andrei catalogue

7/30/2019 Andrei Catalogue

http://slidepdf.com/reader/full/andrei-catalogue 1/16

A N G EL

Conversaţie cu sinele

Andrei - Cezar Georgescu

Conversation with myself



Curriculum Vitae

Născut in 1978, Noiembrie, in Bucureşti, România

Educaţie:

1997-2002 Absolvent al Academiei de arte“Luceafărul” Bucureşti, şef de promoţie, diploma de licenţă obtinută laUniversitatea Naţională de Arte N. Grigorescu”1992-1997 Absolvent al liceului de arte “N Tonitza”,secţia Grafică, indrumător Iuri Isar Experienţă:COORDONATOR PUBLICITATE/ART DIRECTOR, 27.05.2005 - 14.03.2006Firma:ACOM Materiale de ConstrucţiiGRAPHIC DESIGNER / VIDEO EDITOR, ART 27.01.2004 - 15.04.2005Firma:Intertel Communications

DTP / GRAPHIC DESIGNER 15.04.2003 - 31.12.2003Firma:Civio Reviste SpecializateGRAPHIC DESIGNER / VIDEO EDITOR 09.06.2002 - 31.03.2003Firma:Dacia Film

Participări:1998 - 2003 Participări la concursul de afişe din Montivilliers, Franţa2006 - Invitaţie participare la Bienala de Artă Modernă de la Firenze, Fortrezza di Basso, 20072007 – Invitaţie participare la ArtePARMA 20072007 – Invitaţie expoziţie personală la Chelsea Gallery, Manha�an City

Afilieri:2004 Membru al U. A. P. Bucureşti, România.

Expoziţii:1997 - 2003 “Accente” Galeria Apollo, Bucureşti1998 - 2002 “Târgul internaţional de artă modernă”, Bucureşti2001 “Salonul de artă contemporană” Palatul Parlamentului2002 - Expoziţie de grup cu absolvenţii la Teatrul Naţional Bucureşti2004 - Expoziţie de grup la galeria Galla, Bucureşti

2006 - Expoziţie personală “Casa Ingerilor” ARTIS, Teatrul Naţional Bucureşti2006 – Salonul Naţional de Artă, Bucureşti2007 - Baume&Mercier Fotografia Festival2007 – “Musca si soarele”, expoziţie la Caminul Artei, Bucureşti, in colaborare cu artistul Marius Burhan2007 – TC Art Gallery “Playground”, expoziţie personală2007 – “Conversaţie cu Sinele”, expoziţie personală, TNB, galleria Apollo, critic – curator Cristian Robert Velescu

Lucrări in colecţii particulare: România, Franţa, Anglia, Statele Unite, Italia, Grecia.

Referinte: Mr Petru Lucaci, profesor universitar, Mr Tudor Nicolau, profesor universitar

Studio: Bucureşti, Virgil Lazarovici 15, sector 2, Romania,telefon: 0723575623, 0216536161, e-mail: [email protected]



Greşelile

Greşeli de pe urma cărora se nascsensibilităţi, greşeli care se pot corecta

şi greşeli necorectabile, care lasă urmeadânci in sinele tău şi în ochii altora....Şi lasă în urmă răni...răni deopotrivădureroase şi adânci, pe care nu le poţiascunde şi care devin din ce în ce maivizibile pe măsură ce timpul trece, careîmpiedică chiar viaţa uneori si care teizolează de sine şi de lume.

Pictez pentru mine, în primul

rând, şi apoi, mă adresez către un alt gende spirit. Un nou început dintr-un sfârşit,o povară care devine mai uşoară pemăsură ce este asumată. Pictez ca scopîn sine, necondiţionat de nimeni şi denimic, este ca o conversaţie permanentăcu Dumnezeu, prezentată altfel decât

biblic. Un catharsis permanent izvorând

din nevoia de a împărţi lumina unui su-flet plin. Pictez pentru ca să liniştesc de-monii care-şi cer drepturile. Şi de aceeasunt mereu sincer, mereu deschis, mereula răscrucea ideilor.

