METODA ANCHETEI

METODA ANCHETEI• Definirea metodelor anchetei

Anchetele se ocupă cu caracteristici demografice, cu mediul social, cu acti vităţile, opiniile sau atitudinile unui anumit grup de oameni.

• Anchetele constau din întrebări adresate celor intervievați şi pretind cooperarea activă a acestora pentru a avea succes.

• Anchetele au beneficiat de o bună fundamentare metodologică, concretizată în:

• - stabilirea cu rigurozitate a condiţiilor de folosire;

• - eşantionarea;• - aplicarea tehnicilor chestionarului, a

interviului și a prelucrării şi prezentării datelor.

• Ancheta psihosociologică este o metodă de cercetare prin intermediul căreia se colec tează date de la un eşantion de subiecţi, de regulă prin interviuri şi/sau chestionare.

• Psi hologii - caută cunoaşterea caracteristicilor individualităţii, prin comparare cu grupurile de apartenenţă sau cu eşantioanele reprezentative.

• Ancheta sociologică reprezintă o metodă complexă în care accentul poate să cadă pe studiul opiniilor, atitudinilor, motivaţiilor, aspiraţiilor, într-un cuvânt asupra subiectivităţii umane, dar nu se opreşte doar la ele.

• Ancheta sociologică - se aplică pe eşantioane mari.• Sociologii cercetează eşantioane

pentru a infera asupra caracteristicilor populaţiei;

• Sociologii cercetează eşantioane pentru a afla caracteristicile populaţiei; • Psi hologii caută cunoaşterea

caracteristicilor individualităţii, prin comparare cu grupurile de apartenenţă sau cu eşantioanele reprezentative, (n.n.)

• Cercetarea nu se poate realiza numai pe baza unei metode, fie ea cât de obiectivă. • În cazul metodelor de anchetă,

obiectivitatea nu este la cel mai înalt grad, având în vedere faptul că cercetătorul recoltează mai ales opinii ale indivizilor

• Metodele de anchetă au particularitatea că înlocuiesc observarea condiţiilor reale cu expe rienţa mintală a subiectului

• Domeniul faptelor cercetate este destul de mare :• stările psiho-fiziologice (senzaţii,

percepţii, efort, manifestări organice ş.a.), • stări subiective – cognitive,

afective, atitudini, opinii, motive, obiceiuri, conduite.

• Este cunoscută, tendinţa subiecţilor de a-şi „corecta" imaginea să creeze o părere cât mai bună despre ei (dezirabilitate socială). • Uneori fenomenul este inconştient,

spontan, subiectul considerându-se sincer, obiectiv şi de bună credinţă

• Uneori se manifestă atitudini refractare, nu colaborează, răspund formal, denaturează faptele, fără ca operatorul să depisteze cazul şi să anuleze fişele respective.

Scopul anchetelor- Stabilirea unor căi spre formula rea ipotezelor şi, mai apoi - în stadiul următor - pentru verificarea lor - Să ofere cercetătorului explicaţii privitoare la mecanismele de formare a curentelor de opinie

-Să ofere cercetătorului explicaţii privitoare la mecanismele de formare a curentelor de opinie.- Să desprindă variabilele individuale de cele colective, factorii sociali generali sau cei personali

• Anchete ad-hoc. „utilizează adesea cele mai mici mărimi de eşantioane necesare pentru a rea liza reprezentativitatea (de obicei, 2.000 de respondenţi pentru o anchetă naţională)."

CLASIFICAREA TIPURILOR DE ANCHETE

1. Chestionare•a. după conţinut: factuale; de opinie;•b. după formă: cu răspunsuri închise;•cu răspunsuri la alegere;•cu răspunsuri deschise; •cu răspunsuri la alegere /postcodificate/•c. după mod de aplicare:•1. autoadministrate: poştale, publicate în reviste; •2. adminis trate de operatori

• c. după mod de aplicare:• - autoadministrate: poştale, publicate în reviste; • - adminis trate de operatori.

