andrei saguna

13
Andrei Şaguna - Teologul Andrei Şaguna - Teologul Mircea Păcurariu S-a scris mult despre strălucitul mitropolit al Ardealului, începând cu Nicolae Popea, continuând cu Ioan Lupaş, Gheorghe Tulbure, Keith Hitchins şi încheind cu volumul publicat la Cluj-Napoca în 2003 şi cel recent de la Sibiu, din 2008, cu prilejul bicentenarului naşterii sale. Toate au pus în lumină prodigioasa şi multilaterala sa activitate, în mod special restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei în 1864 şi organizarea ei prin Statutul Organic din 1868, implicarea sa în viaţa naţional-politică a românilor ardeleni, mai ales în timpul revoluţiei din 1848/49, reorganizarea Institutului teologic-pedagogic din Sibiu ca instituţie şcolară la nivel academic, înfiinţarea „Tipografiei diecezane" în 1850 şi editarea a zeci de lucrări cu profil teologic şi pedagogic sau cărţi de cult şi manuale şcolare, iniţierea ziarului „Telegraful Român" în ianuarie 1853, care îşi continuă apariţia până în zilele noastre, organizarea şi îndrumarea şcolilor „poporale" şi a gimnaziilor ortodoxe româneşti din Transilvania, impl icarea sa directă în înfiinţarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura şi cultura poporului român" (Astra), în 1861, fiind primul ei preşedinte, legăturile sale cu ierarhii de dincolo de Carpaţi şi atâtea altele. În cele ce urmează ne propunem să analizăm doar un aspect din activitatea marelui „părinte al Ardealului românesc", şi anume lucrările sale de teologie, absolut necesare pentru preoţii şi „clericii" (studenţii teologi) de atunci. În prealabil trebuie să notăm că Biserica românească din Ardeal n-a mai avut o tipografie proprie după 1701, anul „dezbinării" bisericeşti a românilor ardeleni, încât ierarhii de la Sibiu au fost puşi în situaţia de a reedita cărţi de slujbă şi de învăţătură în câteva tipografii săseşti din Sibiu, dar şi în unele din Viena şi Buda. Pentru a înlătura această stare nefirească de lucruri, în august 1850 noul episcop Andrei a inaugurat „Tipografia Diecezană" din Sibiu (devenită în 1864 „Arhidiecezană") - cumpărată cu banii săi -, care îşi va continua activitatea până în zilele noastre, fiind astfel cea mai veche tipografie din ţară cu o existenţă neîntreruptă. În felul acesta, Andrei Şaguna a reuşit să tipărească absolut toate cărţile de slujbă, unele dintre ele în mai multe ediţii, orientându-se după cele tipărite la Râmnic, în traducerea episcopilor Antim Ivireanul şi Damaschin Dascălul, cu nesemnificative schimbări de limbă impuse de însăşi

Upload: emanuel-contac

Post on 09-Sep-2015

75 views

Category:

Documents


5 download

DESCRIPTION

Andrei Saguna

TRANSCRIPT

  • Andrei aguna - Teologul

    Andrei aguna - Teologul Mircea Pcurariu

    S-a scris mult despre strlucitul mitropolit al Ardealului, ncepnd cu Nicolae Popea, continund cu Ioan Lupa, Gheorghe Tulbure, Keith Hitchins i ncheind cu volumul publicat la Cluj-Napoca n 2003 i cel recent de la Sibiu, din 2008, cu prilejul bicentenarului naterii sale. Toate au pus n lumin prodigioasa i multilaterala sa activitate, n mod special restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei n 1864 i organizarea ei prin Statutul Organic din 1868, implicarea sa n viaa naional-politic a romnilor ardeleni, mai ales n timpul revoluiei din 1848/49, reorganizarea Institutului teologic-pedagogic din Sibiu ca instituie colar la nivel academic, nfiinarea Tipografiei diecezane" n 1850 i editarea a zeci de lucrri cu profil teologic i pedagogic sau cri de cult i manuale colare, iniierea ziarului Telegraful Romn" n ianuarie 1853, care i continu apariia pn n zilele noastre, organizarea i ndrumarea colilor poporale" i a gimnaziilor ortodoxe romneti din Transilvania, implicarea sa direct n nfiinarea Asociaiunii transilvane pentru literatura i cultura poporului romn" (Astra), n 1861, fiind primul ei preedinte, legturile sale cu ierarhii de dincolo de Carpai i attea altele.

    n cele ce urmeaz ne propunem s analizm doar un aspect din activitatea marelui printe al Ardealului romnesc", i anume lucrrile sale de teologie, absolut necesare pentru preoii i clericii" (studenii teologi) de atunci. n prealabil trebuie s notm c Biserica romneasc din Ardeal n-a mai avut o tipografie proprie dup 1701, anul dezbinrii" bisericeti a romnilor ardeleni, nct ierarhii de la Sibiu au fost pui n situaia de a reedita cri de slujb i de nvtur n cteva tipografii sseti din Sibiu, dar i n unele din Viena i Buda.

