Anason - Compoziţie

Fructele conţin numeroase substanţe şi un ulei volatil, care este reprezentat de o cantitate mare de anetol, dar şi anisaldehidã,acid anisic, eugenol. Pe lângã uleiul volatil, fructele de anason mai conţin şi alte substanţe grase, proteice, glucidice, mucilagii, dianetol, cumarine, tocoferol, acizi polifenolcarboxilici. În literaturã sunt amintite unele substanţe cu efect estrogenic.

Seminţele conţin între 1-6% ulei esenţial. Până la 90% din ulei este format de anetol, care îi conferă plantei aroma distinctivă. Alţi compuşi: cumarinele, inclusiv bergapten, flavonoidele şi sterolii.

sus

Anason - Acţiune

Preparatele medicinale din anason au proprietãţi stomahice, carminative, eupeptice, antispastice. Substanţele active din anason stimuleazã secreţiile glandelor salivare, gastrice şi intestinale, biliare şi mamare. Acţiunea asupra cãilor respiratorii se concretizeazã în efectul expectorant, de calmare a tusei.

sus

Anason - Indicaţii terapeutice

Anasonul, ca plantã medicinalã, este utilizat frecvent în colicile abdominale, inclusiv la copii, în combaterea meteorismului, în anorexie, pentru stimularea digestiei, pentru stimularea secreţiei lactate, dureri menstruale, îndepărtarea păduchilor scalpului, scabie, impotenţă, travaliu, în infecţii respiratorii, traheite, bronşite, mai ales în faza uscatã a tusei.

Administrare:

Infuzia se preparã din jumătate de linguriţã de fructe zdrobite, la 1 canã cu apã clocotitã. Se lasã la infuzat 10-20 de minute, dupã care se strecoarã. Se beau cel mult 3 cãni pe zi. Pentru stimularea pofteide mâncare se bea cu o jumãtate de orã înainte de mesele principale.

Pentru calmarea colicilor la sugari se preparã o infuzie mai slabã din 6-8 fructe la 100 ml de apã. Dupã rãcire şi strecurare, se dau 3-6 linguriţe, în funcţie de vârstã. La copiii peste 5-6 ani, dozele sunt asemãnãtoare cu ale adulţilor.

Pentru stimularea secreţiei lactate la mamele care alãpteazã se poate folosi o infuzie preparatã din anason în amestec cu chimen sau fenicul. Ceaiurile nu se pãstreazã mai mult de o zi, iar administrarea îndelungatã nu este de dorit.

Uleiul volatil se poate administra în dozã de 2-3 picãturi. Fructele de anason intrã şi în compoziþia siropului expectorant.

sus

Anason - Precauţii şi contraindicaţii

Nu este indicat în gastrite, ulcer gastric şi duodenal, enterocolite acute şi cronice. În doze prea mari, uleiul volatil poate sã ducã la apariţia unor manifestãri toxice iniţial concretizate prin stare de excitaţie apoi fenomene de paralizie muscularã, tremor, stare de euforie sau somnolenţã.

A nu se administra suplimente cu fier concomitent cu anasonul.

A nu se utiliza în sarcină şi alăptare.

A se evita băile de soare simultan cu administrarea anasonului, deoarece acesta poate produce sensibilizare la soare.

Anasonul trebuie administrat cu grijã la copiii mici, numai în dozele arãtate, sub formã de infuzii slabe şi nu este recomandat la cei care suferã de gastritã sau boalã ulceroasã.