1

Anatomie LP II

2

This page was intentionally left blank

3

This page was intentionally left blank

4

This page was intentionally left blank

5

Lungime 43 - 45cm. Diametru 1cm. Greutate 30g. Limite:

• superior: gaura occipitală mare, planul ce trece prin emergența primului nerv spinal, planul ce trece prin arcul posterior al atlasului, planul orizontal prin decusația piramidală

• inferior: discurile intervertebrale L1 - L2

Configurația externă

Măduva are forma unui cilindru turtit anteroposterior, al cărui calibru nu este uniform, prezentând două umflături/intumescențe, una cervicală și una lombară, unde iși au originea plexurile brahial respectiv lombar și sacral. Inferior de intumescența lombară măduva se continuă cu conul medular, iar acesta cu filum terminale. Filum terminale este o porțiune atrofiată a măduvei, care în prima lui porțiune este acoperit de dura mater, apoi străbate dura mater și merge în canalul sacral pentru a se insera pe fața posterioară a vertebrelor coccigiene C2 și C3 sub numele de lig. coccigian.

Pe fața anterioară a măduvei, pe linia mediană, există un șanț adânc numit fisura mediană anterioară. La nivelul ei se găsește o textură de pia mater numită linea splendens străbătută de ramuri perforante din a. spinală anterioară. Lateral de fisura mediană anterioară se găsește șanțul lateral ventral prin care ies fibrele rădăcinii anterioare a n. spinal. Pe fața posterioară a măduvei pe linia mediană se găsește un șanț mai puțin adânc numit șanțul median posterior care se continuă în profunzime cu septul median posterior. Lateral de acest șanț se găsesc șanțurile laterale dorsale

pe unde intră fibrele rădăcinii posterioare a n. spinal. Între cele două șanțuri laterale ventrale se delimitează fața anterioară a măduvei. Între cele două șanțuri laterale dorsale se delimitează fața posterioară a măduvei. Iar între șanțurile laterale ventrale și dorsale se delimitează fețele laterale ale măduvei.

Configurația internă

La exterior măduva prezintă substanța albă, iar la interior substanță cenușie. Substanța albă este împărțită de către șanțurile de la suprafața măduvei în trei perechi de cordoane: anterioare, laterale și posterioare. Cordoanele conțin trei tipuri de fascicule: ascendente, descendente și de asociație/proprii.

Funiculul anterior. Este delimitat între fisura mediană anterioară și șantul lateral anterior. Conține fascicule descendente:

• fasciculul piramidal direct/corticospinal anterior

• fasciculul vestibulospinal anterior sau medial

• fasciculul reticulospinal anterior

• fasciculul tectospinal anterior

• fasciculul longitudinal medial

Fascicule ascendente:

• fasciculul spinotalamic anterior

• fasciculul spinovestibular anterior

• fasciculul spinoreticular anterior

• fasciculul spinoolivar

Măduva spinării

6

Fascicule de asociație, care sunt fascicule proprii.

Vascularizația funiculului anterior este din a. spinală anterioară.

Funiculul lateral. Este delimitat între șanțurile laterale ventral și dorsal.

Fascicule descendente:

• fasciculul corticospinal lateral/piramidal încrucișat

• fasciculul vestibulospinal lateral

• fasciculul reticulospinal lateral

• fasciculul tectospinal lateral

• fasciculul olivospinal

• fasciculul rubrospinal

• fasciculul nigrospinal

Fasciculele ascendente:

• fasciculul spinotalamic lateral

• fasciculul spinovestibular lateral

• fasciculul spinoreticular lateral

• fasciculul spinotectal

• fasciculele spinocerebeloase (Flechsig sau Gowers)

Fascicule de asociație, care sunt fascicule proprii.

Este vascularizat de a. spinală anterioară și a. spinală posterioară.

Funiculul posterior.

Fascicule ascendente:

• spinobulbare (gracil și cuneat) - în porțiunea cervicală sunt separate printr-un sept intermediar

Fascicule de asociație:

• zona cornucomisurală Pierre Marie

• fasciculul interfascicular/semilunar/virgula lui Schultze - care se găsește în regiunea cervicală inferioară și toracală superioară

• fasciculul Hoche/bandeleta periferică - întâlnit în zona toracală inferioară

• fasciculul septomarginal Flechsig (împreună, drept și stâng, formează fasciculul oval) - care se întâlnește în zona lombară

• fasciculul triunghiular/Gombault-Philippe - care se găsește în regiunea sacrală

Topografie mielo- și radiculo- vertebrală.

Măduva spinării este mai scurtă decât canalul vertebral și astfel porțiunea ei cervicală se termină în dreptul vertebrei C6. Măduva toracală se întinde până la T9, măduva lombară până la T9, iar măduva sacrococcigiană până la L1 - L2. Diferența dintre locul pe unde iese din canalul vertebral un nerv spinal și proiecția mielomerului său pe coloana vertebrală este de: două vertebre pentru măduva cervicală inferioară, trei vertebre pentru măduva toracală superioară, patru vertebre pentru măduva toracală inferioară, cinci vertebre pentru măduva lombară, șapte-opt pentru măduva sacrală și zece-unsprezece vertebre pentru măduva coccigiană. Această diferență explică de ce nervii din porțiunea inferioară parcurg o distanță din ce în ce mai mare până la ieșirea din canalul vertebral și explică apariția cozii de cal la care participă nn. sacrali, nn. coccigieni și filum terminale. Are aplicație în domeniul anesteziei.

