analizatorii senzoriali ai alimentației – structura și funcții. senzitivitate vizuală,...

7/31/2019 Analizatorii senzoriali ai alimentației – structura și funcții. Senzitivitate vizuală, olfactivă, tactilă, gustativă

http://slidepdf.com/reader/full/analizatorii-senzoriali-ai-alimentaiei-structura-i-funcii-senzitivitate 1/80



sunt subsisteme fiziologice receptoare care facposibilă reacţia la anumite categorii de stimuli din lumea exterioară sau din interiorul organismului.

reprezintă sistemele fiziologice periferice ale

recepţiei senzoriale. Acestea, împreună cu căile nervoase şi terminaţia lor în scoarţa cerebrală reprezintă un sistem anatomo-fiziologic unitar denumit de Pavlov analizator .

Cele cinci simţuri sunt:- văzul,

- auzul,- mirosul,- gustul şi - simţul tactil.

Organele de simț ale omului:

- ochii: pentru v ă z;

- nasul: pentru miros

- urechile: pentru auz;

- limba: pentru gust;

- pielea: pentru pip ă it.



Acestea oferă varietatea înconjurătoare în cinci moduri decontact fără a reprezenta însă şi conştientizarea acţiunii diverşilor stimuli externi sau interni. Cea mai simplă şi totodată prima formă de comunicare informaţională cu lumea externă o

constituie recepţia senzorială . Primul produs psihic al recepţiei senzoriale este senzaţia .

Senzaţia este reflectarea psihică a unor însuşiri izolate aleobiectelor din realitate care acţionează nemijlocit asupra

organelor de simţ. Deci reflectarea obiectului în senzaţie are uncaracter fragmentar, unudimensional, nepermiţând identificarealui. Dacă am rămâne la faza recepţiei senzoriale, fără atributulconştientizării, nu ne-am putea desprinde din lumea animală.

La om, conştientizarea senzaţiei pune în funcţiune operatorilogici de analiză-evaluare, discernere-delimitare între stimul şi modelul lui informaţional, de raportare designativă (imagineasubiectivă internă se raportează la stimulul extern care aprovocat-o).



- se caracterizează printr-o serie de calităţi pe baza cărora le putemidentifica, compara, analiza, interpreta. Aceste calităţi sunt:modalitate, intensitatea, durata, tonalitatea afectivă şi valoareacognitivă.

În funcţie de natura surselor care le generează, senzaţiile sunt:- exteroceptive (sursele sunt externe),- proprioceptive (sursele sunt la nivelul articulaţiilor osteo-

musculare) şi - interoceptive (sursele sunt interne, la nivelul viscerelor).



2. Legile psihofiziologice

- Legea adaptării – reflectă modificarea nivelului iniţial al sensibilităţii în cadrul unui analizator sub influenţa intensităţii şi duratei de acţiune

a stimulului. Adaparea este un proces de reglare a funcţionării analizatorului coordonat de la nivelul scoarţei cerebrale. Se realizează în sens ascendent sau descendent.- Legea contrastului – reflectă efectul interacţiunii în timp şi spaţiu adoi stimuli specifici asupra nivelului sensibilităţii. Contrastul estesuucesiv sau simultan.- Legea sensibilizării – se bazează pe interacţiunea funcţională aanalizatorilor şi exprimă creşterea sensibilităţii unui analizator subacţiunea unui stimul specific altui analizator.- Legea sintezei – reflectă relaţia de transfer de la un analizator laaltul : stimularea unui analizator produce şi efecte senzoriale proprii

altui analizator deşi acesta nu a fost supus stimulării.- Legea semnificaţiei – exprimă dependenţa sensibilităţii faţă de unstimul de concordanţa sau neconcordanţa cu motivaţia şi scopulacţiunii subiectului.



3. Legile socio-culturale :

- Legea exerciţiului – sau a profesionalizării care exprimă faptulcă la om determinanta funcţională a unei modalităţi senzoriale nueste detrminată genetic, ca la animale ci este rezultatul

exerciţiului,al specificului

activităţii.

- Legea estetizării – în recepţionarea şi evaluarea însuşirilor obiectelo-stimul din exterior, sensibilitatea umană introducecriterii şi operatori de tipu frumos-urât.



