ancheta statistica privind opiniile elevilor din anii terminali ai liceelor din orasul suceava,...

7/28/2019 Ancheta Statistica Privind Opiniile Elevilor Din Anii Terminali Ai Liceelor Din Orasul Suceava, Asupra Alegerii Viitoarei…

http://slidepdf.com/reader/full/ancheta-statistica-privind-opiniile-elevilor-din-anii-terminali-ai-liceelor 1/32

Universitatea “Ştefan cel Mare” SuceavaFacultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Specializarea : Finanţe - Bănci

Proiect nr. 3

Anchetă statistică privind opiniile elevilordin anii terminali ai liceelor din oraşul

Suceava, asupra alegerii viitoarei profesii

CUPRINS1



2.Ce metode de eşantionare cunoscute s-ar fi pretat mai bine studiului de faţă?Argumentaţi …………………………………………………………………………… 33. Care sunt atributele pe care trebuie să le aibă un eşantion pentru ca rezultatele obţinute în urmacercetării lui să poata fi extrapolate asupra întregii populaţii? Câte au fost respectate în studiul de faţă?

Argumentaţi răspunsul……………………………………………… 64. Care sunt tipurile de întrebări utilizate în realizarea unui chestionar.Enumeraţi-le după mai multecriterii de clasificare….……………………………………………………………………… 75. Care sunt etapele de parcurs în realizarea în bune condiţii a unui studio statistic? Câte au fostrespectate în acest studiu? Comentaţi...…………………………………………………… 126. Care sunt minusurile chestionarului acestui studiu?........................................................ 137. Concepeţi un alt chestionar prin care să eliminaţi greşelile şi neajunsurile…………... 148. Care este părerea dumneavoastră despre acest studiu privit în ansamblu?Argumentaţi…………………………………………………………………………………… 16

9.Care credeţi că este metoda cea mai bună de prezentare a rezultatelor unui studiu: prin tabele deecvenţă sau prin reprezentare grafică? Argumentaţi………………………………………. 1710. Realizaţi o altă prezentare a rezultatelor în care să combinaţi metodele de prezentare a informaţiilorobţinute………………………………………………………………………………………… 191.Analizaţi dacă obiectivele cercetării nr.3 se regăsesc în chestionarul anchetei…………… 214. În prezentarea rezultatelor cercetării nr.3 consideraţi că au fost atinse toate obiectivele propuse?Comentaţi…………………………………………………………………………………………. 2212. Cum apreciaţi prezentarea rezultatelor anchetei şi a concluziilor în cercetarea nr.3?Argumentaţi................................................................................................................................... 2314. Ce sunt întrebările de identificare şi care este rolul lor în cadrul chestionarului din cercetarea cunr.3 ?................................................................................................................................................. 2325. Care sunt criteriile de îndeplinire în realizarea unui chestionar? În ce măsură au fost ele respectatela realizarea chestionarului din studiu cu nr.3?.......................................................................... 2429. Care sunt erorile care pot apărea în realizarea unei cercetări statistice?Cum s-a încercat înlăturarealor în cadrul studiului cu nr.3?..................................................................................................... 29Bibliografie………………………………………………………………………………………. 32

2. Ce metode de eşantionare cunoscute s-ar fi pretat mai bine studiului de faţă? Argumentaţi.

2



Pentru asigurarea reprezentativităţii eşantionului este necesară respectarea cu stricteţe aurmătoarelor principii:

1) Caracterul obiectiv şi aleator al selecţiei unităţilor. Includerea unităţilor în eşantiontrebuie realizată în mod obiectiv fără a favoriza unele dintre ele, fiecare fiind extrasă după principiulhazardului, cu o probabilitate calculabilă şi diferită de zero.

2) Eşantionul trebuie să fie suficient de mare pentru a se realiza redarea trăsăturilor esenţiale

ale populaţiei astfel încât să permită obţinerea, pe baza datelor de sondaj a unor indicatori cu grad marede stabilitate.3) Includerea unei unităţi în eşantion trebuie să se facă independent de alte unităţi.În teoria şi practica sondajului pentru formarea eşantionului se folosesc mai multe procedee şi

anume: eşantionare aleatoare, eşantionare dirijată şi eşantionare mixtă.

A. Procedee de eşantionare aleatoare Procedeele de eşantionare aleatoare sunt cele care acordă fiecărei unităţi din populaţie o

probabilitate nenulă şi cunoscută de a face parte din eşantion. Rezultatele obţinute pe această bază potfi apreciate în termeni probabilistici.

Eşantionarea aleatoare se poate face după planuri de sondaje simple (în cazul populaţiilor omogene şi care nu au dimensiuni foarte mari) sau după planuri de sondaj complexe, în mai multeetape cum ar fi: sondajul stratificat, sondajul multistadial, multifazic, sondajul de serii, sondajul

secvenţial pentru populaţiile neomogene, repartizate pe diferite subansamble. Metoda de eşantionare utilizată în cazul în care probabilităţile acordate fiecărei unităţi din

populaţie de a intra în eşantion sunt egale se numeşte eşantionare aleatoare cu probabilităţi egale.Această metodă se recomandă atunci când nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveştedimensiunea unităţilor populaţiei. În caz contrar se recomandă utilizarea metodei de eşantionare cuprobabilităţi inegale (unităţile populaţiei au şanse diferite de a intra în eşantion). Dintre procedeele deextracţie cu probabilităţi egale cele mai folosite sunt: procedeul loteriei, procedeul numerelor

aleatoare şi procedeul mecanic (sistematic).

Procedeul loterieiAcest procedeu constă în extragerea dintr-o urnă a unor bile sau jetoane identice reprezentând

unităţile populaţiei. Se vor extrage bile sau jetoane până se va obţine volumul eşantionului dorit.Aceasta se poate realiza în două variante: cu reintroducerea bilelor sau jetoanelor în urnă şi fărăreintroducerea bilelor sau jetoanelor în urnă.

În prima variantă vom avea un sondaj repetat, volumul populaţiei rămânând acelaşi până cândse extrage ultima unitate şi se obţine eşantionul dorit. La încheierea operaţiei, volumul populaţiei (N)este mai mic cu o unitate, iar probabilitatea de includere în eşantion a oricărei unităţi din populaţie esteconstantă şi egală cu p=1/N.În a doua variantă bila sau jetonul nu mai sunt reintroduse în urnă. În acest caz este vorba de un sondajnerepetat. Pe măsură ce se extrag bilele şansele celor rămase în urnă de a fi introduse în eşantion cresc.

În practică deoarece este greu de confecţionat bile sau jetoane, pentru formarea eşantionuluielementele se numerotează iar fiecare număr se înregistrează pe un cartonaş. Numărul total decartonaşe este egal cu volumul populaţiei. După amestecarea la întâmplare a cartonaşelor se extrage laîntâmplare câte un cartonaş până la formarea eşantionului dorit în una din cele două variante. Datorităfaptului că în cazul sondajului nerepetat este exclusă posibilitatea extragerii de mai multe ori a aceleiaşiunităţi, erorile vor fi mai mici.

Procedeul numerelor aleatoare

3



Există tabele de numere aleatoare (ca cele publicate de Kendall şi Babington-Smith) utilizate pentru extragerea eşantioanelor. În aceste tabele numerele sunt aşezate în mod întâmplător pe coloaneşi rânduri. Tot la întâmplare se stabileşte coloana şi rândul de unde începe atribuirea diferitelor numere.Unităţile ce au atribuite numerele corespunzătoare vor forma eşantionul.

În condiţiile tehnicilor moderne de calcul tabelele cu numere aleatoare au fost abandonate înfavoarea numerelor întâmplătoare obţinute cu ajutorul uni program de generare a numerelor aleatoare.

Procedeul mecanic (sistematic)Eşantionarea pe baza procedeului mecanic este considerată în teoria sondajelor ca un procedeu

cvasi-aleator. Acesta presupune ordonarea unităţilor după o caracteristică oarecare (ordine alfabetică,numărul locuinţei) prin care să se asigure includerea pe cât posibil întâmplătoare a unităţilor în baza desondaj. Pentru formarea eşantionului se va forma un pas de numărare care trebuie să fie un număr întreg calculat pe baza raportului dintre volumul populaţiei şi volumul eşantionului (N/n). Prin calculul pasului de numărare se obţine împărţirea populaţiei în grupe de volum egale. Pentru obţinereaeşantionului se procedează astfel: se selectează la întâmplare o unitate din prima grupă la care seadaugă succesiv pasul de numărare până la obţinerea volumului eşantionului.

Ceea ce se reproşează eşantionării cvasi-aleatoare este că pasul de numărare poate coincide cuanumite periodicităţi ce pot exista în baza de sondaj. Pentru a evita acest lucru trebuie aleasă cu grijăcaracteristica după care se sortează unităţile asigurându-se astfel caracterul aleator. Procedeul estefrecvent utilizat datorită uşurinţei de aplicare şi a bazelor de sondaj deja constituite (liste electorale,cărţi de telefon, cataloage de firme, numerotarea locuinţelor pe o stradă, etc).

Toate aceste procedee de eşantioane se pot aplica direct populaţiei totale sau pe grupe ceea ceînseamnă că se pot obţine sondaje simple sau stratificate. La aplicarea procedeului de selecţie se potfolosi unităţi simple numerotate de la 1 la N sau unităţi complexe, denumite serii numerotate de la 1 laR. În cel de-al doilea caz vom avea un sondaj de serii.

B. Procedee de eşantionare dirijatăSe numeşte eşantionare dirijată procedeul prin care includerea unităţilor populaţiei în eşantion

se realizează în mod conştient de către o persoană cu experienţă. Oricât de bun cunoscător ar fi acesta,alegerea dirijată a unităţilor considerate reprezentative ne va îndepărta de caracterul cu adevărat aleator.

Faţă de eşantionarea aleatoare cea dirijată prezintă dezavantajul că nu există nici o metodă de astabili gradul preciziei unei estimaţii făcute pe baza ei. În cazul eşantioanelor aleatore se cunoaşte probabilitatea fiecărei unităţi de a intra în eşantion ceea ce permite calcularea şi garantarea unei erori probabile.

Cu toate acestea în anumite cazuri este preferată eşantionarea dirijată şi anume: este mult mai ieftină decât orice selecţie aleatoare; dacă eşantioanele sunt foarte mici faţă de volumul populaţiei inferenţele făcute pe baza

acestora nu reprezintă decât o simplă apreciere;

datele existente sunt atât de nesigure încât aprecierea unui expert poate da rezultate mai bunedecât o selecţie aleatoare; sondajele aleatoare presupun existenţa unor baze de sondaj actuale şi complete şi chiar

cunoaşterea unor informaţii auxiliare despre populaţia studiată. Dacă aceste informaţii nuexistă sau sunt inaccesibile statisticienii apelează la metode dirijate de eşantionare.

Eşantionarea dirijată este acel procedeu al cărui scop este alcătuirea unui eşantion reprezentativ (caşi când ar fi fost selectat aleator) prin includerea în mod conştient a unităţilor consideratereprezentative.

4



Datorită avantajelor pe care le oferă sunt cele mai utilizate de către institutele de sondare a opiniei publice. Precizia acestor metode neputând fi calculată reuşita lor nu este decât rezultatul unei practiciîndelungate şi a unei abilităţi profesionale deosebite.

