analiza diagnostic constantin

Sanda CONSTANTIN

-

2008 – 2009

Anul III, sem. 2

REPROGRAFIA UNIVERSITĂŢII “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

user

Rectangle

user

Rectangle

CUPRINS

Capitolul 1 Analiza diagnostic a intreprinderii

3

Capitolul 2 Diagnosticul juridic

7

Capitolul 3 Diagnosticul tehnic si de productie

14

Capitolul 4 Diagnosticul resurselor umane si al

managementului firmei

29

Capitolul 5 Diagnosticul comercial

41

Capitolul 6 Diagnosticul economico – financiar

50

Capitolul 7 Evaluarea intreprinderii

93

Anexe

Bibliografie

3

CAPITOLUL I

ANALIZA DIAGNOSTIC A ÎNTREPRINDERII

Obiectivele capitolului:

Înţelegerea necesităţii efectuării analizei diagnostic a întreprinderii

Cunoaşterea principalelor probleme ce trebuie să-şi găsească

răspuns în cadrul analizei diagnostic

1. Analiza diagnostic, element esenţial în fundamentarea strategiei firmei

1.1. Necesitatea şi oportunitatea diagnosticului strategic

Strategia firmei reprezintă ansamblul deciziilor şi acţiunilor care sunt

legate de orientările principale ale activităţii şi de structurile proprii firmei. Ea se

concretizează într-o logică economică ce constă în cunoaşterea nevoilor

consumatorilor şi a tendinţelor cererii, a sectorului de activitate în care

funcţionează firma, precum şi a concurenţei prezente şi viitoare a acesteia.

Un element esenţial în fundamentarea strategiei firmei îl constituie

efectuarea unei analize diagnostic, proces extrem de complex şi laborios şi care

reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea şi implementarea

unor soluţii tehnico-tactice de îmbunătăţire a viabilităţii economico-financiare şi

manageriale a firmei.

Conceptul de diagnostic la nivelul firmei presupune determinarea stării

generale, reperarea disfuncţionalităţilor în activitatea ei şi, pe baza acestora

determinarea măsurilor şi mijloacelor de corectare a neajunsurilor prin aplicarea

celor mai adecvate metode manageriale care să conducă la reglarea situaţiei.

Analiza diagnostic presupune reperarea simptomelor, stabilirea stării

actuale şi a terapiei care să conducă la redresarea situaţiei.

Diagnosticul are deci scopul de a descrie funcţionalitatea şi tendinţele de

evoluţie a activităţii firmei, luând în considerare mediul dinamic în care aceasta

îşi desfăşoară activitatea şi factorii perturbatori, interni sau exte rni.

Analiza diagnostic la nivelul firmei prezintă o serie de caracteristici

specifice, cum sunt:

marea complexitate a analizei datorată multitudinii de aspecte ce trebuie

investigate;

4

necesitatea colaborării între conducători şi executanţi la toate nivelurile

organizatorice ale firmei pentru obţinerea de informaţii veridice şi

valorificarea acestora în puncte forte, puncte slabe şi recomandări;

caracterul predecizional reflectat în faptul că recomandările, ce constituie

punctul final al diagnosticării, reprezintă suportul intervenţiei decizionale şi

de acţiune ulterioară din partea managerilor.

1.2. Obiectivele diagnosticului strategic

Prin diagnosticarea unei firme se urmăreşte cunoaşterea tuturor laturilor

activităţii acesteia, precum şi a punctelor forte şi punctelor slabe

corespunzătoare fiecăreia.

Obiectivele diagnosticului strategic sunt definite pornind de la accepţiunea de

strategie care reprezintă ansamblul acţiunilor ce permit firmei să obţină şi să

conserve un avantaj concurenţial[5].

Aceste obiective sunt:

segmentarea, care porneşte de la poziţia firmei pe piaţă şi are în vedere oferta

de produse şi/sau servicii oferite. Se urmăreşte gradul de extindere, de

internaţionalizare şi de segmentare a pieţelor şi capacitatea firmei de a-şi

diversifica oferta sau de a asigura calificarea personalului;

relaţiile firmă-mediu, se referă la concurenţi, parteneri, instituţii şi urmăreşte

relaţiile firmei cu firmele situate pe acelaşi nivel cu ea (concurenţa) precum

şi cu cele din amonte şi aval de ea;

decizii structurale interne, legate de modul de gestionare al firmei, modul de

organizare al acesteia.

Raţiunea efectuării unui diagnostic al performanţelor firmei poate avea la

bază nu numai situaţia când aceasta are dificultăţi, respectiv disfuncţionalităţi ci

şi atunci când starea este normală dar se doreşte îmbunătăţirea acesteia.

În cadrul analizei diagnostic trebuie să-şi găsească răspuns probleme

precum:

care sunt rezultatele de ansamblu ale firmei;

dacă sunt satisfăcătoare sau nu şi de ce;

constatarea avantajelor şi oportunităţilor firmei care trebuie accentuate şi a

punctelor slabe şi a riscurilor ce trebuie minimizate;

care sunt performanţele şi obiectivele dorite;

care e nivelul performanţelor şi ce trebuie întreprins pentru atingerea lui;

măsurile ce urmează a fi luate atât pe termen scurt cât şi pe termen lung.

5

1.3.Etapele de realizare a diagnosticului strategic

Realizarea unei analize diagnostic generale implică asigurarea din punct

de vedere organizatoric, a următoarelor aspecte:

-precizarea principalelor domenii şi rezultate ce urmează a fi

investigate;

-constituirea echipei de diagnosticare;

-stabilirea metodelor şi tehnicilor de înregistrare şi prelucrare a

datelor şi informaţiilor;

-definitivarea situaţiilor informaţionale ce vor fi utilizate în

realizarea studiului de diagnosticare şi a mărimilor standard cu care

se vor face comparaţiile în vederea interpretării datelor obţinute.

Etapele ce trebuie parcurse pentru realizarea diagnosticului strategic sunt:

1.Analiza strategică ce presupune o dublă abordare, externă şi internă.

Analiza internă se referă la stabilirea punctelor forte şi ale celor slabe ale

firmei.

Analiza externă se referă la mediul în care firma îşi desfăşoară activitatea

cu precizarea riscurilor şi oportunităţilor acesteia.

Pornind de la atuurile firmei şi corectându-i slăbiciunile se pot valorifica

ocaziile favorabile oferite de mediu şi piaţă, protejând-o în acelaşi timp de

ameninţările acestora.

2.Luarea deciziilor strategice, are la bază constatările făcute în etapa

anterioară şi presupune identificarea proiectelor strategice, confruntarea lor,

selecţionarea proiectelor favorabile a căror realizare e prioritară, ţinând cont de

mijloacele disponibile şi de planificarea lor viitoare;

3.Realizarea proiectelor şi controlul urmăreşte compararea realizărilor

efective cu proiectele programate, realizarea eventualelor corecţii pentru

adaptarea la noile condiţii sau chiar abandonarea unora dintre aceste proiecte.

2.Necesitatea şi rolul analizei-diagnostic în activitatea de evaluare a

firmei

Diagnosticul de evaluare urmăreşte identificarea tuturor factorilor de risc

interni şi externi ai firmei. Astfel, diagnosticul de evaluare oferă ipoteze pentru

evaluarea propriu-zisă care anticipează viitorul firmei, îi dă acesteia valori

prelucrând datele existente din care, prin analiză, se extrag tendinţe pentru viitor,

atuuri şi slăbiciuni.

Pentru activitatea de evaluare se impune:

6

-diagnosticul general ce urmăreşte analiza principalelor funcţii ale

firmei: comercial, operaţional (de exploatare), resurse umane,

organizare şi conducere (management).

-diagnostic special, care urmăreşte analiza de detaliu a situaţiei

juridice a firmei şi a situaţiei financiar-contabile.

Încadrată în activitatea practică de evaluare, analiza diagnostic furnizează

informaţiile necesare aprecierii situaţiei trecute şi prezente care constituie o bază

pentru estimarea elementelor necesare aplicării diferitelor metode de evaluare.

Fiecare firmă e o identitate. Evaluarea nu înseamnă aplicarea mecanică a

unor tehnici; ea este o judecată profundă ce implică o analiză corectă a

performanţelor firmei ceea ce presupune ca evaluatorul să cunoască modul de

funcţionare a mecanismelor interne ale firmei respective şi modul de încadrare a

acestora în parametri normali.

Se consideră că diagnosticul unei firme nu poate fi încadrat în tipare fixe,

ci trebuie să conţină o structură mobilă în funcţie şi de scopul urmărit.

Pentru evaluarea economică, diagnosticul poate fi structurat în:

-diagnostic juridic;

-diagnostic tehnic;

-diagnostic economico-financiar.

Teme de discuţie:

1.Analizaţi importanţa efectuării analizei diagnostic asupra strategiei

firmei

2.Prin prisma caracteristicilor specifice ale analizei diagnostic, analizaţi

raţiunea efectuării unui diagnostic al performanţelor firmei

3.Analizaţi principalele probleme urmărite prin analiza diagnostic şi

scopul abordării acestora

7

CAPITOLUL II

DIAGNOSTICUL JURIDIC


Cunoaşterea principalelor aspecte legislative ce trebuie urmărite în

cadrul analizei diagnostic ş în cadrul evaluării întreprinderii

Diagnosticul juridic implică investigarea unor aspecte juridice legale

privind activitatea firmei ce urmează a fi evaluate. Se urmăresc relaţiile firmei

cu proprietarii, salariaţii şi terţii sub aspectul conformităţii cu actele legislative.

Diagnosticul juridic are menirea de a răspunde la întrebarea: ce documente sunt

necesare şi ce probleme trebuie rezolvate cu prilejul evaluării. Verificarea se

face pornind de la textele juridice şi se au în vedere:

1.Documente juridice generale privind constituirea, funcţionarea şi

asocierea. Se verifică:

o -contractul de societate şi statutul societăţii;

o -registrele Adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor şi modul

cum s-au îndeplinit hotărârile acestora de către Consiliul de

administraţie;

o -registrul acţionarilor;

o -registrele şedinţelor Consiliilor de administraţie verificându-se

dacă s-au pus în practică hotărârile managerului;

o -alte contracte de firmă, verificându-se validitatea acestora.

2.Dreptul civil. Se verifică:

-actele de proprietate prin care se atestă dreptul de posesiune, folosinţă şi

dispoziţie asupra bunurilor firmei, dacă există şi dacă prezintă validitate.

3,Dreptul comercial.Presupune analiza drepturilor şi obligaţiilor izvorâte

din raporturile cu partenerii comerciali, furnizori, clienţi, bănci, urmărindu -se:

-contractele de închiriere, locaţie de gestiune, concesionare, leasing,

dacă există şi prezintă validitate;

-contractele cu partenerii de afaceri sub aspectul concurenţei, dacă

sunt necesare, oportune sau s-au încheiat în condiţii avantajoase

pentru firmă;

8

-contractele de credit pe termen scurt, mediu sau lung, dacă se

justifică, dacă există garanţii, dacă nu afectează rentabilitatea

firmei;

-acţiunile juridice în curs cu persoane fizice sau juridice pentru

litigii cu caracter comercial, dacă există, vechimea lor, modul de

soluţionare.

4.Dreptul muncii, urmăreşte:

-contractele de muncă colective şi individuale, dacă există, dacă includ

sau nu participarea la beneficii, dacă includ clauze care pot fi afectate de

transferul dreptului de proprietate al firmei;

-actele privind protecţia muncii, cum se respectă;

-evidenţele privind personalul, dacă sunt ţinute la zi;

-eventualele litigii cu salariaţii;

-acţiunile sindicale, dacă au existat conflicte cu firma.

5.Dreptul fiscal, presupune:

-reglementările fiscale specifice sectorului din care face parte

întreprinderea;

-datele ultimului control, data la care a avut loc, constatările,

respectarea recomandărilor;

-litigiile fiscale, dacă sunt vechi sau în curs, dacă au avut loc

repetări ale unor litigii, modul cum au fost soluţionate.

Concluziile diagnosticului juridic pot fi:

concluzii privind factorii externi întreprinderii:

-oportunităţi: facilităţi privind forma de organizare, facilităţi

privind tranzacţiile interne şi externe;

-riscuri: restricţii privind forma de organizare sau

funcţionare, relaţiile cu partenerii, presiuni din partea

sindicatelor;

concluzii privind factorii interni întreprinderii:

-puncte forte: statut corespunzător, relaţii contractuale

corecte, absenţa litigiilor, a datoriilor fiscale sau faţă de terţi,

contracte de credit încheiate corect şi asigurarea reînnoirii

celor pe termen scurt;

-puncte slabe: statutul necorespunzător situaţiei reale, lipsa

de contracte pe termen lung cu partenerii, litigii cu partenerii

sau cu salariaţii.

9

În raportul de evaluare trebuie să se facă referire concretă la actele

normative ale căror prevedere nu au fost respectate sau a fost o altă interpretare

decât cea normală.

Aplicatie practica practic

Date de identificare şi existenţă legală:

Denumirea: S.C. “X ”S.A.

Sediul: Str. Fabricii nr.1 Braşov

Cod fiscal: R. 11 ……

Număr de înmatriculare la

Registrul comerţului, Braşov J/08/NNN/ZZ.LL.1991

Forma juridică a societăţii şi modul de constituire

S.C. “X” S.A. este persoană juridică română, având forma juridică de

societate pe acţiuni cu capital majoritar privat .

Societatea s-a constituit în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr.

1254/04.012.1990.

Capitalul social:

La înfiinţare: 323.900 mii lei

Reevaluat conform H.G. 26/1992 : 3.252.079 mii lei

Reevaluat conform H.G. 500/1994: 19.005.875 mii lei

Modificat prin reevaluarea terenului, 1996-1997: 23.828.150 mii lei

Structura acţionariatului:

Acţiunile societăţii în număr de 953.126 cu o valoare nominală de 25.000

lei sunt deţinute astfel:

--asociaţia salariaţilor: 54,17%

--S.I.F. Moldova: 34,50%

--manager: 6,52%

--Programul de privatizare în masă: .... 4,81%

10

Patrimoniul societăţii comerciale la 31.12.xxxx avea următoarea structură:

Denumirea postului

de activ

Valoarea

--mil.lei--

Denumirea postului

de pasiv

Valoarea

--mil.lei--

Active imobilizate 19.472 Capitalul social 23.828

Stocuri 24.539 Fonduri proprii şi

rezerve

1.616

Creanţe şi decontări 15.509 Pierderi --

Disponibilităţi

băneşti

10 Împrumuturi şi

datorii asimilate

3.462

Obligaţii 29.352 Conturi de

regularizare

1.188

Conturi de

regularizare

2.460

TOTAL ACTIV 60.718 TOTAL PASIV 60.718

Drepturi de proprietate:

a.Terenul

Societatea deţine în exclusivitate următoarele suprafeţe de teren:

--suprafaţa de 111.417,91 mp în unitatea I, certificat de atestare a

dreptului de proprietate – MO 3-3..6/ZZ.LL.1996;

--suprafaţa de 21.399,75 mp – reprezentând 50% cota parte indiviză cu

Primăria localitatii (baza sportivă) – certificat de atestare a dreptului de

proprietate – MO 3-3..9/ZZ.LL.1997;

--suprafaţa de 20.726,44 mp – în unitatea II – certificat de atestare a

dreptului de proprietate MO 3-3..5/ZZ.LL.1996.

b.Clădiri

Societatea comercială “X” S.A. are atestat dreptul de proprietate asupra

clădirilor şi construcţiilor speciale care sunt evidenţiate în inventarul

mijloacelor fixe.

c.Utilaje şi alte mijloace fixe

Societatea are deasemenea în proprietate utilajele şi alte mijloace fixe

cuprinse în evidenţele contabile.

d.Închirieri, asocieri, titluri de participare

Societatea nu dispune de titluri de participare sau alte drepturi de proprietate

la alte societăţi.

11

e.Mărci, brevete, invenţii

Societatea realizează produse sub licenţă WOOLMARK.

