ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA LA S.C. PICASSO S.R.L.

PROBLEMATICA STOCURILOR LA UN SALON DE COSMETICA

1.1. Scurt istoric – S.C. PICASSO S.R.L. este persoană juridică română, având forma

juridică de societate cu raspundere limitată şi îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu

Legea 31/1990 a societăţilor comerciale republictă şi cu statutul societăţii. Societatea va

implini la sfirsitul lunii noiembrie 3 ani de la infiintare. Este o afacere nascuta in baza unei

dorinte sau a unui vis si pusa in practica pentru a fi implinita. In decursul acestor ani, prin

obiectul sau de activitate, societatea a incercat si a reusit in cea mai mare parte sa ofere

clientelor (majoritatea femei) servicii de calitate si produse recomandate pentru intretinerea

corporala la preturi avantajoase in comparatie cu cele extinse pe piata.

1.2. Obiectul de activitate

Conform statutului societatii obiectul principal de activitate il reprezinta:

prestari servicii coafor, cosmetica, manichiura, pedichiura si masaj.

Ca obiect de activitate secundar este cel de vânzare la punctul de lucru a produselor de

intretinere corporala adresate femeilor.

1.3. Structura organizatorică şi funcţională a societăţii

Prezentarea structurii organizatorice şi funcţionale a societăţii este prevăzută în

Regulamentul de Organizare şi Funcţionare sau în statutul societăţii. Prin structura

organizatorica şi funcţională sunt scoase în relief următoarele :

ierarhizarea diferitelor structuri organizatorice, respectiv gruparea posturilor de

lucru în birouri, în funcţie de segmentul de activitate analizat;

Încadrarea activităţii analizate în structura organizatorică specifică beneficiarului

(trebuie identificate compartimentele sau persoanele specializate care realizează în principal

activitatea analizată);

Inventarierea celorlalte funcţii şi subfuncţii ale societăţii pentru a cerceta în ce

măsură modul concret de derulare a acestora influenţează activitatea analizată;

Studiul structurii organizatorice este necesar deoarece scoate in evidenta modul in care

se materializeza, pe structuri organizatorice concrete (persoane, posturi de lucru, birouri)

activitatile firmei. In figura 1.1. este prezentata Organigrama structurii organizatorice a

societatii.

Organigrama structurii organizatorice la S.C. PICASSO SRL

Fig. 1.1.

Structura functionala a societatii cuprinsa in fig.1.2. este importanta deoarece abordarea

succesiva in trepte, a functiilor si subfunctiilor permite identificarea tuturor activitatilor si

subactivitatilor din cadrul societatii, rezultand o imagine globala concreta.

Organigrama structurii functionale a S.C. PICASSO S.R.L.

Fig. 1.2.

MANAGER GENERAL

BIROU COMERCIAL

BIROU FINANC IAR CONTABIL

BIROU JURIDIC

BIROU PERSONAL

BIROUADMINISTRATIV

COMPARTIMENTAPROVIZIONARE

STOCURI URMARIRESI GESTIONARE

STOCURI PENTRU VANZARE

MANAGERGENERAL

FUNCTIA COMERCIALA

FUNCTIA FINANCIARCONTABILA

FUNCTIA JURIDICA FUNCTIA PERSONALFUNCTIA DE PRODUCTIEPRESTARE

1.4. Analiza comerciala a societatii.

In acest subcapitol vom face o analiza referitoare la piata pe care activeaza societatea

si locul societatii pe piata, serviciile oferite, furnizorii şi clienţii societǎţii.

1.4.1. Piata pe care activeaza societatea

Activitatea si bunul mers al societatii comerciale PICASSO S.R.L. este strins legata de

evolutiile din domeniul serviilor de coafor, cosmetica, manichiura, pedichiura. Avind in

vedere obiectul de activitate extins societatea ofera servicii de calitate ocupind un loc de

seama între primele societati de acest fel ce isi desfasoara activitatea in acest domeniu.

Piata societatii Picaso a cunoscut modificari insemnate din punct de vedere structural

datorita cresterii treptate a numarului de clienti si a serviciilor de buna calitate oferite, odata

cu cresterea puterii de cumparare si bunastare a oamenilor. Caracteristica principala a pietei

societatii este relativ independenta fata de furnizori, substituibili si numerosi, cat si fata de

beneficiarii serviciilor – clientii, tot mai numerosi, chiar daca de forta economica mai redusa.

1.4.2. Furnizorii

In prezent societatea are in derulare contracte directe pentru aprovizionare cu produse şi

echipamente specifice obiectului de activitate cu mai mulţi furnizori dintre care amintim pe

cei mai importanţi:

a) TOP LINE care furnizeaza societatii mobilierul adecvat, produse de manichiura si

pedichiura;

b) WELLA care ofera pe langa echipamentele pentru coafor, tratamente, sampoane

precum si produse pentru vanzare;

c) LOREALL ofera societatii prin distribuitori autorizati vopsea de par, produse

cosmetice, accesorii coafor si make – op.

Pentru evaluarea furnizorilor de produse destinate prestarii serviciilor de coafor,

manechiura, pedichiura, cosmetica dar si comercializarii en-detail la punctul de lucru,

societatea are in vedere o serie de criterii cum ar fi:

posibilitatea lor de indeplini cerintele de calitate pentru produs sau serviciu;

disponibilitatea echipamentelor si a personalului calificat conform normelor tehnice

si igenico - sanitare cerute;

viabilitatea lor comerciala si financiara;

capacitatea si aptitudinea de a respecta programarile stabilite pentru livrari;

eficacitatea sistemului lor de asigurare a calitatii.

Exista un numar de modalitati pentru evaluarea furnizorilor potentiali. Performantele

anterioare in furnizarea aceluiasi fel de produs sau a unui produs similar sunt un bun punct de

plecare in aprecierea competentei. Pentru aceasta in cadrul societatii, prin politica de

aprovizionare stabilita se pastreaza o inregistrare amanuntita a marfurilor intrate si a starii

calitatii lor. Aceste inregistrari contin minimum de date despre produsele furnizate, produsele

refuzate, respectarea termenilor de livrare si a repartitiei furnizorilor mai importanti

(materialelor si serviciilor) catre alte societati dupa perioada de analiza. Desigur ca aceste

metode nu se aplica furnizorilor noi pentru care societatea aplica o inspectie riguroasa si

amanuntita asupra produselor oferite, inainte de a aproba folosirea lor in prestarea serviciului.

1.4.3. Clientela

Poate fi definita ca fiind valoarea pe care o reprezinta relatiile stabilite dintre fondul de

comert si persoanele care apeleaza la produsele si serviciile societatii. In sens larg clientela

este sinteza unui complex de factori (interni si externi) strans legati de activitatea societatii,

respectiv :

numarul, calitatea si fidelitatea clientilor;

vadul comercial, care este legat in principal de amplasament.

Referitor la obiectul de activitate – prestarea serviciilor de coafor, manichiura,

pedichiura, cosmetica si masaj – societatea inregistreaza un numar de 6-7 clienti/zi respectiv

170-180 clienti/luna, avand in vedere ca si sambata este considerata zi lucratoare conform

actelor juridice interne ale societatii.

Clientii sunt majoritatea persoane de sex feminin (90%), indiferent de varsta, dar care au

un standard de viata mai ridicat si un grad de cultura peste cel cosiderat mediu. In randul

acestor cliente intalnim persoane care datorita satisfactiei oferite prin prestarea serviciilor de

calitate din partea personalului societatii precum si a gamei diferentiate de produse utilizate in

tratamente, au devenit cliente fidele, ocupand un rol important in orientarea politicilor de

marketing. Pentru ca produsele utilizate pentru fiecare compartiment in parte se consuma

odata cu prestarea serviciului, putem numi aceasta categorie ca fiind clieti consumatori.

