Anna Gavalda - "O iubeam" : < Se tot vorbste de durerea celor care raman, dar te-ai gandit vreodata la durerea celor care pleaca ?(...) Durerea celor prin care vine nenorocirea... Cei care raman sunt plansi, consolati, dar cei care pleaca ?(...) Curajul celor care dimineata se privesc in oglinda si articuleaza raspicat, numai pentru ei, aceste cuvinte : "Am dreptul sa gresesc?". Doar cuvintele astea... Curajul sa-ti privesti viata in fata, sa nu vezi in ea nimic potrivit, nimic armonios. Curajul de a face praf totul, de a distruge totul... din egoism ? Din egoism pur ? Si totusi, nu... Atunci ce e ? Instinct de supravietuire? Luciditate ? Frica de moarte ?Curajul de a te infrunta. Macar o data in viata.De a te infrunta, pe tine. Pe tine insuti. Numai pe tine. In sfarsit."Dreptul de a gresi", e o expresie scurta,un crampei de fraza, dar cine sa ti-l dea ? Cine in afara de tine ? >

Gaudeamus – Mircea EliadeBy Tomata cu scufita ¶ Posted in Mircea Eliade ¶ Un comentariu1. “Ceasurile mele triste sunt trecatoare. Sunt umbre in viata mea puternica si fierbinte, care navaleste din adancuri. Nimeni nu-mi banuieste viata. Dar eu nu o voi mai putea ascunde mult.”

2. “Zorii limpezeau gradinile cu case de piatra alba. Poate eram singurul care vegheam. Si eram fericit.”

3. “Mie mi-a placut intotdeauna sa ma analizez pe hartie. Nu reusesc intotdeauna sa ma gasesc asa cum sunt, pentru ca ma infierbant la scris si uit realitatea. Mai la fiecare pagina apar alta.”

Santier – Mircea EliadeBy Tomata cu scufita ¶ Posted in Mircea Eliade ¶ Scrie un comentariu1. “Ascult cum ploua si ma simt deodata altul, gandesc altfel, aproape imi schimb respiratia. Am impresia ca iau contact mai direct cu lumea, ca faptul acesta natural, colosal – al ploii ma lipeste de pamant, ma impunge la viata. Cand nu se intampla nimic in jurul meu – cand e acelasi soare – pot figi din viata, pot ramane singur. Ploaia ma scoate din mine, ma infige in pamant. Ontologie.”

2. “Mi se pare ca am pierdut timpul in zadar, daca nu sunt in stare sa scot din ziua intreaga macar o pagina de viata. Spaima pe care o am sa nu ma consum in viata de toate zilele. Graba pe care o am de a ma aduna in fiecare seara in fata caietului acesta si a-mi asigura nemurirea, trecerea mea in constiinta altora.”

3. “Ce tumultuos lirism, ce inabusite pasiuni – munca unui tanar intr-o biblioteca.”

4. “Simteam cu o formidabila luciditate, atentie, claritate – cum timpul alearga in jurul meu, cum fiecare clipa ingroapa ingroapa pe celelalte, cum tot ce ne incanta sau ne tulbura, nu e decat sclipet efemer.”

Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război – Camil PetrescuBy Tomata cu scufita ¶ Posted in Marin Preda ¶ Un comentariu

1. “Dragostea-i frumoasă tocmai pentru că nu poate cunoaște nici o silnicie.

E preferința sinceră.”

2. “Au tresărit toți și apoi au rămas încremeniți de nedumerire, ca și când din

tavan s-ar fi desprins și ar fi căzut în mijlocul mesei, peste farfurii și pahare,

o cobra încolăcită și împăiată.”

3. “O femeie își dă sufletul și pe urmă și-l reia intact. Și de ce nu? Are drept

să ia înapoi exact cât a dat.”

4. “La origine, inteligența n-a fost decât un mod practic, un instrument de

adaptare la mediu, un mijloc pentru apărarea intereselor. La imensa

majoritate a oamenilor ea a rămas și azi același lucru. Ei nu pricep decât

ceea ce au interes să priceapă. Ceea ce le contrazice interesele le contrazice

fundamental inteligența.”

5. “Ca o tigroaică vag domesticită, în care se deșteaptă pornirea atavică,

atunci când, culcată cu capul pe pieptul dresorului și-i linge mâna, dând de

sânge, îl sfâșie pe imprudent, tot așa aveam impresia că întâmplarea cu

moștenirea trezise în femeia mea porniri care dormitau latent, din strămoși,

în ea.”

6. “Dacă iei bilet la loterie, nu e sigur că ai să câștigi… dar dacă nu iei, e

sigur, negreșit sigur, domnule Gheorghidiu, că nu câștigi.”

7. “Atât de deseori am auzit exclamația asta, încât am impresia, falsă

desigur, că în țara mea pâinea e supremul scop al oricui și măsurătoarea

tuturor valorilor sufletești. “Vreau să mănânc și eu o pâine” (și nimic

altceva). “A mâncat pâine în casa mea”. “Dă-i și lui, acolo, o pâine”. Idealul

fiecăruia pare să fie, cu exclusivitate, să câștige cât mai multe pâini, izbânda

în viață și-o apreciază după numărul de pâini de care dispune. Iar maximum

de altruism constă în satisfacția “de a da și altuia să mănânce o pâine de pe

urma ta” (dar nu mai multă, “că se obrăznicește”). Țară a grâului și a foamei

cronice în trecut, trăiește și acum sub obsesia pâinii, care eclipsează oricare

alte preocupări ale conștiintei, orice drame în zona superioară.”

8. “Dacă admiți unui nebun că el e de sticlă, atunci totul decurge cum nu se

poate mai normal. Se ferește de tine ca să nu se spargă, se spală cu grijă ca

să fie mereu limpede, își studiază greutatea, speră să devie sonor, și așa mai

departe.”

9. “-Deci… nu m-ai fi părăsit?

-Poate că atunci da, dar aș fi regretat-o toată viața. Suntem atât de toante

când suntem tinere.”

10. “De unde această prețuire exagerată, dovadă de vulgar materialism,

această supravalorizare a rolului jucat de armament în război, când e știut că

marile victorii se câștigă numai prin moral?”

Eu nu sunt ceea ce exprim, cuvintele nu ma ting, desi eu sunt acela care le rostesc.