Dreptul comercial

Obiectul principal de activitate al societăţii înscris în statut este:

Producerea şi comercializarea de fire şi ţesături lână şi tip lână cardată,

sortare, spălare, carbonizare şi vopsire lână, destrămare şi sortare

materiale refolosibile, producerea de concentrat de lanolină, realizarea

confecţiilor din valorificări;

Prestări servicii pentru terţi.

Prin “cererea de înscriere de menţiuni” nr. 1…/29.08.1994, societatea îşi

extinde obiectul de activitate cu următoarele:

Pregătirea şi filarea în fire de tip bumbac;

Pregătirea şi filarea în fire lână pieptănată;

Pregătirea şi filarea în fire tip in, cânepă;

Pregătirea şi filarea altor tipuri de fire;

Producţia de ţesături tip bumbac.

Dreptul fiscal

S.C. “X” S.A. are codul de înregistrare fiscală R1…..4 şi înregistra la

31.12.xxxx restanţe la plata impozitelor şi taxelor în valoare de 21.185

milioane lei.

Dreptul societăţii

Societatea îşi desfăşoară activitatea în baza Statutului – Anexa nr.2 la H.G.

1254/1990, ce este întocmit în conformitate cu Legea nr.31/1990, cuprinzând

zece capitole cu 32 articole.

Societatea are registre, bilanţuri contabile, anexe la bilanţ, drepturi de

proprietate asupra terenurilor şi inventarul mijloacelor fixe.

Dreptul social

Societatea dispune de contract colectiv de muncă, negociat cu sindicatul şi

înregistrat la Camera de Muncă a Direcţiei de Muncă şi Protecţie Socială,

Braşov sub nr.1..1 din 08.07.1997.

Sunt de asemenea negociate contracte individuale cu personalul angajat,

remunerarea făcându-se în totalitate, dar nu cu regularitate.

Societatea are restanţe la plata contribuţiilor la fondurile de asigurări

sociale, pensii, şomaj în valoare de 11.882 milioane lei.

12

Împrumuturi

La 31.12.xxxx, societatea are contractate următoarele credite bancare:

Credite bancare pe termen scurt – 2906 milioane lei;

Alte împrumuturi şi datorii asimilate (dobânzi) – 555 milioane lei.

Asigurarea contra riscurilor

Societatea nu are încheiate contracte de asigurări contra riscurilor.

Protecţia mediului

Principalii poluanţi ce se evacuează şi care sunt sub formă de ape rezultate

din diverse secţii, sunt preluate în canalele colectoare şi epurare în staţia de

epurare proprie.

Gazele arse de la centrala termică, cu funcţionare pe păcură, evacuate prin

coşul de fum al acesteia are concentraţii de noxe ce se încadrează în limitele

admise de normele în vigoare.

Societatea nu are litigii privind protecţia mediului înconjurător.

Litigii, arbitraje, notificări

S.C. “X” S.A. are în prezent litigii atât în calitate de reclamant, cât şi în

calitate de pârât.

Litigiile în care societatea are calitatea de reclamantă sunt numeroase

“asociaţii familiale” sau “S.R.L.-uri” care nu au achitat contravaloarea

mărfurilor cumpărate.

La 31.12.xxxx societatea avea în curs de soluţionare un număr de 184

dosare în calitate de reclamantă, pentru recuperarea sumei de 1976 milioane

lei, astfel:

--85 dosare în curs de execuţie silită;

--43 dosare cu sentinţă civilă;

--22 dosare investite cu formulă executorie;

--25 dosare aflate pe rol;

--9 dosare cu notificarea debitorilor.

Litigiile în calitate de pârâtă provin atât din neplata la termen a

furnizorilor de materii prime (lână brută, fibre chimice), coloranţi, chimicale

şi combustibil (păcură) pentru centrala termică, cât şi din titlurile executorii

emise de Ministerul Finanţelor, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale,

determinate de neachitarea la termen a obligaţiilor faţă de Bugetul Statului şi

Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat.

13

Implicaţii cu caracter juridic legate de transferul dreptului de

proprietate

Transferul dreptului de proprietate prin acţiunea de privatizare a societăţii

nu a avut implicaţii juridice.

.Concluziile diagnosticului juridic

Societatea comercială S.C. “X” S.A. prezintă soliditate în ceea ce priveşte:

Dreptul de proprietate

Dreptul comercial

Dreptul societăţii

Dreptul social

Protecţia mediului

Puncte slabe:

Lipsa asigurărilor contra riscurilor

Restanţe la plata impozitelor şi taxelor, a contribuţiilor la plata fondurilor de

asigurări sociale, pensii,şomaj

Litigii în calitate de reclamantă şi pârâtă

Teme de discuţie:

1.Analizaţi ce impact are existenţa unor mărci, brevete sau invenţii asupra

valorii întreprinderii

2.Contractarea de împrumuturi de către o întreprindere se încadrează în

categoria punctelor forte sau a celor slabe?

14

CAPITOLUL III

DIAGNOSTICUL TEHNIC ŞI DE PROPDUCŢIE


Cunoaşterea principalelor aspecte tehnice şi de producţie ce trebuie

analizate şi urmărite în cadrul activităţii de diagnosticare şi evaluare a

întreprinderii

Cunoaşterea şi înţelegerea principalilor indicatori de apreciere a

activităţii tehnice şi de producţie dintr-o întreprindere

Diagnosticul tehnic presupune o analiză detaliată a factorilor tehnici şi de

producţie, a tehnologiilor de fabricaţie, a produselor precum şi a organizării

producţiei şi a muncii.

Sunt supuse analizei:

-capacitatea de producţie a firmei şi la nivelul principalelor

subdiviziuni de producţie;

-determinarea gradului de înzestrare tehnică medie pe un muncitor

şi/sau salariat;

-prezentarea concisă a principalelor echipamente de producţie,

transport, depozitare, utilizate în cadrul firmei;

-situaţia utilajelor şi echipamentelor în funcţie de vechimea lor;

-indicatorii stării de uzură fizică şi morală a utilajelor şi a

echipamentelor de bază;

-prezentarea concisă a principalelor tehnologii de fabricaţie

folosite;

-încadrarea tehnologiilor de bază, în funcţie de performanţele

utilizate, în raport cu caracteristicile tehnologiilor de vârf din

domeniu, existente pe plan mondial;

-caracterizarea succintă sub aspectul conţinutului, organizării şi

performanţelor, a activităţilor de întreţinere şi reparaţii;

-gradul de dotare şi nivelul SDV-urilor şi AMC-urilor din unitate;

-prezentarea concisă a principalelor produse şi servicii ale firmei;

-evaluarea performanţelor constructive şi funcţionale ale produselor

şi serviciilor firmei în raport cu nivelul mondial;

-oportunitatea trecerii în conservare a unor mijloace fixe;

15

-existenţa parcului propriu de mijloace de transport, starea tehnică a

acestora şi dacă se justifică sau nu existenţa parcului;

-analiza calităţii producţiei şi impactul asupra mediului.

Concluziile diagnosticului tehnic pot fi:


-oportunităţi: apariţia unor procedee de producţie şi echipamente

sau a unor căi de transport şi acces care ar putea fi exploatate de

firmă;

-riscuri: restricţii legale privind poluarea, restricţii fiscale privind

amortizarea mijloacelor fixe, norme de calitate mai aspre;


-puncte forte: utilaje moderne, grad optim de folosire a mijloacelor

fixe şi a capacităţilor de producţiei, fluiditate a fluxului tehnologic,

randament ridicat de utilizare a mijloacelor fixe;

-puncte slabe: mod defectuos de organizare a producţiei sau a

transportului, grad avansat de uzură fizică şi morală a mijloacelor

fixe.

În vedere efectuării evaluării, în special prin metode patrimoniale în

sinteza diagnosticului tehnic, specialiştii trebuie să se pronunţe asupra

modificărilor care vor fi efectuate pornind de la ultimul bilanţ încheiat şi care

urmează a fi folosit în evaluare.

Aplicatie practica

Structura, volumul şi organizarea producţiei

Societatea comercială “X” S.A. este specializată în realizarea

următoarelor produse:

Lână spălată;

Fire cardate din lână şi tip lână;

Ţesături cardate

Volumul producţiei fizice realizată în perioada 1994-1999 se prezintă

astfel:

16

ANII Nr.

crt

Denumire produs UM

N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 Lână spălată Tone 1912 1554 1131 582 436 299

2 Fire lână Tone 694 565 580 591 353 296

3 Ţesături Mii

mp

1058 1012 792 701 525 410

Evolutia productiei fizice

0

500

1000

1500

2000

2500

1 2 3 4 5 6

anii

cant

itate lana

firetesaturi

Diminuarea realizărilor a fost determinată de:

--diminuarea cererii de lână spălată, societăţile comerciale din

industria lânii,beneficiare ale acestui produs reducându-şi

activitatea;

--diminuarea cererii de ţesături din partea societăţilor comerciale

specializate în confecţii textile care îşi realizează produsele în

sistem lohn;

--nivel scăzut de capital de lucru.

17

Productivitatea muncii în unităţi fizice pe salariat în aceeaşi perioadă, a

fost:

ANII Nr.

crt

Denumire

produs

UM

N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 Lână spălată Tone/salariat 10,1 4,30 6,40 5,30 4,20 4,10

2 Fire lână Tone/salariat 0,90 0,83 1,14 1,10 0,97 1,11

3 Ţesături Mii

mp/salariat

1,68 1,49 1,26 1,37 1,39 1,25

Productivitatea muncii se situează sub nivelul productivităţii înregistrate

pe plan intern şi extern datorită:

--la lână spălată – restrângerii activităţii la necesităţile proprii,

personalul productiv neputând fi diminuat în aceeaşi proporţie din

cauza dotării tehnologice;

--la fire cardate – creşterii într-o anumită măsură a fineţii firelor,

dotarea fiind aceeaşi şi prelucrării în partizi mici de 150-400 kg care

au condus la creşterea timpilor intermediari afectaţi schimbării

partizilor;

--la ţesături – restrângerii zonelor de deservire ca urmare a prelucrării

unor fire mai fine şi a unor articole cu desime crescută pe o dotare

tehnică depăşită moral, puţin flexibilă la schimbări de sortiment .

Capacităţile de producţie instalate pentru funcţionare într-un regim de

255 zile lucrătoare pe an, în 3 schimburi a 8 ore pe zi, sunt:

Nr.

crt.

Denumire produs UM Cantitate

1 Lână spălată Tone/an 2400

2 Fire lână Tone/an 780

3 Ţesătură crudă Mii mp/an 2160

4 Ţesătură finită Mii mp/an 1800

18

Gradul de utilizare al capacităţilor de producţie instalate a fost:

ANII Nr.

crt.

Denumire

produs

UM

N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 Spălat

lână

% 79,67 64,75 47,12 24,25 18,17 12,46

2 Filatură % 88,97 72,43 74,36 75,77 45,26 37,95

3 Ţesătorie % 58,78 56,22 44,00 38,94 29,17 22,78

Gradul de utilizare a capacitatii de productie -spalat lana-

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

1 2 3 4 5 6anii

tone

cap.de prod.instalatacap.de prod. realizata

Gradul de utilizare a capacitatii de productie - filatura-

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1 2 3 4 5 6 anii

tone

cap.deprod.instalatacap.de prod.realizata

19

Gradul de utilizare a capacitatii de productie -tesatorie-

0

500

1000

1500

2000

1 2 3 4 5 6anii

mii

mp

cap.de prod.instalatacap.de prodrealizata

Utilizarea în proporţie redusă a capacităţilor instalate a fost determinată pe

de o parte de diminuarea cererii pe piaţă, îndeosebi cea internă, iar pe de altă

parte de strategia adoptată de societate privind onorarea comenzilor ferme, cu

desfacere asigurată. Posibilitatea de a lucra în afara contractelor şi comenzilor

ferme este dificilă datorită lipsei de capital.

În ceea ce priveşte politica de preţuri a societăţii, evoluţia preţului mediu

în perioada N-4 – N a fost următoarea:

Preţ mediu –mil. lei/UM - Nr.

crt.

Denumire

produs

UM

N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 Lână spălată Tone 2,55 2,12 2,61 5,67 6,84

2 Fire lână Tone 2,06 3,10 9,55 12,99 18,06

3 Ţesături Mii

mp

7,50 11,11 24,93 36,00 55,40

20

Evolutia pretului mediu la principalele produse

0

10

20

30

40

50

60

1 2 3 4 5anii

lei/u

m

lanafiretesaturi

Se observă că la toate produsele firmei preţul mediu a crescut de la un an

la altul, în anul N înregistrând chiar creşteri substanţiale: cu 168,23% la lână

spălată faţă de N-4, de aproape 8 ori la fire şi de 6,4 ori la ţesături. Faţă de anul

N-1, în anul N creşterea peţului mediu a fost cu 20,63% la lână spălată, 39,03%

la fire lână şi 53,89 % la ţesături.

Evoluţia producţiei valorice pe perioada N-4 – N a fost următoarea:

Valoarea producţiei –mil. lei- Nr.

crt.

Denumire

produs N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 Lână spălată 3968,0 2394,1 1521,7 2473,1 2044,6

2 Fire lână 1167,0 1800,7 5647,2 4585,7 5345,2

3 Ţesături 7594,5 8801,2 17479,0 18898,3 22713,6

TOTAL 12729,5 12996,0 22489,4 25957,1 30103,4

21

Evolutia productiei valorice la cele trei produse de baza

0

5000

10000

15000

20000

25000

1 2 3 4 5anii

mil.

lei

lanafiretesaturi

Se observă evoluţia diferită a veniturilor obţinute din cele trei tipuri de

produse, ceea ce impune analiza separată a evoluţiei producţiei valorice.

Analizând evoluţia producţiei valorice , pe ani consecutivi, pe total

societate şi pe principalele produse ale societăţii şi analiza influenţelor

factoriale, se obţine:

Modificarea valorii producţiei faţă de anul anterior

N-3 N-2 N-1 N

Ritm

%

Modif.

Absolut

ă

-mil

lei-

Ritm

%

Modif.

absolut

ă

-

mil.lei-

Ritm

%

Modif.

absolut

ă

-

mil.lei-

Ritm

%

Modif.

absolută

-mil.lei-

Total producţie 2,09 266,5 73,05 9493,4 15,42 3467,7 15,97 4146,3

-pe seama

modificării

preţurilor

29,71 2977,15 107,2 11635,3

5

47,5 8359,74 48,29 9803,03

-pe seama

modificării

producţiei fizice

-21,3 -

2710,65

-16,48 -

2141,95

-21,75 -

4892,04

-20,79 -5656,73

LANA -39,67 -1573,9 -36,44 -872,4 62,52 951,4 -17,3 -428,5

-pe seama

modificării

preţurilor

-16,99 -489,95 23,33 287,86 117,33 1335,14 20,6 349,27

-pe seama

modificării

-27,32 -

1083,95

-48,46 -

1160,26

-25,22 -383,74 -31,45 -7777,77

22

producţiei fizice

FIRE LANA 54,3 633,7 213,61 3846,5 -18,8 -1061,5 16,56 759,5

-pe seama

modificării

preţurilor

50,71 605,9 208,24 3815,1 36,03 1214,55 39,02 1500,16

-pe seama

modificării

producţiei fizice

2,38 27,8 1,69 31,4 -40,3 -

2276,05

-16,15 -740,66

ŢESATURI 15,89 1206,7 98,6 8677,8 8,12 1419,3 20,19 3815,3

-pe seama

modificării

preţurilor

48,17 2861,2 124,43 9690,89 44,39 5810,05 53,88 7953,6

-pe seama

modificării

producţiei fizice

-21,79 -1654,5 -11,51 -

1013,09

-25,12 -

4390,75

-21,9 -4138,3

Se observă că pe ansamblul societăţii valoarea producţiei a crescut de la

un an la altul, cu 2,09% (266,5 milioane lei) în anul N-3 faţă de anul N-3, cu

73,05% (9493,4 milioane lei) în anul N-2 faţă de N-3, cu 15,42% (3467,7

milioane lei) în anul N-1 faţă de N-2 şi cu 15,97% (4146,3 milioane lei) în anul

N faţă de N-1.

