ANN CRISTY

Adev`rata fericire

Traducerea [i adaptarea \n limba român` deCECILIA IONESCU

ALCRISM-94

userFormatogianninajollhys

Capitolul 1

Sim]ind o puternic` durere de cap, Jenny \nchise ochii.– Asta este cabana ta? f`cu vocea plin` de dispre] a fiului s`u, un

b`iat de doisprezece ani. Vorbe[ti despre o gaur` de [obolani!F`r` s` dea importan]`, Jenny str`b`tu buc`t`ria [i se \ndrept`

spre camera de zi. Prin ferestrele cu geamuri p`trate murdare deintemperiile din timpul iernii, se z`rea locul, cenu[iu [i posomorât \nacea zi trist` de iunie.

Mobilele erau acoperite cu cear[afuri. O plac` de placaj astupa[emineul vast. Jenny examin` cele dou` camere situate de o parte [ide alta a camerei de zi. Paturile \[i etalau saltelele goale. Sertarelecomodelor fuseser` scoase [i puse \napoi invers.

– La ce folose[te asta? \ntreb` Christopher.– S` \mpiedice [oarecii s`-[i fac` acolo cuib.Copilul scoase un fluierat.– Exact ce spuneam. Este mai r`u decât o groap` de gunoi, aici!Jenny abord` un ton vesel:

userFormatogianninajollys

– S` nu dramatiz`m! |i voi suna pe domnul [i pe doamna Preston,

pentru a afla ce se \ntâmpl`. Dac`-i g`sesc, vor sosi dintr-o clip` \n

alta pentru a ne ajuta s` amenaj`m casa.

Totu[i, când Jenny ridic` receptorul telefonului, descoperi c` nu

avea ton.

– Hm, linia este \ntrerupt`, evident. Ne vom ocupa mâine de

rebran[are.

|i arunc` o privire nervoas` fiului s`u, care st`tea \n mijlocul

\nc`perii, prea \nalt, prea slab, prea dezam`git pentru vârsta sa.

Tocmai conta pe aceast` vacan]` \n Maine pentru a-i [terge de pe fa]`

expresia suspicioas` de copil de pe strad`.

– Oricum, putem s` ne descurc`m foarte bine singuri \n seara

asta. Christopher \ntinse mâna spre \ntrerup`tor. Nu se \ntâmpl`

nimic.

– Crezi \ntr-adev`r?

Durerea de cap a lui Jenny se intensific`. O cuprinse mânia

amintindu-[i conversa]ia cu tat`l s`u, câteva zile mai \nainte, când \i

ceruse permisiunea s` ocupe cabana din Maine, cu condi]ia, desigur,

ca el s` nu fi pl`nuit s` mearg` curând acolo.

La cap`tul firului, tat`l s`u ezitase. {i-l imaginase, cu profilul s`u

acvilin [i p`rul c`runt dat cu elegan]` pe spate....

– Mi se pare c` acest sejur \i va face bine lui Christopher,

ad`ugase Jenny. Cum era regula de doisprezece ani, Buzz

Carmichael ignor` orice aluzie la copil.

– Grace [i cu mine nu mergem \n Maine \nainte de \nceputul lui

august, r`spunse el \n sfâr[it. Dac` nu te apas` prea mult

singur`tatea, po]i s` dispui de caban`.

6 ANN CRISTY

userFormatogianninajollys

– Nimic nu-mi va face mai mare pl`cere.... spusese Jenny,

incapabil` s` adauge "tat`", \n ciuda eforturilor sale.

– – Voi anun]a familia Preston s` deschid` cabana [i s-o fac`

locuibil`, ad`ugase Buzz cu r`ceal`.

– Fantastic. Vom pleca \n dou` sau trei zile. Ce face Grace?

ad`ugase Jenny dup` o ezitare.

– Foarte bine, mul]umesc.

– Salut-o din partea mea.

Tat`l s`u \nchisese f`r` m`car un la revedere.

{i acum, \ncurc`tura asta....

– Nu \n]eleg de ce familia Preston nu s-a ocupat de caban`, spuse

Jenny. Dar ne vom organiza. Vei vedea, nu este sfâr[itul lumii.

– M` \ntreb ce se poate face aici, spuse cu ciud` Christopher.

Cu aceste cuvinte f`cu stânga-mprejur [i se repezi afar` din cas`.

– Christopher, a[teapt`!

Copilul era totu[i deja departe. Prin fereastr`, Jenny \l v`zu

alergând de-a lungul c`r`rii care ducea la lac. Nu cu non[alan]`, cum

ar fi f`cut orice copil, ci cu furie.

Jenny \[i st`pâni o st`ruitoare dorin]` de a plânge. Oricum, la ce

i-ar folosi s` i se lase prad`? Pentru a-[i schimba ideile, \ncepu s`

scoat` husele de pe mobile. Totu[i, moralul \i era foarte sc`zut. Ca [i

când nu avea destule necazuri [i a[a!

Apoi, c`ut` m`tura \n spatele u[ii de la buc`t`rie, locul ei

dintotdeauna. Ciudat, se gândi, c`-[i amintea acest am`nunt dup`

doisprezece ani. De fapt, aici nimic nu se schimbase cu adev`rat.

Grace, a doua so]ie a tat`lui s`u, nu f`cuse modific`rile la care se

a[teptase Jenny. Cabana \[i p`strase ambian]a pl`cut`.

ADEV~RATA FERICIRE 7

Tân`ra femeie se gândi s` m`ture, dar \[i spuse c` asta putea

a[tepta pân` a doua zi. Deocamdat`, cel mai urgent era s` g`seasc`

un mijloc de a-[i potoli foamea. Pl`nuise s` cumpere provizii [i s`

g`teasc` la caban`, dar acum presim]ea c` butelia de gaz nu fusese

umplut`. Un alt gând \i trecu prin minte, se duse la chiuvet` [i

deschise robinetul. Nu era ap`. Asta era culmea! }evile fuseser`

golite pentru iarn`.

Complet demoralizat`, Jenny \[i relu` postul lâng` fereastr`. Fiul

s`u continua s` arunce ar]`gos pietre \n lac. |mpinse u[a buc`t`riei

[i-l strig`.

– Christopher, po]i s` vii s`-mi dai o mân` de ajutor, te rog?

Se exprimase pe un ton iritat, exact cel pe care voia s`-l evite \n

timpul vacan]ei \n care, spera, vor \nv`]a s` comunice iar, departe de

ora[ [i de presiunile impuse de [coal` [i de munc`. Totu[i, vocea \i

era exact aceea[i ca la Boston, autoritar` [i ]âfnoas`.

Cu o min` posomorât`, b`iatul se \ntoarse \n cas`, târându-[i

picioarele. |n clipa când ajunse, un 4x4 ap`ru la cotitura drumului [i

veni s` parcheze \n fa]a cabanei. Cobor\ un b`rbat, \[i vâr\ degetele

mari \n centura blugilor [i, dintr-o privire, lu` not` de situa]ie.

– Bun` ziua, spuse el.

|n vârst` de aproximativ treizeci [i cinci de ani, avea o fa]`

col]uroas`, p`rul brun des, o gropi]` u[oar` \n b`rbie [i umeri la]i,

atletici. Doi câini ]â[nir` dup` el din 4x4: un labrador negru [i un

animal impozant, p`tat cu alb, al c`rui aspect sfida orice tentativ` de

clasificare.

– |n sfâr[it! exclam` Jenny. Nu mai speram s` v`d pe cineva. A]i

putea s`-i g`si]i pe cei din familia Preston din partea mea, v` rog?

8 ANN CRISTY

Necunoscutul \[i adânci privirea ochilor de un albastru foarte

\nchis, umbri]i de gene lungi.

– M` prezint: Ben Sullivan. Ave]i probleme?

– Este cel mai mic lucru care se poate spune, replic` Jenny,

str`duindu-se s` par` vesel`, \n ciuda curiozit`]ii. |n mod normal,

eram a[tepta]i, dar probabil i-a re]inut vreun obstacol [i nu mai [tiu

ce s` fac....

Se \ntrerupse, v`zând c` b`rbatul observase prezen]a lui

Christopher, care st`tea la câ]iva pa[i.

– Ei! bun` ziua, \i strig` nou-venitul.

– Bun` ziua, r`spunse Christopher din vârful buzelor.

Nu renun]ase la acel aer \mbufnat pe care Jenny \l detesta atât de

mult. Câinele negru veni cu pa[i m`run]i [i gr`bi]i [i-i adulmec`

mâna. Surprins, b`rbatul [i-o retrase gr`bit.

– Nu-]i va face niciun r`u, spuse Ben Sullivan.

Cel`lalt câine r`mase \n spatele s`u, cu un aer b`nuitor.

– V` rog s` m` scuza]i, spuse Jenny, am omis s` m` prezint. Jenny

Carven. Iar el este fiul meu, Christopher. Am telefonul t`iat,

\n]elege]i? Locul acesta, \n starea \n care este, nu este de locuit [i nu

[tiu ce...

– |ncântat s` v` cunosc, doamn` Carver.

– {i eu la fel. {ti]i oare unde \i pot g`si pe cei din familia Preston?

– |n Montana.

– Montana!

– Pentru aproximativ o lun`. Au plecat s` participe la c`s`toria

fiicei lor. Cu siguran]`, tat`l dumneavoastr` n-a reu[it s`-i g`seasc`.

Nu sunt mul]i robo]i telefonici la Tucker's Pond!

ADEV~RATA FERICIRE 9

{i, cum bine se \n]elegea, el nu-[i d`duse osteneala s`-i

informeze!

– Sunte]i fiica lui Buzz Carmichael? \ntreb` Ben Sullivan,

privind-o mai atent.

– Da.

– Ave]i puncte comune.

– Ce vre]i s` spune]i?

– Ei bine, domnului Charmichael \i place de asemenea ca totul s`

fie aranjat la timp.

Jenny \[i st`pâni demnitatea.

– |mi pare r`u s` v` deranjez, domnule Sullivan, crede]i-m`. Dar

dac` a]i putea s`-mi face]i dou` servicii....

– Fire[te. De fapt, eu \l \nlocuiesc pe Jack Preston \n lipsa sa. M-a

\ns`rcinat s` deschid casele de pe malul lacului pentru sezon. Am

l`sat-o pe aceasta la urm`, pentru c` nu trebuia s` fie ocupat` decât

\n august.

– Cum v-a ajuns la ureche vestea prezen]ei noastre?

– M-am oprit la pompa de benzin` de la Tucker's Pond. Ei m-au

anun]at.

Evident, Jenny uitase cât de repede circulau ve[tile \n aceste

regiuni \ndep`rtate!

– M` tem c` nu sunt multe de f`cut pentru a pune casa la punct.

Nu este ap`, nici electricitate, nici telefon, nicio posibilitate de a

g`ti...Spre marea sa ciud`, Jenny \[i auzi vocea tremurând, \n timp ce

lacrimile \i \n]epau ochii.

Sprâncenele negre ale lui Ben Sullivan se ridicar`:

– Ei poftim treab`!

10 ANN CRISTY

P`rea s` considere toate aceste inconveniente ca lipsite de

importan]`. |n ciuda \ngrijor`rii sale, Jenny se surprinse privindu-i

gropi]a din b`rbie.

Cu mâna, el \i ar`t` locul.

– De ce s` v` nelini[ti]i? Dispune]i de mai mult` ap` decât a]i

putea folosi. {i v-am adus ap` potabil`.

Scoase dou` bidoane din 4x4. Jenny i le lu` din mân`.

– Mul]umesc, dar este imposibil s`.... Nu putem...

Nu [tia cum s`-[i exprime gândul.

– Robinetul este oricum alimentat de apa din lac, \i explic` Ben.

Se potrive[te perfect pentru folosire curent`. Este suficient s`

cump`ra]i ap` mineral` pentru consum.

|i arunc` o c`ldare de plastic lui Christopher, care nu se mi[c`.

– Dac` te-ai duce s` iei ap`, b`iete? \i suger`.

Nu f`r` s`-i arunce o privire ostil`, acesta se \ndrept` spre

ponton, urmat de câinele negru. Cu cel`lalt câine \n urma lui, Ben

Sullivan se duse s` ia plasele contra ]ân]arilor din ad`postul \nvecinat

casei. Animalul refuz` totu[i s` intre cu el.

– Nu voi avea timp s` restabilesc ast`zi curentul, dar m` voi

ocupa de asta mâine, spuse Ben Sullivan. Atunci vom putea pune \n

func]iune pompa [i aparatul de \nc`lzit apa. Apoi, va trebui s` vi se

livreze propan [i s` se ocupe de telefon [i totul va fi \n ordine.

Christopher se \ntoarse, cu un aer la fel de ursuz. L`s` c`ldarea [i

disp`ru. Ben Sullivan \l privi f`când-o f`r` s` spun` o vorb`.

– Apa este foarte bun` pentru cur`]enie.

Dup` ce ag`]` plasele contra ]ân]arilor, Ben l`s` ferestrele larg

deschise pentru a permite aerului \nmiresmat de parfumul pinilor s`

ADEV~RATA FERICIRE 11

p`trund` \n \nc`pere. Jenny inspir` profund. |n ciuda ei \ns`[i, se

sim]ea pu]in reconfortat`.