O alta categorie de clienti ai societatii sunt clientii cumparatori care pot fi atat persoane

fizice cat si diferite societati comerciale ce au profil de activitate similar. Societatea ofera in

incinta punctului de lucru, pe langa o prezentare a gamei de produse utilizate in prestarea

serviciilor si produse similare sau in completare pentru vanzarea en-detail. Managementul

societatii este cel care aplica politica de pret asupra acestui sector de activitate.

1.4.4. Produsele si serviciile oferite – politica de produs

Conform statutului societatii S.C. PICASSO S.R.L. ofera servicii de coafor, cosmetica,

manichiura, pedichiura si masaj. Fiecare segment de activitate este bine structurat si se

desfasoara conform unei ordini prestabilite initial de comun acord cu clientul si in

conformitate cu normele procedurale in materie.

Sunt numeroase situatiile in care clientele doresc sa apeleze la doua sau mai multe

servicii în cadrul societatii si atunci trebuie sa existe stabilit initial modul de prestare a

serviciului pe ansamblu. Serviciile oferite de societate consider ca sunt de buna calitate avnd

un personal calificat si atent selectionat.

Produsele oferite sunt game profesionale destinate saloanelor de coafor şi cosmeticǎ şi

avizate dermatologic de Ministerul Sanatatii de la cele mai recunoscute firme si companii

interne sau internationale. Toate aceste produse sunt testate conform standardelor interne si

internationale.

Fiecare produs este insotit de fisa tehnica a produsului conform normelor de protectie a

consumatorului, in care sunt prevazute caracteristicile, parametrii si modul de folosire pentru

fiecare produs in parte.

In stabilirea politicii de produs societatea urmăreste atingerea unuia dintre urmatoarele

obiective :

consolidarea poziţiei în cadrul actualelor segmente de consumatori;

diferenţierea fată de oferta altor prestatori;

o mai buna poziţionare în cadrul mediului concurenţial;

cresterea volumului afacerilor cu clienţii existenţi;

promovarea marketingului de firma prin intermediul serviciilor prestate de catre

angajati

In raport de obiectivele urmarite societatea, ca prestator de servicii are la dispozitie trei

optiuni strategice referitor la politica de produs : calitatea, gradul de innoire si cel de

diversificare. Natura si caracteristicile serviciilor oferite îşi pun amprenta asupra priorităţilor

legate de cele trei opţiuni. In consecinţă strategiile calităţii, cu variantele corespunzătoare,

deţin o pozitie dominantă in raport cu celelalte, această realitate fiind determinată de faptul că

in politica de marketing a societăţii calitatea reprezinta elementul esenţial.

In cazul serviciilor oferite de de organizaţie, imbunătăţirea calităţii este condiţionată de

câştigarea şi menţinerea încrederii atât a clientilor, cât şi a personalului prestator. De

asemenea aspectele de igena si etică profesionala sunt percepute de client ca fiind inseparabile

faţă de calitatea unui serviciu. In acelaşi timp, percepţia clientului despre calitatea serviciului

primit va depinde şi de gradul de implicare a personalului prestator.

1.4.5. Politica de preţ

Politica de preţ constituie pentru orice societate unul din elementele fundamentale ale

marketingului său. Acest lucru este determinat de faptul că decizia asupra preţurilor are

implicaţii importante asupra altor componente ale politicii de marketing.

Simultaneitatea prestării şi consumului serviciilor oferite de societate presupune

participarea clientului la prestarea serviciului şi in consecinţă preţul va trebui sa includa atăt

costurile efectuate de societate căt şi eforturile făcute de consumator în timpul folosirii lor.

Atunci când achiziţionează un serviciu, orice client compară ceea ce primeşte

(beneficiile primite) cu ceea ce dă (efortul de achiziţionare). Dacă din suma beneficiilor

primite se scade suma costurilor – costul cu mana de lucru, costul produselor consumate prin

prestarea serviciului, costul uzurii echipamentelor, costul utilitatilor- se obtine profitul net al

serviciului oferit. Daca pretul este mai mare decat beneficiul obtinut clientul va percepe

negativ valoarea serviciului primit. Termenul de satisfactie (beneficiu) are pentru fiecare

client alta semnificatie : pentru unii ea este asimilata unor preturi scazute, in timp ce pentru

altii este exprimata prin satisfactiile pe care acestia le asteapta de la serviciul oferit.

Obiectivele politicii de pret ale societatii sunt in principal financiare si de marketing.

Din punct de vedere financiar manageriatul societatii va fixa un pret care sa îi permita

obtinerea unui profit suficient pentru asigurarea dezvotarii sale. Din perspectiva marketingului

politica de pret influenteaza pozitia serviciului pe piata. Daca societatea practica un pret

ridicat comparativ cu cele existente pe piata se ajunge din partea clientului la perceptia unui

serviciu de calitate, iar daca pretul este scazut se adreseaza unui public larg dar in acelasi timp

descurajeaza concurenţa.

Pentru fundamentarea unei strategii de pret oportune, societatea a luat in cosiderare

urmatoarele coordonate :

orientarea pretului in functie de costuri pentru acoperirea integrala a cheltuielilor;

preturile sunt evidentiate pentru fiecare serviciu oferit in parte insa se folosesc alte preturi

pentru diferite pachete de servicii;

orientarea pretului in functie de cerere – societatea trebuie sa aiba in vedere

solvabilitatea clientilor pentru situatiile in care cererea este mare in stabilirea unui pret ridicat,

in timp ce existenta unui pret scazut nu trebuie sa conduca la suspiciunea unui serviciu de

proasta calitate;

orientarea pretului in functie de concurenta – societatea incearca sa alinieze preturile

cu cele ale concurentei

1.5. Resursele umane

La acest subcapitol vom evidenţia câteva date referitoare la volumul, structura si

eficienţa utilizǎrii resurselor umane ale societatii. Se va urmǎri în acest sens urmǎtoarele

aspecte:

numarul de salariati si a structurii acestora (pe grupe, forme de calificare, pe profesii

si ocupatii);

circulatia fortei de munca;

utilizarea fortei de munca care poate fi : utilizare extensiva sau utilizare intensiva;

salarizarea personalului ceea ce implica caracterizarea evolutiei fondului de salarii,

nivelul salariului mediu si dinamica acestuia;

tipul societatii (mica, mijlocie sau mare);

intocmirea si respectarea documentelor interne privind relatiile de munca (ROI,

contractele de munca, fise de post, norme de igena etc.);

conditiile de munca

Privita strict din prisma numarului de salariati – 10, societatea poate fi incadrata ca fiind

de dimensiune mica. S.C. PICASSO S.R.L. dispune de un bun potential uman avand in vedere

si obiectul de activitate, fiind structurat pe doua grupe de personal conform tabelului 1.3. de

mai jos :

Tabel cu grupele de personal

Tabel 1.3.

