Metaboliti secundari

AntibioticeGrupa de medicamenteAMINOGLICOZIDE

Introducere

1955-1959 - In luna decembrie 1955 lua fiinta prima companie farmaceutica din Romania si din sud-estul Europei care producea penicilina descoperita de Alexander Fleming. La acea data, compania purta numele de Fabrica Chimica nr. 2 Iasi. Patru ani mai tarziu, intra in functiune sectia de fabricatie a streptomicinei si incepea productia de unguente, creme si supozitoare.

1960-1977 - Sunt dezvoltate fluxurile tehnologice de fabricare a substantelor active (eritromicina, oxitetraciclina, tetraciclina, grizeofulvina, sinerdol, lizina). Antibiotice devine in aceasta perioada singurul producator de produse sterile pentru uz parenteral (injectabile) din Romania. Obtinerea in anul 1977 a autorizarii acordate de organismul regulator american Food and Drug Administration pentru fluxul de Streptomicina deschide portile pietei internationale.

1977-1989 - In anii '80 Antibiotice exporta deja 50% din productia realizata. Substantele active fabricate la Iasi deveneau astfel componenta de baza pentru o gama larga de medicamente fabricate de producatori atat din tara cat si de producatori din intreaga lume. In aceeasi perioada au fost inregistrate 44 de brevete de inventii in domeniul farmaceutic si au fost aplicate in procesul de fabricatie circa 600 de inovatii tehnologice.

Ce inseamna sa folosesti antibioticele cu intelepciune?

• Nu lua antibiotice de fiecare data cand esti bolnava. Ele nu pot trata toate infectiile si uneori nu poti face decat sa astepti ca boala sa treaca.

Cand este nevoie, foloseste medicamente care usureaza simptomele. De exemplu, un antitermic te poate ajuta sa scazi febra, un spray nazal te va face sa respiri mai usor, iar un calmant va alunga durerea de cap.Ia antibioticul asa cum ti-a fost prescris. Urmeaza intocmai instructiunile medicului , inclusiv numarul de pastile care trebuie luate zilnic, intervalul la care trebuie luate si numarul de zile. 

Este interzis sa scurtezi tratamentul , chiar daca te simti mai bine. Scurtand tratamentul, nu faci decat sa elimini bacteriile mai slabe, permitand supravietuirea celor mai puternice, care vor deveni si rezistente la antibiotic.Nu lua niciodata antibiotice fara reteta pentru ca este foarte posibil sa le iei degeaba. Fiecare antibiotic actioneaza asupra anumitor bacterii, deci este posibil ca medicamentul pe care il iei sa nu aiba niciun efect asupra bolii tale. Este adevarat ca exista si medicamente cu spectru mai larg, insa niciodata nu poti fi sigura ca ai tratamentul adecvat. Se poate ca boala ta sa nu fie nici macar provocata de o bacterie.Protejeaza-te impotriva infectiilor. 

Evident, este mai simplu sa previi decat sa tratezi, iar asta e valabil si in cazul infectiilor. Punctul de pornire este igiena: spala-ti bine mainile cu apa si sapun, in special dupa ce folosesti toaleta si dupa ce atingi carnea cruda pentru mancare. Desi exista substante antibacteriene pentru curatat, banalul sapun este de ajuns pentru a elimina germenii. 

Dictionarele de specialitate definesc efectul placebo ca fiind ansamblul manifestarilor clinice care apar la un bolnav sau la o persoana sanatoasa careia i s-a administrat, in scop terapeutic sau experimental, o substanta neutra din punct de vedere farmaceutic. Prin administrarea substantei neutre dispar atat durerile, care de multe ori sunt manifestari subiective ale unei boli, cat si unele eruptii cutanate, unele simptome ale bolilor reumatice.

Caracterele generale ale efectului placebo - substanta administrata este inerta farmacodinamic;- efectul este simptomatic;- durata efectului este, de regula, scurta.- instalarea efectului este mai rapida decat a unei substante farmacodinamice active;- actiunea este nespecifica.