− are structură fibroasă, indistensibilă − include:

corneea transparentă - la polul

anterior al ochiului

conjunctiva

sclera albă şi opacă

− este bogată în vase sanguine → asigură nutriţia ochiului −

partea anterioară are mai multe structuri diferenţiate: irisul - separă camera anterioară a ochiului de camera posterioară

- dă culoarea ochilor

pupila - deschiderea centrală a irisului

- Φ variabil controlează cantitatea de lumină ce ajunge la retină

- contracția muschiului dilatator pupilar → controlată de SNVs ↑Φ

- contracția muschiului constrictor pupilar →controlată de SNVp ↓Φ corpul ciliar

− muşchiul ciliar (contracţie bombarea cristalinului) − procesele ciliare → secretă umoarea apoasă în camera posterioară a ochiului

− - conţine receptorii pentru lumină (fotoreceptorii)



◦

◦

◦

◦

◦

◦

◦



CORNEEA ◦ transparenţa

avasculară trecerea liberă a luminii se hrăneşte prin difuziune de la nivelul umorii apoase poate fi compromisă prin creşterea presiunii intraoculare (glaucom)

◦ puterea de refracţie maximă pe suprafaţa anterioară a corneei este fixă şi reprezintă două treimi sau +40 D din puterea de refracţie a ochiului lentilele de contact - preiau funcţia de suprafaţă de refracţie a corneei

- det. un câmp vizual clar mai larg decât lentilele de sticlă - au un efect mai mic asupra mărimii obiectelor văzute

CRISTALINUL◦

se comportă ca o lentilă convergentă ◦ transparenţa avascular Structură - capsulă

- un strat de celule epiteliale- un sistem de fibre transparente

pe măsură ce individul îmbătrâneşte cristalinul devine mai rigid se poate opacifia (cataractă)

− puterea de refracţie reglabilă neacomodat → contribuie cu aproximativ o treime la puterea de refracţie a ochiului determină creşterea capacităţii de refracţie cu cel mult +12 D

PROPRIETĂŢILE OPTICE ALE OCHIULUI asigură vederea clară pe o distanţă cuprinsă între două puncte:

punctum proximum - localizat la 8,3 cm de ochi

punctum remotum - localizat la 6 m de ochi → vederea clară fără acomodare



◦

◦

◦

−

−

−

−



◦

datorate unor variaţii ale: lungimii axialeputerii de refracţie

−

apare când lungimea axială este prea mare pentru puterea de refracţie a ochiului imag. se focalizează în faţa retinei ob. îndepărtate nu pot fi focalizate pe retină poate fi corectat prin intermediul unei lentile divergente

apare când axul ochiului este prea scurt pentru puterea sa de refracţie imaginea se focalizează în spatele retinei un obiect îndepărtat poate fi văzut

clar dacă ochiul îşi măreşte puterea de refracţie prin acomodare oboseala m. defectul poate fi corectat prin intermediul unei lentile convergente

−

scăderea capacităţii de acomodare a ochiului asociată cu înaintarea în vârstă

punctum proximum se îndepărtează de ochi se utilizează lentile convergente

corneea prezintă numeroase deformaţii care conduc la anomalii de refracţie imaginile formate sunt deformate corecţia se face cu lentile cilindrice



− origine embriologică comună cu cea a creierului

1. stratul celulelor pigmentare2. stratul celulelor cu conuri şi cu bastonaşe 3. limitanta externă 4. stratul nuclear extern5. stratul plexiform extern6. stratul nuclear intern7. stratul plexiform intern8. stratul ganglionar9. stratul fibrelor optice

10. limitanta internă



produce pigmentul de culoare închisă = melanina◦ absoarbe lumina dispersată, astfel încât fiecare fotoreceptor

primeşte numai lumina care vine direct din exterior, fapt importantpentru claritatea vederii

◦ are aceeaşi funcţie pe care o are culoarea neagră din interiorul unuiaparat de fotografiat

celulele prezintă procese care se extind în stratul celulelorfotoreceptoare pe care le înconjoară

albinismul◦ incapacitatea genetică de a produce melanină ◦

acuitatea vizuală este extrem de scăzută celulele pigmentare au capacitatea de a înmagazina mari cantităţi de

vitamina A → precursor al pigmenţilor vizuali



STRUCTURA CELULEI FOTORECEPTOARE◦ segmentul extern → pigmentul fotosensibil

celulele cu bastonaşe → rodopsina

celulele cu conuri → 3 tipuri de pigmenţi sensibili la culoarea-

roşie

- verde- albastră

→ o celulă conţine doar un singur tip de pigment →discurile suprapuse = invaginări ale membr.↑ suprafaţa totală a membr.↑ cantit. de pigm.