Nr.crt Grupe personal Nr. angajati Procent

1 Economisti:

- contabila

- jurist – expert fiscal

- sef birou comercial

-coordonator aprovizionare

gestiune stocuri

- inspector personal

1

1

1

1

1

2 Personal direct 5

prestator

TOTAL 9

Sursa informaţiilor : actele societǎţii

Personalul este angajat in baza unui contract individual de munca cu norma intreaga pe

perioada nedeterminata. De asemenea pentru fiecare post în parte s-au intocmit fise de post in

care sunt stipulate concret atributiile si responsabilitatile fiecaruia. Pentru modul in care se

vor desfasura activitatile in cadrul societatii a fost intocmit ROI semnat de ambele parti :

angajat si angajator.

Prezentam in figura nr.1.4. organigrama cu personalul societatii, asa cum este prevazuta

si in statutul societatii si Regulamentul de Organizare si Functionare:

Organigrama cu personalul la S.C. PICASSO SRL

Fig. 1.4.

Sursa : ROF şi ROI ale societǎţii

Personalul este reprezentat în majoritate de femei fiind grupate pe structuri de varste in

functie de postul ocupat : cele care isi desfasoara activitatea in saloanele de manichiura,

pedichiura, masaj si cosmetica intre 25-35 ani, cele cu studii economice aflate in posturile

superioare fiind intre 30-40 ani.

Modul de salarizare in societate se realizeaza in functie de importanta functiei, a

raspunderii si competentei sarcinilor si atributiilor ce revin fiecarui post in parte. Astfel se

stabilesc urmatoarele forme de salarizare :

MANAGERGENERAL

SEF BIROU COMERCIAL CONTABIL JURIST INSPECTOR PERSONAL PERSONAL PRESTATOR

COORDONATOR APROVIZIONARE

GESTIUNE STOCURI

salarizarea in regie, dupa timpul lucrat pentru personalul cu functii economice;

salarizarea in regie plus adaosul la salariu care se aplica in cote procentuale

pentru salariatii prestatori directi ai serviciilor;

se acorda sporuri la salariu pentru orele lucrate sistematic peste programul de

lucru

Salariile de baza sunt stabilite pentru un program complet de lucru de 170 de ore in

medie pe luna, prin aplicarea formelor de salarizare in regie(economistii), in acord indirect

(personalul de deservire) si in functie de realizarea unor indicatori (personalul prestator care

incaseaza un procent din costul mainii de lucru stabilit in pretul serviciului prestat).

In cadrul societatii se acorda sporuri pentru orele suplimentare prestate peste durata

normala a timpului zilnic de lucru. Documentul care se intocmeste pentru salarizarea

personalului este foaia colectiva de prezenta, in care se trece numarul de ore efectiv lucrate

de fiecare salariat la nivelul fiecarui segment de activitate. Referitor la intrarile si iesirile de

personal societatea prin politica manageriala aplicata a incercat sa mentina salariatii angajaţi

de la inceput, dearece, în cazul unei organizaţii de prestari servicii de acest tip clienţii pun

mare preţ pe increderea oferita de prestator fiind reticent de multe ori la schimbari de

persoane.

Pentru ca prestarea serviciilor pune accent pe calitate, managemetul societatii a

construit un program de pregatire si perfectionare profesionala a salariatilor prin trimiterea

acestora la cursuri de specializare si perfectionare pe cheltuiala societatii.

1.6. Analiza economico-financiarǎ a societǎţii

Caracterizarea potenţialului şi echilibrului economico-financiar al S.C. PICASSO SRL

presupune cunoasterea unor elemente esentiale de care depinde realizarea activitatii acesteia,

cum ar fi : capacitatea societatii, resursele umane de care dispune societatea, productivitatea

muncii, resursele materiale etc. Prezentǎm în Tabelul 1.5. o serie de indicatori cuprinşi în

bilaţul societǎţii şi care ne oferǎ o imagine de ansamblu a principalilor indicatori ce

caracterizeaza activitatea economica a societatii, respectiv :

Evoluţia principalilor indicatori economico-financiari

Tabel 1.5.

Nr.

Crt.

INDICATORI u.m.

lei

Evolutie

ANI

Diferenta

+/-

%

mii 2005 2006

1. Stocuri 11611 18523 6921

2. Disponibilitati banesti 4600 6167 1567

3. Conturi de regularizare -- --

4. Capital social 200 200 --

5. Numarul mediu de salariati 8 10 2

6. Rezultate obţinute 7050 10043 2993

7. Foduri proprii 16425 17000 575

8. Capital propriu 22015 23165 1150

Sursa informaţiilor : bilanţul contabil 2005/2006 la S.C. PICASSO S.R.L.

De asemenea o privire asupra indicatorilor referitori la veniturile din exploatere,

comparativ cu cheltuielile din exploatare ale societǎţii precum şi rezultatul exploatǎrii sunt

cuprinse în contul de profit şi pierderi ale societǎţii pe anii 2005 şi 2006 din punct de vedere

managerial. Astfel sintetizǎm in Tabelul 1.6. aceşti indicatori importaţi în stabilirea evoluţiei

activitǎţii societǎţii în anii anteriori :

Evoluţia indicatorilor de venituri şi cheltuieli la SC PICASSO SRL

Nr.

crt.

INDICATORI u.m.

lei

EVOLUTIE DIFERENTA

+/-

%

mii 2005 2006

1. Cifra de afaceri 63400 85760 22360

2. Producţia stocatǎ 4910 1145 - 3765

3. Producţia imobilizatǎ 740 1035 295

4. Alte venituri din exploatare -- -- --

5. VENITURI DIN EXPLOAT. 69050 87940 18890

6. Cheltuieli cu mǎrfurile -- -- --

7. Materii prime, materiale 23330 28151 4821

8. Energie şi apa 5915 6325 410

9. Alte cheltuieli materiale 1025 1210 - 15

10. Chelt. Materiale TOTAL 24355 29361 5006

11. Impozite şi taxe 2350 3347 997

12. Cheltuieli cu personalul 20768 25315 4547

13. CHELT. DE EXPLOATARE 56250 69830 13580

14. Venituri financiare 190 165 - 35

15. Cheltuieli financiare 3350 5205 1855

16. REZULTATUL FINANCIAR 3160 5040 1880

17. VENITURI TOTALE 72000 90075 18075

18. CHELTUIELI TOTALE 62600 76685 14085

19. REZULTAT BRUT EXPLOAT 9400 13390 3990

Analizand structura patrimoniala a societatii avem in vedere stabilirea si urmarirea

evolutiei poderii diferitelor elemente patrimoniale (de activ si pasiv). Ratele de structura

patrimoniala ofera posibilitatea exprimarii bilantului in procente si permite identificarea

caracteristicilor majore ale structurii bilantului oferind de asemenea posibilitatea realizarii de

analize comparative in timp si spatiu.

A. Ratele privind structura activului ca valoare sunt influentate de caracteristicile

tehnice, economice si juridice ale activitatii firmei. Aceasta reflecta intensitatea legaturilor si

relatiilor financiare pe care societatea le-a stabilit cu ale firme (investitii).

Rata activelor circulante :

x 100 = = 50,65

Aceasta rata reflecta ponderea activelor circulante in totalul mijloacelor economice ale

societatii. Ca rate complementare vom utiliza :

Rata stocurilor :

x 100 = = 29,19

Rata creantelor comerciale :

x 100

Acest indicator este influentat de natura clientilor si de termenul de plata pe care

societatea il acorda partenerilor sai.

Rata activelor imobilizate :

x 100 = = 50,65

Aceasta rata reflecta ponderea activelor imobilizate in patrrimoniul total al societatii. Ca

rate complementare folosim :

Rata imobilizarilor corporale :

x 100= = 49,64

Aceasta reflecta ponderea cheltuielilor fixe in patrimoniul total al societatii si depinde de

specificul firmei.

