181-182-183181-182-183Apare cu sprijinul Consiliului Local ºi al Primãriei Galaþi

Anul XV / Aprilie-Mai-Iunie 2013 / 2 lei / Director Corneliu Antoniu

FESTIVAL

OFERTE CULTURALE: Muzicã, poezie, lecturi publice, specatcole poetice susþinute de profesioniºti sosiþi din Franþa sau Rusia, interpreþi strãini ºi români, colocvii, lansãri de carte, trasee turistice inedite, agrement cultural, confort spiritual - iatã ce a pus la dispoziþia invitaþilor dar ºi a iubitorilor de literaturã Fundaþia Culturalã Antares, Uniunea Scriitorilor din România filiala Sud-Est ºi primãriile din Galaþi ºi Brãila la cea de-a XV-a ediþie a Festivalului Internaþional de literaturã Antares.

G E O G R A F I I ª I G E N E R A Þ I I LITERARE: Carmen Veronica Steiciuc (România), Arcadie Suceveanu (Moldova), Alecsander Guryanov (Federaþia Rusã), Mario Castro Navarrete (Chile), Nicolae Spãtaru (Moldova), Amelia Stãnescu (România), Rafael Soler (Spania), Annabel Villar (Uruguay), Andrei Velea (România), Julio Pavanetti (Uruguay), Vasile Tãrâþeanu (Ucraina), Valentin Talpalaru (România), Balazs Attila (Slavacia), Leo Butnaru (Moldova), Teo Chiriac (Moldova), Marina Vraciu (România), Nicolae Grigore Mãrãºanu (România), Compania de teatru poetic Delegare (Franþa) într-un spectacol de Matei Viºniec avându-i ca protagoniºti pe

Eric Recordier, Mustafa Aouar, Aurelien Rozo pe texte de Emil Brumaru, Corneliu Antoniu, Mihai Ursachi, Lucian Vasiliu, Valeriu Stancu, Daniel Corbu, Carmen Veronica Steiciuc. Pentru prima oarã a participat ca invitatã la un festival internaþional de literaturã Irina Borodina directorul muzeului Akhmatova din Saint Petersburg (The Fontain House, Prince Sheremetyev Palace). Alina Dabija (S.U.A), Mihail Gãlãþanu, Ioan Gh. Tofan, Valeriu Valegvi, Ilie Zanfir, a. g. secarã, Ion Avram, Anca ªerban º.a.

JURNALUL MANIFESTÃRILOR(Selectiv)

Joi, 30 mai, orele 11,00, deschiderea festivalului în foaierul Teatrului Dramatic “Fani Tardini”. Poetul Corneliu Antoniu a fãcut prezentãrile adresând rugãmintea invitaþilor sã participe la un recital poetic. Publicul iubitor de poezie i-a rãsplãtit cu aplauze. Mulþi au solicitat cãrþi ºi autografe de la invitaþi. La orele 16,00 în sala M. Eminescu a Bibliotecii V. A. Urechia, criticul Viorel Coman a susþinut conferinþa “Poezia dunãrii - un mesaj nedesluºit încã”. A urmat un recital poetic susþinut de membrii ai U.S.R. filiala Sud-Est: Andrei Velea, Ruxandra Anton, Valeriu Valegvi, Diana Corcan, Ion Zimbru. La orele 18,00, lansare de carte: “Prin vãile Golgotei”, de Ion Avram ºi "Octombrie reloaded", de Valeriu Valegvi, ambele prezentate de criticul ºi poetul a. g. secarã. În încheiere un recital poetic susþinut de Vasile Tãrâþeanu, Rafael Soler, Attila Balazs, Julio Pavanetti, Nicolae Spãtaru, Amelia Stãnescu, Leo Butnaru, Arcadie Suceveanu, Annabel Villar, Teo Chiriac, Mario Castro Navarrete.

(continuare în pagina 10)

SERILE DE LITERATURÃ ALE REVISTEI ANTARES29 Mai - 5 Iunie 2013, Ediþia a XV-a

Colegiul redacţionalRedactori interni:Iulian Grigoriu, Constantin Gherghinoiu,Saint Simon Ajarescu , Petru Iamandi,Maria Cogălniceanu, Viorel Ştefănescu

Redactori externi:Ion Dumitru - GermaniaA.R. Morlan - S.U.A.Raymond Humphreys - Marea Britanie

Manuscrisele nepublicate nu seînapoiază. Redacţia nu-şi asumănicio responsabilitate vizavi dematerialele publicate în revistă.

Revista se distribuie în Bucureşti prinMuzeul Literaturii Române, iar în Galaţi

la sediul U.S.R. Filiala Sud-Est dinstr. Labirint, nr. 1.

Revista poate fi achiziţionată şi pe bază deabonament de la sediul nostru din Galaţi.

2

Antares

Poem circumstanţial de timp

Ziua mea pierde lumină! De paltini acumSe ocupă frunzele, răsfoite cu de-amănuntul,De casa dintre ei se ocupă fereastra,De statuia din faţa timpului marmura se ocupă.

Vine-ntunericul de-astă-noapte!...AcumLa vârful conului de umbră, al Omenirii, deocamdatăÎnspre Răsărit îndreptat, ce bine-ar fiSă se aşeze luceafărul Sirius!...DrumulŢiuie de paşii de peste zi. M-aş lua de mânăŞi m-aş duce acasă, dar i-am uitat încăpereaÎntr-un oraş fără gravitaţie şi localitate...

Cine se ocupă oare de cei întunecaţi pentru toţi !?De-acum inima mi se lasă, ca un sânDe femeie-ostenită: Lemnul s-a scurs fără jgheabDin copaci; zidurile au dispărut neruinate din casă;Marmura a ieşit din statuie, golind-o, iar euOrbecăind mă retrag din propria mea imagine.

A plecat dintre noi poetul cu nume de bulevard:Saint-Simon Ajarescu. A plecat aşa cum a trăit: singur,mândru, îndrăgostit iremediabil de poezia pe care acreat-o şi în care a crezut cu toată puterea vieţii şi amorţii lui. A fost discret cu tot ce i s-a întâmplat înafara poeziei, hotărât să-şi asume destinul până lacapăt. Ştia că nu poate trăi în afara poeziei, că zborulei înalt, superior, îl va recomanda şi recunoaşte camare poet. A trăit departe de zbuciunul mediocru alfrustraţilor de pretutindeni în vecinătatea cuvintelorpe care le iubea şi pe care le administra cu înaltăresponsabilitate lirică. Era necruţător cu impostorii

Debutul literar în Pagini dunărene (1955).A fost câtva timp redactor principal al revisteiPorto-Franco. Volume: Biopoeme (1969),Poemele omului (1976), Adresa unei stele(1982), Metaîntîmplări (1990), Sfidareaspirituală (1996), Eminescu versus Eminescu(2001). Premii: Premiul revistei Noduri şi Semnepentru Metaîntâmplări (1990), Premiul SteauaDunării al Societăţii Scriitorilor Costache Negri,Galaţi, pentru Sfidarea Spirituală (1996),Premiul Municipiului Galaţi (2006) şi PremiulOpera Omnia acordat de U.S.R. filiala Sud-Est (2011).

Colaborări: Luceafărul, RomâniaLiterară, Săptămâna, Antares, Porto-Franco,Steaua, Vatra.

Referinţe critice: Marian Popa, LaurenţiuUlici, Daniel Cristea-Enache, Viorel Ştefănescu ş.a.

Saint-Simon Ajarescu(3.03.1936- 7.06.2013)

O metaîntâmplare(mulţi mor, puţini se nasc)

Supernova

Am aflat târziu de plecarea prietenului şicolegului nostru de o viaţă, distinsul poet SimonAjarescu.

Sunt siderat!Ne cunoşteam de 60 de ani!Eram tineri / şi departe de iminenţa morţii./

Şi toate ale noastre cântau!.Ne vedeam aproape săptămânal la Cenaclul

Paginilor Dunărene condus pe atunci de un domnBrazdeş, apoi de Nicolae Oancea, şi el plecat, deValeriu Gorunescu, de alţii.

Publicam împreună în această culegere şi nebucuram de micile noastre izbânzi literare.

În cenaclu, în viaţa literară a Galaţiului deatunci, Ajarescu era o prezenţă aparte şi aşa a rămas până la sfârşit.

Lăsa în urma lui, în trecerile meteoritice pestrada Domnească, un misterios siaj.

Pleacă din lume în cel mai discret mod, aşacum a trăit, ca adevărat ascet, retras în semiluminile hieratice ale supernovelor sale. În modestieexemplară, nepretinzând la nimeni nimic, mândru înnobila sa sărăcie, sacrificând totul Poeziei, pe care aslujit-o ca nimeni altul şi pe care a înălţat-o în piscurigreu de atins.

Timpul va proba acest adevăr!Am preţuit totdeauna valoarea sa de Poet ales.

Şi am admirat înfăţişarea sa fragil-hieratică pe careşi-a asumat-o într-atât încât s-a redenumit ca poet:Saint-Simon Ajarescu.

În «Poem circumstanţial de timp» estepremoniţios:

«Ziua mea pierde lumină!.../ Vine-ntunericulde-astă-noapte!.../ Cine se ocupă oare de ceiîntunecaţi pentru toţi? / De-acum inima mi se lasă, caun sân / De femeie-ostenită: lemnul s-a scurs fărăjgheab / din copaci; zidurile au dispărut neruinate dincasă; / Marmura a ieşit din statuie, golind-o, iar eu /Orbecăind mă retrag din propria mea imagine.»

Şi s-a retras...Acum, eu mi-l imaginez suind în una din

supernovele sale.Dumnezeu îi va deschide cerurile şi-i va anina

sufletul la sănul său sfânt.Mărăşanu

deşi (paradoxal şi în răspăr) pe mulţi i-a aşezat ladreapta sa. Prezenţa lui fascina şi umilea. Trezeainvidii sau iubiri instantanee. Credea că talentul iartătotul. Talentul îţi justifică orice acţiune. Flerul său po-etic l-a ţinut atât de aproape de poezie încât l-aucis. A fost înzestrat cu o viziune originală asupralumii şi mai avea atâtea de spus când candela care îiardea la creştet s-a stins pe neaşteptate. A plecataşa cum a trăit: cu viaţa în care se pierduse iremediabil,cu durerile şi înfometările zilnice, cu încercările la careera veşnic supus. Singur şi în duhul poeziei... Dar nuşi cu Opera sa, expresie a unui destin singular şiorgolios care cu siguranţă va însemna cândva Adresaunei stele.

Antoniu

Saint-Simon Ajarescu

“Începând cu romantismul,s-a răspândit o imagine falsăa poetului, care doar seexprimă, care cântă capasărea pe creangă, cumspunea Goethe, sau, vorbalui Lamartine, face poeziecum face găina ouă. Poetuleste un profesionist al

expresiei, un performer. Ideea apare deja înOdiseea: pe de o parte, poetul este inspirat dezeu, pe de altă parte, stăpâneşte o meserie pecare a învăţat-o singur.”

Al. Muşina

A murit Alexandru Muşina

Antares

3confluenteconfluenteconfluenteconfluenteconfluente,

Episodul OPT

Aşa-zisa mistică pe care o introduce Bloom înformula lui de interpretare a literaturii este de faptpseudo- sau cvasi-mistică, adică e doar erudiţie însimbologie biblică. Pe această bază, el configureazăun model-grilă de lectură care nu urmăreştedecodarea mesajului sau mesajelor intrinseci aletextului operei reale – aşa cum apar acestea în chipnatural şi prin experienţă directă de lectură/relecturăintensivă şi prin inducţie, pe baza datelor concreteale textului (cum procedase Northrop Frye, deexemplu, re-citindu-l pe William Blake, în FearfulSymmetry) –, ci unul prin care forţează„identificarea” şi selectarea aleatorie din text a unorelemente care-i confirmă preconcepţiile fanteziste,atribuite, la rîndul lor, textului literar comentat, ceeace, practic, deformează şi falsifică mesajul opereiconţinute de acesta.1 Altfel spus, în loc să acţionezeca un decodor, eventual amplificator, din circuitulcomunicării poetice, „grila” respectivă se comportăîn realitate ca un dispozitiv intermediar de bruiaj,care distorsionează transmisia şi împiedică receptareacorectă. În fond, el ignoră (prin misprision sau doarprin mistake?) atenţionarea lui Mallarmé: poezia seface cu cuvinte, nu cu idei (mă rog, exagera şi el unpic) – iar Bloom e plin de idei de-mprumut, doarunele cuvinte, pu?ine, fiind ale lui. Or, acest se faceeste relevant chiar din perspectiva mistică de careface el atîta caz, fiindcă potrivit lui Filon dinAlexandria, cu excepţia Fiinţei, adică a lui Dumnezeu,toate celelalte sînt făcute2 – de unde, reamintesc euapăsat, operele de artă, inclusiv de artă literară, sîntartefacte. Or, prin grila sa de lectură pseudo-mistico-istorico/biografico-pshihanalitică, Bloomrămîne prizonierul celor prea lumeşti şi materiale alelui, capcană unde îl atrage şi pe lectorul său potenţial(dar în care pică doar cel slab), în loc să priveascădirect partea spirituală a artefactului, creaţia poetică,prin al cărei cuvînt scriitorul poate intra în relaţie cu„cele de dincolo”, participînd, după propriile puteri,la Cuvînt, deci la Creaţie – pentru ca, ulterior,dezvăluind ce vede, să-i indice şi cititorului încotrosă-şi îndrepte atenţia. Sau, în termenii lui Hadot,3

criticului îi lipseşte simplitatea privirii plotiniene,care – dacă ar fi avut-o – l-ar fi pus în contact direct,prin har, cu miezul sacru al poeziei – aşa, însă, e doarpe-aproape, fie sub influenţa puterilor lui, fie lacheremul fricii de el,4 ca să dau şi eu o interpretare„originală” unei idei de-a lui Filon. De aici, anxietateape seama căreia face Bloom atîta zgomot îi aparţineexclusiv lui (şi se raportează în primul rînd la criticulT.S Eliot, nu la poet, dar şi la unii dintre urmaşii lui,conştienţi sau nu de asta, respectiv la Noii Critici,atît americani, cît şi „parizieni”), drept care, ca senzor-interpret/decodor, el se menţine pe undeva pe Cale,sau pe o cale, colaterală, dar nu-i facilitează şilectorului său accesul la Marile Mistere ale poeziei.Ca receptor, Bloom rămîne într-o ipostază inferioarăde percepţie a harului poetic, de fapt doar deîntrezărire a lui, cel mult, dată fiindu-i stăruirea în

Despre conceptul de alegorie ironică (ratată),cu permanentă referire la Harold Bloom

şi doar incidental la Socrate In memoriam Cristian Paţurcă

Viorel Ştefănescu

proasta condiţie a conştiinţei de sine, adică – în celmai bun caz sau cel mult – a cunoştinţei (vocabula,cu această aromă uşor arhaică, e a lui NicolaeBagdasar5 ) faptului că citeşte texte (fie şi sacre),dezavuată de Plotin6 – şi, adaug eu, a felului infatuat(chiar prin misprision, în înţeles juridic) în care oface, căci, nu-i aşa, Bloom e un critic puternic, dreptcare nu se simte dator să ţină cont decît de ceea cecrede el, exclusiv, nu de adevăr, de unde şinumeroasele erori logice, majoritatea din categoriasofismului, pe care le comite în „argumentare”. Maipe scurt, el se dă mare cu propria erudiţie reală,dar prost procesată, insist – şi, poate, îiimpresionează cu asta pe unii mai slabi de înger, însăbate cîmpii, hai, cu ceva „graţii”, din cînd în cînd, darşi cu prea multe „aere”7 .