Întreaga evoluţie s-a datorat însă creşterii preţurilor de producţie, cu

29,71% (2977,15 milioane lei) în N-3 faţă de N-4, cu 107,2% (11635,35

milioane lei) în anul N-2 faţă de anul N-3, cu 47,5% (8359,74 milioane lei) în

anul N-1 faţă de N-2 şi cu 48,29% (9803,03 milioane lei) în anul N faţă de N-1.

În ceea ce priveşte influenţa producţiei fizice, aceasta a avut o evoluţie

negativă de la an la an, determinând o diminuare a valorii producţiei cu 21,3%

(2710,65 milioane lei) în anul N-3 faţă de N-4, cu 16,48% (2141,95 milioane

lei) în anul N-2 faţă de N-3, cu 21,75% (4892,04 milioane lei) în anul N-1 faţă

de anul N-2 şi cu 20,79% (5656,73 milioane lei) în anul N faţă de N-1.

Analizând evoluţia valorii producţiei şi influenţa preţului mediu şi a

producţiei fizice pe cele trei produse de bază ale societăţii, situaţia se prezintă

astfel:

--lână spălată: evoluţia valorii producţiei a fost în general descrescătoare.

Asfel, valoarea producţiei a scăzut cu 39,67% (1573,9 milioane lei) în anul N-3

faţă de N-4 şi cu 36,44% (872,4 milioane lei) în anul N-2 faţă de N-3. În anul N-

1 a avut loc o creştere a valorii producţiei cu 62,525 (951,4 milioane lei) pentru

ca în anul N să se înregistreze din nou o scădere cu 17,35 (428,5 milioane lei).

23

Întreaga evoluţie negativă s-a bazat pe scăderea constantă a producţiei

fizice. Cea mai mare reducere a avut loc în anul N-2 faţă de N-3, cu 48,46%

(1160,26 milioane lei), ajungând în anul N faţă de anul N-1 la o reducere cu

31,45% (777,77milioane lei).

În ceea ce priveşte influenţa preţului, cu excepţia anului N-3 faţă de anul

N-4, când s-a înregistrat o uşoară reducere cu 16,99%, în anii următori creşterea

a fost accentuată, cu un nivel maxim la nivelul anului N-1 faţă de anul N-2,

creştere cu 117,33%, respectiv cu 1335,14 milioane lei.

--fire din lână şi tip lână: valoarea producţiei a fost în general crescătoare,

înregistrând un nivel maxim de creştere în anul N-2 faţă de N-3, cu 213,61%

(3846 milioane lei). În anul N-1 faţă de anul N-2 s-a înregistrat o reducere a

valorii producţiei cu 18,8% (1061,5 milioane lei), pentru ca în anul N faţă de N-

1 să se înregistreze o uşoară creştere cu 16,56% (759,5 milioane lei).

Preţurile au crescut constant pe întreaga perioadă, influenţa asupra

producţiei având un punct maxim în anul N-2 faţă de anul N-3 când s-a

înregistrat un plus cu 213,6%, respectiv o creştere cu 3815,1 milioane lei.

În ceea ce priveşte influenţa producţiei fizice, aceasta a determinat o

uşoară creştere în primii doi ani, dar nesemnificativă, pentru ca,în continuare să

se încadreze în linia generală de evoluţie şi anume o scădere cu 40,3% (2276,05

milioane lei în anul N-1 faţă de N-2 şi cu 16,15% în anul N faţă de anul N-1

(740,66 milioane lei).

--ţesături: valoarea producţiei a crescut în fiecare an cu un nivel maxim în

anul N-2 faţă de anul N-3 şi anume o creştere cu 98,6% (8677,8 milioane lei)

până la 20,19% în anul N faţă de anul N-1, adică cu 3815 milioane lei.

Întreaga evoluţie s-a datorat creşterii preţurilor de producţie cu un nivel

maxim în anul N-2 faţă de anul N-3 şi anume cu 124,43% (9690,89 milioane

lei), ajungând ca în anul N faţă de anul N-1 creşterea să fie cu 53,88% (7953,6

milioane lei).

Producţia fizică a scăzut de la un an la altul, determinând o reducere a

valorii producţiei cu 21,9% (4138,3 milioane lei) în anul N faţă de anul N-1.

24

Indicatorii de caracterizare a potenţialului tehnic

Pentru carcterizarea potenţialului tehnic se recomandă următorii

indicatori:

--ponderea maşinilor şi utilajelor în totalul activelor fixe:

mfmu

T

MUP

unde: MU - maşini şi utilaje, contul 2123 şi 2124

mfT - total mijloace fixe

--gradul de uzură:

mfuz

T

UzG

unde: zU - suma uzurii

--gradul de reînnoire:

mf

nin

T

MFG

unde: nMF - valoarea contabilă a mijloacelor fixe noi

--gradul de înzestrare tehnică:

s

mfit

N

TG

unde: sN - numărul de salariaţi

--cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe:

10001000/ mfT

CAmfCA

unde: CA - cifra de afaceri

25

La nivelul societăţii comerciale situaţia se prezintă astfel:

Nr.

crt

Indicatori UM N-2 N-1 N

1 Total mijloace fixe Mil.lei 22394 21491 19472

2 Maşini şi utilaje Mil.lei 7446 6984 5497

3 Mijloace fixe noi Mil.lei 720 118 432

4 Uzura mijloacelor fixe Mil.lei 1379 1270 2453

5 Cifra de afaceri Mil.lei 22489 25957 30103

6 Numărul de salariaţi număr 1100 692 611

Ponderea maşinilor şi utilajelor în total active

fixe(2/1)

0,33 0,32 0,28

Gradul de uzură (4/1) 0,06 0,06 0,13

Gradul de reînnoire (3/1) 0,03 0,.01 0,02

Gradul de înzestrare tehnică (1/6) 20,4 31,1 31,9

Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe (5/1)*1000 1004,2 1207,8 1546,

0

Ponderea mijloacelor fixe ce asigură realizarea producţiei este în continuă

diminuare ceea ce se observă şi în dublarea gradului de uzură, de la 6% în anul

N-2 la 13% în anul N.

Deşi gradul de înzestrare tehnică a crescut de la 20,04 în anul N-2 la 31,9

în anul N, aceasta a reprezentat numai o creştere extensivă datorată reducerii

numărului de personal şi nu efectul unei politici de reutilare cu mijloace fixe

performante.

Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe deşi în creştere, nu evidenţiază

un potenţial economic cu randamenete superioare, carcteristic unui flux

tehnologic cu utilaje performante, ci, dimpotrivă, o solicitare intensivă a

mijloacelor fixe existente.

În concluzie, faţă de dotarea actuală uzată fizic dar şi moral, şansa

menţinerii şi dezvoltării sortimentelor de piaţă ale societăţii poate fi asigurată

prin înzestrarea cu utilaje moderne, performante ce permit: în filatură creşterea

fineţii firelor prelucrate; în finisaj îmbunătăţirea aspectului ţesăturilor.

26

Activitatea de cercetare-dezvoltare

Activitatea de cercetare-dezvoltare este organizată în cadrul unui

compartiment specializat – Atelierul proiectare produse – în care funcţionează 5

persoane ce au următoarele atribuţii:

Reproducerea sau crearea de structuri noi de fire şi ţesături din lână cardată

sau lână în amestec cu alte fibre;

Proiectarea pe calculator a unei game largi de poziţii coloristice şi structuri

de ţesături;

Urmărirea implementării produselor nou create în procesul de producţie;

Transpunerea ţesăturilo noi în confecţii – serii scurte - realizate pe maşini de

cusut ce sunt în dotarea atelierului;

Crearea de noi programe pentru piaţa externă.

Activitatea acestui atelier s-a concretizat, în condiţiile de dotare ale societăţii,

în realizarea unui număr de 32 articole noi pentru sacouri de damă şi bărbaţi,

costume de damă, pardesie, jachete, pături.

Ca o realizare deosebită se pot evidenţia “păturile ecologice” ce prezintă

interes atât pe piaţa internă, cât mai ales pe piaţa externă, principalul beneficiar

fiind până în prezent Suedia.

Sistemul de asigurare a calităţii

O preocupare importantă a societăţii o constituie calitatea produselor şi

serviciilor care trebuie:

--să satisfacă cererile şi aşteptările clienţilor

--să fie disponibile la preţuri competitive

--să fie furnizate la un cost care să aducă profit societăţii.

În acest scop, în cadrul societăţii şi-a implementat un sistem al calităţii

vizând structura sa organizatorică, responsabilităţile, procedurile, procesele şi

resursele.

Asfel s-a organizat sistemul de control asupra tuturor operaţiilor din fluxul

tehnologic, asigurându-se şi resursele umane competitive. Organizarea

compartimentului de asigurare a calităţii este prezentată în continuare:

27

1. Atelier sortat-spălat carbonizat lână:

-recepţie materii prime+laborant 1

-controlor sortat, spălat, carbonizat lână 2

2. Secţia filatură

-controlor cardat şi filat 4

3. Secţia ţesătorie

-controlor pregătirea ţesătoriei şi ţesut 2

-marcatori 10

4. Atelier finisaj

-controlor la operaţia de piuat, spălat, uscat,

scămoşat, nopat, denodat tuns decatat

3

5. Controlul activităţii produsului finit

-control ţesătură finită 2

-recepţie produse finite 1

6. Laborator fizico- chimic – laboranţi 4

7. Tehnician CTC 1

8. Şef asigurarea calităţii 1

Verificarea conformităţii produselor cu documentaţia tehnică, standarde,

norme şi condiţiile contractuale se execută în laboratorul fizico-chimic dotat

corespunzător scopului.

Echipamentele de încercări şi măsurători sunt verificate permanent,

reparate, metrologate pentru menţinerea exactităţii cerută în utilizare.

Societatea corespunde cerinţelor organismelor de inspecţie (pentru

verificarea şi certificarea calităţii) – GEP.

Ca o recunoaştere a realizării cerinţelor de calitate ale clienţilor societăţii

i-a fost acordată licenţa WOOLMARK.

Concluziile diagnosticului tehnic şi de producţie

Puncte forte:

Experienţa îndelungată în producerea lânii spălate, firelor cardate şi

ţesăturilor cardate din lână şi tip lână;

Existenţa unui colectiv de specialişti pentru realizarea de produse noi,

reproducerea mostrelor clienţilor, implementarea creaţiilor, prin realizarea de

serii scurte;

Existenţa spaţiilor de producţie şi a instalaţiilor aferente desfăşurării

proceselor de fabricaţie;

Grad total de integrare al fabricaţiei.

28

Puncte slabe:

Uzură fizică şi morală avansată a utilajelor tehnologice din dotare;

Utilizare redusă a capacităţilor de producţie;

Productivitate redusă, la toate tipurile de produse, comparativ cu cele

realizate pe plan naţional şi mondial;

Înnoirea şi diversificarea structurii sortimentale se realizează de către

salariaţi fără pregătire în domeniu.

Teme de discuţie:

1.Studiaţi impactul creşterii preţurilor de producţie asupra rezultatelor

întreprinderii

2.Analizaţi importanţa existenţei unui sistem de asigurare a calităţii şi

influenţa acestuia asupra valorii firmei

3.Analizaţi efectele pe care le are introducerea unor noi tehnologii asupra

profitului întreprinderii

29

CAPITOLUL IV

DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE ŞI AL

MANAGEMENTULUI FIRMEI


Cunoaşterea principalelor aspecte legate de resursa umană şi de

managementul firmei ce trebuie luate în considerare la efectuarea analizei

diagnostic

Cunoaşterea modalităţilor de determinare a dimensiunii, structurii

şi comportamentului potenţialului uman

Cunoaşterea şi înţelegerea indicatorilor de apreciere a eficienţei

utilizării resursei umane

Cunoaşterea modalităţii de determinare a eficienţei echipei de

conducere

Diagnosticul resurselor umane

Diagnosticul resurselor umane are în centrul său resursa umană de care

dispune firma, urmărindu-se structura, modul de organizare şi gestionare a

acesteia.

Acest diagnostic vizează:

1.Dimensiunea, structura şi comportamentul potenţialului uman .

În ceea ce priveşte dimensiunea potenţialului uman se calculează diferiţi

indicatori ai efectivelor precum şi numărul mediu de salariaţi, numărul mediu de

personal, numărul maxim de personal, numărul efectiv de personal prezent la

lucru.

În privinţa structurii personalului se procedează la:

-analiza structurii personalului pe meserii, vârstă, natura

contractului de muncă, forme de pregătire;

-calculul unor indicatori cum este raportul dintre muncitorii direct

productivi şi cei auxiliari, pe întreprindere şi/sau pe schimburi;

-analiza concordanţei dintre nivelul calificării personalului şi gradul

de complexitate a lucrărilor de efectuat;

30

-analiza formării personalului sub unghiul: totalul cheltuielilor

pentru formarea continuă, a numărului celor care au efectuat stagii

de specializare, tipurilor de perfecţionări şi a frecvenţei acestora.

În ceea ce priveşte comportamentul personalului se analizează indicatori

precum:

o -indicatorii circulaţiei forţei de muncă;

o -rata generală a absenteismului;

o -indicatori de conflictualitate (numărul de greve, numărul de zile de

grevă, numărul de litigii cu personalul).

2.Diagnosticul eficienţei utilizării resurselor umane.

Acest diagnostic se realizează cu ajutorul sistemului de indicatori de

reflectare a productivităţii muncii folosind pentru efect cifra de afaceri,

producţia exerciţiului, veniturile de exploatare sau valoarea adăugată, iar pentru

efort numărul mediu de personal, timpul total de muncă exprimat în zile sau în

ore.

Concluziile diagnosticului resurselor umane pot fi:


-oportunităţi: facilităţi fiscale care stimulează recrutarea unui

anumit gen de salariaţi sau privind formarea continuă a

personalului, posibilităţi de recrutare a personalului calificat,

existenţa de centre de reprofilare a personalului;

-riscuri: presiuni externe privind salariile, greve generalizate într-o

anumită ramură, reglementări legale privind contractele sau

convenţiile civile, personal slab calificat în domeniu, fluctuaţia

personalului, restrângerea activităţii datorită mediului economic,

relaţii cu sindicatele;


-puncte forte: personal tânăr, cointeresare materiale, conducere

descentralizată, creşterea stabilităţii personalului, creşterea relativă

a personalului operativ, asigurarea condiţiilor pentru desfăşurarea

continuă a activităţii;

-puncte slabe: inexistenţa sau deficienţe ale regulamentului de

organizare şi funcţionare a personalului, folosirea incompletă a

potenţialului legat de personal, neasigurarea protecţiei şi securităţii

muncii, lipsa cointeresării materiale, dezinteresul fimei pentru

31

specializarea personalului, politică defectuoasă de recrutare şi

asigurare cu personal, productivitate scăzută a muncii.

Diagnosticul managementului

Diagnosticul managementului vizează în esenţă analiza calităţii deciziilor

manageriale concomitent cu analiza echipei de conducere.

Managerul este persoana care determină restul personalului să acţioneze,

organizează componentele firmei astfel încât să atingă obiectivele strategice

prevăzute.

În literatura de specialitate apare frecvent definiţia funcţiei principale a

managementului, respectiv aceea de a “crea valoare”, de a mări valoarea firmei

prin deciziile pe care le ia.

Referitor la conducerea firmei evaluate, diagnosticul prezintă următoarele

aspecte:

-echipa de conducere;

-poziţia echipei de conducere faţă de acţionarii firmei, bănci,

administraţia financiară;

-referiri asupra stilului de conducere (pe obiective, autoritar,

centralizat/descentralizat);

-obiectivele negociate şi prevăzute în contractul de management care

vizează strategia societăţii comerciale;

-măsurarea performanţelor managementului prin intermediul

indicatorilor sintetici (rata profitului, profitabilitatea acţiunilor,

perioada de recuperare a creanţelor, perioada de rambursare a

obligaţiilor pe termen scurt, rotaţia stocurilor, productivitatea muncii,

etc.).

