruturileocolesc pietrele unui rîu coborît dintr-o avenã

îþi laºi capul pe spate ca într-un exerciþiu de înot sincronpãrul tãu este perna de vise în care cerul se regãseºtesonor

îþi iau palmele în cãuºul sãrutului meu cel de o singurã datãca pe o apã de ploaie strînsã-ntr-o sinclinalã dalã de piatrã.

ºi astãzi te-am îngãduitploaia pixeli peste stejariverdele ne înghiþea feþele o pernã epuizatãde visepipãiam amintiri din ierigroparul întindea mîna ca pe un sãrut cerºit în palmesalut cu onorul spre stîngasalut un strînset de braþe frigidne lungim la o bere fãrã moarte cu alcoolsimilarã facturii RENEL neplãtitãelectricianul ne scutura inima din inimãcum am bate nuciio ploaie caldã de strîngeri de pleoape rotocoale în roabe cãuºuriah, ploaiaah, mi-ai spus pe ºleaul norilor cã în ziar se facpe petececele mai necroloagecele mai poetice

78

cît pe ce sã îþi invadez visele rãsucite pe bigudiuri ca pe-o aurã de sînge

în creta înconjurãtoare. tirul a împrãºtiat zîmbetele înroºiteîn pãr

ºi-un cîineo patã albã atîrnã de penumbrã ca un pisoi de ceafã în

pumnul dinþilor materniam aºezat rotocolul de fum în iarbã ca pe un scaun domnescun pãianjen deschide toþi ocelii deodatã aºa vîntul piaptãnã

cum mersul chelicerelorde toate sunetele lui pasul. tîrîºul e interzis.DAR AZI AM VÃZUT DIN NOU SOARELEca pe o lampã bruscã o respiraþie cu ghimpi

DETENSIV BÃDIÞA

elipsa este bogatã

unmotanpedagogicîndreaptãverbele despate

KABUKI

88

DETENSIV BRANIªTE

acumnicirotulanuomaipotîngropaîn asfaltpentrucãestenumaiuntrandafirfãrãþepicareîmidescuiecerulcumînataîntinsãºilimpedecaunzîmbet

98

DETENSIV COTARCEA

tuºesccaunmãgarînaceeaºicamerãcutine.tocmaiamluatultimagurãdevindinsticlã.scriempoeziicesã facemºi noi

09

DETENSIV ANA VODEI CERNA

tãlpiletaleînlocsãrãsarãurmecultivãcurãbdarebrînduºepealeianã

DETENSIV ANA VODEI CERNA

numaicãlcatulmeunuerulatci numaiuºorscalenunlimpedeºchiopãtat

19

DETENSIV ANA VODEI CERNA

în genunchi trec podurile palmelor ca peste un rîu leneº la vorbãnumai ºtiucile se zbat a viuTRAFICUL SE SUBÞIAZÃtu ºtii binesã începi lucrurile. mã iubeºti uºor ºi limpedesurîsul tãu o autostradã debarasatã de roþi

DETENSIV BLEJAN

m-ai aprins ca pe lumina de la baieînainte sã faci un duº lungDESPOVÃRÃTORde replici

numai zîmbetul tãu ºtie cîte cotloane rãspîndeºte buza ta de susfiorduri rotunjimi alte zîmbete împrãºtiate pe toate podelele

mersuluipe toate propteleleca zarurile

acum vezi surîsul din spatele sãrutului?

29

Olivia

mã uit.lumina aeroportului stradal macinã întregenele tale perdeauastrînsã fascicul de zîmbete pe la colþurile arahnelor.umbresc pentru clipite strãvezii iconostasele.

