anna karenina -omul modern

5
Omul modern în literatura universală - Anna Karenina 1. Premisa Literatura universală contemporană, fiind marcată de noile tendinţe şi orientări din domeniile ştiinţei şi artelor, a stimulat marii scriitori ai acestui secol întru preocuparea de noi probleme fundamentale ale omului modern. Se remarcă încercarea de a esenţializa natura umană şi posibilităţile de afirmare a acesteia într-o epocă atît de complexă cum sînt cele modernă şi postmodernă. Importanţa pe care o capătă, în termeni deosebiţi, critica literară, face şi mai strînsă legătura ei de dezvoltare cu ideile secolului încorporate în curentele literare şi relevînd o gamă de interpretări ale fenomenului literar. Modernismul reprezintă o tendinţă de innoire şi actualizare în arta şi literatura seculului XX, având ca trăsături negarea tradiţiei şi atitudinea negativistă fără de aceasta cumulată cu impunerea unor noi principii de creaţie. 2. Descrierea şi analiza cazului Romanul lui Lev Tolstoi, “Anna Karenina”, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai înalte ale artei literare. Totodată este şi romanul cel mai « clasic » nu numai în literatura rusă ci şi în literatura universală întrucât, cum observa la timpul său şi Brăileanu, « nici un roman din literatura universală nu întruneşte atât de multe şi variate însuşiri ». Urmează o veritabilă explozie de superlative: « Observaţia profunda şi amănunţita, delicateţea analizei, colosala putere de evocare a vieţii, adâncimea concepţiei asupra lumii, atitudinea înalta omeneasca fata cu subiectul, interesul captivant datorit complicaţiilor sufleteşti şi nu ‘ intrigii ‘ – iată atâtea calităţi care fac din romanul lui Tolstoi capodopera geniului ». Totuşi, e ciudat poate, dar mărturiile contemporanilor atesta ca Tolstoi lucra la ,,Anna Karenina’’ cam în sila, îndoindu-se mereu de reuşita. Se pare ca scriitorului nu-i reuşea mai ales reconstituirea atmosferei. Tolstoi persevera totuşi, rezistând ispitei de a se lasă capturat de alte inspiraţii.

Upload: nicoleta-nicole

Post on 24-Nov-2015

19 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Omul modern n literatura universal - Anna Karenina1. Premisa

Literatura universal contemporan, fiind marcat de noile tendine i orientri din domeniile tiinei i artelor, a stimulat marii scriitori ai acestui secol ntru preocuparea de noi probleme fundamentale ale omului modern. Se remarc ncercarea de a esenializa natura uman i posibilitile de afirmare a acesteia ntr-o epoc att de complex cum snt cele modern i postmodern. Importana pe care o capt, n termeni deosebii, critica literar, face i mai strns legtura ei de dezvoltare cu ideile secolului ncorporate n curentele literare i relevnd o gam de interpretri ale fenomenului literar. Modernismul reprezint o tendin de innoire i actualizare n arta i literatura seculului XX, avnd ca trsturi negarea tradiiei i atitudinea negativist fr de aceasta cumulat cu impunerea unor noi principii de creaie. 2. Descrierea i analiza cazuluiRomanul lui Lev Tolstoi, Anna Karenina, este unanim recunoscut ca fiind unul din piscurile cele mai nalte ale artei literare. Totodat este i romanul cel mai clasic nu numai n literatura rus ci i n literatura universal ntruct, cum observa la timpul su i Brileanu, nici un roman din literatura universal nu ntrunete att de multe i variate nsuiri .

Urmeaz o veritabil explozie de superlative: Observaia profunda i amnunita, delicateea analizei, colosala putere de evocare a vieii, adncimea concepiei asupra lumii, atitudinea nalta omeneasca fata cu subiectul, interesul captivant datorit complicaiilor sufleteti i nu intrigii iat attea caliti care fac din romanul lui Tolstoi capodopera geniului .

Totui, e ciudat poate, dar mrturiile contemporanilor atesta ca Tolstoi lucra la ,,Anna Karenina cam n sila, ndoindu-se mereu de reuita. Se pare ca scriitorului nu-i reuea mai ales reconstituirea atmosferei. Tolstoi persevera totui, rezistnd ispitei de a se las capturat de alte inspiraii.