Când se auzi un zgomot puternic, alerg` \ngrijorat` la fereastr` [i

v`zu câinele negru, cu un b`] \n bot. Apoi, ajungând la mal, veni s`

pun` b`]ul la picioarele lui Christopher [i se scutur`. Jenny \[i v`zu

fiul luând b`]ul [i aruncându-l \n ap`. Câinele se avânt` \n urm`rirea

sa.

– Rocker ador` s` se joace...

Vocea lui Ben Sullivan r`sun` atât de aproape, \ncât Jenny tres`ri.

Se \ntoarse. B`rbatul o privea cu un fel de amuzament care o f`cea

s`-i ard` obrajii. Se d`du \napoi.

– Acum m` voi ocupa de p`l`ria co[ului, o anun]` el.

|n timp ce Ben se duse \n magazie fluierând, Jenny c`ut` ni[te

cear[afuri curate pentru a face paturile [i puse la loc sertarele

comodelor. Aruncând o privire pe fereastr`, \l v`zu pe Ben ie[ind din

magazie cu o scar` pe care o puse pe perete. Curând \i auzi zgomotul

pa[ilor pe acoperi[. Pu]in dup` aceea, cobor\, \nl`tur` placa de placaj

care astupa vatra [i scutur` funinginea care se \mpr`[tiase.

– Iat`, s-a f`cut. Acum, pute]i face focul.

– Mul]umesc mult. M` tem doar c` nu sunt lemne.

Cum se \ndrept` spre u[`, Jenny \l urm` automat. B`rbatul privi

\n direc]ia lui Christopher care, cu un aer posomorât [i umerii

\ncovoia]i, contempla lacul. Soarele se ascunsese dup` nori.

– Christopher! strig` Ben.

B`iatul nu catadicsi s` se \ntoarc`.

– Cred c` are c`[tile de la Walkman pe urechi, spuse Jenny.

Ar fi preferat ca Ben Sullivan s` nu se ocupe de Christopher.

12 ANN CRISTY

B`rbatul era prea \nalt, prea autoritar, prea impozant, [i fiul s`u

n-ar suporta o rela]ie cu cineva atât de dominator. Totu[i, \nainte ca

ea s` poat` ad`uga vreun cuvânt, Ben se \ndrept` cu pa[i len]i spre

lac. |l v`zu atr`gând aten]ia lui Christopher [i schimbând câteva

vorbe cu el \nainte de a urca amândoi panta, Christopher târându-[i

ostentativ picioarele, cu câinele negru dup` el. Nu-[i l`sase

Walkmanul [i arbora o min` \ncruntat`.

Ben \[i fluier` câinii.

– S` mergem, Rocket!

|nc` ud tot, \ndatoritorul câine negru s`ri cu bun`voin]` \n 4x4.

– {i tu, Blaze! exclam` Ben

Câinele mare p`r`si ad`postul unui tufi[ unde se refugiase [i sui

la rândul s`u \n vehicul.

– Christopher \mi va da o mân` de ajutor, \i spuse Ben lui Jenny.

Ne vom \ntoarce curând.

Se strecur` \n spatele volanului, \n timp ce Christopher, evitând

privirea mamei sale, se preg`tea s` se instaleze pe scaunul

pasagerului. Trebui totu[i s` \ncerce de dou` ori pentru a urca

treapta \nalt`. P`rea brusc atât de mic [i de vulnerabil, \ncât inima lui

Jenny se strânse.

Doar când ma[ina d`du col]ul aleii, cu un fior de nelini[te, Jenny

\[i d`du seama c` fusese prea lini[tit` l`sându-l pe Christopher s`

plece cu un necunoscut. Deoarece ce [tia oare despre Ben Sullivan?

Poate gre[ise acordându-i \ncredere?

Se \ntoarse \n caban` pentru a continua s`-[i aranjeze lucrurile.

Totu[i, pe m`sur` ce trecea timpul, agita]ia \i sporea. N-avea telefon.

Nici m`car nu putea s` sune la poli]ie, \n caz de nevoie.

ADEV~RATA FERICIRE 13

Auzind ma[ina \ntorcându-se, oft` u[urat`. |[i schimb` repede

]inuta de c`l`torie cu ni[te blugi [i un tricou, teni[i, [i-[i perie p`rul.

|[i \ntâlni \n oglind` ochii de culoarea ambrei, \n timp ce-[i punea \n

valoare buzele cu pu]in ruj.

Vederea sa \l f`cu pe Ben s` zâmbeasc`. Christopher [i cu el

depozitaser` sub magazie un morman de lemne. Ben aduse o

\nc`rc`tur` \n bra]e.

– Asta va ]ine o zi sau dou`, spuse el. Dup` aceea, vom mai vedea.

Jenny se d`du \ntr-o parte pentru a-l l`sa s` intre. Ben se \ndrept`

spre [emineu, unde \ncepu s` aranjeze ziare, crengu]e [i bu[teni, \n

vederea aprinderii focului. Jenny privi afar`. Cu Walkmanul \nc` la

urechi, Chris se pr`bu[ise pe un butuc gros, evident epuizat.

– Ei bine, spuse Ben Sullivan ridicându-se, iat`-v` preg`tit`

pentru noapte.

F`cu o pauz` \nainte de a ad`uga:

– Dac` so]ul dumneavoastr` vi se va al`tura, va sparge al]i

bu[teni.

– Nu ni se va al`tura nimeni, spuse Jenny.

– Oh....

O privi atent:

– V-a trecut durerea de cap?

– Ce durere de cap?

– Cea care v` rida fruntea.

– M` simt bine, afirm` Jenny.

– Este normal, s` [ti]i. Toat` lumea are tr`s`turile crispate la

\nceputul verii. Este aerul ora[ului. Boston, \n cazul dumneavoastr`.

A[a este?

14 ANN CRISTY

Jenny ignor` \ntrebarea.

– Mul]umesc pentru ajutor, spuse t`ios. Acum, sunt sigur` c` ne

vom descurca.

– Nu m`-ndoiesc nicio clip`, replic` Ben cu o not` de sarcasm \n

voce. |ndat` ce telefonul, apa cald` [i electricitatea vor fi restabilite [i

ve]i avea posibilitatea s` bran[a]i televizorul pe care l-a]i adus, nici

m`car nu v` ve]i da seama de schimbare.

Oare de unde [tia c` aduseser` un televizor? se \ntreb` Jenny.

Fusese \mpotriva acestei idei, dar Christopher insistase...

– Sunte]i \mpotriva confortului?

– Depinde de defini]ia care se d` acestui confort.

Se \ndrept` spre u[`.

– V-am adus ni[te l`mpi cu kerosen, \i spuse peste um`r.

– Mul]umesc, murmur` \nc` o dat` Jenny.

Ie[i, l`sând u[a cu plasa contra ]ân]arilor s` se \nchid` dup` el.

Trecând pe lâng` Christopher, \i adres` un semn cu mâna.

– La revedere, b`iete.

Christopher r`spunse f`r` o vorb` la salut. Ben \[i strig` cei doi

câini, \n ma[in` [i demar`.

|mpotriva voin]ei sale, lui Jenny nu-i pl`cu s`-l vad` plecând,

abandonând-o unei singur`t`]i care nu putea fi deloc \nveselit` de

t`cerea \mbufnat` a fiului s`u.

|[i ap`s` tâmplele care o dureau. M`car dac` ar fi l`sat-o \n pace

durerea de cap....

La sfâr[itul dup`-amiezii, geamurile str`luceau [i ferestrele mari

l`sau lumina s` p`trund` din plin. Ziua \ncepea s` scad` [i apusul de

soare se anun]a spectaculos. Christopher trebuia s` vad` asta, \[i

ADEV~RATA FERICIRE 15

spuse Jenny. |[i aminti cum, copil`, o fascinau reflexele splendide de

violet [i purpuriu..... Dup` aceea, vor avea tot timpul s` mearg` \n

ora[ pentru a face cump`r`turi.

Auzind un zgomot de motor, inima \ncepu s`-i bat` mai repede.

Oare era Ben Sullivan? Se gr`bi spre u[a din spate.

Nu era vorba de un 4x4, ci de un Plymouth vechi, din care ie[i o

femeie de o oarecare vârst`, \n blugi [i bluz` \nflorat`, de o sub]irime

aproape firav` [i al c`rui p`r c`runt amintea sârma de parchet.

– Doamna Carver? Sunt Adele Hazelton. Am auzit vorbindu-se

despre necazurile dumneavoastr` [i mi-am permis s` v` aduc ni[te

provizii pentru a v` ajuta.

Hot`rât lucru, ve[tile circulau foarte, foarte repede \n Tucker's

Pond!

– {tiu cum este s` n-ai gaz, relu` Adele, tr`gând un co[ mare din

portbagaj. Electricitatea a fost \ntrerupt` când uraganul s-a n`pustit

asupra regiunii noastre. Copiii erau gata s` m` \nnebuneasc`! Pot s`

v` spun c`, dup` un timp, ne \mboln`veam doar la ideea de a mânca

sandvi[uri cu unt de arahide! Ave]i un b`ie]el, cred?

– Da, spuse Jenny, pref`cându-se c`-l caut` \n jur. Trebuie s`

umble pe undeva.

– Ah, copiii! Cum \i la[i, o [terg s` exploreze p`durea.

Jenny zâmbi. }inu u[a deschis` pentru a o l`sa pe Adele s` intre

[i s` pun` co[ul pe masa mare rustic` din camera de zi, \nainte de a

o privi.

– |mi amintesc de dumneata, spuse ea.

– Adev`rat?

Dup` doisprezece ani, faptul p`rea surprinz`tor.

16 ANN CRISTY

– Desigur. Veneai s`-]i petreci vara aici, cu p`rin]ii. Le aduceam

legume din gr`din`. Tat`l dumitale \mi adora tomatele.

– |ntr-adev`r, \mi amintesc de tomatele deosebit de savuroase.

– Am fost foarte trist` s` aflu de moartea mamei dumitale.

Jenny d`du din cap, f`r` s` r`spund`.

– Acum, primim regulat vizita tat`lui dumitale [i a celei de-a doua

so]ii a sa. Pare foarte amabil`....

Dup` o pauz`, Adele Hazelton ad`ug`:

– Este mult timp de când nu te-am v`zut prin \mprejurimi.

– Am fost foarte ocupat`..... murmur` Jenny.

– |n]eleg.

Adele se \ntoarse spre co[.

– N-am avut timp s` preg`tesc lucruri extraordinare. Este doar o

pl`cint` cu pui [i câ]iva biscui]i f`cu]i \n cas`. {i un termos de cafea

pentru dumneata [i lapte pentru fiul dumitale. {i o pr`jitur` cu

ciocolat` pentru desert.

|n timp ce vorbea, femeia cumsecade punea mânc`rurile pe

mas`.

– Este un adev`rat festin! exclam` Jenny. Nu [tiu cum s` v`

mul]umesc. Este o aten]ie atât de amabil`.

Adele Hazelton p`ru surprins`.

– Ei bine, este foarte firesc s` ne ajut`m reciproc.

Totu[i, nu era atât de obi[nuit, se gândi Jenny.

– V` voi aduce t`vile \ndat` ce este posibil, o asigur` ea.

Adele d`du indiferent` din mân`.

– Se va ocupa Ben Sullivan de asta. Trebuie s` vin` s` se asigure

c` totul func]ioneaz`.

ADEV~RATA FERICIRE 17

Privi \n jurul ei.

– Cred c` v` ve]i sim]i destul de bine \n seara asta.

– Vre]i s` v` a[eza]i o clip`? propuse Jenny.

– Mul]umesc, doamn` Carver, dar trebuie s` m` \ntorc. M`

a[teapt` copiii mei pentru cin`.

– Spune]i-mi Jenny, v` rog.

– Ei bine, Jenny, sunt \ncântat` c` e[ti de-a noastr`. Dac` ai

nevoie de ceva, locuiesc \n Radford Road.

Dup` plecarea Adelei, Jenny puse masa. Câteva clipe mai târziu,

ap`ru Chris, având bunul-sim] s`-[i elibereze urechile de c`[ti.

Examin` masa.

– Credeam c` trebuia s` mergem s` mânc`m o pizza \n ora[,

spuse pe un ton plâng`re].

– A[a prev`zusem, replic` Jenny \ndemnându-se la r`bdare. Doar

c` o doamn` foarte amabil` ne-a adus totul pentru mas` [i nu mai

este necesar.

Christopher privi pe rând, cu ne\ncredere, mânc`rurile etalate \n

fa]a lui.

– Ce sunt astea?

– Pl`cint` cu pui, biscui]i, pr`jitur` cu ciocolat`.

– Este [i ap` gazoas`?

– Nu. Doar lapte.

B`iatul roti ochii, gata s`-i ias` din orbite.

– {i \n`untru?

– Oh, este plin de lucruri bune: pui, legume....

Cum Christopher se juca prin mâncare cu vârful furculi]ei, Jenny

\ncerc` s`-l distrag`:

18 ANN CRISTY

– Mâine am putea scoate canoea [i s` facem o plimbare pe lac.

– Nu [tiu s` vâslesc.

– Este u[or, ai s` vezi. |]i voi ar`ta eu.

– Nu doresc asta.

Jenny sim]i sporindu-i iritarea.

– {i ce dore[ti s` faci?

B`iatul ridic` din umerii pl`pânzi.

– Dac` vom avea electricitate, a[ prefera s` privesc la televizor.