Elpare numai cã observãlumina se ghemuieºte în ochii tãi ca un arici speriatumbra rãdãcinoasã a blocurilor e un fachirobosit la umbra þepilor lui ca-n gura unei avene

hai babyzi cevasau mãcar tocmeºte niºte racheþitrimite un asasin plãtit studenþeºte sã-mi taiecapul din trei încercãri sau din trei bucheþi

trimite niºte bãieþinumai aºa potmã pãrãsesc sã-mi spunã de la o bunã distanþãcum stau fagurii în picioarede-ajung de mã dispreþuiescca pe-un cal alcoolic luat din silã de dinþiam sã mã sãvîrºescaºa de confortabil m-am ºtiut acolo

39

V. Leac: 3 iunie 1973, Nasaud. De-but publicistic în anul 1999, înrevista Arca. Debut – Seymour:sonata pentru cornet de hîrtie –Ed.Hartmann (2005), Ed. Vinea(2006); Dicþionar de vise – Ed.Cartea Româneascã (2006); Lucian– NinPress (2009); Toþi sîntîngrijoraþi – Ed. Tracus Arte,Bucureºti (2010). A publicat în di-verse reviste: Ca si cum, Tribuna,Vatra, Arca, Ziua literarã. Membrufondator al grupãrii literare Celebrulanimal ºi al revistei Ca ºi Cum. Înprezent masterand la Universitatea James Joyce Arad. V. Leac: 3iunie 1973, Nasaud. Debutpublicistic în anul 1999, în revistaArca. Debut – Seymour: sonatapentru cornet de hîrtie –Ed.Hartmann (2005), Ed. Vinea(2006); Dicþionar de vise – Ed.Cartea Româneascã (2006); Lucian– NinPress (2009); Toþi sîntîngrijoraþi – Ed. Tracus Arte,Bucureºti (2010). A publicat în di-verse reviste: Ca si cum, Tribuna,Vatra, Arca, Ziua literarã. Membrufondator al grupãrii literare Celebrulanimal ºi al revistei Ca ºi Cum. Înprezent masterand la Universitatea James Joyce Arad. V. Leac: 3iunie 1973, Nasaud. Debutpublicistic în anul 1999, în revistaArca. Debut – Seymour: sonatapentru cornet de hîrtie –Ed.Hartmann (2005), Ed. Vinea(2006); Dicþionar de vise – Ed.Cartea Româneascã (2006); Lucian– NinPress (2009); Toþi sîntîngrijoraþi – Ed. Tracus Arte,Bucureºti (2010). A publicat în di-verse reviste: Ca si cum, Tribuna,Vatra, Arca, Ziua literarã. Membrufondator al grupãrii literare Celebrulanimal ºi al revistei Ca ºi Cum. Înprezent masterand la Universitatea James Joyce Arad. V. Leac: 3iunie 1973, Nasaud. Debutpublicistic în anul 1999, în revistaArca. Debut – Seymour: sonatapentru cornet de hîrtie –Ed.Hartmann (2005), Ed. Vinea(2006); Dicþionar de vise – Ed.Cartea Româneascã (2006); Lucian– NinPress (2009); Toþi sîntîngrijoraþi – Ed. Tracus Arte,Bucureºti (2010). A publicat în di-verse reviste: Ca si cum, Tribuna,V t A Zi lit ã M b

o prezentare

.din start trebuie sã vã spun cã sînt de profesie bucãtarîn ultimii ani am inventat o tonã de reþetele am aici (se bate cu palma pe piept) într-un notes verdeacum sã nu credeþi c-o sã m-apuc sã vã citesc pagini

sînt obiºnuit cu mecanismele din spatele restaurantului(mult timp am fost copil de mingi prin bucãtãrii)

cu geamul mare de sticlã care mã expune clienþilor.da, bogaþi. se intrã doar pe bazã de legitimaþie.

reþetele sînt simple nimeni nu-ºi poate imaginacã se poate gãti ceva din aºa ceva atît de consistentºi sãnãtos aici se mãnîncã foarte foarte sãnãtostoþi mã studiazã ºi pur ºi simplu nu le vine sã creadã

cã este posibil aºa ceva de fapt ãsta e tot secretul(are un deget în interiorul notes-ului, gesticuleazã.)

dacã i-aþi putea vedea cum se îngrãmãdesc lîngã geamcum se împing cum se calcã pe bombeu cum vocifereazã

(îºi pune notesu’ la loc în buzunar)

cît de fericit aº fi dacã i-aþi putea vedea ºi dumneavoastrãdin pãcate dumneavoastrã n-o sã-i vedeþi niciodatãºi nici pe mine cum gãtesc în spatele geamului.