Eroina principal, iniial Tatiana Stavrofori ,viitoarea Anna Karenina, a pornit de la un personaj prin excelenta negativ, nici prea frumoasa, ci doar atrgtoare, dar vulgar, superficial, cochet ; ea devenea adulter fr prea multe frmntri sufleteti, mai degrab din perversitate dect din pasiune. Literalmente rmi cu impresia c Tolstoi a mobilizat parc ntreaga miestrie pentru a sugera nc de la intrare ct de frumoas e eroina lui n sensul cel mai deplin al cuvntului. Frumuseea Anei devine un veritabil leit-motiv al ntregii aciuni. Totodat Anna e i un om superior, e purttoare a unei sume de caliti, care o singularizeaz parc n raport cu grupul personajelor nconjurtoare. Anticipnd, vom semnala nc un amnunt. Este ndeosebi cunoscut ca romanul Anna Karenina , asa cum l cunoatem astzi, are o compoziie, am spune, bipolar, materialul epic organizndu-se n jurul a doua personaje principale : Anna Karenina i Constantin Levin.

Acesta din urma e de asemenea un personaj superior, n mod evident simpatizat de autor. Mai mult, exegeii sunt de acord ca destinul lui Levin conine i laturi autobiografice.

Potrivit din anumite unghiuri, personajul apare ca un alter-ego al autorului. E posibil ca tocmai de aceea Levin sa nu fac parte din anturajul Anei e nc un tur de fora al maestrului, nsa cele doua personaje se ntlnesc abia spre sfritul aciunii- cap. X al celei de-a VII-a pari- cu cteva zile nainte de sinuciderea Anei. E o situaie la care s-a putut ajunge de asemenea doar n urma unei serii de modificri structurale n compoziia epica, desfurarea aciunii, sistemul de personaje.

n primele redactri, vinovia Anei( sau a Tatianei) se evideniaz i prin confruntarea cu caracterele superioare ale celorlali protagoniti implicai n drama. Soul femeii necredincioase, dei om n vrsta, aprea totui ca un brbat aproape ideal. Om dintr-o bucat, nobil i sincer era i viitorul Vronski. Spune undeva Brileanu c romanul lui Tolstoi merge amplu, mre, purtnd cu el sute de fiine- ca o mic planet- cu viaa lor divers, cu trecutul i viitorul lor. caracterizarea e, dup prerea noastr, extrem de subtil, susceptibil de a ne familiariza cu specificul realismului tolstoian.

Valoarea estetic, social i ideologic a romanului Anna Karenina poate fi relevat din mai multe puncte de vedere. Explicabil, de la nceput chiar, atenia multor cercettori a fost atras de problematic operei. Schematiznd, am putea grupa punctele de vedere n jurul a trei aspecte : fresca social, destinul nanei i destinul lui Levin.

La apariia romanului, critica democratica rusa i-a dat n ansamblu o apreciere

nefavorabila.

O alta apreciere a dat romanului Anna Karenina Dostoievski n jurnalul unui scriitor. Chiar nainte de a-i publica articolul, el susinea ntr-o scrisoare ca lectura romanului l-a ntrit n convingerea ca un scriitor artist, n afara poeziei, trebuie sa cunoasc amnunit realitatea pe care o zugrvete : Dup prerea mea, la noi exceleaz n acest sens contele Lev Tolstoi

Dostoievski a vzut n roman n special mbinarea elementului naional cu cel universal, considerndu-l un cuvnt rus adresat ntregii umaniti i neavnd egal n literaturi timpului. Punctul de vedere al unui artist rus asupra vinoviei i crimei fiind afirmat n acelai timp printr-o uriaa explorare psihologica a sufletului omenesc, cu o teribila adncime i fora, cu un realism nc necunoscut al reprezentrii artistice .

Romanul conine i elemente de satira, ca se constituie i ca o violenta critica a naltelor cercuri aristocratice, precum i a vrfurilor birocratice ale statului, de asemenea a fost observat aproape de la cele dinti comentarii.