Cel care priveşte lucrările mele priveşte nemijlocit în inima mea.

Frica....Un coridor întunecat, lung... gol.

Cineva ţipă.Stropi de ploaie se preling du-

ios pe geamul mat al unei secţii. Jocul picăturilor incântă ochiul care cautăadevărul acestei lumi, dincolo de toate.

Priveşti pentru că atât poţi face. Eşti încăcuprins de furie, cineva nu te lasă să ieşiafară.

SPAIMELE fac din tine jumătatede suflet... dar cine înţelege asta? Eştilăsat să te dezvolţi printre legi şi regulidevenite prejudecăţi, într-un ambient careîncearcă fără să vrea să te omoare, sau

măcar să te reducă la cât mai puţin. Deaceea nu eşti conştient de nimic din ceeace se întamplă, şi nici nu poţi protesta

pentru că nu vorbeşti limba lor... Ceea cese va întâmpla va fi un pur ghinion, nu?Vinovaţia pentru greşeală nu aparţinenimănui, există o anumită situaţie care agenerat un act voluntar limitat în timp. Şiatât...

După un timp...aceeaşi încăpere.Doar că nu mai plouă, sau nu auzi dacă

plouă sau nu. Lumea din jurul tău estemută, tu n-o înţelegi iar ea...ea nu maiexistă pentru tine. O prăpastie s-a formatdeja prin lipsa vocalelor şi consoanelor,

prin absenţa ploii, şi prin faptul că nu poţi

să simţi sunetele. Copiii se joacă afară şialeargă mereu, iar tu priveşti un film mut.

Nimeni nu tulbură lumea ta. Nici măcar tun-o înţelegi, deoarece ai nişte ciudaţenii

pe urechi şi te chinui să asculţi....ceva.Eşti intr-un loc ciudat, care miroase ciu-dat şi este alb....Bizar. Tu nu trebuie săfii acolo. SOARELE şi COPACII nu sunt

aici. Ah...ba sunt....desenaţi pe perete...Lângă tine, au apărut din nou pijamalelealbe cu ecuson. Şi ochelari....si chelii.

Nu râde nimeni, deşi poate ar trebui. Nueşti unde trebuie. Dar unde ar fi trebuit săfii nu vei mai ajunge niciodată... Sau veiajunge doar ca să ai de unde fugi...

Fără să vrei îmbătrâneşti. Ohh, edureros, devii inţelept şi înveţi să suferi,înveţi să trăieşti cu efectele debusolării,şi să le accepţi ca făcând parte din tine

însuţi. CASA înseamnă voci. Convieţuire.Şi un stigmat, căci vrând-nevrând trebuiesă faci faţă... şi ceea ce este cel mai grav,să înghiţi frustrările celor care te-ar fidorit altfel. Şi care reproşează, tăcut, în-

continuu, ceva.... Reproşează poate chiar suma neputinţelor şi a dizabilităţilor pro- prii.

Peste timp.....este verde, a înmu-gurit primavara şi este primăvară şi în su-flet. Pedalezi către viitor, sfidând trecutulşi firea. Eşti scăpat pentru moment dinlucruri şi legi, şi încerci pe cât posibil săfrizezi normalitatea. ROŢILE sunt deve-nire, sau poate numai fugă...dinspre cevacătre altceva. Doar că, deodată, totul seînvârte....zbori la propriu, şi uiţi de tinemomentan. O fracţiune de secundă te ri-dici, ca apoi sa cobori.… Poţi auzi chiar şi PĂSĂRILE...Casele sunt întoarse, co-

pacii îşi implântă rădăcinile adânc în cer,

o SPIRALĂ vizuală te destramă, nu maiexistă pământ decât deasupra...dedesubtsunt roţile, şi un ţipăt...Al câtelea oare?Vezi elementele cunoscute.... CERUL,

pământ, case, oameni, garduri şi pomi,doar că....sunt aranjate bizar, ca şi cumDumnezeu s-ar fi jucat cu ordinea lu-crurilor, şi ar fi uitat de poziţia fiecărui

element al lumii. FLORILE sunt bizare,împlântându-şi rădăcinile în cer....Pentrutine este ceva nou, nu poţi tipa pentru căeşti prea cuprins de frici, spaime.... Şicauţi să te îndepărtezi de acel loc cât decurând poţi, sfăşiat de durere, şi mort defrică.