    Pentru a nltura aceast stare nefireasc de lucruri, n august 1850 noul episcop Andrei a inaugurat Tipografia Diecezan" din Sibiu (devenit n 1864 Arhidiecezan") - cumprat cu banii si -, care i va continua activitatea pn n zilele noastre, fiind astfel cea mai veche tipografie din ar cu o existen nentrerupt. n felul acesta, Andrei aguna a reuit s tipreasc absolut toate crile de slujb, unele dintre ele n mai multe ediii, orientndu-se dup cele tiprite la Rmnic, n traducerea episcopilor Antim Ivireanul i Damaschin Dasclul, cu nesemnificative schimbri de limb impuse de nsi

  • evoluia ei. ntre acestea, reinem doar cele 12 Mineie tiprite ntre anii 1853-1856, care erau o reeditare a Mineilor de la Buda din 1804-1805, tiprite atunci prin strdania medicului oftamolog Ioan Piuariu Molnar din Sibiu cu concursul episcopului Iosif al Argeului; la rndul ei, ediia de la Buda era o retiprire a primei ediii romneti a Mineilor, de la Rmnic, din 1776-1780, datorat episcopilor Chesarie i Filaret. Trebuie s reinem c ediiile de la Buda i Sibiu reproduceau i instructivele prefee ale celor doi episcopi rmniceni, cu frumoase incursiuni n istoria neamului nostru i cu prezentarea originii latine a limbii i a poporului nostru, precum i a continuitii romnilor pe teritoriul vechii Dacii1.

    Mai trebuie s notm tot aici Biblia, adic dumnezeiasca Scriptur a Legii cei vechi i cei noui, dup originalul celor eptezeci de tlcuitori din Alexandria (Septuaginta, n.n., format mare, cu 920 + 240 pagini). Avea la baz vechile traduceri romneti ale Sfintei Scripturi: Noul Testament de la Blgrad din 1648, Biblia de la Bucureti din 1688 (singurele menionate de aguna), dar i ediiile care au urmat de la Blaj din 1795, Sankt Petersburg din 1819, Buzu din 1854-1856, Noul Testament tiprit la Smirna n 1838, toate revzute de aguna nsui i confruntate cu textul grecesc al Septuagintei (ediia de la Atena din 1843) i o ediie slavon.

    Biblia de la Sibiu avea i un valoros studiu introductiv scris de Andrei aguna, intitulat Cunotine folositoare despre Sfnta Scriptur (n ase pri i 21 de pagini), care ar putea fi considerat ca un studiu de introducere" n crile Sfintei Scripturi, cu date despre traducerile ei n diverse limbi (inclusiv n limba romn , subliniind aportul Noului Testament de la Blgrad i al Bibliei de la Bucureti n procesul de formare a limbii literare romneti), dar i despre inspiraia" crilor biblice, apoi despre mprirea lor (canonice" i apocrife"), prezentndu-le cu numele lor2.

    Spre deosebire de toate ediiile romneti ale Sfintei Scripturi, ediia lui Andrei aguna este mpodobit cu 94 de gravuri (sau ilustraii), preluate dup Biblia tiprit la Mnchen n 1851 de catolicul Joseph Franz Allioli, cu gravuri (ilustraii) lucrate de Julius Schnorr von Carolsfeld i discipolii si G. Jger, A. Strhuber i alii (un exemplar din acea ediie a Bibliei exist n biblioteca lui Andrei aguna)3.

    Tot la acest capitol de teologie biblic" trebuie s notm i atitudinea energic a lui Andrei aguna fa de Ioan Heliade Rdulescu, care inteniona s publice la Paris o nou traducere a Bibliei, cu comentarii, fr binecuvntarea Bisericii, n care nlocuia cuvintele de origine greac sau slavon, prin cuvinte i expresii noi, preluate din limba latin i, la nevoie, chiar din italian (a publicat doar

  • primele cri din Biblie: Facerea i Ieirea). aguna s-a ridicat cu vehemen mpotriva noii traduceri, fcut de un mirean, ca i mpotriva exagerrilor sale lingvistice4.

    Un capitol important din activitatea editorial a lui Andrei aguna l constituie manualele colare pentru clericii" i pedagogii" care studiau n Institutul teologic-pedagogic din Sibiu, reorganizat de el. n primii ani de pstorire, aguna a reeditat cteva manuale colare mai vechi, ntre care iTeologia Dogmatic, scoas din manuscrisul Prea Cuviosului Printe Arhimandrit Ioan Raici i prescurt ntocmit spre ntrebuinare n coalele clericale de legea greco-rsritean (1854, 222 pagini). Era o prelucrare dup opera acestui arhimandrit srb Iovan (Ioan) Raici, fost profesor la Seminarul teologic din Carlovi. Era un prim manual pus la ndemna preoilor i a clericilor" din Institutul teologic sibian. A urmat unManual de Teologie Moral cretineasc pentru ntrebuinarea preoimei i a clericilor greco-rsriteni, revzut i retiprit sub privegherea i cu binecuvntarea episcopului Andrei (1855, VIII + 299 pagini). Fostul profesor de teologie i apoi mitropolit al Ardealului Nicolae Mladin a dovedit c era o reeditare a manualului tiprit la Sibiu n 1820 sub titlul nvtur theologhiceasc despre nravurile i datoriile oamenilor cretini (452 + 10 pagini), probabil prelucrat tot dup vreun manual srbesc5.