Rata imobilizarilor financiare :

x 100 = 0,07

B. Ratele privind structura pasivului sunt urmatoarele :

Rata stabilitatii finantarii:

x 100= 70,90

Aceasta rata reflecta stabilitatea finantarii si ponderea susrselor pe care firma le are in

totalul surselor de acoperire pe o perioada mai mare de un an.

Rata autonomiei financiare :

x 100 = 52,85

Reprezinta ponderea surselor proprii in finantarea mijloacelor economice ale firmei.

Rata datoriilor totale :

x 100= =62,53

Aceasta rata reflecta ponderea datoriilor pe termen lung, mediu si scurt in patrimoniul

societatii.

In cazul societatii noastre ratele de structura a activului si pasivului pe anii 2005/2006 se

perezinta astfel :

RATE DE STRUCTURA 2005 2006

Rata activelor imobilizate 57,32 50,65

Rata imobilizarilor corporale 56,31 49,64

Rata imobilizarilor financiare 0,07 0,07

Rata activelor circulante 42,65 50,65

Rata stocurilor 29,58 29,19

Rata stabilitatii finaciare 87,29 70,90

Rata autonomiei financiare 55,64 52,85

Rata datoriilor totale 51,44 62,53

Concluzie : Rezulta ca societatea apartine unui segment de activitate care necesita o

dotare tehnica semnificativa, stabilitatea finaciara este ridicata dar se micsoreaza.

1.6.1. Influenta nivelului stocurilor fata de lichiditatea si solvabilitatea societatii

Lichiditatea reprezinta proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in bani.

Pentru caracterizarea lichiditatii firmei se compara pasivele pe termen scurt cu resursele

disponibile pentru aceasta perioada.

Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt :

Rata lichiditatii generale:

Lg = = 1,7

Datoriile curente sunt foemate din obligatiile fata de furnizori, cele fiscale si salariale,

creditele pe termen scurt. Se apreciaza ca situatia lichiditatii generale este satisfacatoare, dupa

unele surse, in conditiile incadrarii acestei rate in intervalul 1,2-1, iar dupa altele in intervalul

2-2,2

Rata lichiditatii curente :

Lc = = 0,69

Aceasta rata este de obicei subunitara. Intervalul considerat satisfacator pentru aceasta

rata este de 0,65-1.

Rata lichiditatii imediate :

Li = = 0,22

Un nivel ridicat al acesteia indica o solvabilitate mare, dar poate fi consecinta unei

utilizari mai putin performante a resurselor disponibile. Valoarea ridicata a acestei rate nu

constituie in acelasi timp o garantie a solvabilitatii, daca restul activelor circulante au un grad

redus de lichiditate

Solvabilitatea este capacitatea firmei de a-si onora obligatiile de plata scadente. Se

poate exprima cu ajutorul a doi indicatori mai importanti :

Rata solvabilitatii patrimoniale :

Sp = = 1,12

Valoarea minima a solvabilitatii patrimoniale trbuie sa se incadreze in limitele 0,3-0,5,

iar peste 0,5 situatia poate fi considerata normala.

Rata solvabilitatii generale :

Sg = = 1,6

Aceasta rata indica in ce masura datoriile totale sunt acoperite de catre activele totale ale

societatii. Cu cat valoarea ratei de solvabilitate generala este mai mare decat 1, cu atat situatia

financiara de ansamblu a firmei este mai buna.

Pentru societatea in cauza avem urmatoarele rate de lichiditate si solvabilitate

inregistrate pe 2005/2006:

INDICATORI 2005 2006

Rata lichiditatii generale 3,36 1,7

Rata lichiditatii curente 1,03 0,69

Rata lichiditatii imediate 0,42 0,22

Rata solvabilitatii patrimoniale 1,25 1,12

Rata solvabilitatii generale 1,94 1,6

Concluzie : in ambele perioade, nivelul acestor rate se incadreaza in limitele

considerate normale, conform standardelor internationale. Ca tendinta se inregistreaza o

usoara scadere a tuturor indicatorilor si ca masuri imediate sunt mntinerea si chiar cresterea

lichiditatii si solvabilitatii acesteia in perioadele urmatoare.

1.6.2. Influenta stocurilor asupra echilibrului economico-financiar al societatii

Echilibrul financiar al frmei reprezinta un sistem de corelatii, prin care se stabilesc

animite proportionalitati in cadrul si intre diferitele fluxuri financiare. Acestea reprezinta o

premisa dar si o consecinta a unei desfasurari normale a activitatii firmei, in conformitate cu

obiectul sau de activitate. Ca premisa trebuie avute in vedere corelatii obiective dintre

necesitatile de resurse materiale si posibilitatile financiare. De modul cum sunt utilizate si

valorificate aceste surse depinde asigurarea echilibrului economic-financiar sau dereglarea

acestuia.

Pentru exprimarea multiplelor corelatii implicate de echilibrul financiar exista o

multitudine de indicatori. In practica se utilizeaza in special urmatorii indicatori care ne

intereseaza:

1. Rata autonomiei financiare :

Raf = =0,53

2. Rata de finantare a stocurilor :

Rfs = =0,69

3. Rata de autofinantare a activelor:

Raa = = 0,37

4. Rata datoriilor :

Rd = = 0,63

Utilizandu-se date din bilantul contabil al societatii am stabilit o evolutie a indicatorilor

de echilibru financiar care se prezinta astfel :

INDICATORI 2005 2006

Rata autonomiei financiare 0,56 0,53

Rata de finantare a stocurilor 1,01 0,69

Rata de autofinantare 0,49 0,37

Rata datoriilor 0,51 0,63

Concluzie : echilibrul economico-financiar inregistreaza o relativa scadere, totusi

indicatorii de asemanator lichiditatii si solvabilitatii se incadreaza in limitele considerate

satisfacatoare, ceea ce demonstreaza functionarea corespunzatoare a acesteia.

1.6.3 Rentabilitatea societatiiUna din conditiile fundamentale ale progresului economico-social este utilizarea cat mai

eficienta a resurselor umane, materiale si finite ale societatii. Eficienta este exprimata prin

raportul dintre rezultatele obtinute intr-o activitate economico-sociala (efect) si cheltuieli =

eficienta in activitatea respectiva. Economistii determina eficienta economica drept raportul

efectului fie la resursele consumate fie la resursele folosite pentru obtinerea efectului.

Pentru masurarea eficientei economice in cadrul societatii de prestari servicii se

utilizeaza o paleta larga de criterii si indicatori, rezultat al complexitatii continutului

proceselor, al deversificarii resurselor consumate si varietatii formelor de concretizare a

efectelor. Eficienta pune in balanta efectul util-rezultatul obtinut (satisfactia clientului) cu

cheltuiala (efectul) facuta pentru obtinerea lui exprimindu-se relatiile de tipul efect-efort.

Principalele criterii de evaloare a eficientei in sectorul serviciilor sunt:

1. Marimea venitului net si asociat acestuia rentabilitatea

Rentabilitatea consta in capacitatea unei intreprinderi de a obtine profit sau venit net.

Pentru analiza economica activitatea unei intreprinderi are importanta cunoasterea formelor

pe care le poate lua profitul:

- profitul contabil – reprezinta excedentul de venit net peste costul contabil

- profitul economic – exprima diferenta dintre venitul total al societatii si costurile

de oportunitate ale tuturor facturilor utilitati de aceasta intr-o perioada de

timp

- profitul normal consta intr-un minim de profit pe care o întreprindere trebuie sa-l

obtina in scopul raminerii pe piata

Dimensiunea relativa rentabilitatii este exprimata prin indicatorul „ rata rentabilitatii ”.