În urma ta, râmăne doar o roatăcu spiţe care se învârte nebuneşte sfidător spre cer....



Lângă tine, au apărut din nou pi- jamalele albe cu ecuson. Şi ochelari....şi chelii. Nu râde nimeni, deşi poate ar trebui. Nu eşti unde trebuie. Dar undear fi trebuit să fii nu vei mai ajungeniciodată... Sau vei ajunge doar ca să aide unde fugi...

Toate RĂNILE se vindecă....Greu, dar se vindecă. Uneori, funcţionezi

pe altă lungime de undă, învăţând le-gea cerurilor şi dizarmonia fiinţei. Nue o tristeţe profundă, dar...trebuie sătrăieşti cu ea, aflând că uneori prăpastia

dintre lumea ta şi lumea reală poate fiirecuperabilă. Te macină mereu tristeţeade a fi altfel, şi chinul tau durează....dar nu veşnic, nu pentru totdeauna.

Într-o zi, vine şi eliberarea. DeSUS. Dar vine. Şi te întorci plin desperanţă la ordinea normală a lucrurilor.

Toate s-au intors la locul lor, şi, pentruscurt timp, ai impresia că totuşi ai fostdoar rătăcit în vâltoarea uitarii.

Zonele cenuşii au devenit albe,strălucitoare. Sinele exprima sinele cucandoare divina si culori strălucitoare.

FericireaSunt departe de destinaţie, insă....

ştiu că sunt pe drumul cel bun, şi, dupăatâtea eşecuri, merg, în sfârşit in direcţiacare trebuie. Oamenii de lângă mine

privesc nedumeriţi, pentru că zâmbescmereu, iar ei....nu înteleg motivele zâm-

betului meu. Sărmane fiinţe...Am parcurs în genunchi drumulspre ceruri... Sunt curat, mai curat decâtaş fi putut fi vreodată.

Uneori nu-mi pot stapâni stareade euforie, deoarece ŞTIU....ştiu că amînvaţat ceea ce trebuia, şi sunt bogat cumnu este om bogat pe lumea asta...

Jumatate de viaţă sinonimă cu ju-matate de fericire.

A N G EL 2007

Despre SINE

Miopia societăţii cu cele mai bune rezultate ale cercetării nu iubeşteşi nu mântuie, trăieşte doar suspendatăîntre două stări: utilitară şi ludică. Soli-daritatea umană acolo unde abandonaţiisorţii imploră clemenţă devinde dramacelor entuziaşti.

Expoziţia artistului A N G ELeste în primul rând un exerciţiu de atenţiefaţă de lume, un motiv de indignare faţă

de nedreptăţile comise şi nu în cele dinurmă o peripeţie prin celălalt, protejat deo nevinovăţie absolută.

Pare un paradox, dar dreptulagresorului la brutalitate, la a vâna, eva-lua şi cântări, aşa cum este redat, întreţino atmosferă de asceză.

Ca privitor eşti singur şi teregăseşti în afară, o imagine funcţionează,chiar şi redusă, însoţind ca acţiune o stareorganică de conştiinţă.

Sesizezi deciziile, rezolvareaconflictului şi simţi ambiguitatea unde

frica hăituieşte obligând reamintirea şireinstaurarea lui EU SUNT. Fanteziaimprovizează jocul şi rezolvarea vine dela sine.

A N G EL oferă o gamă largă deafronturi suferite de om şi redă ceasuri-le de după, în care între două măceluri,spiritul se umple, fie de conştiinţă fie defurie oarbă.

Rezolvarea marilor crize stă înstructuri redate prin semne simple, pentrucă împotriva obstacolelor simularea uneiinocenţe anesteziate nu mai îndurerează,e capabilă să dea celui captiv isprăvirearăului pe care trebuie să-l parcurgă şiregăsirea candorii eliberatoare.