Metode de eşantionare dirijată: eşantionarea pe cote, metoda voluntariatului, eşantionarea la faţa locului, metoda itinerariilor.

1) Cea mai folosită metodă de eşantionare dirijată este eşantionarea pe cote în special în

sondajele de opinie. În acest caz structura populaţiei pe sexe, vârstă, categorii socio-profesionale estestabilită dinainte. În cadrul fiecărei categorii se precizează un anumit număr de persoane, alegerea lor fiind lăsată la latitudinea operatorului. Deci, cunoscând structura populaţiei pe diferite criterii se presupune că dacă eşantionul redă această structură va fi reprezentativ. Astfel sondajul pe cote apare cao stratificare în care selecţia în cadrul stratului nu este aleatoare ci dirijată. Acest caracter al selecţieieste un dezavantaj al metodei, operatorul putând fi subiectiv în selectarea celor care să facă parte dineşantion.

Alegerea criteriilor de cotă se face ţinând seama de simplitatea şi uşurinţa de a le delimita corectdar şi de cerinţe psihologice (nu se va folosi venitul drept criteriu de cotă).

2) Metoda voluntariatului. Anchetele bazate pe voluntariat se aplică din ce în ce mai mult.Aceasta constă în publicarea chestionarului în presă (mai nou şi pe Internet) cu rugămintea adresatăcititorilor de a răspunde. Eşantionul se formează deci din rândul cititorilor. Aceste anchete furnizeazăun volum mare de informaţii dar problema care se pune este de a aprecia în ce măsură se pot extrapolarezultatele.

3) Eşantionarea la faţa locului. Metoda aceasta vizează populaţii care se găsesc în anumite locuri:muzee, manifestaţii culturale, magazine, târguri şi expoziţii etc.

După ce s-a completat un chestionar se abordează cu un pas stabilit următoarea persoană. Pasul sestabileşte în funcţie de fluxul de persoane la diferite momente ale zilei.

Dezavantajul metodei constă în supraaprecierea ponderii vizitatorilor (clienţilor) frecvenţi îndefavoarea celor ocazionali. Pentru aceasta chestionarul trebuie să cuprindă elemente necesare evaluăriifrecvenţei.

4) Metoda itinerariilor. Această metodă constă în impunerea unui itinerar de urmatoperatorului având diferite puncte de oprire pentru realizarea interviurilor. Metoda este interesantă înunităţile dens populate unde este combinată cu metode de eşantionare pe cote. În acest caz operatorultrebuie să completeze chestionarele respectând criteriile de cotă şi urmând traseul stabilit. Dacă în unuldin punctele traseului răspunsul este refuzat operatorul va trece la punctul următor din itinerar excluzându-se astfel problema non-răspunsurilor.

5) Eşantionarea tip bulgăre de zăpadă. Este un procedeu de eşantionare utilizat în situaţia încare nu există informaţii suficiente pentru a identifica toţi indivizii care compun o anumită populaţiefiind posibilă identificarea doar a câtorva astfel de indivizi. În această situaţie cercetarea populaţieivizate va începe cu investigarea indivizilor cunoscuţi după care acestora li se cere să precizeze şi alte persoane despre care se presupune că întrunesc caracteristicile vizate de scopul studiului. Procedeul sedesfăşoară în acest mod până când sunt identificaţi atâţia indivizi câţi sunt necesari formăriieşantionului propus. Se utilizează acest procedeu în cazul în care populaţia vizată este formată dinoameni care au anumite hobby-uri sau pasiuni, preocupări . De obicei în acest caz nu se dispune deinformaţiile necesare aplicării unui alt procedeu de eşantionare. Este posibil să nu se cunoască nici dincâţi indivizi este formată o astfel de populaţie.

C. Procedee de eşantionare mixtăProcedeele de eşantionare mixtă combină principiile eşantionării dirijate cu cele ale eşantionării

aleatoare profitând de avantajele fiecărei metode şi minimizându-se dezavantajele. Cel mai cunoscut tipde sondaj realizat pe baza eşantionării mixte este sondajul stratificat. Esenţa acestui tip de sondaj constă

5



în divizarea întregii populaţii (grupe tipice în raport cu un o caracteristică prestabilită) şi apoiextragerea a câte unui eşantion aleator din fiecare strat. Tot pe baza de planuri de eşantionare mixtă serealizează şi sondajul multistadial, multifazic sau secvenţial.

3. Care sunt atributele pe care trebuie să le aibă un eşantion pentru ca rezultatele obţinute în urma cercetării lui să poata fi extrapolate asupra întregii populaţii? Câte au fost respectate înstudiul de faţă? Argumentaţi răspunsul.

Eşantionul reprezintă o subcolectivitate a unei colectivităţi generale, prin studierea căreiatrebuie să se caracterizeze colectivitatea generală sub aspectul diferitelor caracteristici. Un eşantion estereprezentativ pentru o anumită colectivitate dacă el prezintă, la scară redusă, aceleaşi trăsături esenţialeca şi colectivitatea generală din care a fost extras : aceeaşi medie, acelaşi grad de împrăştiere şi aceeaşistructură.

Reprezentativitatea unui eşantion se obţine în cazul în care parametrii studiaţi sunt estimaţi cu omarjă de eroare acceptabilă. Calitatea de reprezentativitate a unui eşantion, depinde de metoda desondaj folosită, de unităţile ce compun eşantionul, dar şi de toate etapele sondajului, respectiv cea defundamentare, realizare şi prelucrare.

Pentru formarea eşantionului este nevoie de o anumită metodă de sondaj, anumite procedee deextragere a unităţilor. O metodă de sondaj este un proces prin care se aleg unităţile unei populaţii cuscopul formării unui eşantion. Există numeroase metode de sondaj care concură la realizareaeşantionului, alegerea lor depinde esenţial de consideraţii de precizie şi cost.

Determinarea volumului eşantionului are loc după ce populaţia statistică a fost binedelimitată şi după s-a ales tipul de sondaj care va fi aplicat, prin fixarea unui prag de semnificaţie (α) şia unei precizii dorite (ε) precizie care se poate exprima în cifre relative sau absolute:( P ϑˆ −ϑ ≥ ε )=α

Nu insistăm în continuare asupra formulelor specifice de calcul a volumului eşantionului înfuncţie de tipul sondajului, modului de extragere al unităţilor şi de datele referitoare la baza de sondajexistente.

Un element important care merită a fi menţionat este acela al stabilirii variabilei în funcţie decare se va calcula volumul eşantionului. Aceasta se stabileşte în funcţie de informaţiile de care sedispune la demararea cercetării şi de bugetul alocat. Pot exista următoarele situaţii:

• un prim caz este acela în care în studiu există o variabilă direct legată de obiectivul studiat – variabila principală, iar volumul eşantionului se va calcula în funcţie de aceasta. În această situaţiecelelalte variabile sunt considerate variabile auxiliare şi – deoarece de cele mai multe ori acestevariabile auxiliare sunt strâns corelate cu variabila principală – volumul eşantionului calculat pentruvariabila principală poate fi considerat reprezentativ şi pentru restul variabilelor;

• un al doilea caz este acela în care în cercetare intervin mai multe variabile corelate cu obiectulcercetării dar nu există nici una mai importantă care să poată fi considerată principală. În acest cazvolumul eşantionului se va calcula în funcţie de variabila cu cea mai mare dispersie. Volumul astfelcalculat va asigura reprezentativitate şi pentru celelalte variabile;

• o altă situaţie este aceea în care volumul eşantionului se calculează în funcţie de o variabilăauxiliară direct corelată cu variabilele studiate, variabilă provenită dintr-un recensământ sau dintr-oanchetă anterioară relativ la aceeaşi populaţie. Această soluţie se aplică atunci când din considerente deordin financiar sau de timp nu se poate realiza culegerea de informaţii necesare calculării volumuluieşantionului în funcţie de variabilele supuse cercetării;

6



• în practică, se utilizează foarte des alegerea volumului eşantionului prin stabilirea volumuluieşantionului în funcţie de o variabilă binară (cu dispersia maxim posibilă de 0,25) ceea ce duce la unvolum al eşantionului necesar de până la 2000 de unităţi – volum considerat reprezentativ şi pentru o populaţie totală de 10 milioane şi pentru una de 1,5 miliarde unităţi.

Formarea eşantionului sau prelevarea se poate realiza în varianta „repetat” sau „nerepetat”.Ulterior se poate utiliza una din următoarele variante:

• procedeul „loterie” în care unităţile sunt prelevate după corespondentul înregistrat pe bileţeleamestecate şi extrase aleator dintr-o urnă;• procedeul „tabelelor cu numere aleatoare” este oarecum similar celui anterior dar se aplică

populaţiilor de mari dimensiuni unde procedeul „loterie” nu se poate utiliza;• procedeul mecanic constă în prelevarea unităţilor la intervale de timp sau numerice bine

precizate, utilizându-se deci un anumit pas de numărare;• în ultimul timp, însă, ţinând cont de faptul că există baza de sondaj în format electronic, se

utilizează cu succes şi pachetele de software statistic cu ajutorul cărora se poate alege eşantionul înfuncţie de criteriile stabilite la punctele anterioare.

Un eşantion bun:- oferă posibilităţi de determinare a numărului de subiecţi necesar;- specifică probabilitatea că fiecare individ din populaţie să poată fi inclus în eşantion;- dă posibilitatea estimării erorii de eşantionare;- permite determinarea gradului de încredere pe care-o putem avea în estimările populaţiei eşantionului.

Reprezentativitatea este o calitate esenţială pe care eşantionul trebuie să o aibă. Ea constă în capacitateaeşantionului de a produce cât mai fidel structurile şi caracteristicile populaţiei din care este extras.Factori care determină sau influenţează mărimea eşantionului:- omogenitatea populaţiei, adică gradul în care indivizii sunt asemănători cu referire la caracteristicilecomunităţii studiate;- metoda de eşantionare;- timpul, banii şi personalul;- numărul categoriilor prin care vor fi analizate datele.

4. Care sunt tipurile de întrebări utilizate în realizarea unui chestionar.Enumeraţi-le dupămai multe criterii de clasificare.

Chestionarul este o listă cu întrebări de diferite forme care sunt puse oral sau în scris în vedereaculegerii de informaţii relativ la un subiect. Redactarea chestionarului este o problemă dificilă şi cu oimportanţă ulterioară priomordială. Dificultatea apare şi ca urmare a faptului că nu există o soluţie deelaborare universal valabilă, reţelele sunt adaptate specificului problemei analizate. În fapt unchestionar bun este acela care furnizează răspunsuri precise, adevărate şi utilizabile.

Problemele care intervin în elaborarea unui chestionar sunt numeroase şi complexe. Înelaborarea chestionarului sunt necesare următoarele etape: Analiza nevoii de informatii necesare pentru rezolvarea problemelor Prezentarea si clasificarea in functie de prioritate a intrebarilor potentiale necesare pentru

obtunerea informatiilor

7



Evaluarea fiecarei intrebari in functie de urmatoarele criterii :• respondenţii pot să înţeleagă întrebarea?• respondenţii pot să răspundă la întrebare?• respondenţii vor să răspundă la întrebare?