    Tot n 1855 Andrei aguna a tiprit Mrturisirea ortodox a lui Petru Movil, dup traducerea arhimandritului Filaret Scriban, tiprit la Mnstirea Neam n 1844. Era i aceasta de un real folos pentru clericii" sibieni, dar i pentru preoi, pentru c n ea erau prezentate multe nvturi dogmatice i morale ale Bisericii6.

    La acestea se adaug i reeditarea unei lucrri cu titlul Teologia pastoral pentru preoii de legea ortodocs rsritean (1857, 240 pagini). Era reeditarea crii Datoriile presviterilor parohialnici, tiprit la Buda n 1817, tradus dup ierarhii rui Gheorghe Conischi i Partenie Sopcorschi. Mai apruse n romnete la Chiinu n 1823, la Iai n 1837 i la Bucureti n 1852, apoi la Rmnic n 1861, deci era o lucrare pastoral cunoscut n Biserica romneasc7.

    Andrei aguna a acordat o mare atenie i activitii liturgice i predicatoriale a preoilor si. Este adevrat c n-a tiprit nici un manual de Liturgic i Omiletic, considernd, pentru nceput, c erau suficiente crile liturgice pe care le-a tiprit n tot cursul pstoririi sale. Nu s-a tiprit niciun manual de Omiletic, dei n Institutul teologic sibieni se preda Retorica bisericeasc" nc din anul 18528.

  • n 1855 Andrei aguna a tiprit dou volume de predici, necesare mai cu seam preoilor n activitate, dar i viitorilor preoi. Prima era unChiriacodromion, adec cuvntri bisericeti pentru fiecare duminic a anului, alctuit de Nichifor Theotochis ( 1805), un renumit teolog grec, devenit apoi arhiepiscop al Astrahanului n Rusia (58 de predici cu 471 pagini). Aceast lucrare a aprut n romnete n traducerea clugrilor nemeni Gherontie i Grigorie (viitor mitropolit Sf. Grigorie Dasclul), tiprit la Bucureti n 1801, la Buzu n 1839 i la Iai n 1840-1841; presupunem c aguna a folosit ediia de la Iai.

    i tot n 1855 a publicat un volum de predici proprii, sub titlul Adaos de cuvntri bisericeti pentru srbtorile domneti de preste an (26 de predici, cu 134 pagini)9.

    Doi ani mai trziu, deci n 1857, a tiprit Tlcuiala Evangheliilor n Duminicile nvierii i ale srbtorilor, reeditat n 1860 (ambele ediii cu 208 pagini). Cuprindea 50 de omilii exegetice la Evangheliile duminicilor i alte 10 la ale srbtorilor. n prefa se meniona c era destinat cateheilor, pentru orele de Religie.

    La acestea putem aduga i cteva lucrri cu profil catehetic, pentru colari, dar care puteau fi citite i de credincioii vrstnici: Catehismul mic sau mrturisire prescurtat a religiei dreptcredincioase rsritene (1851-1852, 1853-1854, 1861, 1870); Catihis bogat cretinesc pentru tinerimea colar de legea greco-rsritean (1854, 1856, 1870); Istoria biblic pentru prunci, ilustrat cu icoane spre folosul coalelor popoale de legea greco-rsritean (1858-1859, 1861, 1866). De reinut c dup moartea lui aguna, numrul acestor catehisme s-a redus n chip simitor10.

    Paralel cu aceste reeditri sau prelucrri din primii si ani de pstorire, Andrei aguna a publicat dou lucrri cu caracter practic, canonic, necesare mai cu seam preoilor parohi. Prima se intitula Elementele Dreptului canonic al Bisericii dreptcredincioase rsritene, spre ntrebuinarea preoimei, a clerului tnr i a credincioilor (1854, XXIV + 183 p.); n 1855 apare ntr-un nou tiraj (cu XXXII + 183 p.). Era primul manual sistematic de Drept canonic n literatura teologic romneasc, fiind o prelucrare a lucrrii srbo-latine n dou volume a teologului srb Euthimie Ioanovici, tiprit la Novi Sad n 1841 i 184711.

    Tot n 1854 a publicat o brour cu titlul Cunotine folositoare despe trebile cstoriilor, spre folosul preoimei i a scaunelor protopopeti(cu 43 pagini), necesar la cunoaterea gredelor de rudenie i a impedimentelor la cstorie12.