7

Substanța cenușie

Are formă de fluture/litera H și este formată din două bare sagitale și una transversală. Barele sagitale sunt alcătuite din coarne anterioare, posterioare și laterale. Coarnele anterioare sunt mai scurte și mai groase. Ele sunt alcătuite din cap și bază și formează de-a lungul măduvei coloanele anterioare. Conturul coarnelor anteriare este neregulat deoarece la acest nivel ies fibrele rădăcinii anterioare ale nervului spinal. Coarnele anterioare conțin neuroni somatomotori α, β și γ. Coarnele posterioare sunt mai lungi și mai subțiri și sunt alcătuite din cap, gât și bază. Ele formează de-a lungul măduvei coloanele posterioare. Coarnele laterale sunt mai vizibile în regiunile cervicală inferioară și toracală și conțin neuroni vegetativi senzitivi și motori fără o delimitare netă. Ele formează de-a lungul măduvei columnele laterale. Bara transversală se numește substanță cenușie intermediară și are două porțiuni: una centrală, în jurul canalului ependimar, și una laterală. Porțiunea centrală este împărțită de canalul ependimar într-o comisură cenușie anterioară și una posterioară.

Laminația Rexed. Rexed a observat la nivelul măduvei spinării o stratigrafie pe orizontală similară cu cea de la pisică. Au fost descrise zece straturi, numite lame Rexed, care se numerotează dinspre capul cornului posterior:

• lama 1 - corespunde capului cornului posterior, conține o rețea bogată de fibre nervoase în ochiurile cereia se găsesc neuroni de toate mărimile, primește informații exteroceptive și are conexiuni cu lama 2;

• lama 2 - corespunde capului cornului posterior și conține neuroni de talie mijlocie și numeroase fibre: axonii și dendritele neuronilor proprii, dendritele și axonul recurent ale neuronilor piramidali din lamele 3 și 4, dendritele neuronilor muiltipolari din lamele 3 și 4 și fibre ascendente

directe din rădăcina posterioară a n. spinal; lama 2 are rolul de a modula transmiterea informației între protoneuron și deutoneuron; lamele 1 și 2 conțin neuroni care secretă substanță P, endorfine și enkefaline advând rol în modularea transmiterii durerii;

• lamele 3 și 4 - corespund capului cornului posterior, primesc informații exteroceptive; la limita dintre lamele 3 și 4 se găsesc neuronii piramidali și multipolari; potrivit teoriei clasice conțin deutoneuronul căilor senzitive; ele primesc aferențe prin rădăcina posterioară a n. spinal;

• lama 5 - corespunde gâtului cornului posterior;

• lama 6 - corespunde bazei conului posterior și lipsește între T4 și L2;

• lama 7 - corespunde substanței cenușii intermediare laterale;

• lama 8 - corespunde bazei conului anterior;

• lama 9 - corespunde capului conului anterior; lamele 8 și 9 conțin neuroni somatomotori;

• lama 10 - corespunde substanței cenușii intermediare centrale;

Nucleii substanței cenușii medulare. Substanța cenuși e măduvei este alcătuită dintr-o rețea de fibre nervoase (neuropili) în ochiurile căreia se găsesc corpurile neuronale izolate sau grupate în nuclei. Neuronii substanței cenușii medulare sunt de trei tipuri:

• sezitivi/cordonali

• motori/radiculari

• de asociație

8

Neuronii cordonali formează de-a lungul măduvei următoarele coloane de nuclei:

• nc. pericornual posterior - corespunde lamei 1 Rexed;

• substanța gelatinoasă Rolando - corespunde lamei 2 Rexed și se continuă la nivelul bulbului cu nc. tractului spinal al n. V;

• nc. propriu al capului cornului posterior - corespunde lamelor 3 și 4 Rexed;

• nc. toracic Clarcke - prezent la nivel C8 - L2, în partea medială a bazei cornului posterior; corespunde lamei 7 Rexed și primește informații proprioceptive inconștiente de la membrele inferioare și partea inferioară a trunchiului;

• nc. visceral - situat lateral de nc. toracic la nivel C8 - T2 și corespunde lamei 7 Rexed;

• nc. cervical lateral - se găsește la nivel C1 - C2 și corespunde lamei 7 Rexed;

• nc. comisurali anterior și posterior - corespund lamei 10

Neuronii radiculari sunt de două tipuri: visceromotori, ce se găsesc în jumătatea anterioară a cornului lateral, și somatomotori, la nivelul coarnelor anterioare. Neuronii visceromotori formează de-a lungul măduvei două coloane de nuclei:

coloana intermediolaterală - formată din următorii nuclei:

• nc. ciliospinal/iridodilatator (C8 - T2)

• nc. bronhodilatator și nc. cardioaccelerator (T3 - T5)

• nc. abdominopelvin (T6 - L2)

• nc. sudoral, nc. pilomotor și nc. vasomotor - dispuși metameric între C8 - L2

• coloana intermediomedială (C1 - L2) - efectorie pentru coloana intermediolaterală

Între cele două coloane, la nivel S2 - S4, este nc. parasimpatic pelvin.

Neuronii somatomotori corespund lamelor 8 și 9 Rexed și formează de-a lungul măduvei trei coloane de nuclei:

• coloana medială - este formată din două subcoloane:

• subcoloana ventromedială - lipsește la nivel C1 și L5 - S1; axonii neuronilor de aici trimit fibrele prin ramura dorsală a n. spinal și inervează mm. axiali lungi ai corpului și mm. jgheaburilor vertebrale;

• subcoloana dorsomedială - prezentă la nivel C1 și T1 - L2; trimite fibre prin ramura ventrală a n. spinal și inervează mm. anterolaterali ai trunchiului

• coloana centrală - este formată din trei nuclei:

• nc. accesor (C1 - C5) - inervează m. SCM și m. trapez

• nc. frenic (C3 - C5) - inervează diafragma toracoabdominală

• nc. lombosacral (L2 - S2) - inervează diafragmele pelvină și perineală

• coloana laterală - este formară din următorii nuclei:

• nc. ventral - inervează mușchii centurilor

• nc. ventrolateral - inervează mușchii articulațiilor umărului și șoldului

• nc. dorsolateral - inervează mușchii cotului și genunchiului

9

• nc. retrodorsolateral - inervează mușchii articulațiilor mâinii și piciorului

Fiecare dintre acești nuclei are câte o parte anterioară care controlează mușchii extensori și supinatori și o parte posterioară care controlează mușchii flexori și pronatori.