Ea este:

- comerciala prin raportarea rezultatului exercitiului (profitul sau pierderea) la

venitul total, la incasarile totale sau la cifra de afaceri.

RC = x 100 sau RC = x 100 sau RC = x 100

- economica, ca raport al rezultatului exercitiului RE la activele totale ale intreprinderii

Re = x 100

- financiara prin raportarea rezultatului exercitiului la activele proprii (AP)

Rf = x 100

2. Nivelul costurilor – reprezinta totalitatea cheltuielilor efectuate de o întreprindere

pentru producerea si desfacerea bunurilor si serviilor ce fac obiectul activitatii sale.

Marimea costurilor poate fi exprimata prin :

costuri directe, care sunt identificate si masurate in momentul efectuarii lor pe

fiecare produs

costuri indirecte, ocazionate de fabricarea intregii productii; ele sunt colectate pe

locurile de efectuare si apoi sunt repartizate asupra produselor si serviciilor la

sfarsitul perioadei de gestiune.

costuri fixe, care sunt independente de volumul productiei si sunt suportate de

societate indiferent de nivelul productiei ;

costuri variabile constau in cheltuieli care variaza odata cu volumul fizic al

productiei.

Nivelul relativ al costurilor exprima la 100 sau 1000lei cifra de afaceri, evidentiind

astfel consumul de resurse in raport cu rezultatele economice obtinute :

n = x 100 sau n = x 1000

Avandu-se in vedere importanta deosebita a capitalului ca factor de productie precum si

structura complexa a acestuia – capital fix si circulant; naterial si banesc – in practica se

folosesc si alti indicatori de eficienta a lui, cum sunt :

numarul de rotatii al capitalului exprimat de raportul intre cifra de afaceri (CA)

realizat intr-o perioada de timp si capitalul utilizat in aceasta perioada;

rata autonomiei financiare ca raport intre capitalul propri si capitalul total al

societatii;

rata solvabilitatii generale reflectata in raportul dintre activele totale ale societatii

si obligatiile exigibile plus conditiile de rambursat intr-o anumita perioada de timp;

fondul de rulment permanent se calculeaza ca diferenta intre capitalurile

permanente si activul imobilizat.

1.6.4 Eficienta sociala

Daca latura economica a eficientei are legatura cu motivatia intreprinzatorului aceea de a

obtine un grad de rentabilitate cit mai ridicat, latura sociala este strins legata de motivatia

clientului.

Comensurarea si analiza eficientei sociale a serviciilor, in majoritate cazurilor, se

refera la masurarea calitatii serviciilor, respectiv a reducerii diferentei dintre nivelul

serviciilor oferite si cel asteptat de consumatori.

Un model de definire a nivelului servicii (y) ia in considerare atit gradul de satisfacere

perceput de fiecare client in raport cu diferite criterii cit si importanta relativa a fiecarui

criteriu in parte.

Y = Yi x fi

Yi = nivelul de satisfactie a clientului in raport cu criteriul „ i ”

Fi=podere care exprima importanta relativa a criteriului i in diferite situatii

Pentru masurarea niveluilui de satisfactie a clientului se impun cinci criterii de

evaluare :

- gradul de anticipare a nevoilor clientului respectiv partea de servicii care nu se ofera

din cauza ca nu au fost avute in vedere de furnizorul serviciului desi clientul se asteapta sa i se

ofere.

- Gradul de precizie in definirea continutului serviciului dat de discutiile ce intervin

intre furnizorul si beneficiarul serviciului pana se ajunge la un cord de continut;

- Gradul de satisfacere a cererii se calculeaza ca procent al tuturor cererilor clientilor

de servicii care nu pot fi satisfacute ca urmare a lipsei personalului adecvat sau a bazei

tehnico-nateriale

- Promptitudinea cu care se raspunde la situatiile de urgenta, evaluate prin timpul

mediu de la primirea cererii clientului pana la prestarea serviciului.

- Eficientizarea rezolvarii problemelor legate de serviciu.

1.7. Aprovizionarea in cadrul S.C. PICASSO SRL

Intr-o economie in care toti prestatorii de servicii sunt interesati sa satisfaca nevoile

clientilor (cererea), cel putin din punct de vedere teoretic, nu ar trebui sa existe probleme in

ceea ce priveste asigurarea resurselor materiale necesare. In cadrul politicii de aprovizionare

se urmareste punerea in evidenta a posibiltatilor pe care firma le poseda pentru a-si asigura

principalele produse ce se consuma in mod curent in cadrul activitatii de baza si care

conditioneaza realizarea programului de prestare a serviciilor si implicit de satisfacere a

clientilor.

Cateva din argumentele pentru care aprovizionarea in sitemul S.C. PICASSO SRL este

plasată în poziţia de loc proponderent central sunt :

fără aprovizionare nu poate avea loc prestarea serviciilor;

fără aprovizionare, cererea si oferta in calitate de categorii economice pe seama

carora se înfaptuieşte actul de vanzare-cumpărare, nu poate avea loc;

fără aprovizionare nu se poate vorbi de vânzare .

In cadrul analizei pietei de aprovizionare se urmareste structura surselor de

aprovizionare pe piete si principali furnizori, gradul de dependenta de anumiti furnizori.

Piata interna a societatii este segmentata pe mai multi furnizori, fiecare detinand o

anumita pondere in aprovizionarea cu produse destinate consumului. Pentru fiecare gama de

produse exista insa mai multe surse de aprovizionare, ceea ce constituie o anumita garantie in

posibilitatea asigurarii in timp util a acestora.

Un alt aspect specific pietei de aprovizionare a societatii il reprezinta oferta de produse,

prin prisma unor conditii cum ar fi :

cantitatea posibila de livrat intr-un interval de timp;

calitatea produselor livrate;

conditii de transport si plata;

eventuale bonificatii.

Locul aprovizionării în structura societăţii şi poziţia faţă de piaţa furnizorilor se poate

observa şi din figura 1.7.

FIRMA CA SISTEM

PIA

TA

FU

RN

IZO

RI

PRESTAREA SERVICIULUI

Managerul societatii detine o baza de date cu toti furnizorii potentiali ce pot fi abordati,

realizand practic o lista cu oferte de pret, metode de plata, calitate produse ca in exemplul de

mai jos :

Nr.crt Specificatie Pret mediu realizat

Pretul solicitat

de furnizor

Cantitate posibila de

livrat

Metode de plata

Calitate in raport

de

Obs.

1 A CEC Superior2 B VIRAMENT3 C inferior

In consecinta optiunea pentru anumiti furnizori se va baza pe corelarea informatiilor

directe si a celor derivate, ca de exemplu , influenta calitatii asupra consumului specific,

cheltuielile de transport-aprovizionare, disfunctionalitatile livrarilor etc. .

Desfasurarea procesului de aprovizionare poate fi structurata pe mai multe probleme,

cum ar fi :

a) acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat;

AP

RO

VIZ

ION

AR

E

b) realizarea programului de aprovizionare pe total si pe principalele segmente de

activitate;

c) asigurarea necesarului pentru consum.

Activitatea de vanzare-cumparare trebuie sa se desfasoare in, si pe baza unui cadru

juridic , in care contractul trebuie sa constituie un instrument principal. De aceea contractarea

necesarului de aprovizionat reprezinta o premisa esentiala a asigurarii cu produsele necesare

in procesul de prestare a serviciilor.