Determinarea cerintelor care figureaza la fiecare intrebare Determinarea structurii chestionarului

Evaluarea chestinarului si a intrebarilor Aşa cum se poate observa, chestionarele şi modul de elaborare a lor, depind foarte mult deobiectivul cercetării selective. Întrebările şi eventualele probleme care intervin în elaborarea lor, suntlegate de obiectivele urmărite.

Întrebările sunt, în cazul anchetele socio-culturale, construite într-o manieră ce ţine cont defaptul că trebuie evitate formulările care ar putea conduce la apariţia unor erori în răspunsuri. Acesteerori pot fi provocate voluntar, de către respondenţi, datorită mascării unor atitudini, opinii etc., sau potfi involuntare din cauza neînţelegerii clare a problemei în cauză. Astfel, întrebările trebuie să aibă niştecaracteristici bine definite:

• uşor de înţeles, adică să nu conţină cuvinte ce nu pot fi înţelese de orice respondent;• stimulatoare, adică întrebările puse trebuie să incite un răspuns;

• precise, să antreneze răspunsuri uşoare şi să permită o bună prelucrare a datelor culese.

O altă categorie de probleme care apar în elaborarea chestionarului, sunt cele legate deconţinutul întrebărilor (tipul, forma şi succesiunea lor). Majoritatea specialiştilor sunt de acord căîntrebările se pot clasifica în felul următor:

a) întrebări închiseb) întrebări deschisec) întrebări mixte (semi-deschise)

a) Întrebările închiseSunt acele întrebări pentru care răspunsurile sunt fixate dinainte şi respondentul are de ales din

variantele propuse. Cu ajutorul unei precodificări, aceste răspunsuri se pot prelucra ulterior foarte uşor.De asemenea întrebările închise sunt uşor de exploatat – fapt care determină utilizare frecventă a lor.Sunt foarte eficiente atunci când cercetarea se desfăşoară asupra faptelor, deoarece se pot delimitafoarte bine variantele de răspuns. În cazul cercetărilor asupra opiniilor, motivaţiilor, atitudinilor esterelativ dificil să se asigure exclusifitatea, exhaustivitatea şi pertinenţa variantelor de răspuns.

Întrebările închise sunt de mai multe tipuri:• cu răspuns unic – unde respondentul are posibilitatea să aleagă o singură variantă de răspuns. Auavantajul că sunt uşor de prelucrat.• cu răspunsuri multiple – unde respondentul poate să aleagă multiple variante de răspuns.Dezavantajul este acela că, pe măsură ce creşte numărul variantelor alese, codificarea şi prelucrareaulterioară, creşte şi ea în dificultate.

• cu clasamente – unde respondentul ierarhizează variantele de răspuns în funcţie de preferinţele sale. Necesită un efort mai mare din partea respondentului şi de aceea se impune limitarea variantelor derăspuns.• cu scale ale atitudinilor – permit nuanţarea răspunsurilor pe o gradaţie de tip excelent – foarte rău.Aceasta se poate realiza fie prin explicitarea fiecărei variante (excelent, bun, mediu, rău şi foarte rău),fie printr-un sistem de note (de exemplu acordând note de la 1 la 5 pentru cele 5 variante de răspuns).Ataşarea de note simplifică prelucrarea ulterioară. Numărul de variante este recomandat de psihologi ase stabili la 5.

Majoritatea experţilor şi specialiştilor operează cu patru tipuri de scale:

8



scala nominală este scala care foloseşte numerele doar cu scopul de codificare pentru situaţiile posibile. Scala nominală permite doar gruparea populaţiei în clase în raport cu fiecare stare.Variabila care utilizează o astfel de scală este o variabilă calitativă denumită şi variabilănominală;

scala ordinală permite în plus şi clasificarea după o regulă bine stabilită. Se utilizează pentrucodificarea preferinţelor, a atitudinilor, a preferinţelor etc. Cu variabilele ordinale se pot

efectua operaţii de grupare, de calculare a indicatorilor medii de poziţie, a mărimilor de relativede structură, a coeficienţilor de corelaţie neparametrică; scala de interval permite, în plus faţă de scala ordinală, determinarea diferenţelor dintre stările

variabilei. Deoarece variabilele evaluate pe scala de interval sunt cantitative, este posibilăcalcularea în plus faţă de scala ordinală a mediilor, indicatorilor de variaţie de corelaţie paramentrică etc.;

scala proporţională sau de raport, denumită şi scala metrică, permite în plus faţă de scala deinterval toate operaţiile matematice corespunzătoare mulţimii numerelor reale.

Întrebările închise sunt acele întrebări în care se încearcă să se găsească cele mai potrivite posibilităţi de răspuns, prezentându-le ca variante.

Exemplu:

b) Întrebările deschise sunt acele întrebări care permit respondenţilor să răspundă cum doresc,neexistând o constrângere prealabilă. Aceste întrebări se pot prezenta în următoarele modalităţi:

• complet nestructurate (întrebări de tipul „ce părere aveţi despre?”);• în care se doreşte o asociere de cuvinte (când respondenţilor li se spun diverse cuvinte sau li se aratădiverse imagini şi li se cere să noteze primul cuvând care le vine în gând);• în care se doreşte completarea frazei (respondenţilor li se prezintă o frază incompletă pe care suntrugaţi să o completeze);• în care se doreşte completarea unei povestiri (similar cu punctul precedent doar că în loc de frazătrebuie completată o povestire).

Dezavantajul acestui tip de întrebări este strâns legat de cost (deoarece chestionarul are unvolum mai mare şi implicit este mai greu de completat) şi de prelucrarea mult mai anevoiasă.

Avantajele acestui tip de întrebări sunt legate de faptul că se pot aborda probleme mai delicate(atitudine, motivaţie etc).

Întrebările deschise sunt utilizate pentru a afla opinia persoanei intervievate fără a i se sugera posibile variante. În chestionar se lasă un spaţiu liber pentru formularea răspunsului.Exemplu:

9

Cum apreciaţi stilul de conducere practicat de managerulinstituţiei:

a) autoritar c)indiferent b) comunicativ d) nu ştiu

Care este ultima acţiune întreprinsă pentru găsirea unui loc de muncă?................................................................................................................



Există posibilitatea utilizării întrebărilor parţial deschise. Acestea cumulează din avantajeleambelor tipuri reducând dezavantajele.

Exemplu:

Se mai utilizează şi întrebări deschise enumerative. La aceste întrebări subiectul este invitat săenumere mărci preferate, instituţii, frecvenţa unor acţiuni, eventual într-o ordine de preferinţă.

Exemplu:

c) Întrebările mixte (semi-deschise) sunt întrebări în care principalele răspunsuri sunt închisedar se lasă şi posibilitatea completării cu răspunsuri libere. Această formă mixtă tinde să rezolve problemele legate de exhaustivitatea întrebărilor închise şi de reducerea costului de codificare alîntrebărilor deschise.

Întrebările cuprinse în chestionar se pot clasifica astfel: factologice, de opinie sau atitudine, decunoştinţe şi filtru.

Întrebările factologice. Vizează situaţii ce caracterizează subiecţii. În principiu se obţininformaţii ce ar putea fi obţinute şi prin metoda observaţiei dacă aceasta n-ar presupune eforturi preamari. Unele întrebări factologice poartă denumirea de întrebări de clasificare sau identificare. Acestease pun mai ales pentru a obţine informaţii astfel încât prin analiza răspunsurilor să se poată gruparespondenţii pe categorii. Aceste întrebări sunt lăsate de obicei la sfârşitul chestionarului. Excepţie facesondajul pe cote când întrebările factologice ce formează criteriile de cotă vor fi puse la începutulchestionarului pentru a vedea dacă persoana corespunde sau nu criteriilor de formare a eşantionului.

Exemplu:

10

Ce acţiuni aţi întreprins pentru găsirea unui loc de muncă:a) m-am înscris la o agenţie autorizată de ocupare a forţei de muncă

b) am consultat anunţurile din ziarec) am apelat la prieteni şi cunoştiinţed) alte acţiuni…………………………………….

Enumeraţi instituţiile în care aveţi încredere în momentul de faţă:..........................................................................................................

După statutul profesional în ce categorie vă încadraţi:a) salariat b) patronc) lucrător pe cont propriud) lucrător familial neremunerat



Întrebările de opinie sau atitudine vizează aspecte ce ţin de universul interior al individuluicum ar fi părerile, aşteptările, evaluările, ataşamentul faţă de valori, explicaţiile fenomenelor din jur,comportament etc.

În cercetările de opinie pot fi folosite două metode distincte de abordare. Prima încearcă să

estimeze acordul sau dezacordul faţă de o opinie dată. A doua abordare merge mai departe încercând sămăsoare tăria, intensitatea opiniilor exprimate şi implică punerea unui număr mai mare de întrebăriutilizându-se scalarea atitudinilor.

Întrebările de cunoştinţe au un specific foarte clar şi au ca scop caracterizarea nivelului decunoştinţe al subiectului. Pot fi utilizate şi ca întrebări de control validând sinceritatea si capabilitateasubiectului.123 Întrebări filtru. Acestea permit bifurcarea succesiunii întrebărilor în chestionar printr-un saltcătre o altă zonă de continuitate în interviu.4 Exemplu:56 Q9. Sunteţi membru al organizaţiei de sindicat ?(Dacă răspunsul este da continuă interviul, dacăeste nu, salt la întrebarea Q12) :

a) Da b) Nu

Q10. În ce măsură consideraţi că organizaţia vă reprezintă drepturile?

Foarte mare măsură Foarte mică măsură

Q11. Conducătorii organizaţiei sindicale servesc interesele :a) salariaţilor

b) reprezentanţilor patronilor c) organizaţiilor politiced) nu ştiue) nu răspund

Redactarea chestionarului depinde de modul în care acesta va fi administrat, de tipul deîntrebări ce sunt utilizate (aceasta determinând modul de prelucrare, termenul cercetării şi mijloacelefinanciare) şi, nu în ultimul rând, de limbajul utilizat în construcţia întrebărilor – limbaj care trebuieadaptat în funcţie de nivelul de pregătire al celor anchetaţi.

Ordinea în care sunt puse întrebările depinde de modul de administrare a chestionarului, de tipul

sondajului, de lungimea chestionarului. Ţinând cont de toate acestea este evident că nu există o soluţieuniversal valabilă. Pot fi formulate, totuşi, câteva idei:• este bine, pe cât posibil, ca la începutul chestionarului să fie plasate întrebările simple care vor stârniinteresul respondentului;• întrebările referitor la identificare trebuie plasate la începutul sau sfârşitul chestionarului – se preferătotuşi sfârşitul chestionarului;• întrebările delicate este bine să fie situate la mijlocul chestionarului după ce s-a creat o atmosferă deîncredere; nu se vor plasa la începutul chestionarului pentru a se evita o reacţie defensivă sau chiar derefuz a respondentului;

11



• întrebările dificile sau delicate trebuie intercalate cu întrebări mai uşoare pentru a evita obosirearespondentului;• dacă există mai multe teme, trecerea de la una la alta se va realiza cu ajutorul unor întrebări neutre, progresive;• chestionarul trebuie să aibă în final un aspect logic, coerent. Deci întrebările referitoare la un subiecttrebuie, pe cât posibil, grupate. Întrebările generale vor fi plasate înaintea celor cu caracter particular;

întrebările referitoare la fapte trebuie să le preceadă pe cele referitoare la opinii etc.;• pentru testarea sincerităţii răspunsurilor pot fi plasate, în diferite locuri, întrebări redundante sauîntrebări filtru.