Efectul placebo a fost descoperit intr-o clinica in care se incerca un nou medicament pentru banala raceala.Unor pacienti li se administra noul medicament, iar altora pilule din zahar. Al doilea grup reprezenta grupul de control. Se urmarea eficacitatea medicamentului. Rezultatul a fost unul surprinzator: dupa cateva zile de tratament, pacientii din ambele grupuri s-au vindecat aproape in egala masura.

Substantele folosite pe post de placebo ( amidon, zahar, sare, vitamina C, calciu carbonic sau orice alta substanta neutra ) sunt folosite in testarea medicamentelor noi. Studiile facute in acest sens includ trei grupuri de control: primul grup primeste un medicament deja cunoscut, al doilea grup produsul nou, iar al treilea o substanta placebo.

Istoric

• Antibioticul a fost pentru prima oară izolat la data de 19 octobrie 1943 de Albert Schatz din „ Rutgers UniversityThe State University of New Jersey”. Totuși premiul Nobel îl va primi Professor Selman Abraham Waksman, care pretinde că această

descoperire ar aparține lui. Antibioticul este deosebit important mai ales în combaterea tuberculozei.

• Este activa fata de M.tuberculosis, micobacterii atipice (M. kansasii, M. avium) cat si fata de unii bacili Gram-negativ, coci Gram-pozitiv si Gram-neativ. Deoarece nu penetreaza intracelular, este activa in principal pe micobacteriile extracelulare. Ea actioneaza bactericid prin inhibarea sintezei proteice la nivelul subunitatii ribozomale 30S. Datorita dezvoltarii rapide a rezistentei, in caz de utilizare ca medicatie unica, se foloseste totdeauna in scheme polichimioterapice. Patrunde greu in lihidul cefalorahidian, meningele inflamat fiind mai greu permeabil, dar realizeaza concentratii terapeutice in llichidul pleural. Se elimina in majoritate (75%) pe cale renala. Se administreaza doar injectabil, frecvent pe cale intramusculara, in doze de 1g/zi. Streptomicina se foloseste, asociata altor chimioterapice majore, in schemele de terapie initiala a tuberculozei si este considerata ca o alternativa pentru etambutol in cadrul polichimioterapiei. Este indicata mai ales la bolnavii cu forme severe de tuberculoza (meningita tuberculoasa sau boala diseminata) precum si in tratamentul infectiilor rezistente la alte tuberculoase.

Prezinta un risc mare de producere a unor reactii toxice, in special in conditiile administrarii prelungite, motiv pentru care in prezent este indicata ca medicatie de rezerva, doar in tratamentul tuberculozei. Se stie ca poate produce ototoxicitate, cu tulburari vestibulare si acustice, nefrotoxicitate, cu risc, in special in caz de insuficienta renala, fenomene alergice, cu eruptii cutanate si fenomene iritative, radiculare si medulare, dupa introducerea intrarahidiana.

ANTIBIOTICELE

Antibioticele sunt substante naturale produse de unele microorganisme sau obtinute prin procese de semisinteza, plecand de la compuşii naturali. Exista însaşi antibiotice de sinteza. Cele mai multe se extrag din diverse specii de mucegaiuri precum Penicillium sau Streptomyces. Structura chimica este variabila. Unele sunt aminoacizi condensati sau polipeptide, altele sisteme inelare, iar altele sunt aminoglicozide.

Principalele clase de antibiotice, dupa structura chimica, sunt:

1.Antibiotice beta-lactamice: penicilinele, cefalosporinele, monobactamii şi carbapenemele;

2. Aminoglicozide :gentamicina,streptomicina,neomicina, kanamicina etc;

Clasificare

• AMINOGLICOZIDE • STREPTOMICINA• DIHIDROSTREPTOMICINA• NEOMICINE (Negamicine)• GENTAMICINE• KANAMICINE• TOBRAMICINE (Brulamicina)• PAROMOMICINA• AMIKACINA• NETILMICINA• VANCOMICINA

Aminoglicozidele

În grupa aminoglicozidelor întră antibioticele de natura oligozaharidelor cu structura chimică şi acţiunea terapeutică apropiată- streptomicinele, neomicinele, canamicinele, monomicinele etc.

Agliconul aminoglicozidelor prezintă inelul ciclohexanic cu grupările bazice la C1 şi C3 şi grupe hidroxile la C4, C5 şi C6:

Aminoglicozidele se utilizează în medicină în formă de sulfaţi. Ca exemplu vom studia două substanţe din grupul aminoglicozidelor: sulfat de streptomicină şi monosulfat de canamicină.