Referitor la activitatea de aprovizionare pe segmente de activitate societatea isi asigura

in medie de 2 ori pe luna gamele de produse necesare astfel:

a) la coafor aprovizionarea se face de 2 ori pe luna pentru ca sunt utilizate o serie de

produse ce se consuma odata cu prestarea serviciului, respectiv sampon, tratament, balsam,

stailinguri, folia de masca, pensulele, mantilele etc.

b) la cosmetica sunt achizitionate consumabile ca : ceara, hartia de epilat, mantilele si

papuceii, uleiul pentru epilat, dischete demachiere etc.;

c) la manechiura consumabilele sunt : capsule parafina, sare de baie, dischete, acetona,

pile;

d) la masaj – prosoapele de hartie, folie pentru tratament, parafina.

Finalitatea actului de aprovizionare il reprezinta asigurarea necesarului pentru realizarea

serviciilor din punct de vedere cantitativ, calitativ si la termen.

1.8. Analiza stocurilor la S.C. PICASSO SRL

Prin natura lui orice stoc de materiale reprezinta o imobilizare de valori, de capital.

Functiile pe care le indeplinesc in procesul circulatiei capitalului, determina politica firmei in

gestiunea stocurilor, in care dimensiunea acestora prezinta o importanta deosebita.

Analiza stocurilor de produse si materiale necesare in procesul de prestare a serviciilor

in cadrul dat al societatii, sub aspect metodologic vizeaza mai multe aspecte respectiv :

factorii care influenbeazǎ opbionalitatea stocurilor la SC PICASSO SRL;

restricţiile unui sistem optim de gestionare a stocurilor la SC PICASSO;

evolutia stocurilor comparativ cu cifra de afaceri înregistratǎ;

evoluţia stocurilor în cadrul societǎţii faţǎ de nivelul considerat normal;

gradul de imobilizare şi gruparea stocurilor;

1.8.1 Factorii care influenţeazǎ opţionalitatea stocurilor

Dimensionarea stocurilor este operatiunea prin intermediul careia se stabileste necesarul

optim de active circulante materiale oentru o anumita perioada de timp exprimat valoric, in

vederea realizarii in bune conditii a obiectului si volumului previzionat al activitatii.

Marimea stocurilor sau nivelul lor de formare este influentata de o serie de factori dintre

care cei mai importanti sunt:

frecventa livrarilor (aprovizionarilor) de la furnizori;

strategiile care pot fi aplicate de furnizori in organizarea si derularea livrarilor catre

societate;

cantitatea minima care poate fi comandata de societate unui furnizor in conditii

economice avantajoase sau la preturi accesibile;

capacitatea de transport a mijloacelor folosite in aducerea gamelor de produse in

corelatie cu distanta de transport;

conditiile naturale si de clima;

proprietatile fizico-chimice ale bunurilor stocate;

capacitatea de depozitare exitenta in cadrul societatii, disponibila sau care poate fi

inchiriata;

volumul si structura segmentelor de activitate;

normele de consum si consumurile standard;

durata de comanda – aprovizionare;

cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare si cheltuielile de stocare;

periodicitatea fabricatiei gamei de produse la producator;

amplasamentul stocurilor de produse utilizate in prestarea serviciilor.

Frecventa livrarilor de la furnizori se stabileste tinand cont atat de conditiile de

livrare ale furnizorului cat si de cele de primire ale clientului/societatea.Conditiile se refera in

principal la natura cererii, momentele de consum, natura resurselor, ciclicitatea in prestarea

serviciului, evitarea suprastocarii nejustificate din punct de vedere al eficientei economice.

Strategia aplicata de furnizori in organizarea livrarilor este cunoscuta de societate pentru ca

cererile de produse sau echipamente destinate in prestarea serviciilor sa se poata adapta la

posibilitatile reale de livrare ale furnizorilor. Avand in vedere importanta furnizorilor pe

aceasta piata putem afirma ca ei influenteaza in mare proportie nivelul stocurilor societatii si

implicit angajamentul financiar aferent. S.C PICASSO de comun acord cu furnizorii mai

importanti a aplicat in organizarea si derularea livrarilor o strategie de tip alternativ, ceea ce

presupune formarea la nivelul societatii a unor stocuri mai mari pentru perioade de timp mai

lungi.

Cantitatea minima ce poate fi comandata de catre societate unui furnizor in conditii

economice avantajoase sau la preturi accesibile de regula este mai mica si de aceea pentru a

evita preturi mari isi achizitioneaza produsele de la en-grosisti cu care a semnat contracte de

vanzare – cumparare. De asemenea in functie de gama de produse comandate societatea

beneficiaza de discounturi suplimentare.

Capacitatea de transport a mijloacelor folosite in aducerea gamei de produse sau

echipamente in corelatie cu distanta de transport, conditioneaza in anumite cazuri marimea

stocurilor, afectand astfel procesul de prestare a serviciilor. Aceste situatii sunt rare si apar

atunci cand furnizorul din motive neimputabile nu a reusit sa onoreze comanda in timp util iar

stocul de siguranta al societatii nu acopera cererea clientilor.

Condiţiile naturale si de climǎ determina de regula determina de regula formarea

stocurilor de iarna precum si a stocurilor de sezon cu gama de produse a caror exploatare se

intrerupe ca urmare a sezonului rece sau cu temperaturi ridicate. Nivelul de constituire a

stocurilor sezoniere de acest tip va depinde direct de durata perioadei de sezon si de marimea

probabila a consumului aferent acesteia.

Proprietǎţile fizico-chimice ale produselor destinate saloanelor influenteaza in mare

masura gradul de dimensionare a stocurilor. Aceste produse necesita anumite conditii de

depozitare deoarece compozitia si structura specifica se modifica daca sunt stationate pe stoc

o perioada mai mare de timp decat cea admisa de caracteristicile specifice.

Capacitatea de depozitare existenta limiteaza cantitatea maxima de bunuri ce poate fi

stocata la un moment dat. Stocarea peste aceasta limita nu se poate face in conditii normale

decat prin extinderea spatiilor de depozitare si amenajarea corespunzatoare a acestora. Se

poate avea in vedere si inchirierea de spatii suplimentare de la terti daca efortul investitional

pentru plata chiriilor si a altor cheltuieli se justifica economic.

Volumul si structura serviciilor oferite conditioneaza direct structura materiala a

stocurilor si indirect nivelul de formare a acestora.

Normele de cosum sau consumurile standard influenteaza (indirect prin aceleasi

necesar si consumurile medii zilnice) nivelul de constituire a stocurilor.

Periodicitatea fabricatiei produselor la producatori conditioneaza intervalul minim la

care se pot aproviziona furnizorii societatii de la o sursa directa, fapt care influenteaza si

onorarea comenzilor catre societate. Prin urmare si en-grosistii trebuie la randul lor sa

urmareasca crearea unor stocuri de siguranta pentru a nu intrerupe procesul de vanzare-

cumparare.

Alti factori de influenta a stabilirii unui stoc optim pentru societate in prestarea

serviciilor sunt : durata de comanda aprovizionare (influenteaza stocul de siguranta), durata

estimata a sezonului de iarna.