Concluziile diagnosticului managementului pot fi:

*puncte forte: echipa de conducere tânără, dinamică, realizarea şi

depăşirea criteriilor de performanţă negociate cu acţionarii, îmbunătăţirea

poziţiei firmei pe piaţă, bună colaborare cu sindicatele;

*puncte slabe: nerealizarea anumitor criterii de performanţă, slăbirea

poziţiei firmei în cadrul mediului concurenţial, tensiuni în relaţiile cu

sindicatele marcate prin numărul mare de zile de grevă, lipsa de

preocupare pentru stimularea iniţiativei şi creativităţii personalului.

32

Aplicatie practica

Diagnostic managerial şi al forţei de muncă

Organizare, conducere

Structura organizatorică a S.C. “X” S.A. este de tip ierarhic funcţional,

aşa cum rezultă şi din organigrama generală, în care sunt evidenţiate structurile

de conducere de nivel superior, precum şi subordonarea ierarhică a celorlalte

funcţiuni organizatorice (Anexa 1).

Management

Conducerea societăţii este asigurată de:

1.Adunarea Generală a Acţionarilor, compusă din doi reprezentanţi ai

acţionarilor, persoane fizice şi un reprezentant S.I.F. II Moldova.

2.Manager general

3.Executivul, compus din director tehnic, director comercial şi director

economic

Principalele obiective strategice ale managerului şi executivului sunt:

asigurarea unei activităţi profitabile prin:

stabilirea unei strategii de produs care să conducă, în

condiţiile tehnologice existente, la diversificarea sortimentală

şi la nivelul de calitate impus de concurenţă pe piaţă;

seriozitate în tranzacţiile comerciale;

menţinerea clienţilor siguri, deveniţi tradiţionali şi penetrarea

pe noi pieţe.

îmbunătăţirea poziţiei pe piaţa internă şi externă printr-o politică mai

agresivă de promoţionare a produselor;

valorificarea superioară a ţesăturilor produse prin confecţionarea de

articole de îmbrăcăminte într-un atelier propriu;

rambursarea datoriilor şi recuperarea creanţelor.

33

Resurse umane

Societatea dispunea la 31.12.xxxx de un efectiv de 549 angajaţi, în

următoarea structură:

Nr.

crt.

Categoria de personal Nr. %

TOTAL PERSONAL, din care: 549 100,0

1 Personal de conducere 5 0,9

2 Personal administrativ şi de specialitate 40 7,3

Personal productiv, din care: 480 87,4

-tehnic productiv şi de maiştri 33 6,9

-muncitori, din care: 447 93,1

-direct productivi 281 62,9

3

-indirect productivi 166 37,1

4 Personal auxiliar (paza, pompieri, etc.) 24 4,4

Structura personalului pe categorii de personal

0,9 7,3

87,4

4,4

1234

Se observă o situaţie relativ bună în ceea ce priveşte structura salariaţilor

pe categorii de personal. Astfel, personalul de conducere şi administrativ

reprezintă 8,2%, în timp ce 87,4% este format din personal productiv, iar din

aceştia 93,1% reprezintă personal muncitor.

Din cei 447 muncitori, 281 (62,9%) sunt muncitori direct productivi, în

timp ce 166 sunt muncitori indirect productivi, respectiv 37,1%.

34

Personalul auxiliar este format din 24 de persoane, adică 4,4% din totalul

personalului societăţii.

În funcţie de vechimea în societate, structura personalului este

următoarea:

Vechime în cadrul societăţii Categoria de

personal Până la

3 ani

Între

3-5

ani

Între

6-10

ani

Între

11-15

ani

Între

16-20

ani

Peste

21 ani

A 1 2 3 4 5 6

Total personal, din

care

32 36 89 88 118 186

1.Personal de

conducere

- - - 1 1 3

2.Pers.

administrativ şi de

specialitate

1 2 8 6 5 18

3. Personal

productiv, din care:

29 33 77 78 108 155

3.1.Tehnic

productiv şi maiştri

- - 2 5 8 18

3.2.Muncitori, din

care:

28 32 75 73 100 139

--direct productivi 17 20 48 49 62 85

--indirect productivi 17 14 20 14 43 58

4.Personal auxiliar 1 1 2 3 3 14

Structura personalului in functie de vechimea in societate

3236

89

88

118

186

pana la 3 aniintre 3-5 aniintre 6-10 aniintre 11-15 aniintre 16-20 anipeste 21 ani

Vechimea în societate de peste 21 de ani a unui număr de 186 angajaţi,

precum şi între 16-20 ani a încă 118 angajaţi, confirmă pe de o parte fidelitatea

salariaţilor faţă de firmă, iar pe de altă parte buna pregătire profesională şi

bogata experienţă dobândită în domeniul textil.

35

Structura personalului pe sexe, a fost:

Din care: Nr.

crt.

Categoria de personal Nr. total

Bărbaţi Femei

TOTAL PERSONAL,

din care:

549 188 361

1 Personal de conducere 5 5 -

2 Personal administrativ şi

de specialitate

73 27 46

Personal în activitatea de

bază, din care:

447 140 307

3.1.direct productivi 281 66 215

3

3.2.indirect productivi 166 157 9

4 Personal auxiliar 24 18 6

Datorită specificului activităţii societăţii – domeniul textil – personalul de

sex feminin reprezintă 65,75% din total şi respectiv 68,69% din personalul din

activitatea de bază.

Structura personalului după gradul şi formele de pregătire profesională

se prezintă astfel:

Forme de pregătire profesională Categoria de

personal Studii

superi

-oare

Scoala

maiştr

i

Liceu Scoala

teh.

Scoala

prof.

Calific

. loc

muncă

În curs

de

calif.

Total personal, din

care

10 13 112 1 158 190 65

1.Personal de

conducere

5 - - - - - -

2.Pers.

administrativ şi de

specialitate

5 - 29 1 2 3 -

3.Personal

productiv, din care:

4 13 79 - 150 169 65

3.1.Tehnic

productiv şi maiştri

5 15 10 - 3 - -

3.2.Muncitori, din

care:

- 2 71 - 144 166 64

--direct productivi - 1 47 - 89 106 38

--indirect productivi - 3 12 - 63 55 33

4.Personal auxiliar - - 6 - 4 14 -

36

Analiza pregătirii profesionale atestă faptul că:

--88,16% din personal este cu pregătire de specialitate;

--11,84% din personal este în curs de specializare în activitatea

productivă.

Personalul corespunde din punct de vedere al profesiilor cu cerinţele

posturilor pe care este angajat.

Evoluţia personalului societăţii în perioada N-5-N+1 a fost următoarea:

ANUL

N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N N+1

TOTAL

PERSONAL

1694 1599 1282 1100 692 611 549

Evolutia numarului de personal

0

500

1000

1500

2000

1 2 3 4 5 6 7

anii

num

ar

Nr.personal

Personalul angajat a scăzut, din punct de vedere numeric, în perioada

analizată, de la 694 persoane în anul N-5 la numai 549 persoane în anul N+1,

adică o scădere cu 67,6%.

37

Analizând evoluţia personalului de la un an la altul, se observă că cea mai

mare scădere a avut loc în anul N-1 faţă de anul N-2, de la 1100 persoane la 692

persoane, adică o scădere cu 37,1%.

În ceea ce priveşte mişcarea forţei de muncă, balanţa forţei de muncă ne

relevă următoarele:

ANUL Indicatori de balanţă

N-2 N-1 N

Existent la începutul perioadei – 1N 1226 1076 690

Angajări în cursul perioadei – A 121 40 30

Plecări în cursul perioadei – P 271 426 110

Existent la sfârşitul perioadei – 2N 1076 690 610

Numărul mediu de personal - N 1100 692 611

Graficul balantei fortei de munca

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

1 2 3 anii

num

ar

Existent la sf.per.Plecari in cursul per.Angajari in cursul per.Existent la incep.per.

38

Analizând mişcarea personalului pe cauze, se obţine următoarea

situaţie:

ANUL Nr.

crt.

Indicatori

N-2 N-1 N

A Total intrări, din care: 121 40 30

1 -reangajat după pensie 1 - 1

2 -reangajat după armată 11 3 5

3 -angajat prin transfer 15 10 -

4 -alte intrări 94 27 24

B Total ieşiri, din care: 271 426 110

1 -reducere personal 165 342 53

2 -plecări la cerere 12 14 16

3 -transfer 33 31 18

4 -desfacerea disciplinară

a contractului de muncă

1 2 4

5 -pensionări 47 25 13

6 -stagiu militar 10 2 4

7 -alte ieşiri 3 10 2

C Număr mediu de

personal

1100 692 611

Indicatorii care se pot calcula cu privire la fluctuaţia personalului, sunt

prezentaţi în continuare:

--coeficientul intrărilor:

100N

Aki

--coeficientul ieşirilor:

100N

Pke

39

--coeficientul fluctuaţiei:

100

N

NNk dc

f

unde: cN -reduceri de personal

dN -plecări la cerere

Fluctuaţia personalului societăţii în perioada N-2 – N a fost următoarea:

ANUL Indicatorul

N-2 N-1 N

Coeficientul intrărilor - % - 11,0 5,8 4,9

Coeficientul ieşirilor - % - 24,6 61,6 18,0

Coeficientul fluctuaţiei - % - 16,1 51,4 11,3

Se apreciază că fluctuaţia personalului a fost mare în toţi cei trei ani

analizaţi, dar cu preponderenţă în anul N-1 când au fost făcute disponibilizări

masive de personal, ca urmare a politicii de restructurare, cu ocazia privatizării

societăţii.

În această perioadă au fost făcute şi angajări, în special în categoria

muncitorilor direct productivi.

Se remarcă, în anul N şi 4 desfaceri disciplinare ale contractului de

muncă.

Personalul are încheiat contract colectiv de muncă, înregistrat la Camera

de Muncă a Direcţiei Muncii şi Protecţiei Sociale – Braşov, sub nr.

1../XX.LL.1997.

Concluziile diagnosticului resurse umane:

Puncte tari:

Structura personalului pe profesii şi funcţii este corespunzătoare

profilului societăţii;

88,16% din totalul personalului este cu pregătire de specialitate;

86,62% din personalul productiv este calificat;

55,5% au vechime în cadrul societăţii de peste 16 ani, 61,37% din

aceştia depăşind 21 ani, ceea ce denotă experienţa acumulată în

40

domeniul de activitate al societăţii şi loialitatea salariaţilor faţă de

firmă;

Puncte slabe:

personal cu pregătire în domeniul informativ insuficient;

management autoritar;

personal specializat pentru realizarea de produse noi insuficient şi fără

specializare în domeniu;

personal calificat pentru activitatea de marketing şi promovarea

produselor insuficient şi fără specializare în domeniu.

Teme de discuţie:

1.Analizaţi influenţa mişcării interne şi externe a forţei de muncă asupra

activităţii firmei

2.Analizaţi influenţa împrăştierii angajaţilor pe categorii de personal

asupra rezultatelor firmei

3.Cât de important este tipul de management practicat într-o întreprindere

asupra performanţelor acesteia şi cât de mare este rolul managerului în obţinerea

performanţelor?

41

CAPITOLUL V

DIAGNOSTICUL COMERCIAL


Cunoaşterea principalelor asdpecte ce trebuie urmărite pentru a

putea estima piaţa firmei şi poziţia acesteia pe piaţă

Cunoaşterea modului de urmărire a produselor, lucrărilor şi

serviciilor oferite fe firmă

Cunoaşterea modului de analiza a cifrei de afaceri

Obiectivul diagnosticului comercial este de a estima piaţa firmei şi locul

acesteia pe piaţă, atât în prezent cât şi în perspectivă, ştiind că activitatea de

aprovizionare şi desfacere a produselor constituie un factor esenţial ce

influenţează activitatea unei firme.

În vederea stabilirii diagnosticului comercial interesează următoarele

aspecte:

1.Aprovizionările şi furnizorii, analizându-se:

-intrările de produse pe grupe, sortimente, furnizori;

-ritmicitatea aprovizionărilor;

-asigurarea continuităţii aprovizionărilor şi a stocului de siguranţă;

-caracteristicile aprovizionărilor: preţ, calitate, garanţii oferite;

-relaţiile cu furnizorii tradiţionali;

-relaţiile de dependenţă faţă de furnizori.

2.Produsele, lucrările şi serviciile oferite de firmă. Evaluatorul va analiza:

-tipurile de activităţi în cadrul cărora se obţin produsele sau

serviciile;

-tipurile, volumul şi ponderea diferitelor produse, grupe de produse

şi servicii oferite în totalul producţiei (ofertei);

-oferta firmei prin raportarea la standardele specifice sectorului său

de activitate;

-asigurarea ritmicităţii producţiei;

42

-caracteristicile produselor: calitate, sezonalitate, grad de înnoire,

perisabilitate, preţuri;

-produsele fabricate pe bază de licenţă.

3.Cifra de afaceri şi clienţii. Se vor analiza:

-principalele surse de venituri, evoluţia în timp şi tendinţa acestora;

-structura pieţei firmei şi posibilităţile de extindere;

-raportul dintre cifra de afaceri şi producţia fabricată şi compararea

indicatorului cu valoarea din perioada precedentă;

-reţeaua de distribuţie;

-relaţiile cu clienţii;

-ponderea şi evoluţia principalilor clienţi interni şi externi;

-riscuri legate de clienţi: clienţi incerţi, clienţi rău-platnici;

-preocupări pentru atragerea unor noi clienţi şi de dezvoltare a

pieţei actuale.

4.Promovarea produselor şi serviciilor firmei, în legătură cu care se

analizează:

-partciparea la târguri şi expoziţii;

-acţiuni publicitare şi cheltuielile cu publicitatea;

-imaginea firmei şi posibilităţile de îmbunătăţire a acesteia.

Concluziile diagnosticului comercial pot fi:


-oportunităţi: posibilităţi de cucerire a unor noi pieţe, creşterea

pieţei pentru un anumit produs, existenţa subvenţiilor la export;

-riscuri: concurenţa puternică, restricţiile fiscale şi juridice,

creşterea exigenţelor de calitate şi a celor privind operativitatea,

distrugerea reţelelor de distribuţie tradiţionale, scăderea cererii

solvabile, apariţia produselor de substituţie.


-puncte forte: produsele de calitate, livrarea rapidă, oferirea de

garanţii şi service, reţeaua de distribuţie bine organizată, activitatea

de marketing de bună calitate, clienţi stabili, creşterea exporturilor;

-puncte slabe: produse scumpe, activitatea de marketing de slabă

calitate, publicitate redusă, dezinteresul pentru promovarea de noi

produse, deficienţe de aprovizionare şi calitatea proastă a

aprovizionărilor, lipsa de contracte.

43

Aplicatie practica

Analiza generală a S.C. “X” S.A.

Societatea comercială S.C. “X” S.A. este dotată cu utilaje tehnologice

specifice realizării de:

o --lână spălată – destinată consumului propriu şi comercializării

către producătorii şi utilizatorii de fire din lână;

o --fire cardate din lână şi tip lână pentru consum propriu şi pentru

comercializare;

o --ţesături cardate din lână şi tip lână pentru comercializare.

Deasemenea societatea prestează activităţi de procesare pentru terţi.

Dinamica producţiei şi a livrărilor în perioada N-4 - N se prezintă

astfel:

Cantitate comercializată

Piaţa externă

Nr.

Crt.

Denumire

produs

U.M. Anul Producţia

fizică Piaţa

internă direct indirect

1. Lână spălată Tone N-5

N-4

N-3

N-2

N-1

N

1912

1554

1131

582

436

299

613.5

731.0

180.6

99.1

60.18

56.1

332.5

113.3

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

2. Fire lână Tone N-5

N-4

N-3

N-2

N-1

N

694

565

580

591

353

296

83.2

138.0

198.4

191.0

49.9

47.3

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

-

3. Ţesături Mii

mp.

N-5

N-4

N-3

N-2

N-1

N

1058

1012

792

701

525

410

685.6

923.1

614.6

652.9

432.1

330.0

138.0

51.5

170.1

101.0

90.0

91.3

71.5

84.7

20.2

18.1

8.4

8.1

44

Piaţa internă

Pe piaţa internă societatea livrează în prezent lână spălată, fire, ţesături

cardate din lână şi tip lână.