Acuma, nu ştiu dacă e musai să fii mistic, maiales unul creştin, ca să înţelegi poezia. În opinia mea,tipul acela de iluminare mentală despre care vorbescPlaton şi neoplatonicii, considerat de comentatoriilor propriu-zis creştini drept dimensiunea misticăa gîndirii, ca în cazul lui Filon,8 de exemplu, ţine,cînd e vorba de texte/discursuri, de virtuţile cognitiveale metaforei, evidenţiate de mai mulţi cercetători încăde prin anii ’70, secolul trecut,9 iar de Lucian Blagachiar înaintea lor.10 Conştient de eficienţa tropilor întransmiterea unor noi cunoştinţe, Iisus însuşi foloseaalegoria şi analogia în strategia Lui de comunicarecu „masele”, vorbind „în pilde” a căror abstracţiune– supremă, în primul rînd pentru receptorii Lui deatunci– devenea inteligibilă prin asocierea înţelesuluiurmărit/intenţional cu valori ale căror „semne” eraudeja cunoscute – aşa că nu întîmplător era numitÎnvăţătorul. În psihologia contemporană „profană”acest fel de cunoaştere se numeşte intuitivă, serealizează prin „posesie marcată de infailibilitate”,unde cunoscătorul şi cunoscutul sînt una, cum susţineaPlotin11 , şi constă în a-ţi face „din prima ochire” –eventual pe baza unei alegorii receptate – o imagineşi o idee, poate vagi şi incomplete într-o primăinstanţă, dar ameliorabile mai apoi prin cercetareaprofundată şi meditaţie, adică prin recitire sau printr-o a doua venire, cum sugera Nichita Stănescu (înaceeaşi linie evolutivă a reflecţiei, de esenţă neo-platonică, pe care o urmăresc şi eu în eseul de faţă),respectiv prin theoria/meditaţie asupra textului/problemei, fiindcă „prima oară nu există niciodată”iluminare mentală profundă, ci numai contact cuobiectul cunoaşterii. Iar în urma acestui prim contactîţi poţi face, pe bază de fler, doar o primă ideedespre cum stau realmente lucrurile cu ceva, avîndîntru cunoaştere o pregătire anterioară minimală.

Din punctul meu de vedere, Harold Bloom edeficitar fie în materie de fler, fie în capacitatea de aargumenta ulterior ceea ce, poate, a întrezărit iniţialîntr-un text literar. Spun asta fiindcă, paradoxal,configuraţia canonului său literar, dincolo de limitelede informaţie, omeneşti la urma urmei (deci,scuzabile), evidenţiate şi de profesorul Mircea Martin(care consideră, totuşi, regretabilă această slăbiciune)în studiul care prefaţează Canonul occidental12 în

versiunea românească, este în linii mari valabilă, însăargumentele în baza cărora criticul american susţinecă a operat selecţia sînt de cele mai multe ori „pelîngă” sujet, cînd se ocupă de cazuri particulare. Credcă „frînele metafizice” care-l blochează pe Bloom săvadă sau să comunice prin cuvînt exact ceea ce vedesînt conţinute inerent de perspectiva (prea) tare dinatitudinea „macho” pe care o adoptă– sau în careeste prins şi din care nu poate ieşi –, ca decodorintermediar puternic, prin care aspiră să-l egaleze şieventual să-l întreacă pe însuşi autorul operei de carese ocupă, în loc să încerce să-i înţeleagă operaînsăşi, după ce a simţit-o.

(Va urma)

1 Tipul acesta de eroare din evaluarea esteticăsuperficială e ilustrat de Proust cu exemplulcatedralei „gotice”.2 „…cel ce a înţeles că toate sunt făcutedobândeşte un mare bine: cunoaşterea Făcătorului,care convinge numaidecât făptura să iubească peSăditorul ei.” – De fuga 97-98, cf., AndrewLouth, Originile tradiţiei mistice creştine – Dela Platon la Dionisie Areopagitul, Deisis, Sibiu,2002, p. 54 (s.m.).3 Vide Pierre Hadot, Plotin sau simplitateaprivirii, Polirom, Iaşi, 1998.4 „…căci frica inspirată de un stăpân îl povăţuieştepe supus cu necesitatea care-l cuminţeşte”– cf.,Andrew Louth, ibidem, p. 54.5 Cf., Teoria cunoştinţei, Univers Enciclopedic,Bucureşti, 1995 (în studenţie, documentîndu-măpentru un examen la istoria filosofiei, eu am citit,de fapt, ediţia 1944, de la Casa Şcoalelor).6 Enneade, V, 8, 11 şi I, 4, 10, apud AndrewLouth, op. cit., p. 72. Iar comentariul lui Loutharată aşa: „dacă suntem conştienţi de faptul căcitim, e un semn că atenţia noastră hoinăreşte”(ibidem).7 Joc de cuvinte intenţionat, derivat din expresiaenglezească airs and graces, care s-ar putea tra-duce prin „mofturi şi fiţe”. Sper că nu mai e nevoiesă precizez şi cărui clasic român îi aparţine ideeapotrivit căreia eseul, ca specie literară, e un fel dea bate cîmpii cu graţie.8 Andrew Louth, ibidem, p. 45.9 Cf., Andrew Ortony, ‘Why Metaphors AreNecessary and Not Just Nice’, în EducationalTheory, Volume 25, number 1, winter 1975, p.45-53.10 Vide Lucian Blaga, Trilogia culturii, III.„Geneza metaforei şi sensul culturii”, Humanitas,Bucureşti, 2011, p. 331-500, în specialsubcapitolul „Geneza metaforei”, p. 348-367.11 Andrew Louth, ibidem, p. 65.12 Cf., Mircea Martin, „O apologie agonică acanonului estetic (occidental)”, în Harold Bloom,Canonul occidental, Grupul Editorial ART,Bucureşti, 2007 (traducere de Delia Ungureanu),în special p. 23-28.

(continuare din numărul trecut)

4

Antares

debutdebutdebutdebutdebut

- absolvent CNVA Galati, promotia 2012,- actor trupa de teatru “Zenrath”,- actor trupa de teatru “Quasar”,- membru al cenaclului literar «Noduri şi Semne»,- student la Universitatea din Salford, Manchester - Professional Sound and Video Technology.

Paul Berenştain

Complotul

Harry Blumenstein dusese o viaţă nu foarteinteresantă. Ajunsese la aceasta realizare, nu dinpricina faptului că era în plin proces de divorţ după ocăsnicie nesatisfăcătoare de zece ani, nici măcar dincauza eşecului de a se ridica cu ceva deasupramulţimii. Nu. Concluzionase asta stând pe o bancăpe malul râului, în Piaţa Libertăţii, fumând o ţigară,privind campionatul local de caiac-canoe. În timp cezeci de oameni trăgeau şi împingeau frenetic de câteo pereche de vâsle fiecare, Harry era cufundat îngânduri superioare realităţii cotidiene. De altfel, opremieră pentru el.

- Trebuie să terminăm treaba.Se auzi din gura unui bărbat care se pare că

stătuse tot timpul în spatele lui Harry. Era un domndubios cu un costum impecabil, negru, o cravată îndungi oblice verzi şi albastre şi cu un papion mare,roşu deasupra nodului.

Soţia

Mary Wegner era căsătorită de opt ani cuHarold. Toată viaţa ei de "femeie" fusese dedicatăsoţului ei. Gătea mereu mâncarea lui preferată (deşilui Harold îi plăcea foarte mult să mănânce pui cuîngheţată, Mary nu era acolo ca să judece) şi îngeneral îi făcea pe plac. Nu încape vorbă că şi Haroldera un soţ bun. Muncea din greu pentru a-şi întreţinefamilia şi ocazional mai aducea acasă un crap imensde cinci sute de grame pe care-l pescuia la sfârşit desăptămână. Copiii lor, o fată şi un băiat, erau cuminţişi aveau rezultate foarte bune la şcoală.

Totul ar fi fost perfect dacă Mary nu ar fi bănuitcă partea tare a cuplului o înşală. Soţul ei începusesă aibă obiceiuri ciudate. Schimbase îngheţata deciocolată pe cea de vanilie, prefera să doarmă pepartea stângă în loc să doarmă pe spate şi sâmbătala pescuit se transformase în duminica la pescuit.Această încălcare a monotoniei devenise cu siguranţădubioasă. Ce-i drept, telefoane stranii în miez denoapte de la diferite dudui nu primea, dar asta n-ooprea pe Mary să suspecteze ceva.

Într-o dimineaţă de duminică l-a sunat peHarold care se presupunea că e la pescuit. La celălaltcapăt a întâmpinat-o zgomotul gâştelor (nu sunt gâştepe lacul unde pescuieşte Harold de obicei).

- Bună, dragul meu! Unde eşti?- Unde să fiu? La pescuit, pe lac.- Da? Foarte frumos. Eşti singur? Parcă aud

pe cineva.- Da, singur! Dar cu cine să fiu? Doar eu şi

peştii.- Înseamnă că mi s-a părut. Ascultă, voiam

să-ţi spun că…- Scuză-mă, Mary. Tocmai… ă… un peşte!

E… trage de undiţă! E… foarte mare. Imens! Trebuiesă plec!

Asta a pus capac. Şi pentru că femeile ca Maryau anumite moduri de a face lucrurile, ea a ştiut căcea mai bună soluţie este spionajul. Cu ajutorul cărţiide telefoane şi a unei prietene care "înţelege perfectprin ce trece; şi ei i s-a întâmplat ceva asemănător",Mary a obţinut numărul de telefon al unui detectivfoarte bun, un oarecare domn Joe McGregor, şi astabilit numaidecât o întâlnire cu el. Joe ţinea un jurnalpersonal:

Duminică, 25 augustEra o zi insuportabil de caldă. Ventilatorul din

colţ sufla puţin aer, pe care unii l-ar fi numit "rece",de câteva ore, dar în zadar. Tocmai îmi curăţampistolul când se auzi o bătaie la uşă. Răspund cu"Intră!" De după ea se arată o duduie bine într-orochie roşie, cu o pălărie înflorată şi o pereche imensăde ochelari de soare. Dacă n-aş fi ştiut mai bine, aş fizis că mă aflu într-un film noir de acum şaizeci de ani.

- Joe McGregor?- Depinde cine întreabă.Cu un zâmbet în colţul gurii se apropie şi,

ajunsă lângă scaun, întrebă:- Pot să iau loc?- Vă rog.- Am venit cu o problemă… hm… delicată.- Spuneţi.Îmi întinde o fotografie.- Acesta este soţul meu. Suntem căsătoriţi de

zece ani şi am motive să cred că mă înşală.- A, şi vreţi să-l spionaţi ca să aflaţi adevărul?- A spiona sună prea… Mă rog, presupun că

asta vreau să fac.M-am uitat la poză. Un amărât cu început de

chelie, pe la vreo patruzeci de ani. Probabil s-au luatdin obligaţie şi acum sărmanul regretă. Nu preaavusesem de lucru în ultima vreme, totuşi nu aveamchef să o fac pe spionul conjugal.

- Doamnă…- Mary.- Mary, eu nu…- Domnule McGregor… , spuse scoţându-şi

ochelarii.- Spune-mi Joe.- Joe, sunt o femeie respectabilă, fac parte din

anumite cercuri. Garantez că vei fi generos răsplătit,cu condiţia să fii… discret.

Nu duceam lipsă de bani dar ceva la ochii eialbaştri, genele lungi şi buzele de un roşu aprins m-aconvins.

- Tariful meu e de cincizeci pe oră plusdecontarea cheltuielilor.

- Perfect!După întâlnirea cu detectivul, Mary nu şi-a mai

putut lua gândul de la el.

Angajarea

Lumea interlopă a oraşului a avut cu siguranţăde câştigat odată cu angajarea lui Cheech Viterelli.Cheech era persoana pe care toată lumea o căutadacă era vorba de o lichidare. Fiind un tip melancolic,făcea totul ca la carte. Cine poate uita faimosul cazal lui Ian Harding? Acesta avusese nenorocul să taiecalea maşinii lui Don Cannoli. Peste două zile a fostgăsit mort la el acasă, ascultând Cher. Amărâtul nurezistase mult. Alt caz faimos era cel al lui JulioFernandez, un băiat care livra pizza şi care a uitat delivrarea comandată de fiica lui Cannoli. Şi el a fostgăsit mort la el în apartament într-o poziţieinconfortabilă. Era cert: Cheech era un adevăratprofesionist care nu lăsa niciodată urme.

Într-o zi de luni, fusese chemat chiar de DonCannoli însuşi. Cheech a presupus că e vorba dealtă lichidare. Ceva obişnuit. Probabil un sărman nudesfundase cum trebuie toaleta familiei sau ceva degenul. Cu toate acestea, Cheech s-a asigurat, ca deobicei, că arată cât poate de bine. Era un om gras,nu încăpea îndoială, dar costumul lui negru, impecabil,şi cămaşa de un alb imaculat îl prindeau întotdeaunafoarte bine. Mai avea şi un obicei vestimentar, celpuţin ciudat, inspirat de tatăl său. Acesta, pe patulde moarte, l-a chemat pe Cheech la el:

- Cheech. Dragul meu, Cheech.- Da, tată.- Mi-a venit… mi-a venit timpul. Ai grijă de

mama şi de sora ta. Ai grijă de ele ca ochii din cap!- O să am, tată. Nu-ţi fă griji… Odihneşte-te.- Am să-ţi dau o… Tuşeşte. O cravată.

Cravata asta, Cheech, a fost purtată de bunicul tăupână să fie ucis în schimbul acela de focuri. Ţiiminte… Tuşeşte iar. Ai grija de ea. O să-ţi poartenoroc aşa cum mi-a purtat şi mie.

- Da, tată. O să o port mereu.- Şi papionul ăsta, Cheech… papionul ăsta…

Tuşeşte încă o dată. A fost purtat de fratele buniculuitău. Şi ăsta o să-ţi poarte noroc.

De atunci Cheech purta o cravată cu dungi şiun papion roşu.

Don Cannoli stătea pe un scaun cu spătar antic,flancat de gărzile lui personale de corp. Cheech a

(continuare în pagina 12)

Valurile lungi ale Dunării intrând în mare

5Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013

Antares

Julio PavanettiUruguay

NE-AU AMUŢIT CÂNTAREA...

Ne-au amuţit cântareane-au smuls peneleşi ne-au retezat aripilelipsiţi de ele ne-au împins în codruîngrămădiră luni evacuatepe-un orizont care a-ncetat să fugă.

Li sa părut puţin să taie numai lanţulaşa că au rupt şi zalelene-au violat şi caseleşi au confiscat scrisori către părinţii noştriîn timp ce dincolo de mares-a supravieţuit fără vreo vestecând internet nu exista.

Cazaţi în propriul nostru abisam încercat să ne sincronizăm paşiicu o speranţă nevătămatădar într-o realitate partajatărămânând faţă-n faţă cu timpul.

Hoinărim precum nomaziianonimi şi rupţi de lanţrezistăm răriţi deziluzieizilelor răscolite în memorieprecum tăciunii în contumacie.

Dar am supravieţuitdresând exilul în chip de libertatearzând fiecare în felul luiluptând cu marea care ne-aduceazvonuri surde de absenţe.Trăim cu provizoriuldeşi doarme sub cerul liber.Fiinţa omenească se adaptează la orice,unii din noi am urmărit cum muzele plecauîn timp ce încercam să ne renaştemrespirând periferii.

Prinse în plasape care supravieţuirea o urzeştemuzelor le-a luat mult timp să se întoarcăle-au redescoperit alţiiînecând dictatura în whiskydar mai devreme sau mai târziu toţine-am întors în căutareapierdutei tinereţi.

Viaţa e ca o ranăcare se agravează cu timpul.

CÂND SCRIU SUNT OARE ALTUL?

Când scriu sunt oare altul?Ori numai atunci sunt eu însumi?

Când devenind labil în faţa unui verszguduit de vreun puternic trop,dispar tranzitoriuapoi mereu transcend în altul.

E poate imaginea răsturnatăa dubiilor mele existenţiale,sau poate sunt eu însumi cheiapentru fiecare interogaţia a mea.

Mulaj extenuat al mutabiluluiîntâlnire pe naiul din Tesalia,acele senzuale buze ale luniicare sărută valea galaxiei mele.

Mă tot întreb dacă sunt eucel care scrie, ori este propria-mi naratoarece copulează arzătoare cu oglinda mea,când ceasul cade de oboseală fără ore.

Odată ce-a trecut furtuna poemului,renasc precum lutul simpluliber de colţii asasinice încearcă să-mi sfâşie dubla viaţă.

Observându-mi celălalt ego pe furiş,mă duc în căutarea nucleului poemuluişi descind în lumea mea. Sau oare în a altuia?

PE BÂJBÂITE

Mergând pe bâjbâitecu pas neştiutorîntre un punct ireal şi altul tangibilîntre îmbrăţişarea îmbătrânită a mărilorîntre tânguirile lunilorîntre ieri şi apoi.