  • * * *

    Dup 1860 Andrei aguna a inaugurat o etap nou n teologia sibian i anume elaborarea i tiprirea de lucrri proprii, originale, la nivelul unor cursuri sau manuale pentru nvmntul superior, necesare pentru clericii" i preoii si. Ele vor fi apoi folosite timp de cteva decenii n nvmntul teologic din Ardeal i Banat (Sibiu, Arad, Caransebe). Este vorba de manualele de Istorie bisericeasc, de Drept canonic i de Pastoral. Astfel, n 1860 a tiprit Istoria Bisericii ortodoxe rsritene universale de la ntemeierea ei pn n zilele noastre (2 vol., X + 422 p. i IV + 316 p.). Primul volum prezenta istoria ntregii Biserici cretine, deci i a celei catolice, apoi a celei protestante. Se presupune c a folosit Istoria bisericeasca arhiepiscopului Meletie al Atenei (sec. XVIII), tradus n limba romn de mitropolitul Veniamin Costachi (5 volume, Iai, 1841-1842), dar i lucrrile teologilor srbi Iovan Raici i Medacovici, lucrri care s-au gsit n biblioteca lui aguna. Volumul al doilea prezenta istoria Bisericii romneti (pp. 55-278), mai ales a celei din Ardeal (pp. 74-216); rezumativ era prezentat i istoria vieii bisericeti a ruilor, rutenilor i srbilor din Imperiul habsburgic. Pentru acest volum a folosit puinele lucrri publicate pn atunci, mai ales Istoria bisericeasc a lui Petru Maior (Buda, 1813).

    Capitolele care priveau istoria Bisericii ortodoxe din Imperiul habsburgic din volumul al doilea au fost traduse n limba german de profesorii Ioan Popescu i Zaharia Boiu de la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu (amndoi foti bursieri ai lui Andrei aguna la Universitatea din Leipzig i viitori membri corespondeni ai Academiei Romne) i tiprit sub titlul Geschichte der Griechisch-orientalischen Kirche in Oesterreich (Sibiu, Tipografia Josef Drotleff, 1862, 2 foi + 224 pagini). Cu toate imperfeciunile acestui volum - explicabile pentru perioada respectiv -, cercurile istorice i teologice strine - mai ales de limb german - au gsit n cartea ierarhului sibian multe informaii privitoare la trecutul Bisericii romneti din Ardeal13.

    Deceniul al aselea i nceputul celui urmtor al secolului al XIX-lea au fost dominate de lupta perseverent a lui Andrei aguna pentru restaurarea vechii Mitropolii ortodoxe a Transilvaniei i organizarea ei canonico-administrativ. nc din primii ani de activitate a publicat cele trei brouri cunoscute, cu caracter istoric i canonic, prin care cerea restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei: Promemoria despre dreptul istoric al autonomiei bisericeti-

  • naionale a romnilor de religie rsritean (Sibiu, Tip. G. Klozius, 1849, 15 p.), Adaos la promemoria despre dreptul istoric al autonomiei bisericeti-naionale a romnilor gr.or. (Sibiu, G. Klozius, 1850, 23 p.) i Memorial, prin care se lmurete cererea romnilor de religiunea rsritean din Austria pentru restaurarea Mitropoliei lor din punct de vedere al sfintelor canoane (Viena, 1851 i Sibiu, 1860, 23 p.).

    n cadrul acestor aciuni, a publicat i lucrarea canonico-polemic Anthorismos sau desluire asupra brourei Dorinele dreptcredinciosului clerdin Bucovina n privina organisrii canonice a diecezei i a ierarhicei sale referine n organismul Bisericii ortodoxe din Austria" (1861, 132 pagini). n 1863 a aprut i o versiune n limba german. Era un rspuns dat episcopului Eugenie Hacman de la Cernui, care a refuzat propunerea lui Andrei aguna i a unor preoi bucovineni de a se organiza o singur Mitropolie ortodox pentru toi romnii din Imperiul habsburgic (Transilvania, Banat, prile ungurene" i Bucovina). Se tie c n urma demersurilor lui Hacman, n 1873 s-a ajuns la dezbinarea romnilor ortodoci din Imperiul habsburgic prin crearea Mitropoliei Bucovinei i Dalmaiei", n fruntea creia a fost numit el nsui14.