69

fireºte cã existã pe undeva un instrument

.Eºti unul dintre chitariºtii cei mai rapizi la ora actualã. Teprinde mai tare virtozitatea la grif sau „lungul de line” pe feeling,ca sã zic aºa.Cãtãlin spune cã ai avea mult de cîºtigat dacã aiscoate afarã capul. Ai de gînd?

Te consideri copil de pãrinþi? În sensul în care ai mers peaceeaºi direcþie?

Ai avut ºi alte idei sau nici nu þi-ai pus problema?

Unde te situezi? Între Satriani, Malmsteen ºi vîna senti-mentului? Mergi pe o direcþie a complexitãþii?

Ai ºi proiecte solo? Mai existã un complex al provincieimuzicale sau crezi cã tehnologia e deja mult prea avansatã ca sãmai vorbim… etc. etc?

Cum crezi cã e mai bine sã fii: arogant sau infatuat ?

Pentru virtuozitate e cumva nevoie de ureche maniacalã ºide mult simþ improvizaþional. Mie mi se pare cã sîntem mai multînclinaþi pe melomanie decît pe virtuozitate. Tu ce zici?

Crezi cã ai scãpat de stafia modelelor care frizeazã ridicolul?Eºti pregãtit pentru viitor? Þi se pare accesibil?

Cu ce te-a definit oraºul natal? Ce înseamnã pentru tine na-tal?

Eºti un maniac al textului sau muzica vorbeºte prin tine?

79

Are cuvîntul scris o noimã sau vibraþia muzicalã puncteazãsentimente indefinibile?

Unde crezi cã se poate face cel mai bine muzicã? Existã ovastitate a muzicii redatã prin chitarã? Ce instrument crezi cãdefineºte cel mai bine umanul? Cînþi ºi la alt instrument?

Te gîndeºti des la tine?

89

a fost la întîlnire

.da în general pot sã zic c-a fostvineri mai am un testºi gata mã duc pe deal la viperese pare cã la 9 mã blochezsã vezi ºi cînd e gata te simþi uºor deterioratºtiu da mie îmi place sã vãd cum reacþioneazãera uºor lovit dar el nu recunoaºte adicã sã stai acasãtimp de doi ani ºi aoleu am cam puþin timp la dispoziþienu rata ia medicamente pînã termini ºi cafeao sã am în curînd 750 + douã cheiideea e cã asta m-ar face fericit

ieºeam pe uºãministrul paradigmei mi-a zis cã sînt cîtevacare nu-þi spun nimic deci sînt perfecteºi tipu ãsta care e ºeful burselora fãcut o supã de ceapã olandezã de zile maripe urmã a început sã ne explice efectul vuvuzelelorasupra femeilor gravideacum înþeleg desenez compensez grafic cu simþ de rãspunderetot în ziua aia vorbeam cu iepureîi ceream lãmuriri de istorie în bulgãreºtemã uitam la mutrele lor ºi încercam sã le ghicesc zodiile

eu ajung vineri dupã testea o sã vinã pe 2 iunieºi rãmîne pînã duminicãfoarte binemerge foarte greu