Imaginile prezentate iau forma şi

chipul memoriei ce pune totul în mişcare,dar numai până la un moment dat cândmemoria nu mai este de ajuns, devinenesigură, sofisticată.

Cred că această expoziţie este orealitate compromiţătoare pentru artist,şi în sinea lui, cred că o recunoaşte, poate

tocmai de aceasta nu a încercat să camu-fleze nimic, totul fiind la vedere, toc-mai pentru că nimeni nu va recunoaştenimic.

Daniela Micu, 2007



Cumpătarea - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Fiul Cerului - 200 x 140 cm

tehnică mixtă pe pânză, 2007

Temperance - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007

Son of the Sky- 200 x 140cm mixed media on canvas,2007



Vina - 200 x 140 cm tehnicămixtă pe pânză, 2007

Jocuri - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Blame - 200 x 140 cm mixedmedia on canvas, 2007

Games - 200 x 140 cm mixed media on canvas,2007



Viziune - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Întoarcerea - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007

Vision - 200 x 140 cm mixedmedia on canvas, 2007

Comeback - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007



Locul Sfânt - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Pâmăntul - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Sacred Land - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007

The Earth - 200 x 140 cm mixed media on canvas,2007



Departe - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Locul promis - 200 x 140cm tehnică mixtă pe pânză,2007

Far Away - 200 x 140 cm mixed media on canvas,2007

Promised Place - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007



Accidentul - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Fuga -200 x 140 cm tehnică mixtă

pe pânză, 2007

The Accident - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007

Runaway -200 x 140 cm mixed mediaon canvas, 2007



Suflet pierdut - 200 x 140cm tehnică mixtă pe pânză,2007

Descântec - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Lost Soul - 200 x 140 cm mixed media on canvas,

2007

Break the Spell - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007



Tăcerea - 200 x 140 cm tehnică mixtă pe pânză, 2007

Visul - 200 x 140 cm tehnicămixtă pe pânză, 2007

The Silence - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007

The Dream - 200 x 140cm mixed media on canvas,2007



Mistakes

Mistakes that give birth to sen-sibilities, that can be corrected and notcorrectable mistakes, which leave tracesinside one’s self and in other people’s

eyes.......which leave painful and deep

wounds that cannot be concealed andthat are more and more visible as timegoes by, that are sometimes an obstacleto life itself, that isolate you from the self and from the world.First of all I paint for myself and then

I address another kind of spirit. A new beginning in the end, a burden made eas-ier as it is assumed. Painting is itself a

purpose, which nobody and nothing canstop, it is like a permanent conversationwith God, but not in the biblical mean-ing. A permanent catharsis coming fromthe need of sharing the light of a full

soul. I paint to tease the demons that ask for their rights. That is why I am alwayshonest, always open, always in the ideas’crossroads.People who watch my works watch myheart.

Fear....

A long and dark hall... Some- body’s screaming.

Rain drops fall on the dull win-dow of a section. The play of water dropscharm the eye in search of the truth of the world, beyond everything. Watch, asthis is all you can do. You’re still furious,somebody doesn’t let you out.

FEARS break your soul... butwho understands that? You are left to

grow between laws and rules become prejudices, in an environment who unin-tentionally tries to kill you, or at least tominimize you. That is why you are notaware of anything it happens and youcannot protest because you don’t speak their language... What will happen will

be mere bad luck. The guilt for the mis-take belongs to nobody, there is a certainsituation that generated a voluntary actlimited in time. And that is all.

After a while...the same room.But it doesn’t rain anymore or at least

you can’t hear if it rains or not. The worldaround you is silent, you can’t under-stand it ... and it does not exist any morefor you. A precipice is already there, cre-ated by the absence of vowels and con-sonants, of rain, of the fact that you can’tfeel the sounds. The children play out-side and you watch a mute movie. No-

body troubles your world. Even you areincapable of understanding, because youhave some weird things on your ears andyou strive to listen to ... something. Youare in a weird place, that smells strangeand is white....Strange... You don’t haveto be there. The SUN and TREES are nothere. Oh, no, they are here... drawn on the

walls... The white pajamas with badgescame up again near you. And the glass-es ... and the bald men. Nobody laughs,although they probably should. You arenot in the right place. But you will never reach the place where you should be ...Or you’ll reach it only to have where torun away from...