Tabela 5

Substanţe medicamentoase din grupa aminoglicozideloror

Denumirea română, latină şi chimică.

Formula de structură

Descrierea, solubilitatea

KanamycinumsulfasSulfat de kanamycină

O-3-amino-3-deoxi-α-D-glucopiranozil-(16)-o-[6-amino-6-dezoxi]- α-D-glucopiranozil-(14)-2-dezoxi-D-streptamin

Pulbere albă uşor solubilă în apă, fără miros şi gust.

Gentamycini sulfas

Sulfat de gentamicinăEste o pulbere albă sau gălbuie, fără miros, solubilă în apă, formează săruri stabile cu acizii minerali.

GentamicinaС1: R= R1= СН3

GentamicinaС2: R= СН3; R1=Н

GentamicinaС1А: R= R1=Н

Аmikacini sulfas

Sulfat de amikacină

Pulbere albă ori cu nuanţă gălbuie. Uşor solubilă în apă, higroscopică.

Proprietăţile fizice

Aminoglicozidele-pulberi albe sau cu nuanţe galbuie. Sărurile sunt bine solubile în apă, dar greu sau insolibile în majoritatea solvenţilor organici.

Aminoglicozidele nu au maximuri caracteristice de absorbţie în regiunea 200-400 nm a spectrului UV.

Pentru identificarea aminoglicozidelor se utilizează spectroscopia în IR, rezonanţa magnetică nucleară (RMN), CSS, HPLC etc.

Proprietăţile chimice

Toate substanţe din grupa dată se supun hidrolizei în mediu acid cu formarea agliconului şi glucidei.

Sulfat de kanamicină

Kanamicină-bază prezintă o aminoglicozidă, agliconul cărei este 2-dezoxistrepamin (1,3-diamino-4,5,6-trihidroxiciclohexan). Cu agliconul sunt legaţi două zaharide: prin hidroxil la С4 se uneşte 6-glucozamina (6-dezoxi-6-amno- D-glucoza), iar prin hidroxil la C6- 3-glucozamin (3-dezoxi-3-amino-D-glucoza).

Ca glicozid monosulfat de kanamicină se supune hidrolizei în mediu acid; la fierbere cu acizi se supune descompunerii hidrolitice cu pierderea completă a activităţii. Spre deosebire de streptomicină, kanamicina este stabilă în soluţiile alcaline. După hidroliza acidă kanamicina dă reacţii pentru zaharide (cu reactivul Fehling, Nessler, cu soluţie amoniacală de azotat de argint etc.).

La încălzirea kanamicinei cu acizi minerali concentraţi zaharidele se transformă în furfurol, care se detectează după reacţie de culoare cu orcină, α-naftol sau antronă.

Reacţia cu orcină. La interacţiunea zaharidelor kanamicinei (ex., 6-glucozamina) cu acid clorhidric concentrat se formează 5-aminofurfurol, care poate fi pus în evidenţă după reacâia cu orcină în prezenţa clorurei de fier (III). Se presupune, că reacţia decurge în felul următor:

6-dezoxi-6-amino-D-glucoza 5-aminometilfurfurol

Orcină

coloraţie verde

Notă: în loc de soluţie de orcină poate fi utilizată soluţia alcoolică de α-naftol 20% (0,8-1ml.).

Sulfat de gentamicină

Pentru identificarea sulfatului de gentamicină, care prezintă amestec de sulfaţi a gentamicinei C1,C2 şi C1A, sunt utilizate metode- CSS (se revelează cu vapori de iod), RMP-spectroscopie, HPLC.

Sulfat de amicacină

Ca glicozid sulfatul de amicacină se supune descompunerii hidrolitice cu pierderea completă a activităţii. După hidroliza în mediu acid amicacină dă reacţii pozitive pentruzaharide (cu reactivul Fehling, Nessler, cu soluţie amoniacală de azotat de argint etc.). La fel, ca şi monosulfat de canamicină, amicacina la fierbere cu acizi minerali concentraţi formează 5-aminometilfurfurol, care se determină după reacţia colorată cu antronol:

5-aminometilfurfurol antronol

produsul reacţiei de culoare albastră

Spre deosebire de kanamicină, amicacina, datorită grupei imide, formează compuşi coloraţi cu sărurile metalelor grele. Pentru identificarea amicacinei se utilizează reacţia cu nitrat de cobalt după neutralizarea cu soluţia de hidroxid de sodiu (coloraţie violetă).