Pentru lână spălată societatea deţine o capacitate de 2400 tone/an, care

este utilizată în proporţie redusă datorită pe de o parte lipsei de mijloace

circulante suficiente pentru achiziţionarea lânii în perioada de tundere a oilor,

iar pe de altă parte datorită cererii reduse pe piaţa internă determinată de

diminuarea producţiei de ţesături din lână pe plan naţional.

În aceste condiţii societatea a încercat să găsească clienţi externi pentru

desfacere, care însă au fost absolut întâmplători.

Capacitatea de spălare este folosită şi în operaţii de procesare pentru

persoane particulare.

Pentru fire cardate societatea deţine o capacitate de 780 tone/an din care

540 tone/an la un Nm mediu 6,5 în cadrul Unităţii I şi 240 Tone/an la un Nm

mediu 2,5 în cadrul Unităţii II.

Produsele realizate sunt destinate consumului propriu şi comercializării.

Capacitatea ţesătoriei de 1800 mii mp/an este utilizată corelat cu

comenzile existente.

În general ţesăturile sunt livrate pe piaţa internă către diverse S.R.L.-uri şi

societăţi cu profil de confecţii.

Cererea de ţesături cardate în industria de confecţii este mică datorită

adoptării sistemului de lucru în lohn în cadrul societăţilor producătoare de

confecţii.

Principalii clienţi pe piaţa internă sunt:

--S.C.ORADINUM S.A. Oradea

--S.C. MODA S.A. Arad

--S.C. VIDRA S.A. Orăştie

--S.C.ROVEX S.A. Oradea

--S.C. BLANURI S.A. Bucureşti

--S.C.MERIDIAL GROUP S.R.L.Câmpulung, Argeş

--Numeroase asociaţii familiale şi S.R.L.-uri

45

Piaţa externă

Societatea comercială livrează pe piaţa externă lână spălată, fire cardate,

ţesături şi pături.

Volumul desfacerii pe piaţa externă în perioada N-5-N a fost:

ANII Nr.

crt.

Denumire

produs

U.M.

N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 Lână

spălată

Tone 332.5 113.3 - - - -

2 Fire

cardate

Tone - - - - - -

3 Ţesături Mii

mp

209.5 136.2 190.3 119.1 98.4 99.4

Din care:

pături

Mii

buc

20.1 42.1 91.7 62.1 67.3 59.4

Se observă o reducere a volumului exportului faţă de anul N-5 la produsul

lână spălată, cu 219,2 tone (65,9%) în N-4, în anii următori firma nemaiavând

clienţi pentru acest produs pe piaţa externă.

Produsul care a continuat să fie cerut a constat în ţesături dar într-o

pondere din ce în ce mai mică, de la 209,5 mii mp în N-5 la 98,4 mii mp în

N-1 şi o uşoară creştere la 99,4 mii mp în N.

În cadrul acestui produs, articolul pături a avut o pondere ceva mai redusă

la începutul perioadei de 20,1 mii buc, a atins un maxim în N-3 de 91,7 mii

buc , după care cererea înregistrând o oarecare scădere, la 62,1mii buc în N-

2, 67,3 mii buc în N-1 şi 59,4 mii buc în N.

Exportul produselor s-a realizat fie direct, fie prin intermediari – firme

specializate în comerţ exterior.

46

Exportul de lână spălată a înregistrat un volum mic, realizat către clienţi

ocazionali, ca de exemplu:

Cantitate livrată (tone) Valoare (mii USD) Nr.

crt.

Firma -ţara

N-5 N-4 N-5 N-4

1 ALPHA,Gmb

TEXTILWERK

Germania

322.0 10.5 571.8 23.1

2 CORCOY Spania 10.5 59.8 18.8 113.9

3 MAT TRANSIER

Germania

- 43.0 - 98.0

TOTAL 332.5 113.3 590.6 235.0

Firmele externe ce au solicitat ţesături cardate în perioada N-5-N, cu care

societatea are în continuare încheiate contracte sunt:

Cantitate livrată (mii mp) Nr.

crt.

Firma-ţara

N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 VERONA FABRICS

Inc USA

106.4 - 71.5 18.2 35.0 26.6

2 NISSHO IWAI

CORP Japonia

31.6 36.5 80.4 39.2 - -

3 THUNDER BAY

Canada

66.2 45.5 - - - -

4 LENNER CORDIER

Franţa

5.3 39.2 - - - -

5 TAICHI COMPANY

Japonia

- 15.0 20.2 38.9 37.4 38.3

6 ROSCAN

PRODUCTS Suedia

- - 18.2 - - -

7 H&M SUEDIA - - - 22.8 26 34.5

TOTAL 209.5 136.2 190.3 119.1 98.4 99.4

47

Valoare (mii USD) Nr.

crt.

Firma-ţara

N-5 N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 VERONA FABRICS

Inc USA

283.8 - 207.5 64.0 122.5 93.0

2 NISSHO IWAI

CORP Japonia

106.6 144.9 336.2 145.7 - -

3 THUNDER BAY

Canada

143.1 130.0 - - - -

4 LENNER CORDIER

Franţa

17.3 130.6 - - - -

5 TAICHI COMPANY

Japonia

- 64.5 90.1 155.8 149.8 153.2

6 ROSCAN

PRODUCTS Suedia

- - 77.2 - - -

7 H&M SUEDIA - - - 80.2 91.5 120.7

TOTAL 550.8 470.0 711.0 445.7 363.8 366.9

După regresul înregistrat în anul N-4 când exportul a reprezentat 13,5%

din total producţie faţă de 19,8% în anul N-5, societatea şi-a stabilizat piaţa

externă şi a dezvoltat noi pieţe, astfel încât în anul N-3 exportul a crescut la

24%, în anul N-2 la 17,0%, N-1 18,7% iar în anul N la 24,2%, aceste rezultate

manifestându-se însă pe fondul reducerii producţiei fizice pe ansamblul

societăţii.

Aprovizionarea cu materii prime

Pentru realizarea produselor societăţii sunt necesare următoarele

sortimente de materii prime şi materiale auxiliare ce sunt aprovizionate după

cum urmează:

--lână brută:

-filiale ale S.C. COMPPIL S.A.

-societăţi de achiziţionare din zone cu pondere în creşterea oilor,

persoane fizice

--fibre relon:

-S.C.FIBREX S.A. Săvineşti

--fibre PNA:

-S.C.MELANA S.A. Săvineşti

-S.C. POLIROM S.A. Roman

48

--coloranţi şi chimicale:

-societăţi comerciale de profil din ţară

Concurenţa

Societatea comercială este concurată de societăţi comerciale din ţară care

produc ţesături similare, unele utilizând tehnologii moderne, bazate pe utilaje de

mare performanţă, achiziţionate în ultimii ani, cum ar fi:

S.C. CARPATEX S.A. Braşov

S.C.POBAC S.A.Bacău

Alte societăţi concurente, cu o dotare tehnologică de acelaş nivel cu cel al

celei existente la S.C. “X” S.A., sunt:

S.C.STOFE BUHUŞI S.A. Buhuşi

S.C.TOMISTEX S.A. Constanţa

S.C. INDUSTRIA LANII S.A. Timişoara

S.C.SILTEX S.A. Sighişoara

S.C.ORLATEX S.A. Sibiu

Ca urmare, în atenţia societăţii a stat dezvoltarea unei strategii de produs,

astfel încât cu dotarea de care dispune să realizeze produse la nivelul de calitate

impus de concurenţa de pe piaţă şi să dezvolte noi segmente de piaţă.

Publicitate, marketing

Societatea a desfăşurat o slabă activitate de marketing pentru cunoaşterea

cerinţelor pieţei interne şi penetrarea unor noi pieţe de desfacere pentru export.

S-au creat cataloage de mostre pentru potenţiali beneficiari din ţară şi

exterior, dar nu a existat o campanie permanentă pentru promovarea acestora.

Societatea participă la acţiuni de contractare a produselor organizate prin

Camerele de Comerţ şi Industrie.

O susţinere în promovarea produselor o reprezintă obţinerea licenţei

WOOLMARK ce garantează compoziţia şi calitatea produselor.

49

Concluziile diagnosticului comercial

Puncte tari:

capabilitatea şi interesul satisfacerii exigenţelor sporite ale partenerilor

externi

seriozitate în tranzacţiile comerciale privind termenele şi condiţiile

stipulate în contracte

Puncte slabe:

publicitate redusă pentru promovarea produselor

lipsa personalului specializat în activitatea de marketing

neasigurarea cu specialişti pentru crearea de noi produse îmbunătăţirea

şi înnoirea structurii sortimentelor existente prin creaţii proprii

Teme de discuţie:

1.Analizaţi influenţa furnizorilor asupra activităţii firmei şi riscurile legate

de dependenţa faţă de anumiţi furnizori

2.Analizaţi impactul concurenţei asupra performanţelor unei întreprinderi

3.Studiaţi impactul activităţii de publicitate şi marketing asupra

rezultatelor aşteptate ale unei întreprinderi

50

CAPITOLUL VI

DIAGNOSTICUL ECONOMICO-FINANCIAR


Cunoaşterea principalilor indicatori de apreciere a activităţii

financiar-patrimoniale ale unei întreprinderi

Cunoaşterea modalităţii de apreciere a rezultatelor obţinute de

firmă şi a eficienţei activităţii acesteia

Diagnosticul economico-financiar are un rol cheie în procesul de evaluare

al firmei şi aceasta datorită faptului că are un rol de sintetizare a concluziilor

rezultate din celelalte piese de diagnostic şi rol de asigurare a coerenţei în cadrul

relaţiei diagnostic şi aplicarea metodelor de evaluare (îndeosebi metode de

randament).

Fiecare firmă de consultanţă îşi costruieşte propria metodologie de

realizare a evaluării afacerilor în general şi a diagnosticului economico-financiar

în special, problematica fiind foarte vastă şi proprie fiecărui cercetător în funcţie

de obiectivele urmărite.

1.Diagnosticul financiar patrimonial

Diagnosticul patrimoniului net

Patrimoniul net reflectă activele firmei negrevate de datorii la un moment

dat şi se determină ca diferenţă între activele totale şi datoriile totale,

reprezentând în ultimă instanţă averea firmei într-un anumit moment.

51

Este un diagnostic foarte important în alegerea metodei de evaluare şi

foloseşte date din bilanţul contabil structurate astfel[46]:

Nr.

Crt.

INDICATORI N-2 N-1 N

1. Active imobilizate-total, din

care:

1.1. -Imobilizări necorporale

1.2. -Imobilizări corporale,din care:

1.2.1

.

-Terenuri

1.2.2

.

-Mijloace fixe

1.3. -Imobilizări financiare

2. Active circulante-total, din care:

2.1. -Stocuri

2.2. -Creanţe

2.3. -Disponibilităţi şi plasamente

3. TOTAL ACTIVE (1+2)

4. DATORII TOTALE

5. PATRIMONIUL NET (3-4)

Din care finanţat pe seama:

6. -Capital social

7. -Rezerve

8. -Rezultatul reportat

9. Fonduri proprii

10. Subvenţii pentru investiţii

11. Provizioane reglementate

Pe baza acestor date, prin analiza elementelor ce modifică patrimoniul net,

se fac aprecieri asupra acestuia, astfel:

-scăderea valorii rămase a activelor imobilizate în general şi a mijloacelor

fixe în special, se poate datora amortizării;

-mărirea disponibilităţilor poate semnifica o accelerare a vitezei de rotaţie

a activelor circulante cu efecte pozitive asupra capacităţii de plată a

firmei;

-creşterea valorii creanţelor influenţează negativ valoarea firmei pentru că

acestea rămân la valoarea lor contabilă înregistrată.

52

Finanţarea patrimoniului net se face din următoarele surse: capital

social, rezerve, fonduri proprii, rezultatul nerepartizat, subvenţii pentru

investiţii, provizioane reglementate.

În condiţii normale de activitate, ponderea capitalului social scade şi

creşte ponderea rezervelor şi a fondurilor proprii ceea ce înseamnă că dinamica

cea mai accentuată în cadrul surselor de acoperire a patrimoniului net o

înregistrează profitul net care rămâne la dispoziţia firmei.

Diagnosticul corelaţiei fond de rulment-necesar de fond de rulment.

Trezoreria Netă

Fondul de rulment reprezintă diferenţa dintre resursele stabile (proprii şi

străine: capitaluri proprii şi datorii pe termen mediu şi lung) şi utilizările stabile

(activele imobilizate).

Fondul de rulment ocupă un loc central în bilanţ, măsurând echilibrul

financiar parţial al firmei, adică echilibrarea funcţiei de investiţii din finanţări

stabile sau prin recurgerea la credite pe termen scurt.

Activitatea unei firme reclamă nu numai finanţarea utilizărilor stabile

(imobilizărilor), ci şi acoperirea unor nevoi imediate.

Nevoia de fond de rulment reprezintă diferenţa dintre activele circulante

(exclusiv disponibilităţile) şi obligaţiile pe termen scurt (exceptând creditele pe

termen scurt). Când diferenţa e pozitivă, reprezintă activele circulante

concretizate în stocuri şi creanţe ce urmează a fi finanţate din fondul de rulment,

iar când diferenţa e negativă se înregistrează, nu o nevoie de fond de rulment ci

o degajare de resurse atrase.

Trezoreria netă cuprinde bunuri care nu sunt stabile şi care nu fac parte

din bunurile circulante şi finanţările care nu sunt stabile sau care nu rezultă în

mod natural din ciclul de exploatare.

În bilanţul funcţional ea apare ca un sold rezultat în urma comparării

utilizărilor lichide-trezoreria activă, cu resursele lichide-trezoreria pasivă,

rezultând trezoreria netă.

Se obţine relaţia:

Fond de rulment=Trezorerie+Nevoia de fond de rulment

53

Diagnosticul lichidităţii şi solvabilităţii firmei

Lichiditatea este proprietatea elementelor patrimoniale de a fi

transformate în bani, în timp ce solvabilitatea reprezintă capacitatea firmei de a

face faţă obligaţiilor.

Pot fi folosiţi următorii indicatori

-Rata lichidităţii curente

-Rata lichidităţii imediate

-Rata solvabilităţii

-Grad de îndatorare generală

-Grad de îndatorare financiară

Diagnosticul pe baza ratelor de echilibru financiare

De modul cum sunt utilizate şi valorificate resursele depinde asigurarea

echilibrului aconomico-financiar sau dereglarea acestuia.

Pentru verificarea corelaţiilor dintre necesităţile de resurse şi posibilităţile

de finanţare se foloseşte următorul sistem de indicatori:

-Rata autonomiei financiare=Capital propriu/(Capital propriu+Capital

împrumutat);

-Rata de finanţare a stocurilor+Fondul de rulment/Stocuri;

-Rata de autofinanţare a activelor=Capital propriu/Active fixe+Active

circulante.

2.Diagnosticul rentabilităţii

Acesta oferă informaţii asupra situaţiei trecute şi prezente utile pentru

previzionarea viitorului afacerii. Cu cât o afacere e mai rentabilă cu atât valoarea

acesteia şi preţul de negociere vor fi mai mari.

Datele necesare se obţin în principal din “Contul de profit şi pierdere” ce

cuprinde fluxurile de venituri şi cheltuieli (din activitatea de exploatare,

financiară sau excepţională) se pot folosi următorii indicatori:

-Rezultatul exploatării, determinat ca diferenţă între veniturile şi

cheltuielile de exploatare şi alcătuit din următoarele elemente:

a.Valoarea adăugată

b.Subvenţii pentru exploatare

54

c.Impozite şi vărsăminte asimilate

d.Cheltuieli cu personalul

e.Excedentul brut al exploatării (=a+b-c-d)

f.Amortizări şi provizioane

g.Alte cheltuieli de exploatare

h.Rezultatul exploatării (=e-f-g)

-Rezultatul curent al exerciţiului = diferenţa dintre veniturile şi

cheltuielile curente;

-Rezultatul impozabil reprezintă profitul exerciţiului înaintea impozitării

+ depăşirile la unele categorii de cheltuieli – deducerile fiscale legale;

-Rezultatul exerciţiului sau profitul net e diferenţa dintre rezultatul

impozabil şi impozitul pe profit.