Mergând pe bâjbâitela adăpostul timpuluicu amintirea plăcută a unei veriimpetuoase ca o floare a soarelui în flăcăricare apoi cauzează rănifără de gust.

Mergând pe bâjbâiteprin rănile pămăntuluiprin acele labirinturi ale oglinziicare ne înapoiază părul alb, riduri şi incertitudini.Mergând mereu pe bâjbâite pânărămâi singur în aşteptare.

VIN DINTR-UN COPAC SUMBRU

Vin dintr-un copac sumbruunde idei şi cuvintemaltratau un adagiode Stéphane Mallarmé

şi rămâneau tăcute

vin dintr-un copac sumbruunde sămânţa şi semanticanu asigurau viselerădăcinile lor nu erau de-ajunsspre a împrăştia ceaţaseva se găsea în frunzelegata de zbor

vin dintr-un copac sumbrucare rămase singur în umbrăîntr-un iunie douăzeci şi şaptecând începea iarnaşi se crăpau trandafirii

vin dintr-un copac sumbruignorând distanţacare înceţoşează palpitarearupând petalele existenţei meleprintre priviri anonimecufundând chipul în mâinile melecând dădeau zorile frigului.

A FOST O VREME

A fost o vreme de carne tremurândăsânge fierbinte şi piele înfiorată,de pulpe premature,de orgasm grăbit.Şi în această furie disonantă,am căutat tumultul râului avalşi-am navigat pe sâni amontetimonier al unor mâiniavide şi încă stângacepentru a mă condensa în săruturi fărăavanpremieră.

Preludiu al zilelorpulsând protejatesub corpuri blindatede stele inflamateşi de buze nevinovateCând timpul dormeape muzică de izvor sub poduriam visat înserări lângă tinedespuiate de ceaţăşi coşuri cu ploaiealunecând pe mătasea pielii tale.Astfel sosiseşi, deodată toatăîn noaptea ascunsă după brazi,şi străluciri de lunăodihnindu-te-n apă.Cu o complicitate de trei stelece străjuiesc toţi paşii noştris-au atins mâinile şi buzelecu gingăşia spumeiîn timp ce creştea cerulîn adânca frăgezime a ochilor tăi.

Traducerea Cătălina Iliescu Gheorghiu

6

Antares

De la Tulcea, ne îmbarcăm pe nava depasageri „Moldova”, care, desprinzându-se de chei,o ia în aval pe braţul Dunării ce poartă numeleoraşului spre care ţinem cale – Sulina, cândva – celmai porto franco din România (în comparaţie cuBrăila şi Galaţiul care aveau acelaşi statut de porturilibere). Această localitate din extremitatea estică aţării nu este conectată direct la reţeaua rutieră dinRomânia, la ea putându-se ajunge doar pe apaDunării sau a Mării Negre.

Pentru a lăsa la mal sau pentru a lua de acolocălători, nava acostează la Partizani, Maliuc,Gorgova, Crişan… De fapt, mai mult lasă oameni,decât îi ia, aceştia întorcându-se acasă de la Tulcea.Dar printre pasageri sunt şi turişti, pescari amatorisporadici, cu baloturile corturilor în spate, unii dintreei amintindu-şi că, în urmă cu15-20 de ani, întreTulcea şi Sulina se făceau patru curse de nave rapide.

Pe ambarcaţiunea nu prea mare se aude graimacaronic specific acestei zone – limbă rusă vecheîn amestec cu noţiunile (mai) moderne, (mai) curentedin limba română, condimentate de mirosul de cafeasau de spuma berilor ce se tot rânduiesc – oricum,până la Sulina se fac patru ore şi ceva. Cei caredialoghează atât de pitoresc sunt, e de înţeles, lipoveniisau ucrainenii. Astăzi, în Sulina circa 86 la sută dinpopulaţie o constituie românii, zece la sută – lipovenii,plus greci, ucraineni. Pe timpuri, aici convieţuiaureprezentanţi ai 28 de naţionalităţi, la sfârşitul secoluluiXIX şi începutul secolului XX în porto-franco, limbaoficială a documentelor fiind franceza, iar cea maivorbită – greaca, locuitorii, însă, fiind, în majoritatealor, poligloţi. Această stare de lucruri şi de comunicarereieşea din faptul că, în perioada 1856-1939, laSulina se afla sediul – mai bine zis, sediile, inclusivcasele de locuit ale funcţionarilor – ComisieiEuropene a Dunării de Jos, constituită în baza tratatuluide pace de după Războiul Crimeii, astfelmonitorizându-se libertatea de navigaţie pe marelefluviu.

Ce însemna faptul că Sulina era un port liber,

al facilităţilor şi privilegiilor fiscale? Să zicem, dacă înoricare port european obişnuit muncitorii navali eraurăsplătiţi cu câte o liră pe zi, aici câştigul le era de 4lire.

În ce priveşte starea prezentă a celebrului port,din întrebările şi răspunsurile puse-date pe punteaambarcaţiunii, poţi afla că el se află într-o stare dederută: între timp (confuz), au fost închise fabrica deconserve de aici, şantierul naval, alte întreprinderi maimici, încât, lichidându-se câteva sute de locuri demuncă, localitatea e cam paralizată (unii zic:încremenită) – aproape jumătate din cei apţi demuncă fiind şomeri. O parte din băştinaşi încearcăsă se stabilească la Tulcea. În fine, populaţia la zi aSulinei ar fi cam de 3 541 de locuitori (recensământuldin 2011). În 1912 populaţia oraşului-port eraaproape dublă faţă de cea prezentă: 7 347 de suflete.

Leo BUTNARU

PRINTRE FĂCLIILE VIEŢII(2-4 iunie 2013; între jurnal şi eseu)

Recensământul din 2011 spune el ce spune, însă,oficial, se zice că, astăzi, Sulina ar avea – „exact”! –4 601 locuitori. Însă „precizia” e aparentă şi foarte…aproximativă, deoarece deloc puţini foşti sau actualitrăitori ai urbei pur şi simplu au ieşit din evidenţaautorităţilor, figurând fals sau lipsind totalmente înactele primăriei.

Din cele 6 străzi, mai mari sau mai mici, aleorăşelului, au fost pavate doar două, printre care şicea a Digului (se numea Carol I), pe care vom şipăşi după cele patru ore de călătorie acvatică.

Sulina are multe particularităţi. Să zicem, ea eurbea cu cea mai mică altitudine medie în raport cunivelul mării: de numai 4 metri deasupra. Sedeosebeşte de întregul habitat al Deltei, de structuraei, şi prin faptul că solul pe care e situată şi cele dinîmprejurimi sunt nisipoase şi sărate, în zonele de uscatflora fiind specifică dunelor. Zonele extravilane au ovegetaţie modestă, fără arbori de mari dimensiuni,fiind populată în special de pâlcuri de salcâmi şi defoarte mulţi măslini sălbatici ce argintează marginilecerului şi înmiresmează plăcut împrejurimile.

Şi ce faci după ce ajungi pentru prima oarăîntr-o localitate? Fie şi sumar, te interesezi de istoriaei, în cazul Sulinei curiozitatea „intersectându-se”,concomitent, cu vectorii realităţilor şi legendelor eide-a dreptul fascinante. Se presupune, dar nu cu preamultă fermitate, că Sulina ar fi apărut pe faţapământului – dar şi a apelor! – chiar prin secoleleVII-VI î. Hr., odată cu înfiriparea primelor coloniieline pe ţărmul euxin. Peste aproximativ un mileniu,aici se conturau fruntariile danubiene ale ImperiuluiRoman. Însă presupunerile nu intră în istoria oficială,scrisă, în aceasta atestându-se că Sulina datează deprin secolul X. Astfel, atunci când e vorba de sensultoponimicului, referenţii recurg la tratatul împăratuluibizantin Constantin Porphyrogenetul (913 – 959),din care reiese că, acum circa un mileniu, portul Sulinaera cunoscut drept Solina/ Selinas, dedusă dinsolaritate, din răsăritul astrului din – se părea – apeleMării Negre. Adică, Sulina ar putea fi numită şi…Sorina. Apoi, în toată certitudinea existenţei sale,localitatea-port e fixată în portulane şi hărţi italieneştidin secolele XIV-XV, cea mai veche dintre acesteafiind cea întocmită de Pietro Visconti în 1327. Iarstatutul de oraş, inclusiv de porto franco, îl obţine pela mijlocul secolului XIX, odată cu stabilirea aici aComisiei Europene a Dunării.

Astăzi, în deceniul doi al secolului XXI, laSulina auzi depănându-se istorioare ce ţin de genulamintirilor frumoase, romantice, în pandant cu tristelenuvelete ale prezentului, ilustrate de clădiriabandonate sau lăsate în voia devastării lente.Gazetarii ce se întâmplă să dea pe aici, venerândtrecutul, nu menajează prezentul, scriind frânţi dedezamăgire despre decăderea Sulinei care, dincelebră zonă porto franco, unde acostau corăbii dinlumea întreagă, din „zonă liberă care mustea de lumeşi întâmplări”, în prezent a ajuns să băltească „într-

un anonimat păcătos aducător de nimic, loc în carenimeresc puţini pescari rătăciţi şi o mână de turiştiexcentrici ori sătui de plaje aglomerate”, scria acumun timp ziarul Evenimentul zilei.

Oraşul e situat pe ambele maluri ale braţuluiDunării, însă mai bine de trei sferturi e pe malul drept,în lungul căruia stau ancorate sute, cred, deambarcaţiuni, de toate mărimile şi genurile. Evident,cele mai multe sunt bărcile de promenadă sau depescuit, cu motoarele „Yamaha” suspendate a repausnedefinit, pentru că pescuitul nu mai pare să fie bogatşi rentabil ca altă dată. Bărcile stau „parcate”, pesuporturi, şi pe la porţile săteanoorăşenilor dunăreni.(Din cele şase străzi ale oraşului, spuneam, doar douăsunt pavate, având aspect urban, celelalte patruaducând a uliţe de ţară.) Aici, în capitala Deltei (eaar fi, Sulina?), nu se ştie de furtul de bărci sau demotoare scumpe instalate pe unele din ele. Un mo-tor performant poate ajunge la 3-4 mii de euro, cutot cu barcă făcându-se circa 10 mii.

În comparaţie cu ciucurii-ciucurii de bărcipriponite la ţărm, în Sulina automobilul mai poatepărea o raritate. La ce ţi-ar folosi o limuzină, odatăce oraşul nu are legătură cu reţeaua naţională dedrumuri? Se zice că aici ar exista cam 70-80 de au-tomobile. (Încă pe la începutul secolului trecut, laSulina apăruse un automobil „Ford”, care ducealumea la plajă.) Ceea ce am văzut circulând pe unicastradă pavată (în afară de cea a Digului, undecirculaţia auto este interzisă) a fost, din când în când,trecerea vreunui taxi de culoare roşie cu inscripţii auriipe el, sau a vreunui maxi-taxi. Nici până astăzi Sulinanu a cunoscut vreun furt de automobil. În schimb adevenit celebru-amuzant unicul accident auto de aici,ce se întâmplă mai demult, când în oraş nu existaudecât două maşini – cea a „Salvării” şi cea a miliţiei,însă prostia şi neatenţia omenească făcură ca ele săse ciocnească la o intersecţie. Vă daţi seama cum aalergat lumea la locul acelui spectacol! Cineva făcândcu subtext: „E-e, dar dacă mai aveau maşină şipompierii!” Încă nu aveau şi accidentele nu s-auînmulţit. Chiar şi după ce în Sulina apăruseră dejacâteva zeci de automobile.

Cu un taxi din cele câte le-o fi având localitateabărcilor, trei colegi de-ai noştri au plecat la pescuit,departe, spre plaja Sulinei, dar, din păcate, nu auavut noroc, în acea dimineaţă devreme peşteleboicotându-i. În schimb, poţi vedea pescari pemarginea falezei, unii dintre ei – copii asistaţi de vreuncăţel maidanez sau de vreo pisică, ce se roagă zeuluiNeptun să facă să se prindă peştele, că poate le picăşi lor ceva. De altfel, la Sulina maidanezii ar puteaîntemeia o capitală a lor – sunt cei mai numeroşi, pecare i-am văzut, în periplele mele româneşti şi nunumai.

În oraş sunt multe biciclete care fac faţădistanţelor mici şi medii.

Punctul de atracţie al urbei este CimitirulComisiei Europene a Dunării, care însă doar parţial

(continuare în pag. 16)

Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013

7

Antares

siajsiajsiajsiajsiaj

Diana Corcan: Când a fost înfiinţat muzeul? Ceconţine? Ce a rămas de la Anna Ahmatova? Maie de recuperat ceva, corespondenţă? Muzeul ecentrat exclusiv pe personalitatea AnneiAhmatova sau recuperează şi ceva din spiritulakmeismului?

Irina Borodina: Este un muzeu creat în 1989, lacentenarul naşterii poetei. Este primul şi singurulmuzeu care încearcă să conserve spiritul acesta in-dependent al unei epoci care s-a remarcat prinindependenţă. Există multe lucruri de interes aici,există şi celebra scrisoare prin care Anna Ahmatovacerea eliberarea fiului său, Liova... Sigur, am dori săne îmbogăţim colecţia şi cu alte exponate şi asta chiarse întâmplă. Muzeul se completează în permanenţă.Nu pot să spun exact care sunt ultimele „intrări”, casă zic aşa, dar ele sunt, există. Interesul faţă de muzeueste foarte mare, ca şi faţă de cabinetul despre cares-a vorbit astăzi în cadrul Festivalului Antares. Adicălumea priveşte foarte atent spre acest centru culturalde referinţă, care marchează o perioadă prolifică înceea ce priveşte marea poezie, dar şi un nod istoricextrem de important.

Diana Corcan: La ora aceasta cum este perceputăAnna Ahmatova? Se scriu ediţii critice, suntfestivaluri care îi poartă numele? Cum este eapercepută de poeţii contemporani? Se raporteazăei la ea? Care este situaţia?

Irina Borodina: Se poate spune că spiritulakmeismului este nou prin interesul actual manifestatfaţă de Ahmatova. Iată, chiar şi la Galaţi, acum, eprezent. Gălăţenii sunt beneficiarii unui „cadou” carereprezintă o colecţie de reproduceri după portretededicate, consacrate, inspirate de Ahmatova. Elederivă dintr-o expoziţie recent organizată şi muzeulse ocupă mereu de marcarea datelor legate de viaţapoetei, aşa încât spiritul este în permanenţă treaz.Petersburgul este un oraş în care perpetuarea tradiţiei,pe de-o parte, iar pe de altă parte, tot aşa, cum săspun?, stimularea interesului actual, pe de altă parte,sunt preocupări constante, reale. Ne consacrăm multtimp abordării unor forme de existenţă muzeală caresă atragă atenţia în continuare, şi asta dincolo deformele tradiţionale, ce ţin de expunere, de instalaresau de convenţionalele întâlniri ale specialiştilor,amatorilor şi iubitorilor legaţi de tot ceea ce ţine deAnna Ahmatova.Practic, putem vorbi de un muzeu interactiv, axat pedouă direcţii: o direcţie centrată pe cercetarea maseiarhivistice, ce implică organizarea de conferinţe şievenimente, şi o altă direcţie, în care întâlnirile suntdeschise publicului larg, oamenilor pur şi simplupasionaţi de poezia şi biografia Annei Ahmatova.

Irina Borodina: „Cei mici să-i ţină minte pe cei mari, dupăcum cei mari au avut grijă de cei mici”

Interviu realizat în cadrul Serilor de Literatură Antares - 2013

Aceştia din urmă pot veni chiar să şi recite, pentrucă tradiţia de a recita poeme este încă vie. Deasemenea, există şi forme de activitate cu tinerii, cuelevii, cu studenţii, care sunt invitaţi să participe laconcursuri consacrate vieţii şi operei poetei. Toţiaceştia pot petrece câtva timp în muzeu, se potdocumenta şi apoi pot crea, mă rog, în intimitatea lorun text sau altul care, după aceea, este publicat şipromovat într-o formă sau alta de către muzeu.

Diana Corcan: Deci este un muzeu viu...