Jenny se f`cu c` nu observ`. Mâncarea era prea delicioas` pentru

a-[i strica pl`cerea cu o ceart`. |nsu[i Christopher mânc` pân` la

urm`, f`r` a mai cârti.

Dup` ce termin`, p`r`si masa [i se refugie \n camera sa. Jenny

stivui vasele \n chiuvet` [i se duse s` ia ap` din lac. R`mânea

aproximativ o jum`tate de or` pân` la apusul soarelui.

– Christopher! Vino s` vezi apusul de soare, strig` ea

\ntorcându-se.

Crezu c` n-o auzise, totu[i, câteva clipe mai târziu, el i se al`tur`

foarte palid [i cu o min` trist`. Prin ferestrele mari, Jenny \i ar`t`

cerul t`rcat \n roz, auriu [i indigo, care rivaliza \n splendoare cu

reflectarea sa \n lac.

– Nu este superb?

– Ba da.

– Dac` am aprinde focul \n [emineu? Ar fi pl`cut.

– Cu siguran]`.

Jenny apropie un chibrit de edificiul cl`dit de Ben Sullivan. Acum,

aerul se r`corea rapid. Din fericire, fl`c`rile ofereau un spectacol

vesel [i reconfortant.

ADEV~RATA FERICIRE 19

Christopher le privi o clip`, dar foarte repede, se \ntoarse [i se

duse \n camera sa. Jenny se a[ez` lâng` foc.

Cât regreta c` nu cuno[tea cuvintele care i-ar fi putut apropia pe

fiul ei [i pe ea.... Ar fi vrut atât de mult s` se \n]eleag`!

***

Când mai târziu se urc` \n pat, durerea de cap se \nr`ut`]ise.

|i trebuia o aspirin`, se gândi. Totu[i, nu-[i aminti unde pusese

medicamentele. {i apoi, ideea de a se duce s` ia ap` din buc`t`rie,

pe pip`ite, o descuraj`...

{i brusc, i se p`ru c` era mai mult decât putea suporta. Nu era

vorba doar de migren`, era [i acea lun` interminabil` care st`tea \n

fa]a ei. Ce s` fac` oare cu Christopher? Sejurul acesta era o gre[eal`.

Poate ar face mai bine s` se \ntoarc` la Boston imediat.

|[i duse \n mod reflex mâna la frunte, apoi se r`sturn` pe pern`

[i \ncepu s` plâng` \ncet.

L`sase fereastra camerei sale \ntredeschis`, pentru a profita de

aerul \ntrem`tor al nop]ii. |nfiorându-se, se ghemui sub p`turi. {i

apoi, pe nea[teptate, din dep`rtare se auzi muzic`. Ciuli urechile.

Provenea probabil dintr-una din rarele case locuite deja, pe malul

lacului...

|ncerc` s` identifice melodia. Totu[i, \ndat` ce se credea pe

punctul de a o recunoa[te, \i sc`pa, pentru a se auzi mai puternic

câteva clipe dup` aceea.

20 ANN CRISTY

Leg`nat` de ritm, sim]i treptat sl`bind menghina care \i strângeafruntea. Pu]in câte pu]in, membrele se destinser` [i adormi \nsunetul blând al muzicii, calmat` de parfumul pinilor \nconjur`tori.

ADEV~RATA FERICIRE 21

Capitolul 2

A doua zi diminea]`, Jenny se trezi proasp`t` [i bine dispus`,pu]in \nainte de ora [apte. Pe fereastr` contempl` p`durea [i lacul\nv`luit \n cea]`, apoi \mbr`c` ni[te blugi, un pulover [i ie[i.

Când se strecur` afar` pe u[a buc`t`riei, fu \ntâmpinat` deparfumul aromat [i proasp`t de pini. La dreapta, se z`rea formanedeslu[it` a unui bungalou, singura noutate demn` de remarcat dela sosirea sa.

Cu siguran]` tat`l s`u [i noua lui so]ie \l construiser` pentru a-[iprimi prietenii. Complet din lemn, se armoniza totu[i cu vecheaconstruc]ie. Amân` mai târziu vizitarea lui.

O lu` de-a lungul c`r`rii care, pu]in mai departe, se desp`r]ea.Ramifica]ia din stânga se adâncea \n p`dure. Jenny [i mama sa seplimbaser` deseori \n acest col], care num`ra atât reziden]esecundare, cât [i case ocupate tot anul. Jenny \[i aminti chiar numeleuneia dintre proprietare, doamna Howell, care \i d`dea pr`jituricând era mic`.

Venindu-i brusc o inspira]ie, se \ntoarse \n cas` [i \[i v`rs` o

linguri]` de cafea instant \ntr-o cea[c`. Cu siguran]`, doamna Howell

se mutase de mult, dar casa trebuia s` fie ocupat`. {i dac` ace[ti

vecini erau la fel de amabili ca Adele Hazelton, vor accepta f`r`

\ndoial` s`-i dea ap` cald`...

Casa nu era ca \n amintirea sa. Grilaje din lemn \nlocuiser`

tencuiala de pe pere]i.

{i p`rea mai mare, ca [i când i se ad`ugase o parte. Jenny b`tu

\ncet la u[`. Un câine l`tr`. Când un al doilea \l imit`, fu cuprins` de

un presentiment nepl`cut.

U[a se deschise brusc. Ben Sullivan st`tea \n fa]a sa, \n blugi, cu

bustul gol [i p`rul ciufulit. Se privir` o clip`, f`r` s` spun` o vorb`.

– V` rog s` m` scuza]i, spuse \n sfâr[it Jenny. Nu [tiam c` locui]i

aici. Credeam...

Ben ridic` sarcastic o sprâncean`:

– Deja obosit` de o via]` auster`?

– Doar c`... mi-e greu s` m` lipsesc de cafea. Speram s` g`sesc pe

cineva care va accepta s`-mi dea pu]in` ap` cald`.

Ben \i privi cea[ca.

– Este cafea solubil`, spuse cu o strâmb`tur`. Intra]i, voi preg`ti

una adev`rat`.

}inu u[a deschis` \n timp ce Jenny intr` \n cas`. Tân`ra femeie se

g`si \ntr-o \nc`pere vast` cu pere]ii acoperi]i cu c`r]i [i mobilat` cu

ni[te fotolii [i o canapea cu aspect confortabil.

– Buc`t`ria este pe aici, spuse Ben.

O conduse spre o \nc`pere cu ferestre mari. Masa de lemn,

dulapurile, ma[ina de g`tit, totul p`rea perfect \ntre]inut.

ADEV~RATA FERICIRE 23

– Ni[te ap` cald` va fi de-ajuns, v` asigur, spuse Jenny, cuprins`

brusc de scrupule.

Oare ce va crede o eventual` so]ie despre apari]ia sa nea[teptat`?

Totu[i, Ben p`r`sise deja buc`t`ria. Se \ntoarse \mbr`cat cu un tricou

[i \nc`l]at cu ni[te pantofi sport, vechi.

– Oricum, voi prepara cafeaua, o asigur`. A]i dormit bine?

– Minunat.

Dup` o clip` de ezitare, Jenny se a[ez` la mas`. Câinele negru

veni s` se culce la picioarele sale, \n timp ce cel`lalt, ascuns \ntr-un

col], cu botul pe labe, \i pândea cel mai mic gest.

– O foarte amabil` doamn` numit` Adele ne-a adus mâncare,

ceea ce ne-a u[urat. {i apoi, când \ncercam s` adorm, am auzit

muzic`.

|n aceea[i clip`, privirea lui Jenny c`zu asupra unei combine

stereo, instalat` \ntr-o ni[` \ntre dou` ferestre.

– Dumneavoastr` era]i.... murmur` ea.

– Sper c` nu v-am deranjat.

– Dimpotriv`! Muzica aceea u[oar` m-a leg`nat.

– {i durerea de cap?

– A disp`rut complet.

– Cu atât mai bine. Poate pân` la urm` ve]i reu[i s` supravie]ui]i!

|n timp ce vorbea, Ben puse cafetiera \n func]iune. Puse pe mas`

o farfurie cu chifle.

– Adele le-a preparat. Din când \n când, i se face mil` de mine

[i-mi aduce dulciuri.

Este o buc`t`reas` excelent`.

– Are grij` [i de cas`?

24 ANN CRISTY

Teama de a vedea ap`rând o so]ie furioas` era atât de mare, \ncât

Jenny nu se putea \mpiedica s` arunce priviri tem`toare \n jur.

– |mi fac singur menajul, spuse Ben. Adele [i so]ul s`u sunt doar

foarte buni prieteni.

Lu` loc \n fa]a lui Jenny.

– Ziua de ieri probabil n-a fost u[oar` pentru dumneavoastr`.

Numai c`, vede]i, nu puteam s` fiu peste tot \n acela[i timp. Or`[enii

sunt preten]io[i: vor ca totul s` fie f`cut imediat.

Rostind aceste cuvinte, Ben Sullivan nu zâmbea. Jenny presupuse

c` nu-i avea la inim` pe ace[ti ilu[tri or`[eni.

B`rbatul se ridic` pentru a merge s` umple dou` ce[ti. Puse una

\n fa]a lui Jenny. Cafeaua era neagr` [i tare.

– B`nuiesc ce a]i crezut.... murmur` tân`ra femeie.

Sub privirea curioas` a lui Ben, continu` \ncet:

– V-a]i imaginat c` sunt fata lui t`ticu, obi[nuit` cu confortul [i c`

tocmai \mi f`ceam un capriciu....

– Ei bine, nu se apropie de realitate?

Cu sprâncenele \ncruntate, Ben o privea peste marginea ce[tii.

Jenny \i sus]inu privirea.

– Chiar vre]i s` [ti]i cum a fost s`pt`mâna mea?

|nainte de a continua, b`u o \nghi]itur` de cafea.

– Lucrez \ntr-un cabinet de avoca]i din Boston. Am fost anun]at`

\n ultimul moment c`-mi pot lua vacan]` \n iulie, prima dup` trei ani.

A trebuit s` muncesc pe rupte pentru a termina dosarele \n curs.

Paralel, urmez cursurile de drept [i tocmai aveam un examen

miercuri. L-am trecut absolut din \ntâmplare. |n sfâr[it, a trebuit

s`-mi sun tat`l, dup` cinci ani de t`cere. N-a fost u[or, numai c`

ADEV~RATA FERICIRE 25

]ineam s` vin cu Christopher la Tucker's Pond. Nu numai din cauza

excelentelor amintiri din copil`rie, ci [i pentru c` este singura

vilegiatur` pe care mi-o pot permite.

Jenny se opri pentru a-[i rec`p`ta respira]ia. Nu-[i revenea c` se

putuse dest`inui atât de intim unui om aproape necunoscut.

|i sim]i privirea a]intit` asupra ei.

– Ai dreptate. Nu asta este ideea pe care mi-am f`cut-o despre

dumneata, spuse \n sfâr[it Ben.

– Acum, [tii.

– De ce te pedepse[ti muncind atât de greu?

– Trebuie s` m` \ngrijesc de nevoile lui Christopher [i ale mele.

– Exist` [i alte posibilit`]i.

– Pe unele le-am epuizat deja. Chelneri]`, camerist` \ntr-un hotel,

vânz`toare.... |n]elegi, nu m-am putut baza niciodat` decât pe mine

\ns`mi.

– Dar ai avut un so]?

Jenny f`cu un vag gest din mân`.

– Eram ni[te pu[ti care de-abia terminaser`m studiile medii.

Mama murise cu câteva luni mai \nainte. Tata a resim]it o asemenea

durere dup` dispari]ia sa, \ncât de-abia \[i amintea de existen]a mea.

|mi imaginez c` aveam nevoie s` m` ag`] de cineva. Din nefericire,

n-a durat. Am divor]at \nainte de na[terea lui Christopher. Tata nu

m-a iertat niciodat`. De-a lungul anilor, am \ncercat s` reiau leg`tura,

f`r` rezultat. Christopher suferea consecin]a acestei gâlcevi: nu-[i

cuno[tea mai mult bunicul decât tat`l. Aceast` lips` a unei prezen]e

masculine era cu siguran]` d`un`toare pentru el. |n sfâr[it, din

fericire exista Philip.

26 ANN CRISTY

|n \nc`pere se l`s` t`cerea. Jenat` c` vorbise atât de mult, Jenny

b`u o \nghi]itur` de cafea pentru a-[i face de lucru.

– |n]eleg. {i fiul dumitale, cum tr`ie[te situa]ia asta?

O team` foarte cunoscut` o cuprinse pe Jenny.

– Nu \ntotdeauna bine, dac` asta vrei s` spui. Totu[i, când m` voi

putea \nscrie \n barou, \mi voi câ[tiga mai bine existen]a ceea ce, f`r`

\ndoial`, va u[ura lucrurile.

Desigur, mai era [i Philip.... Totu[i, ea \i spusese deja c` nu ]inea

s`-i \mp`rt`[easc` planurile matrimoniale.

– {i apoi, tat`l dumitale va fi obligat s`-]i recunoasc` valoarea,

spuse Ben \ncet.

– Nu cred c` asta te prive[te, replic` t`ios Jenny.

B`rbatul \ntinse mâinile \n fa]a lui pe mas`.

– Dumneata ai abordat subiectul.

– N-am spus niciodat`....

– Nu. Ai l`sat doar s` se \n]eleag` c` rela]iile voastre nu sunt

dintre cele mai bune. De ce este atât de rigid? Ar fi putut s` te ajute.