    Tot aici trebuie s notm i un Proiect de regulament pentru organizarea trebilor bisericeti, colare i fundaionale romne de religie greco-oriental (1864, 84 pagini), lucrat de Andrei aguna. n sfrit, notm nsui Statutul Organic al Bisericii ortodoxe romne din Transilvania i Ungaria, elaborat tot de Andrei aguna, votat de Congresul Naional Bisericesc ntrunit la Sibiu n septembrie-octombrie 1868 i sancionat de mpratul Francisc Iosif la 28 mai 1869, publicat n acelai an la Tipografia Arhidiecezan (36 pagini)15. Din toate se desprinde spiritul practic al lui Andrei aguna, dar i temeinicele sale cunotine de Drept canonic i administrativ.

    n anul Congresului Naional Bisericesc amintit, Andrei aguna a publicat cea mai important lucrare canonic a sa: Compendiu de Drept canonic al unei, sntei, soborniceti i apostoleti Biserici (1868, XLVI + 451 pagini). A fost cel mai complet i mai documentat manual de Drept bisericesc n literatura teologic romneasc pn la sfritul secolului al XIX-lea, cnd au aprut manualele profesorilor Constantin Clement Popovici de la Facultatea de Teologie din Cernui (litografiat, n limba german, prelucrat i litografiat n limba romn de preotul Vasile Pocitan din Bucureti, n 1898) i de Dimitrie Boroianu de la Seminarul Veniamin" din Iai, mai trziu la Facultatea de Teologie din Bucureti (2 vol., Iai 1899) sau al profesorului I. S. Berdnikov de la Universitatea de Kazan, n traducerea episcopului Silvestru Blnescu de la Hui (Bucureti, 1892). Cu toate acestea, manualul lui Andrei aguna a fost

  • folosit mereu n colile teologice din Ardeal i Banat, fiind reeditat la Sibiu n 1885 (XLVIII + 440 p.) i n 1913 (XLVII + 440 p.).

    Compendiul lui Andrei aguna era o lucrare tiinific" n sensul modern al cuvntului, mprit n trei pri mari: Dreptul canonic intern", Dreptul canonic extern" i Despre legislaiunea, administraiunea i crmuirea bisericeasc". Se baza pe Sfnta Scriptur, pe canoanele Sinoadelor ecumenice i locale, pe scrierile unor Sfini Prini. Folosea ns i lucrrile cunoscuilor canoniti bizantini Teodor Balsamon, Ioan Zonaras, Alexie Aristen, Constantin Armenopoulos, Sintagma lui Matei Vlastares i ediii ale Pidalionului lui Nicodim Aghioritul (ediia greac de la Leipzig din 1800 i traducerea romneasc a lui Veniamin Costachi de la Mnstirea Neam din 1844), Sintagma sfintelor canoane, publicat de profesorii G. Rallis i M. Potlis la Atena n 1852-1859; a folosit, de asemenea, lucrrile unor canoniti apuseni: olandezul Zeger Bernhardt, englezul William Beveregius, germanul Johann Michael Heineccius, austriacul Joseph Bingham i alii (lucrrile acestora se gseau n biblioteca lui aguna).

    Compendiul de Drept canonic al lui Andrei aguna a fost tradus n limba german de Dr. Alois Sentz, profesor la Academia de Drept din Sibiu, i publicat n acelai an la Sibiu n tipografia particular a lui Joseph Drotleff, sub titlul Compendium des kanonischen Rechtes der einen, heiligen, algemeinen und apostolischen Kirche (XLIII + 499 pagini). n felul acesta, Compendiul lui aguna a ajuns s fie cunoscut i apreciat n cercurile teologice de limb german, dup cum rezult din recenziile care au aprut n reviste de specialitate.

    Aceast versiune german va fi apoi tradus n limba rus de Timotei Vasilievici Barsov, profesor de Drept canonic la Academia duhovniceasc din Sankt Petersburg. Traducerea lui a fost publicat n mai multe numere din revista Academiei Hristianscoe Citenie" (Lecturi cretine), din februarie 1870, pn n octombrie 1872, ca apoi s fie publicat ntr-un volum aparte, sub titlul Kratkoe izlojenie kanoniceskogo prava, edinoi, sviatoi, sobornoi i apostoliskoi erkvi... (Sankt Petersburg, 1872, 637 p.). Trebuie notat c T. V. Barsov a nsoit traducerea sa cu o serie de note la subsol, necesar pentru cititorii rui, dar i cu anumite observaii proprii, exprimndu-i unele rezerve fa de cele scrise de aguna16.

    Reputatul profesor i canonist Liviu Stan (1911-1973) afirma c versiunea rus a fost tiprit i n revista Pravoslavni Sobesenik" a Academiei duhovniceti din Kazan (nr. 1 i 2 din 1879), desigur dup traducerea lui T. V. Barsov. Tot el

  • scria c acest Compendiu s-a tradus integral n limba greac i parial n limbile srb i bulgar17.

    Aadar, prin Istoria bisericeasc i Compendiul de Drept canonic, Andrei aguna a fcut cunoscut teologia romneasc i cercurilor teologice catolice i protestante din Apus, dar i n lumea ortodox de pretutindeni. Erau primele lucrri teologice romneti traduse n limbi de circulaie18.

