ANESTEZIA ÎN SECŢIUNEA CEZARIANĂ

Anestezia pentru cezariană, pe lângă realizarea ei, presupune cel puţin patru elemente:

- evitarea aspiraţiei (chiar pe stomac gol); se realizează prin administrarea de substanţe H2

blocante: axid, 1fi /30 minute înaintea intervenţiei

- poziţionarea parturientei în decubit stâng pentru evitarea sindromului de venă cavă

- administrare de oxigen pe mască

- alegerea anesteziei în funcţie de statusul mamă / făt, experienţa anestezistului şi urgenţa

intervenţiei.

Dacă a fost montat un cateter peridural pentru analgezie la naştere, prin mărirea dozei şi

concentraţiei de anestezic se poate continua cu intervenţia chirurgicală. Este foarte important ca

anestezia să

fie eficientă de la S3 la T4 (simfiză - apendice xifoid ). Trecerea de la analgezie la anestezie

chirurgicală

necesită o perioadă de timp, care, din diferite motive (urgenţă, nerăbdarea chirurgului ) nu se

respectă

întotdeauna din păcate. În cazul când parturienta nu a beneficiat de analgezie la naştere,

rahianestezia sau

anestezia generală pot fi folosite în funcţie de experienţa anestezistului sau de obiceiurile locale.

Una dintre situaţiile neplacute în caz de A.P.este reprezentată de situaţia în care A.P nu este

suficientă. Dacă

timpul (şi răbdarea ) o permit, se mai injectează o doză sau se repetă A.P. Dacă nu, trecerea la

anestezia

generală se impune.

Experienţa şi priceperea anestezistului îşi spun cuvântul când, după o analgezie la naştere se trece la

anestezie generală, deoarece în acest caz efectele anestezicelor locale injectate anterior se pot suma

cu cele

ale anestezicelor generale, putând genera reacţii greu controlabile, având ca efect în special efecte

depresive

cardio-circulatorii.

O noua metodă de inducţie a anesteziei în secţiunea cezariană este cea cu etomidat / esmeron,

metodă

studiată şi elaborată la Clinica Obstetrică-Ginecologie I din Cluj-Napoca. Datorită însă costului

ridicat, are

indicaţii speciale la pacientele cu boli grave asociate sarcinii (cardiace).

e (5):

• Asigurarea confortului psihic şi fizic al parturientei prin

- o comunicare plină de înţelegere din parte personalului sălii de naştere;

- încurajarea participării la naştere a unei persoane agreate din anturajul gravidei;

- instruirea gravidei în tehnicile de respiraţie pentru naştere, iar a persoanei de însoţire în

masajul zonelor de percepere a durerii în timpul contracţiilor uterine;

- asigurarea curăţeniei parturientei prin duş, toaleta organelor genitale;

- evacuarea cu regularitate a vezicii urinare şi eventual clisma evacuatorie atunci când rectul

este plin de schibale;

Conduita la naşterea normală

434

• Primul examen obstetrical urmăreşte :

- aprecierea stării de sănătate a gravidei;

- situaţia obstetricală prezentă, diagnosticul de declanşare a naşterii (contracţii regulate ce nu

cedează la antispastice, modificări de col), situaţia prezentaţiei, starea colului, a

membranelor, starea fătului;

- stabilirea prognosticului de naştere; pentru prognostic bun pledează parturienta tânară în

prezentaţie OISA fixată sau angajată, un segment inferior bine format, bazin normal, stare

buna fetală;

• Examinări de efectuat :

- parametrii clinici: temperatură, puls, TA;

- testarea sensibilităţii la anestezice locale;

- verificarea grupei sanguine şi Rh;

- efectuarea primei cardiotocografii, pentru aprecierea stării fătului şi ca examinare de reper

pentru restul naşterii.