Vascularizația măduvei

Există mai multe surse arteriale:

1. rr. spinale din a. cervicală ascendentă, a. vertebrală, aa. intercostale posterioare și aa. lombare; acestea intră în canalul vertebral prin găurile de conjugare și se împart în rr. radiculare anterioară și posterioară; rr. radiculare anterioare sunt 8-10, ele dau rr. ascendente și descendente care se anastomozează cu tr. spinal anterior; dintre aceste ramuri există una importantă, voluminoasă, numită a. intumescenței lombare Adamkiewicz; aceasta se desprinde în draptul vertebrelor T12-L1 și în majoritatea cazurilor este prezentă doar pe partea stângă; rr. radiculare posterioare sunt mai numeroase și dau rr. ascendente și descendente care se anastomozează cu aa. spinale posterioare;

2. a. spinală anterioară, ramură din a. vertebrală; se unește cu cea de partea opusă și formează tr. spinal anterior, care coboară la nivelul fisurii mediane anterioare, anastomozându-se pe traiect cu rr. radiculare anterioare; în dreptul lui filum terminale se anastomozează în arcadă cu aa. spinale posterioare; ea vascularizează 2/3 anterioare din suprafața de secțiune a măduvei;

3. a. spinală posterioară, ramură din a. vertebrală; are traiect descendent în dreptul șanțului lateral dorsal; pe triect se anastomozează cu rr. radiculare posterioare, iar în

dreptul lui filum terminale se anstomozează cu tr. spinal anterior; ea vascularizează 1/3 posterioară din suprafața de secțiune a măduvei;

Venele măduvei. Există șase canale venoase care colectează sângele venos al măduvei: unul în fisura mediană anterioară, unul în șanțul median posterior, două posterior de rădăciniile ventrale ale nn. spinali și două anterior de rădăcinile dorsale ale nn. spinali. Acestea drenează în plexul venos peridural, iar acesta la râdul lui în vv. extravertebrale(vv. intercostale, vv. lombare). Superior sângele venos al măduvei poate drena în vv. cerebrale și în sinusurile venoase ale durei mater. Pe traseul acestor vene nu există valvule.

10

Limite:

• inferior: limita superioară a măduvei

• superior:

• anterolateral: tracturile optice

• posterior: planul ce trece prin extremitatea superioară a colliculilor cvadrigemeni superiori

Lungimea este de 8-9cm, iar lățimea maximă de 3cm în dreptul punții. Are două fețe, anterolaterală și posterioară, și este alcătuit din trei părți - bulb, punte și mezencefal - separate între ele prin șanțul bulbopontin și șanțul pontomezencefalic/pontopeduncular.

Bulbul - configurație externă

Fața anterolaterală. Prezintă pe linia mediană fisura mediană anterioară în continuarea celei de la măduvă. În partea inferioară ea este întreruptă de decusația piramidală, iar în partea superioară prezintă o depresiune numită foramen caecum. Lateral de fisura mediană anterioară se găsesc piramidele bulbare, care au în profunzime fasciculele piramidale. Lateral de piramidele bulbare sunt șanțurile preolivare, care corespund șanțurilor laterale ventrale ale măduvei. Aici este originea aparentă a n. X. Lateral de șanțurile preolivare, în 1/2 superioară a bulbului se găsesc olivele bulbare, care au în profunzime nc. olivari. Lateral de olivele bulbare sunt șanțurile retroolivare, continuarea celor laterale dorsale de la măduvă, unde își au originea aparentă n. IX, n. X și rădăcina craniană a n. XI.

Fața posterioară. Are două părți: una extraventriculară și una intraventriculară.

Partea extraventriculară prezintă pe linia mediană șanțul median posterior, continuarea celui de la măduvă, iar lateral de acesta fasciculele gracil și cuneat. Fiecare fascicul se termină cu o proeminență numită tubercul gracil, respectiv cuneat, în profunzimea cărora sunt nc. omonimi. Extremitatea inferioară a tuberculului gracil se numește clava. Între tuberculul cuneat și șanțul retroolivar se găsește o proeminență numită tuberculum cinereum/trigeminal ce reprezintă extremitatea superioară a nc. tractului spinal al n. trigemen. Partea intraventriculară reprezintă trigonul bulbar al fosei romboide. În șanțul bulbopontin își au originea aparentă: n. VI, în dreptul piramidei bulbare, și n. VI, n. VIIbis și n. VIII în foseta supraolivară din dreptul olivei bulbare.

Puntea - configurație externă

Fața anterolaterală. Pe linia mediană prezintă șanțul bazilar în care se găsește a. bazilară. În partea superioară a acestiu șanț se împarte în cele două aa. cerebrale posterioare. Lateral de șanțul bazilar se găsesc piramidele pontine. La unirea 1/3 superioare cu 2/3 inferioare ale feței anterolaterale a punții se găsește originea aparentă a n. V. Fața posterioară a punții formează trigonul pontin al fosei romboide.

Mezencefalul - configurație externă

Fața anterolaterală. Prezintă cei doi pedunculi cerebrali, formațiuni de substanță albă care în partea inferioară se unesc pentru a forma fosa interpedunculară la nivelul căreia se găsește substanța perforată posterioară străbătută de rr. perforante din aa. cerebrală posterioară.

Trunchiul cerebral

11

Medial de pedunculii cerebrali sunt șanțurile oculomotorii unde este originea aparentă a nn. III.