    Cea de a treia lucrare cu caracter canonic publicat de Andrei aguna era un Enhiridion, adic carte manual de canoane ale unei, sntei, soborniceti i apostoleti Biserici, cu comentarii (1871, LII + 548 pagini). Era o prim lucrare n teologia romneasc n care erau prezentate canoanele Sinoadelor ecumenice i locale i ale Sfinilor Prini. Avea i un bogat indice alfabetic, pentru o mai uoar ntrebuinare. Cartea a aprut n 1871, cnd se mplineau 25 de ani de la numirea lui Andrei aguna ca vicar general" la Sibiu, fapt pentru care o dedica iubitului cler i popor ca s-i fie fclie picioarelor i lumin crrilor sale." Enhiridionul a fost folosit mereu pn la apariia cunoscutei colecii de canoane a episcopului srb Nicodim Mila, n traducerea lui Nicolae Popovici i Uro Kovincici (3 vol., Arad, 1930-1936) sau cea a preotului Constantin Dron (2 vol., Bucureti, 1933-1935), iar mai nou a profesorului Ioan Floca (Sibiu, 1991, ed. a II-a 1993)19.

    O ultim lucrare major a mitropolitului Andrei a fost una de Pastoral. Am menionat n alte pagini c n 1857 reeditase Teologia Pastoral a ierarhilor rui Gheorghe Coninschi i Partenie Sopcovschi, dar se pare c n-a fost mulumit de ea. Drept aceea, cu puin timp nainte de moarte a dat la tipar un Manual de studiu pastoral (1872, 8 + X + 302 pagini). n prefa arta motivele care l-au ndemnat s alctuiasc un astfel de manual. Se baza pe Sfnta Scriptur i pe lucrrile unor Sfini Prini, ndeosebi pe cartea Sfntului Ioan Gur de Aur Despre preoie (se tiprise, tot n Tipografia Arhidiecezan, n 1865, n traducerea preotului braovean Iosif Barac) i pe o lucrare a Sfntului Simeon, arhiepiscopul Tesalonicului. Reinem cele scrise de mitropolitul Andrei c o lucrare de acest gen trebuie s in seama de realitile sociale, culturale sau de alt natur n care i desfura activitatea fiecare pstor de suflete. Mai mult chiar: el critica Pastorala arhimandritului Melchisedec tefnescu (Bucureti, 1862, hirotonit n acelai an arhiereu), tradus i prelucrat dup teologi rui i germani, fr s in seama de realitile romneti.

    Manualul lui Andrei aguna a fost reeditat n 1878 (XV + 270 pagini) i a servit ca manual didactic n Institutul teologic din Sibiu pn dup 191820.

  • Aadar, mitropolitul Andrei a nzestrat literatura teologic de la noi cu manuale de o mare diversitate: de Introducere n studiul Sfintei Scripturi (ne gndit la prefaa Bibliei de la Sibiu din 1856-1858), de Moral, Dogmatic, Istorie bisericeasc universal i a romnilor, Drept canonic i Administraie bisericeasc, Pastoral i volume de predici.

    Mai trebuie s notm c s-au tiprit - la iniiativa lui Andrei aguna - o serie de manuale colare (Aritmetic, Citire, Istorie, Geografie, tiinele naturii) necesare pentru elevii celor aproximativ 800 de coli poporale" din Arhiepiscopia Sibiu, ndrumate de Andrei aguna n calitatea sa de inspector suprem" al acestor coli. Sunt bine cunoscute manualele colare elaborate de preotul Sava Popovici-Barcianu din Rinari, i de preoii-profesori Ioan Popescu i Zaharia Boiu i alii, majoritatea ajunse la mai multe ediii. Acelai Ioan Popescu a tiprit o serie de manuale pentru elevii din seciunea pedagogic" a Institutului sibian, probabil cerute de aguna nsui: Pedagogia (1863) i un Compendiu de Pedagogie pentru prini, educatori, nvtori i toi brbaii de coal (1868 i ed. a II-a 1876)21.

    Dar nsui Andrei aguna a dovedit c era un bun pedagog prin cteva instruciuni" pe care le-a ntocmit i publicat, pentru directorii i nvtorii colilor poporale" ale Bisericii: Instruciuni pentru nvtorii din coalele de religie ortodocs rsritean (1862), Instruciune pentru directorii coalelor populare... (1865), Instruciune pentru nvtorii din coalele normale i capitale de religia ortodox rsritean(1865), Instruciune pentru directorul i profesorii i duhovnicul Institutului arhidiecezan pedagogic teologic (1865).

    Iar din Pastoralele lui Andrei aguna adresate clerului i credincioilor si, se desprind multe nvturi teologice i pedagogice, dar i aspecte cu caracter social i practic. Din toate pastoralele trimise pstoriilor la Crciun i la Pati, rezult c era nu numai un cunosctor perfect al Sf. Scripturi, ci i un bun pedagog social", din moment ce fcea mereu apel la realitile vieii, la anumite probleme cu care se confrunta preimea de atunci (beie, lene, concubinaj etc.)22.