Irina Borodina: Da, este un muzeu mai mult decâtviu. Gândiţi-vă în ce oraş s-a născut. Petersburguleste un oraş care a ştiut să fie viu atunci când în jurera totul mort, chiar şi în timpul războiului... Desigur,puteţi intra pe site-ul muzeului, care există parţial şiîn limba engleză, şi veţi putea constata că au loc tottimpul o serie de evenimente, legate de diverse datecomemorative... Astfel, veţi afla mai multe desprenoi şi despre planurile noastre.

Diana Corcan: „În viaţă am intrat şi am speriat-o”, spune Anna Ahmatova într-un poem. Dinnefericire, toţi akmeiştii „au speriat viaţa”, şiGumiliov, şi Mandelştam. În plus, destinul per-sonal al Ahmatovei a fost unul foarte dur. Şitotuşi, a trăit 77 de ani cu senzaţia că trăieşte„ca pe lumea cealaltă”. Să-ţi cunoşti limitele şisă înveţi să le contempli în scris, să-ţi teoretizezilimitele scriind. Poate aici stă performanţaAhmatovei?

Irina Borodina: Ca întotdeauna, găsim un răspunsîn opera ei. Să ne uităm în poemul „Fără erou”. Sauîn „Recviem”, de pildă, găsim o parte din răspuns.Formele de supravieţuire ale poeţilor le suntnumai lor cunoscute. Noi îi credem pe cuvânt, chiardacă ne trimit în alte direcţii uneori.Dacă ne gândim la epocă, ea este consemnată îndiverse memorii, dar ei, contemporanii lui Ahmatova,au început-o într-un mod spectaculos, carnavalesc.Ea însăşi revine – că tot vorbeam despre poemul„Fără erou” -, dar apoi au fost atâtea tragedii în jur...Unul s-a spânzurat, altul s-a împuşcat, altul a refuzatsă ia medicamente. Alţii au plecat în emigraţie şi acoloşi-au pierdut firul vieţii. Ea a înţeles că va trebui săplătească pentru această, nu ştiu cum să-i spun,bucurie de la început, fericire. Şi o şi spune,asumându-şi chiar şi o mască literară, aceea aprofetesei până la urmă. Ahmatova a fost – s-a repetatîndelung acest lucru – inspiratoare, muză, un fel defar, un reper rezistenţă, de model moral. Dar, într-unfel, ea avea un acut sentiment al propriei valori. Toţicei care au cunoscut-o spun că avea un mod propriu

de a fi diferită, care o singulariza. Şi îşi asumă aceastăpoziţie statuară de muză a bocetului.Avem pe de-o parte memorii favorabile, ca să le spunaşa, dar avem şi anti-memorii. Important este şi felulîn care s-a consacrat această imagine a ei, unul foarteadevărat, şi n-o putem judeca noi altfel decât aşacum ni se oferă. Nu ar avea sens.

Diana Corcan: M-a impresionat relaţia dintreMandelştam şi Ahmatova. În cărţile sale, Nadejdavorbeşte cu multă afecţiune mustrătoare despreAhmatova, cea de la sfârşitul vieţii, nobila,excentrica şi „nebuna Ahmatova”, cum onumeşte Nadejda, cea care a avut nevoie pânăîn ultima de admiraţia şi dragostea tinerilor poeţi.Printre ei a fost Brodski, cu adevărat sincer şidezinteresat. Ea a văzut din prima clipă în el unmare poet?

Irina Borodina: Relaţia a fost adevărată, admiraţiaa fost reciprocă şi darurile de profetesă ale Ahmatoveis-au manifestat şi în cazul lui Brodski. Când lui i s-aintentat acel proces, despre care se ştiu atâteaamănunte, ea a constatat, printr-o frază memorabilă:„Iată ce biografie i se face roşcatului nostru!”. Adicăea vedea într-un gest din acesta, venit din exterior,deja o marcă a destinului, un semn al destinului, însensul în care, probabil, îl vedea şi din două per-spective: şi ca blestem, şi ca şansă. Şi cabinecuvântare. Pentru că e adevărat că el, cumva, s-a aşezat sub semnul ei în toate felurile. Iar aceastărelaţie a fost recompensată, după moartea ei, derecunoştinţa lui, despre care s-a povestit şi asupracăreia, pe bună dreptate, s-a insistat. Şi chiar aşatrebuie să fie: cei mici să-i ţină minte pe cei mari,după cum cei mari au avut grijă de cei mici. Astaeste menirea lor. O spune chiar Brodski.Şi africanii spun acasă la ei aşa ceva.

Diana Corcan: O întrebare de final. Ce impresieva lăsat participarea la festivalul internaţionalde poezie “Serile de poezie ale revistei Antares”?

Irina Borodina: Nu mi-am putut imagina că existăaşa ceva, că oamenii şi locurile pe care le-am văzutsunt atât de minunate. Cât despre festival, numaicuvinte de laudă: o minune care a ţinut mai mult detrei zile. O organizare exemplară, o atmosferă cuadevărat intelectuală, un public absolut special.Felicitări pentru Corneliu Antoniu şi pentru revistaAntares. Abia aştept să ne revedem.

Diana Corcan: Vă mulţumesc!

Acest interviu a fost realizat prin amabilitatea MarineiVraciu, domnia sa asigurând traducerea din limba rusă.

8

Antares

VOLATIL

Acesta-i Îngerul - orb şi proscris,Mă bate la maşina lui de scris,Trecându-mă din ciorne pe curat:

Copil, adolescent, bărbat,Ca pe-un poem fără figuri de stil,Pur şi frumos, dar parcă volatil.

POEZIE, LUX AL DEşERTĂCIUNII

Viată distrusă de poezie Ion Mureşan

În fata ta întotdeauna am spusda şi s-a auzit nuÎn fata ta întotdeauna am spusnu şi s-a auzit da

"Fereşte-te, poezia îţi va mânca inima",aşa mi se spuneaAşa mi s-a spusŞi n-am ascultat. Şi tu ţi-ai trimis cuvinteleca pe nişte turme de porci să-mi sfâşie inimami-ai luat măsura palmelorspre a-mi face în taină o cruce

Ah, poezie, târfă de lux ce-ai dormitcu Baudelaire în pat de absint şite-ai tăvălit cu Apollinaire pe sub podulMirabeau şite-ai ţinut de şaua lui Petöfi în războaie site-ai iubit în blocul din Piaţa Amzei cu NichitaStănescu şi -de ce mi-ai otrăvit ca o scorpie viaţade ce m-ai ales pe mine ca să-mi pierziiubirea şi tinereţile?

Homer, Edgar Poe, Rimbaud ori Kavafis -ori de câte orite-au scris până la capăt, tu mereuai re-născut virgină şi imaculată, învinsă, te-aire-compus spre nenorocirea altorşi altor poeţi

Arcadie SuceveanuMoldova

Inchiziţia şi Academia Franceză neputincioaseîn faţa ta sunt

Tu, care îţi place să te confunzi cu hârtia simplă de ziar,oare chiar poţi tu să învingi moartea?

Poezie, dulce vânătoare de vânt, lux al deşertăciunii,mi-ai legat de picior ghiuleaua vorbelor goalem-ai deferit tribunalelor publice

Ah, dacă şi carnea ta ar arde pe rugdacă aş avea şi eu tribunaledacă şi dacă oasele tale n-ar fi de aer!

BULDOZERUL

Tu îmi ceri să scriupoezii frumoasedar nu vezi că din frumuseţe n-a mai rămas nimic:e ca şi cum i-aş pune propriului mormântpapion verdee ca şi cum mi-aş trage peruca lui Mozart pe capşi aş ieşi să salut secolul care trece

Încerc să scriudar mă pomenesc curăţind în ritm dactilic cartofiivreau să gândescdar ideile mugesc ca vitele în abatoare

Oare vântul care mişca atât de armonios frunzelea amestecat brusc valorilesau tu, Doamne, ai îmbătrânitşi începi să confunzi noţiunilecăci iată: vara nu mai este varăcopacul nu mai este copacmlaştina se dă drept copie a măriigoarna se pomeneşte în zori altoită pe pianşi, ca o dovadă a firii tale dialectice,vine buldozerul să mă convingăde farmecul romantismului său funciar:prrr-poc prrr-poc prrr-pocrrrr rrrr rrrr -

şi, Doamne, n-am nici un motivsă nu-l cred

CÎRTIŢELE

"Orbirea este, totodată, un dat" Borges

Câtă vreme mă plimb eupe această pajişte cu muşuroaie de cârtiţăvoi, Platon şi Aristotel, puteţi fi liniştiţi:filozofia nu e-n primejdie

Dedesubt, blăniţele lor lucioaseelectrizează ideile

deasupra gândul meu sapă şi el galeriipe sub aştride sus şi de josclocim ouăle binelui şi răuluide jos şi de susroadem osul sec al dialecticiitălmăcim semnele, cifrele, vieţilepână ni se rup dinţii în morala lui Socratepână când mărunţim întreaga ştiinţăa Babilonului şi Epirului

Umede şi calde, matriţele aburesc dedesubtdeasupra disperarea mea invocă principiişi definiţiisapă tuneluri în cer din ambele părţi scormonimîn căutarea adevăratei cauzeSpaima noastră vorbeşte aceeaşi limbăde sub ferăstraiele noastrecurge în afară acelaşi rumeguş negruacelaşi pământ mărunţit bun de pus la rană -muşuroaie aici - muşuroaie în ceralternând, polemizândalternând, polemizând

"Câtă asemănare!" - se miră şi Dumnezeude vieţile noastre perfect paralele

Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013

Aspect din foaierul teatrului “Fani tardini”

9

Antares

recomandãri de lecturãrecomandãri de lecturãrecomandãri de lecturãrecomandãri de lecturãrecomandãri de lecturã

Ion Avram are geniul oralităţii. Este un artizan alvorbelor care pornesc direct din inimă şi, abia apoise negociază la bursa zilei.Natura lui este una, prin excelenţă, socratică. Suflulprozei sale este unul scurt. Şi cuprinzător.De aici derivă toate binecuvântările şi, deopotrivă,metehnele scrisului său. Este primum movens înînţelegerea unui autor care a pornit de la poezie casă ajungă la proză.Dar nu este singurul caz. Sunt alte ipostaze mai ilustre.Dintru bun început, exprimarea sa a fost una de naturăpoetică. Metaforică.Metafora a fost instrumentul de obârşie al scrisuluisău. Şi puţinele versuri pe care le ştiu din Ion Avrammi le amintesc continuu – şi fac asta deoarece suntantologice:“Inima o vom face din metal,spune profesorul.”De ce? Ca să reziste. Reziste. Reziste. Ca şiferestrele din reclama QFORT. Şi inima noastrărezistă, ce să facă? Şi se bucură la poemele lui IonAvram. Care au început, ulterior, să fie articulateîn proză. Şi aici rezidă, pesemne, întrucâtva, motivelenemulţumirii parţiale exprimată de criticul Alex.Ştefănescu, cândva, cu mult mai demult înainte dematurizarea scriitorului Avram, faţă de texteleacestuia.Dar simplul motiv că un critic de talia lui Alex.Ştefănescu s-a aplecat asupra scrierilor lui Ion Avrameste o preţuire şi o implicită recunoaştere: Alex.Ştefănescu recunoaşte, totuşi, că există, aici, unobiect de discuţie.Pentru că, altfel, el chiar nu se preocupă de fleacuri.

ELIPSE & FULGURAŢIIŞi noi suntem de aceeaşi părere: că textele lui Avrammerită să fie supuse unui comentariu critic; pentru

ION AVRAM, STĂPÂNUL METAFOREIINIMA O VOM FACE DIN METAL. CA SĂ REZISTE, REZISTE, REZISTE

că sunt/se dovedesc consistente, mustoase.Ele se trag din poezie. Şi un argument ar fi în acestsens exprimarea eliptică. Fulgurantă.Deconcertantă. Metaforizată. Unora nu le place, ok– şi resping această modalitate de prima dată.Ion Avram trebuie să îşi asume – şi, probabil, chiar oşi face – acest risc: de a nu ajunge la toţi cititorii.Alţii acceptă convenţia şi discută în interiorul ei.

UN CONDEI CARE A FĂCUT/ISCAT OVOGĂCert este că, după opinia mea, Ion Avram a făcut omodă, o vogă. Au fost alţi scriitori, mai tineri, carei-au urmat.Ca stil, în această aglutinare, Ion Avram vine în siajulunui alt autor doldora de metafore: Fănuş Neagu.Unii consideră că nu se mai “poartă” stilul acestabaroc. Bizantin. Dar e numai o îngustime de vedere.Literatura de bună calitate se poartă întotdeauna.Este deasupra modelor.Da, sigur, a fost îndelung criticat abuzul de metaforă,de pe bucla ultimelor generaţii literare, care au camexpediat metafora în planul doi.Dar chiar şi aşa, old fashion, textul lui Ion Avramare expresivitate.

EXPRESIVITATEOrice i s-ar putea reproşa lui Ion Avram, dar nu cătextele sale ar fi lipsite de expresivitate artistică.Şi asta pentru că textul său este scris cu sufletul.Avram este un sentimental – şi asta transpare, cao calitate de-a dreptul literară, în textele lui.Nu degeaba subiectele sunt recrutate din spaţiulafectiv al copilăriei, al satului natal, al Cudalbilor.Personajele centrale sunt chiar sentimenteleautorului. Care se plimbă sub chipul tatălui – ori almamei. Sau sub cel al rubedeniilor, unchilor,megieşilor.

COEZIUNEDin motivele invocate mai sus, opera lui are coeziune.Volumele curg unul într-altul, cresc unul dincelălalt. Sunt telescopice.Ion Avram nu crede în scris. Scrisul său este oral.Pentru că întreaga ortoepie, punctuaţie, este una ainimii. Avram descinde din Medeleniul săupersonal, căruia îi şi seamănă unele fragmente aleprozei sale.Avram nu a renunţat să scrie poezie. O scrie, acum,şi sub forma prozei. De aceea, nici nu poate scriealtfel. Nu se poate schimba. Este şi motivul pentrucare părerile critice nu îl pot afecta (chiar dacă acestlucru ar fi bun ori rău). Rămâne imuabil – şi nu poateevolua pentru că asta e formula pe care a găsit-o – şiel, personal, nu are/ nu simte nevoie de o alta pentrua se exprima.Nu în ultimul rând, proza sa este provincială. Şi nuîntr-un sens peiorativ spun asta. Sunt unii care aumorbul “universalităţii” şi - tot năzuind să fie“universali” - cu orice preţ, se dau de ceasul morţiilor - şi exact asta nu reuşesc.

În acest context, Avram rămâne – şi reuşeşte sărămână - provincial.El ne ia acasă la el pe toţi.Ne duce la Cudalbi – şi ne şi întoarce.Este, de altfel, şi motivul pentru care îl preţuiesc: esteautentic.Şi încărcat de emoţie.

PORTRET (NECONVENŢIONAL) DESCRIITORDar cine este Ion Avram?Blond, jucător de tenis, bonom şi boem în acelaşitimp, din neamu’ lu’ alde Ţugui, bre, de pe dealurilecovurluiene, el are o casă părintească (pe care poatesă o mângîie, blând, pe frunte) tocmai la Cudalbi,nume frumos, cu zăpadă în păr şi cai albi. Am băutapă din fântâna casei lui, dar el nu dintr-a mea.Are aplecare înspre proza scurtă, a se vedeaZGOMOTUL ŞI HÂRTIA – şi este una dintre„pietrele” literare pe care s-au construit ultimelegeneraţii de scriitori la Galaţi.El, biblicul Avram, este şi expertul nostru în tei şi,mai ales, în plopi – cum se vede din proza sa scurtă.Pentru că plopul este un copac hieratic, care, într-un fel, îi seamănă. Se înalţă şi rămâne în singurătatealui, deşi este înconjurat de prieteni.Schiţele lui, proza scurtă, este, aşa cum am mai amintitcândva, îmbibată de stafia lui Caragiale. Şi nu-işade rău.Şi încă un ultim lucru: Ion Avram nu a scris mult. Nuare o operă întinsă. Dar, pe bucla literaturii despresat, a marcat, pe hartă, un loc al său – şi numai alsău.Râmâne ca timpul să îi dea şansa – pe care o jinduimfiecare – de a-şi desăvârşi, pe cât îi este sieşiomeneşte cu putinţă, opera.

Mihail GălăţanuNOTA: Prezentarea de pe coperta IV apartinescriitorului Ioan Vădan – Director Editura DACIAXXI – Cluj Napoca

Vechiul far şi cei trei cormorani...