Fața posterioară. Prezintă cei patru coliculi cvadrigemeni, doi superiori și doi inferiori. Aceștia sunt separați prin două șanțuri perpendiculare, unul orizontal și unul vertical, care formează șanțul cruciform. Șanțul vertical se prelungește inferior cu frâul vălului medular superior, iar superior se bifurcă pentru a cuprinde epifiza. Fiecare colicul se continuă cu brațul coliculului până la corpul geniculat medial cel inferior, respectiv lateral cel superior. Brațele celor doi coliculi sunt separate prin șanțuri interbrahiale. Inferior de coliculii inferiori, de o parte și de alta a frâului vălului medular superior este originea aparentă a n. IV.

Ventriculul IV

Este o dilatare a canalului ependimar situată între bulb și punte pe de-o parte și cerebel pe de altă parte. I se descriu doi pereți, podea/perete inferior și tavan/perete superior, patru laturi și patru unghiuri. Podeaua vetriculului IV are formă de romb și se numește fosă romboidă. Diagonala mare a rombului se numește șanț median. De o parte și de alta a șanțului median se găsesc două proeminențe verticale numite eminențe mediane. Eminența mediană este delimitată lateral de către un șanț limitant care la extremități are câte o fosetă superioară și una inferioară. Diagonala mică a rombului este reprezentată de striile medulare ale ventriculului IV. Această diagonală împarte fosa romboidă într-un trigon inferior/bulbar și un trigon superior/pontin. Trigonul bulbar prezintă dinspre medial spre lateral trei regiuni distincte:

1. aripa albă internă/trigomul hipoglosum - este împărțit de o creastă verticală în două zone: una medială, în profunzimea căreia este nucleul motor al hipoglosului și una laterală numită aria plumiformis, în profunzimea căreia este nc. intercalat Staderini;

2. aripa cenușie/trigonul vagal - este împărțit de o creastă oblică numită funiculum separans într-o parte superomedială care are în profunzime nc. dorsal al n. X și o parte inferolaterală numită area postrema;

3. aripa albă externă/trigonul vestibular - are în profunzime nc. vestibulari; în unghiul lateral al acestuia se găsește o proeminență numită tubercul acustic ridicat de partea inferioară a nc. cohlear dorsal;

Trigonul pontin al fosei romboude prezintă dinspre medial spre lateral următoarele formațiuni:

• coliculul facial - partea superioară a eminenței mediane; el are în profunzime nc. motor al n. VI și genunchiul intern al n. VII;

• foseta superioară - are în profunzime nc. motor al n. V;

• lobus caeruleus - care are în profunzime nc. omonim;

Tavanul ventriculului IV este format de sus în jos din:

• vălul medular superior - este o formațiune de substanță albă care se întinde între cei doi pedunculi cerebeloși superiori; are formă triunghiulară, vârful se continuă cu frâul vălului medular superior, iar acesta cu șanțul vertical ce separă coliculii cvdrigemeni; baza se continuă cu substanța albă a cerebelului; fața superioară este acoperită de lingula vermisului, iar fața inferioară este acoperită de ependimul ventriculului IV;

• fața inferioară a cerebelului - prezintă în centru recesul median dorsal și este acoperită de ependimul ventriculului IV;

12

• vălul medular inferior - completat de ependimul ventriculului IV și de pânza coroidiană a ventriculului IV; pânza coroidiană este formată dintr-o foiță dublă de pia mater ce se insinuează între tavanul și podeaua fosei romboide; ea are formă triunghiulară cu baza spre vălul medular inferior și vârful orientat inferior spre unghiul inferior al ventriculului IV; între foițele pânzei coroidiene se găsesc pexurile coroide care au împreună forma literei T cu două bare verticale; laturile pânzei coroidiene se inseră pe pedunculii cerebeloși inferiori la nivelul teniilor ventriculului IV; ependimul ventriculului IV căptușește la interior ambii pereți ai acestuia;

Laturile ventriculului IV sunt reprezentate de cei doi peduncului cerebeloși superiori și de teniile ventriculului IV la nivelul pedunculilor cerebeloși inferiori. Unghiurile ventriculului IV sunt: două unghiuri laterale, la nivelul cărora proemină plexurile coroide în spațiul subarahnoidian, un unghi superior, prin care comunică cu apeductul Sylvius, și unul inferior prin care comunică cu canalul ependimar. Unghiul inferior este acoperit de o substanță cenișie numită obex. Ventriculul IV comunică cu spațiul subarahnoidian printr-un orificiu median/apertura mediană Magendie și două orificii laterale și două orificii laterale Luschka. La nivelul lor proemină plexurile coroide.

Nucleii substanței cenușii ai trunchiului cerebral

Nucleii echivalenți ai trunchiului cerebral. Nucleii echivalenți formează de-a lungul trunchiului crebral 7 coloane de nuclei:

1. coloana somatoaferentă generală - corespunde capului cornului posterior și este formată din nucleii senzitivi ai trigemenului:

1. nc. tractului spinal al trigemenului (B) - este situat medial de tractul omonim în partea posterolaterală a calotei bulbare

2. nc. senzitiv superior al n. V (P) - este situat în pertea posterolaterală a calotei pontine

3. nc. tractului mezencefalic al trigemenului (M)

Acești nuclei au somatotopie topografică și funcțională.