Cheltuielile de lansare a comenzilor de aprovizionare, ca si cele de stocare, impun

formarea stocurilor pe criterii economice. Un prim criteriu se refera la corelatia dintre

volumul de stocuri si profitul societatii, deoarece constituirea stocurilor este rezultatul unei

decizii de investitie. O situatie economico-financiara favorabila este caracterizata printr-un

raport continuu descrescator intre volumul stocurilor si veniturile firmei. Fondurile investite

in stocuri sunt imobilizate pe o perioada de timp mai mare sau mai mica si trebuie folosite cu

eficienta. In acest context, prin eficienta se intelege utilitatea obtinuta pe unitatea de efort, in

timp ce eficienta este apreciata in raport de costurile implicate, iar utilitatea se analizeaza in

functie de calitatea prestarii serviciilor.

Un al doilea criteriu economic vizeaza corelatia dintre stocul de produse si volumul

serviciilor oferite. Aceasta corelatie pune in evidenta potentialul de prestare realizabil pe

seama stocurilor existente in societate la un moment dat. Din punct de vedere economic este

indicata constituirea de stocuri in cantitati minime necesare care sa asigure desfasurarea in

bune conditii a procesului de prestare a serviciilor. Orice cheltuieli neeconomicoase legate de

stocuri (cheltuieli legate de degradarea produselor) vor determina diminuarea eficientei

economice a activitatii societatii.

Efortul financiar de investire in stocuri trebuie comensurat pe baza sumei lichiditatilor

efectiv imobilizate tinandu-se seama de durata imobilizarii, de fluxurile de lichiditate

intermediare ce apar pana la consumul stocurilor, de cheltuielile de pastrare – depozitare, de

alte cheltuieli administrative, pentru ca in final sa se evalueze rentabilitatea rezultata din

detinerea de stocuri.

1.8.2. Restricţiile unui sistem optim de gestiune a stocurilor

Gestiunea stocurilor nu se reduce la alegerea unui model matematic, care sa fixeze

dimensiunile optime ale stocurilor, ci alcatuieste un sistem complex, in cadrul caruia

normarea va reprezenta doar punctul de plecare. Functionarea unui asemenea sistem depinde

de elementele, de parametrii ce-l alcatuiesc, respectiv de restrictiile sistemului.

In functie de natura si continutul lor concret, asemenea restrictii vor afecta in mod cu

totul diferit rezultatele gestiunii stocului, conditionand in mod semnificativ succesul intregului

sistem de gestiune.

Raportate la politica societatii PICASSO, restrictiile sistemului de gestiune se impart in

doua categorii :

restrictii exogene, ce nu depind de politica firmei (ex. evolutia cererii);

restrictii endogene ce depind de politica firmei, aceasta avand posibilitatea de a le

modifica in functie de obiectivele sale (ex. nivelul serviciilor oferite, cheltuielile aferente

stocurilor, sistemul informational etc.).

Gruparea restrictiilor ofera posibilitatea scoaterii in evidenta in mod clar a sarcinilor pe

care firma le are de indeplinit in ceea ce priveste gestiunea stocurilor, mai bine zis

imbunatatirea acesteia.

A. Evoluţia cererii

In conditiile vietii economico-sociale actuale, a mediului in care isi desfasoara in

prezent activitatea societatea, deciziile ca principale elemente directionare a activitatii,

implica in mod necesar, realizarea unor studii de perspectiva, neputandu-se imagina o

activitate eficienta fara a dispune de un sistem adecvat pentru realizarea unor previziuni care

sa aiba un solid fundament stintific.

Multitudinea problemelor cu care se confrunta firmele de prestari servicii, ca si a

deciziilor privitoare la politica acestora, cere din partea managerilor realizarea unor studii de

previziune asupra aspectelor complexe si variate ale pietei si chiar, cu privire la diferitele

segmente de beneficiari (clienti), ce apar ca purtatoi ai cererii.

Atat in activitatea comerciala cat si in cea de prestari servicii, previziunile sunt coplexe

si dinamice, ele nerezumandu-se insa doar la determinarea apriorica a cererii in vederea

planificarii din timp a actiunilor necesare satisfacerii acesteia, ci, in aceeasi masura,

previziunea constituie un instrument de baza in reglarea intregii activitati economice

desfasurate, in cazurile in care cererea evolueaza altfel decat s-a anticipat aprioric.

In ceea ce priveste gestiunea stocurilor, trebuie mentionat faptul ca eficacitatea acesteia

depinde in mod direct de posibilitatile firmei de a determina cererea viitoare, dar si de a stabili

legitatile care guverneaza abaterile aleatoare ale acesteia de la evolutia sa normala si de a le

cuantifica.

Deoarece in activitatea sa societatea este obligata sa satisfaca prompt cererile

beneficiarilor lor (consumatorii de servicii) care nu comanda in prealabil serviciul pe care il

doresc, trebuie sa apeleze la previziune, aceasta fiind singura alternativa pentru cunoasterea

cererii viitoare. In aceste conditii este evident faptul ca previziunea nu este numai

generatoarea aprovizionarii si satisfacerii cererii ci si restrictia fundamentala a intregului

sistem.

B. Nivelul de serviciu

Exista situatii in care nu toate comenzile societatii sunt onorate de catre furnizori,

principalele motive fiind variatia cererii sau chiar aparitia unor greseli, erori ale furnizorului

referitoare la constituirea loturilor de expediat sau la emiterea documentelor de expeditie.

Chiar daca aceste cauze sunt de natura subiectiva si pot fi preintampinate si remediate,

societatea va lua in calcul la stabilirea programului de aprovizionare stocul suplimentar care

are rolul de a prelua sarcina livrarii di depozit a bunurilor comandate, atunci cand stocul

curent constituit in conditii normale este epuizat. In practica este greu de cuntificat marimea

stocului suplimentar, respectiv costul unei rupturi de stoc, in cele mai multe cazuri stabilindu-

se limite maxime admise.

Indiferent insa de modul in care este definit nivelul de srviciu, decizia in aprovizionare

este afectata de numerosi factori precum valoarea unitare a articolului sau rentabilitatea

acestuia. Astfel de valoarea unitara a gamelor de produse depind fondurile financiare

imobilizate in stoc, iar in conditiile in care aceasta valoare este ridicata, resursele financiare

imobilizate vor fi mai mari, logic fiind ca in acest caz sa se fixeze un nivel mai scazut. Pe de

alta parte, cu cat rentabilitatea produselor este mai mare, cu atat nivelul de serviciu trebuie sa

fie mai ridicat, compensand valoarea mare a comenzilor. Dupa ce s-a stabilit nivelul de

serviciu, se vor determina dimensiunile stocului suplimentar pentru realizarea acestuia

respectiv a stocului de siguranta.

C. Costul stocajului

Optimizarea stocurilor prin costuri are in vedere determinarea unei astfel de strategii,

incat cheltuielile prilejuite de procesul stocajului sa fie minime. In acest context, deciziile

privind politica de gestionare a stocurilor trebuie sa aiba in vedere influenta acestora asupra

dimensiunilor si structurii costurilor pe care le antreneaza, o politica coerenta de gestiune a

stocurilor conducand in mod automat la reducerea cheltuielilor cu stocajul marfurilor.

Atingerea obiectivului de minimizare a cheltuielilor aferente stocurilor se va realiza prin

solutionarea a doua importante probleme :

a) cu ce frecventa trebuie realizata aprovizionarea?;

b) cu ce cantitate de marfuri trebuie realizata aprovizionarea de fiecare data?.

Astfel o frecventa mare de aprovizionare presupune costuri ridicate legate de formularea

si realizarea comenzilor, in timp ce o aprovizionare rara inseamna stocuri mari, care la randul

lor antreneaza cheltuieli suplimentare cu pastrarea acestora. Fiecare din situatiile prevazute

poate reprezenta frcventa optima de aprovizionare daca presupune costuri mai mici.