Oricare ar fi modul de administrare a chestionarului, este nevoie să existe texte de introducere şitexte de legătură între diversele părţi şi/ sau teme abordate. Atunci când chestionarul va fi completat derespondent, acesta trebuie să conţină mai multe explicaţii. Textele ce conţin informaţii referitoare lascopul cercetării se plasează la începutul chestionarului. Nu trebuie uitată inserarea de clauzereferitoare la deontologia cercetării (respectarea anonimatului, nefolosirea datelor în alte scopuri etc.).Dacă se are în vedere completarea chetionarului de către un operator de interviu în faţa respondentului,textele prezentate mai sus pot să lipsească, dar se va avea în vedere buna instruire a operatorului învederea informării respondentului.

În ceea ce priveşte prezentarea materială şi tipografică, aceasta se realizează cu foarte mareatenţie mai ales în cazul administrării directe. Astfel chestionarul trebuie:• să fie agreabil la privit;• să fie uşor de citit, întrebările să fie bine separate, numerotate într-o manieră simplă, mărimeacaracterelor folosite nu trebuie să fie prea mică pentru a se evita oboseala respondentului şi/ saunonrăspunsurile;• să fie uşor de completat, să existe spaţiu suficient pentru redactarea clară, completă şi corectă arăspunsului.

Ca un punct final, relativ la redactarea chestionarului, putem spune că aceasta presupune omuncă în echipă, necesită multă atenţie şi mai ales multă experienţă. În încheiere doresc să amintescgândul lui C.A.Moser „o anchetă nu poate fi mai bună decât chestionarul său”.

5. Care sunt etapele de parcurs în realizarea în bune condiţii a unui studio statistic? Câte aufost respectate în acest studiu? Comentaţi.

Etapele de parcurs în bune condiţii a unui studiu statistic, referitor la opiniile elevilor din aniiterminali, ai liceelor din oraşul Suceava , asupra alegerii viitoarei profesii, sunt:

1) Definirea obiectivului studiului statistic ;2) Scopul şi utilitatea cercetării statistice a studiului curent ;3) Alegerea tipului de cercetare ;4) Stabilirea eşantionului de subiecţi care fac obiectul studiului ;5) Întocmirea chestionarului;6) Stabilirea termenului de execuţie şi a perioadei de desfăşurare a cercetării ;7) Alocarea unui buget pentru studiu statistic propriu-zis;8) Formarea echipei şi stabilirea de sarcini aferente fiecărui membru al echipei ;9) Culegerea de date în baza chestionarului stabilit ;10) Centralizarea datelor obţinute ;11) Interpretarea datelor obţinute;12) Concluziile rezultatelor obţinute ;

12



7. Concepeţi un alt chestionar prin care să eliminaţi greşelile şi neajunsurile.

CHESTIONAR

Vă rugăm să colaboraţi la realizarea unei anchete statistice privind opiniile liceenilor din clasa a XII-aasupra alegerii viitoarei profesii răspunzând cât mai sincer la următoarele întrebări :

1. Numele şi prenumele dvs.....................................................................................................

2.Ce vârstă aveţi ?...................................................................................................

3.Sexul

masculin.......................feminin..........................

4. Domiciliul dumneavostră:.............................................................................................................

5. Liceul şi specializarea la care învăţaţi............................................................................................................

6. Doriţi să vă continuaţi studiile după absolvirea liceului ?...........................................................................................................

7. Care este profilul pe care doriţi să îl urmaţi ?.........................................................................................................

8. Care este universitatea la care doriţi să absolviţi şi oraşul ?

................................................................................................................9. Specializarea.......................................................................................................................

10. Care este motivul alegerii acestei facultăţi?....................................................................................................

11.Ce şanse credeţi că veţi avea să practicaţi meseria dobândită în timpul facultăţii?...........................................................................................................

11. Aţi fost influenţaţi asupra alegerii profilului şi a specializării ?....................................................................................................................

12. De către cine ?...................................................................................................................

14



13.În ce măsură aţi fost influenţat ?( pe o scara de la 0-4)

în foarte maremăsură

în mare măsură în mică măsură foarte micămăsură

nu ştiu

4 3 2 1 0

14. Ce aptitudini ai ?( ce obiecte iţi plac)..................................................................................................................

15. În ce măsură aptitudinile pe care le ai iţi influenţiază opţiunea ?

în foarte maremăsură

în mare măsură în mică măsură foarte micămăsură

nu ştiu

4 3 2 1 0

16. Care este forma de învăţământ pe care doriţi să o urmaţi ?

scurtă duratăla distanţăfrecvenţă redusăzi

123

lungă duratăla distanţăfrecvenţă redusăzi

456

17. Pentru ce formă de examen optaţi ?

a) examen tip grilă b) examen clasicc) examen mixtd) interviu şi concurs de dosaree) altă formă ( care ar fi aceasta?)........................................................f) nu ştiu / nu răspund

18.Daca aţi avea de ales între universitatea din oraşul dvs şi o altă universitate din alt oraş , ce aţialege şi de ce ?......................................................................................................................................

19. Consideraţi că in universitatea aleasă de dumneavostră condiţiile de informare şi studiu sunt :

foarte bune bune satisfăcătoare slabe foarte slabe nu ştiu5 4 3 2 1 0

15



20. Daca aţi avea posibilitatea aţi urma două sau mai multe facultăţi în acelaşi timp ?.................................................................................................................................. 21.Care ar fi acestea?...................................................................................................................

22.Cu ce medie aţi încheiat semestrul trecut ?..............................................................................................................23. Ţinând cont de media obţinută , ce şanse credeţi că aveţi să vă continuaţi studiile ?..................................................................................................................................

8. Care este părerea dumneavoastră despre acest studiu privit în ansamblu? Argumentaţi.

Studiul în cauză urmăreşte în mare etapele de realizare în bune condiţii a unui studiu statistic ,însă are lipsuri . Am descoperit că are întrebări irelevante pentru studiu şi lipsesc din chestionar uneleîntrebări care se impun pentru rezultate complete în urma colectării datelor de la unităţile de studiu .

Ca orice altă statistică realizată în vederea obţinerii unor informaţii cât mai exacte , şi aceststudiu necesită atât timp cât şi bani . Din lipsă de timp şi din lipsa banilor s-a făcut o cercetare statisticăsuccintă şi cât mai la obiect . Din cauza faptului că această cercetare ar fi presupus cheltuieli financiareridicate şi timp îndelungat pentru completarea chestionarelor , cercetarea a fost aleatoare , selectivă , pe un număr de 1777 de elevi din clasa a XII-a din cadrul celor mai importante licee din oraşulSuceava.

Pentru elaborarea unei teme de cercetare este necesară parcurgerea mai multor etape , iar înrealizarea acestui studiu nu au fost atinse toate etapele:

- scopul cercetării;- perioada desfăşurării studiului în cauză;( s-a făcut o menţionare a perioadei 2-6 iunie ,durata de

distribuire a chestionarelor);- tabele nu au fost interpretate individual şi nu s-a făcut vizualizarea grafică a tabelelor;- acest studiu este tratat superficial ;- nu este prezentat la nivel academic ;- rezultatele obţinute nu pot fi extrapolate la nivelul întregului număr de elevi din clasele a XII-a ,

pentru că masa de subiecţi nu este omogenă , ei provenind din licee cu profile diferite;- nu sunt delimitate clar etapele de parcurs a unui studiu statistic.

În concluzie este un referat incomplet care ar fi putut fi unul reuşit dacă ar fi permis poatetimpul şi situaţia financiară.

16



9. Care credeţi că este metoda cea mai bună de prezentare a rezultatelor unui studiu: printabele de frecvenţă sau prin reprezentare grafică? Argumentaţi.

După finalizarea unui studiu prezentarea cea mai bună a rezultatelor este prin reprezentareagrafică deoarece este o reprezentare care permite vizualizarea datelor statistice în scopul formării uneiimagini intuitive şi imediate asupra fenomenului studiat.

Graficul este o imagine spaţială, cu caracter convenţional, care prin diferite mijloace plastice dereprezentare reliefează ceea ce este caracteristic, esenţial pentru obiectul cercetării.Elementele constructive ale unui grafic sunt: titlul, reţeaua, scara de reprezentare, legenda,

graficul propriu-zis, sursa datelor şi notelor explicative.Principalele tipuri de grafice statistice: diagrame prin benzi şi coloane, diagrame prin figuri

geometrice, diagramele seriilor de timp (cronologice, dinamice), diagramele seriilor de spaţiu,diagaramele seriilor de repartiţie de frecvenţe, diagramele prin figuri naturale, pictogramele.

1.Reprezentarea grafică folosind diagrama circulară

Cercul de structură sau diagrama circulară este un cerc a cărui arie reprezintă efectivul totalal populaţiei statistice (100%).Valorile variabilei se reprezintă prin sectoare de cerc ale căror arii sunt proporţionale cu frecvenţele relative ale valorilor variabilei.Cu ajutorul regultii de trei simplă sedetermina măsura unghiului la centru corespunzător fiecărei frecvenţe.Ex: Alegerea primelor patru universităţi de continuare a studiilor pentru viitorii absolvenţi ai liceelor:

Semnificaţie Ştefan celMare

Suceava

Al. I. CuzaIaşi

Babeş BolyaiCluj

Academia depoliţie Bucureşti

Frecvenţa

absolută

107 73 56 43

Frecvenţarelativă

29,00% 19,78% 15,78% 11,65%

2.Reprezentarea grafică folosind dreptunghiul de structură

Pentru desenarea dreptunghiului de structură se consideră un reper cartezian în plan. Axaverticală va fi axa frecvenţelor relative şi ale valorilor xi ale variabilei statistice.Cu baza pe axa verticală se desenează un dreptunghi cu înălţimea de 100 de unităţi.Se divizeazădreptunghiul pe linii orizontale obţinând dreptunghiuri cu ariile proporţionale cu frecvenţele fi.

3.Reprezentarea grafică prin batoane

Diagrama structurală cu ajutoarul batoanelor se obţine astfel:1. se alege un reper cartezian în plan2. pe axa orizontală se reprezintă valorile xi ale variabilei statistice3. pe axa verticală se reprezintă frecvenţele absolute ni sau frecvenţele relative fi corespunzătoare

valorilor xi4. segmentul cu extremităţile în punctele cu coordonatele (xi,0), (xi, ni) respectiv (xi, fi)

17



reprezintă batonul corespunzător valorii xi.

4.Reprezentarea grafică prin coloane sau benzi

Acest tip de reprezentare grafică foloseşte dreptunghiuri cu lăţimi egale şi lungimile proporţionale cu frecvenţele absolute sau cu frecvenţele relative ale valorilor variabilei statistice.

Dacă dreptunghiurile sunt aşezate vertical, reprezentarea grafică se numeşte diagrama prin coloane,iar dacă sunt aşezate orizontal reprezentarea grafică se numeşte diagrama prin benzi.