2. coloana somatoaferentă specială - crespunde cornului posterior; este formată din cei 4 nuclei vestibulari bulbari situați în profunzimea trigonului vestibular al fosei romboide, cei doi nuclei cohleari din punte; nc. cohlear dorsal determină la nivelul trigonului vestibular tuberculul acustic;

3. coloana visceroaferentă genearală - corespunde zonei vegetative senzitive (1/2 posterioară a cornului posterior). Este formată din nucleii senzitivi dorsali ai n. IX și n. X (B); nc. n. IX primește informații în special de la vase și sinus carotic, iar nc. n. X din teritoriul de inervație al vagului

4. coloana visceroaferentă specială - reprezentată de nc. tractului solitar (B), situat lateral de nc. dorsal al n. X; la el vin fibre prin n. VII, n. IX și n. X;

5. coloana somatoeferentă - corespunde bazei cornului anterior; este formată din:

1. nc. motor al n. XII (B) - se găsește în profunzimea părții mediale a trigonului hipoglosului; are în jurul lui nc. perihipoglosali; nc. intercalat este situat lateral; nc. prepositus este situat superior, iar nc. Roller este situat anterior; inervează toți mm. limbii fără m. palatoglos și m. stiloglos (inervați de n. IX);

13

2. nc. motor al n.VI (P) - se găsește în profunzimea coliculului facialului și inervează m. drept extern al globului ocular

3. nc. motor al n. IV (M) - este situat anterior de substanța cenușie periapeductală; este cel mai mic nucleu din trunchiul cerebral și inervează m. oblic superior al globului ocular

4. nc. motor al n. III (M) - situat deasupra nc. motor IV, în dreptul coliculilor cvadrigemeni superiori; inervează restul mm. extrinseci ai globului ocular

6. coloana visceroeferentă generală/PS preganglionară formată din:

1. nc. dorsal al n. X - situat în profunzimea trigonului vagului, între nc. intercalat Staderini și nc. tractului solitar;

2. nc. salivator inferior al n. IX (B) - se găsește în dreptul polului superior al nc. ambiguu și inervează glanda parotidă;

3. nc. salivator superior al n. VII (P) - situat medial de nc. motor al VII; inervează gl. submangibulară și gl. sublinguală;

4. nc. lacrimomuconazal al n. VII (P) - situat medial de nc. motor al n. VII; inervează gl. lacrimală, gl. nazale și gl. faringiene;

5. nc. accesor al n. III (M) - situat posterior de 1/2 superioară a nc. motor al n. III; inervează mm. circulari ai irisului și corpului ciliat;

7. coloana visceroeferentă specială/branhiomotorie - corespunzătoare capului conului anterior; este formată din:

1. nc. ambiguu (B) - situat între oliva bulbară și nc. tractului spinal al trigemenului; are trei părți: una cranială, care innervează m. stilofaringian și m. constrictor superior și mijlociu prin fibrele n. IX, una mijlocie, care inervează restul mm. faringelui, m. cricotiroidian și mm. branhiomotori ai esofagului, și o porțiune caudală pentru restul mm. laringelui și o parte din mm. vălului palatin;

2. nc. motor al n. V (P) - situat în profunzimea fosetei superioare; inervează mm. masticatori, mm. tensori ai timpanului și vălului palatin, pântecele anterior al m. digasctic și m. milohioidian;

3. nc. motor al n. VII (P) - are trei părți: una medială, cu o subdiviziune dorsomedială, care inervează mm. auriculari, și una ventromedială care inervează m. platysma și m. scăriței, o parte intermediară care inervează mm. mimicii din etajul superior și mijlociu al feței, și o parte laterală care inervează mm. din etajul inferior al feței;

Clasificarea nucleilor trunchiului cerebral:

• nc. echivalenți/intrasegmentari - corespund substanței cenușii medulare; trebuie sa enumerezi cele 7 coloane de nuclei.

• nc. proprii ai trunchiului cerebral/intersegmentari - nu au echivalent la nivelul măduvei;

• nc. suprasegmentari - formația reticulată și coliculii cvadrigemeni

14

Fascicule de asociație din trunchiul cerebral

Fasciculele de asociație din trunchiul cerbral sunt:

1. fasciculul longitudinal medial - își are originea în regiunea mezencefalodiencefalică și se întinde până la măduvă; în trunchiul cerebral este situat anterior de coloana somatomotorie; astfel la nivelul mezencefalului este situat anterior de substanța cenușie periapeductală și de nc. motor al n. III, în punte este situat anterior de nc. motor al n. VI, în bulb este situat anterior de nc. motor al n. XII și în măduvă este situat în cordonul anterior; intervine în controlul mișcărilor globilor oculari ca răspuns la stimuli vizuali și auditivi, intervine în reflexele statokinetice, intervine în reglarea unor reflexe vegetative cu punct de plecare vestibular, intervine în reflexe de protecție a urechii interne prin conexiunile între nc. corpului trapezoid și nc. n. V și nc. n. VII (inerv m. cocanului și m. scrăriței), coordonează mișcările limbii și buzelor în timpul vorbirii prin conexiunile între nc. n. VII și nc. n. XII; conține fibre ascendente și descendente:

1. ff. descendente

1. de la nc. vestibulari către motoneuronii α din cornul anterior alcătuind fasciculul vestibulospinal și către nc. accesor al n. XI

2. de la nc. comisural și nc. interstițial către nc. n. III, nc. n. IV și nc. n. VI

3. de la formația reticulată - fasciculul reticulospinal anterior

4. de la coliculii cvadrigemeni - fibre tectospinale și

tectobulbare

5. ff. internucleare între nc. nervilor cranieni

2. ff. ascendente

1. de la nc. vestibulari către nc. n. III, nc. n. IV, nc. n. VI, nc. interstițial și nc. comisural

2. nc. n. VI pentru nc. n. III contralateral

3. ff. de la nc. dințat al cerebelului către nc. n. III

4. ff. de la nc. coprului trapezoid spre nc. n. III, nc. n. IV și nc. n. VI, către nc. motor al n. V și al n. VII

2. tractul central al tegmentului - este situat în centrul tegmentului; străbate grupul central al nc. substanței reticulate pe care îi împarte într-o parte laterală și una medială; se termină la nivelul nc. olivar principal unde formează amiculum:

1. ff. ascendente - intră în alcătuirea sistemului reticulat activator ascendent

2. ff. descendente - palidoolivare, rubroolivare talamoolivare

3. fasciculul longitudinal dorsal - se întinde de la hipotalamus până la măduva spinării; este situat lateral, apoi posterior de fasciculul longitudinal medial;

1. ff. ascendente - pleacă din coloana intermediomedială a măduvei și din nc. tractului solitar către hipotalamus și substanța reticulată

2. ff. descendente - între hipotalamus și nc. vegetativi ai trunchiului cerebral ce asigură controlul emoțional al funcției vegetative

15

Coliculii cvadrigemeni

Anatomie.

