ANATOMIE CLASA A XI-A

ALCĂTUIREA CORPULUI UMAN- Topografia organelor si sistemelor de organe. Planuri

şi raporturi anatomice -

Biologia este ştiinţa care studiaya organismele vii, iar ramura biologiei care studiază organismul uman este biologia umană. Ramurile biologiei umane: ● anatomia; ● fiziologia corpului uman; Studiul structurii corpului, în care sunt incluse mărimea, forma, alcătuirea şi relaţiile topografice ale părţilor corpului uman, constitie anatomia umană. Studiul modului în care funcţionează corpul şi părţile sale componente, constituie fiziologia umană. Corpul uman începe să capete formă încă din timpul dezvoltării embrionare, cu alte cuvinte, viaţa începe de la celula-ou (zigotul). În corpul omenesc, celulele şi ţesuturile alcătuiesc organe şi sisteme de organe. Organele sunt formate din grupări de celule şi ţesuturi care s-au diferenţiat în vedea îndeplinirii anumitor funcţii în organism. Deci, ţesuturile se formează în timpul dezvoltării fătului. Organele din corpul uman nu acţionează izolat, ci în strână legătură unele cu altele. Organele interne se mai numesc viscere. Organele se grupează şi formează sisteme de organe, care îndeplinesc principalele funcţii ale organismului:I) FUNCŢIILE DE RELAŢIE îndeplinite de: → sistemul nervos; → sistemul osos; → sistemul muscular; → glande endocrine; → analizatori.II) FUNCŢIILE DE NUTRIŢIE îndeplinite de: → sistemul digestiv; → sistemul respirator; → sistemul circulator; → sistemul excretor.III) FUNCŢIA DE REPRODUCERE îndeplintă de: → sistemul reproducător.

- Segmentele corpului uman -

Corpul uman este alcătuit din: ● cap; ● gât; ● trunchi; ● membre. Capul şi gâtul formează împreună extremitatea cefalică a corpului. Capul este alcătuit din: ∙ partea craniană, care corespunde neurocraniului (cutia craniană); ∙ partea facială, care corespunde viscerocraniului (faţa). Gâtul este segmentul care leagă capul de trunchi şi prezintă elemente somatice (muşchi, oase, articulaţii) şi viscere (laringe, faringe, esofag, trahee, tiroidă, paratiroide). Trunchiul este format din: ∙ torace; ∙ abdomen; ∙ pelvis. Aceste formaţiuni prezintă în interiul lor următoarele cavităţi:∙cavitatea toracică: inimă şi plămâni.∙cavitatea abdominală: stomacul, ficatul, splina, rinichii, pancreasul, intestinele.∙cavitatea pelviană: vezica urinară şi organele de reproducere. Cavitatea toraciă este separată de cavitatea abdominală prin muşchiul diafragmă. Cavitatea abdominală este separată de cavitatea pelviană prin muşchiul diafragmă perineală. Membrele superioare se leagă de trunchi prin centrua superioară sau centura scapulară, care este formată din omoplat şi claviculă. Membrele superioare au 3 segmente: braţ, antebraţ şi mână. Membrele inferioare se leagă de trunchi prin centura inferioară sau centura pelviană, care este formată din oasele coxale, care se sudează în partea posterioară de osul sacru, formând împreună bazinul. Membrele inferioare au 3 segmente: coapsă, gambă şi picior. Subdiviziunile cavităţii abdominale: → epigastru; → hipogastru; → hipocondru stâng; → hipocondru drept; → periombilicală; → inghinal drept; → inghinal stâng;

→ abdomen lateral stâng; → abdomen lateral drept. În cayul cavității toracice, trebuie să amintim următoarele denumiri: ∙ mediastin → locul în care se află inima; ∙ cavitatea pleurală → plămâni; ∙ cavitatea pericardiacă → inima.