– Chiar nu vreau s` vorbesc despre asta.

– De acord, de acord. S` schimb`m subiectul. Am luat m`surile

necesare pentru restabilirea electricit`]ii [i a telefonului \n timpul

zilei [i s` se umple butelia de gaz. Voi veni imediat s` pun pompa \n

func]iune.

– Mul]umesc, spuse Jenny \n [oapt`.

Din nou t`cere. Afar` cântau p`s`relele [i soarele \ncepuse s`

str`bat` printre nori. Deloc jenat de t`cere, Ben Sullivan \[i termin`

cafeaua, apoi se ridic` pentru a umple din nou cele dou` ce[ti. Când

se a[ez`, Jenny spuse \ncet:

ADEV~RATA FERICIRE 27

– Sper c` acest sejur \i va face bine lui Christopher. Când aveam

doisprezece ani, doream s` vin la Tucker's Pond. Mama tr`ia \nc`.

Veneam aici prin p`dure. |n casa asta locuia o doamn` b`trân`.

– Doamna Howell.

– A[a este. |mi oferea pr`jituri.

Ben cl`tin` din cap.

– Am cump`rat casa la moartea sa... A[adar, Christopher are

doisprezece ani?

– Da.

– I-a[ fi dat cu u[urin]` cincisprezece.

– Este adev`rat c` este \nalt pentru vârsta lui.

Totu[i, Jenny [tia c` nu era vorba numai de o problem` de talie...

Ar fi dorit atât de mult s` reg`seasc` \n el mirarea copil`riei. Dar fiul

s`u p`rea atât de dezam`git, iar \n ultimul timp, se sim]ea stânjenit`

cu el.

– Asta trebuie s` fie, spuse Ben.

– Acum, m` voi \ntoarce...

La zgomotul scaunului s`u alunecând pe podea, câinele p`tat se

ridic` [i, mârâind surd, \naint` spre ea. Jenny se d`du \napoi, se lovi

de mas` [i era gata s` cad`. Ben Sullivan se ridic` fulger`tor [i o

prinse \n bra]e.

– Culcat, Blaze!

Câinele \l ascult` imediat.

Strânsoarea bra]elor lui Ben o tulbur` pe Jenny. Erau atât de

puternice, atât de reconfortante.

– |mi pare r`u, Ben. Blaze nu iube[te prea mult oamenii.

|i d`du drumul \ncet.

28 ANN CRISTY

– Te sim]i bine?

– Da, da, spuse Jenny, care-[i sim]ea totu[i obrajii

\mbujorându-se. Este un paznic bun, ad`ug` ea.

– Posibil, dar nu acesta este motivul prezen]ei sale aici. L-am g`sit

\n p`dure. L-au abandonat ni[te turi[ti. De atunci, comportamentul i

s-a \mbun`t`]it, dar nu se poate spune c` este \nc` sociabil cu

adev`rat. E[ti sigur` c` te sim]i bine?

– Absolut sigur`.

– Ia o chifl` pentru Christopher.

|i \ntinse una \nvelit` \ntr-un [erve]el. Jenny o lu` [i se \ndrept`

spre u[`, \nconjurându-l la o distan]` respectuoas` pe Blaze, care

n-o sc`pa din ochi.

– Pe curând, spuse Ben.

– Este \ntr-adev`r amabil din partea dumitale....

Jenny sim]ea o timiditate de adolescent` \n fa]a acestui b`rbat a

c`rui atingere o emo]ionase. Ajungând la caban`, \[i d`du seama c`

el nu zâmbise nici m`car o dat` \n prezen]a sa. Nici nu vorbise despre

el. Acum, [tia multe despre ea; dar Jenny nu [tia aproape nimic

despre el. Lui Ben Sullivan p`rea s`-i plac` singur`tatea casei sale

confortabile din adâncul p`durii. Dup` toate aparen]ele, cu cât avea

mai pu]in de-a face cu oamenii, cu atât se sim]ea mai bine. Ca [i

câinele s`u, se gândi tân`ra femeie.

Totu[i, amintirea \mbr`]i[`rii sale energice [i emo]ia senzual` pe

care o sim]ise, o tulburau \nc`. Era mult timp de când nu reac]ionase

astfel \n prezen]a unui b`rbat.

Christopher mu[c` lacom din chifl`. Cel pu]in aerul lacului \i

redase pofta de mâncare.

ADEV~RATA FERICIRE 29

– De unde este? o \ntreb` cu gura plin`.

– Mi-a dat-o Ben Sullivan. Am dat peste casa sa, plimbându-m`

prin p`dure. De ce nu mi-ai spus c` locuia atât de aproape? La el

v-a]i dus s` lua]i lemne pentru \nc`lzit?

– N-am dat aten]ie.

Diminea]a, pu]in mai târziu, când serviciile \ns`rcinate cu

restabilirea telefonului [i electricit`]ii [i s` umple butelia \[i

\ndepliniser` sarcinile, Jenny [i Christopher se duser` \n ora[ pentru

un mic dejun rapid [i câteva cump`r`turi. Cu speran]a tainic` de a-[i

\mbuna fiul, Jenny accept` s` cumpere o provizie de pizza congelat`.

Dar pentru atâta lucru, el nu-[i descle[t` f`lcile.

Descoperind la \ntoarcere ma[ina 4x4 a lui Ben Sullivan parcat`

\n fa]a cabanei, inima lui Jenny tres`ri \n piept.

Christopher r`mase indiferent.

– M` duc s` privesc la televizor, anun]` el.

– O clip`! Du câteva pungi cu provizii \n cas`.

Când se \ndep`rt`, Jenny \ncepu s` descarce restul de provizii,

f`r` s` scape din ochi cabana mic` \n care era ad`postit` pompa, la

jum`tatea drumului spre lac. Curând, Ben Sullivan ap`ru de acolo.

Z`rind-o, d`du din cap.

– Pompa pare s` func]ioneze normal. M` duc s` verific

robinetele. D`-mi astea.

|i lu` din bra]e cele dou` pungi grele cu provizii. Pa[ii \i erau

lungi [i u[ori; nu p`rea s`-l \mpiedice greutatea.

|n interior, deschise robinetele. Pentru \nceput, nu se auzir`

decât ni[te [uier`turi [i pufnituri, dar curând ap`ru apa. Sentimentul

de tulburare pe care-l sim]ea Jenny \n fa]a lui Ben, nu disp`ru.

30 ANN CRISTY

|n prezen]a sa casa p`rea diferit`, mai vie.

– Când plec, voi scoate canoea din magazie, spuse el. Astfel, ve]i

putea face o plimbare pe ap` dac` v` cere inima.

– Merg s` te ajut, propuse Jenny.

– Nu, nu, n-are rost.

Jenny nu se putu \mpiedica s` se simt` respins`. Din camera lui

Christopher ajungea pân` la ei sunetul televizorului. Ben nu f`cu

totu[i niciun comentariu.

Tân`ra femeie \l observ` pe fereastr` \n timp ce se \ndrepta spre

magazie. Ie[i de acolo tr`gând canoea dup` el. Dup` ce o leg` de

ponton, f`r` o privire pentru ea, urc` \n 4x4 [i demar`.

Un profund sentiment de singur`tate o cople[i pe Jenny. Era o

prostie. Acum, dup` ce-[i \ndeplinise sarcinile, era normal ca el s`

plece. De altfel, era mai bine a[a. Ben nu-i ascunsese dezaprobarea

sa. Nu-i aprecia nici stilul de via]`, nici educa]ia pe care i-o d`dea

fiului s`u. {i ultimul lucru de care avea nevoie, era cineva care s-o

critice.

|n timpul orei care urm`, frec` [i cur`]` pân` când frigiderul [i

chiuveta str`lucir`. Apoi trecu \n revist` con]inutul dulapurilor [i

etajerelor, promi]ându-[i s` \nlocuiasc` atent la plecare ce folosise.

Observ` c` totul era \n ordine \n buc`t`rie.

N-o cuno[tea pe Grace, cu care tat`l s`u se c`s`torise cu mai

pu]in de doi ani mai \nainte. F`r` s` prea [tie de ce, \[i f`urise

imaginea unei menajere perfecte.

La \nceputul c`sniciei lor, Jenny primise de la Grace scurte r`va[e

c`rora ea le r`spunsese succint. {i treptat, totul se redusese la o

felicitare de Cr`ciun.

ADEV~RATA FERICIRE 31

– Ce se m`nânc`? \ntreb` Christopher f`cându-[i brusc apari]ia \n

buc`t`rie.

– Mi se pare c` tocmai am luat micul dejun.

– Este ora unu, remarc` b`itul.

F`cur` ni[te sandvi[uri pe care le duser` \n camera de zi.

– Ce-ai spune de o baie, dup` aceea? suger` Jenny.

– Am \ncercat apa. Este rece ca ghea]a.

– Am putea s` ie[im cu canoea. Ben Sullivan a scos-o pentru noi.

Christopher ridic` din umeri.

– Prefer s` privesc la televizor.

– La televizor po]i s` prive[ti cât vrei la Boston! exclam` Jenny,

st`pânindu-[i de bine de r`u enervarea. Este p`cat s` nu profit`m de

lac; este atât de frumos.

– Nu este cazul s` faci din ]ân]ar arm`sar, morm`i Christopher,

s`rind \n picioare.

Auzind \nchizându-se u[a camerei sale, Jenny \[i lu` capul \n

mâini. Oare ce s` fac` pentru a-l distra pe acest adolescent?

***

Mai târziu, Jenny merse de-a lungul c`r`rii m`rginit` de ferigi,

pân` la bungalou. Format din dou` camere [i o baie, cu pere]ii din

pini noduro[i [i covoarele cu motive \mpletite, era la fel de simpl` [i

confortabil` cum era cabana. Una din camere era prev`zut` cu dou`

paturi identice; cealalt` servea deocamdat` de debara.

32 ANN CRISTY

Jenny examin` cutiile care erau depozitate acolo. |ntr-una din ele

g`si o veche carte pentru copii, care \i apar]inuse. |n alta, un album

de fotografii care, descoperi cu cea mai mare uimire, purta numele

s`u. Deschizându-l, avu un [oc g`sind o fotografie a ei copil`, cu

zâmbetul subliniat de str`lucirea metalic` a aparatului ortodontic, cu

picioarele mari [i p`rul legat \n coad` de cal. Vederea unei fotografii

\n care, mai tân`r`, ]inea mâna mamei sale, \i aduse lacrimi \n ochi.

O a treia, o ar`ta \n bra]ele unui b`rbat tân`r cu profil de neuitat:

tat`l s`u. Jenny \nchise albumul. Aceste amintiri erau prea dureroase.

Oare cine \l putuse \ntocmi? Tat`l s`u? Nu era deloc genul lui

Buzz Carmichael s` se arate atât de sentimental.

Cu inima grea, se \ntinse pe unul din paturile din camer` [i

r`mase \ndelung pierdut` \n visurile trezite, \n care se amestecau

imagini din trecut cu viziunea tulbur`toare a ochilor p`trunz`tori, de

culoare \nchis` ai lui Ben Sullivan, a pieptului musculos, a curbei

severe [i totu[i senzuale a buzelor sale...

F`cu un efort pentru a se ridica. Trebuia s` se \ntoarc`. La urma

urmei, poate nu era pierdut` orice speran]` de a-l convinge pe

Christopher s` fac` o plimbare.

Când o lu` pe drumul spre caban`, surprinse un zgomot de voci.

Gr`bind pasul, printr-o deschidere \n frunzi[, z`ri pe ponton

siluetele lui Ben Sullivan [i a lui Christopher, cu o undi]` \n mân`.

Jenny se opri. Frânturi de fraze \i ajungeau la urechi.

– Men]ine \ncheietura mâinii! Trebuie s` controlezi undi]a.

Prive[te, a[a... Jenny se apropie pe nesim]ite.

– Cei mai buni pescari cu momeal` pretind c`-]i pot contura

personalitatea doar din modul \n care lansezi. Oricum, trebuie s`

ADEV~RATA FERICIRE 33

st`pâne[ti elementele de baz`. Mai \ncearc`. Foarte mirat`, Jenny \[i

v`zu fiul dând bra]ul \napoi [i efectuând o lansare stângace, care

proiect` momeala doar la câ]iva metri de picioarele sale.

– Este mai bine! exclam` Ben Sullivan. Progresezi. A[teapt` doar

ca undi]a s` fie direct \n spatele t`u, pentru a o proiecta \n fa]`.

Christopher se \ntoarse pentru a pune o \ntrebare pe care Jenny

n-o \n]elese.

– Am z`rit o mul]ime de bibani \n \mprejurimi [i le place \n mod

special aceast` momeal` botezat` "fantoma gri".

Din nou Christopher vorbi f`r` ca Jenny s` \n]eleag` sensul

cuvintelor sale.

– Sigur, po]i s` le cumperi, r`spunse Ben. Dar cele mai bune sunt

cele pe care le faci tu. Acestea sunt crea]iile mele.

– Tu ai fabricat toate astea!

De data aceasta, Jenny auzi exclama]ia de admira]ie a fiului s`u.

– Desigur. Mai \ncearc`. Trebuie ca momeala s` loveasc` apa \n

felul unei mu[te adev`rate. Pe[tele trebuie s` cread` asta, \n]elege. {i

nu \ndoi \ncheietura mâinii.