Se recomandă ca dignosticul rentabilităţii să cuprindă probleme privind

situaţia generală a rezultatelor, diagnosticul factorial, analiza pe baza ratelor de

rentabilitate, determinarea punctului critic şi a intervalului de siguranţă.

Analiza situaţiei generale priveşte modul de formare al profitului şi

evoluţia acestuia pentru a determina eficienţa activităţilor desfăşurate de firmă,

tendinţa rezultatelor şi pe această bază efectuarea de proiecţii pentru activitatea

viitoare.

Este deasemenea necesară determinarea influenţei factoriale asupra

rezultatului din exploatare pentru efectuarea de prognoze veridice. În acest sens,

pentru societăţile comerciale cu profil industrial diagnosticul rezultatului

(profitului) are la bază relaţia:

qcqpP

în care: q – cantitatea vândută

p – preţul de vânzare (fără TVA)

c – costul pe unitatea de produs

Un alt instrument în elaborarea diagnosticului firmei sunt ratele de

rentabilitate dintre care, putem aminti:

-Rata rentabilităţii veniturilor

-Rata rentabilităţii economice a activului

-Rata rentabilităţii resurselor consumate

-Rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu

-Rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent

55

Concluziile diagnosticului financiar pot fi:

*concluzii privind factorii externi întreprinderii:

-oportunităţi: politici financiare de acordare a unor facilităţi pentru

reinvestirea capitalului propriu, dobânzi favorabile contractării de

credite, piaţă de valori dezvoltată ce favorizează investiţia în titluri;

-riscuri: risc ridicat de finanţare pe termen scurt, creşterea

dobânzilor la credite, dependenţe faţă de pieţele externe (risc politic

sau economic);

*concluzii privind factorii interni întreprinderii:

-puncte forte: cifra de afaceri în curs de stabilizare sau creştere,

nevoia de fond de rulment echilibrată, indicatori financiari ai căror

valori se încadrează în media sectorului de activitate a întreprinderii

sau sunt conform normelor;

-puncte slabe: neutilizare la capacitate a mijloacelor fixe, fond de

rulment insuficient, grad mare de îndatorare, rentabilitate financiară

nesatisfăcătoare, creanţe neîncasate mari.

Aplicatie practica

Pentru caracterizarea economico-financiară a societăţii, s-a analizat

evoluţia patrimoniului şi rezultatele financiare sub aspectul veniturilor,

cheltuielilor şi al profitului, pe o perioadă de 5 ani.

1.Veniturile şi cheltuielile

1.1.Veniturile, evoluţie şi structură

Datele privind evoluţia veniturilor totale şi pe categorii venituri, în

perioada N--4-N au fost următoarele:

56

-mil.lei-

ANII Indicatori

N-4 N-3 N-3 N-2 N

1.Venituri totale, din care: 21091 27065 27172 34060 37990

--venituri din exploatare, din

care:

20907 26909 26862 33856 37605

*venituri din producţia

vândută

12729 12996 21031 22177 27658

--venituri financiare 171 147 298 109 189

--venituri excepţionale 13 9 12 95 196

2.Structura veniturilor totale: 100,0% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

--venituri din exploatare 99,1% 99,4% 98,8% 99,4% 99,0%

--venituri financiare 0,8% 0,5% 0,1% 0,3% 0,5%

--venituri excepţionale 0,1% 0,1% 0,1% 0,3% 0,5%

Evoluţia veniturilor

–N-4=100%-

Evoluţia veniturilor –an

precedent=100%-

Indicatori

N-3

-%-

N-2

-%-

N-1

-%-

N

-%-

N-3

/N-4

-%-

N-2

/N-3

-%-

N-1

/N-2

-%-

N/

N-1

-%-

Venituri totale,

din care:

128,3 128,8 161,5 180,1 128,3 100,4 125,3 111,5

--venituri din

exploatare, din

care:

128,7 128,5 161,9 179,9 128,7 99,8 126,0 111,1

*venituri

din producţia

vândută

102,1 165,2 174,2 217,3 102,1 161,8 105,4 124,7

--venituri

financiare

86,0 174,3 63,7 110,5 86,0 2ori 36,6 173,4

--venituri

excepţionale

69,2 92,3 7,3ori 15,1or

i

69,2 133,3 7,9ori 2,1ori

57

Evolutia veniturilor societatii

0

10000

20000

30000

40000

1 2 3 4 5 anii

mil.lei

venituri totale

Din datele prezentate rezultă:

o --evoluţia pozitivă a veniturilor;

o --ponderea majoritară în total venituri a veniturilor din exploatare,

aproximativ 99% în perioada analizată;

o --veniturile financiare mici, neglijabile, indică faptul că societatea

nu are angajamente în activităţi financiare (participaţii,

împrumuturi, etc.), cât şi faptul că disponibilităţile băneşti circulă

rapid, fără a putea fi depozitate;

o --faţă de veniturile totale, veniturile din exploatare s-au menţinut

majoritare ca pondere, dar analiza evoluţiei de la un an la altul

evidenţiază o scădere a acestora cu 0,2% în anul N-2 faţă de anul

N-3, precum şi o creştere mai lentă a acestor venituri în anii

următori;

o --nu se întrevăd schimbări importante pe termen mediu în structura

veniturilor.

58

1.2.Cheltuielile, evoluţie şi structură

Datele privind evoluţia cheltuielilor totale şi pe categorii de cheltuieli în

perioada N-4-N au fost următoarele:

-mil.lei-

ANII Indicatori

N-4 N-3 N-2 N-1 N

1.Cheltuieli totale, din care: 20497 27335 26773 32011 36436

--Cheltuieli pt.exploatare, din

care:

19135 25187 22979 28457 32769

*cheltuieli materiale 12287 17945 12993 13135 12944

-- cheltuieli financiare 1310 1593 2806 1919 2751

-- cheltuieli excepţionale 52 555 988 1635 916

2.Structura cheltuielilor totale: 100% 100,0% 100,0% 100,0% 100,0%

-- cheltuieli pt.exploatare 93,4% 92,1% 85,8% 88,9% 89,9%

-- cheltuieli financiare 6,4% 5,8% 10,5% 6,0% 7,6%

-- cheltuieli excepţionale 0,3% 2,0% 3,7% 5,1% 2,5%

-%-

Evoluţia cheltuielilor

–N-4=100%-

Evoluţia cheltuielilor –an

precedent=100%-

Indicatori

N-3 N-2 N-1 N N-3

/N-4

-%-

N-2

/N-3

-%-

N-1

/N-2

-%-

N/

N-1

-%-

Cheltuieli

totale, din care:

133,4 130,6 156,2 177,7 133,4 97,9 119,6 113,8

--cheltuieli

pt.exploatare,

din care:

131,6 120,1 148,7 171,3 131,6 91,2 123,8 115,2

*cheltuieli

materiale

146,0 105,7 106,9 105,3 146,0 72,4 101,1 98,5

--cheltuieli

financiare

121,6 214,2 146,5 210,0 121,6 176,1 68,4 143,4

--cheltuieli

excepţionale

10,7ori 19ori 31,4ori 17,6ori 10,7ori 178,0 165,5 56,0

59

Evolutia cheltuielilor totale

0

10000

20000

30000

40000

1 2 3 4 5 anii

mil.

lei cheltuieli totale

Pe ansamblul societăţii cheltuielile totale au crescut faţă de anul N-4, cu

33,4% în anul N-3, cu 30,6% în anul N-2, cu 56,2% în anul N-1 şi cu 77,7% în

anul N.

Analizând cheltuielile totaleîn evoluţia lor de la un an la altul, se observă

că cea mai mare creştere s-a înregistrat în anul N-3 faţă de anul N-4, şi anume cu

33,4%.

În anul N-2 s-a înregistrat o scădere a cheltuielilor faţă de anul anterior cu

2,1%, în timp ce în anii următori a avut loc o nouă creştere a acestora, cu19,6%

în anul N-1 faţă de anul N-2 şi cu 13,8% în anul N-1 faţă de anul N.

Pe tipuri de cheltuieli se observă că cea mai mare pondere o au

cheltuielile de exploatare, dar şi cheltuielile financiare au înregistrat în anul N o

tendinţă de creştere.

Cheltuieleile financiare au valori mici în anul N-4, înregistrând însă

creşteri mari în anii N-3, N-2 şi N-1, datorită mai ales dobânzilor şi

comisioanelor bancare plătite. În anul N se remarcă o scădere a acestora cu 44%

faţă de anul anterior N-1.

60

Structura cheltuielilor pentru exploatare

N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %

Cheltuieli

pt.exploata

re:

19135 100 25187 100 22979 100 28457 100 32769 100

1.ch.

privind

mărfurile

1709 8,9 1295 5,2 982 4,3 3106 10,9 1897 5,8

2.ch.materi

ale

12287 64,2 17945 71,2 12993 56,5 13135 46,2 12944 39,5

-3.lucr.şi

serv. exec.

De terţi

394 2,1 656 2,6 1038 4,5 1150 4,0 3075 9,4

4.impozite

şi taxe

135 0,7 129 0,5 144 0,6 274 1,0 797 2,4

5.amortizar

ea

mijloacelor

fixe

845 4,4 665 2,7 1379 6,0 432 1,5 2453 7,5

6.salarii

brute

2809 14,7 3359 13,3 4762 20,7 7139 25,1 7965 24,3

7.CAS şi

şomaj

956 5,0 1137 4,5 1681 7,4 3221 11,3 3638 11,1

Structura cheltuielilor pentru exploatare in anul N

5,8

39,5

9,42,47,5

24,3

11,11234567

61

După cum se observă, structura acestor cheltuieli nu se modifică

semnificativ în timp. Putem însă remarca:

o --cheltuielile materiale reprezintă în costuri o pondere cuprinsă

între 39,5% în anul N şi 71,2% în anul N-3;

o --cheltuielile salariale sunt cuprinse între 13,3% în anul N-3 şi

25,1% în anul N-1. În anul N această pondere a scăzut la 24,3% din

cauza zilelor nelucrate ca urmare a lipsei de comenzi şi a îngheţării

salariilor, din aceeaşi cauză;

o --amortizările au o pondere mică, datorită gradului redus de

utilizare a capacităţilor de producţie. Ca urmare, cota parte de

amortizare aferentă neutilizării acestora, nu se regăseşte în

cheltuielile de exploatare.

Cheltuieli constante

Costurile de producţie se împart în cheltuieli constante şi cheltuieli

variabile, la nivelul societăţii comerciale S.C. “X” S.A. acestea fiind după cum

urmează:

ANII Evoluţie Indicatori

N-1

mil.lei

N

mil.lei

Mil.lei %

1.Cheltuieli totale 28457 32769 4312 115,2

2.Cheltuieli constante 5435 6390 954 117,6

3.Cheltuieli variabile 23022 26379 3357 114,6

4.Pondere cheltuieli constante 19,1% 19,5%

5.Pondere cheltuieli variabile 80,9% 80,5%

Limita normală a ponderii cheltuielilor constante în totalul cheltuielilor

este 20%, valoare ce caracterizează societatea sub toate aspectele: capital social,

număr personal, cifra de afaceri, etc.

Cheltuielile constante ale societăţii comerciale “X” S.A. se situează

aproape de limita normală (19,1% - 19,5%).

62

Cheltuieli la 1000 lei venituri

Este importantă urmărirea în timp a indicatorului “cheltuieli la 1000 lei

producţie”.

Nivelul şi tendinţa manifestată de acest indicator vor fi factori

determinanţi în dimensionarea evoluţiei viitoare a cheltuielilor.

Indicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N

Venituri totale Mil.lei 21091 27065 27172 34060 37990

Cheltuieli totale Mil.lei 20497 27335 26773 32011 32769

Cheltuieli la 1000 lei

venituri

lei 971,8 1010,0 985,3 939,8 862,6

Evolutia veniturilor si cheltuielilor totale

05000

10000150002000025000300003500040000

1 2 3 4 5 anii

mil.

lei

venituri totalecheltuielile totale

63

Cheltuieli la 1000 lei venituri

750800850900950

10001050

1 2 3 4 5 anii

lei

cheltuieli la1000 leivenituri

Nivelul cheltuielilor la 1000 lei venituri a avut o evoluţie oscilantă,

înregistrând o creştere în anul N-3 faţă de anul N-4, de la 971,8 lei la 1010 lei.

În perioada următoare, N-2-N se remarcă o scădere continuă a nivelului

acestui indicator până la 862,2 lei, cel mai redus nivel al întregii perioade

analizate, determinat de reducerea cheltuielilor cu salariile, urmare a corelării

programului de producţie şi a numărului de personal cu volumul contractelor şi

comenzilor.

Caracterizarea veniturilor şi cheltuielilor

--veniturile şi cheltuielile totale au crescut pe perioada analizată;

--veniturile din exploatare înregistrează o evoluţie crescătoare

--veniturile financiare sunt total neimportante lipsind participaţiile

şi disponibilităţile băneşti pentru constituirea de depozite sau

acordarea de împrumuturi;

--cheltuielile financiare au o pondere în cheltuielile totale cuprinsă

între 6% şi 7,6% cu un maxim în anul N-2 de 10,5%;

--au avut loc schimbări importante în structura cheltuielilor de

producţie determinate de diminuarea cheltuielilor materiale de la

59,9% în anul N-4 la 35,5% în anul N;

--ponderea cea mai mare în structura cheltuielilor de producţie o

deţin cheltuielile pentru materii prime, materiale, combustibil,

energie şi apă, care împreună deţin o pondere de 39,5% în anul N;

64

--se evidenţiază creşterea ponderii costurilor salariale în totalul

costurilor de producţie, de la 14,7% în anul N-4 la 24,3% în anul N,

concomitent cu reducerea numărului de salariaţi;

--cheltuielile la 1000 lei venituri, după anul N-3 au o evoluţie

favorabilă (descrescătoare), societatea obţinând an de an profit din

activitate.

2.Indicatori de randament

În anii N-3 şi N-2, diminuarea activităţii societăţii a determinat realizarea

unor venituri mai mici, ceea ce a condus la reducerea profitabilităţii de ansamblu

a societăţii.

În acest context se evidenţiază pierderea brută din anul N-3 care a fost în

perioada următoare recuperată, urmare a creşterii producţiei valorice în valori

absolute.


1.Venituri totale Mil.lei 21091 27065 27172 34060 37990

2.Active totale Mil.lei 27963 31372 39777 49974 60718

3.Capital propriu Mil.lei 19959 19689 24342 24445 25444

4.Profit brut/Pierdere(-) Mil.lei 594 -270 400 2049 1554

5.Profit net/Pierdere(-) Mil.lei 594 -270 -151 747 630

6.Profitabilitatea

economică a vânzărilor

% 2,8 -1,0 1,5 6,0 4,1

7.Profitabilitatea

economică a activelor

% 2,1 -0,9 1,0 4,1 2,6

8.Profitabilitatea

economică a avtivităţii

% 3,0 -1,4 1,6 8,4 6,1

9.Profitabilitatea

financiară

% 3,0 -1,4 0,6 3,1 2,5

a)Profitabilitatea economică a vânzărilor sau rata rentabilităţii veniturilor

--formula de calcul:

100t

bv

V

PR

unde: vR - rata rentabilităţii veniturilor

65

bP - profitul brut

tV - veniturile totale

--exprimă eficienţa întregii activităţi a firmei în cursul exerciţiului şi

stabileşte locul firmei pe piaţă în raport cu concurenţa;

--prezintă creşteri în ultimii trei ani, deşi aceste creşteri se menţin la

niveluri reduse.(minime);

--în condiţii normale, o profitabilitate a vânzărilor de peste 10% este

acceptabilă;

--Cea mai mare valoare a indicatorului se înregistrează în anul N-1,

(6,0%), scăzând la 4,1% în anul N.

b)Profitabilitatea economică a activelor sau rata rentabilităţii economice a

activului


100t

ba

A

PR

unde: aR - rata rentabilităţii economice a activului

tA - active totale

--exprimă eficienţa elementelor materiale angajate în activitatea firmei

şi prezintă importanţă în gestionarea capitalului şi dimensionarea

eforturilor pentru obţinerea unui anumit profit în raport cu anumite

standarde sau cu concurenţa;

--pentru domeniul de activitate al societăţii comerciale, profitabilitatea

activelor este slabă;

--tendinţa relevă o evoluţie slabă şi fluctuantă, cu valori negative în

anul N-3 şi un maxim în anul N-1, dar mult sub nivelul normal.

c)Profitabilitatea economică a activităţii sau rata rentabilităţii economice


100p

be

C

PR

unde: eR - rata rentabilităţii economice

66

pC - capital propriu

--tendinţa: scade de la 3,0% la – 1,4%, apoi înregistrează o oarecare

creştere, în special în anul N-1 (8,4%), dar nesemnificativă, ceea ce

indică o activitate mai puţin rentabilă.

d)Profitabilitatea financiară sau rata rentabilităţii financiare a capitalului

propriu


100p

nf

C

PR

unde: fR - rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu

nP - profitul net

--apreciază eficienţa activităţii unei societăţi din perspectiva capitalului

investit, ţinând cont de sistemul de fiscalitate;

--în literatura de specialitate, o valoare în jur de 10% este considerată

bună;

--societatea comercială a înregistrat valori scăzute ale acestui indicator,

mult sub limita normală.