You get old, whether you want itor not. Oh, it is painful, you’re gettingwise and learn to suffer, you learn to live

with the effects of senility and you ac-cept them as being part of yourself. TheHOUSE means voices. Cohabitation.And a stigma, as you must face it despiteyour wish... and the worst is that youmust get over the frustrations of those

people who would have wanted you to be different. And who keep silently re- proaching you something.... They evenreproach you their own incapacities anddisabilities.

Over time... there is green, springhas blossomed and there is also spring

in your soul. You pedal towards the fu-ture, defying the past and the world. For the moment, you are free from thingsand laws, and you do your best to stayon the verge of normality. The WHEELSrepresent becoming, or maybe simplyrace...from something towards some-thing else. It’s just that…all of a sudden,

everything is spinning...you are literallyflying and you forget yourself for themoment. For a fraction of a second, youget up, for then to go down.… You mayeven hear the BIRDS...The houses areupside down, the trees stick their rootsdeep into the sky, a visual SPIRAL dis-integrates you, there is land only aboveyou...beneath you there are the wheelsand a cry...What number is it? You seefamiliar elements.... The SKY, the land,the houses, people, fences and trees….it’s just that…they are placed in a strangearrangement, as if God had played withthe order of things, and had forgotten the

position of each element of the world.The FLOWERS are strange, sticking

their roots into the sky.... This is all newto you, you cannot scream because youare too scared, too anxious.... And you



just try to go away as soon as possible,torn by pain and scared to death.

Behind you, there is only onespoke wheel spinning madly and defi-antly towards the sky....

Near you, here there are againthe white pajamas with badges. And theglasses…and the bald men. No one islaughing, although they probably should.You’re not in the right place. But you willnever reach the place where you should

be anymore... Or you will reach it just to

have where to run away from...

All WOUNDS heal... Difficultly, but they heal. Sometimes, you are on adifferent frequency, learning about thelaw of heaven and the disharmony of the

being. It is not a profound sadness, still...you have to live with it, and find out that

sometimes the precipice between your world and the real world may be irrepa-rable. The sadness of being different isconstantly eating you up inside and your

pain goes on... but not for an eternity, notforever.

One day, freedom comes along.From above. Still, it comes. And full of hope you return to the normal order of things. Everything is in place once again,and for a while you believe that you haveonly lost your way in the whirl of forget-fulness.

The grey areas have becomewhite and shining. The self is expressing

the self.

Happiness

I am far away from my desti-nation, still....I know I am on the righttrack, and after all the failures, I am fi-nally walking in the right direction. The

people near me stare with bewilderment because I am always smiling, and they....do not understand the reasons of mysmile. Poor beings...I have walked the road to heaven on myknees... I am clean, cleaner than I couldhave ever been.

Sometimes I cannot control myeuphoric state as I KNOW....I know I

have learnt what I was supposed to learn,and I am rich, richer than any other manin the entire world... Half of life synony-mous with half of happiness.

A N G EL, 2007

ABOUT SELF

The myopia of the society withthe best research results does not loveand does not redeem, it only lives sus-

pended between two states: utilitarianand ludicrous. Human solidarity therewhere the ones abandoned by fate begfor forgiveness becomes the enthusiasts’drama.

A N G EL’s exhibition is first of all an exercise of attention towards theworld, a reason for indignation towardsinjustice and, last but not least, a journeythrough the other, protected by an abso-lute innocence.

It seems paradoxical but the ag-gressor’s right to brutality, to hunt, eval-uate and weigh, the way it is rendered

here, maintain an ascetic atmosphere.As watcher, you are alone and you findyourself outside, an image works, evenreduced, accompanying as an action anorganic state of conscience.