    * * *

    Prezentnd aceste cri cu coninut teologic tiprite de Andrei aguna, se poate constata c el nsui a elaborat ori a redactat lucrri de o mare diversitate,

  • aparinnd celor patru ramuri" clasice ale teologiei ortodoxe: biblice, istorice, sistematice (dogmatic i moral) i practice (drept canonic, pastoral, omiletic i catehetic, inclusiv catehisme i cri de slujb). Prin toate acestea, dar mai cu seam prin lucrrile sale originale (Istoria Bisericii, Compendiul de Drept canonic, Enhiridionul de canoane, Pastorala), Andrei aguna poate fi considerat ca un adevrat Printe al teologiei romneti moderne", mai ales dac lum n considerare i conjunctura politico-social, cultural i bisericeasc a secolului n care a trit.

    ntr-adevr, prima jumtate a secolului al XIX-lea a fost dominat de traducerile din literatura patristic, postpatristic i greaca modern, realizate de mitropoliii Veniamin Costachi al Moldovei i Grigorie Dasclul al rii Romneti. A urmat o alt etap, cea a traducerii i prelucrrii unor manuale pentru noile seminarii teologice, datorate lui Filaret Scriban i Melchisedec tefnescu n Moldova i ardelenii Dionisie Romano i Nifon Blescu n ara Romneasc.

    Andrei aguna a lucrat ntr-o manier asemntoare, adic pn n 1860 a publicat manuale pentru coala teologic sibian prelucrate dup alii, ca apoi s alctuiasc lucrri originale, bazate pe izvoare", adic pe Sfnta Scriptur, lucrri patristice i hotrri ale Sinoadelor ecumenice i locale, dar folosind i lucrri de specialitate din literatura teologic i juridic apusean. Un rol similar va ndeplini, n aceeai perioad, n Vechea Romnie, episcopul Melchisedec tefnescu de la Ismail, mai trziu la Roman (1823-1892), care, dup etapa manualelor", va trece la elaborarea de lucrri de istorie bisericeasc a romnilor, ntemeiate pe izvoare" scrise, inaugurnd i el o etap nou n astfel de cercetri. Doi ierarhi de mare cultur, ambii alei ca membri n cel mai important for cultural al Romniei, Societatea Academic Romn, viitoarea Academie Romn. Dup ei, se va deschide o alt etap n teologia romneasc, cu cele patru ramuri ale ei, prin profesorii noilor Faculti de Teologie din Cernui (1875) i Bucureti (1881/1884).

    1Despre aceste cri de slujb vezi: Pr. Prof. Mircea Pcurariu, Andrei aguna - activitatea editorial, n vol. In memoriam: Mitropolitul Andrei aguna 1873-2003", Cluj-Napoca, 2003, pp. 49-51; Lector dr. Ciprian Streza, Importana crilor de cult tiprite n timpul pstoririi lui Andrei aguna", n vol. Mitropolitul Andrei aguna creator de epoc n istoria Bisericii Ortodoxe din Transilvania, Sibiu, 2008, pp. 332-335.

  • 2O analiz teologic temeinic a acestei ediii vezi la Pr. dr. Mircea Basarab, Biblia lui aguna, n vol. Mitropolitul Andrei aguna creator de epoc...", pp. 211-225. A se vedea i studiile mai vechi ale Pr. Prof. Aurel Crciunescu, Mitropolitul Andrei aguna i Sfnta Scriptur", n Revista Teologic, an. 3, 1909, nr. 9-10, pp. 440-457; Pr. Prof. Grigorie Marcu, Sfnta Scriptur n pom romnesc" n rev. Mitropolia Ardealului, an. 3, 1958, nr. 11-12, pp. 793-812.

    3Acest lucru a fost dovedit recent de teologul evanghelic-luteran Johann Schneider (originar din Media, dar stabilit n Germania) ntr-o tez de doctorat publicat n Germania n 2005 i tradus n limba romn de Diac. Prof. Ioan Ic jr. sub titlul Eclesiologia organic a mitropolitului Andrei aguna i fundamentele ei biblice, canonice i moderne, Sibiu, 2008, pp. 139-185; vezi i Mircea Basarab, op. cit., pp. 214-215.

    4La atacurile lui I. H. Rdulescu, Andrei aguna a rspuns prin broura: Respingerea unor atacuri n treaba unei traduceri nou a Bibliei, Sibiu, 1858, 44 p. Despre aceast polemic vezi: Pr. Prof. Dumitru Abrudan, Controversa dintre Andrei aguna i Ioan Heliade Rdulescu", nRevista Teologic, serie nou, an. 3 (75), 1993, nr. 4-6, pp. 95-115; Prof. Ovidiu Moceanu, Teologie i filologie. Andrei aguna versus Ion Heliade Rdulescu, Braov, 198 p.

    5Rev. Mitropolia Ardealului, an. 6, 1961, 11-12, pp. 768-779 i n vol. su Studii de Teologie Moral, Sibiu, 1969, pp. 371-381.