Jenny se apropie \ncet. Erau atât de ocupa]i, \ncât nu-i remarcar`

sosirea. Se \ntoarser` doar când câinele p`tat scoase un mârâit

amenin]`tor. Christopher \i acord` o privire gr`bit`, dar Ben Sullivan

o privi cu acea seriozitate pe care o g`sea extrem de derutant`.

– Câinele acesta nu m` place, spuse Jenny.

– Cuminte, Blaze! Am uitat s`-]i cer diminea]` permisiunea s`-]i

iau cu asalt pontonul. Dat fiind c` eu n-am acces la lac, am c`p`tat

prostul obicei de a veni s` pescuiesc aici. De obicei, asta nu

deranjeaz` pe nimeni.

34 ANN CRISTY

– Nu m` deranjeaz` deloc.

|n sinea sa, Jenny se sim]ea totu[i cuprins` de emo]ii

contradictorii. Eforturile reale ale lui Christopher pentru a st`pâni

arta lans`rii o puseser` pe gânduri. Ar fi trebuit s`-i fie

recunosc`toare lui Ben Sullivan c` se ocupa de b`iat. |n acela[i timp,

avea sentimentul c` el \i judeca sever sistemul de educa]ie [i-l

plângea pe fiul s`u. O agasa s`-l vad` stabilind o complicitate

masculin`. F`r` \ndoial`, se considera \n stare s` rezolve orice,

datorit` câtorva lec]ii de pescuit!

Christopher f`cu o nou` \ncercare, la fel de nereu[it`.

– Vei reu[i, \l asigur` Ben.

– Mam`, prive[te momelile pe care le-a f`cut Ben!

Jenny puse mâna pe cutia din plastic, compartimentat`. |n ciuda

prejudec`]ilor, vederea delicatelor crea]ii din pene, fire de m`tase [i

elemente str`lucitoare, \i smulse un strig`t de admira]ie.

– Toate au un nume, \]i dai seama? spuse Christopher. Ben se

apropie [i cu degetul ar`t`tor lung [i bronzat, \i indic` una:

– Aici este un pe[te torpil` str`lucitor, iar acolo, un vierme p`ros.

– Au nume ciudate.

Privindu-i degetul, Jenny sim]i o ciudat` c`ldur` cuprinzând-o.

Ben o tulbura extraordinar. |n prezen]a sa, trupul [i mintea se

desp`r]eau.

|[i \ndrept` aten]ia asupra lui Christopher [i-[i d`du seama c` se

str`duia cu adev`rat s` execute bine, \n timp ce, de obicei,

capacitatea sa de rezisten]` pasiv` o \nnebunea deseori, \nfuriind-o.

|n acest domeniu trebuia ca b`rba]ii s`-[i arate de asemenea

superioritatea, gândi cu am`r`ciune.

ADEV~RATA FERICIRE 35

Brusc, Christopher scoase un strig`t:

– Ce se \ntâmpl`?

Ben v`zu \ntinzându-se firul undi]ei b`rbatului.

– Mi[c` momeala...

– Am prins un pe[te?

– Nu \nc`, dar este pe drum. Ad-o \napoi \ncet, foarte \ncet. |n

niciun caz, brusc. Nu trebuie s` rup` cârligul.

Pu]in retras`, Jenny \l privea pe Ben Sullivan care, \n picioare \n

spatele lui Christopher, \l sf`tuia [i-l \ncuraja. Oft`. Cu ce drept se

plângea? Dimpotriv`, ar fi trebuit s` se bucure c` se ocupa de fiul s`u.

Tân`ra femeie admir` captura pe care Christopher o scoase din

ap`, apoi \l privi a[ezându-se din nou la pescuit. Când Ben prinse un

pe[te, \[i arunc` undi]a.

– Gata pentru ast`zi.

B`iatul f`cu s` se aud` un strig`t de protest.

– Oh, de ce?

– Cu ace[ti doi pe[ti, avem cu ce s` cin`m din bel[ug. Prima

regul`: s` nu prinzi niciodat` mai mult decât po]i mânca. {i dac` se

\ntâmpl`, trebuie aruncat pe[tele \napoi \n ap`.

– Asta este legea? \ntreb` Christopher.

– |n orice caz, legea mea! Acum, s` mergem s`-i cur`]`m pe

ace[tia.

Jenny privi pe[tii cu un aer suspicios.

– Dac` ai r`mâne s` cinezi cu noi? Vom \mp`r]i capturile voastre.

– Bun` idee! exclam` Christopher.

– Ei bine, de acord.

Ben \ntâlni privirea lui Jenny [i o men]inu captiv`.

36 ANN CRISTY

– M` duc s` v`d ce pot prepara, spuse ea tulburat`. Putem folosi

gr`tarul. Am cump`rat c`rbune de lemn.

|n timp ce se duse spre cas`, \l auzi pe Ben sf`tuindu-l pe

Christopher asupra modului de a cur`]a pe[tele de solzi.

Pân` la urm`, Ben fu cel care se ocup` de cea mai mare parte a

preg`tirilor pentru mas`. T`ie cartofii [i-i puse la pr`jit pe gr`tar,

\nf`[ura]i \n folie de aluminiu cu ceap`, unt, [i mult piper. Puse de

asemenea la fript fileul de pe[te. Jenny prepar` salata.

Christopher, care \n general nu catadicsea s` deschid` gura,

punea multe \ntreb`ri. Voia s` [tie de unde avea Ben cuno[tin]ele de

pescuit.

– Am crescut \n Maine, explic` acesta din urm`.

– Totu[i, a trebuit s` te \nve]e cineva!

– |n special tata. {i de asemenea, bunicul.

– {tia s` pescuiasc`?

– Ba bine c` nu! Bunicul cuno[tea totul despre p`dure, lac [i

regiunea care ne \nconjoar`.

Jenny \i asculta \n timp ce mânca din pe[tele savuros proasp`t

pescuit [i cartofii moi.

Privirea ochilor alba[tri, aproape negri ai lui Ben se a]inti asupra

ei.

– Iat` c` este mai bine, spuse el.

– Este ciudat, replic` Jenny. Sunt ceva mai mult de dou`zeci [i

patru de ore de când am sosit, [i este prima dat` când m` simt cu

adev`rat relaxat`. Aici chiar am impresia c` Bostonul este pe planeta

Marte. Avu pl`cerea s` vad` o urm` de zâmbet ap`rând pe buzele lui

Ben.

ADEV~RATA FERICIRE 37

– Via]a \n aceast` regiune prezint` avantaje, replic` b`rbatul.

– Da, desigur. Pentru o lun` sau dou`.

Ben se \ncrunt`.

– |]i trebuie doar timp pentru a adopta ritmul nostru de via]`.

– Sunt deja fericit` cu pu]inul de care pot s` profit. Via]a \n ora[

nu este \ntotdeauna u[oar`, dar.... Oare nu \ncerci uneori un

sentiment de singur`tate, aici?

Se l`s` t`cerea. Câteva clipe nu se auzi decât trosnetul bu[tenilor

\n foc.

– Nu m-am gândit niciodat` la asta, spuse \n sfâr[it Ben. Oricum,

nu pân` acum.

Jenny era prizoniera privirii sale magnetice. Din fericire, strig`tele

de bucurie care se auzeau de la ponton \i permiser` s` rup` leg`tura.

Se ridic` [i se duse pe veranda din spate, imitat` de Ben.

Rocket, dup` toate aparen]ele de-abia ie[it din ap`, stropea \n

toate direc]iile, scuturându-se. Christopher, care râdea \n hohote,

\ngenunche lâng` el. La oarecare distan]`, Blaze le observa joaca.

– Mul]umesc, murmur` Jenny.

– Pentru ce?

Vocea aceea atât de aproape, respira]ia peste p`rul s`u....

– Pentru aceast` zi. {i pentru c` i-ai ar`tat lui Christopher cum s`

pescuiasc` [i s` prepare cina. I-a f`cut foarte bine.

– {i eu m-am distrat bine.

O lu` de umeri [i o f`cu s` se \ntoarc`. Dup` ce o privi \ndelung,

se aplec` [i-i atinse buzele cu un s`rut u[or. Prea u[or. Se \ndep`rt`

imediat.

– M` voi \ntoarce, spuse cu o voce foarte natural`.

38 ANN CRISTY

– Vei mai veni s` ne vezi? Christopher va fi \ncântat.– R`mân prin \mprejurimi, spuse el f`r` s` promit`.|n timp ce sp`la vasele, Jenny \[i punea \ntreb`ri. Avea impresia

c` Ben ezitase s-o s`rute. Nu p`rea b`rbatul care s` se angajeze \nvreo rela]ie oarecare. Cu atât mai bine. Nu avea nicio dorin]` s`tr`iasc` un flirt stupid de vacan]`. Via]a \i era deja destul decomplicat` [i a[a!

ADEV~RATA FERICIRE 39

Capitolul 3

Trezindu-se a doua zi diminea]`, Jenny constat` c` soarele, dejasus pe cer, umplea \nc`perea. La Boston, ar fi s`rit \n picioare. Aici,acest gen de detaliu \[i pierdea importan]a. Cu un oftat fericit, seafund` \n c`ldura moale a p`turilor.

{i, f`r` s` vrea, amintirea s`rutului lui Ben Sullivan \i veni \nminte. Fusese un s`rut pur prietenesc, \[i spuse. Totu[i, existauasemenea s`ruturi \ntre un b`rbat [i o femeie? {i dac` nu fusesedecât prietenesc, de ce amintirea sa o f`cea \nc` s` tremure deemo]ie?

Un zgomot ritmat \i \ntrerupse cursul gândurilor. Ciuli urechile.Zgomotul venea din exterior, \mbinat cu cel al unei conversa]ii.Aruncând p`turile, alerg` la fereastra r`mas` deschis` [i-i v`zu \nacea clip` pe Ben Sullivan [i pe Christopher care, \narma]i cu untopor, sp`rgeau lemne [i le stivuiau \ntr-o gr`mad` aranjat`.

Unei prime reac]ii de pl`cere declan[ate de vederea lui Ben, \iurm` \ngrijorarea. Christopher era prea tân`r [i prea neexperimentat

pentru a mânui o asemenea unealt` periculoas`. Totu[i, nu schi]`

niciun gest pentru a-l opri.

– Bunicul meu spunea c` lemnul bun \nc`lze[te de dou` ori,

spuse Ben. Când \l spargi, [i când arde.

– Este adev`rat c` este ciudat de frig aici noaptea, r`spunse

Christopher.

– De aceea ar fi mai bine s` mai ad`ug`m peste mormanul de

lemne. Ve]i avea nevoie.

– Oare bunicul t`u [tia s` confec]ioneze chestii ca cele pe care mi

le-ai ar`tat?

– Momeli? Da, desigur. El m-a \nv`]at. Mai am \nc` o parte din

materialul s`u. De exemplu, menghina.

– La ce folose[te?

– La fixarea momelii \n timp ce lucrezi la ea.

A[chiile de lemn zburau. Aerul puternic se \nmiresma cu

parfumul pl`cut de lemn proasp`t t`iat. La o oarecare distan]`,

Rocket mo]`ia, \n timp ce Blaze, a[ezat \n ferigi, urm`rea opera]iunile

din ochi. Jenny nu-[i revenea.... Christopher se trezise de diminea]`,

f`r` s` fie \ndemnat!

– }ine bine toporul, \l sf`tui Ben. El trebuie s` munceasc`, nu tu.

{i nu pierde niciodat` din ochi lucrarea ta. Trebuie s` \nve]i s`

respec]i puterea uneltelor.

Jenny \l v`zu pe Christopher adaptându-[i priza.

– Este mai bine, spuse Ben. Acum, prive[te aceast` bucat` de

lemn. Vezi nodul?

S` nu cau]i s`-l spargi \n acest loc; `sta va face toporul s` sar` f`r`

rezultat. S` love[ti mai degrab` pu]in al`turi.

ADEV~RATA FERICIRE 41

Se auzi r`sunând o lovitur` de topor, urmat` de zgomotul

bu[teanului aruncat peste gr`mad`.

– Bun` diminea]a! strig` Jenny de la fereastr`.

Se \ntoarser` amândoi \n acela[i timp.

– Iat`-te \n sfâr[it trezit`! spuse Ben.

Zâmbea. Faptul, atât de rar, fu pentru Jenny izvor de uimire.

– A]i luat micul dejun?

– Eu da, dar asistentul meu aici prezent se plânge c` moare de

foame.

– Asta-i adev`rat!

– Acord`-mi cinci minute [i cobor s`-]i preg`tesc de mâncare.

Dup` ce f`cu un du[ rapid, Jenny \mbr`c` ni[te blugi [i un tricou

ro[u-intens peste o bluz` albastr` [i se gr`bi spre buc`t`rie. Puse pe

mas` suc de portocale, cereale [i lapte [i puse \n func]iune cafetiera,

\nainte de a-i striga pe t`ietorii de lemne.

|n timp ce Christopher atac` bolul de cereale, Jenny pr`ji pâine

[i-i turn` lui Ben o cea[c` de cafea. |i sim]i privirea oprindu-se asupra

ei, \n timp ce umbla prin \nc`pere.

– |mi \nchipui c` ]i s-a f`cut din nou foame, spuse tân`ra femeie

a[ezând \n fa]a lui pâine pr`jit` [i dulcea]`.

– Nu prea mult, dar o voi scoate la cap`t.