S-a vzut cum, de la o redactare la alta, Tolstoi ngroa antiteza dintre puritatea sufleteasca a eroinei principale i frnicia celor care o condamna. Dar persista ntrebarea : de ce atunci n-a renunat Tolstoi la motto-ul biblic : ,,a mea este rzbunarea, eu voi rsplti ?Mult timp n literatura de specialitate s-a considerat ca fiind valabil rspunsul dat de criticul ,,Agrometeorolog ntr-un articol citit i aprobat nainte de a fi publicat de Tolstoi nsui.

n rezumat, criticul susinea ca vinovia societii nu anuleaz vinovia Anei, ntruct cstoria e o instituie sacr i ca atare orice gest care atenteaz la temeinicia ei trebuie sa fie condamnat .

Mai trziu a cptat o oarecare rspndire punctul de vedere potrivit cruia motoul l-ar prezenta doar pe gnditorul Tolstoi, dar ca n roman artistul l biruie pe filosoful moralist.

O soluie originala a fost propusa de B. Meichenbaum, care extrage sensul condamnrii din antiteza dintre cele doua cupluri : Anna-Vronski ; Levin-Kitts. I timp ce acesta din urma tinde ctre o viata deplina, i Anna i Vronski acioneaz ca mnai de o pasiune oarb, incompatibil cu moralitatea uman aa cum o nelegea Tolstoi. []n substana ei, credina lui Tolstoi nu prea avea nimic n comun cu dogmele bisericii cretine. Nu ntmplator prea-sfntul sinod pravoslavnic rusesc l-a excomunicat. Dar s nu uitm totui ca enumernd flagrantele contradicii din opera lui Tolstoi, Lenin conchidea: pe de o parte realismul cel mai lucid, smulgerea tuturor mtilor; pe de alta parte, propovduirea unuia din cele mai mrave lucruri din cate exista pe pmnt i anume : religia, tendina de a pune n locul popilor din oficiu popi din convingere, adic cultivarea clericalismului celui mai rafinat i de aceea deosebit de odios .[]

Un alt exeget rus considera c Anna Karenina este o grandioas epopee psihologic, n acelai timp, nimeni nu va contesta c Anna Karenina reprezint i o fresc social de o uimitoare plasticitate.[...]

Anna e comparat cu Emma Bovarism a lui Flaubert, ntruct sufer de idealism, sau mai exact este romanioas, vrea imposibilul, brbatul ideal, ba nc i mai mult, un brbat dedicat cu totul dragostei precum ea.[...]

De buna seam, cnd descoperim azi prin text i dincolo de text doctrina tolstoian, ne ncearc o anumit nedumerire. Pentru noi, marxitii, originile sociale ale relaiilor dintre oameni sunt i vor fi eseniale. Viaa e un dat, care trebuie s fie acceptat aa cum este. Nu viata trebuie sa fie adaptat la nevoile omului, ci omul e dator s se adapteze cerinelor ei.

Lui Tolstoi i s-a prut c prin destinul lui Levin a dat ntemeierea necesar acestei convingeri, a gsit calea restabilirii echilibrului ntre ideal i realitate conformarea la principiul binelui.

3. Concluzii

Caracterul utopic al unei asemenea ieiri este pentru noi azi, evident. Tolstoi e printele recunoscut al literaturii secolului XX, al unei literaturi profund ostile oricrei convenionalizri constrngtoare. Principiul binelui nu poate fi extras din speculaii asupra divinitii. El este al vieii. El nu poate fi descoperit dect prin via. Frmntarea pentru sensul vieii are rost numai pentru omul care crede ca acest sens exist. Sensul nu poate fi inventat, ci trebuie descoperit.

Fr ndoial c nici un roman din literatura universal nu ntrunete att de multe i variate nsuiri ca Anna Karenina. Observaia profund i amnunit, delicateea analizei, colosala putere de evocare a vieii, atitudinea nalt omeneasc fa de subiect, interesul captivant datorit complicaiilor sufleteti i nu intrige, naturalul i spontaneitatea expunerii, mreia construciei iat attea caliti care fac din romanul lui Tolstoi capodopera geniului. Carabete Brileanu