Reacţia pentru sulfaţi. Deoarece aminoglicozidele se condiţionează sub forma de sulfaţi, obţinem reacţia pozitivă pentru sulfat-ioni.

Metodele de dozare

Dozarea antibioticelor aminoglicozide se efectuează prin metoda microbiologică - difuzie în agar cu microorganism-test.

Kanamicina poate fi determinată după reacţia de culoare cu orcină.

Pentru antibiotice-aminoglicozide este elaborată metoda de dozare spectrofotometrică unificată, bazată pe formarea compuşilor coloraţi cu azocolorantul crom-albastru-întunecat acid (calconul). Metoda este selectivă şi comparabilă cu rezultatele determinării microbiologice. Pentru determinarea cantitativă prin metoda extractiv-fotometrică a kanamicinei şi gentamicinei în forme farmaceutice şi lichide biologice sunt pe larg utilizate coloranţii: albastru de bromtimol, negru acid C etc.

Pentru substanţele susnumite la fel sunt elaborate metode CGL, HPLC, metoda polarografică etc.

Dozarea aminoglicozidelor poate fi efectuată şi după conţinutul sulfaţilor- prin metoda gravimetrică (forma gravimetrică-sulfatul de bariu) sau metoda complexonometrică indirectă (indicator- metalftaleina). Pentru sulfatul de kanamicină DAN recomandă ambele metode.

Antibioticele aminoglicozide

Sunt antibiotice semisintetice, bactericide cu spectu larg de actiune dar relativ toxice Ototoxicitate- afectarea auzului este de obicei ireversibila si bilaterala. Nefrotoxice- produce afectarea rinichilor.Sunt rezistente la penicilinaza stafilococilor şi la unele enzime ale bacililor gram-negativi. Sunt inactive faţă de piocianic (este o bacterie gramnegativa)şi proteus (bacterie poliforma foarte mobile, care contine elemente baciliare), dar active pe cocii gram-pozitivi. Si unele tulpini de germenigram-negativi.

StreptomicinaNu se absoarbe pe cale digestive si nici nu este distrusa bine in tesuturi.

Streptomicina

Administrată parenteral, se absoarbe şi difuzează bine în ţesuturi. Este unantibiotic relativ toxic, mai ales pt. nervul acusticovestibular, producândsurditate. In caz de insuficienţă renală, streptomicina este foarte periculoasă.

Actiune terapeutica: Antibiotic bactericid fata de M. tuberculosis si o seriede bacterii grampozitive si gramnegative: Streptococcus viridans, enterococi(sinergic cu penicilina). Pasteurella tularensis si estis.Brucella; rezistentase instaleaza, de regula, daca tratamentul este prelungit.

Indicatii: Tuberculoza (in asociatie cu alte antituberculoase, pentru a evitadezvoltarea rezistentei); septicemie si endocardite cu streptococ viridans sauenterococ (in asociatie cu tetraciclina), pesta.

Reactii adverse: Actiune toxica asupra nervului vestibular, cu cefalee,greata, voma, vertij , ataxie, mai putin asupra nervului cohlear, cu tinitus sisurditate (tulburarile, de obicei reversibile, sunt favorizate de dozele mari,tratamentul indelungat, varsta inaintata, insuficienta renala si injectareaintrarahidiana a antibioticului); dozele mari sunt hepatotoxice si nefrotoxice;ocazional parestezie periorala, cefalee, oboseala, rareori scotoame, fenomenenevritice, eruptii alergice, febra, adenopatii, foarte rar dermatita exfoliativa,soc anafilactic, neutropenie, trombocitopenie , anemie aplastica. Injectata incantitati mari in pleura sau in peritoneu poate paraliza musculatura striata(mai ales in conditii de insuficienta renala, stari hipoxice si in asociatie cumiorelaxante, curarizante sau anestezice generale). Injectarea intrarahidiana poate fi cauza de dureri radiculare si fenomene de mielita (nu esterecomandabila). Poate interfera determinarea glucozei urinare si aurobilinogenului.