- Planuri și raporturi anatomice -

Pentru precizarea poziției segmentelor care alcătuiesc corpul omenesc, se folosesc ca elemente de orientare axe și planuri. Corpul omenesc este alcătuit după pricipiul simetriei bilaterale, fiind un corp tridimensional cu 3 axe si 3 planuri. Axele corespund dimensiunilor spațiului și se întretaie în unghi drept. Axele sunt:1) Axul LONGITUDINAL → este axul lungimii corpului; este vertical la om; pleacă din creștetul capului, până la suprafața tălpilor și are 2 poli: ∙ polul superior (cranial); ∙ polul inferior (caudal);2) Axul SAGITAL / ANTEROPOSTERIOR → este axul grosimii corpului și are 2 poli: ∙ polul anterior; ∙ polul posterior;3) Axul TRANSVERSAL → este axul lățimii corpului; este orizontal și descrie 2 poli: ∙ polul drept; ∙ polul sâng. Planurile sunt:1) Planul SAGITAL → trece prin axul longitudinal și sagital. Planul care trece prin mijlocul corpului și îl împarte în 2 jumătăți simetrice se numește plan median, de aceea, planul sagital se mai numește și plan MEDIO-SAGITAL.! PLANUL MEDIO-SAGITAL ESTE PLANUL SIMETRIEI BILATERALE !2) Planul FRONTAL → merge paralel cu fruntea și trece prin axul longitudinal si axul transversal. El împarte corpul în: ∙ partea superioară (ventrală); ∙ partea inferioară (dorsală);3) Planul TRANSVERSAL / ORIZONTAL → trece prin axul sagital și prin axul transversal. El împarte corpul în:

∙ partea superioară (cranială); ∙ partea inferioară (caudală).! PLANUL TRANSVERSAL / ORIZONTAL ESTE PLANUL METAMERIEI CORPULUI ! Când se vorbește de membrele corpului, se folosesc termenii: ∙ PROXIMAL: pentru formațiunile mai aproape de centuri;∙ DISTAL: pentru formațiunile mai depărtate de centuri. La mână se folosesc termenii VOLAR și PALMAR pentru formațiunile palmei. La picior se folosesc termenii: ∙ PLANTAR: pentru formațiunile din talpă;∙ DORSAL: pentru formațiunile superioare labei piciorului. Termenii care arată gradul de apropiere de suprafața corpului sunt SUPERFICIAL și PROFUND.

- Nivelul de organizare -

Corpul omenesc este alcătuit din celule, care la rândul lor sunt alcătuite din: atomi, molecule, macromolecule și organite celulare. Deci nivelurile de organizare sunt:∙ atomi; ∙ molecule;∙ macromolecule;∙ organite celulare:∙ celule;∙ țesuturi;∙ organe;∙ sisteme de organe;∙ organismul uman (un tot unitar). Celulele formează țesuturi, șesuturile formează organe, organele formează sisteme de organe, iar sistemele de organe formează organismul uman.

- Celula -

Celulele sunt unitățile structurale și funcționale ale vieții, deci viața este în celulă. Fiecare organism își începe viața ca o unică celulă, celula-ou / zigotul. Celula reprezintă cel mai simplu sistem viu, iar denumirea sa provine de la cuvântul latinesc „cella” = cămăruță, dată de Robert Hook. Nr celulelor din organismul uman este incalculabil. Dimensiunile lor variază de la o celulă la alta. Există celule care se pot vedea cu ochiul liber (ovulul, care are o dimensiunde de 200 de microni) și altele care au dimensiuni foarte mici (globulele roșii, care au un diametru de 7 microni și o grosime de 2 microni), dar, de cele mai multe ori, celulele au dimesiuni cuprinse între 20 și 40 de microni. Forma celulelor este foarte variată, depinzănd de funcția pe care o îndeplinesc în organism, de condițiile mecanice, determinate de locul pe care îl ocupă fiecare în diferite țesuturi. Din acest punct de vedere, celulele pot fi grupate în 2 categorii:a) celule cu formă schimbătoare (amiboidă): globulele albe; (fig.1)b) celule cu formă neschimbătoare (formă fixă): → sferice; (fig.2) → ovale; (fig.3) → cubice; (fig.4) → stelate; (fig.5) → fusiforme. (fig.6)! INIȚIAL, TOATE CELULELE AU FORMĂ GLOBULOASĂ ! Dacă ținem seamă de legăturile ce se stabilesc între celulele din organism, acestea pot fi de 2 feluri:1) mobile (se mișcă): globulele roșii, globulele albe.2) asociate (sunt cele care alcătuiesc diferite tipuri de țesuturi: ț.epitelial, ț.muscular, ț.nervos, ț.osos.