99

poate o convig sã vinã la mine sînt singur

el se duce în australia sã aducã tripleþii încoacecînd îi vezi aºa cum îi papã creieru maicã-siiapare la orizont o nouã speciesînt bãieþi de treabã unu e foarte coleric ºi invidiosunu e ceva mai blînd ºi colorat nu plîngecelãlalt e ca o fetiþãca sã-i luam de la aeroport ne trebuie douã maºiniscoatem o masã ºi douã fotolii dintr-o camerãbãgãm trei saltele gonflabile sînt miºcãri de trupesã-þi imaginezi un lac de lapte praf ºi un munte de pamperºiîi punem în camerã cu macaraua pe fiecare în cîte un scaunspecialse învîrt bile în juru lorºi cîntã trei genuri de muzicile pasez ºi cîte-o sticlã de laptecãrucioru zici cã e trenmã uit la televizor foarte rar aproape niciodatãasearã m-am uitat ºi la un moment dat au fost 6 minute depublicitateºi fii atentfiecare spot promova un medicament pentru nervimã duc sã fumez cã acuºi tre s-aparã.

01 0

la piºoar

.laºi rucsacu lîngã uºãaºezi capaculscoþi felicitareaºi scrii:dragã, sînt în genunchi ºi mã rogpentru fratele lui Cãcãcilã.(nasturii intrã în gãurile lor)dacã ai ºti cît de mult regret,dar sã trecem la alte chestiuni:am cumpãrat o ramã de ciocolatãpentru “rezervaþia puºkin” –în sfãrºit am dat pestevînt potrivit pînã la tareºi încã douã obiecte surprizã.aici e destul de plãcut;pe o plãcuþã de faianþã este lipitã o gumã de mestecatîn care cineva a înfipt un ac de gãmãlie cu stema oraºului.acum þine-te bine: cînd am luat peria sã curãþîn suport strãlucea o brãþarã din biluþe de piatrã;bãnuiesc cã are ceva valoare din moment ce a fost ascunsãtocmai într-un loc ca ãsta.am luat micul dejun;prînzul e la ora 14.00.a, era sã uit: aici l-am cunoscutîn sfârºit pe O. e un tip foarte inventiv;la un moment dat ne-am postat amîndoi la geamºi-am început sã strigãm, ca 2 copii tîmpiþi, la pietoni:„Hei, Luca! Lasã treacã nãluca”o sã-þi povestesc mai multe cînd ajung acasã.

11 0

am eºuat cum ar veni

de la pleoapã la pupilãe o milã

.nu e nimic, e totul.e bãtrîna care aleargã pe sub becuri.e sacoºa de rafie, cu biblii de la ajutoare.

e bunicul în perfuziie nem tudom bea cã-i bunãe plimbarea prin stai-nu-miºcae rondul de noapte.fugi, nu trage concluzii.

e experimentul philadephia de la cuzdrioaracu dispariþia virginei aniºoara

trãieºti pe picior mare în chambueai acces ai performanþãai acces la pelerinãeºti pãpuºa ruxandrei novac(au apãrut pãpuºi cu ruxandra novac,made în laponia – sînt cu baterii: eu sînt ruxandra novac!eu sînt ruxandra novac! )iar uneori chiar mai rãsfãþatnimeni nu zice cã nu eºti de treabãºi klingonienii sînt de treabãde ruxandra ce sã mai zic.

dimineaþa beþi amîndoi cafea,

21 0

beþi ness cu cioco la croco.sã nu te superi.îþi scriu din islanda. aici e ger,sandviciu cu focã s-a terminat ieri,aparatele nu mai funcþioneazã,pinguinii s-au adunat în cercºi danseazã ca-n filmul ãla animat.salutã-i pe toþi. v-am pupat!

31 0

41 0

Cuprins

Prefaþã \ 5

Dumitru Bãdiþa \ 19

Oana Cãtãlina Ninu \ 27

Lavinia Braniºte \ 33

Cristi Cotarcea \ 43

Cristina Ispas \ 51

Dan Mihuþ \ 61

Daniel Rãu-Lehotský \ 71

un cristian \ 77

Miki Vieru \ 85

V. Leac \ 95