Caracterizarea indicatorilor de randament

--S.C. “X” S.A. a înregistrat pierderi în anul N-3, în valoare de 270

milioane lei;

--Profitabilitatea economică a vânzărilor a fost slabă pe întreaga

perioadă, situându-se sub limita minimă admisă;

--Profitabilitatea economică a activelor este slabă;

--Profitabilitatea economico-financiară a activităţii este slabă pe

ansamblu şi negativă în anul N-3.

67

Diagnosticul factorial al rezultatului exploatării

Are menirea de a stabili sistemul de factori ce determină modificarea

rezultatului exploatării în vederea alegerii criteriilor de estimare a evoluţiei

profitului.

Pentru întreprinderile industriale, care dispun de o bază materială proprie,

cu o pondere însemnată în patrimoniul acestora, se recomandă modelul:

V

P

Q

V

M

Q

N

MNP

f

f

unde: P - profitul aferent exploatării

N - numărul de personal

fM - valoarea mijloacelor fixe

Q - producţia exerciţiului

V - veniturile din exploatare

Potrivit acestui model, factorii de influenţă sunt:

--numărul de personal - N

--înzestrarea tehnică - N

M f

--randamentul mijloacelor fixe - fM

Q

--gradul de valorificare a producţiei exerciţiului - Q

V

--rentabilitatea veniturilor - V

P

Datele necesare sunt prezentate în tabelul următor:

Nr.

crt

Indicatori UM 1998 1999

1 Numărul de personal- N Nr. 692 611

2 Valoarea medie anuală a

mijloacelor fixe - fM

Mil.lei 21491 19472

3 Producţia exerciţiului -Q Mil.lei 29143 34669

4 Venituri din exploatare - V Mil.lei 33856 37605

68

5 Rezultat din exploatare - P Mil.lei 5399 4836

6 Înzestrarea tehnică (2/1) - 31,06 31,87

7 Randamentul mijloacelor fixe

(3/2)

- 1,36 1,78

8 Gradul de valorificare a

producţiei exerciţiului (4/3)

- 1,16 1,08

9 Rentabilitatea veniturilor (5/4) % 15,95 12,86

Influenţa factorilor menţionaţi este următoarea:

--influenţa numărului de personal:

00

0

0

00

01

0

0 PV

P

Q

V

M

Q

N

MN

f

f =611x31,06x1,36x1,16x0,1595-

5399=

=4775,3 -5399=-623,7mil.lei

Primul termen al diferenţei se notează cu IP , iar în continuare cu

.,, IVIIIII PPP

--influenţa gradului de înzestrare tehnică:

I

f

fP

V

P

Q

V

M

Q

N

MN

0

0

0

00

11

0

1 =611x31,87x1,36x1,16x0,1595-

4775,3=

=4899,83 -4775,3=124,53mil.lei

--influenţa randamentului mijloacelor fixe:

II

f

fP

V

P

Q

V

M

Q

N

MN

0

0

0

0

1

1

11

1 =611x31,87x1,78x1,16x0,1595 -

- 4899,83=6413,01-4899,83=

=1513,18mil lei

--influenţa gradului de valorificare a producţiei exerciţiului:

III

f

fP

V

P

Q

V

M

Q

N

MN

0

0

1

1

1

1

11

1 =611x31,87x1,78x1,08x0,159-

6413,01

=5970,73 -6413,01=-442,28mil.lei

--influenţa rentabilităţii veniturilor:

69

IVIIV

f

fPPP

V

P

Q

V

M

Q

N

MN

1

1

1

1

1

1

11

1 =4836-5970,73=

= -1134,73mil.lei

Totalul corespunde modificării profitului total:

9899 PP =4836 – 5399 = -623,7 + 124,53 + 1513,18 - 442,28 - 1134,73

=

= - 563 mil.lei

În modelul de analiză a profitului aferent activităţii de exploatare se

observă că principalii factori care au avut influenţă pozitivă în creşterea

profitului sunt: randamentul mijloacelor fixe şi gradul de înzestrare tehnică.

Această creştere s-a datorat însă nu creşterii volumului activităţii de

producţie ci reducerii numărului de personal în condiţiile în care societatea a pus

în funcţiune noi mijloace fixe productive.

Influenţa negativă au avut:

reducerea veniturilor din exploatare, urmare a menţinerii la un nivel

scăzut a producţiei realizate;

reducerea numărului de personal ca urmare a restructurării, reducere ce

nu a fost corelată cu evoluţia producţiei fizice;

realizarea unei producţii cu consumuri materiale ridicate, în condiţiile

în care societatea nu a luat măsuri de urmărire şi reducere a costurilor.

Pragul de rentabilitate şi intervalul de siguranţă

Cunoaşterea pragului de rentabilitate şi a intervalului de siguranţă este utilă

evaluatorului întrucât se pot face judecăţi corespunzătoare asupra

comportamentului firmei în cazul modificării unor variabile care influenţează

mecanismele de funcţionare ale acesteia.

Potrivit metodologiei oferite de literatura de specialitate, pragul de

rentabilitate se determină:

CA

cq

FQ

v

1

unde: Q - pragul de rentabilitate

F - suma cheltuielilor fixe

vcq - cheltuielile variabile

70

CA - cifra de afaceri

La nivelul societăţii comerciale situaţia este următoarea:

88,48066

25957

230221

543598

Q mil.lei

64,51653

30103

263791

639099

Q mil.lei

Intervalul de siguranţă se determină pe baza relaţiei:

1001

CA

QI s

La nivelul societăţii comerciale:

%18,8510025957

88,48066198

sI

%59,7110030103

64,51653199

sI

Concluziile ce se impun sunt acelea că nivelul de rentabilitate nu asigură

un interval de siguranţă suficient pentru a suporta anumite influenţe nefavorabile

externe ca de exemplu: majorări ale preţurilor la materii prime, materiale,

indexări de salarii în perioade inflaţioniste. În consecinţă este necesară

redresarea situaţiei pentru a putea aplica metodele de evaluare de randament.

3.Indicatori de stare

Aceşti indicatori exprimă capacitatea societăţii de a-şi onora la timp

obligaţiile pe termen scurt, mediu şi lung şi de a-şi asigura lichidităţile necesare

funcţionării în bune condiţii a activităţii curente

71

Nr.

crt

Indicatori N-4 N-3 N-2 N-1 N

1 TOTAL ACTIVE 27964 31372 39777 49974 60718

2 Active circulante 9754 13490 16846 27151 40059

3 Stocuri 4817 7873 10203 17340 24539

4 Clienţi incerţi 1367 2286 3064 3495 4275

5 Total datorii 7825 11287 14512 24050 32814

6 Datorii financiare totale 3570 5120 4677 3884 3462

7 Capitaluri proprii 19959 19689 24342 24445 25445

8 Lichiditatea curentă 107,2% 99,3% 94,9% 98,4% 109,1%

9 Lichiditatea imediată 45,65 29,5% 24,7% 26,3% 34,3%

10 Solvabilitatea 339,8% 257,7% 252,9% 193,3% 172,0%

11 Grad de îndatorare

generală(LEVERAGE)

39,2% 57,3% 59,6% 98,4% 128,9%

12 Grad de îndatorare

financiară(GEARING)

17,9% 26,0% 19,2% 15,9% 13,6%

a.Lichidiatea

a.1.Lichiditatea curentă

Exprimă capacitatea societăţii de a onora obligaţiile exigibile pe termen

scurt, din activele curente totale, exigibile.


100

t

icc

D

CAL

unde: cL - lichiditatea curentă

cA - active circulante

iC - clienţi incerţi

tD - datorii totale

Limitele acestui indicator sunt:

-sub 100% – nesatisfăcător

-între 100%– 120% – satisfăcător

-între 120% – 150% – bun

-peste 150% – foarte bun

Se obsevă că între anii N-3 şi N-1 societatea a înregistrat un nivel

nesatisfăcător al acestui indicator, su nivelul considerat normal, ceea ce reflectă

72

slaba capacitate de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt din activele curente. În

anul N se remarcă o uşoară îmbunătăţire a acestui indicator.

a.2.Lichiditatea imediată

Exprimă capacitatea firmei de a onora obligaţiile curente care pot fi

transformate rapid în lichidităţi, arătând posibilităţile societăţii de a -şi acoperi

obligaţiile pe termen scurt.


100

t

ici

D

CSAL

unde: iL - lichiditatea imediată

S - stocuri

Ca regulă generală acest indicator poate lua valori între 50% şi

100%.

Pentru societate, indicatorul se menţine la niveluri reduse, sub

limita admisă, pe întreaga perioadă, ceea ce reflectă slaba capacitate de a sigurare

cu lichidităţi.

b.Solvabilitatea

--exprimă capacitatea generală a societăţii de a transforma toate activele

sale în cash pentru plata tuturor datoriilor.


100

t

itb

D

CAS

unde: bS - solvabilitatea

tA - active totale

Limitele indicatorului sunt:

-sub 100% - slabă

-între 100% – 120% – acceptabilă

-între 120% – 160% – bună

-peste 160% – foarte bună

73

La nivelul societăţii se observă că indicatorul reflectă o situaţie foarte

bună pe întreaga perioadă analizată, dar cu o reducere constantă de la un an la

altul.

c.Gradul de îndatorare generală

-exprimă ponderea surselor atrase în total capitaluri proprii

-formula de calcul:

100p

tig

C

DG

unde: igG - grad de îndatorare generală

pC - capital propriu


-sub 60% – bun

-între 60%– 100% – satisfăcător

-peste100% – necorespunzător

La nivelul societăţii se observă un nivel bun al indicatorului la începutul

perioadei, dar cu înrăutăţirea situaţiei în ultimii doi ani şi în special în anul N.

d.Grad de îndatorare financiară

-exprimă ponderea îndatorării faţă de bănci în total capitaluri proprii

-formula de calcul:

100p

fif

C

DG

unde: ifG - grad de îndatorare financiară

fD - datorii financiare


-sub 30% – bun

-între 30% – 70% – satisfăcător

-peste 70% – necorespunzător

74

La nivelul societăţii se observă că nivelul indicatorului s-a menţinut la un

nivel considerat normal, pe întreaga perioadă

Caracterizarea indicatorilor de stare

--Pe toată perioada societatea a avut de depăşit, mai ales pe termen

scurt, greutăţi mari în asigurarea lichidităţilor. Situaţia s-a înrăutăţit

ca urmare a creşterii volumului de stocuri, ca efect al reducerii

posibilităţilor de desfacere a produselor şi a datoriilor faţă de

Bugetul Statului;

--Perioada N-4 – N poate fi caracterizată ca foarte dificilă în

asigurarea lichidităţilor;

4.Indicatori de structură

Analiza financiară pe baza indicatorilor de structură se bazează, în

principal, pe datele din bilanţul contabil.

Obiectul analizei îl constituie studierea modului de autofinanţare în

condiţiile în care societatea dispune de autonomie decizională, a asigurării

integrităţii patrimoniului şi raportul dintre mijloacele şi sursele economice

4.1.Mijloacele economice


1.Active imobilizate (AI) Mil.lei 17686 17289 22394 21491 19472

--Mijloace mixe (MF) Mil.lei 17686 17289 22394 21491 19472

2.Active circulante (AC) Mil.lei 9754 13490 16846 27151 40059

3.Active totale (AT) Mil.lei 27964 31372 39777 49974 60718

4.Capital social Mil.lei 19006 19006 23828 23828 23828

--Raportul AC/AI - 0,55 0,78 0,75 1,26 2,06

--Raportul MF/AC - 1,81 1,28 1,33 0,79 0,49

--Rata de imobilizare

AI/AT

% 63,24 55,11 56,30 43,0 32,07

--Gradul de utilizare a

capitalului social

- 1,47 1,65 1,67 2,1 2,55

Activele totale au cunoscut o tendinţă de creştere pe întreaga perioadă

determinată în principal de creşterea activelor circulante şi mai puţin de creşterea

patrimoniului prin achiziţionarea de noi active fixe.

Creşterea din anul N-2 a valorii activelor fixe s-a datorat înregistrării în

patrimoniu a valorii terenului aflat în proprietate, în timp ce diminuarea acestora

75

în anul N-1 şi N are drept cauză scoaterea din funcţiune prin casare a activelor

fixe uzate.

Raportul active circulante/active imobilizate are o tendinţă de creştere pe

întreaga perioadă de la 0,55 în anul N-4 la 2,06 în anul N ( de 3,7 ori).

Raportul mijloace fixe/active circulante are o tendinţă de scădere, corelată

cu raportul anterior, ceea ce denotă lipsa programelor investiţionale la nivelul

firmei.

Rata de imobilizare este mare în prima perioadă. Pentru domeniul de

activitate specific societăţii, literatura de specialitate consideră ca fiind bună o

rată de imobilizare în jur de 50%. Societatea a înregistrat o rată de imobilizare

peste cea normală în primii trei ani, dar cu o tendinţă evidentă de scădere,

ajungând la 43% în anul N-1 şi la numai 32,07% în anul N (jumătate din

valoarea înregistrată în anul N-4), fapt ce demonstrează restrângerea bazei

productive a societăţii.

Gradul de utilizare a capitalului social, calculat ca raport între activele

totale şi capitalul social, are tendinţă de îmbunătăţire în sensul creşterii

patrimoniului societăţii şi a menţinerii aportului acţionarilor.

Calculând numărul de rotaţii ale activului, ca raport între cifra de afaceri

şi activul total, rezultă următoarea evoluţie:


Activ total 27964 31372 39777 49974 60718

Cifra de afaceri 12729 12996 22489 25957 30103

Rotaţia activului 0,46 0,41 0,56 0,52 0,50

În literatura de specialitate se apreciază că un număr de rotaţii sub 1 reflectă o

situaţie necorespunzătoare. Valorile înregistrate de societatea comercială pentru

acest indicator sunt mult sub acest nivel, ceea ce reflectă neutilizarea tuturor

activelor sale fixe.

a)Activele imobilizate


A.Imobilizări

corporale

17686 100 17289 100 22394 100 21491 100 19472 100

76

1.Terenuri - 0 - 0 4651 20,7

7

4651 21,6

4

4651 23,8

9

2.Mijloace fixe 17686 100 17289 100 17743 79,2

3

16840 78,3

6

14821 76,1

1

B.Imobilizări

necorporale

- 0 - 0 - 0 - 0 - 0

C.Imobilizări

financiare

- 0 - 0 - 0 - 0 - 0

D.Total imobilizări 17686 100 17289 100 22394 100 21491 100 19472 100

E.Total activ 27963 31372 39777 49974 60718

F.Cifra de afaceri 12729 12996 22489 25957 30103

--Ponderea

imobilizărilor în

total activ

63,

2

55,

1

56,3 43,0 32,1

--Imobilizări la 100

lei CA

1389,4 1330,3 995,8 827,9 646,8

Din datele prezentate constatăm:

--inexistenţa imobilizărilor necorporale şi financiare;

--întregul volum de active imobilizate este dat de imobilizările

corporale;

--lipsa disponibilităţilor financiare nu poate oferi posibilitatea

participaţiilor în afara firmei, deci administraţia nu a putut folosi

asemenea instrumente financiare în consolidarea societăţii;

--ponderea imobilizărilor a scăzut de la 63,2% în anul N-4 la 32,1%

în anul N pentru că nu a existat o politică de reînnoire a tehnologiei

existente, cu influenţe negative în asimilarea şi lansarea de noi

produse, cu posibilitate de valorificare superioară în special la

export.

b)Active circulante

N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori UM Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei % Mil.lei %

1.Stocuri Mil. 4817 49,

4

7873 58,

4

10203 60,

6

17340 63,

9

24539 61,

3

77

lei

2.Creanţe Mil.

lei

4661 47,

8

1729 35,

1

6435 38,

2

9741 35,

9

15509 38,

6

3.Disponibilităţi Mil.

lei

85 0,8 131 1,0 29 0,2 9 0,0

3

10 0,1

4.Active circulante Mil.

lei

9754 100 13490 100 16846 100 27151 100 40059 100

5.Total active Mil.

lei

27963 31372 39777 49974 60718

6.Cifra de afaceri Mil.

lei

12729 12996 22489 25957 30103

7.Ponderea

activelor circulante

în total active

% 34,

9

43,

0

42,

4

54,

3

65,

9

8.Rotaţia activelor

circulante

0,8 1,0 0,7 1,0 1,3

Diferenţa faţă de total active provine din conturile de regularizare provenite în

special din diferenţele de curs valutar.