- Structura celulei -

O celulă este alcătuită din: → membrană; → citoplasmă; → nucleu.I. MEMBRANA CELULARĂ→ s.m.n. membrană plasmatică sau plasmalemă.

→ înconjoară celula, îi conferă o anumită formă și separă structura int. a celulei, adică organitele celulare, de mediul extracelular.→ este alc. în principal din: fosfolipide și proteine, dar și din glucide și colesterol. • fosfolipidele sunt astfel dispuse, încât porțiunea lor hidrofilă formează un bistrat, în int. căruia se află cuprinsă porțiunea lor hidrofobă. Acest miez hidrofob restricționează pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile și al ionilor.! COMPOZIȚIA PROTEICĂ ESTE CEA CARE REALIZEAZĂ FUNCȚIILE SPECIALIZATE ALE MEMBRANEI ȘI AL MECANISMELOR DE TRANSPORT TRANSMEMBRANAR ! • proteinele au formă globuloasă, filiformă; se pot afla atât pe suprafața int. sau ext. a membranei, cât și transmembranar. Deoarece proteinele nu sunt dispuse uniform în cadrul structurii lipidice, acest model structural a fost denumit modelul mozaic fluid. • glucidele se află atașate pe fața ext. a membranei, cât și pe proteinele aflate pe suprafața ext. a membranei. Acestea sunt puternic încărcate negativ.! MIEZUL HIDROFOB CONȚINE ATÂT PROTEINE, CÂT ȘI COLESTEROL, IAR FIECARE STRAT AL MEMBRANEI ARE O GROSIME DE 25 ASTROMI !

II. CITOPLASMA: reprezintă masa extranucleară a celulei și la majoritatea celulelor este partea cea mai voluminoasă a corpului celular. În citoplasmă se deosebesc 2 părți:a)citoplasma fundamentală/hialoplasma (!este cămpul unde are loc metabolismul celular!);b)diferențierile citoplasmatice/organitele celulare. Masa de dubstanță vie din citoplasmă s.n. protoplasmă.1.Citoplasma are proprietăți fizice, chimice și fiziologice, care trebuiesc considerate ca proprietăți ale protoplasmei.

A)Proprietățile fizice ale citoplasmei fundamentale/hialoplasmei Citoplasma fundamentală sau hialoplasma este partea citoplasmei în care se găsesc nucelul și diferențierile citoplasmatice / organitele celulare. D.p.d.v. fizic, citoplasma fundamentală este un amestec foarte complex de soluții moleculare și coloidale. La microscopul optic, hialoplasma pare elastică și omogenă, dar la microscopul electronic aceasta se vede ca o structură foarte complexă, care aparae într-o neconteniă schimbare, datorită proceselor biologice care au loc

în ea și care generează mișcări sub formă de curenți citoplasmatici, care determină deplasarea organitelor celulare (diferențierilor citoplasmatici).

B)Proprietățile chimice ale citoplasmei fundamentale/hialoplasmei D.p.d.v. chimic, citoplasma se caracterizează printr-o compoziție chimică în continuă schimbare. Compoziția chimică dă citoplasmei o reacție slab alcalina, având un pH=6,8. În compoziția chimică se găsește un nr mare de elemente chimice: carbon(C), hidrogen(H), oxigen(O), azot, sulf, fosfor, fier, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, clor, bor, mangan, iod și flor. Unele din aceste substanțe sunt prezente în orice fel de citoplasmă și s.n. elemente fundamentale / macroelemente (C, H, O, N, P , S, Mg, Ca, Na, K, F). Alte elemente chimice se găsesc numai în unele citoplasme și s.n. microelemente (Fm, I, Br, Si, Mn). Elementele chimice din compoziția citoplasmei se găsesc combinate sub formă de substanțe organice și substanțe anorganice, precum și în stare de ioni (K+, Na+, Cl-, I-, Ca++, Mg++). • substanțele organice sunt: proteinele, lipidele și glucidele. • substanțele anorganice sunt: apa și sărurile minerale. Apa nu lipsește din citoplasma nici unei celule, ea fiind mediul în care activitatea citoplasmei se desfășoară și contribuie la desfășurarea celor mai multe reacții chimice din citoplasmă. La adulți, proporția apei din organism este de 67%, aprox 2/3 din greutatea corpului. La noul născut, proporția apei poate ajunge la 84%. Sărurile minerale se găsesc în citoplasmă ca soluții și deci, ele se prezintă sub formă de molecule, dar și sub formă disociată, în ioni. Sub formă de ioni: K+, Na+, Cl-, Ca++, Mg++.