Contraindicatii: Boli ale urechii, in special otita medie supurata, tulburarilabirintice, miastenie grava, alergie la streptomicina; prudenta la dozare ininsuficienta hepatica, renala (in conditii de anurie doza recomandata la adulteste de 0,5 g o data la 4-6 zile). In insuficienta circulatorie si la batrani; prudenta mare sau se evita asocierea cu cefalosporine (nefrotoxicitate),furosemid si acid etacrinic, antibiotice aminoglicozidice (oto- sinefrotoxicitate), eter, halotan, metoxifluran, curarizante (paralizierespiratorie).

Administrare:adulti 1-2 g/zi, in injectii i.m.; 0,500-1 g/zi in injectii i.v.(perfuzii lente); 0,01 g intrarahidian; 0,500 g intrapleural; 2-4 g/zi pe cale bucala; copii - in tuberculoza: 0,02-0,04 g/kilocorp/zi, in 1-2 injectii i.m.; inalte afectiuni : 0,02-0,05 g/kilocorp/zi in 2-4 injectii i.m.; per os 0,04-0,05g/kilocorp/zi in 4-6 prize la sugari.  

Gentamicina

 Actiune terapeutica:Gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectrularg de actiune din grupa aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor gram pozitivi si gram negativi. Importanta este actiunea asupraPseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp., Enterobacter, Serratia,Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus si mai putinactiv asupra Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhaeae si a stafilococilor, printre care si Staphylococcus aureus.

Indicatii:Gentamicina este indicata in tratamentul unor infectii severe cumar fi: septicemia (inclusiv sepsisul neonatal), infectii renale severecomplicate si recurente, infectii de tract respirator inferior, infectii de tractgastrointestinal (inclusiv peritonitele), infectii ale pielii, oaselor, tesuturilor moi (inclusiv arsurile), infectii ale sistemului nervos central (inclusivmeningitele), alte infectii sistemice cauzate de germeni sensibili.Gentamicina este medicamentul de electie intratamentul infectiilor     bacteriene severe cauzate de agenti infectiosi micsti necunoscuti sauneidentificati (ca terapie initiala inaintea obtinerii rezultatelor testelor desusceptibilitate); infectii insotitoare ale bolilor ce afecteaza rezistenta umana(leucemia, diabetul, terapia cu corticosteroizi etc.).

Reactii adverse:ca si alte aminoglicozide, gentamicina, injectabil este potential nefrotoxica. Riscul nefrotoxicitatii este mai mare la pacientii care primesc doze mari sau terapie prelungita (toxicitatea este asociata cu prelungirea concentratiei serice maxime mai mare de 10 g/ml si/sauconcentratia serica minima mai mare 2 g/ml).

Contraindicatii:hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina estecontraindicata la indivizii cu istoric de hipersensibilitate cunoscuta lagentamicina sau alt component din formula sa. Reactiile toxice severe lagentamicina sau alte aminoglicozide pot contraindica folosirea gentamicineidatorita sensibilitatiiincrucisate a pacientilor la medicamentele din aceastaclasa.

Administrare:Administrare intramusculară sau intravenoasă. Pentru prevenirea pneumoniei, gentamicina se aplică prin instilaţii endotraheale. Îninfecţii oculare severe administrarea se face subconjunctival. Se vor folosinumai soluţii limpezi şi necolorate.

KANAMICINA

Actiune terapeutica:Kanamicina, antibiotic din grupa aminoglucozidelor, are un larg spectru de actiune. hidrocortizonul esteglucocorticoid cu actiune antiinflamatoare si antialergica. Prin asocierea kanamicinei cu hidrocortizon este inlaturatpericolul mascarii unei eventuale infectii microbiene, dupa cum se intampla in cazul folosirii unguentelor oftalmice care contin numai hidrocortizon. In componenta unguentului oftalmic, atat kanamicina cat si hidrocortizonul alcool,actioneaza strict local, fara efecte sistemice. In aplicarea locala la

nivelul ochiului, hidrocortizonul determina disparitia rapida a durerii si a fotofobiei, mai ales la leziunile corneene. Substanta inlatura si alte aspecte ale procesului inflamator ca hiperemia, infiltratia celulara, vascularizatia corneei si proliferarea fibroblastica (combatand-o pe aceasta din urma, previne simblefaronul in arsurile oculare termice si chimice).