Antares Antares

Vineri, 31 mai, traseu turistic gãlãþean: Biserica Sf. Precista, Parcul ºi statuia marelui poet Mihai Eminescu, oraºul vechi, faleza. Orele 11,00: lecturi publice, la librãria Teora. Orele 16,00, lansare de carte în Sala mare a Tetrului "Fani Tardini" a volumului "Octombrie cu fulgi de metal", de Anca ªerban-Gaiu prezentatã de Corneliu Antoniu, directorul editurii F.C.A. A urmat un recital muzical ºi poetic susþinut de cantautorul Alecsander Guryanov din Moscova. La orele 18,00 spectacolul excepþional oferit de compania de teatru poetic Delagare Franþa. Interpretare magistralã, final apoteotic. Corneliu Antoniu: "Plâng pentru cei care n-au vãzut acest spectacol".

Sâmbãtã, 1 iunie. Brãila. Biblioteca Panait Istrati. Suntem întîmpinaþi de Dragoº Neagu directorul noului sediu al cãrþii din Brãila. Prietenos ºi generos ca întotdeauna ne-a oferit atât sala de conferinþe cât ºi aparatura de proiecþie pentru documentarul susþinut de Irina Borodina. Douã ore cu sufletul la gurã. Akhamatova ºi Brodski - imagini de neuitat, inedite din viaþa celor care ºi azi înobileazã Saint Petersburgul. Intervenþii utile ºi la obiect fãcute de Leo Butnaru au fãcut cominicarea ºi mai interesantã. Scurt recital poetic susþinut de invitaþi. Dupã-amiazã, la bordul navei cu zbaturi Borcea, pentru o croazierã de trei ore pe Dunãre, cadoul al primãriei Brãila. Lecturi, recitaluri poetice, lansãri de carte : "Piaþa Veche", roman de Ioan Gh. Tofan, prezentat de Corneliu Antoniu, preºedintele U.S.R filiala Sud-Est. Adina Dabija ºi romanul sãu "ªaman", prezentat de Mihail Gãlãþanu ºi Viorel ªtefãnescu. A urmat o searã liricã ruseascã, autentic ruseascã, poezie ºi muzicã, compoziþii originale interpretate de Alecsander Guryanov. La ora 19,30 ne întorceam spre Galaþi. Seara în salonul oficial al restaurantului Monarh într-o atmosferã sãrbãtoreascã, directorul revistei de culturã Antares, Corneliu Antoniu ºi Ilie Zanfir, directorul bibliotecii V. A. Urechia, au înmânat diplome de excelenþã tuturor invitaþilor ºi cadouri în cãrþi oferite de biblioteca judeþeanã. Au fost singurele premii pe care ni le-am putut permite. La miez de noapte un tur al falezei unde s-a cîntat ºi s-a recitat poezie pânã spre zori. A doua zi urma sã plecãm spre Tulcea ºi Sulina.

Duminicã, 2 iunie, dimineaþa, traversãm Dunãrea cu bacul îndreptându-ne spre Tulcea. La orele 14,00, ne înbarcãm pe un cataraman cu destinaþia Sulina unde ajungem în jurul orei 17,00. Am rãmas mai puþini, Rafael Soler a trebuit sã plece fiind prizonierul unei crize sciatice, Navarrete a trebui sã plece urgent la Iaºi ca ºi trupa de teatru poetic Delagare. ªi Balazs ºi Vasile Tãrâþeanu. Sunt însã toþi ceilalþi plus Tudose Tatu cel care s-a ocupat cu organizarea deplasãrii noastre la Sulina. Suntem cazaþi la un campus turistic, apoi fiecare pleacã în descoperirea individualã a Sulinei.

Despre Sulina ne-a promis cã va scrie Leo Butnaru. Vizitãm vechiul far, faleza ºi cheiul la care sunt acostate tot felul de ambarcaþiuni, predominã însã cele mici, particulare, probabil ale localnicilor care se ocupã cu transportul turiºtilor în Deltã. Multe case vechi patinate de timp din umbra cãrora te aºtepþi sã aparã un pirat mahmur sau vreo târfã cu mãrgele roºii ºi fusta adunatã între picioare, sirena ºi amanta tuturor marinarilor a cãror oase odihnesc ºi azi în vestitul cimitir de la marginea uitatã a lumii. A doua zi în jurul orei 11,00, un recital poetic susþinut de echipa de scriitori de la Chiºinãu ºi un moment muzical care a aparþinut lui Alecsader Guryanov în faþa elevilor de la liceul teoretic Jean Bart, clasele mari în chiar campusul în care am fost gãzduiþi. Excepþionalele versuri ale lui Suceveanu ºi Valentin Talpalaru au lãsat o impresie adâncã în sufletul copiilor în marea lor majoritate lipoveni. S-au împãrþit cãrþi, s-au dat

autografe. Doamna Ilinca Mihãilã, directoarea bibliotecii orãºeneºti Jean Bart, ne-a invitat la un proiect cultural comun pentru anul viitor. Suntem nerãbdãtori sã ieºim în larg unde vom recita câte un poem închinat mãrii ºi depãrtãrii. Am mai vizitat între timp cimitirul (celebru) din Sulina, casa în care a locuit Jean Bart (pe dinafarã!), iar seara dupã cinã, o lecturã poeticã "de suflet" fãcutã în foiºorul din incinta campusului. N-am putut organiza nimic în vecinãtatea mãrii, plaja era devastatã de utilaje, materiale demolabile, cãrãmizi, schele etc.

Luni, 3 mai. Dimineaþã însoritã. Ciudat, a plouat tot timpul în altã parte, dar atât la Galaþi cât ºi la Sulina a fost frumos pe tot timpul festivalului. Probabil cã o datã cu închiderea festivalului va începe sã plouã. Anul trecut din cauza furtunilor a trebuit sã renunþãm la vizitarea Sulinei. Lis* susþinea cã el a adus ghinionul... Facem din nou un tur al Sulinei(!) de fapt o plimbare în lungul cheiului, o plimbare dus-întors, admirãm din nou casele vechi, patina vremurilor trecute, când oraºul era singurul Porto-franco autentic din România, când era un important centru administrativ al Dunãrii de la izvoare pânã la marea cea mare... cu lumea lui policromã frustratã, ruptã natural de lumea de pe celãlalt mal al realitãþii ºi din nou amintirea lui Jean Bart, iluzii ºi drame ale destinelor. Alte vremuri, alte politici...Apoi catedrala Sf. Nicolae aflatã în plin proces de consolidare, mare, impunãtoare, de o severitate suveranã aparþinând altui timp. Parcã am fi în interiorul unei pelicule de film mut.

Tofan ne anunþã prin telefon cã urmeazã sã sosescã la Sulina la bordul cargoului ALI-Akay - Istanbul sub pavilion turcesc pe care-l piloteazã pânã la intrarea în mare. În jurul orei 14,30, urcãm pe pilotina Filioara. Marele cargou trece pe lângã noi, ne salutã, în timp ce comandantul pilotinei comandã "mola" ºi în scurt timp însoþim uriaºa navã spre largul mãrii. Pe puntea de comandã a cargoului tot echipajul ne salutã. Salutãm ºi noi ºi nu ne dãm seama când am scãpat de chingile braþului Sulina ºi-am ajuns în largul Mãrii Negre, când s-a fãcut apropierea celor douã nave ºi când ofiþerul pilot ºi scriitor I. Gh. Tofan a urcat pe pilotina care avea sã ne readucã la Sulina. Din nou trei saluturi de despãrþire ºi navele se depãrteazã încet una de cealaltã fiecare urmându-ºi drumul sãu. La întoarcere, pe dig, un stol de cormorani, ne prezintã onorul. Tudose Tatu, scriitor ºi istoric, ne vorbeºte despre religvele vechiului far cu identitatea furatã. Pe malul celãlalt câteva lotci fulgerã luciul apei. Pavanetti recitã un poem, Gurianov cântã, Nicolae Grigore Mãrãºanu viseazã... Începe o ploaie mãruntã, mocãneascã, pe mãsurã ce ne apropiem de Sulina. O ploaie presimþitã. Din umãrul drept al braþului Sulina se ridicã un curcubeul majestuos fotografiat de Guryanov ºi Leo Butnaru.

Dimineaþa zilei de 4 iunie a venit prea devreme. În sala de mese nu e nimeni. Urma sã ne întîlnim la pasagerul de ora 6 pentru Tulcea. Spre vapor fiecare vine singur din direcþii neaºteptate. Parcã suntem goniþi din Paradis. Abia sus pe puntea superioarã a vasului ne-am regãsit, dar fãrã sã ne spunem prea multe cuvinte. Tãcerile noastre ascundeau încã imaginile puse la dospit. Multele imagini ºi filmãri de-a lungul Braþului Sulina ºi frica de a nu se voala: Criºan, Gorgova, Maliuc, Revãrsarea, Tulcea. Aici ne aºteaptã microbuzul de Galaþi unde vom ajunge în jurul orei 15,00. O ultimã masã la restaurantul Continental cu Loe Butnaru, Arcadie Suceveanu, Teo Chiriac, Nicolae Spãtaru, Ion Avram, Julio Panetti, Annabel Villar, Simona Toma ºi Brânduºa. La ora 18,00 seara, maºina condusã de Nicolae Spãtaru încãrcatã cu toatã conducerea Uniunii Scriitorilor din Moldova se îndrepta spre punctul de frontierã Albiþa.

Neo Narva

SERILE DE LITERARTURÃ ALE REVISTEI “ANTARES” - Ediþia a XV-a - 30 mai-5 iunie 2013

FESTIVAL2013

*Liviu Ioan Stoiciu

Teo Chiriac, Arcadie Suceveanu, Vasile Tãrâþeanu ºiNicolae Spãtaru

Ruxandra Anton însoþitã de Castro Navarette

Lecturi publice la Sulina

Carmen Veronica Steiciuc în recital

Prim plan poetul poetul ºi traducãtorul Mario Castro Navarette

Attila Balasz

Nicolae Spãtaru

Nicolae Grigore Mãrãºanu

Corneliu Antoniu ºi Ilie Zanfirînmânând premiile festivalului în salonul Monarh

Lansare de carte Ion Avram ºiVictor Cilincã

Rafael Soler în aºteptareaPremiului de excelenþã

La bordul pilotinei “Filioara”

Alina Dabija, Valeriu Mititelu ºicriticul Viorel ªtefãnescu

Criticul Viorel Coman

Iulian Grigoriu ºi Cristian Robu Corcan

Teo Chiriac, poetul

Ion Zimbru solicitând un autograf lui Ion Avram

Valentin Talpalaru

(continuare din pagina 1)

Corneliu Antoniu ºi Alecsander Guryanov

Alina Dabija dupã lansare

prozãprozãprozãprozãprozã

Antares

12

bătut la uşă şi când i s-a răspuns cu "Intră!" a pătrunsîncet în cameră, s-a apropiat de şeful familiei, i-asărutat mâna, apoi a făcut doi paşi în spate şi a spus:

- Ordonaţi, şefu'!- Cheech, e o treabă delicată de care trebuie

să te ocupi. După cum ştii, nepotul meu, Frankie, amurit săptămâna trecută. O pierdere regretabilă.

- Ştiu. Îmi pare rău.- Ei bine, avem motive să credem că Frankie

n-a ajuns în Rai, deşi am cerut asta în mod explicit înrugăciunea de la înmormântare.

- Ce vreţi să spuneţi, şefu'?- Cheech, ştii că nimeni nu ne refuză ceva şi

apoi scapă cu viaţă.- Aha. Pe cine trebuie să rezolv?- Dumnezeu. Vreau treaba făcută repede,

sigur şi… discret. Se pare că multă lume îlsimpatizează. Dacă se află ceva sigur o să explodezetoată situaţia.

- Pe Dumnezeu, şefu'?- Cred că m-am făcut destul de bine înţeles.

Eşti liber.Cheech pleacă cu privirea în pământ şi

îngândurat. Înainte să iasă, Don Cannoli îi strigă:- Cheech! Ţine minte: repede, sigur şi discret!Era cu siguranţă un punct de cotitură în cariera

lui Cheech. Unii i-ar fi spus "cea mai ambiţioasăasasinare". Alţii i-ar fi zis "o misiune imposibilă".Câţiva ar fi chemat salvarea. Cert e că avea nevoiede ajutor.

Norocul făcea ca Harry Blumenstein, în urmaunor complicaţii cu vreo două tone de cocaină, să finecesitat serviciile lui Cheech acum câţiva ani. Cândtreaba fusese isprăvită, banii au întârziat să apară.Era o oportunitate perfectă ca datoria să fie plătită.Oricum Harry era un om înţelegător şi n-a fost nevoiedecât de un pistol, două glume bine ţintite spre mamasa (moartă într-un tragic accident) şi o oră pentru caHarry să accepte să-şi ofere ajutorul.

- Ni u iu ude-L utem ăi.- Ce?Cheech scoase pistolul din gura lui Harry.- Nici nu ştiu unde-l putem găsi.- Cică e peste tot. Asta nu poate fi bine. Adică

noi suntem într-un singur loc.- Exact!- Va trebui să-L… ă… căutăm?- Să-L cauţi pe Dumnezeu? Ce, vrei să mă

duc la rabin să-i zic "Ştiţi, vreau să-L găsesc peDumnezeu"?

- Ai o idee mai bună?- Nu.- Tu du-te la sinagogă, eu mă duc la biserică.

Dacă găseşti ceva, mă anunţi.Cheech dă să plece.- A. Ia pistolul ăsta. Poate ai nevoie. Dacă

încerci ceva dubios cu mine o să-L găseşti ceva mairepede. Ai grijă! Baftă!

Harry se hotărâse să facă un ocol pe la sorasa, Diana, în drum spre sinagogă. Ea fusese mereujumătatea mai înţeleaptă. Terminase o facultate dearte şi avea tot felul de pasiuni pe care Harry nu leînţelegea. Asculta muzică ciudată (mai ales un tip penume Miles Davis) şi citea cărţi de autori europenimorţi cu nume cu litere aşezate în locuri ce le făceauimpronunţabile. Cu toate acestea, vorbele ei şiceaiurile de care nu auzise nimeni îl calmau mereu peHarry.

Deschise uşa apartamentului Dianei pentru agăsi, în locul surorii lui blonde şi subţiri, un bărbatgrăsuţ, cărunt şi cu început de chelie. Scoase imediatpistolul.

- Te-a pus dracu' să intri în apartamentu' ăsta!- Stai! Nu e ce crezi!- Ba e exact ce cred. Eşti un amărât care

tocmai poartă ultima lui conversaţie.- Nu, nu, nu… sunt prietenul Dianei!- Cine eşti tu, mă? Eşti mort, asta eşti!- Nu… uite, sun-o, întreab-o! Te rog!- Unde-i?- La magazin! Cumpără ceai!- Da? De care? întrebase Harry trăgând

cocoşul armei.- Blue Summer Dream! ţipase Harold aproape

plângând. E ceaiul ei preferat!Harry lăsase jos arma şi se aşezase pe

canapea.- Ei, şi? spuse lăsându-se pe spate. Cum a

ajuns cineva ca tine cu soră-mea?- Eşti fratele ei? Am auzit de tine.- Ce-ai auzit?! spuse Harry îndreptând iar

pistolul spre Harold.- Nu, nimic! Diana a pomenit de tine! Atât!- Vai, şi eşti însurat! Nici măcar nu te-ai obosit

să-ţi dai jos verigheta.- Diana ştie! E blocată pe deget!- Păi, ştii ce păţesc tipii însuraţi care şi-o trag

cu soră-mea? Mă ajută pe mine.- C… cu ce?- Să-L lichidez pe Dumnezeu.Dincolo de contemplarea veridicităţii "misiunii",

Harold nu a putut decât să accepte, mai ales luând înconsiderare argumentele excepţionale aduse depistolul lui Harry.

Tocmai ce Harold se pregătea să zică "Ok,mă bag.", Diana deschise uşa garsonierei, pătrunzândîn cameră cu o pungă de ceai.

Fuga

Cu Mary la detectiv şi Harold la "pescuit",menajera familiei a rămas să ducă singură copiii latenis şi apoi să termine de făcut curat în casă. FeliciaHernandez era o imigrantă din Brazilia. La zece anipărinţii ei au murit şi ea, după opt ani într-un minunatcentru de plasament unde erau bătuţi doar de douăori pe zi, a fugit din ţară ascunsă în cala unui avion.Serviciul de imigrări o omisese şi, dintr-un exces deomenie, fusese adoptată de către familia Wegner înschimbul serviciilor ei de menajeră.