– Cum se face c` te-ai sculat atât de devreme diminea]`? \l \ntreb`

pe Christopher, a[ezându-se \n fa]a propriei ce[ti de cafea. A]i stabilit

o \ntâlnire asear`?

Christopher d`du afirmativ din cap.

– {i te-ai trezit singur?

– Da.

42 ANN CRISTY

– {i-a folosit orologiul intern, spuse Ben.

– Perspectiva de a merge la [coal`, nu ac]ioneaz` asupra acelora[i

reflexe.

Cum Ben [i Christopher ridicar` din umeri, Jenny izbucni \n râs.

Christopher \[i [terse buzele [i se ridic`.

– M` duc s` m` joc cu Rocket, anun]`. M` a[teapt`.

Ben a[tept` s` ias` pentru a \ntreba:

– Sper c` nu te superi c` i-am \ncredin]at lui Christopher sarcina

de a sparge lemne?

– M`rturisesc c` \l consider cam tân`r pentru acest gen de

activitate. Se l`s` t`cere.

– Ce face la Boston? |mi imaginez c` locul nu este lipsit de

pericole?

Jenny cobor\ ochii asupra ce[tii. Aceast` \ntrebare \i retrezea toate

\ndoielile [i temerile, amintirile nop]ilor interminabile, pline de

co[maruri. Pericolele marelui ora[; dac` ar fi [tiut Ben ce punct

sensibil atinsese....

– Exist` pretutindeni pericole, relu` Ben. Singurul mod de a te

proteja de ele, este s` te preg`te[ti cât mai bine posibil.

|ntinse mâna peste mas` [i o puse peste cea a lui Jenny.

– Christopher se va descurca. Este un b`iat inteligent.

Jenny d`du din cap, st`pânindu-[i lacrimile.

– Nu te fr`mânta pentru atâta.

– Asta pentru c`.... uneori via]a pare atât de dur`. Trebuie s` iau

toate hot`rârile, referitoare la Christopher [i la mine, singur`, s`

rezolv problemele care apar. Uneori m` tem s` nu-mi plâng de mil`

[i mi-e groaz` de asta.

ADEV~RATA FERICIRE 43

– }i-o po]i permite, din când \n când. }i-am spus ieri: e[ti prea

dur` cu tine \ns`]i. {i apoi, n-am venit la Tucker's Pond pentru a fi

decep]ionat`. Este a doua lege a lui Sullivan!

Jenny ridic` \n sfâr[it capul [i-i adres` un zâmbet jalnic. Mult dup`

ce Ben \[i retrase mâna, ea continu` s`-i simt` presiunea peste a sa.

B`rbatul se ridic`.

– Ar fi mai bine s` m` \ntorc la spartul lemnelor, dac` vreau s`

duc la bun sfâr[it restul programului.

|n fa]a privirii \ntreb`toare a lui Jenny, zâmbi.

– I-am promis lui Christopher s`-i ar`t câteva tehnici de pescuit

ale bunicului meu. {i apoi, vrea s` \nve]e s` vâsleasc` folosind pagaia.

Jenny izbucni \n râs.

– Ai ceva dintr-un [ef de cerceta[i! Ce se va \ntâmpla cu munca ta?

N-ar trebui s`-l la[i pe Christopher s`-]i monopolizeze astfel timpul.

– Am hot`rât s`-mi iau câteva zile libere, replic` Ben. Casele sunt

preg`tite pentru \ntâmpinarea vizitatorilor din iulie. {i apoi, nu este

doar Christopher care-mi monopolizeaz` timpul....

Jenny \l privi cu jen`.

– Chiar nu voiam....

– Cu siguran]`.

Se apropie [i-[i puse mâinile pe umerii ei. Mici lumini]e \i jucau

\n privire.

– Asta este felul t`u de a fi. Ieri, când te-am g`sit la u[a mea cu

cea[ca de cafea \n mân`, mi-ai p`rut atât de....

– ....Pierdut`? suger` ea cu o ironie amar`.

– Nu, nu. Mai degrab` seduc`toare. Nu sunt obi[nuit s` mi se fac`

vizite.

44 ANN CRISTY

– Mai ales la ora [apte diminea]a.

– N-are importan]` ora, murmur` el.

{i se aplec` pentru a o s`ruta. De data aceasta, era un s`rut

adev`rat. Cu picioarele t`iate de emo]ie, Jenny se l`s` spre el. Oh, da,

s`rutul acesta era diferit de cel din ajun. Era o adev`rat` cufundare

\ntr-un teritoriu necunoscut. |[i \nnod` bra]ele \n jurul gâtului s`u

[i-[i strecur` degetele \n p`rul des. Totu[i, din adâncul con[tiin]ei

sale se ridic` o voce plin` de repro[uri. Oare cum putea s` s`rute

astfel, f`r` rezerve, un ins aproape necunoscut? {i Philip? Ce mai

c`uta \n aceast` poveste?

Dar Jenny refuz` s` asculte acea voce.

Ben o l`s` brusc [i-i zâmbi \nainte de a ie[i din \nc`pere.

Dornic` s` nu z`boveasc` asupra acestui episod, Jenny desf`[ur`

o activitate debordant` toat` diminea]a. Când ie[i s` \ntind` lenjeria

pe frâmghia de afar`, se gândi c` era ca [i când se juca de-a st`pâna

casei. Totul p`rea atât de simplu aici, via]a era redus` la strictul

necesar.

Când Ben [i Christopher se \ntoarser`, pe masa din buc`t`rie \i

a[teptau o mul]ime de sandvi[uri. V`zându-i sosind \mpreun`, Jenny

sim]i o absurd` tres`rire de bucurie.

– Putem s` le lu`m cu noi? \ntreb` Ben. Ne gândim s` facem o

plimbare cu canoea pe lac.

– Desigur, r`spunse Jenny, ascunzându-[i dezam`girea. Când

pleca]i?

– |ndat` ce vei fi gata.

– M` invita]i?

– Fire[te.

ADEV~RATA FERICIRE 45

Ben \i pândea r`spunsul zâmbind.

– Ei bine?

– Sunt gata!

Se instal` la mijlocul canoei, Christopher la pror` [i Ben la pup`.

Acesta din urm` \i explic` lui Christopher mânuirea pagaiei.

– }ine-o a[a, \i spuse copilului, aici [i aici. Prin efectul levierului,

despic` apa [i imprim`-i apoi o mi[care u[oar` de r`sucire când o

sco]i.

– Atâta tot?

– Atâta tot. Mai târziu te voi \nv`]a câteva lovituri care se practic`

la pup`. Da, doar dac` b`[icile din palme ]i-o vor permite! ad`ug`

zâmbind.

– Unde mergem? \ntreb` Jenny.

Cu mâna, Ben indic` direc]ia la dreapta.

– M` gândeam s` ajungem acolo, \n acel golfule] ce iese \n afar`.

Jenny aprob` din cap. Soarele care str`lucea sus pe cer \[i

r`spândea c`ldura pl`cut`. Curând, tân`ra femeie trebui s`-[i scoat`

puloverul. |n fa]a ei, vedea trupul sub]ire al fiului s`u care exersa

mânuirea pagaiei [i sim]ea \n spate prezen]a lini[titoare a lui Ben.

– Prive[te spre dreapta, spuse acesta din urm`.

Urm`rindu-i indica]ia, Jenny v`zu o ra]` urmat` de doisprezece

pui mici.

– {i \n vârful acestui copac se afl` un cuib de vulturi-pescari,

ad`ug` Ben.

– Este enorm! exclam` Jenny.

– |l refolosesc an dup` an, fiecare aducându-[i contribu]ia la

ac]iune. |i distingi?

46 ANN CRISTY

– Sunt r`]oi? \ntreb` Christopher.

– Nu, sunt mai aproape de [oimi. Totu[i ca [i r`]oii, se hr`nesc

cu pe[te.

Merser` de-a lungul reziden]elor secundare ascunse \n cuibul lor

de verdea]`, la o oarecare distan]` de ]`rm. Doi cufundari se a[ezar`

pe ap` \n apropierea lor [i \notau \n urma canoei.

Cei trei acostar` pe o mic` limb` de p`mânt, escaladar` stâncile

[i f`cur` picnic la soare.

Dup` prânz, Christopher \[i suflec` blugii pe picioare [i \ncepu s`

exploreze terenul ml`[tinos. Jenny \[i f`cu pern` din pulover [i se

\ntinse. Cu ochii \nchi[i, se l`s` leg`nat` de cântecul p`s`relelor,

clipocitul valurilor care ajungeau la mal [i zgomotul frunzelor agitate

de briz`.

– N-a[ fi crezut asta posibil vreodat`.... murmur`.

De[i cu ochii \nchi[i, ghici prezen]a lui Ben foarte aproape. Când

\i mângâie p`rul, se \nfior`.

– Ce anume?

– S` m` g`sesc \n acest cadru idilic, când doar acum trei zile

duceam o via]` nebun` [i nu reu[eam s` dorm. |ntr-adev`r, este o

alt` lume.

Jenny deschise ochii [i \ntâlni privirea ochilor s`i de culoare

albastru-\nchis. Cu vârful degetului, Ben \i mângâie u[or obrazul.

– Voi p`stra mereu amintirea acestor zile \n adâncul memoriei,

murmur` tân`ra femeie.

– Chiar [i prima?

– N-a fost atât de \ngrozitoare. {i mânc`rurile bune ale Adelei

m-au ajutat s` \nghit pilula....

ADEV~RATA FERICIRE 47

Jenny \ntoarse capul. Sim]ea brusc o vie dorin]` ca el s-o ia \n

bra]e, s`-i striveasc` buzele sub ale sale, s-o \n`bu[e sub greutatea

trupului s`u. I se p`rea incredibil s` i se \ntâmple un asemenea lucru

ei, care se str`duise atât de bine s`-[i st`pâneasc` emo]iile [i s` nu

fac` decât lucruri rezonabile. Oare ce i se \ntâmplase? Ce fericire c`

era Christopher acolo. Altfel, cine [tie ce s-ar fi putut \ntâmpla? |n

acela[i timp, \n sinea ei regreta c` nu erau singuri.

Se \ntoarser` lini[ti]i, \n ciuda afirma]iilor lui Christopher care

pretindea c` nu era obosit deloc [i putea s` vâsleasc` mai repede.

Totu[i, Ben p`rea perfect con[tient de limitele for]elor unui b`iat de

doisprezece ani.

Când ancorar` canoea la ponton, s`ri pe uscat, imitat de

Christopher [i o ajut` pe Jenny s` coboare.

– Dac` ne-am pescui cina ca ieri? suger` b`iatul.

Ben o consult` pe Jenny din privire.

– Asta depinde de st`pâna casei. }i-ar face pl`cere s` m`nânci iar

pe[te \n compania a doi pescari fl`mânzi?

– V` voi da r`spunsul \ntr-o clip`, spuse Jenny.

{i, \ncruntându-se, se pref`cu c` se gânde[te intens. |n acea clip`,

privirea \i c`zu asupra siluetei unui b`rbat care \i privea de sus de pe

c`rare.

– Philip! exclam` ea.

Sim]i brusc \ncordarea lui Ben. Reac]ia lui Christopher fu mai

explicit`.

– La naiba! exclam` el cu o voce dezolat`.

Redevenind de bine de r`u ea \ns`[i, Jenny se \ndrept` spre

Philip, care le venea \n \ntâmpinare. Zvelt, cu p`rul blond, ochii de

48 ANN CRISTY

un cenu[iu-deschis [i zâmbetul u[or, cu c`ma[` galben`, pantaloni

kaki [i mocasini, avea marca de ne[ters a apartenen]ei sale citadine.

O lu` pe Jenny \n bra]e [i o s`rut`.

– Ar fi trebuit s` m` anun]i, spuse ea, cu voce nesigur`.

Era con[tient` de prezen]a lui Ben \n spate. Philip \i d`du drumul

pentru a se apropia de Christopher, c`ruia \i ciufuli cu afec]iune

p`rul.

– Bun` ziua, Christopher, spuse cu c`ldur`.

Jenny \[i v`zu fiul strângându-se la acea atingere [i stânjeneala \i

spori.

F`r` entuziasm, \i prezent` pe cei doi b`rba]i.

– Ce te-a \ndemnat s` vii? \ntreb` tân`ra femeie. Vreau s` spun,

nu te a[teptam....

– Trei zile f`r` tine, este un motiv suficient, nu?

O s`rut` din nou. Jenny \ntoarse capul, incapabil` s` sus]in`

privirea lui Ben.

– S` intr`m, spuse ea cu o veselie pref`cut`. Tocmai am f`cut o

plimbare minunat` cu canoea pe lac.

Deschise mar[ul cu Philip, care nu-i l`sase mâna.

Un Saab gri era parcat pe alee.

– A[adar, veni]i din Boston? spuse Ben.

– Exact. Am dorit s` petrec weekendul \n Maine.

– Sunte]i avocat?

– Jenny v-a vorbit despre mine?

Cu cea mai mare seriozitate, Ben \[i plimb` privirea peste mica

ma[in` elegant` [i hainele impecabile ale lui Philip.

– Simpl` intui]ie.

ADEV~RATA FERICIRE 49

– Presupun c` [i dumneavoastr` sunte]i \n vacan]` aici?

– Câtu[i de pu]in. Sunt autohton.