◦ segmentul intern conţine - citoplasmă - organite citoplasmatice ( mitocondriile → energia necesară)

◦ corpul sinaptic - conectează celula fotoreceptoare cu neuronii adiacenţi (cel. bipol. şi orizontale) ◦ nucleu

FUNCŢIILE CELULELOR FOTORECEPTOARE ◦ celule cu conuri → vederea la lumină şi colorată◦ celule cu bastonaşe → vederea la întuneric

DISTRIBUŢIA CELULELOR FOTORECEPTOARE → neuniformă în retină:◦ la periferie sunt numai celule cu bastonaşe ◦ numărul conurilor - creşte progresiv

-este maxim în regiunea centrală a retinei =

macula lutea (pata galbenă)

◦ fovea centralis (depresiunea centrală)

prezintă numai conuri cu diametru mic foarte strâns legate între ele lumina ajunge direct la conuri prin împingerea laterală a straturilor interne cea mai mare acuitate vizuală

− pata oarbă - emergenţa nervului optic - lipsită de fotoreceptori



Marea sensibilitate a celulelor cu bastonaşe ◦ proces intens de amplificare:

un foton descompune o moleculă de rodopsină o moleculă de rodopsină activează mai multe molecule de

transducină inactivarea a sute de canale ionice de Na+

modificarea semnificativă a potenţialului de membrană

Refacerea rodopsinei

opsina este nemodificată trans-retinalul trebuie să se transforme înapoi în 11-cis retinal

→ la întuneric → sub acţiunea unei enzime specifice

calea alternativă → implică alte izoforme ale vitaminei A

★ mecanismul fotochimic al rodopsinei poate fi aplicat şi în cazulpigmenţilor celulelor cu conuri



LA ÎNTUNERIC◦ ionii de Na+ creează un circuit electric complet între segmentul intern

şi extern al celulei fotoreceptoare: segmentul intern pompează încontinuu Na+ în afară segmentul extern primeşte ionii de Na+

LA LUMINĂ − apare o hiperpolarizare, prin creşterea numărului sarcinilor negative

din interiorul celulei− explicaţia:

rodopsina se descompune scade conductanţa segmentului extern pentru ionii de Na+

blocarea intrării lor în celulă creşte numărul sarcinilor negative din celulă hiperpolarizarea întregii membrane



CELULELE FOTORECEPTOARE ◦ transmit impulsuri către stratul plexiform extern◦ fac sinapsă cu celulele bipolare şi cu cele orizontale

CELULELE ORIZONTALE ◦ transmit impulsuri inhibitorii de la celulele fotoreceptoare la celulele bipolare, în sens

orizontal în stratul plexiform extern creşterea acuităţii vizuale

CELULELE BIPOLARE ◦ transmit impulsurile de la celulele fotoreceptoare sau de la celulele orizontale în sens

vertical către stratul plexiform intern◦ fac sinapsă cu celulele ganglionare şi cu celulele amacrine

CELULELE AMACRINE (peste 30 de tipuri)− trimit impulsuri în două direcţii:

de la celulele bipolare la celulele ganglionare în stratul plexiform intern

− realizează prima etapă de analiză a imaginii

CELULELE GANGLIONARE ◦ transmit impulsurile de la retină către cortex prin axonii lor → intră în struct. n. optic◦ celulele orizontale, bipolare şi amacrine pot exercita un efect excitator sau inhibitor

asupra celulelor ganglionare◦ frecv. finală de descărcare va fi det. de suma tuturor stim. (excitatori şi inhibitori)◦ mediatorul chimic

excitator → glutamatul inhibitori → GABA, glicina şi dopamina



MODUL DE ORGANIZARE AL NEURONILOR LA NIVELUL RETINEI ◦ în regiunea centrală a retinei (mai ales la nivelul foveei)

1 con → 1 celulă bipolară → 1 celulă ganglionară nu există aproape nici o convergenţă a informaţiei

◦ în regiunea periferică a retinei mai multe celule cu conuri şi bastonaşe →1 celulă bipolară mai multe celule bipolare → 1 celulă ganglionară există convergenţa informaţiei

CÂMPUL RECEPTOR◦ 1 celulă fotoreceptoare → 1 câmp receptor = aria ce trebuie iluminată

pentru a determina un răspuns din partea fotoreceptorului ◦ 1 celulă ganglionară → 1 câmp receptor = suma câmpurilor

receptoare ale tuturor fotoreceptorilor ce converg spre ea◦

celulele ganglionare organizarea câmpului receptor este concentrică codarea

contrastului frecvenţa potenţialelor de acţiune codarea intensităţii luminii



◦

−

−

−



−

−

−

−

−



localizat în lobul occipital alcătuit din:

◦ cortexul vizual primar◦ cortexul vizual secundar



LOCALIZARE◦ pe marginile scizurii calcarine◦ regiunea maculei → se proiectează în apropierea polului occipital◦ regiunile periferice ale retinei → se proiectează concentric, în jurul

proiecţiei maculei◦ regiunea superioară a retinei → se proiectează superior◦ regiunea inferioară → se proiectează inferior

FUNCŢII ◦ analiza simplă a informaţiilor vizuale◦ percepţia vizuală

COLOANELE CORTICALE DE ORIENTARE◦ celulele care răspund la stimuli de o anumită orientare◦ sunt perpendiculare pe suprafaţa cortexului



STRUCTURA → „Detectorii de caracteristici”:

1. Celulele simple− Caracteristicile răspunsului:

răspund (cel mai bine) la bare de lumină sau întuneric proiectate pe retină într-un anumit loc şi sub un anumit unghi − Aferenţele sinaptice:

numeroase cel. ggl. adiacente → corpul geniculat lateral→ 1 celulă simplă când linia de celule ganglionare este activată de o bară de lumină → celula

simplă este activată simultan 2. Celulele complexe

◦ Caracteristicile răspunsului:

răspund, cel mai bine, la bare de lumină şi de întuneric stimulul - nu trebuie să fie proiectat într-un anume fel- poate să acopere mai multe câmpuri vizuale şi să genereze

răspuns ◦ Aferenţe sinaptice:

Răsp. unei cel. complexe poate fi comparat cu răsp. unei serii de celulesimple

3. Celulele hipercomplexe

− Caracteristicile răspunsului: răspund doar la bare de lumină de o anumită lungime

◦ Aferenţe sinaptice: integrate de la mai multe celule complexe

− Frecvenţa mai mare la nivelul cortexului prestriat (ariile 18 şi 19) mai mică la nivelul cortexului vizual primar (aria 17)



LOCALIZARE◦ lateral, anterior, superior şi inferior de cortexul primar

FUNCŢII ◦ analizează semnificaţia informaţiilor vizuale SIMŢUL STEREOSCOPIC

◦ capacitatea analizatorului vizual de a aprecia profunzimea obiectelor dinmediu

◦ distanţa dintre globii oculari aceeaşi imagine va fi privită sub unghiuri

diferite de cei doi ochi◦ diferenţă între imagini cortexul deduce

distanţa până la fiecare obiect poziţia relativă in spaţiu a diferitelor obiecte

este util pentru obiecte relativ apropiate

!!! informaţiile de la cele două retine → integrate cortical o singură imagine spaţială a obiectului în poziţie normală colorată



SPECTRUL DE ABSORBŢIE AL PIGMENŢILOR VIZUALI

◦ rodopsina absoarbe lumină din aproape tot spectrul vizibil are un maxim de absorbţie în jur de 500 nm (lungimea de undă ce

corespunde culorii verde)

− trei tipuri de conuri: Conuri roşii - cu un maxim de absorbţie la 570 nm Conuri verzi - cu un maxim de absorbţie la 535 nm Conuri albastre - cu un maxim de absorbţie la 445 nm



MECANISME:

◦ modificarea diametrului pupilei la întuneric pupila se dilată la lumină puternică îşi micşorează diametrul

− modificarea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare

la lumină - reducerea în opsine a unei mari cantităţi din pigmenţiifotosensibili- transformarea celei mai mari părţi din retinal în vitamina A

scăderea sensibilităţii celulelor fotoreceptoare la întuneric - opsinele şi vitamina A sunt transformate în compuşi

fotosensibili creşte sensibilitatea celulelor la lumină

pragul de sensibilitate scade progresiv



raport de necesităţile organismului

- muguri gustativi- r. olfactivi, tactili, dureroşi, vizuali- învăţare, memorie, experienţă, instinct

Mugurii se găsesc în papilele mucoasei linguale:

- filiforme- fungiforme- circumvalate- 1 papila - 50 -150 muguri gustativi- 10.000 muguri gustativi la nivelul limbii- turn-over 10-15 zile

Cel. suport – izolează receptorul Cel. gustative – cel. receptoareCel. bazale – rol germinativ



1. cuplarea substanţelor gustative cu proteine din structura membraneicelulei receptoare.