C)Propritățile fiziologice ale citoplasmei fundamentale/hialoplasmei Citolpasma are caracteristici fiziologici proprii, cele mai imprtante sunt:•Excitabilitatea;•Contractibilitatea;•Mișcarea;•Metabolismul;•Autocontrolul.

2.Diferențierile citoplasmatice / organitele celularea)RETICULUL ENDOPLASMATIC → este un sistem trimidensional de tubușoare anastomozate atât între ele, cât și cu membranele celulare și nucleare;

→ este un sistem circulator intracelular, prin care circulă sub formă de soluții, substanțele organice și mineralele, iar în cazul fibrelor musculare striate, ar folosi și la transmisia excitațiilor;→ se poate retracta, contracta sau fragmenta formând cisterne și vezicule izolate.

b)RETICULUL ENDOPLASMATIC NETED (REneted)→ este o rețea de citomembrane (500 – 1000 astromi), de aspect diferit în funcție de activitatea celulară;→ este mai abundent în: fibrele muscularestriate, cu rol în transmiterea excitației la miofibrile; celulele corticosuprarenalei; foliculul ovarian; corpul galben; celulele secretoare din glanda interstițială a testiculului.→ prin enzimele din pereții membranoși ai rețelei sale tubulare, intervine în metabolismul celular.→ are rol important în metabolismul glicogenului.

c)RETICULUL ENDOPLASMATIC RUGOS (RErugos) / ERGASTOPLASMĂ→ este un sistem canicular;→ pe suprafața ext. a peretelui membranos, prezintă mici particule de ribonucleoproteine – ribozomi;→ este întâlnit în limfocite, în celulele plasmatice din ț. conjunctiv, formațiuni producătoare de anticorpi (substanțe proteice), cât și în celulele organelor cu o activitate secretorie mare: pancreasul, glandele salivare, mucoasele, ovocitele, prostată;→ are rol în sinteza proteinelor.

d)RIBOZOMII (CORPUSCULII LUI PALADE)→ sunt organite bogate în ribonucleoproteine de forma unor granule ovale sau rotunde (150-250 astromi).→ există ribozomi liberi în matricea citoplasmatică și asociați pe pereții ext. ai citomembranelor, formând ergastoplasma;→ este sediul sintezei proteinelor.

e)MITOCONDRIILE→ au formă ovală, rotundă, cu un perete având structură trilaminată;→ prezintă un înveliș ext., apoi un interspațiu și spre int., membrană int. pliată, care formează creste mitocondriale. În int. se găsește matricea mitocondrială, în care se află sisteme enzimatice care intervin în ciclul Krebbs. În cadrul unor reacții ciclice, care constituie ciclul Krebbs, are loc catabolizarea completă a compușilor exo și endogeni glucidici, lipidici,

protidici, pânp la produși finali CO2 și H2O, cu eliberare gradată a unei mari cantități de energie chimică, ce va fi stocată în legăturile macroergice ale ATP-ului, sintetizat de mitocondrii.! SINTEZĂ ATP: ADP(adenozindifosfat) + P(un radical fosfat) + ENERGIE → ATP + H20 !→ pe lână enzimele respiratorii care asigură oxidarea metaboliților și trecerea energiei în legăturile ATP-ului în matricea mitocondrială, se mai află și enzime ale sintezei specifice, care pe de-o parte asigură materialele necesare refacerii unor componenți interni ai mitocondriei, iar pe de altă parte, furnizează elementul necesar sintezelor care au loc la nivelul RErugos. Datorită prezenței enzimelor respiratorii în alcătuirea mitocondriilor, acestea sunt considerate ca principalele organite producătoare de energie din celulă „uzine energetice”;→ reprezintă sediul energetic al organismului și au rol în respirația celulară.

f)APARATUL GOLGI