    6Diacon Gheorghe I. Moisescu, Mrturisirea ortodox n romnete", n vol. Mrturisirea ortodox. Text grec inedit. Text romn. Editate de Pr. Niculae M. Popescu i Diac. Gheorghe I. Moisescu, Bucureti, 1942-1944, pp. LVII-LX.

    7Detalii asupra ei la Mircea Pcurariu, Traduceri romneti din literatura teologic rus pn la sfritul secolului al XIX-lea", n Studii Teologice, an. 11, 1959, nr. 3-4, pp. 191-192.

    8Notm c pn n 1877 nu erau prevzute ore speciale de Liturgic, ci problemele legate de aceast disciplin se predau n cadrul orelor de Pastoral i de Cntri bisericeti i Tipic. Cf. Mircea Pcurariu, Dou sute de ani de nvmnt teologic la Sibiu, 1786-1986, Sibiu, 1987, pp. 384-386.

    9Reeditat de Pr. Florea Mureanu, sub titlul Predici. Cu un studiu introductiv, Cluj, 1945, CX + 219 p. i de pr. Dorel Man, sub titlulCuvntri bisericeti pentru srbtorile domneti, Cluj Napoca, 2003, 175 p. A se vedea studiul Pr. Conf. Constantin Necula, Andrei aguna, pedagogul

  • propovduirii", n vol. Mitropolitul Andrei aguna creator de epoc..., pp. 297-317.

    10Dup Pr. Ioan Beju, Activitatea tipografiei arhiediecezane", n Telegraful Romn, an. 98, 1950, nr. 29-31, pp. 32-33; an. 99, 1951, nr. 1-2, pp. 3-4 i 11-12; an. 100, 1952, nr. 24-26 i pp. 39-40; Elena Dunreanu i Aurelia Popa, Cartea romneasc sibian, Sibiu, 1979, pp. 38-64.

    11Constantin Papuc Secelea, Dreptul canonic n literatura romneasc", n rev. Cercetri istorice, Iai, nr. 2-3, 1926-1927, pp. 3-43 i Johann Schneider, op. cit., pp. 186-188.

    12Reeditat recent - cu un studiu introductiv - de Pr. Conf. Irimie Marga, Mitropolitul Andrei aguna, autorul primei cri de drept al familiei la romni", n vol. Mitropolitul Andrei aguna creator de epoc..., pp. 280-294.

    13Despre aceast lucrare vezi: Prof. Aurel Jivi, Studii i cercetri transilvnene privind Istoria bisericeasc universal", n vol. Contribuii transilvnene la teologia ortodox, Sibiu, 1988, p. 104.

    14Gheorghe Tulbure, Mitropolitul aguna. Opera literar. Scrieri pastorale. Circulri colare. Diverse, Sibiu, 1938, pp. 13-14.

    15O analiz temeinic a Statutului vezi la J. Schneider, op. cit., pp. 230-252, precum i lucrarea mai veche a lui Ioan de Preda, Constituia Bisericii ortodoxe romne din Ungaria i Transilvania sau Statutul organic comentat..., Sibiu, 1914, 275 p.; Paul Brusanowski, Structura constituional a Bisericii Ortodoxe Romne. Actualitatea Statutului organic din Ardeal", n rev. Inter, Cluj Napoca, nr. 1-2, 2007, pp. 222-301 (reproduce i Statutul).

    16J. Schneider, op. cit., pp. 188-196.

    17Pr. Prof. Liviu Stan, Contribuii i poziii ale teologilor romni n probleme de Drept bisericesc", n Studii Teologie, an. 23, 1971, nr. 3-4, pp. 151-153, mai ales nota 1.

    18n 1871 episcopul Melchisedec tefnescu a publicat lucrarea Lipovenismul adic schismaticii sau rascolnicii i ereticii ruseti, care va fi apoi tradus n limba greac de un arhimandrit grec i tiprit la Constantinopol (Istanbul) n 1876.

  • 19Opera canonic a mitropolitului Andrei a fost studiat de Constantin Papuc-Secelea, op. cit., p. 3-43; Alexandru Constantinescu, Andrei aguna canonist, n rev. Mitropolia Banatului", an. 23, 1973, nr. 7-9, pp. 435-441; Silviu - Aurel Pufulete, Actualitatea operei canonice a mitropolitului Andrei aguna", n rev. Studii Teologice, an. 25, 1973, nr. 7-8, pp. 560-569; cea mai temeinic analiz la J. Schneider, op. cit., pp. 185-252.

    20Despre acest manual vezi Gh. Tulbure, op. cit., pp. 26-28.

    21Toate aceste manuale colare i lucrri cu profil pedagogic prezentate de Prof. univ. Elena Macavei, Creatori de manuale n coala generaiei mitropolitului Andrei baron de aguna", n vol. Mitropolitul Andrei aguna, creator de epoc...", pp. 258-279.

    22Pastoralele i circulariile colare" publicate de Gh. Tulbure, op. cit., pp. 135-457.