2. deschiderea directă a can. ionice pt. Na+ şi H+ urmată de depolarizare şi

formarea potenţialului de receptor (pt. senzaţia de acru şi acid) 3. deschiderea prin intermediul mesagerului secund a canalelor ionice,urmată de depolarizare şi formarea potenţialului de receptor (pt. senz. deamar şi dulce).



•adaptare la stimuli gustativi

•adaptare periferică •adaptare centrală



Dulce – zaharuri, zaharină, alcool şi unii aa. Sărat – ioni metalici

Acru – ioni de hidrogenAmar – alcaloizi (ex. chinină, nicotină) Umami –aa. glutamat



Dulce, amar, umami – receptori metabotropi, act.prot. G +mes. secund celular (transducţie gustducina)Sărat – curent de Na (direct proporţional)

Acru – ioni de hidrogen / stop curenţi K



Este un analizator fizic de contact; se receptioneaza si seanalizeaza simtul tactil, de presiune si sensibilitatea vibratorie,termica si dureroasa. Stimulul comun este deformareategumentului superficial - in cazul tactului, profunda - in cazulpresiunii si repetata rapid - in cazul vibratiilor.

Cand excitantul este slab, avem o sensibilitate de atingere (decontact).

Organ de simţ - receptorii cutanaţi captează şi transmit



Organ de simţ - receptorii cutanaţi captează şi transmit semnale centrilor nervoşi = legătură între organism şi mediu

Fibrele nervoase de la nivelul pielii reprezinta dendritele neuronilorsenzitivi din ganglionii spinali ai nervilor rahidieni si din ganglioniisenzitivi de pe traiectul nervilor cranieni: fibrele nervoase de la nivelulpielii sunt de doua tipuri:

- Terminatii nervoase libere, cu aspect arborescent, care se gasesc inderm si epiderm. In epiderm patrund sub forma unor firisoare ramificate

butonate, amielinice, printre celulele stratului granulos, in jurul foliculilorpilosi, sau formeaza meniscurile Merkel; ele au rolul de a receptionaexcitatiile dureroase, tactile, ale miscarii firelor de par.In derm se gasesc terminatii nervoase libere, am 959g69j ielinice, careformeaza arborizatii in jurul vaselor sanguine si in papilele dermice.Aceste fibre receptioneaza excitatiile tactile foarte fine.

- Terminatii nervoase senzitive incapsulate; sunt formatiuni conjunctivo-nervoase, situate in derm si hipoderm; se mai numesc .



= forma particulară de energie faţă de care receptorul e celmai sensibil

= modificareapotenţialului de membrană al receptorului determinată deinteracţiunea dintre stimulul specific şi organul receptor;

•se răspândeşte electrotonic în zonele învecinate, •răspunsul poate fi gradat, •poate rămâne localizat sau, când amplitudinea sa depăşeşte pragulpoate iniţia un potenţial de acţiune •cu cât potenţialul de receptor este mai mare decât nivelul prag, cuatât este mai mare frecvenţa de descărcare a potenţialelor de acţiune



Aplicând asupra unui receptor un stimul stabil de intensitateconstantă, frecevenţa potenţialelor de acţiune în fibra nervoasă

senzitivă scade cu timpul.

A.receptori cu adaptare lentă (tonici)

B. receptori cu adaptare rapidă (fazici)



Este aria senzorială din care primeşte informaţii un neuron senzitiv.Cu cât este mai mic câmpul receptor, cu atât mai precisă e localizareastimulilor.

Suprafaţa pielii imens câmp receptor



Suprafaţa pielii - imens câmp receptor

Toate structurile pielii conţin o varietate largă de organe receptoare ceconstituie segmentul periferic (receptor) al analizatorului cutanat.

Recepţia cutanată deserveşte mai multe tipuri de sensibilitate: tactilă,termică, dureroasă.

influenţa unuifactor mecanic:• deformare uşoară -

• deformare mai intensă -• mişcări oscilante, rapid repetate (frecv > 10-20 ciclii/sec)-



► terminaţii nervoase libere ►structuri complexe în care terminaţia nervoasă e înconjurată de structuri

nonneurale:• receptori anexaţi firului de păr, • corpusculi Meissner, • discuri Merkel, • corpusculi Pacini, • corpusculi Ruffini

►

i ilă i ă d



recepţia tactilă e asigurată de

►

recepţia tactilă e asigurată în principal de



• Fibre subţiri sărace în mielină sauamielinice• Prezente pretutindeni la nivelul pielii• Pot detecta atingerea şi presiunea



►Localizaţi în pielea glabră, la nivelul papilelelordermice►Foarte numeroşi pe palme, plante şi buze, rari petrunchi.►Câmp receptor redus►Formă ovoidală, 90-120μm►Sunt alcătuiţi din: • capsulă subţire conjunctivo-elastică • lamele conjunctive şi celule conjunctive• ramificaţii spiralate ale filamentelor nervoaseterminale• stimulează o fibră mielinizată groasă (tip A beta).