You can see the decisions, theconflict’s solution and you sense the am-

biguity where fear haunts forcing the re-memorizing and the reinstalling of I AM.The fantasy improvises the game and thesolution comes by itself.A N G EL offers a large range of affrontssuffered by man and he is depicting the

post-traumatic experience in its earlyhours, when between two slaughtering,the spirit fills up, either by conscience or

by blind fury.

The solving of the big crises con-sist in structures depicted in simple signs,

because against obstacles, the simulation

of an anaesthetized innocence does not bring pain anymore, and it is able to givethe captive one the end of the evil thathe must run through and the rediscover-ing of the liberating candor. The shownimages take the form and the face of the memory that brings everything intomovement, but only to a certain momentwhen memory is not enough anymore, it

becomes uncertain, sophisticated.

I believe that this exhibition is acompromising reality for the artist, and Ithink that he admits this for himself, andmaybe this is the reason for which he didnot try to camouflage anything, every-thing being in sight just because nobody

would recognize anything.

Daniela Micu, 2007



Curriculum Vitae

Nationality: RomanianWas born in 1978, November,on Bucharest, Romania.

Education:1997-2002 Studied at University of Fine Arts,Bucharest, Romania, graduate with “exceptional”1992-1997 Studied at High School of Fine Arts“N. Tonitza”, Bucharest, Romania, Graphic Design Section Full time jobs:From 2007 work as interior decorator, founded Citadella Design & ConsultingART DIRECTOR 27.05.2005 - 14.03.2006 Company: ACOM Materiale de ConstructiiGRAPHIC DESIGNER / VIDEO EDITOR, ART 27.01.2004 - 15.04.2005 Company: Intertel CommunicationsDTP / GRAPHIC DESIGNER 15.04.2003 - 31.12.2003 Company: Civio Reviste SpecializateGRAPHIC DESIGNER / VIDEO EDITOR 09.06.2002 - 31.03.2003 Company: Dacia Film

Membership:2004 Member of U. A. P. (union of artists) Bucharest, Romania.

Exhibitions:1997 - 2003 “Signs” Apollo gallery, Bucharest, Romania1998 - 2002 “International contemporary art manifestation”, Bucharest, Romania2001 - “Art Festival” Constantin Brancusi Hall, Palace of Parliament, Bucharest, Romania.2002 - Group exhibition at “National Theatre Grand Round Hall” Bucharest, Romania2003 - Group exhibition at “ Galla Gallery” Bucharest, Romania2006 – Personal Show at Artis Gallery, National Theatre, Bucharest, Romania “The house of Angels”2006 – Exibition at “TC” Gallery2006 – Participating with works at “National Modern Art Show, Palace of Parliament, Bucharest, Romania2006 – Invited to participate at “Biennale internazionale de’ll arte contemporanea”, Fortrezza da Basso, Firenze,Italia.2006 - Invited to participate with works for exhibition at “Chelsea Gallery”,Manha�an, New York2007 – Decorating with “the Playground” project the SPAZIO STUDIO store, on Smardan Street, Bucharest2007 – “Playground” at TC Gallery, Bucharest - solo exhibition2007 – Participating with “the Cage” project at Baume & Mercier Fotografia Festival2007 – “Bug and sun” – Collective exhibition with romanian artist Marius Burhan at Caminul Artei Gallery2007 – “Conversation with itself” – solo exhibition at Apollo Gallery, TNB, Bucharest, curator Cristian Velescu

Works in particular collections: Romania, France, England, United States, Italy, Greece

References:Mr Petru Lucaci, Class Counselor and Artist (telephone: 0040723648623)Mr Tudor Nicolau, Class Counselor and Artist (telephone: 0040721123564)

Studio: Bucharest, Virgil Lazarovici 15, sector 2, RomaniaPhone: 0040723575623, 0040216536161, e-mail: [email protected]



Mulţumiri doamnei Adina STAMA, fără de care acest catalog nu ar fi văzutlumina tiparului.

Thanks to Ms. Adina STAMA, without whom this catalogue could not havebeen printed

Un produs

andrei catalogue

Documents