– Ben ne-a f`cut un imens serviciu, se gr`bi s` explice Jenny. La

sosirea noastr`, nimic nu era preg`tit. Nu [tiu ce m-a[ fi f`cut f`r` el.

Intri, Ben?

– Nu, mul]umesc. Trebuie s` m` \ntorc. |ncântat s` te cunosc,

Philip.

– Mergem la pescuit, mâine, nu-i a[a Ben? \ntreb` Christopher.

Ben puse o mân` pe capul b`iatului.

– Asta poate a[tepta o zi sau dou`.

– |n niciun caz s` nu v` schimba]i planurile pentru mine,

interveni Philip. Oricum, Jenny [i cu mine avem de recuperat un

timp.

– |n acest caz, vom mai vorbi.

Cu un profund sentiment de triste]e, Jenny \l privi pe Ben urcând

\n 4x4 [i \ndep`rtându-se.

– Pare un om dr`gu], spuse Philip p`trunzând \n caban`.

Christopher se \ndrept` imediat spre camera sa, a c`rei u[` o

trânti dup` el. Câteva clipe mai târziu, se auzi sonorul televizorului.

– Este foarte amabil cu Christopher, spuse Jenny. |l \nva]` s`

pescuiasc`, s` vâsleasc`.

Dac` vocea \i suna fals \n propriile urechi, lui Philip p`rea c`

nu-i p`sa.

– Oamenii din regiune cunosc cu siguran]` multe despre aceste

lucruri.

Postat \n mijlocul camerei de zi, Philip privea cu curiozitate \n jur.

– Iat` a[adar faimosul loc de retragere Carmichael.

50 ANN CRISTY

Cunosc bostonieni care ar pl`ti scump s` fie \n locul meu!

– {tiu, spuse Jenny.

{tia [i c` Philip f`cea parte din acel lot.

– A r`mas foarte simplu, spuse el. Este genul tat`lui t`u. |n sfâr[it,

a[a cum pare, ad`ug` pe un ton plin de sub\n]elesuri.

Dup` ce f`cu o pauz`, se \ntoarse spre Jenny.

– Serios, nu crezi c` ar fi timpul s` faci pace cu el?

Evident. Nimic nu l-ar fi bucurat mai mult pe Philip decât s`-i

spun` "Buzz" tat`lui lui Jenny. O asemenea familiaritate l-ar fi plasat

pe un b`rbat \n societatea bun` din Boston. Totu[i, ea nu-i repro[a

asta. Philip era un om bun, muncitor, amabil. |n plus, apar]ineau

aceluia[i mediu. Ben era focul, entuziasmul, descoperirea. Tr`ia \n

mijlocul p`durii, [tia s` mânuiasc` toporul, s` repereze vulturii

pescari [i s` a[tepte cu r`bdare ca un original s` vin` s` bea din lac.

Doar c` locuia singur pe o alt` planet`. Dup` terminarea lunii sale de

vacan]`, Jenny se va reintegra \n Boston [i \n slujba sa de la Prescott,

Turner [i Bowling. Muncise din greu pentru a deveni avocat. Niciun

obstacol nu-i va sta \n drum, când se afla atât de aproape de ]int`.

Philip [i ea erau f`cu]i unul pentru altul. Când vor fi c`s`tori]i....

– Cred c` tata [i cu mine suntem de acord m`car asupra acestui

punct, spuse tân`ra femeie, smulgându-se din gândurile sale. Este de

preferat s` p`str`m distan]a.

– Nu voi mai discuta asta. Sunt prea fericit c` sunt aici cu tine.

Nu-]i po]i imagina cât de mult mi-ai lipsit!

– {i tu mi-ai lipsit, Philip.

Nu-i mai r`mânea decât s` spere c` Cerul \i va ierta minciuna.

– Bun.... M` duc s`-mi iau bagajele \nainte de a se \nnopta.

ADEV~RATA FERICIRE 51

Ceva \n Jenny \nghe]`.

– Nu po]i s` dormi aici, Philip!

|n fa]a privirii sale uluite, Jenny ad`ug` cu greu:

– Este un bungalou foarte confortabil pentru invita]i, la câ]iva

pa[i de aici.

De data aceasta, uimirea lui Philip se \mbin` cu triste]ea.

– Camera lui Christopher este vecin` cu a mea, \ncerc` s` explice

Jenny. Mi se pare.... |n sfâr[it, situa]ia ar fi jenant` pentru toat`

lumea.

– Ei bine, Jenny.... Cum vrei.

– |]i aduc cear[afuri.

Se gr`bi, foarte fericit` c` sc`pase basma curat`.

***

|ntins` \n pat \n noaptea aceea, Jenny trecu prin minte filmul

serii. Cina cu Philip, care monopolizase conversa]ia. Christopher

ridicându-se de la mas` dup` ultima \nghi]itur` [i plecând s` se

\nchid` \n camera sa. Aerul s`u \mbufnat care f`cuse s` reapar` toate

temerile ei....

Se instalaser` \n fa]a focului din lemne. Philip fiind atât de fericit,

atât de serios, atât de demn de \ncredere. Siguran]a, iat` ce conta

pentru Christopher [i pentru ea.

{i totu[i....

Se agit` \n pat.

52 ANN CRISTY

Se sim]ise oare mai \n siguran]` vreodat`, ca \n aceast` dup`-amiaz`, despicând apele lacului \n canoea fragil`, cu Ben foarteaproape? Oricum, ce era siguran]a? Cum s-o defineasc`?

Pretextase oboseala pentru a scurta seara. Oarecum f`r` tragerede inim`, Philip trebuise s` se retrag`. {i acum, complet treaz`, Jennyasculta tunetul bubuind \n dep`rtare.

Brusc, un alt sunet ajunse la ea: cel al notelor unei muzici discrete[i imperceptibile care plutea spre ea prin lini[tea p`durii.

{i, leg`nat` de aceste acorduri, adormi \n sfâr[it!

ADEV~RATA FERICIRE 53

Capitolul 4

De pe veranda din spate, unde se instalase pentru a-[i bea cafeauade diminea]`, Jenny \l privea pe Christopher antrenându-se lapescuitul cu undi]a \ntr-un peisaj \necat \n cea]`. Treptat, mi[c`rileb`iatului câ[tigau \n fermitate [i precizie, pân` când \n cele din urm`arunc` momeala la o distan]` respectabil`, firul descriind o curb`foarte distinct`.

Printr-o evident` asocia]ie de idei, se gândi la Ben Sullivan [i\nchise ochii. Oare prin ce mister se sim]ea atras` de o persoan` cael? Apar]ineau unor lumi atât de diferite. De ce se l`sa tulburat` deprivirea ochilor s`i alba[tri ca noaptea [i de gura atât de dulce, atâtde expresiv`? Faptul era cu atât mai incredibil cu cât Philip [i cu eavorbiser` deja de aproape un an s`-[i uneasc` destinele. |mp`rt`[indacela[i centru de interes [i acelea[i ambi]ii, l`sând s` se \n]eleag` c`formau cuplul ideal.

"Asta este sigur!" \[i spuse cu fermitate Jenny. Evident, erau f`cu]iunul pentru altul.

– Bun` ziua! spuse Philip al`turându-i-se \n acea clip`, cu p`rul

ciufulit.

Jenny ridic` cea[ca \n semn de bun venit.

– Cafeaua este gata. Dac` vrei, serve[te-te...

|l auzi intrând \n buc`t`rie, turnându-[i o cea[c` de cafea, apoi

\ntorcându-se. Dup` ce o s`rut` pe tâmpl`, lu` loc \n fotoliul vecin

cu al s`u.

– Ai avut o noapte bun`? \l \ntreb` tân`ra femeie.

– Excelent`. |n ciuda frigului [i a singur`t`]ii, trebuie s`

m`rturisesc c` am dormit bine.

– |]i preg`tisem p`turi \n plus. Ar fi trebuit s` le folose[ti.

– Nu de asta vorbeam, Jenny.

– Sper c` nu va ploua ast`zi, relu` tân`ra femeie, gr`bit` s`

schimbe cât mai repede subiectul.

– Buletinul meteo anun]` ploi r`zle]e.

– |n tot cazul, sunt o mul]ime de lucruri de f`cut. \n ciuda vremii

urâte. De exemplu, s` vizitezi frumoasele localit`]i vecine [i

magazinele lor de antichit`]i.

Philip i-l ar`t` din cap pe Christopher.

– S` nu-mi spui c` trebuie s` ne prindem prânzul.

– Sper c` nu, prostule! Exerseaz` lansarea, urmând sfaturile lui

Ben. Rostindu-i numele, Jenny avu impresia c`-[i tr`deaz`

sentimentele. Totu[i, Philip se mul]umi s` replice:

– Ah da, autohtonul acela. |mi imaginez c` trebuie s` cunoasc`

multe despre aceast` activitate.

Nu era o activitate, se gândi cu ranchiun` Jenny. Pentru Ben

Sullivan, a pescui era o art`.

ADEV~RATA FERICIRE 55

– M` duc s` preg`tesc micul dejun, spuse ea. R`mâi s`-]i bei

cafeaua aici, te voi chema când va fi gata.

– {tiu c` n-ar trebui s`-]i vorbesc despre munc`, spuse Philip,

când tân`ra femeie se ridic`, dar când te vei \ntoarce, va trebui s`

atac`m imediat afacerea Avery.

– {tiu. Am adus documentele. Pân` acum, n-am avut ocazia –

"nici dorin]a", gândi \n sinea sa – s` arunc o privire. Vrei s` le vezi?

Fa]a lui Philip se lumin`.

– Cu pl`cere.

– M` duc s` le aduc.

El o privi cu un gest.

– Mul]ume[te-te s`-mi spui unde sunt, le voi g`si.

– |n camera mea. |ntr-o serviet` pus` dup` u[`.

|n buc`t`rie, dând naibii orice preocupare pentru siluet` sau

colesterol, Jenny prepar` ou` cu bacon. Curând, mirosul bun al

micului dejun rustic se r`spândi \n toat` casa.

Apoi se b`tu la u[`. Auzind vocea lui Ben Sullivan \ntrebând dac`

se trezise Christopher, Jenny sim]i b`t`ile inimii accelerându-se [i o

ro[ea]` u[oar` \i acoperi obrajii.

– Bun` ziua! spuse ie[ind \n u[`, cu furculi]a lung` de buc`tar \n

mân`. Este pe ponton. Vrei s` \mpar]i micul dejun cu noi?

|l examina cu un fel de aviditate. Purta un pulover cu guler pe gât

[i blugi uza]i. Cea]a matinal` prinsese pic`turi minuscule \n p`rul

s`u. Niciun 4x4 nu se vedea: probabil venise pe jos.

– Am mâncat deja, spuse el, evitând privirea lui Jenny. I-am

promis lui Christopher c` vom merge la pescuit ast`zi. N-o s` ne

\mpiedice câ]iva nori.

56 ANN CRISTY

– Salut, Ben! f`cu vocea bucuroas` a lui Christopher, care urca de

la lac. M-am antrenat pentru lansare, \n aceast` diminea]`!

– Bun` idee!

– Intra]i amândoi, spuse Jenny. Sunt sigur` c` mori de foame,

Christopher.

Nu-[i terminase fraza c` Philip \[i f`cu apari]ia din camera sa, cu

un teanc de foi \n mân`.

– Miroase bine, spuse el.

Apoi, z`rindu-i pe Ben [i Christopher \n u[`, \i salut`. Christopher

r`spunse din vârful buzelor; de[i mai politicos, Ben se ar`t` de

asemenea destul de rece.

Dup` ce pusese actele pe mas`, Philip ie[i s` examineze cerul.

– Crezi c` vremea se va \mbun`t`]i? \l \ntreb` pe Ben. Voi,

oamenii de la ]ar`, [ti]i cu siguran]` s` descifra]i mai bine semnele

meteorologice.

Totu[i, f`r` s` a[tepte r`spunsul, relu`:

– S-ar spune c` vrei s` devii campion la lansare, Christopher.

Brusc, v`zându-l b`tând b`iatul pe um`r, Blaze s`ri. Dac` Ben

n-ar fi prins animalul de zgard`, f`r` nicio \ndoial` c` l-ar fi trântit.

– Culcat, Blaze! ordon` Ben. |mi pare r`u, detest` gesturile

bru[te, ad`ug` adresându-se lui Philip. Nu ]i-a f`cut niciun r`u?

– Câtu[i de pu]in.

Totu[i, frecându-[i petele de noroi l`sate de labele lui Blaze pe

puloverul s`u, Philip nu \nceta s` priveasc` animalul cu un aer

nelini[tit.

– Pot s`-l iau pe Christopher la pescuit? \ntreb` Ben. |n sfâr[it,

dac` nu se anun]` nicio furtun`.

ADEV~RATA FERICIRE 57

– Desigur, spuse Jenny.

M`car dac` i-ar putea \ntâlni privirea.

Christopher scoase un strig`t de bucurie. Totu[i, Ben se

\ndep`rtase deja, cu câinii \n urma sa.

– Pe curând! \i strig` lui Christopher peste um`r. I-a]i mai \ntâi

micul dejun.

Când terminar` masa [i când Christopher \i p`r`si, Philip se

\ntoarse spre Jenny.

– N-am vrut s` vorbesc \n fa]a fiului t`u, dar crezi c` este \n]elept

s`-l la[i s` plece cu ambarca]iunea, cu un necunoscut?