Indicatii:Procese inflamatorii acute ale polului ocular anterior (in cele cronice unguentul este mai putin eficace); blefarite ulceroscuamoase si ulcerocrustoase, conjunctivite alergice, kerato-conjunctivite flictenulare, keratite superficiale nespecifice, keratite traumatice, sclero-keratite, episclerite. 

Mod de administrare:La inceputul tratamentului, in formele severe ale inflamatiilor oculare, se introduce in sacul conjunctival cu ajutorul spatulei, o cantitate mica de unguent, repetand procedura la 1 ora in timpul zilei si la 2 ore noaptea. De indata ce acuitatea fenomenelor inflamatorii se atenueaza, se poate trece la 3-4 aplicatii pe zi (eventual sub pansament, care se mentine timp de 30 de minute).

Contraindicatii:Unguentul este contraindicat in afectiunile tuberculoase si fungice ale ochiului, de asemenea, in supuratiile acute ale acestuia. Alte contraindicatii anumite infectii virotice (herpes corneean, leziuni provocate de vaccina sau varicela), ulcere corneene simple sau supurate, glaucom, antecedente de hipersensibilitate la vreuna din componentele unguentului. 

Reactii adverse:Desi toleranta unguentului este in general buna, pot aparea fenomene iritative sau de sensibilizare, necesitand intreruperea

tratamentului. In cazul utilizarii prelungite, se poate inregistra (rar) formarea unei cataracte subcapsulare posterioare sau cresterea presiunii intraoculare in unele cazuri.

Netilmicina

Actiune terapeutica:sulfatul de netilmicina este un antibiotic semisinteticdin clasa aminoglicozidelor, care este bactericide in concentratii scazuteasupra unui mare numar de bacterii gram-negative si stafilococi, inclusiveasupra tulpinilor rezistente la alte aminoglicozide.

Indicatii:septicemia, bacteriemie, stari septice neo-natale, peritonita,infectii renale si ale tractului urinar, infectii genitale, infectii grave aletractului respirator, infectii perioperatorii si infectii ale tractului gastro-intestinal.

Reactii adverse:vestibulare si cohleare apar mai ales la pacientii cu functierenala alterata si la cei tratati cu doze mari si/sau perioade lungi de timp. Incazul administrarii de netilmicina au fost raportate rar reactii adverse renale.Ele au fost in general moderate, au aparut mai ales la varstnici si la pacientiitratati pentru o perioada lunga de timp cu doze

mai mari decat celerecomandate si au fost de cele mai multe ori reversibile.

Contraindicatii:hipersensibilitate sau reactiile toxice severe la netilmicinasau alte aminoglicozide.

Administrare:injectii intravenoase, perfuzii.

Vacomicina

Actiune terapeutica: Antibiotic cu actiune bactericida, care se realizeaza prin alterarea permeabilitatii peretelui celular si a sintezei ARN bacterian. Produsul este activ fata de cocii gram-pozitivi inclusiv cei secretori de beta-lactamaza (stafilococi si streptococi), fata de tulpini de Clostridium, Listeria, Lacttobacillus, Actinomyces, Bacillus. Dupa administrarea i.v. -perfuzie a 15 mg/kilocorp în 60 min, se realizeaza imediat o concentratie de 63 mg/l, care scade la 20 mg/l la 2 ore si la 8 mg/l dupa 11 ore. Timpul de înjumatatire plasmatic este de 4-6 ore la

persoanele cu functie renala normala. Substanta circula în proportie de 55% legata de proteinele plasmatice, patrunde  în lichidul pleural, pericardic, sinovial, trece în lichidul pentru dializa peritoneala, nu strabate prin meninge decât daca acesta este inflamat. Eliminarea se face predominant renal. Clearance-ul vancomicinei creste prin hemoperfuzie si hemofiltrare.