După ce a terminat de făcut curat în toată casa,Felicia, catolică conştiincioasă, s-a dus la biserică.Întâmplarea a făcut ca ea să nu-L găsească peDumnezeu la lăcaşul de cult, ci într-un tufiş, în drumspre casă.

- Psst! se auzi de pe marginea trotuarului.Psssssst!

- Da. Cine-i?- Aici, în tufiş! Dumnezeu!- Cine?Într-adevăr, în spatele frunzelor se afla Însuşi

Domnul. Nu arăta chiar cum şi L-a imaginatMichelangelo, dar era pe-aproape.

- Doamne Dumnezeule!- Chiar El.- Nu, dar… adică… într-un tufiş?- Da, da… mă ascund.- Tu? De cine?- O încurcătură logistică. Cineva trebuia să

ajungă în Rai şi a ajuns în Iad. S-a aflat toată treaba.Nu e vina Mea! Cu toţii greşim! Ai încercat vreodatăsă fii Dumnezeu?! E greu! Toată lumea vrea câteceva! Nu pot tot timpul să…

- Bine, bine… Dar de ce într-un tufiş?- Ai o idee mai bună? În biserici şi sinagogi şi

moschei o să mă caute prima oară.- Nu erai omniprezent?- Sunt Dumnezeu! Pot să fiu oricum! Crezi că

e mai bine să fiu peste tot? Aşa mă ascund doarundeva.

- Şi… eu cu ce pot să Te ajut?- Cum foarte bine ai observat, sunt într-un tufiş.

Te-aş fi rugat, dacă poţi, să Mă ajuţi să Mă ascundmai bine.

- Ştiu şi eu…- Haideee! Te rog! O să ajungi în Rai… Adică,

pe bune. Te trec pe lista "Musai în Rai" deasupracelor care ţin post şi pupă moaşte.

Atunci Felicia îşi aminti de "gaura neagră" afamiliei Wegner. Tot ce ajungea acolo era bine rămasacolo. De la jucării vechi, la cărţi, la obiectele careerau păstrate pentru că "nu ştii niciodată când o să ainevoie de ele".

Ajunşi în pod, Dumnezeu se făcu comod penişte perne vechi şi admiră împrejurimile.

- Mă rog, nu prea e potrivit pentru un… hm…zeu, dar presupun că nu Mă va căuta nimeni aici.Uuu… aveţi un televizor! Merge?

- Nu ştiu… cred că da. Ă… mănânci ceva?Bei?

- Sunt Dumnezeu? Cred că Mă descurc. Aşvrea o carte bună dacă ai.

- Sigur… ce citeşti?- Ai Sartre? Scrie nişte lucruri teribil de

amuzante.

***Mary se dusese în miercurea aceea pentru a

verifica progresul investigaţiei. Cel puţin aşa îi plăcea(continuare în pagina 14)

(continuare din pagina 4)

Amelia Stănescu în recital Mihail Gălăţanu şi Alina Dabija, lansarea volumului deproză Şaman, la bordul navei “Borcea”

13

Antares

LAPSUS LINGUAE Îi vorbeam recent unui prieten actor căzut bolnav la patdespre cameleonul lui Fischer din jungla amazonianăcare îşi vânează prada cu limba-i lipicioasă şi extremde extensibilă şi care îi ţâşneşte din gură cu o viteză atâtde mare încât ochiul nostru uimit nu-i poate înregistra fantastica mişcare îi comunicam prietenului meu grav bolnav aceastăinformaţie citită pe internet şi observam cum simpla luicuriozitate era pe cale să atingă fascinaţia când i-amspus că limba mea vorbitoare se aseamănă foarte multcu limba vânătoare a cameleonului din jungla amazoniană i-am spus apoi prietenului meu că între limba mea şilimba cameleonului există totuşi o mică diferenţă: eaface totul ca ea să fie vânată iar lipicioasa-i substanţăe o esenţă de cuvinte imaginaţie şi idei şi cu cât aceastăesenţă e mai colorată mai autentică mai seducătoarecu atât devin o pradă mai uşoară pentru prădători prietenul meu mă asculta în tăcere dar ochii lui înfundaţipăreau să se trezească şi să intre treptat în starea deiluminare când i-am spus că limba poeziei are nevoieşi ea de vindecare prin miracole şi minuni şi că eu demult îmi doream ca limba mea scrisă şi vorbită înmulţime să aibă aceeaşi forţă răpitoare precum cuvintele din arameica sfântă a lui Isus: „Lazăre, ieşi afară!” cândIsus îl chemase pe Lazăr din mormânt şi-l înviase dinmorţi sau precum îndemnul: „Fugiţi, că fata n-a murit, cidoarme” şi văzând mulţimea cum râdea de dânsul apucăfata de mână şi strigă: „Fecioară, scoală!” şi duhul ei se întoarse şi momentan a înviat

la despărţire i-am spus prietenului meu că uneori îmi places-o fac pe cameleonul punând pe vârful limbii un magnetpentru atragerea unor câmpuri senzoriale insensibile iaralteori îmi pun sufletul în chip de acvariu plin cu apă culimpezime de cristal şi în acvariu arunc peştişorul inefabilînsă doar norocosul va decide ce dorinţe ar vrea să-i îndeplinească prietenul meu părăsi patul se apropie de fereastră odeschise în afară interesându-se dacă mai gust teatrulşi în special tragediile lui Shakespeare apoi îmi mărturisică Hamlet trăieşte în fiecare dintre noi şi că în ultima vremeîi apărea tot mai des fantoma tatălui său din piesăcare îl implora să nu-l uite şi el – cuprins de nebuniaPrinţului răzbunător – intră în rol

cu toată fiinţa şi îl jucă aşa până la versul:„Eu mor, Horaţio!”iar după acest vers simţi că moare şi că înainte demoarte îl chinuia vinovăţia sinuciderii Ofelieicăci Ofelia îl iubise cu adevărat iar el nu-şi aminteacuvintele pe care ea le spunea în timp ce împărţea florituturor şi că nu viaţa ci moartea a pus în evidenţă frumuseţea sufletului ei înainte să închid uşa salonului în care prietenul meucontinua să monologheze în faţa geamului deschis

TEO CHIRIACMoldova

am putut zări cum o petală cădea din trandafirul depe masa de spital şi cum în timpul căderii petala depurpură refăcea – într-un limbaj de mult uitat –echilibrul între limba virtuţilor şi dulceaţa simţirii

DEMONUL CU CHIP LUMINOS Demonul creaţiei de cele mai multe ori ia chipul

unui înger luminoscreatorii ştiu asta dar preferă să tacă meditând cu

egetul apăsat pe gură Demonul creaţiei deţine cheile de la toate intrările

şi ieşirile din templulunde aşteaptă oferte pentru farmece orbitoare

văzutele şi nevăzutele muzecreatorii ştiu asta dar preferă să mediteze

îngropându-şi faţa în palme Eu de mult am renunţat să-i mai învăţ pe nevăzători

arta întunericuluieu de mult am renunţat să le mai dezvălui văzătorilor

secretele luminii Când mă atacă Demonul creaţiei cu virtuţile talentele

şi înzestrările saleeu mă apăr din răsputeri cu suferinţele smintelile şi

neputinţele meleanaliştii cunosc asta preferându-i pe bastarzii de geniu

şi scrierile bastarde În momentu-încleştării pe viaţă şi pe moarte eu nu mai ştiu: îngerul luminos mă smulge din această lume sau eu – obscurul – îl smulg pe el din spaţiul angelic Uneori – când mijesc zorii – ies în stradă cu un craniu

de sfânt în mâinişi strada se umple de mireasmă

FLOAREA IERBII Din când în cândîn trupul meu de pământinima mea de pământ se cutremură Aş vrea uneori să deschid gura mea de pământca să vă vorbesc despre cele pământeştidespre dor şi cutremuraredar gura mea de pământ nu o pot deschide căci

cuvintele şi emoţiilemele de pământ sunt grele Uneori mă gândesc cu mintea mea de pământ

răvăşit:oare cum aş putea să deschid ochii mei de pământ

şi să vă vorbesccu gura mea de pământ despre cele cereştidespre tunet şi fulgerare Oare cum aş putea să vă deschid înţelesul închispe care nu-l veţi deschide nici încel mai splendid vis

Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013

14 prozãprozãprozãprozãprozã

Antares

ei să-şi spună. De fapt, avea de gând să se lungeascăla o cafea cu Joe pentru ca apoi să stea cu el goalăpe pat şi să fumeze o ţigară. Oricum, era ocaziaperfectă pentru Harold şi Diana să scape degarsoniera strâmtă şi să se destrăbăleze în casa imensăde la periferia oraşului. Cu copiii la şcoală, Diana îşiaştepta jumătatea ilegitimă să se întoarcă de laservici.

Plimbându-se prin casă, observase o carte deSartre aruncată la baza scărilor ce duceau spre pod.Crezând că aceasta căzuse de acolo, urcase treptele,urcă în pod şi rămase cu gura căscată.

- Salutare! spuse Dumnezeu.- B… Bună.Telefonul Dianei începuse să sune.- Da.- Diana! Unde eşti? Sunt la tine la uşă şi sun

de zece minute.- L… La Harold.- Evident. Puteai să mă anunţi şi pe mine. Dar

ce-ai de eşti aşa tăcută?- Dumn… Nimic!- Dum ce? Şi ce-i cu zgomotul ăla? Cine se

uită la Chaplin? Parcă nu-ţi plăcea.- Nu… nimeni.- Diana! E cumva Dumnezeu acolo? Diana?

Diana, răspunde-mi! Să fiu al dracu'…Apocalipsa lui Ioan

- Cheech! Cheech, L-am găsit!- Unde?- E la amantu' lu' soră-mea!- Perfect!- Vino în Piaţa Libertăţii!- Vin. Aşteaptă-mă acolo. Nu-mi vine să cred

că l-am prins! Vin cât pot de repede.

***

Harry se ridică greoi de pe bancă, încă apăsatde frământările sale. Frământări care, ca să fie sincercu el însuşi, nu prea îşi mai aveau rostul acum. Dupăce-L va omorî pe Dumnezeu, va fi liber de datorie şi,ca rezultat, liber de orice. De Harold nu putu să dea.Îl va face să regrete că s-a dat dispărut, dar astadupă îndeplinirea misiunii. Desigur, Harry nu şi-a datseama în ce măsură va afecta lumea ce avea el degând să facă. Biserica se va destrăma, oamenii nuvor mai crede în nimic. Vor fi doar budiştii şi ateiicare vor spune tuturor "V-am spus noi!". Măcaragnosticii vor rămâne la fel. Ei tot nu o să ştie ce săcreadă.

***

Harold aflase între timp că este spionat. Nudin cauza intelectului său superior (care era chiarmediocru), ci din cauza faptului că Joe nu era tocmaice s-ar putea numi "discret". Apăsat de vinovăţia dea-şi fi înşelat nevasta (avea doi copii cu ea) şi de aaccepta să ia parte la un complot oribil, luase odecizie drastică în acea miercuri. Cu paşi mici şi înceţise îndreptă spre balconul clădirii unde lucra. Mii degânduri îi treceau prin cap, sute de temeri îl încercauîn acele clipe. Va durea? Va fi scurt sau va fi unuldintre indivizii care mor la spital? Va mai existaDumnezeu pentru când va avea el nevoie? Acceptasesă-l ucidă pe Dumnezeu. Cât de groaznic era asta?Ce-i drept şi El omorâse mulţi oameni încă de la

începutul Bibliei, dar El e omniscient. O fi avutmotivele Lui. Cu siguranţă mai bune decât cel invocatde Harry. Şi la urma urmei, Dumnezeu putea muri?Adică dacă nu ar fi crezut nimeni în El ar mai fi existat?La urma urmei ar fi contat dacă există sau nu? Şi-arfi pierdut puterile. Dar erau destui care credeau. Poţiomorî un zeu fără să-i ucizi discipolii? Despre cevorbim aici? Genocid? Inchiziţie?

Fără să-şi dea seama, Harold ajunsese pepervaz. Vântul puternic îi usca sudoarea frunţii.Murmură Tatăl Nostru şi principiul conservăriienergiei, doar ca să fie sigur, şi lăsă să alunece de pemarginea balconului, căzând în gol. Rămăsese doarel contra Universului. Putea ghici cine avea să câştige.Coborârea îl linişti.

***

Felicia venise în acea după amiază pentru agăti copiilor masa. Îşi făcuse un obicei din a-L verificape Dumnezeu şi a-I aduce altă carte aproape înfiecare zi. Tocmai lăsase ciorba la fiert, se şterse pemâini şi urcă treptele spre pod. Ajunsă acolo, maiîntâi bătu la uşă.

- Doamne! Doamne? Pot să intru?În lipsa unui răspuns, Felicia intrase în Locuinţa

Temporară a Domnului. O întâmpinaseră perneledeformate de pe podea, Adevăr şi existenţă lăsatăîntr-un colţ, deschisă pe la mijloc şi televizorul pornitpe care rula “Puştiul”. Pe jos era un bilet pe careDumnezeu scrisese: “şefii tăi fac parte din complot.A trebuit să plec. Mersi pentru tot”. (Acel bilet eastăzi cea mai de preţ scriere a Bisericii caredovedeşte existenţa lui Dumnezeu. Habar n-au ce-avrut să zică.) Visa cumva? Chiar se întâlnise cuDumnezeu? Probabil că da. Se afla într-o camerăplină cu dovezi. Ajutase Divinitatea cât de bine putuse,dar sigur nu putea fi în regulă să continue să lucrezepentru familia care voia să-l asasineze pe Dumnezeu.Cu o promptitudine pe care numai o întâmplare atâtde stranie precum aceasta i-o dă, Felicia coborâscările, se schimbă şi, având grijă să nu-şi uite poşeta,lăsă în urmă casa Wegner pe veci. Ciorba tocmaidăduse în clocot.

***

Camera era în semiîntuneric. Doar vreo douăraze răzleţe pătrundeau în cameră (probabil ele şi-arfi dorit "pe nevăzute", însă micile dâre de fum de ţigarăle dădeau de gol) prin draperiile cenuşii. Cel puţinpăreau cenuşii. Totul parcă era în alb-negru. În centrulcamerei se afla o saltea cu aşternutul puţin răvăşit şidoi oameni pe ea. În jurul ei era dezordine. În stângase afla o bibliotecă cu câteva cărţi şi un pick-up cudouă boxe mari. În dreapta era un mic birou cu olampă şi pe scaun se aflau o pereche de pantalonibărbăteşti. Ţinând capul pe pieptul lui Joe, Mary seafla adânc în gânduri. Era aruncată parcă într-oamorţeală plăcută de către fiecare obiect carecontribuia la atmosfera încăperii. Privea tavanul.Simţea inima lui cum bate puternic în ceafa ei (lucruce putea fi calificat cu uşurinşă ca mult mai excitantdecât trei sferturi din întreaga ei căsnicie). Singurelesunete pe care le auzea erau murmurul discret altraficului intrând pe fereastra deschisă, Gershwincântând în surdină de pe o placă e vinil (Joe aveagusturi bune) şi ţigara cum arde puternic de fiecaredată când inspiri din ea. Mai trase un fum. Fuseseră

nişte zile de neuitat. Şi ce dacă soţul ei o înşela? La oadică, acum putea înţelege de ce. Trăise cei maiplictisitori opt ani din viaţa ei. Ce făcea ea acum eranou, era palpitant, era ceva! Cine ar putea alege înloc de o viaţă plină de ceva, o viaţă plină de nimic?Chiar ea! Dar gata! Avea să dea cratiţa pe maşinade scris, copiii care plâng pe muzica lui Gershwin şipe vechiul ei Harold pe un bărbat care ştia cu ce semănâncă o femeie.

Se ridică, stinse ţigara în scrumiera de penoptieră şi îl sărută pe Joe.

- Hai să fugim împreună!