Coliculii cvadrigemeni inferiori. Conțin al treilea neuron al căii auditive. Ei nu sunt împărțiți în lame ca cei superiori și sunt înconjurați de o formațiune de substanță albă ce reprezintă fibrele lemniscului lateral.

Aferențe: fibre de la lemniscul lateral și fibre de la cortex, din ariile auditive.

Eferențe: către cortex, către corpul geniculat medial, către coliculii cvadrigemeni superiori, către talamus, către cerebel și către măduva spinării.

Coliculii cvadrigemeni superiori. Au o structură laminară. Sunt alcătuiți din 7 lame: 4 de substanță albă și 3 de substanță cenușie. Dinspre exterior spre interior acestea sunt:

1. stratul zonal (alb) - substanță albă ce conține aferențe de la cortex

2. stratul cenușiu exterior - trimite dendrite către stratul superior, iar axonii lor formează eferențele coliculilor cvadrigemeni superiori

3. stratul retinian (alb) - primește fibre de la cortex și fibre colaterale de la tractul optic

4. straturl cenușiu intermediar - trimite dendrite către stratul superior, iar axonii lor formează eferențele coliculilor cvadrigemeni superiori

5. stratul lemniscal (alb) - primește fibe de la lemniscuri

6. stratul cenușiu intern - trimite dendrite către stratul superior, iar axonii lor formează eferențele coliculilor cvadrigemeni superiori

7. stratul medular intern (alb) - conține toate eferențele coliculilor cvadrigemeni superiori

Aferențe: de la cortex (lob frontal și arii vizuale), de la corpii striați, de la coliculii cvadrigemeni inferiori, de la nc. roșu și substanța neagră, de la măduvă.

Eferențe: către cortex, către corpul geniculat lateral, către nc. n. III, nc. n. IV și nc. n. VI, către substanța reticulată și către măduva spinării.

16

Talamusul

Nucleii talamici sunt două formațiuni ovalare de substanță cenușie situate de o parte și de alta a ventriculului III. Axul lor este orientat dinspre posterior și lateral spre anterior și medial. Talamusului i se descriu patru fețe (superioară, medială, inferioară și laterală) și doi poli (anterior și posterior). Polul anterior se mai numește și tubercul talamic și delimitează posterior orificiul interventricular Monro. Polul posterior este mai voluminos și se numește Pulvinar. Fața medială formează 2/3 superioare ale peretelui lateral al ventriculului III. În 70% din cazuri pe această față există o proeminență numită adeziune interlamică. Aceasta conține neuroni și fibre care descriu o buclă după care se întorc în talamusul din care provin fără a trece în talamusul de partea opusă. Fața superioară este separată de fața medială prin stria medulară și tenia talamică. Tenia talamică reprezintă locul de inserție a pânzei coroidiene a ventriculului III, iar stria medulară este o parte a epitalamusului. Limita laterală a feței superioare este reprezentată de șanțul talamostriat care conține v. talamostriată și stria terminală și separă talamusul de corpul nc. caudat. Fața superioară este împărțită în două parți: o parte medială, ce corespunde ventriculului III și este acoperită de pânza coroidiană și ependimul ventriculului III, și o parte laterală care corespunde ventriculului lateral și este acoperită de ependimul și pânza coroidiană a ventriculului lateral. Fața inferioară corespunde anterior hipotalamusului și posterior subtalamusului. Fața laterală este separată de nc. lentiform prin brațul posterior al capsulei albe interne. Pe fața laterală există o formațiune de substanță albă numită lama medulară externă.

Talamusul este împărțit în mai multe grupe de nuclei:

• gr. anterior

• gr. medial

• gr. lateral

• nc. intralaminari, nc. liniei mediane, nc. reticulat talamic

Hipotalamusul

Este situat anterior și inferior de talamus. Are forma unei pâlnii turtite lateral și i se descriu două fețe: superioară și inferioară. Fața superioară formează 1/3 inferioară a peretelui lateral al ventriculului III și este separată de fața medială a talamusului prin șanțul hipotalamic. Este acoperită de ependimul ventriculului III. Fața inferioară corespunde spațului optopeduncular delumitat astfel:

• anterior: chiasma optică

• anterolateral: tracturile optice

• posterolateral: pedunculuii cerebrali

• posterior: planul tangent la extremitatea posterioară a corpilor mamilari

În centrul spațiului optopeduncular se găsește o proeminență numită tuber cinereum, care se continuă inferior cu infundibulul, de care este legată hipofiza, prin tija pituitară. În jurul infundibulului se găsesc patru proeminențe: una anterioară, două laterale și una post. Între aceste eminențe și infundibul este șanțul tuberoinfundibular. Posterior de eminența postinfundibulară se găsesc corpii mamilari, iar posterior de ei este substanța perforată posterioară.