•3. Sondajul•- de opinie•- normativ•4. Biografiile•5. Studiile de caz

• Chestionarul• „reprezintă o succesiune logică şi

psihologică de întrebări scrise, sau imagini grafice, cu funcţie de stimuli, în raport cu ipotezele cercetării, prin care se determină din partea celui anchetat un comportament verbal sau nonverbal, ce urmează a fi înregistrat în scris

• Din mulţimea recomandărilor care se fac în legătură cu redactarea întrebărilor, se pot reține:

• claritatea şi precizia întrebărilor (la obiect!);• să aibă o singură interpretare (să nu se refere decât

la o chestiune);• să fie relativ scurte;• să fie neutre, netendenţioase;• să nu sugereze răspunsul;• să nu fie ambigue;• să nu lezeze prestigiul subiectului;

• Condiţiile unui bun chestionar• Chestionarul va fi tipărit pe o singură

faţă a hârtiei şi va purta datele de identificare (titlul studiului /codificat/, data, ora începerii şi terminării, locul aplicării ş.a.).

• Chestionarele sunt măsura verbală a comportamentului. • Chestionarele poştale (prin

corespondenţă)• Sunt considerate cele mai comode

din punctul de vedere al administrării, dar cele mai puţin eficiente

• Chestionarele directe• Sunt aplicate subiecţilor fie

individual, fie în grup, de către operator, • Se pot face şi observaţii în timpul

formulării răspunsurilor. Este o relaţie „faţă în faţă".

• Interviul este „o convorbire între două persoane, un intervievator şi un intervievat, con dusă şi înregistrată de intervievator.• Interviul „faţă în faţă” se bazează

pe acordul subiectului.

• Inter viul formal, - primește

răspunsuri înregistrate în formă

standardizată - se mai numeşte

standardizat.

• Interviul informal – nedirecţionat,

permite schimbarea ordinii

întrebărilor, a formulării lor şi

adăugarea altora în timpul

aplicării lui.

• Informaţiile obţinute

• - fapte obiective (care pot fi

verificate): vârsta, ocupaţia,

veniturile, starea civilă, vârsta de

debut în sport, evoluţia

performanţelor etc;

•- fapte subiective (care privesc

subiectul): opinii, dispoziţii, preferinţe,

interese, sentimente, motive, conduite,

obişnuinţe, deprinderi de

comportament, conduite operaţionale

etc.

• „Chestionarul provoacă un răspuns, -Interviul determină construirea unui discurs." ...

• Chestionarul este pentru grupurile mari,

Interviul este pentru studiul individului şi al grupurilor restânse.

• Sondajul - adună informaţii de la un grup de indivizi (eşantion) ales dintr-un ansamblu mai important (populaţie), destinat să evalueze caracteristicile distribuţiei unuia sau mai multor caractere/atribute/ ale acestei populaţii.

• INTERVIUL ANAMNESTIC• numit şi convorbire pentru

diagnosticarea persoanei, necesită o atenţie specială întrucât este unul dintre instrumentele utilizate în clinică şi în educaţie fizică şi sport.

• Obiectivele convorbirii. • 1. Verificarea, controlul şi interpretarea datelor

psihometrice.• 2. Găsirea elementelor (informaţiilor) care nu

pot fi obţinute şi apreciate în alt mod.• 3. Sistematizarea şi stabilirea - din datele

culese - a structurii ansamblului.• 4. Furnizarea de informaţii, lămuriri şi sfaturi

pentru subiect, pentru a-şi cunoaşte mai concret personalitatea şi relaţia ei cu realitatea exterioară.

• A. Elementele informaţionale comune oricărei convorbiri psihologice,

• 1. vârsta;• 2. gradul de pregătire;• 3. înbolnăviri, traumatisme şi accidente;• 4. cariera în activitatea respectivă şi

planurile de viitor;• 5. activitatea în afara muncii;

• 6. preocupările culturale şi starea socială;• 7. perspectivele pentru următorii doi

ani;• 8. legături sentimentale;• 9. stări de visare;• 10. temeri şi griji;• 11. umilinţe şi eşecuri;

• 12. antipatii şi impulsuri;• 13. atitudinea faţă de activitatea

sexuală;• 14. dificultăţi în adaptarea la noua

situaţie;• 15. concepţia despre religie;• 16. concepţia despre viaţă.