***

Harry nu se mai putea gândi la nimic. Înafarăde cum avea să-l lichideze pe Dumnezeu. Principalaproblemă pe care şi-o punea era uciderea în sine.Cum va fi? O imensă desfăşurare de forţe aUniversului cauzată de dezechilibrul lipsei luiDumnezeu, cu bile de foc şi tunete şi găuri negre?Sau va fi ceva obişnuit: Îl împuşti, cade, sânge şi gata?Cheech pe de altă parte trata toată chestia ca pe oasasinare obişnuită. Sau cel puţin aşa îi plăcea lui săcreadă. De fapt, era perfect conştient că este foartedeparte de o simplă ucidere. Indiferent, trebuiaisprăvită.

Fără să zică niciunul nimic, au mers cu paşicalmi, dar apăsaţi spre maşina lui Cheech. Acestas-a urcat la volan, a pornit motorul şi a demarat încet.Tăcerea urcase cu ei în automobil. Pe geam lumease derula parcă indiferentă la planul mârşav ce seafla în plină desfăşurare. Habar n-aveau sărmanii cese plimbau pe stradă cât de mult urma să le fieschimbate vieţile în doar cincisprezece minute. În lipsaSursei Tuturor Lucrurilor ce se întâmplă cu ToateLucrurile?

Mike era şofer de autobuz de treizeci de ani.Spre deosebire de alţi şoferi de autobuz, lui chiar îifăcea plăcere meseria pe care o avea. De asemeneaîi plăceau cartofii prăjiţi, jumările, cârnaţii, cola cucafea şi ţigările fără filtru. Era un om apreciat de toatălumea, mai puţin de inima sa. Ca urmare a aversiuniipe care i-o purta lui Mike, aceasta a hotărât sădemisioneze cu o sută de metri înainte de o intersecţie.Nu încape vorbă că Mike şi-ar fi dorit cu totdinadinsul să oprească la stop, dar se afla înincapacitatea de a face asta şi, ca urmare, de a-i lăsape Cheech şi Harry să treacă.

Cu o fracţiune de secundă înainte de impact,Harry observă autobuzul. Şi Cheech îl observă, darmai târziu, în ultima lor clipă pe Pământ. Cheechînchise ochii şi aşteptă. Harry nu voia să moară. Cinear fi vrut? Ce om întreg la cap şi-ar putea dori să numai fie? L-a cuprins o frică imensă. Dintr-o dată totuldevenise groaznic de serios. S-a văzut nevoit săîmprumute de la cineva proverbiala viaţă care sepresupune că-i trece prin faţa ochilor, fiindcă el nuavea una. Până la urmă era sfârşitul a nimic. Singurasperanţă a lui era că în cel mai rău caz, după nimic,era tot nimic. Dar dacă era ceva? Avea să afle cât decurând. Nici măcar cravata şi papionul nu le purtaserănoroc.

După ce autobuzul şi fosta maşină a lui Cheechau fost dezlipite, pe bara autobuzului se putea citi:“Păstrează-ţi prietenii aproape, iar duşmanii şi maiaproape”.

Sfârşit

(continuare din pagina 12)

15

Antares

Annabel VillarUruguay

CATIFELELE NU SUNT PENTRU ELE

Catifelele nu sunt pentru elenici dantelele, nici muselinuldoar pânzele aspredoar gesturile seci

cărţile nu sunt pentru elenici pupitrele, nici şcoliledoar curăţatul / spălatul / săpatulsemănatul şi culesulvisele nu sunt permise

însă e mereu loc de mai rău

marginalizate în spatele vălurilorpredicând în deşerturi bolovănoaseîn lumea lor a treia de corturifără oază / nici viitor / nici prezentvăzând cum viaţa se scurge sub ochii lorîntreînchişi de soare şi întristare

însă e mereu loc de mai rău

marginalizate sub tunicicrescând copii cu mărăcini şi fără apăîn patriarhala lor lume a treiade sălbatică uscată ignoranţăvăzând cum viaţă se scurge sub ochii lorînnouraţi de sida şi de suferinţăînsă e mereu loc de mai rău

marginalizate după geamuriîn ghetourile cartierelor roşiiîn nedreapta şi inegala lor lume a patracu nasul lipit de fereastrăvăzând cum viaţa se scurge sub ochii lorfără a o trăipiezişde împrumut

însă e mereu loc de mai rău

între naştere şi moarte…doar iluzorii puncte suspensive.

OCHI DE PISICĂ

Verdele pune stăpânirepe pupilele tale căpruiiar dorinţa pune stăpânirepe trupul tău nemişcat.

Te dăruieşti,te oferi jertfă pe altarulatât de greoi arboratal patului nostru.

Destins şi lent te laşi purtatmă laşi să mă ocup în timp ce gemi,întreînchizi ochii trişorişi o aură de iarbăiţi luminează trupul pe dinăuntru.

Şi transformându-se în scânteierede lumină fildeşie,la ora incertăa înţelepciunilor minusculeca şi a majorelor nebunii feline,te repliezi moleşitcătre sclipiri senzuale.

Taci,nu vorbi căci poţi trezi tăcerea.Scurtează orele,fă-ţi de cap,şi izbucneşte liber…cu zăbavnică grabă.

PLOAIE DE VARĂ

Mesageripescăruşii la ţărmprevestesc furtuna

ca un oracol înaripatNegri,norii de plumbse împing în mareo lasă grea şi o subjugă.Sărat,croncănitul prevestitorperforează valurilecu urlete înspumateFurioase,picăturile de ploaiese năpustesc în ropot cadenţatpeste nisipul neputinciosSonori,pescăruşii înşelătorisucesc minţile nereidelorcu dansuri năbădăioase.Ruşinate,ninfele fugitivese scufundă pentru totdeaunaîn apele cele mai adânci.

ALBASTRU ŞI NEGRU

Albastru, albastru, albastru,atlaz albastru, satin albastru,catifea albastră,picături minusculede lapte alb,ţigle roşii,ramuri verzi,nisip auriu,pietricele cenuşii,pescăruşi negri,meduze multicoloreşi dezgustătoare.

Negru, negru, negru,un spiritîn sesiune publicăîn închisoareade pe plajă.

© Traducere românăCatalina Iliescu Gheorghiu

Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013

Farul nou Andrei Velea, Valeriu Mititelu, Amalia Stănescupe faleza Brăilei

16

Antares

îşi îndreptăţeşte titulatura. Alţii îi spun, ca la Paul Valéry,Cimitirul Marin, iarăşi prea convenţional„autonomizat”. Pentru că ţintirimul din Sulina este…nelimitat ca semnificaţii, particularităţi de tot felul,unicitate în diversitate. El adună la un loccomponentele sale ortodoxă (inclusiv lipovenii de ritvechi), catolică, protestantă, grecească, musulmană,evreiască… Este exotic şi generator de trăiri maispeciale… romantico-funerare, cu lespezi şi cruci ceatestă că, aici, în paza Domnului, se află englezi,germani, greci, francezi, români, italieni, ovrei, bulgari,sârbi, ruşi de rit vechi, musulmani, croaţi, danezi,olandezi etc. Prinţi, căpitani de nave, mari negustori,constructori de canal, paznici de far, preoţi, tăietoride stuf, simpli marinari şi pescari… Ba chiar şi unpirat, cu o lespede mare de marmură albă şi greapeste el, pe ea – cu tradiţionalele însemne ale furilormării: craniul şi două ciolane încrucişate ca un Xorizontal al atâtor necunoscute din sumbra algebră amărilor. Majoritatea celor care ajungeau aici, la cimitir,erau prohodiţi în cele şapte biserici de diferiteconfesiuni ale oraşului, în afară, de cum se ştie,sinucigaşii. Nu e cert dacă o fi fost trecut pe sub boltabisericii şi piratul răufăcător, atacator de corăbiipaşnice, pe care le jefuia.

La o adică, pentru un oraş cum e Sulina, dacănu ar fi existat cu adevărat un pirat, acesta trebuiainventat! Însă cel din cimitir pare să fi fost unul autentic,pentru că are mormânt, dală din marmură albă cu, înrelief, sigla funestă a meseriei sale de prădător. Teoînsă zice: „Păi, piraţii erau înmormântaţi în mare, pecând acesta s-a isprăvit pe uscat…” Cine ştie(necunoscute sunt căile piraţilor!), poate s-o fi stinsde răni, la Sulina, după vreo luptă pe mare… Pentrucă mai e, mai e loc pentru continuarea şi completarealegendelor… Însă ceva mai târziu aveam să aflăm ceşi cum a fost cu piratul-ingratul

În studiul „La Commission européenne duDanube et son oeuvre, de 1856 à 1931”, apărut în1931 la Paris (Imprimerie Nationale), se povesteşteşi despre piraţii din Sulina care, de cele mai multe ori,nu erau tipici. Da, pitoreşti o fi fost, numai nu şicanonici, ei oploşindu-se nu după orizonturile acvaticeimensei mări (rotunjimea pământului, nu?), ci însălaşuri exotice care nu erau decât nişte colibe dinstuf improvizate în lungul plajei – chiar ele erau„adăpostul aventurierilor care se îndeletniceau cujefuirea vapoarelor care veneau de la mare saunavigau către ea coborând din porturile dunărene cucereale si altele, – scria F. Brunea Fox în cartea sa«Hârca piratului. Peisaje dunărene». – Organizaţi înbandă, ei foloseau fel de fel de şiretlicuri ca săadoarmă vigilenţa căpitanilor, fie oferindu-se să-icălăuzească prin strunga (trecătoarea) liberă de nisip,navigabilă, fie sub masca de furnizori de merindeproaspete. În caz că nu le reuşeau vicleniile, ei nu sesfiiau să prade, la adăpostul întunericului, vasele,mutând grâul în mahoanele lor cu fund dublu” (Edituratineretului, Bucureşti, 1957).

Însă aceasta nu înseamnă că nu existau şi piraţi„clasici”, cu hârca pe steag şi cu o mulţime de planuride atac în minte. De regulă, aceştia erau greci saumaltezi, jertfă căzându-le până şi fiul amiralului britanicParker. Nefericitul englez a fost ucis la 1854, în timpce cobora de pe nava pe care o comanda în RăzboiulCrimeii. Din această cauză echipajul britanic a

bombardat şi a incendiat Sulina cea de lemn şi destuf, făcând-o una cu pământul.

(O mare nenorocire asemănătoare, dar laproporţii incomensurabil mai mari, s-a repetat în celde-al doilea război mondial, când Sulina a fost supusăbombardamentelor necruţătoare, atât cu aviaţia, câtşi de pe mare, multe edificii fiind puternic avariate,iar altele pur şi simplu şterse de pe faţa pământului.)

Chiar dacă unii, inclusiv ziariştii cărora le placesă mai şi exagereze, scriu că cimitirul din Sulina eplin de vestigii funerare piratereşti, de fapt aici esteidentificabil cu certitudine doar un singur mormântde slujitor al Hârcii – cel al unui grec pre numeGhiorghios Kontoguris, născut în 1838 în Kefaloniaşi mort, împuşcat într-un schimb de focuri cu niştemilitari ruşi, pe o stradă din Sulina, în 1881. Pelespedea de marmoră albă, mai sus de hârcă şi oaseleîncrucişate, greu descifrabil, e scris: „Aici zaceGhiorghios E. Kontoguris, plecat înaintea Domnuluila Sulina”. Ziua morţii sale – 25 martie, Ziua Naţionalăa Greciei. Se zice că inscripţia se citeşte mai clar înzori, când apar primele raze de soare: ştergi de peea înrourarea şi, când se usucă locul, literele apardistinct în relieful lor ionic. Bineînţeles, trebuie să maiştii şi greceşte, de nu – apelezi la cei care le-au tradusmai înainte. În fine, se crede că la gura Dunării primiipiraţi ar fi apărut în jurul anului 1820, furii fiind ispitiţisă atace navele ce se aflau în dificultate sauimposibilitatea de manevră.

Cimitirul are o topografie nu prea riguroasă,anii, epocile şi seminţiile celor înmormântaţi nu depuţine ori fiind într-un amestec cronologic… fantezist:secolul XIX alături de secolul XX, în altă parte –aceste dimpreună cu secolul XXI, cu mormântulpruncuţului Theodor care, precum mărturiseşteinscripţia, nu a vieţuit decât un an şi două-trei lunisub soarele Dunării. În acest amestec cronologic şietnic, iată şi mormântul englezului William Simpson,

care a fost mâna dreaptă a inginerului şef al ComisieiEuropene a Dunării. Timp de 13 ani, Simpson acondus lucrările de construcţii pe canal, amenajânddebarcadere, ridicând farurile de pe dig. Inscripţiafunerar-omagială glăsuieşte: „În memoria lui WilliamSimpson care a murit la Sulina pe 28 iulie 1870, învârsta de 46 de ani. Aceasta piatră a fost instalatăde Comisia Europeana a Dunării”.

E aici şi cenotaful prinţesei Ecaterina Moruzi,nepoata voievodului moldovean Ioan Sturza. Pânăacum câţiva ani, cenotaful fusese mormântul adevărat,însă osemintele prinţesei au fost duse într-o altă ţară.Dar nu e sigur că ar fi chiar aşa. Mi-a spus-o undomn din Galaţi, dar alte dovezi nu am găsit, pentru

că locul de veci al prinţesei Moruzi este în... perfectăordine şi integritate. Unde mai pui că într-un cimitirca cel din Sulina nu trebuie să crezi chiar tuturorinscripţiilor de pe lespezile mortuare, de pe cruci. Înspecial, în ce priveşte cele indicate pe mormintelegrecilor (la începutul secolului trecut, comunitateaelenică din Sulina avea peste două mii de cetăţeni).Cunoscătorii spun că vârsta indicată pe morminteleconsângenilor lui Socrate este una falsă, deoarece,în România, reprezentanţii acestei seminţenii îşităinuiau anul de naştere, nedorind să facă armată. Înfuncţie de situaţia încorporărilor, tinerii greci îşi treceaucu ani buni înainte sau în urmă data apariţiei lor pelume, evitând astfel viaţa de cazarmă sau de marinar.

Ceea ce fusese scris pe marmora stelei de pemormântul prinţesei Moruzi s-a şters aproapecompletamente – doar semne, fragmente vagi delitere, încât te mulţumeşti doar cu ceea ce poţi citi pemormântul vecin alteţei sale: „Aici se odihneşte înpace neuitatul nostru Roland Leukert, născut înPilsen”.

Nu se putea să nu ne atragă atenţia douămorminte neobişnuite, identice, din piatrătriunghiulară, ca un capac de sicriu fiecare, pe carestau, sculptate, dintr-o bucată, două cruci. Patinatimpului e una densă, sumbră, sub ea palpitândpovestea unui Romeo şi a unei Juliete de la Dunăre,care avusese protagonişti reali – ofiţerul de marinăWilliam Werbster şi logodnica sa Margaret AnnPrinclem, care au murit în urma naufragiului navei„Adalia” (1868).

Chiar dacă nu ai şti prea multe despre istoriaamalgamată etnic şi politic a Sulinei, chiar dacă nu aicunoaşte nicio legendă din atâtea care au fost izvoditeaici şi au învăluit necuprinsele delte ale sufletelor şivisărilor omeneşti, o simplă ochire panoramică asupracimitirului îţi insuflă ideea că însuşi acest locaş de vecie o legendă; descifrând inscripţiile de pe dalelemormintelor, pe multe din ele le-ai putea lua de miezpornitor pentru o legendă pe care e gata să o ţeasăimaginaţia ta. Sau, sunt imboldul pentru a reciticelebrul Cimitir marin al lui Paul Valéry, din careextrag, mozaicat, aceste rânduri-gânduri:

Îmi place-acest tărâm cu torţe-n el,Compus din aur, pietre, trunchiuri sumbre,Cu-atâta marmoră pe-atâtea umbre;Peste morminte doarme-un văl fidel !…Şi totu-i ars, surpat, primit din plinÎn aer, dintr-o aprigă esenţă…Iar viaţa vastă, beată de absenţă,Amaru-i dulce, spiritul senin.

Ce bine-ascunşi stau morţii-n lut, subhainaCe-i încălzeşte şi le soarbe taina.Amiază-n nemişcare. – Amiază, sus,Gândindu-se pe sine, se desfată…...Ah! Unde-s ale morţilor cuvinte,Suflarea lor şi farmecul fierbinte?Azi larva toarce-n ochiul care-a plâns.