Diencefalul

17

Ventriculul III

I se descriu cinci pereți, patru recesuri și două comunicări. Pereții sunt doi laterali, formați în 2/3 superioare de fața medială a talamusului și în 1/3 inferioară de fața superioară a hipotalamusului, cele două fiind separate prin șanțul hipotlamic. La nivelul acestor pereți poate proemina în interiorul ventriculului adeziunea intertalamică. Peretele superior este format de sus in jos de corp calos, fornix și pânza coroidiană a ventriculului III. Pânza coroidiană a ventriculului III se insinuează între fornix și talamus și conține plexurile coroide. Peretele anterior este format de sus în jos din comisura albă anterioară, lama terminală, chiasma optică și versantul anterior al infundibulului. Peretele posteroinferior este format din versantul posterior al infundibulului, corpii mamilari și o formațiune de substanță albă ce aparține subtalamusului. Recesurile sunt:

• optic/chiasmatic/suprachiasmatic - între lama terminală și chiasma optică

• infundibular - la nivelul lui tuber cinereum și infundibul

• pineal - între lamele pediculului epifizar

• suprapineal - deasupra lamei superioare a pediculului epifizar

Comunicările ventriculului III:

• inferior, prin apeductul Sylvius, cu ventriculul IV

• superior cu ventriculii laterali

Epitalamusul

Situat în partea posterosuperioară a tavanului ventriculului III. Este alcătuit din următoarele elemente:

1. stria medulară - formațiune de substanță albă aflată la limita dintre fețele superioară și medială ale epitalamusului; ea are traiect către posterior unde se lățește și formează trigonul habenular, după care fibrele se încrucișează și formează comisura habenulară

2. nc. habenulari - medial și lateral; se găsesc în profunzimea trigonului hebenular; ei primesc aferențe prin striile medulare de la hipocamp și nc. amigdalian, precum și de la aria septală, ariile olfactive și substanța perforată anterioară, făcând ca epitalamusul să fie un centru pentru reflexe cu punct de plecare olfactiv; eferențele formează fasciculul retroflex/habenulointerpeduncular care merge până la nc. interpeduncular, iar de aici pleacă fibre către substanța reticulată și nc. vegetativi din tr. cerebral cu rol în reglarea funcțiilor viscerale

3. epifiza - este legată de epitalamus prin pediculul epifizar care are două lame: una superioară și una inferioară; între cele două lame se găsește recesul pineal al ventriculului III; în lama inferioară se găsește comisura habenulară, iar deasupra lamei superioare este recesul suprapineal al ventriculului III;

4. comisura posterioară/habenulară - se formează din fibre ale striilor medulare care se încrucișează pe linia mediană; inferior de ea este organul subcomisular care face parte dintre organele circumventriculare și are rol în reglarea secreției de aldsteron și adaptare la frig

18

Subtalamusul

Este cuprins între talamus, situat anterosuperior, mezencefal, situat inferior, capsula albă internă, situată lateral, și hipotalamus, situat anterior. Este alcătuit din formațiuni de substanță cenușie și de substanță albă, unele care se continuări ale structurilor inferioare, altele proprii subtaltamusului.

Formațiuni de substanță cenușie:

• substanța neagră și nc. roșu, care se continuă de la nivelul mezencefalului

• formațiuni proprii: zona incerta, nc. subtalamic Luys și nc. câmpului prerubric

Zona incerta. Este cuprinsă între fasciculul talamic, care o separă de talamus, și fasciculul lenticular, care o separă de nc. subtalamic. Ea primește aferențe de la scoarță și de la nc. subtalamic și trimite eferențe către nc. subtalamic, către nc. roșu și către coliculul cvadrigemen superior. Rolul său este necunoscut, se presupune că face parte din căile extrapiramidale.

Nc. subtalamic. Este cuprins între fasciculul lenticular, care îl separă zona incerta, și fasciculul subtalamic. Primește aferențe de la nc. subtalamic de partea opusă, de la cortex, de la nc. roșu și de la globus palidus. Trimite eferențe către globus palidus, către nc. subtalamic opus, către substanța neagră și către zona incerta. Este stație pe căile extrapiramidale, în mod normal inhibă activitatea talamusului, care la rândul lui stimulează activitatea motorie corticală. O leziune la nivelul nc. subtalamic duce la hemibalism, care înseamnă mișcări ample necontrolate, bruște, în special la nivelul centurilor.

Nc. câmpului prerubric/câmpul Forel-H. Câmpul este situat in locul unde fasciculul lunticular și ansa lenticulară se unesc pentru a forma fasciculul talamic. Nucleii sunt situați medial de zona incerta și de nc. subtalamic. Sunt considerați

a fi stație pe calea tractului central al tegmentului.

Formațiuni de substanță albă:

1. fasciculele dentorubrice și dentotalamice, lemniscurile medial, trigeminal și spinal care străbat subtalamusul

2. fascicule proprii:

1. fasciculul lenticular - are originea la nivelul nc. lenticular și se găsește între zona incerta si nc . subtalamic (câmpul Forel-H2)

2. fasciculul subtalamic - conține conexiunile în dublu sens între nc. subtalamic și globus palidus

3. ansa lenticulară - are originea în nc. lenticular

4. fasciculul talamic - se formează prin unirea fasciculului lenticular cu ansa lenticulară, la care se adaugă fibre dentorubrice și dentotalamice; el trece apoi între talamus și zona incerta prin câmpul Forel-H1.

19

Nucleii bazali

Sunt formațiuni de substanță cenușie situate în centrul emisferelor cerebrale alcătuite din nc. caudat și nc. lentiform.

Nc. caudat. Este situat superior și lateral de talamus. Are formă de virgulă și i se descriu un cap, un corp și o coadă. Limita dintre cap și corp este în dreptul orificiului interventricular Monro, iar limita dintre corp și coadă în dreptul spleniumului corpului calos. Capul nc. caudat este porțiunea cea mai voluminoasă și este separat de cel de partea opusă prin septul pellucid. Fața sa superomedială corespunde cornului frontal al ventriculului lateral, iar fața inferolaterală este separată de nc. lentiform prin brațul anterior al capsulei albe interne. Inferior de capul nc. caudat se găsește comisura albă anterioară și spațiul perforat anterior. Corpul nc. caudat este mai subțire; fața sa superomedială corespunde părții principale a ventriculului lateral; fața inferolaterală este separată de nc. lentiform prin brațul posterior al capsulei albe interne; între talamus și corpul nc. caudat se găsește șanțul talamostriat ce conține v. talamostriată și stria terminală. Coada nc. caudat este situată inferior de brațul sublenticular al capsulei albe interne la nivelul tavanului cornului temporal al ventriculului lateral și are medial stria terminală. Nc. amigdalian este atașat de coada nc. caudat.