►

►Un stimul aplicat lent determină un şi o

aceeaşi intensitate dar aplicat brusc ►Frecvenţa de descărcare în fibra nervoasă codifică rapiditatea aplicăriistimulului

Sensibili la:

•mişcarea obiectelor pe suprafaţa pielii, •vibraţii de frecvenţă joasă.

Importanţi în:•discernerea caracteristicilor spaţiale ale senzaţiei tactile •localizarea senzaţiilor tactile

•precizarea calităţii obiectului pipăit



Sunt discuri neurofibrilare concave, aplicate pe celule epiteliale clare custructură modificată. Receptorul în dom Iggo = mai multe discuri Merkel grupate într-un organ

receptor unic. Întregul grup de discuri Merkel e inervat de o singură fibră nervoasă maremielinizată (tip A beta)



► împreună cu terminaţiile nervoase asociate formează un

Mecanoreceptor

►origine ??? epitelială sau nervoasă

►prezintă markeri epiteliali dar şi anumite caracteristici de celulă nervoasă (proteina S 100, enolaza neuron-specifică, proteina

neurofilament, cromogranină, sinaptolizină)

►prezintă vezicule neurosecretorii ce conţin neuropeptide, prezente întoată citoplasma, mai dense în regiunea din apropierea fibrelor nervoase

►sunt capabile să producă majoritatea neuromediatorilor identificaţi înpiele

►exprimă receptori pentru numeroşi neuromediatori.



influx de Ca în celulă ce determină eliberarea de

Discurile Merkel transmit un care

furnizarea unor impulsuri stabile ce permit

Discurile Merkel sunt receptori cu şi au un rol important în

Corp sc lii Pacini



Corpusculii Pacini

• foarte numeroşi în hipodermul palmelor şi plantelor

• voluminoşi - lungime aprox 1mm; câmp receptorlarg• formă eliptică

Sunt alcătuiţi din:►

capsulă formată din 20-60 lamele concentrice cu

aspect asemănător foiţelor de ceapă ►fibră nervoasă cu diametru de aproximativ 2μm carese termină printr-o umflătură în contact cu celulelelamelare centrale; capătul fibrei e nemielinizat, dar cupuţin înainte de a părăsi corpusculul fibra devine

mielinizată; primul nod Ranvier e situat de asemenea în interiorul corpusculul

f



deformareatransmisă la

Deformarea terminaţiei nervoase receptoare => deschiderea unor sunt

implicaţi) => modificare bruscă a potenţialului membranar, determinândapariţia unui

Dacă al



Dacă alfibrei => se produce un

Cu cât

deveni

Nodul converteşte răspunsul gradat al receptorului în potenţiale de acţiune a căror frecvenţă e proporţională cu intensitatea stimulului.



, în câteva sutimi de secundă.

Stimul aplicat lent, sau care acţionează continuu => rearanjarea lamelelelorinterne ale capsulei => terminaţia nervoasă nu mai este deformată.

Doar deformările rapide sunt transmise eficient către regiunea centrală a

capsulei.

De fiecare dată când stimulul este aplicat şi apoi îndepărtat corpuscululPacini descarcă potenţiale de acţiune, frecvenţa de descărcare fiind

proporţională cu frecvenţa stimulului vibrator.



►Situaţi în straturile profunde ale pielii (derm profund şi hipoderm) şi deasemenea în ţesuturi mai profunde. ►Formă cilindrică sau fusiformă, lungime 0,25-2 mm.►Sunt alcătuiţi din • capsulă formată din 4-5 lamele concentrice• fibră nervoasă cu numeroase ramificaţii fine terminate în butoni • impulsurile sunt transmise prin fibre mielinizate groase de tip A beta►Se adaptează foarte puţin ►Semnalează starea de deformare continuă a pielii, fiind importanţi înperceperea senzaţiei de presiune.

analizatorii senzoriali ai alimentației – structura și funcții. senzitivitate vizuală,...

Documents