5.Poligonul frecventelor

O modalitate de vizualizare a datelot unei serii statistice este poligonul frecvenţelor care permite reprezentarea grafică sub forma unei curbe. Fie seria statistică cu telor absolute se unesc printr-o linie poligonală de coordinate. Dacă se unesc punctele de coordonate se obţine poligonulfrecvenţelor relative.

6.Histograma

Se consideră o serie statistică cu variabilă cantitativă continuă şi clasele de valori de amplitudiniegale: distribuţia unui grup de tineri după înălţimea exprimată în centimetri.

18



10. Realizaţi o altă prezentare a rezultatelor în care să combinaţi metodele de prezentare ainformaţiilor obţinute.

În urma chestionarului aplicat unui număr de 200 de copii s-a obţinut un procentaj de 61,5%care au afirmat că sunt hotărâţi să urmeze o formă de învăţământ superioară. Un număr de 13,5% dintreelevi nu sunt încă hotărâţi şi nu au ajuns la o decizie finală în privinţa urmării unor studii superioare iar

restul de 25% au dat un răspuns negativ, fiind hotărăţi să nu urmeze o formă de învăţământ superioară.

Din cei 61.5% elevi care vor să urmeze o formă superioară de învăţământ se observă un

procentaj de 29% de elevi care aleg ”Universitatea Ştefan Cel Mare Suceava”, urmând “UniversitateaAlexandru Ioan Cuza Iaşi” cu un procentaj de 19, 78% ceea ce arată că elevii suceveni tind să aleagălocaţii cât mai apropiate pentru a-şi urma studiile superioare: Suceava 55,28%, Iaşi 20,33%, dar seobservă şi o predilecţie a acestora şi pentru universităţile mai îndepărtate cum ar fi “Babeş Bolya Cluj”15,18% şi “Centrul Universitar Bucureşti” 11,65%.

13,5 %

25% 61,5%

19



Suceava Iaşi Cluj Bucureşti55,28% 20,33% 15,18% 11,65%

După absolvirea liceului, alegerea facultăţii potrivite este foarte grea, se observă o tindere sprealegerea unui segment economic pentru studiile superioare, profilul economic fiind ales într-un procentaj de 33,33% de elevi, urmând umanismul cu 28,46% şi dreptul cu 18,70% şi contrar aşteptărilor pe ultimul loc se află medicina cu 4,07% datorită lungii durate a studiilor şi greutateagăsirii unui loc de muncă după absolvire. Aceste alegeri sunt influenţate de mulţi factori cum ar fi părinţi, colegi şi profesori iar cei din urmă având un procentaj de 50% în această decizie foarte

importantă a elevilor.33,33% Economic28,46% Umanist18,70% Drept8,12% Poliţie7,32% Tehnic4,07% Medicină

O majoritate de 65,85% dintre elevi vor să urmeze o facultate la zi pentru a se putea axa peîntreaga perioadă doar pe studii şi pentru obţinerea diplomei de licenţă care îi va ajuta în găsirea unui

post de muncă pe măsura efortului depus şi pregătiri primate. 18,70% aleg o facultate la distanţă printreaceştia se numără cei care sunt nevoiţi să lucreze pentru a putea plăti taxa la facultate, sau persoanecare au deja un post de muncă şi au nevoie de această diplomă pentru a avansa în post.

20



După examenul de bacalaureat elevi preferă ceva mai uşor de aceea 39,02% preferă un examnde tip grilă pentru admiterea la facultate, 25,20 % preferă examen classic pentru că sunt deja obişnuiţicu această formă de examen şi 21,14% preferă examenul mixt pentru a avea parte de ambele forme.Mulţi din aceşti elevi sunt influenţaţi de nota primită la bacalaureat 44,72% dar sunt elevi care seaxează pe aceste examene de admitere la facultate iar nota obţinută la bacalaureat nu mai este atât deimportantă.

Examen grilă 39,02% Examen classic 25,20%

Examen mixt 21,14% Interviu şi concurs 10,57% Nu ştiu/nu răspund 4,07%

1.Analizaţi dacă obiectivele cercetării nr.3 se regăsesc în chestionarul anchetei.

În elaborarea planului de cercetare un rol deosebit de important îl are stabilirea obiectivelor cercetării, care vor avea o influenţă definitorie în alcătuirea concisă a chestionarului. Principal obiectiv

în cercetarea nr.3 îl putem considera cunoaşterea şi analiza opiniilor viitorilor absolvenţi de liceu dinoraşul Suceava, mai întâi cu privire la alegerea universităţii în care doresc să-şi continue studiile, apoialegerea facultăţii (profilului,specializării) unde vor fi pregătiţi,instruiţi pentru viitoarea lor meserie.Aici sunt analizaţi toţi factorii care au influenţat alegerea făcută, motivele şi factorii care au determinataceastă alegere.Aşadar în chestionarul elaborat pentru a fi utilizat în această anchetă întâlnimobiectivele acestei cercetări. Chestionarul cuprinde o parte introductivă referitoare la obiectulcercetării, scopul şi colectivitatea cercetată şi un set de 20 de întrebări care ar putea fi structurate pemai multe categorii. Din partea introductivă putem desprinde obiectivul principal al acestei cercetări şianume realizarea unei anchete statistice privind opiniile liceenilor din anul terminal asupra alegerii

Lungă

DuratăZi65,85%

Lungă DuratăID 18.70%

Scurtă Duratăzi12,20% Lungă durată FR

3,25%

21



viitoarei profesii urmând ca pe parcursul primului set de întrebări din chestionar să se evidenţieze liceulşi specializarea unde învaţă elevul clasei a XII-a, mulţumirea sau nemulţumirea elevului faţă de viaţa pe care o duce în liceul respectiv dar şi 3 întrebări personale despre vârstă,sex şi domiciliu. Putemspune că aceste întrebări reprezintă de fapt evidenţierea unor factori care influenţează elevul să urmezeo anumită facultate. În al doilea set de întrebări (6-13) liceanul este pus să-şi exprime opţiunile pentruuniversitate, specializare, forma de învăţământ şi alte aspecte. Începând cu întrebarea 10 al

chestionarului ne dăm seama că liceanul este influenţat de numeroşi factori cum ar fi părinţii,colegii şi profesorii în alegerea unei profesii.În continuare cel de-al treilea set de întrebări (14-20) face referire la ponderea notei de la bacalaureat la media examenului de admitere la facultate, dar şi condiţiile destudiu pe care le oferă facultatea, frecventarea unei a doua facultăţi şi şansele pe care crede elevul că leare pentru a continua studiile. În concluzie putem spune că întrebările chestionarului includ o gamăvariate de opţiuni ce pot fi alese de persoanele intervievate. Ele pot ajuta la o analiză mai amănunţită a preferinţelor pentru elevii claselor terminale. De asemenea ele pot servi drept model de orientare profesională a tinerilor din zona studiată, oraşul Suceava şi posibilităţile ce există în acest oraş pentru asatisface nevoile tinerilor absolvenţi de liceu din acest oraş. Pe baza acestui chestionar se poate observaşi câţi dintre tineri doressc să-şi continue studiile pe plan local şi câţi dintre ei doresc să studieze în alteoraşe. Chestionarul se vrea a fi un „barometru” al satisfacerii pe plan local a tinerilor ce caută să seformeze pentru cariera lor viitoare.Chestionarul poate fi folosit de instituţia de învăţământ superior dinSuceava pentru a se orienta spre acele profile solicitate de tinerii absolvenţi în conformitate cu piaţamuncii.

4. În prezentarea rezultatelor cercetării nr.3 consideraţi că au fost atinse toate obiectivele

propuse? Comentaţi.

În interpretarea rezultatelor s-au atins toate obiectivele propuse deoarece în această prezentare arezultatelor s-a explicat fiecare rezultat în parte care a fost în principiu prezentat printr-o diagrama şiapoi o explicare detaliată a tuturor datelor prezente.

Fiecare întrebare are tabelul propriu cu procentajul şi frecvenţa explicate şi demonstraţie câtmai detaliată pentru a putea fi înţeleasă de toţi. S-a urmat o ordine logică în ordonarea întrebărilor şi s-a pornit de la un subiect şi un eşantion bine stabilit.

Chestionarul a fost aplicat unui număr de 200 de elevi şi s-a vrut aflarea părerii acestora de aurma o formă de studii superioară, aceasta a fost întrebarea de la care s-a pornit, apoi s-a încercataflarea localităţii în care aceştia şi-ar dori să-şi urmeze studiile şi facultatea pe care o preferă. S-au aflatcă studenţii preferă pentru acest an un profil economic iar medicina a ajuns pe ultimul loc în preferinţaelevilor şi în prezentarea rezultatelor apar şi motive care au dus la această situaţie.

În urma chestionarului s-a ajuns la concluzia că în alegerea unei facultăţi majoritatea elevilor ţin cont ce părerea părinţilor, colegilor dar cea mai mare influenţă o are în continuare profesori caresunt cei mai buni de a da un sfat în această situaţie.

Forma de învăţământ aleasă de elevi este cea de lungă durată zi cu un număr de 65,85%, înurma acestui chestionar s-a mai ajuns la concluzia că după examenul de bacalaureat elevii preferă unexamen de tip grilă şi sunt de părere că nota la bacalaureat contează foarte mult în alegerea şi admitereaîntr-o facultate.

Chestionarul este foarte detaliat şi are răspunsuri foarte complexe care sunt aşezate foarte bineîn prezentarea rezultatelor care este detaliată şi atinge toate obiectivele.

22



12. Cum apreciaţi prezentarea rezultatelor anchetei şi a concluziilor în cercetarea nr.3?Argumentaţi.

Din prezentarea rezulatelor anchetei şi a concluziilor cercetării nr.3 se observă anumite trăsăturispecifice la nivelul localităţii studiate, Suceava. Peste 60% din elevi sunt hotărâţi să urmeze o formă deînvăţământ superior. Dintre aceştia o mare proporţie, 50%, optează pentru continuarea studiilor

universitare din Suceava, apoi în funcţie de distanţă locul 2 ocupă univesritatea din Iaşi iar locul 3revine universităţii din Cluj rămânând ca ultimul loc să fie ocupat de cea din Bucureşti. Se poateînţelege de aici că elevii preferă să studieze în localitatea natală întrucât universitatea le oferă o gamăvariată de profile de învăţământ şi condiţii optime de studiu, inclusiv burse,etc.Dintre profilele alese deelevi predomină cele din domeniul economic în conformitate cu cerinţele actuale ale pieţei şi înconformitate cu schimbările social-economice la nivel României de astăzi. În alegerea formei deînvăţământ superior elevii ţin cont într-o mare măsură de opinia părinţilor dar şi de tendinţa pieţeiorientându-se spre acele profile considerate mai profitabile. Consider că prezentarea rezultatelor anchetei şi a concluziilor reflectă în mod real dorinţa tinerilor de a se afirma prin studii superioare demare actualitate.Tinerii actuali sunt mai pragmatici pentru că preferă domeniile tehnice,economice şimai puţin cele umaniste.