Nc. lentiform. Are formă triunghiulară atât pe secțiune frontală cât și pe secțiune orizontală. I se descriu trei fețe: una laterală, care este separată de lobul insulei prin capsula albă externă, claustru și capsula albă extremă, una anteromedială, separată de capul nc. caudat prin brațul anterior al capsulei albe interne, și una posteromedială, separată de talamus prin brațul posterior al capsulei albe interne. Inferior de nc. lentiform se găsește brațul sublenticular al capsulei albe interne,

tavanul cornului temporal al ventriculului lateral ce conține stria terminală și coada nc. caudat. Nc. lentiform conține o lamă medulară externă care îl împarte într-o parte medială numită globus pallidus și o parte laterală numită putamen. Globus pallidus este împărțit la rândul lui de către lama medială internă într-o parte laterală și una medială. D.p.d.v. filogenetic corpii striați se împart în paleostriat, reprezentat de globus pallidus, și neostriat, reprezentat de nc. caudat și putamen.

Conexiunile neostriatului

Aferențe:

• ff. corticostriate

• ff. talamostriate

• ff. subtalamostriate

• ff. nigrostriate

• ff. interpedunculostriate

• ff. reticulostriate

Eferențe:

• ff. striocorticale

• ff. striopallidale

• ff. striotalamice

• ff. striosubtalamice

• ff. strionigrice

• ff. strioolivare

20

Conexiunile paleostriatului

Aferențe:

• ff. corticopallidale

• ff. striopallidale

• ff. talamopallidale

• ff. subtalamopallidale

• ff. nigropallidale

Eferențe:

• ansa lenticulară și fasciculul lenticular - cunoscute sub denumirea de pallidofugale, care ajung la talamus, subtalamus, hipotalamus, substanța neagră, nc. olivari, substanța reticulată

Globus pallidus eprezintă principalul centru de origine al căilor extrapiramidale aflat sub control inhibitor permanent realizat de către neostriat. Globus pallidus participă la două circuite neuronale, unul cu ff. ascendente și unul cu ff. descendente. Cel ascendent este corticostriopallidotalamocortical. Cel descendent leagă globus pallidus de talamus, nc. roșu, substanța neagră și nc. olivari.

Rolurile corpilor striați. Controlează reflexele de flexie și extensie cu rol în menținerea poziției verticale, controlează tonusul muscular în special în timpul mersului, inițiază mișcările voluntare comandate de scoarță și controlează mișcările automate și semiautomate asociate mișcărilor voluntare.

21

Dura mater cerebrală

Meningele cerebrale sunt alcătuite din aceleași trei foițe. La rândul ei dura mater cerebrală are două foițe: una externă, care se alipiște de fața internă a craniului și formează periost, și o foiță internă, care corespunde durei mater spinale. Între cele două foițe se delimitează sinusurile durei mater. Acestea sunt căptușite la interior de endoteliu și se întâlnesc la confluența sinusurilor ce corespunde protuberanței occipitale interne. De la confluiență (hehe >:) #EvilBuragaReminder) pleacă cele două sinusuri transverse și se continuă cu sinusurile sigmoide, care la rândul lor se continuă de la nivelul găurii jugulare cu v. jugulară internă. Cele mai importante sinusuri ale durei mater sunt:

• sinusul sagital superior - se întinde de la foramen caecum și crista gali până la confluența sinusurilor; merge la nivelul marginii superioare a coasei creierului în dreptul șanțlui sagital superior; prezintă pe traiectul său mai multe dilatații numite lacune;

• sinusul sagital inferior - merge în marginea inferioară a coasei creierului și se continuă cu sinusul drept după ce se unește cu marea venă cerebrală;

• sinusul drept - se găsește la nivelul bazei coasei creierului, pe linia mediană a feței superioare a cortului cerebelului;

• sinusul cavenros - este situat pe fața laterală a corpului sfenoidului și se întinde din dreptul fisurii orbitale superioare până în dreptul găurii rupte; prezintă în interior trabecule care îi dau aspectul cavernos; sinusul cavernos conține a. carotidă internă, n. XI, iar în peretele lateral n. III, n. IV și n. oftalmic; cele două sinusuri cavernoase comunică între

ele prin vv. intercavernoase; sinusul cavernos comunică prin sinusurile pietroase superior și inferior cu sinusurile transverse, respectiv cu v. jugulare interne;

• sinusul pietros superior - merge în șanțul omonim și se varsă în sinusul trasvers;

• sinusul pietros inferior merge în șanțul omonim și se varsă în bulbul superior al v. jugulare interne;

• sinusul sfenoparietal - drenează sângele din dreptul aripii mari a sfenoidului și se varsă în sinusul cavernos;

Toate sinusurile durei mater stabilesc conexiuni cu vv. extracraniene prin vv. emisare.

Formațiuni de dura mater:

• coasa creierului - o formațiune de dura mater dispusă în plan sagital, în fisura interemisferică; i se descriu două fețe laterale, o margine superioară, o margine inferioară, o bază și un vârf; marginea superioară are la nivelul ei sinusul sagital superior; marginea inferioară conține sinusul sagital inferior și vine în raport cu corpul calos; vârful se prinde pe crista gali, iar baza se inseră pe linia mediană a feței superioare a cortului cerebelului; conține sinusul drept;

22

• cortul cerebelului - dispus în plan orizontal, ușor oblic spre lateral; are o margine anterioară, care formează incizura tentorială, și o margine posterioară, care se prinde pe șanțurile sinusurilor pietroase superioare și pe șanțurile sinusurilor transverse;

• coasa cerebelului - se desprinde de pe fața inferioară a cortului cerebelului și se prinde pe creasta occipitală internă; separă incomplet cele două emisfere cerebeloase;