In ce priveste cantittea cu care urmeaza sa se faca aprovizionarea, vor interveni alte

doua costuri cu tendinte diferite. Astfel, aprovizionarea cu o cantitate foarte mare sau foarte

mica antreneaza fiecare in parte, costuri suplimentare legate de un stoc foarte mare (cheltuieli

cu pastrarea acestora), respectiv foarte mic (cheltuieli suplimentare cu aprovizionari repetate).

Pornind de la cele prezentate, rezulta ca optimizarea stocurilor presupune ca o prima

etapa determinarea si masurarea lor in vederea miniminizarii costului total si nu a unuia sau a

altuia dintre cele doua costuri partiale implicate, respectiv cele aferente aprovizionarii, care se

refera la valoarea absoluta a cheltuielilor unei aprovizionari si celei ocazionate de existenta

stocului de marfuri in depozit (costul de pastrare a marfurilor in stoc), incluzandu-se aici

costurile care variaza odata cu marimea stocurilor, ca exemplu dobanzile, perisabilitatile,

cheltuielile cu manipularea marfurilor.

Determinarea marimii lotului si a frecventei optime de aprovizionare presupune deci

identificarea si comensurarea celor doua costuri : costul de pastrare (mentinere) a stocului in

depozit si costul de aprovizionare (costul de lansare a comenzii).

In fapt doar compararea cheltuielilor vriabile este necesara pentru a putea decide asupra

variantei politicii de adoptat, toate celelalte costuri ramanand fixe, nefiind influentate de

politica de gestionare a stocurilor si neavand nici un fel de rol in alegerea deciziei. In aceste

conditii problema care trebuie rezolvata este determinarea cheltuielilor variabile directe,

respectiv variatia stocurilor, o data cu variatia politicii de stocuri ale firmei.

O alta categorie de costuri aferente stocului sunt cheltuielile generate de rupturile de

stoc sau epuizarea acestora, denumite in literatura de specialitate penalizari de lipsa

Daca cererea uni client sau beneficiar nu poate fi satisfacuta deoarece stocul produselor

cerute este in acel moment epuizat, se poate decide in una din urmatoarele directii : o

aprovizionare exceptionala care presupune o cheltuiala in plus fata de una normala, o livrare

dintr-un alt depozit, mai indepartat sau se va ajunge in unele situatii chiar la pierderea

comenzii primite si implicit a vanzarii.

Daca in primele doua situatii costul rupturii de stoc se epoate determina relativ usor, in

cea de a treia situatie, respectiv atunci cand se ajunge la pierderea clientului, costul rupturii de

stoc este mai greu de calculat, dar nu imposibil.

Din fericire cantitatea optima de aprovizionare nu este foarte mult influentata de variatia

unor asemenea costuri, fiind suficienta o aproximare fidela. Marimea unui astfel de stoc este

dependenta de aprecierea, mai mult sau mai putin subiectiva, variind foarte mult de la un

articol la altul, in functie de natura si importanta acestuia (se consuma permanent sau are un

caracter sezonier).

D. Sistemul informational

Sistemul informational prezinta o importanta deosebita pentru gestiunea eficienta a

stocurilor. Desigur exista o multitudine de procese, fenomene si activitati economice ce

influenteaza sau sunt influentate de catre stocuri, ele referindu-se, in principal, la :

determinarea necesarului de contractat, incheierea contractelor cu furnizorii si beneficiarii,

aprovizionarea cu marfuri, urmarirea executarii contractelor, livrarea marfurilor din depozite

catre magazinele detailistilor, urmarirea comenzilor cu beneficiarii, inventarierea stocurilor

existente in depozite, evidentierea cheltuielilor aferente activitatii de stocare etc.. Toate

asemenea activitati genereaza informatii de mare insemnatate pentru fundamentarea

deciziilor, astfel incat sa se creeze premisele, pe de o parte, pentru preintampinarea abaterilor,

iar, pe de alta, pentru sesizarea lor imediat ce s-au produs, in acest fel urmarindu-se reducerea

stocului in limitele normale.

Cerintele de corectitudine, operativitate si eficienta a unui sistem informational optim in

domeniul stocurilor, avanduse in vedere nivelul de implicare a resurselor financiare ale firmei,

presupune garantarea desfasurarii in cele mai bune conditii a evidentelor operative, sintetice si

analitice a stocurilor, motiv pentru care in desfasurarea operatiunilor care caracterizeaza

procesul de stocare apeleaza la purtatori de informatii, al caror regim este reglementat legal.

Astfel la nivelul gestiunii stocurilor societatii PICASSO SRL intalnim structurate pe categorii

urmatoarele documente de informatii :

a) evidenta operativa reprezinta activitatea cu regim permanent, organizata in scopul

de a urmari pe baza de evidentiere in documente situatia cantitativa a intrarilor de resurse

necesare realizarii obiectivelor societatii, a stocurilor care se formeaza si a iesirilor din

gestiune; se utilizeaza ca documente de evidenta :

1. FISA DE MAGAZIE – document de evidenta primara pentru activitatea de

evidenta operativa a intrarilor si iesirilor din gestiune precum si document de inventariere, dar

si o permanenta sursa de informatii de control curent asupra evidentei stocurilor, a intrarilor si

iesirilor valorilor materiale. Se elaboreaza intr-un singur exemplar pentru fiecare tip de produs

sau material si se completeaza de manager si serviciul financiar pentru situatia de fata.

2. Registrul de evidenta contracte – comenzi, a carui operare constituie obligatia

activitatii plan-aprovizionare.

3. Fisa de evidenta a aprovizionarilor pentru fiecare furnizor care constituie obiect

de preocupare al activitatii programe de aprovizionare-transport

b) evidenta sintetica si analitica este reprezentata de inventarele cu caracter permanent

si inventarele cu caracter periodic.

Sistenul informational pentru stocuri retine ca fiind necesare o serie de documente

prevazute oficial in nomenclatorul formularelor tipizate pe economie, cu calitatea de

documente primare cu continut riguros pentru date si informatii ce urmaresc procesul

gestionar al stocurilor pe toata secventa : intrare-receptie-depozitare-pastrare-pregatire-

eliberare din gestiune, in care se include :

1. Nota de intrare in receptie si constatare diferente (N.I.R.C.D.) document care

serveste pentru receptia bunurilor achizitionate, justificarea incarcarii gestiunii, proba in

eventualele litigii cu furnizorii si ca document de inregistrare in contabilitate.

2. Procesul verbal de receptie (P.V.R.) este documentul care atesta efectuarea

operatiilor de receptie asupra lotului de produse aprovizionat, asupra cantitatii, datelor de

intrare, conditiilor de receptie cantitate- calitate, persoanele abilitate etc.

3. Factura si/sau avizul de expeditie sunt formulare tipizate pentru stabilirea vanzarii-

cumpararii produselor;

4. Certificatul de calitate este documentul care atesta incadrarea in prescriptiile de

calitate prevazute de STAS , norme tehnice etc.

5. certificatul de garantie, document de insotire a marfii care garanteaza buna

functionare a produsului sau gamei de produse pe perioada de timp in anumite conditii de

depozitare si utilizare;

6. Bonul de consum care serveste la evidentierea eliberarilor din gestiune, a scaderilor

din gestiune, a inregistrarii in evidenta gestiunii si a miscarilor de materiale gestiune-

consumator.

Powered by http://www.e-referate.ro/Adevaratul tau prieten