14. Ce sunt întrebările de identificare şi care este rolul lor în cadrul chestionarului dincercetarea cu nr.3 ?

Întrebările factologice - vizează situaţii ce caracterizează subiecţii. În principiu se obţininformaţii ce ar putea fi obţinute şi prin metoda observaţiei dacă aceasta n-ar presupune eforturi preamari. Unele întrebări factologice poartă denumirea de întrebări de clasificare sau identificare. Acestease pun mai ales pentru a obţine informaţii astfel încât prin analiza răspunsurilor să se poată gruparespondenţii pe categorii. Aceste întrebări sunt lăsate de obicei la sfârşitul chestionarului. Excepţie facesondajul pe cote când întrebările factologice ce formează criteriile de cotă vor fi puse la începutulchestionarului pentru a vedea dacă persoana corespunde sau nu criteriilor de formare a eşantionului.

În cadrul proiectul nr.3, întrebări de identificare pot fi considerate cele care se referă lavârsta,sexul şi domiciliul persoanei intervievate.Întrebările de identificare au rolul să identifice şi săindividualizeze persoanele care completează chestionarul. Întrebările au fost alese pentru a permitegruparea persoanelor care întrunesc anumite criterii referitoare la vârstă,sex,etc. În cercetarea nr.3întrebările de identificare au fost redactate pentru a scoate în evidenţă însuşirea comună a eşantionuluiales şi anume liceeni din anii terminali. După prelucrarea datelor obţinute în urma aplicăriichestionarului unui număr de 1.777 elevi am obţinut următoarele rezultate la întrebările de identificare:

- Vârsta persoanei intervievate: -18 ani -72,5%-19 ani-16%-17 ani-7.5%-20 ani- 4%

- Sexul persoanei intervievate:- feminin-57.5%- masculin-49%

- Mediul de provenienţă:-urban- 57,5%- rural- 42,5%

23



25. Care sunt criteriile de îndeplinire în realizarea unui chestionar? În ce măsură au fostele respectate la realizarea chestionarului din studiu cu nr.3?

Construcţia oricărui chestionar trebuie să înceapă cu specificarea foarte clară şi detaliată a problemei de cercetat. Problemele sociale au, de regulă, un grad de complexitate care impunedescompunerea lor în mai multe dimensiuni. La rândul lor aceste dimensiuni se cer traduse în

indicatori, deci în modalităţi empirice de detectare a prezenţei/absenţei sau a stării sau a intensităţiiunor caracteristici. În cazul anchetei, indicatorii vor fi aduşi, până la urmă, sub forma unui text, a uneiîntrebări ce va apare în chestionar. Insistăm asupra faptului că întrebarea – fiecare întrebare dinchestionar – reprezintă un indicator, dar un indicator prelucrat, tradus, ajustat etc. de aşa manieră încâtel să fie valid şi funcţional în procesul comunicării dintre cercetător şi subiect.O formă oarecum deosebită de anchetă, cu destul de mare arie de răspândire, o constituie cea care se bazează pe chestionare omnibuz, adică instrumente ce nu se centrează pe o anumită problemă, ciurmăresc culegerea de informaţii de naturi diferite, în scopuri diferite şi chiar pentru beneficiari diferiţi.De pildă, institutele de sondaje uzează de astfel de instrumente pentru a răspunde mai uşor solicitărilor mai multor beneficiari. În altă ordine de idei, trebuie să observăm că universul indicatorilor unuifenomen social nu are o existenţă bine determinată, în sensul că ar fi constituit dintr-un număr dat şi fixde elemnte; dimpotrivă, el e practic nelimitat şi nedeterminat. În consecinţă, cel ce întocmeşte unchestionar este chemat, pe de o parte, să construiască indicatori-întrebări şi, pe de alta, să selecteze ceimai potriviţi indicatori, din mulţimea acestora, care este, cum spuneam, aproape nemărginită, operaţiedificilă şi riscantă, ce poate afecta validitatea instrumentului. Dacă pentru selectarea eşantionului de persoane din populaţie există reguli clare, furnizate de statistică şi matematică, pentru alegerea“eşantionului de indicatori” este necesară o intuiţie şi o imaginaţie sociologică, bazate pe lecturi şi pe odeosebită experienţă de cercetare.

Pe de altă parte, apare o problemă cel puţin tot aşa de grea ca şi selecţia indicatorilor, chestiunece constă în traducerea indicatorilor în întrebări şi aşezarea întrebărilor în chestionar, adică cea care ţinede "tehnologia" redactării unui chestionar. Într-adevăr, prins în hăţişul problemelor de conţinut,cercetătorul, şi cu deosebire cel fără experienţă, riscă să scape din vedere multitudinea capcanelor deaceastă natură ce-l pândesc la tot pasul, începând cu formularea întrebărilor şi terminând cu punerea în pagină a chestionarului.

Subliniem grija pe care trebuie să o avem ca, atunci când contruim un chestionar, să folosim unlimbaj care să fie înţeles de toată lumea şi să fie înţeles de către toată lumea la fel. Această cerinţăelementară, ce derivă din necesitatea de a putea comunica cu toţi subiecţii şi din aceea de a-i supune petoţi la aceiaşi “stimuli”. Toate manualele de metodologie insistă asupra folosirii celor mai simplecuvinte, celor mai simple expresii şi a unor fraze cât se poate de scurte. Cuvintele, expresiile şi frazeletrebuie înţelese în acelaşi sens de către toţi interlocutorii, indiferent de sex sau vârstă, de nivelul lor cultural, de zona geografică de rezidenţă sau de alţi factori ce ar putea influenţa procesul decomunicare, recepţionarea univocităţii mesajului.

Se insistă apoi asupra faptului că, în construcţia chestionarului, se va ţine seama şi de populaţiacăreia îi sunt adresate întrebările. Este vorba aici de faptul că nu toate întrebările unui chestionar trebuie adresate tuturor persoanelor din eşantion. În funcţie de răspunsurile la o întrebare, se obţindiferite subcategorii de populaţie, cu caracteristici specifice, cărora vom fi nevoiţi să le adresămîntrebări specifice. Apar, aşadar, în majoritatea chestionarelor aşa-numitele întrebări filtru, caregenerează bifurcări în succesiunea întrebărilor, trimiţând operatorul sau subiectul la întrebarea ceurmează a fi adresată, în funcţie de răspunsul la întrebarea filtru. Rezumând ideile de mai sus, vomsublinia că cele două mari tipuri de probleme ce trebuie rezolvate în această fază a anchetei – cele deconţinut, adică cele legate de alegerea indicatorilor (necesari şi suficienţi) pentru descriereafenomenului şi a relaţiilor sale esenţiale cu alţi factori sociali, şi cele de formă, adică de transpunere aindicatorilor în întrebări standardizate, privitor la învelişul lor verbal, la modul de adresare şi la cel de

24



înregistrare a răspunsurilor – presupun genuri de cunoştinţe diferite: primele teoretice iar celelatemetodologice. Rândurile ce urmează vor fi dedicate aproape exclusiv acestor din urmă aspecte, prezentând câteva din rezultatele stabilite pe baza experienţei de cercetare de până acum.

O clasificare tradiţională a întrebărilor după conţinutul informaţiei vizate este cea care distingetrei mari categorii:

- întrebări factuale

- de opinie- de cunoştinţeÎntrebărilor factuale, informaţia priveşte elemente de comportament ale indivizilor anchetaţi, ale

semenilor din jurul lor sau situaţii ce caracterizează viaţa subiecţilor sau a comunităţilor în cadrulcărora ei trăiesc. În principiu, toate aceste aspecte se materializează în fapte comportamentale sausituaţionale şi ar putea fi înregistrate prin metoda observaţiei, dacă o asemenea investigare n-ar presupune eforturi extrem de mari. Câte seriale a urmărit omul în ultima săptămână la televizor, la ceoră s-a sculat în dimineaţa zilei respective, câţi bani cheltuie familia pe lună cu hrana, unde şi-a petrecut ultimul concediu, la ce vârstă a avut primul contact sexual etc. iată câteva mostre de indicatoricu un clar conţinut factual, dintr-o gamă extrem de amplă şi de diversă, ce conduc la întrebări întâlniteîn orice chestionar. Se vede deci că răspunsul la aceste întrebări poate fi judecat în termeni de adevăratsau fals, întrucât ele se referă la o situaţie obiectivă şi verificabilă prin alte mijloace.

Întrebărilor de opinie vizează aspecte ce ţin de universul interior al individului, cum ar fi părerile, atitudinile, credinţele, aşteptările, proiectarea în viitor, evaluările, ataşamentul faţă de valori,explicaţiile fenomenelor din jurul său, justificările şi motivaţia acţiunilor etc. Se înţelege deci că aicitermenul de opinie este luat într-un sens mult mai larg decât cel în care se foloseşte în mod curent;apare deci discutabilă utilizarea sa într-un asemenea context, însă, pe de o parte, expresia s-a încetăţenitiar, pe de alta, este greu de găsit o altă sintagmă capabilă să acopere un asemenea conţinut foarte larg.Caracteristic informaţiei conţinută în răspunsul la aceste întrebări este faptul că ea nu poate fi obţinutăîn mod direct prin alte metode decât cele ce fac apel la comunicarea verbală cu subiecţii şi, deci, căverificarea celor afirmate de aceştia este o întreprindere dificilă, posibil (uneori) de realizat doar prinmetode indirecte.

Întrebările de cunoştinţe, au şi ele un specific foarte clar, ce nu permite nici o confuzie cucelelalte, în speţă cele factuale, cu care par a se asemăna.

Aceste intrebari au drept scop să ne furnizeze o informaţie necesară sporirii cunoştinţelor noastre despre poetul naţional, ci una care să ne ajute să caracterizăm persoana anchetată. Rostulacestor întrebări – evident de aceeaşi natură cu cele folosite în orice situaţie de examen – nu este, pentru sociolog, în primul rând, acela de a măsura în mod cât mai corect nivelul cunoştinţelor oamenilor într-un domeniu oarecare. Ele evidenţiază preocupările intelectuale ale indivizilor în anumitedomenii, ca urmare a unor interese sau a unor situaţii de viaţă specifice. Aplicând, de exemplu,recruţilor un chestionar cu întrebări de cunoştinţe din domeniul diferitelor obiecte studiate în trepteleşcolare obligatorii, vom putea să evaluăm calitatea învăţământului general. De asemenea, prinintermediul unor întrebări de cunoştinţe, putem evalua interesul oamenilor pentru anumite domenii aleartei şi, indirect, chiar despre sistemul de valori, credinţe, atitudini etc. Întrebările de cunoştinţe potfurniza informaţii şi despre anumite comportamente, cum ar fi, spre pildă, lectura scrierilor religioaseori frecventarea bisericii.

Ele pot fi utilizate şi ca întrebări de control. Aşa cum o arată şi numele, acest gen de întrebări nusunt adresate pentru a aduce o informaţie propriu-zisă din partea respondentului, ci pentru a verifica, acontrola acurateţea răspunsurilor sale la alte întrebări. Printre altele, ele pot fi folosite pentru a testasinceritatea subiectului.După forma de înregistrare a răspunsurilor, se face, în principu, o distincţie între întrebările:

- închise - care oferă subiectului variante de răspuns prefabricate, respondentul urmând doar săo aleagă pe cea care se potriveşte situaţiei sau opiniei sale

25



- deschise - reclamând înregistarea, cât mai fidelă şi cât mai completă, a răspunsului dat desubiectul chestionat. Ceea ce trebuie foarte bine reţinut, este faptul că, în cazul anchetei şi, mai ales, alsondajului de opinie, culegerea şi interpretarea datelor sunt realizate din perspectivă statistică; aceastaînseamnă că prelucrarea informaţiei dobândite printr-o întrebare deschisă trebuie efectuată, finalmente,în acelaşi mod ca şi pentru una închisă, deci pornind de la stabilirea de categorii în care este introdusconţinutul răspunsurilor.