Indicatii: Infectii severe cu germeni sensibili la vancomicina, inclusiv colita pseudomembranoasa, infectii cu tulpini de stafilococi rezisteti la meticilina (beta-lactamo-rezistenti) sau la pacienti cu alergie la penicilina.

Mod de administrare: Tratamentul este individualizat. In general se administreaza i.v. sub forma de perfuzie 5 mg/ml cel mult 10 mg/min putând creste doza cel mult pâna la 10 mg/ml. La pacientii cu functie renala normala: adulti - doza zilnica i.v. este de 2 g, câte 500 mg la 6 ore sau 1 g la 12 ore; copii - se administreaza i.v. 10 mg/kilocorp la 6 or în timp de 60 min; nou-nascuti si copii mici  - doza initiala este de 15 mg/kilocorp, câte 10 mg/kilocorp la 12 ore la copii în prima saptamana de viata si la 8 ore la cei cu vârsta de 1 luna. La pacientii cu afectarea functiei renale, dozele sunt mai mici, în functie de clearance-ul la creatinina. Pregatirea solutiei pentru administrare se face prin introducerea în flacon a 10 ml apa distilata si agitare pana la omogenizare. Solutia obtinuta poate fi pastrata la frigider 14 zile, iar pentru utilizare se dilueaza cu clorurâ de sodiu 0,9%, dextroza 5%, solutie Ringer. Produsul se poate administra per os în tratamentul colitei pseudomembranoase cauzate de Clostridium difficile sau Staphilococcus enterocolitis. Doza zilnica pentru adulti este de 500 mg-2 g în 3-4 doze, pentru 7-10 zile. Doza trebuie diluata în 400 g apa, la care se poate adauga un sirop pentru corectarea gustului, sau care se poate administra prin tub naso-gastric. 

Reactii adverse: Reactii alergice, înrosirea partii superioare a

corpului cu contractura musculara. In cazul administrarii rapide afectarea functiei renale (în special în cazul asocierii cu aminoglicozide), hipoacuzie prin ototoxicitate. (La pacientii cu afectarea functiei renale,   neutropenie reversibila, flebita la locul administrarii.) 

Contraindicatii: Hipersensibilitate cunoscuta la produs.

Trobamicina

Actiune terapeutica:este o solutie oftalmica sterila, recomandata ininfectiile oculare. Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic solubil inapa, cu spectru larg de actiune asupra diferitilor agenti patogeni grampozitivisi gramnegativi.

Indicatii:tratamentul infectiilor oculare si anexelor ochiului, cauzate de  bacterii sensibile la tobramicina. Este sigur si eficace si in tratamentulinfectiilor oculare la copii.

Reactii adverse: apar secundar administrarii combinatiei steroid-agentantiinfectios, pot fi atribuite componentei steroidice, componenteiantiinfectioase sau combinatiei acestora. Nu pot fi stabilite cifrele exacte aleincidentei reactiilor adverse. Cele mai frecvente reactii

adverse secundareadministrarii oculare de tobramicina (Tobrex) sunt toxicitatea ocularalocalizata si hipersensibilitatea, incluzând pruritul si edemul palpebral, precum si eritemul conjunctival. Aceste reactii apar la mai putin de 3%dintre pacientii tratati cu tobramicina. Reactii similare pot aparea si secundar utilizarii topice a altor antibiotice aminoglicozidice. Nu au fost raportate altereactii adverse; totusi, în cazul în care se administreaza ocular tobramicinaconcomitent cu antibiotice aminoglicozidice pe cale sistemica, concentratiaserica totala va fi monitorizata. Reactiile adverse datorate componenteisteroidice sunt: cresterea presiunii intraoculare cu posibila dezvoltare a unuiglaucom si, uneori, afectarea nervului optic; formarea unei cataracte posterioare subcapsulare; întârzierea vindecarii leziunilor. Dupa folosireacombinatiilor de steroizi cu agenti antimicrobieni, s-a semnalat dezvoltareaunor infectii secundare. Infectiile fungice ale corneei sunt, în mod special,susceptibile de a se dezvolta concomitent cu aplicarea pe termen lung asteroizilor. Posibilitatea invaziei fungice trebuie luata în considerare în cazuloricarei ulceratii corneene persistente, pentru care a fost utilizat tratamentsteroidic. Pot aparea infectii bacteriene oculare secundare, ca urmare adeprimarii raspunsului imun al gazdei.