(continuare din pag. 6)

(Va urma)

Catedrala Sfântul Nicolae

Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013

17

Antares

Vasile TărâţeanuUcraina

PROCES VERBAL

prin această scriereîncepută şi încheiată în aceeaşi zimai mult chiarîn aceeaşi dimineaţă de 24 ianuarieanul una mie nouă sute nouăzeci şi nouăsubsemnatul vasile tărâţeanunăscut cu peste o jumătate de viaţă în urmăîntr-o familie de ţăranicărora li s-a luat cu japca pământul, plugul, caii şi bucuriilelăsându-li-se - proprietate privată - doar lacrimilesperanţele şi munca lor de ocnă mereu pentru alţiidomiciliat într-o rană sângerândăîntinsă între două râuri înstrăinatestudii superioare făcute printre străiniajuns uricar la curtea Dorului de Ţarăconfirm faptul că am luat în primirede la domnul nostru cel întrutoatelea mare şi dreptcu adevărat acum şi purureanişte gânduri subversiveintermediar - inspiraţia divină şi această mână a meacare nu face altceva decât să transcrie pre înţelesul nostrudictarea Lui:înarmează-te cu ele, fiule, şi lucrează aidomapicăturii chinezeşti pe capul duşmanilorcăci numai astfel vei putea astâmpăra setea celor mulţicâştigându-ţi totodată şi mântuirea sufletuluicu care Te-am înzestrat la naştere -Amin!

şi cine ştie câte mii de sate?

încă n-am reuşit să desenezconturul Patrieiexact precum este

de fiecare dată îl faccum aş fi vrut să fie

ba îi lipesc o bucată de mare la locşi o insulă micăsemănând cu-n ghiocsau cu jumătatea de susa unei harpesau – de ce nu? –cu capul strivit al unui şarpe...

încă n-am reuşit să desenezconturul Patrieiexact precum estenici cum ar trebui să fie

în sufletul fiecăruia din noise răzvrăteşte o altă geografie

– Nu-i nimic!parcă-l aud pe Nichita,zicându-mi, – Bătrâne!patria ta şi a mea e aceeaşişi va rămâneîncă nesfârtecata hartăa limbii române

RÂUL CARE RUPE INIMI

Peste el – naive iluzii –poduri de flori

cum să treci pe elecu toată avereasclipuită-n sudoricând slăbită-i putereavisând trei culori ?

şi-apoi cum să calcnerăbdător în picioarespre celălalt malstrivind floare de floarecând albia luise învolbură-adesşi-o viitură de lacrimiîntruna-i dă ghes ?

Doamne râul acestacurgând parcă-n golspre o mare furatărostogolind doar nămol

aş putea ca să-l trecşi prin vad de astă datădar – vai! – pe el curgenumai sârmă ghimpată

RUGĂ ÎN TREI

IFă, Doamne cum vreinumai nu seca Marea Neagrăa ochilor mei

că-ndurerateleînnegurateleşi vai! contestatelelor plângeri-priviriadună oştiri

încearcă-a străbateincontinuu trădate

raiuri promisesperanţe ucise

străpung depărtărilenecuprinselezările

II

Nici Munţii Carpaţiai răbdărilor melenu-i lăsa, Doamnesă se macine-n stele

c-atâta cât poateomul să ducănici piatra nu ţinenici apa nu-apucă

III

durerea-i comunădin nou ne adună

în plânsă cununăcrâmpeie de ţarăzvârcolire amară

de toate acesteaor fi cu putinţăîntăreşte Doamnedreapta credinţăîn Munte nemunteşi-n Mare nemare

răzbat din adâncdorinţi seculare

LECŢIE DE GEOGRAFIE

„De două mii de ani acest pământdin trupurile noastre face parte”

Nichita Stănescu din cartea „Un pământ numit România”

Încă n-am reuşitsă desenez conturul Patrieiexact precum este

de fiecare dată îl faccum aş fi vrut să fie

ba îi adaog nişte lanţuri de munţiveşnic verzicare cresc în afarăşi împrejurul lortot verde – o câmpieiar deasupra ei –lăcrimând o vioară

păduri secularemănunchi de râurica nişte crengi retezate

oraşe străvechi –colier de cetăţi

Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013Festivalul International Antares 2013

18

Antares

Pe 27 martie a.c., la Chişinău, s-asemnat un Acord de Parteneriat pentruînfiinţarea Consorţiului Internaţional «ArteMoldova». Acest Consorţiu, care uneşteuniversităţile din Galaţi, Chişinău şi Iaşi, a decisorganizarea în comun a examenelor de licenţăale specializării de Actorie în forma unuifestival oferit publicului. Astfel, proiectul pilotsub numele de «Gala şi Balul Absolvenţilor»s-a desfăşurat în perioada 18-23 iunie 2013,la Galaţi, iar cele 12 spectacole din«repertoriul» de licenţă au fost cu intrare liberăşi au putut fi văzute de către toţi iubitorii deteatru.

Maratonul teatral a debutat în sala marea dramaticului gălăţean cu “Stele în luminadimineţii”, de Alexandr Galin, în regia doamneiConf. univ. dr. Maria Ganeva. . Valoareadramatică a textului s-a desfăşurat într-un decorsemnat de artistul plastic Tudor Şerban.Patricia Boji, cea care a interpretat rolul Annei,a fost remarcată pentru naturaleţea şispontaneitatea interpretării.

A doua zi, studenţii de la secţia Păpuşişi Marionete de la Universitatea «GeorgeEnescu» din Iaşi au evoluat în specatacolul«Alb şi negru». Bunraku este o formă de teatruanimat japonez care, prin tradiţie, ceremânuirea de către mai mulţi păpuşari a unormarionete ce depăşesc doi metri alături de unpovestitor care recită textele. Acest spectacola vorbit prin metaforă despre viaţă şi moarte,despre alb, negru şi despre umanitate.

Cea de-a doua reprezentaţie a Galei afost susţinută de studenţii gălăţeni cu„Emigranţii”, de S. Mrozek. Spectacolul puneîntrebarea dacă tocmai visul, dorinţele şi ideiledevin cele care ne exilează în propriului trup.Povestea interpretată de alţi studenţi ieşeni dela Universitatea «George Enescu», «Elevator»,de Gabriel Pintilei, este o dramă a doi colegide liceu care rămân blocaţi în liftul unei fabricipărăsite. Personajele traversează de-a lungulpiesei mai multe stări fiind conduse deanticiparea sfârşitului inevitabil.

Seara a aparţinut studenţilor basarabenide la Academia de Teatru, Muzică şi ArtePlastice din Chişinău. A fost un spectacol jucatdeosebit cu o mişcare scenică de excepţie.Piesa semnată de T. Slobodzianek, „Clasanoastră”, regizată de Lect. univ. Luminiţa Ţîcu,se bazează pe un subiect internaţional cu«priză» la public : realitatea istorică aHolocaustului. Descoperim că în anul 1941,când 1600 de evrei polonezi au fost arşi devii, torţionarii nu sunt ocupanţii nazişti, ciprietenii victimelor, colegii şi vecinii lor.

În cea de-a treia zi deschiderea s-a

Gala ºi balulGala ºi balulGala ºi balulGala ºi balulGala ºi balulabsolvenþilorabsolvenþilorabsolvenþilorabsolvenþilorabsolvenþilor

făcut cu un spectacol «coupe» care reuneştesub un singur titlu, «Nişte vieţi», texte scrisepentru un singur actor, de I.L.Caragiale,N.V.Gogol, A.P.Cehov şi Ioan Peter.Monodramele în care se defăşoară cele patrupersonaje masculine interpretate de studenţiiieşeni (Alexandru Tatu, Doru Ioan Călin, AndreiEmilian şi Radu Vasiliu) au miez comun, unstrigăt aproape mut dincolo de suferinţelesingurătăţii. Unele stângăcii de interpretare leputem pune pe seama emoţiilor de examen sau,poate că un asemenea spectacol ar fi fost maipotrivit pentru o sală studio.

Tot de la Iaşi a venit şi o aventurăflamboaiantă cu un titlu ciudat. «Criminal…pebune !», un musical spumos în intrigi foartebune, cu urme din filmul american «Chicago»,într-un burlesc pe alocuri un pic exagerat. Dupăpiesă, în discuţiile purtate deschis între actorii-studenţi şi moderatori, am aflat că această piesăse joacă cu bilete puse în vânzare la AteneulTătăraşi din Iaşi.

În ultima zi a Galei celor trei şcoli,spectacolul «Moscova-Petruşki», de VenediktErofeev, în interpretarea lui Alin Călin, a avutîncă două interpretări „one man show”, adicăinterpretarea monologurilor din «Sinucidereaunei cochete», de Tudor Popescu, cu LoredanaBran şi «Vocea umană», de Jean Cocteau, cuDiana Voion. Ziua s-a continuat cu teatrulabsurd dintr-o ţară imaginară a lui EugenIonesco din «Regele moare» cu studenţibasarabeni şi regie/scenografie semnate deConf. univ. dr. Nelly Cozaru. E o punere înscenă îndrăzneaţă cu inserţii comice maiaproape de zilele noastre, grotesculpersonajelor este creionat prin mişcăricoregrafice de «harlem shake» spresurprinderea spectatorilor mai tineri din sală.Dincolo de absurdul în sine, ideea generală apiesei o găsim în prezentarea făcută înprogramul celor 12 piese participante şi nepermitem să reproducem mai departe dinacesta. «Dar poate că ţara din această poveste,e chiar Moldova pe care o vedem dincolo degeamuri. Această ţară în care miniştrii au plecatîn vacanţă, la pescuit, trăgând nădejde să prindăpuţin peşte, ca să poată hrăni poporul...estechiar Moldova. În jur vedem prăpăstiiameţitoare, oraşe distruse, bodegi pustii.Tinerii se expatriază cu duiumul».

Încheind în această tuşă, nu ne rămânedecât să sperăm că aceşti tineri actori vor avealocuri prin teatrele noastre şi îi vom puteaurmări aproape de noi, pe scenă, acolo unde leeste locul.

Simona Toma

“Stele în lumina dimineţii”, de Alexandr Galin

„Clasa noastră”, de T. Slobodzianek

«Nişte vieţi», spectacol «coupe»

“Regele moare”, de E. Ionesco

teatru studentescteatru studentescteatru studentescteatru studentescteatru studentesc

19

Antares

Cristian Robu Corcan: Muzica Dumneavoastră arpuea fi, la limită, încadrată în folk, după cum sună.Folkul, indiferent de unde provine are anumite ţintesau, mai bine spus, o anumită atitudine.

Alexander Guryanov: Nu m-am gândit intens laasta. De fapt, ani întregi, nu m-am gândit deloc. Eucânt sub imperiul unei stări de spirit. Ceva ce ţine demagie sau, popular, de descântec. Câteodată, amimpresia că se exercită şi anumite funcţii psihedelice.Apoi, ştiţi, dacă e să ma gândesc la folkul americansau la cel european, nu ştiu... Eu am cântat 10, 15ani fără să am conştiinţa vreunei influenţe, fără„metodă”, ca să spun aşa. Acum, de pildă, mi seîntâmplă să scriu texte pe care le pun pe o muzică dedemult, pe care am compus-o la începuturile melemuzicale. Sau poetice...

Cristian Robu Corcan: Deci, poetice... Textul,presupun, joacă un rol important!

Alexander Guryanov: Foarte important! De fapt,definitoriu. Văd cuvintele ca pe nişte organisme vii.Cred în puterea lor cathartică. De aceea, aventuramea spirituală în lumea „omului cu chitara” sedesfăşoară într-un spaţiu extrem de vast al limbii ruse.Limba rusă are o rezonanţă a ei şi anumite valenţe

bogate decât cel primar. Am senzaţia că sunt într-ocontinuă mişcare, că se recrează din ele însele sauprin altele, că se repară uneori... În fine, întorcându-mă la limba rusă, am, trăind în interiorul ei, sentimentulunei plenitudini absolute.

Cristian Robu Corcan: Cum percepeţi limba română?

Alexander Guryanov: Mai întâi să vă spun că amauzit români folosind cuvinte ruseşti. Apoi, am auzitcuvinte româneşti care sigur au o rădăcină comunăcu anumite cuvinte ruseşti. Limba română se simtebine structurată, extrem de bine organizată. Eu măgândesc adeseori la rădăcina comună a tuturorlimbilor, la rădăcina comună a noastră, a tuturoroamenilor.

Cristian Robu Corcan: A venit vorba şi despre poezie.Aveţi afinităţi cu akmeiştii?

Alexander Guryanov: I-am iubit tare mult.Începuturile mele sunt marcate de gândirea şi expresiaakmeiştilor. Am avut o relaţie cu totul specială culiteratura lui Gumiliov. Anii au trecut, iar eu am totalergat prin căutările mele, dar mă întorc, de fiecaredată, cu aceeaşi dragoste către ahmeişti şi de acumcătre gălăţenii şi brăilenii cântecelor mele viitoare. Şia Deltei, bineînţeles!

Alexander Guryanov: “Aventura mea spiritualăse desfăşoară într-un spaţiu extrem de vast

al limbii ruse”

Interviu realizat la Serile de Literatură Antares, cu sprijinul Marinei Vraciu,cea care a asigurat traducerea în şi din limba rusă.

muzicale extrem de generoase. Cuvintele indică notesau arpegii, după cum anumite note se lipesc numaide anumite cuvinte. Şi aici nu vorbim de sensuri, cide vibraţii extrem de fine, de un soi de atracţie carenu poate fi explicată uşor. Eu percep asocierea, defapt, contopirea dintre cuvinte şi acorduri ca pe uncomplex sonor care face parte dintr-un întreg gi-gantic, perceptibil la nivelul unor intuiţii care excedsimplele simţuri umane. Cum să spun? Vezi doar unfragment dintr-o frescă, dar văzând fragmentulintuieşti, dacă „prinzi” starea potrivită, cam cumarată fresca în totalitatea ei.

Cristian Robu Corcan: Şi totuşi, la nivelul limbajuluitextual, e imposibil să nu apară semnificaţii.

Alexander Guryanov: O, şi încă ce apar. Aiciintrăm într-o altă zonă... Aceea a sensurilor ascunse.De obicei, folosim cuvintele în viaţa de zi cu zi doarcu valoarea lor de acoperire practică, ca„instrumente”. Dar dacă le asimilăm, cum spuneammai devreme, ca pe nişte fiinţe, e clar că, dincolode suprafaţă, se găsesc sensuri ascunse. Eu sunt încăutarea acestor sensuri şi practic, des, jocul decuvinte. Jocul de cuvinte nu în sens simplu,rudimentar. Ideea e că, asociate inspirat, cuvinteleîşi dezvăluie sensuri nebănuite, sensuri infinit mai

20

ISSN: 1453-8539Corecturile apar\in autorilor

Editor Funda\ia Cultural` ANTARESRedac\ia ]i Administra\ia: Gala\i, Str. A. I. Cuza, Bloc „Cristal”, sc. 4, et. 1, ap. 1

ROM^NIA - Tel: 0236/413973; 0744/205032; E-mail: fundatia.antares@yahoo.com

UNIUNEA SCRIITORILORDIN ROMÂNIA

FILIALA SUD-EST·

FUNDAÞIACULTURALÄANTARES”

·PRIMÃRIA

GALAÞI

UNIUNEA SCRIITORILORDIN ROM

FILIALA SUD-EST

FUNDA

ÂNIA

·

·

ÞIACULTURALÄANTARES”

PRIMÃRIAGALAÞI 181-182-183181-182-183

Tipãrit la S.C. GRAFPRINT S.R.L. Galaþi, tel/fax: 0236.318440, www.grafprint.ro

antaresantaresAducem mulþumiri celor care ne-au stat alãturi în

buna desfãºurare a festivalului nostru:

- Primãria ºi Consiliul local Galaþi, D-lui Primar Marius Stan;- Primãria ºi Consiliul local Brãila, D-lui Primar Aurel Gabriel Simionescu;- Compania Cotnari S.A, D-lui Preºedinte Constantin Deleanu;- Teatrului Dramatic “Fani Tardini” Galaþi, D-lui Director General Cristian Gheorghe;- Biblioteca “V. A. Urechia” Galaþi, D-lui Director Ilie Zanfir;- Biblioteca “Panait Istrati” Brãila, D-lui Director Dragoº Neagu;- SC. Agrogal S.A. Galaþi, D-lui Manager General Dragomir Dumitrache;- sponsorilor care doresc sã-ºi pãstreze anonimatul.

Corneliu Antoniu