Rezumând deocamdată lucrurile, putem spune că, în faza de construcţie a chestionarului,cercetătorul trebuie să decidă, în esenţă, asupra următoarelor două aspecte:a) dacă e posibil şi preferabil să se stabilească şi să se expliciteze dinainte categoriile de

răspunsuri şi, în caz afirmativ: b) dacă e posibil şi preferabil ca subiectul să fie cel care alege cea mai adecvată formă de

rezumare a răspunsului său, folosind grila de categorii propusă.Cele două întrebări combinate dau trei soluţii posibile, pentru fiecare întrebare din chestionar:a) se stabilesc a priori categoriile de răspuns şi subiectul alege;( avem de a face cu o întrebare

închisă propriu-zisă) b) se stabilesc a priori categoriile de răspuns iar operatorul, în funcţie de răspunsul subiectului,

alege varianta "potrivită";( se vorbeşte despre o întrebare deschisă)c) se stabilesc a posteriori categoriile de răspuns, urmând a clasifica "la birou" conţinutul

răspunsurilor.( este intermediar)Este clar că, în varianta a doua, pentru subiect întrebarea apare ca fiind deschisă, în timp ce,

pentru operator, ea este închisă. O întrebare aflată într-o asemenea situaţie – situaţie posibilă, fireşte,numai prin intermediul tehnicii orale de realizare a anchetei – am putea-o numi întrebare aparent-deschisă

Întrebările aparent-deschise nu trebuie confundate cu cele mixte sau semideschise sausemiînchise.

Întrebările semiînchise apar frevent în cercetările exploratorii sau/şi în chestionarele folosite înancheta pilot, când gradul de cunoaştere asupra amplitudinii câmpului de situaţii posibile şi asupradistribuţiei acestora este precar.

Revenind la principalele tipuri de întrebări, să mai manţionăm că, grafic, întrebările deschise seevidenţiază în chestionar prin aceea că, după textul prorpiu-zis al întrebării, apare un spaţiu liber în careoperatorul sau subiectul marchează răspunsul. Doar atunci când subiectul nu poate fi ţinut în frâu şi elne oferă de o manieră mult prea amplă răspunsul, este permisă o înregistrare selectivă sau rezumativă.

Pentru întrebările închise, formele de prezentare grafică a variantelor de răspuns sunt destul dediferite. În cele mai numeroase sitauţii, variantele sunt aşezate una sub alta, după textul întrebării, şisunt numerotate. Alegerea variantei potrivite se face prin încercuirea numărului – cu funcţie de cod – din faţa variantei respective

Sistemul de variante de răspuns al oricărei întrebări închise trebuie să satisfacă un număr decondiţii elementare, dintre care amintim:

a) El trebuie să fie complet, în sensul că orice răspuns posibil trebuie să-şi găsească locul îngama variantelor prevăzute.

b) El trebuie să fie discriminatoriu, înţelegând prin aceasta că două situaţii semnificativ diferitetrebuie suprinse în variante de răspuns diferite.

c) El trebuie să fie univoc, adică unui răspuns să-i corespundă o singură variantă dintre celeoferite.

Cel mai simplu sistem de răspuns la o întrebare închisă este cel cu două variante de răspuns,care, de regulă, pot fi interpretate în termenii de Da/Nu. Folosirea acestui gen de întrebări este posibilăşi la întrebările factuale, când se cere precizarea existenţei sau inexistenţei unui lucru, efectuarea uneiacţiuni etc., şi la cele de opinie, când subiectului i se pretinde o formă foarte tranşantă de exprimare a

26



părerii: e de acord sau nu cu ceva, are o opinie favorabilă sau nefavorabilă în legătură cu altcevaş.a.m.d.

Experimentele metodologice arată că distribuţia răspunsurilor variază semnificativ în funcţie dedecizia de a folosi sau nu varianta mijlocie sau varianta “nu ştiu”

În legătură cu varianta “nu ştiu”, problema nu este numai – sau nu atât – dacă ea trebuie sau nufolosită, ci dacă trebuie folosită ca o variantă obişnuită (plasată la sfărşitul evantaiului) sau dacă n-ar fi

necesar ca ea să îmbrace forma unei întrebări filtru, care să preceadă întrebarea propriu-zisă. Aşa cum practic fiecare întrebare, dar îndeosebi cele de opinie, ar putea avea o variantă “nu ştiu”, tot aşa fiecareîntrebare din chestionar ar putea fi precedată de una filtru, prin care să se întrebe oamenii, înainte de ali se cere o opinie, dacă au sau nu o opinie în problema respectivă. Că în realitate nu se face uz foartefrecvent de asemenea întrebări filtru nu e un lucru greu de înţeles. Mai întâi, aceasta ar complica inutilchestionarul şi ar putea crea dificultăţi în comunicarea cu subiecţii. Apoi, există o tendinţă firescă aoamenilor, generată probabil din nevoia de autoprotecţie a eului, de a alege, în special în cazulîntrebărilor “dificile”, varianta care să-l angajeze cel mai puţin. Subiectul poate intui rapid că dacă dăasemenea răspunsuri, atunci va scăpa mai uşor de persoana din faţa lui sau va avea mai puţine rubricide completat în formularul de răspuns.

Utilizarea atât de frecventă a întrebărilor închise – şi, insistăm, nu numai în cazul sondajelor deopinie – se datorează unei serii de avantaje incontestabile pe care le oferă acestea. Dintre cele maiimportante atuuri ale întrebărilor închise menţionăm:

a) Rapiditatea şi uşurinţa prelucrării rezultatelor. Este o chestiune ce nu mai necesită nici oexplicaţie, acest avantaj fiind decisiv atunci când rezultatul unui sondaj trebuie transmis beneficiaruluiîn timp de câteva zile de la data comandării lui.

b) Uşurinţa completării chestionarului, adică rapiditate şi atractivitate pentru subiecţi. Este unavantaj, de asemenea, extrem de puternic îndeosebi în cazul anchetelor în scris, subiectului revenindu-isarcina doar de a înconjura nişte coduri sau a pune X-uri în căsuţe, operaţii ce solicită eforturi mentaleşi motrice mult mai reduse decât compunerea unui text.

c) Precizarea conţinutului întrebării,dat fiind faptul că variantele întregesc textul propriu-zis alei.

În legătură cu cele patru situaţii în care operatorului îi este permis să intervină pentru a dirijarăspunsurile – considerate inadecvate – ale subiecţilor:

1. Subiectul nu răspunde la întrebarea pusă, ci la alta. Atunci operatorul îi mai citeşte o datăîntrebarea.

2. Răspunsul subiectului conţine termeni vagi, expresii neclare etc. Atunci operatorul poateinterveni cu întrebări de genul:

Ce înţelegeţi prin asta?

3. Răspunsul este prea sec, insuficient de detaliat. Atunci operatorul poate interveni:N-aţi vrea să-mi spuneţi mai multe despre aceasta?

4. Subiectul răspunde la întrebare, dar operatorul are senzaţia că mai există şi alte aspecterelevante care n-au fost atinse. În acest caz, mai poate întreba:

Mai aveţi şi altceva de adăugat?

d) Uniformitatea înţelegerii întrebării şi a înregistrării răspunsurilor este avantajul de cunoaşterecel mai important al întrebărilor închise. Problema uniformităţii înţelegerii se pune chiar şi atunci cândîntrebarea este completă, deci, în principiu, ea ar trebui să aibă un sens clar şi univoc, fără a mai apelala variantele de răspuns. Cine a lucrat însă cu chestionare ştie că niciodată o precizare suplimentară,care, fireşte, nu are alte efecte perturbatoare, nu este superfluă, ba, dimpotrivă, pentru multă lume poatedeveni esenţială în înţelegerea corectă a intenţiei celui ce a formulat întrebarea.

27



e) Evitarea erorilor generate de operaţiile de postcodificare.f) Întrebările închise facilitează găsirea răspunsului potrivit. Avantajul derivă din cunoscuta lege

a psihologiei conform căreia oamenilor le este mult mai uşor să recunoască ceva decât să-şi aminteascăşi să reproducă acel lucru. Referindu-ne la întrebările de opinie, putem spune că omul mai uşor şi mairepede se regăseşte într-un model decât să definească acel model ce-i este propriu. Respectivul principiu este unul central în studiile de marketing, unde potenţilaului cumpărător i se propun mai

multe variante ale unui produs şi numai în rare cazuri este el solicitat ca el să compună profilul acelui produs. Desigur, aici intră în joc şi o serie de factori legaţi de competenţă.Întrebarea referitoare la numărul optim de întrebări ce ar trebui să formeze un chestionar,

întrebare pe care orice persoană fără experienţă de cercetare şi-o pune sau e tentat să o pună altora maiversaţi în realizarea unor astfel de studii, este, în sine, fără obiect, dat fiind că un asemenea optim – dacă există – depinde de o serie de prea mulţi factori pentru a se putea discerne o regulă generală.Generală este poate doar constatarea că, de cele mai multe ori, din dorinţa de a "acoperi" cât mai bineconţinutul conceptelor prin indicatori, tendinţa cecrcetătorului este de a formula mai multe întrebăridecât ar recomanda-o condiţiile concrete de desfăţurare a anchetei.

Factorii principali care fac să întâlnim, în practică, un evantai extrem de larg de tipuri dechestionare, de la cele compuse doar din câteva întrebări până la altele ce cuprind 2-300 de întrebărisau chiar mai multe, sunt, în principal, următorii: obiectul cercetării (problema studiată), tipulcercetării, finalitatea acesteia, beneficiarul rezultatelor, tehnica de anchetă, felul întrebărilor, resurselemateriale de care dispune cercetătorul, calitatea şi numărul operatorilor avuţi la dispoziţie, timpul decare se dispune şi genul de populaţie căreia i se adresează chestionarul.

În general, la stabilirea numărului de întrebări din chestionar este necesar să se evalueze timpulmediu reclamat de completarea efectivă a lui, parametru ce nu poate depăşi, fără riscul unor erori mari,anumite limite. De pildă, un chestionar aplicat "în picioare" (pe stradă, să spunem) nu poate să răpeascăsubiectului mai mult de 5-10 minute. Ancheta clasică desfăşurată la domiciliu poate dura, fără probleme deosebite, chiar şi o jumătate de oră, dar nu se recomandă depăşirea unei durate de 45 deminute decât în anumite circumstanţe speciale, când subiecţii sunt stimulaţi să coopereze folosindu-sediferite recompense. Ancheta prin telefon, de asemenea nu se poate extinde peste durata câtorvaminute, decât dacă subiectul a fost contactat în prealabil şi s-a fixat un moment de timp la care să poatăfi sunat pentru a susţine o discuţie telefonică mai lungă.