Tân`ra femeie \l cuno[tea suficient pe Ben pentru a pune \n

mâinile sale via]a sa sau a lui Christopher.

– Mi se pare \ntru totul demn de \ncredere, r`spunse

str`duindu-se s` adopte un ton deta[at.

– Previziunile meteo nu sunt deloc \ncurajatoare. {i-mi imaginez

c` furtunile se abat pe nepreg`tite \n regiune.

– Cu siguran]`, Ben ]ine cont de asta.

– {i apoi, g`sesc acel câine periculos. Se comport` prea ciudat

pentru a inspira \ncredere.

"|ncrederea, iat`-ne aici" se gândi Jenny. Oare cum s`-i explice

acestui or`[ean educat cu prejudec`]i, c` uneori se poate acorda

\ncredere f`r` s` stai pe gânduri? Cu atât mai mult cu cât, \n cazul de

fa]`, \l b`nuia pe Blaze c` a vrut s`-l protejeze pe Christopher de ceea

ce, \n sufletul s`u de câine, sim]ise ca o agresiune.

– Nu-]i face griji inutil. Tata \l cuno[te pe Ben de ani de zile.

N-avea rost s` precizeze c` nu [tia num`rul exact al acestor ani [i

nici p`rerea lui Buzz Charmichael despre vecinul lor....

58 ANN CRISTY

– Oh, \n acest caz....

Philip termin` con]inutul ce[tii de cafea.

– Dac` tot m-am gândit la asta, mi-ar pl`cea s`-]i vorbesc despre

o idee care mi-a venit.

Jenny \ncepu s` adune vesela murdar`.

– Este \n leg`tur` cu Christopher, relu` Philip. Mi se pare c`

nimic nu l-ar aduce mai repede pe calea cea dreapt`, decât

frecventarea unei [coli cu bun` reputa]ie. |mi spuneam c` dup`

c`s`toria noastr`....

– Ai vrea s`-l plasezi \ntr-un internat?

– Asta este. Experien]a i-ar face cu siguran]` mult bine.

Jenny \[i st`pâni de bine de r`u iritarea.

– {tiu c` nu-i vrei decât binele, spuse tân`ra femeie cu precau]ie.

{tiu [i c` nu m` descurc \ntotdeauna bine cu el. Numai c`, de[i este

o persoan` dificil`, nu cred c` are \ntr-adev`r nevoie s` fie "adus pe

calea cea dreapt`". Voi face tot ce este \n puterea mea pentru a-l ajuta

s`-[i rezolve problemele, dar nu se pune problema s` m` despart de

el!

Cu aceste cuvinte, Jenny se \ndrept` spre buc`t`rie. Philip fu

\ntr-o clip` \n spatele ei [i-i puse mâinile pe umeri.

– Te rog s` m` ier]i, Jenny. Nu voiam s` te r`nesc. Vom rezolva

aceast` problem` \mpreun`, sunt sigur. Vom forma o familie unit`,

vei vedea.

O s`rut` cu tandre]e. Philip era \ntotdeauna tandru, se gândi

tân`ra femeie. Mereu atent [i prezent de fiecare dat` când avea

nevoie de el. |n acest caz, de ce \i era din ce \n ce mai greu s` se

gândeasc` la un viitor cu el?

ADEV~RATA FERICIRE 59

Vremea ar`tându-se mai favorabil` decât se puteau a[tepta, când

Philip scoase nasul din documentele pe care i le \ncredin]ase Jenny,

se suir` \n ma[in` pentru a merge s` exploreze or`[elele \nvecinate.

Philip, pasionat de antichit`]i [i de arhitectura local`, p`rea \n al

nou`lea cer.

La sfâr[itul dup`-amiezii, când se \ntoarser` la caban`, Jenny se

apropie de fereastr` pentru a \ncerca s` z`reasc` un punct negru

minuscul pe lac. |l localiz` curând lâng` golfule]ul unde f`cuser`

picnicul. Când \l v`zu f`când cale-ntoars`, se \ntoarse spre Philip care

era absorbit \n lectura ziarului.

– Ies, Philip. Doar o clip`.

{i alerg` pân` la ponton s` a[tepte ambarca]iunea cu motor.

– Dac` ai vedea pe[tii care s-au prins! \i strig` Christopher când

acostar`.

Ben \i \ntinse c`ldarea cu ghea]` [i s`ri suplu pe uscat, imitat de

Christopher.

– Pot oare s` merg s`-i pr`jesc la Ben? \ntreb` acesta din urm`.

– Desigur. Dac` Ben este de acord, nu v`d niciun inconvenient.

Apropierea sa \i f`cea sângele s`-i alerge mai repede prin vene. O

cuprinse o puternic` dorin]` de a-l atinge.

– Ai petrecut o zi pl`cut`? o \ntreb` Ben, privind-o pentru prima

dat`.

Polite]ea sa ironic` [i \n acela[i timp impersonal`, o r`ni.

– Foarte pl`cut`.

Am f`cut pu]in turism, r`spunse tân`ra femeie, str`duindu-se s`

par` natural`.

O sprâncean` neagr` se arcui.

60 ANN CRISTY

– Serios? A[ fi crezut mai potrivite distrac]iile de interior pe o

asemenea zi.

Fulger`tor, Jenny rev`zu scena de diminea]`, când Philip ap`ruse

din camera sa.

F`r` nicio \ndoial`, Ben crezuse.... I se usc` gâtul.

– Este suficient pe[te pentru toat` lumea, relu` Ben. Dac` Philip

[i cu tine vre]i s` \mp`r]i]i masa cu noi, cu toat` pl`cerea.

"Pu]in \i pas` de rela]ia mea cu Philip", se gândi cu am`r`ciune

Jenny. {tia totu[i c` pentru ea ar fi un chin s` fie a[ezat` \n fa]a lui,

cu Philip al`turi.

– E[ti foarte amabil, dar am pl`nuit o cin` la restaurant. Philip

vrea s` m`nânce un homar.

Ben zâmbi ironic.

– Fire[te. Este meniul obi[nuit al or`[enilor \n vizit` \n Maine.

Se \ntoarse spre Christopher.

– Dac` e[ti gata, b`iete, s` mergem s` cur`]`m pe[tele.

– Pe mai târziu, mam`!

Jenny \i privi urcând panta [i disp`rând dup` o perdea de arbori.

***

Acas`, \l g`si pe Philip care mo]`ia \n fotoliu, cu ziarul larg deschis

pe genunchi. |l studie, cuprins` de emo]ii contradictorii. S-ar fi spus

c` existen]a sa lini[tit` explodase \n mii de buc`]i \n clipa \n care Ben

o luase \n bra]e. Philip reprezenta stabilitatea [i siguran]a. Cu el, nu

ADEV~RATA FERICIRE 61

va sim]i niciodat` acel sentiment disperat de singur`tate care o

cuprindea deseori. Era o persoan` sigur`, pe care se putea conta.

Da, Philip deborda de calit`]i. Un singur necaz \n aceast`

problem`: lipsea dragostea la \ntâlnire. Dragostea..... Ea iubise deja

[i cu ce rezultat? Desigur, era o dragoste de adolescent, foarte

departe de sentimentul tulbur`tor pe care-l trezea Ben \n ea.

|l contempl` din nou pe b`rbatul adormit, atât de vulnerabil \n

somn. |l iubea \n alt mod. Oare nu exist` diferite feluri de dragoste?

Sim]ea pentru el genul de sentiment cu care se poate pune bazele

unei vie]i comune. Oare nu asta era esen]ial?

Philip deschise ochii [i o v`zu.

– E[ti aici, spuse cu o voce pu]in r`gu[it`. Nu sunt obi[nuit cu tot

acest aer tare... Spune, Jenny, dac` am cina \n ora[? Mor de dorin]a

de a mânca unul din acei faimo[i homari din Maine.

– Bun` idee, Philip, r`spunse Jenny.

***

A doua zi, pu]in dup` miezul zilei, Philip plec` la volanul Saabului

s`u. Jenny [i Christopher \i adresar` semne din mân` din pragul u[ii.

Jenny insistase ca s` fie Christopher prezent, ordin de care el

ascultase f`r` entuziasm.

– Ar fi trebuit s` mânca]i cu noi asear`, spuse b`iatul pu]in mai

târziu, \n timp ce Jenny f`cea ordine \n buc`t`rie. Pe[tele preparat de

Ben a fost grozav!

62 ANN CRISTY

– Nu m` \ndoiesc, spuse Jenny, care tânjea dup` prezen]a

vecinului lor. Te distrezi bine cu el, ad`ug` dup` ce se gândi.

– Da. {tie s` fac` ni[te trucuri super.

– Cu atât mai bine. Vei avea ni[te amintiri când ne vom \ntoarce

la Boston.

Cum b`iatul nu r`spunse, Jenny se \ntoarse spre el.

– Mi-ar pl`cea s` nu ne mai \ntoarcem niciodat`, morm`i

Christopher.

– Totu[i, trebuie. Gânde[te-te mai degrab` la tot ce vei \nv`]a \n

aceast` var`.

– Nimic ce se poate face la Boston.

Jenny se sim]i cuprins` de iritare.

– |n loc s` fii muncit de gânduri negre, ai face mai bine s` te

bucuri c` petreci o vacan]` pl`cut`. {i cine [tie? Poate vom mai veni.

Expresia copilului se \ntunec`.

– Te vei c`s`tori cu Philip, nu-i a[a?

Cuvintele se l`sar` \ntre ei asemenea unei bariere de netrecut.

– El ne iube[te, r`spunse ferm Jenny. {i ne vrea ca familie.

Oricum, decizia m` prive[te pe mine, nu pe tine.

– Refuz ca el s` se ocupe de mine! izbucni b`iatul. {i nu vreau s`

fac parte din familia sa!

Cu aceste cuvinte, Christopher ie[i din \nc`pere cu capul sus.

Câteva clipe mai târziu, Jenny auzi trântindu-se u[a camerei sale.

Tân`ra femeie oft` \ndelung. Se sim]ea gata s` pocneasc` de

\ncordare.

Când \[i termin` treburile, \ncerc` s` se adânceasc` \n lectur`.

Totu[i, literele \i dansau \n fa]a ochilor, \ntru totul lipsite de sens.

ADEV~RATA FERICIRE 63

L`s` cartea [i cobor\ la ponton. Acolo, observ` o clip` zbenguiala

ra]ei \nso]it` de pui[ori. Totu[i, \n tot acest timp, auzul atent pândea

zgomotul ma[inii lui Ben sau l`tr`turile câinilor s`i. P`durea [i lacul

r`mâneau mereu adâncite \ntr-o lini[te \nc`p`]ânat`. Apoi soarele

disp`ru dup` un nor [i natura se \ntunec`. Se preg`tea din nou s`

plou`.

|n timpul cinei, Christopher se \nchise \ntr-o t`cere \mbufnat`. La

sfâr[itul mesei, se duse \n camera lui [i puse \n func]ie televizorul.

Oftând, Jenny \[i prepar` o cea[c` de ceai pe care o lu` cu ea \n

camera de zi. A[ezat` pe canapea, asculta cum plou`.

Privirea \i c`zu peste hârtiile l`sate de Philip, le adun` [i \ncepu

s` le citeasc`. Imposibil totu[i s` g`seasc` un sens tuturor acelor

\ntâmpl`ri de litigii, care \i p`ruser` atât de limpezi la Boston. Aici,

toate aceste fraze aliniate \i evocau un jargon plictisitor. L`s`

documentele [i \nchise ochii.

Se trezi \n \ntuneric, cu zgomotul ploii care lovea cu putere \n

geamuri. Se \nfior`. Mai bine s` aprind` focul dac` nu voia s`

\nghe]e. |n timp ce se agita \n fa]a vetrei, deveni con[tient` de lini[tea

care se l`sase asupra casei. Se \ndrept` atunci spre camera lui

Christopher, pe care o g`si goal`. Cuprins` de un presentiment

\ngrozitor, alerg` \n buc`t`rie.

– Christopher!

Niciun r`spuns. Se repezi la u[a din spate. Aleea era goal`. {i nici

urm` de ma[ina sa.

Cu un pas nesigur, se \ntoarse \n salon pentru a c`uta hârtia pe

care notase num`rul de telefon al lui Ben.

– Ben? Sunt Jenny. Christopher este la tine?

64 ANN CRISTY

– Nu.

Tân`ra femeie \l sim]i imediat \n alert`.

– Când a plecat?

– Nu [tiu. Am a]ipit. Când m-am trezit, nu mai era. {i.... mi-a

disp`rut ma[ina.

– Sosesc!

|mbr`cat` cu un impermeabil, \l a[tept` sub o ploaie toren]ial`,

\n fa]a cabanei. Ma[ina nu \ntârzie s` apar`. Nu se opri decât pentru

a o l`sa s` urce [i demar` \n direc]ia drumului regional.

Conducea cu mâinile crispate pe volan [i cu buzele strânse.

– Nu te \ngrijora, Jenny. N-a putut ajunge departe.

Contrariul era la fel de posibil, se gândi Jenny. Christopher se

putea afla \n acea clip` pe autostrad`, \ndreptându-se Dumnezeu [tie

unde. Ben p`ru s`-i citeasc` gândurile.

– Dac` merge spre autostrad`, \l va intercepta rapid o patrul`. Nu

este decât un copil.

– Chiar tu spuneai c` pare mai \n vârst`.

– F`r` \ndoial`, d