Contraindicatii: keratita epiteliala produsa de Herpes simplex (keratitadendritica), vaccina, varicela si multe alte afectiuni ale corneei siconjunctivei. Infectiile mycobacteriene ale ochiului. Afectiuni fungice alestructurilor oculare. Hipersensibilitate fata de oricare component al acestui preparat. Folosirea acestei combinatii este întotdeauna contraindicata dupaînlaturarea fara complicatii a unui corp strain cornean. Atentie! A nu seinjecta în ochi. La unii pacienti poate aparea sensibilitate la aplicarea localaa aminoglicozidelor. În cazul în care apare reactia de sensibilizare , se vaîntrerupe administrarea. Utilizarea prelungita a steroizilor poate produceglaucom, cu afectarea nervului optic, defecte ale acuitatii vizuale sicâmpului vizual si formarea unei cataracte posterioare subcapsulare. Seimpune monitorizarea de rutina a presiunii intraoculare, chiar daca acestlucru este mai dificil în cazul copiilor si pacientilor necooperanti. Utilizareade lunga durata

poate deprima raspunsul imun al gazdei, crescând astfelriscul infectiilor oculare secundare. În acele afectiuni care produc subtiereacorneei si a sclerei, pot aparea perforatii dupa folosirea topica a steroizilor. În afectiunile acute purulente ale ochiului, steroizii pot masca infectia sau o pot exacerba.

Administrare: Tobramicina sulfat poate fi administrata intramuscular sauintravenos. Dozajele recomandate sunt aceleasi in ambele cazuri. Trebuiecunoscuta greutatea pacientului inainte de initierea tratamentului, pentrucalcularea corespunzatoare a dozei. Este de dorit sa se masoareconcentratiile maxime si minime ale concentratiei serice.

Amikacina

Indicatii:Amikacin este indicat in tratamentul infectiilor: - ale sistemului central nervos, - ale sistemului urogenital, - ale tractului biliar si intestinal, - a pielii si ale tesutului subcutanat, 

- infectii intraabdominale, pneumonie, - provocate de microorganisme, - ale oaselor si articulatiilor.

Contraindicatii:Este contraindicat persoanelor hipersensibile la compozitia Amikacinului, sarcina si alaptare.

Administrare:La adulti si la copii cu functie renala normala se va administra intramuscular sau prin perfuzie intravenoasa lenta intr-o doza de 5 mg/kg greutate corporala; administrarea se va face la fiecare 8 ore sau de 7,5 mg/kg greutate corporala la fiecare 12 ore pe o perioada de 7-10 zile. 

Doza zilnica administrata nu trebuie sa depaseasca 15 mg/kg, iar doza totala pentru o cura de tratament nu ar trebuie sa fie mai mica de 15 g. La sugari si la nou-nascuti prematuri se va administra initial o singura doza de amikacin de 10 mg/kg greutate corporala. Dupa aceasta doza, tratamentul va continua cu o alta doza de 7,5 mg/kg masa corporala la fiecare 12 ore, pe parcursul a 7-10 zile.

Compozitie:O fiola de 2 ml contine 100 mg sulfat de amikacin (50 mg/ml) echivalentul a 100 mg amikacin; 250 mg sulfat amikacin (125 mg/ml) echivalentul a 250 g amikacin sau 500 mg sulfat de amikacin (250 mg/ml) echivalent a 500 mg amikacin.

Bibliografie:

1. Conspectul prelegerilor.

2. Babilev F.V. Chimie farmaceutică, Chişinău: Universitas, 2005.- 675 р.

3. Farmacopea română. Ediţia X-a –Bucureşti: Editura medicală, 2007.-1315 p.

4. Matcovschi C., Safta V. Ghid farmacoterapeutic. – Ch.: “Vector V-N” SRL, (F.E.-P. «Tipografia centrală»), 2010. – 1296 p.

5.Chiotan M - Boli Infectioase 1998, Ed. National, 70-76.6.Angelescu M - Terapia cu antibiotice, 2002, Ed. Medicala 64-68.

VA MULTUMESC!!