Ordinea întrebărilor în chestionar nu trebuie – şi nici nu este bine – să reproducă structuratematică a chestionarului. În stabilirea succesiunii întrebărilor e nevoie să se ţină seama de o serie deaspecte care favorizează comunicarea şi stimulează cooperarea subiectului. De pildă, în debutulchestionarului, se recomandă folosirea uneia sau mai multor întrebări "uşoare", la care oamenii răspundcu plăcere, cu scopul de "a sparge gheaţa" cât mai repede şi de a antrena subiectul în dialog. Dacădintre întrebările-indicatori nu există nici una care să satisfacă astfel de cerinţe, se pot construi câtevaîn mod special cu această destinaţie, chiar dacă, altfel, nu sunt cu nimic utile cercetării.

Aşezarea întrebărilor în chestionar într-o formă "logică" este evitată pentru motivul că aceastagenerează un efect de consecvenţă sau de consonanţă a răspunsurilor, care depăşeşte cu mult gradul deconsonanţă reală a opiniilor oamenilor. Astfel, de pildă, dacă dorim o părere generală despre un anumitaspect şi dacă aceasta e precedată de o succesiune de întrebări foarte specifice, atunci răspunsul laîntrebarea generală este afectat în consecinţă.

Ordinea în care sunt aşezate întrebările într-un chestionar capătă o importanţă deosebită înancheta orală. Întrucât, răspunsul la fiecare întrebare a chestionarului depinde nu numai de ceea ce afăcut omul sau de ceea ce a gândit înainte de a intra în contact cu cercetătorul, ci şi de modul în care sestabileşte această relaţie subiect-cercetător, de felul cum subiectul o percepe şi îi evaluează consecinţele pentru propria viaţă, este clar că ordinea întrebărilor devine o chestiune relevantă numai în acest gen deanchetă, cea orală, în cadrul căreia subiectul descoperă succesiv problemele privitor la care estechestionat. Astfel, cu fiecare întrebare ce i se adresează, imaginea sa asupra situaţiei în care se găseşte

28



pus de anchetă se modifică şi deci şi răspunsurile la anumite întrebări – care răspunsuri, o repetăm, suntsemnificativ influenţate de această percepţie – pot fi altele decât atunci când întrebarea avea un alt locîn acelaşi chestionar sau era plasată în cadrul altei succesiuni de întrebări sau al altui chestionar, diferitca şi conţinut al întrebărilor.

29. Care sunt erorile care pot apărea în realizarea unei cercetări statistice?Cum s-a încercat înlăturarea lor în cadrul studiului cu nr.3?

În toate etapele pregătirii şi realizării sondajelor statistice pot apărea erori determinate dediferite cauze. Erorile cercetării selective pot fi de observare şi erori de reprezentativitate care suntspecifice cercetării prin sondaj.

A. Erorile de observare sunt comune oricărei metode statistice de observare. Acestea sunt de patru tipuri: erori ale operatorului de interviu, erori ale respondentului, erori de măsurare şi erori deculegere a datelor.

1) Erorile determinate de operatorul de interviu. Acestea sunt rezultatul interacţiunii dintre operator şi subiect în timpul interviului. Mimica operatorului sau intonaţia acestuia în momentul în care citeşteîntrebarea pot influenţa răspunsul mai ales dacă respondentul nu are o opinie fermă despre problematica abordată.

2) Erorile determinate de respondenţi. Acestea sunt determinate de capacităţile diferite alerespondenţilor de a răspunde la o anumită întrebare. Ele pot fi: neintenţionate „recall bias”(respondentul nu-şi mai aminteşte exact sau nu cunoaşte exact tema abordată) sau intenţionate(respondentul exagerează) „prestige bias”.

3) Erori de măsurare. Aceste erori se produc prin inexactitatea răspunsurilor cauzată de formulareaincompletă sau ambiguă a întrebării.

4) Erori de culegere a datelor. Deoarece înregistrarea se face de un personal specializat pentru unnumăr mai mic de unităţi decât în cazul cercetării exhaustive, erorile de culegere a datelor apar înnumăr mai mic şi pot fi înlăturate printr-un control riguros.

B. Erorile de reprezentativitate specifice sondajului sunt de două feluri: erori sistematiceşi erori întâmplătoare.

B1. Erorile de reprezentativitate sistematice sunt determinate de trei cauze principale:1) nerespectarea strictă a principiului de selecţie întâmplătoare, care cere ca unităţile să fie

incluse în eşantion fără nici un fel de preferinţă din partea celui care efectuează selecţia. Acesteerori pot fi evitate dacă se respectă principiile teoriei sondajului încercându-se înlăturarea cauzelor ce determină aceste erori.

Sursele acestor erori sistematice sunt:- alegerea deliberată a unor indivizi consideraţi în mod greşit ca fiind reprezentativi;- alegerea „la nimereală” fără a respecta principiul selecţiei aleatoare;- dorinţa preconcepută a cercetătorului de a obţine un anumit rezultat;- substituirea din comoditate a unor unităţi;

29



- cuprinderea incompletă în sondaj a unităţilor selecţionate pentru cercetare, lipsa de seriozitate aoperatorilor, nerestituirea la timp a chestionarelor.

2) erori cauzate de non-răspunsuri. Cu cât numărul lor este mai mare cu atât mai mult va fiafectată reprezentativitatea eşantionului.

3) erori de acoperire. Pentru a înţelege modul de apariţie al acestor erori trebuie să definimurmătoarele noţiuni: populaţia ţintă ce cuprinde totalitatea unităţilor ce prezintă interes pentru

studiul efectuat şi baza de sondaj formată doar din unităţile de la care se pot culege informaţii.În general se utilizează ca baze de sondaj registre administrative. Informaţiile conţinute înaceste registre trebuie să fie actualizate periodic. Dacă utilizăm ca bază de sondaj un registruadministrativ este posibil ca acesta să conţină şi unităţi ce nu fac parte din populaţia ţintă. Aceste unităţi pot fi de obicei identificate şi eliminate înainte de formarea eşantionului. Dacă există însă o arieneacoperită de registru administrativ aceasta este mult mai greu de estimat. În acest caz este necesar sădeterminăm cum putem să îmbunătăţim baza de sondaj. Schimbări majore ale populaţiilor au loc înspecial în mediul economic. Dacă se realizează un sondaj în domeniul industriei este foarte importantca registrul administrativ utilizat ca bază de sondaj să fie actualizat conţinând pe lângă toateîntreprinderile existente şi informaţii recente în ceea ce priveşte mărimea întreprinderilor sau a cifrei deafaceri, acestea constituind de cele mai multe ori criterii de stratificare.

Pentru a reduce erorile de acoperire este necesar ca:- informaţiile cuprinse în baza de sondaj să corespundă cerinţelor sondajului realizat.- baza de sondaj să conţină şi informaţii auxiliare necesare selectării metodei adecvate de

eşantionare (de exemplu informaţii necesare stratificării, utilizării sondajului cu probabilităţiinegale, sondajului pe cote).

B2. Erorile de reprezentativitate întâmplătoare nu se pot evita ca urmare a faptului că nuse poate reproduce identic colectivitatea generală. Pentru ca rezultatele sondajului să fie utile estenecesar ca erorile introduse prin însuşi procedeul selecţiei să fie cât mai mici. Aceasta se realizează prin alegerea adecvată a tipului de sondaj şi mărimea volumului eşantionului.1 În practica sondajului erorile de reprezentativitate se pot calcula ca erori efective şi erori probabile.2 Erorile efective se pot calcula pentru caracteristicile la care s-au obţinut date şi dintr-oobservare totală. Considerând că media este indicatorul sintetic cel mai reprezentativ, eroarea efectivăde sondaj se calculează ca diferenţă între media eşantionului şi media colectivităţii totale. Laverificarea reprezentativităţii eşantionului se porneşte de la compararea structurii pe grupe acolectivităţii de selecţie cu cea a colectivităţii generale, denumită şi structură programată. În cazul încare aceste structuri nu diferă cu mai mult de ± 5% se acceptă eşantionul ca fiind reprezentativ. De celemai multe ori în cercetarea concretă nu se dispune de date cu privire la întreaga colectivitate pentru a putea verifica în ce măsură media este sau nu reprezentativă. În acest caz se pot efectua selecţiisuccesive pentru a verifica gradul de stabilitate al mediei şi dispersiei, eroarea efectivă dereprezentativitate calculându-se astfel:

x x

xd −=

şi respectiv 100%⋅

−

=

x

x x

xd

unde x este media mediilor selecţiilor.Verificarea reprezentativităţii eşantionului se poate realiza comparând distribuţia populaţiei

cu cea a eşantionului cu ajutorul testelor statistice χ 2 sau Kolmogorov-Smirnov.Deşi nu pot fi evitate erorile de reprezentativitate întâmplătoare ele pot fi calculate cu

anticipaţie dacă sondajul este probabilistic, obţinându-se erorile probabile. Estimaţia parametrilor din populaţia generală se va putea face pe baza indicatorilor obţinuţi din prelucrarea datelor de sondaj cu oeroare medie de reprezentativitate care se găseşte într-un interval probabilistic. Fiecărui indicator

30



derivat sau sintetic trebuie să i se ataşeze şi eroarea sa de reprezentativitate pentru a putea fi generalizatla întreaga populaţie. Modul de calcul al acestor erori depinde de tipul de sondaj utilizat.

Tocmai posibilitatea unor astfel de calcule şi a analizelor respective face din metodasondajului un instrument viabil de cercetare.

În cadrul studiului cu nr.3 putem întâlni diferite erori care au apărut în realizarea cercetăriistatistice.Pentru înlăturarea erorilor de observare,operatorii de interviu au folosit acelaşi chestionar care

va fi distribuit tuturor liceenilor din diferite licee din localitate.Operatorii de interviu au avut grijă săformuleze întrebări simple,comune tuturor subiecţilor intervievaţi,adică prin folosirea unui limbajsimplu,neacademic cu scopul de a evita formarea erorilor de măsurare si a celor determinate derespondenţi. Ade asemenea pentru a evita apariţia erorilor de reprezentativitate operatorii au respectatcu stricteţe principiul selecţiei întâmplătoare şi anume au avut grijă să selecteze indivizi care suntreprezentativi în cazul nostru fiind liceenii de clasa a XII-a, s-a ţinut ont de pricipiul selecţieialeatoare,iar operatorii au tratat cu seriozitate acest sondaj prin lipsa dorinţei preconcepute de a ajungela un anumit rezultat,dar şi prin restituirea la timp a chestionarelor şi cuprinderea completă în sondaj aunităţilor selecţionatepentru cercetare.Operatorii de interviu au reuşit minimalizeze erorile introduse prin procedeul selecţiei prin alegerea adecvată a tipului de sondaj şi prin mărimea volumuluieşantionului.

31



BIBLIOGRAFIE

Maria Bădiţă – Statistică pentru afaceriEd. Eficient, Bucreşti 1998

Elena Biji – Statistică economicăEd.Universităţii din Piteşti 1998

- Statistică aplicată în economie

Ed.Universal Dalsi, Bucureşti 2000

Valentin Hapenciuc – Elemente de analiză şi prognoză în turismEd.Junimea, Iaşi 2004

- Cercetare statistică în turismEd. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2003

- Manual practic de statisticăEd. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti 2004

- Studiu statistic al calităţii învăţământului superior

Ed.Universităţii Suceava 2002

ancheta statistica privind opiniile elevilor din anii terminali ai liceelor din orasul suceava,...

Documents