Structura activelor circulante in anul N

39%

61%

0%

stocuricreantedisponibilitati

78

Ponderea activelor circulante in total active

34,9 43 42,454,3

65,9

020406080

1 2 3 4 5

anii

-%-

pondere

Din datele prezentate se observă:

--activele circulante au crescut, atât faţă de anul N-4 cât şi de la un

an la altul;

--cifra de afaceri are o evoluţie crescătoare;

--viteza de rotaţie a activelor circulante (calculată ca raport între

activele circulante şi cifra de afaceri) are o evoluţie oscilantă, cu

tendinţă de creştere în ultimii ani.

În structură constatăm:

--trend crescător al stocurilor şi al ponderii acestora în activele

circulante;

--creanţele au pondere mare în activele circulante şi prezintă o

creştere în valoare absolută ceea ce denotă o activitate slabă de

recuperare a valorii produselor vândute;

--menţinerea la un nivel scăzut a ponderii disponibilităţilor, în

totalul activelor circulante, ceea ce reflectă o situaţie grea a

trezoreriei societăţii respectiv o îndatorae financiară ridicată

(credite bancare).

79

c)Stocurile


1.Materii prime şi

materiale

Mil.

lei

515 10,

7

647 8,2 743 7,3 760 4,4 1869 7,6

2.Stocuri la terţi Mil.

lei

467 9,7 56 0,7 4 0,0 75 0,4 50 0,2

3.Producţie în curs

de execuţie

Mil.

lei

914 19,

0

1411 17,

9

2351 23,

0

9286 53,

6

13079 53,

3

4.Produse finite Mil.

lei

2227 46,

2

4602 58,

5

6250 61,

3

5770 33,

3

7540 30,

7

5.Mărfuri şi

ambalaje

Mil.

lei

694 14,

4

1157 14,

7

855 8,4 1449 8,3 2002 8,2

6.Total stocuri Mil.

lei

4817 10

0

7873 10

0

10203 10

0

17340 10

0

24539 10

0

7.Cifra de afaceri Mil.

lei

12729 12996 22489 25957 30103

8.Număr de rotaţii 2,95 2,05 2,49 1,88 1,44

Numărul de rotaţii se calculează ca raport între cifra de afaceri şi stocul

mediu, iar stocul mediu este o medie aritmetică simplă între stocul iniţial (la

începutul anului) şi stocul final (la sfârşitul anului).

Structura stocurilor in anul N

7,6

0,2

53,3

30,7

8,2

materii primestocuri la tertiprod.in cursproduse finitemarfuri si amb.

80

Se remarcă:

--ponderea scăzută a materiilor prime şi materialelor;

--creşterea ponderii producţiei în curs de la 19% în anul N-4 la

peste 53% în anii N-1 şi N, în condiţiile în care structura

sortimentală a producţiei a rămas aceeaşi, respectiv durata ciclului

de fabricaţie este relativ constantă;

--produsele finite până în anul N-2 au cunoscut o tendinţă

crescătoare concretizată în imobilizări de resurse financiare cu

influenţe asupra profitabilităţii de ansamblu a societăţii. În ultimii

doi ani, ca urmare a accelerării procesului de desfacere a producţiei

realizate, se constată o stabilizare, în jurul ponderii de 30%;

--ca urmare a restrângerii activităţii comerciale a societăţii (prin

magazinele proprii) se remarcă reducerea ponderii mărfurilor şi

ambalajelor în total stocuri;

--referitor la viteza de rotaţie se constată încetinirea acesteia,

determinată în primul rând de restrângerea volumului vânzărilor.

d)Creanţele


1.Clienţi şi conturi

asimilate

Mil.

lei

4604 95,

0

4665 85,

9

6351 96,

1

9714 99,

6

15026 98,

0

2.Furnizori debitori Mil.

lei

184 3,8 703 12,

9

172 2,6 10 0,1 155 1,0

3.Alte

creanţe;decontări

cu bugetul

Mil.

lei

57 1,2 64 1,2 84 1,3 27 0,3 151 1,0

4.Total creanţe Mil.

lei

4845 100 5432 100 6607 100 9751 100 15332 100

5.Total active

circulante

Mil.

lei

9754 13490 16846 27151 40059

6.Ponderea

creanţelor în

activele circulante

% 49,

7

40,

3

39,

2

35,

9

38,

3

81

Ponderea elementelor in total creante in anul N

98

1

1

clientifur.debitorialte creante

Ponderea creantelor in activele circulante

49,740,3 39,2 35,9 38,3

0102030405060

1 2 3 4 5

anii

-%-

pondere

Creanţele au o pondere mare în activele circulante, respectiv între 49,7%

în anul N-4 şi 38,3% în anul N, deci într-o oarecare scădere către sfârşitul

intervalului.

În totalul creanţelor, clienţii deţin ponderea majoră (peste 95% pe tot

intervalul şi aproape în totalitate în anul N-1) o parte din valoarea acestora

având vechime destul de ridicată. Deci foarte greu se mai pot recupera sumele

respective, soluţia fiind acţiuni judecătoreşti.

82

e)Disponibilităţi băneşti şi plasamente

Se calculează gradul brut de asigurare cu disponibilităţi băneşti, pentru

care nivelul de acoperire considerat normal este 30% din activele circulante şi

10% din activele totale.

Idicatori UM N-4 N-3 N-2 N-1 N

1.Disponibilităţi băneşti Mil.lei 85 131 29 9 10

2.Active circulante Mil.lei 9754 13490 16846 27151 40059

3.Active totale Mil.lei 27964 31372 39777 49974 60718

4.Grad brut de asigurare cu

active circulante(1/2)

% 0,9 1,0 0,2 0,03 0,02

5.Grad brut de asigurare

active totale(1/3)

% 0,3 0,4 0,07 0,02 0,01

Gradul de asigurare cu disponibilităţi băneşti este cu mult sub nivelul

considerat normal, fapt ce nu asigură funcţionarea normală a societăţii.

Nivelul scăzut al disponibilităţilor băneşti ne determină să apreciem că, pe

termen mediu, nu se vor putea face plasamente financiare.

Sursele financiare de acoperire a mijloacelor economice


1.Capitaluri proprii 19959 71,

4

19689 62,

8

24342 61,

2

24445 48,

9

25444 41,

9

2.Provizioane

pentru riscuri şi

cheltuieli

- 0,0 - 0,0 - 0,0 - 0,0 - 0,0

3.Datorii 7825 28,

0

11287 35,

9

14512 36,

5

24050 48,

1

32814 54,

0

4.Conturi de

regularizare şi

asimilate

178 0,6 396 1,3 923 2,3 1479 3,0 2460 4,1

5.Total pasiv 27964 10

0

31372 10

0

39777 10

0

49974 10

0

60718 10

0

83

Structura pasivului in anul N

41,9

0

54

4,1cap.proprii

provizioane

datorii

ct.deregularizare

Nu sunt folosite, ca surse de finanţare a mijloacelor economice, rezervele

(provizioanele), iar conturile de regularizare sunt utilizate într-o măsură

nesemnificativă, chiar dacă într-o oarecare creştere ( de la 0,6% în anul N-4 la

4,1% în anul N).

Capitalurile proprii finanţează în cea mai mare parte mijloacele

economice (peste 40% în fiecare an), dar tendinţa de finanţare, începând cu anul

N-4 este de deplasare către datorii.

Analiza capitalurilor relevă:


1.Capital social 19006 68,

4

19006 63,

6

23828 61,

3

23828 49,

1

23828 40,

9

2.Capital propriu 19959 71,

8

19689 63,

6

24342 62,

6

24445 50,

4

25444 43,

7

3.Împrumuturi pe

termen lung

- - - - - - - - - -

84

4.Capital străin

(surse atrase,

datorii)

7825 28,

2

11287 36,

4

14512 37,

4

24050 49,

6

32814 56,

3

--obligaţii 4255 15,

3

6167 19,

9

9835 25,

3

20166 41,

6

29352 50,

4

*furnizori 1566 5,7 1932 6,2 2550 6,5 5520 11,

4

5217 8,9

*clienţi creditori 205 0,7 118 0,4 56 0,2 199 0,4 14 0,1

*datorii la buget 2484 8,9 4117 13,

3

7229 18,

6

14447 29,

8

24121 41,

4

--împrumuturi pe

termen scurt

3570 12,

9

5120 16,

5

4677 12,

1

3884 8,0 2462 5,9

5.Provizioane - - - - - - - - - -

6.Total surse

financiare(2+3+4+

5)

27784 100 30976 100 38854 100 48495 100 58258 100

Diferenţa total pasiv faţă de total surse financiare sunt conturile de

regularizare şi asimilate (diferenţe conversie pasiv).

Structura capitalului strain (surse atrase)

0%

20%

40%

60%

80%

100%

1 2 3 4 5

anii

imprum.pe termen scurtdatorii bugetclienti creditorifurnizori

85

Ponderea in total surse financiare in anul N

43,7

0

56,3

0capital propriu

imprum.termenlungcapital strain

provizioane

Sursele financiare ale societăţii sunt date de capitalul propriu, în cea mai

mare parte, dar şi de sursele atrase.

Nu sunt costituite provizioane pentru diverse categorii de riscuri.

În întreaga perioadă, capitalul permanent se situează la nivelul capitalului

propriu dat fiind lipsa creditelor pe termen lung şi mediu.

Se remarcă o creştere de la 8,9% în anul N-4 la 41,4% în anul N a

finanţării pe baza datoriilor neachitate faţă de bugetul statului, concomitent cu

restrângerea accesului la credite pe termen scurt şi anume o diminuare de la

12,9% în anul N-4 la 5,9% în anul N.

a)Rata brută de îndatorare faţă de capitalul propriu

-mil.lei-


Obligaţii 4255 6167 9835 20166 29352

Împrumuturi pe termen scurt 3570 5120 4677 3884 3462

Total datorii 7925 11287 14512 24050 32814

Capital propriu 19959 19689 24342 24445 25444

Rata - % - 39,2 57,3 59,6 98,4 128,9

Rata brută de îndatorare faţă de capitalul propriu se calculează cu formula,

împrumuturi plus obligaţii raportate la capitalul propriu, exprimată procentual.

86

Tendinţa de creştere a ratei poate deveni îngrijorătoare, mai ales în anul

N, deoarece în funcţie de nevoile curente sau de investiţii, societatea nu va mai

putea beneficia de credite la nivelul necesarului de finanţare.

b)Provizioane

Societatea nu are constituite rezerve de risc pe categorii de elemente

patrimoniale.

c)Fondul de rulment

Apare ca diferenţă între pasivele pe termen lung (capital propriu şi

împrumuturi pe termen mediu şi lung) şi activele imobilizate


1.Pasive pe termen lung Mil.l

ei

19959 19689 24342 24445 25444

2.Active imobilizate Mil.l

ei

17686 17289 22394 21491 19472

3.Fond de rulment(1-2) Mil.l

ei

2273 2400 1948 2954 5972

Evolutia fondului de rulment

05000

1000015000200002500030000

1 2 3 4 5anii

mil.

lei pasive termen lung

active imobilizatefond de rulment

Fondul de rulment este pozitiv pe întreaga perioadă analizată, respectiv

societatea a realizat un surplus de surse permanente care finanţează activitatea

pe termen scurt.

87

Totuşi, folosirea exclusivă a acestor surse pentru finanţarea activităţii pe

termen scurt, a anulat orice efort investiţional.

d)Rata de finanţare a capitalului circulant

Mărimea normală a acestei rate trebuie să fie în jur de 50%.


1.Fond de rulment Mil.lei 2273 2400 1948 2954 5972

2.Active circulante Mil.lei 9754 13490 16846 27151 40059

3.Rata(1/2) % 23,3 17,8 11,6 10,9 14,9

Această rată are valori pozitive în perioada analizată, dar reflectă

insuficienţa surselor proprii pentru constituirea capitalului circulant ( rata este

mult sub nivelul considerat normal pe întreaga perioadă).

e)Rata de acoperire a stocurilor

Se consideră o acoperire normală dacă fondul de rulment acoperă cca 2/3 din

totalul stocurilor.


1.Fond de rulment Mil.lei 2273 2400 1948 2954 5972

2.Stocuri Mil.lei 4817 7873 10203 17340 24539

3.Rata(1/2) % 47,2 30,5 19,1 17,0 24,3

Se constată că societatea comercială dispune de fond de rulment pentru

finanţarea stocurilor, în primii ani, cu tendinţă de scădere însă către sfârşitul

perioadei.

f)Obligaţiile

Constituie surse de finanţare ale activelor circulante.

N-4 N-3 N-2 N-1 N Indicatori

Mil.l

ei

% Mil.l

ei

% Mil.l

ei

% Mil.l

ei

% Mil.l

ei

%

1.Împrumuturi şi

datorii asimilate

3570 45,

4

5120 45,

4

4677 32,

2

3884 16,

1

3462 10,

6

88

2.Furnizori 1566 20,

0

1932 17,

1

2550 17,

6

5520 23,

0

5217 15,

9

3.Clienţi creditori 205 2,6 118 1,0 56 0,4 199 0,8 14 0,0

4.Alte datorii-

buget

2484 31,

7

4117 36,

5

7229 49,

8

1444

7

60,

1

2412

1

73,

5

5.Total datorii 7825 10

0

1128

7

10

0

1451

2

10

0

2405

0

10

0

3281

4

10

0

Obligaţiile către furnizori deţin o pondere de 20,0% în anul N-4, până la

15,9% în anul N.

Împrumuturile şi datoriile asimilate înregistrează o tendinţă accentuată de

scădere, societăţile bancare finanţatoare ţinând cont de evoluţia activităţii

societăţii, au limitat accesul la finanţare pe seama creditelor bancare.

În acest context societatea nu şi-a mai achitat datoriile către Bugetul

Statului şi Bugetul asigurărilor sociale, ponderea acestora crescând spectaculos

de la 31,7% în anul N-4 la 73,5% în anul N.

g)Necesarul de fond de rulment

-mil.lei-


1.Active curente de exploatare, din

care:

9662 13305 16810 27091 39871

--stocuri totale 4817 7873 10203 17340 24539

--creanţe-total 1845 5432 6607 9751 15332

2.Pasive curente de exploatare, din

care:

7825 11287 14512 24050 32814

--obligaţii totale 4255 6167 9835 20166 29352

--credite pe termen scurt 3570 5120 4677 3884 3462

3.Necesarul de fond de rulment (1-

2)

1837 2018 2298 3041 7057

89

Evolutia necesarului de fond de rulment

0

10000

20000

30000

40000

50000

1 2 3 4 5anii

mil.

lei

active curente de expl.

pasive curente deexpl.necesarul de fond derulment

Se constată creşterea necesarului de fond de rulment, respectiv necesităţile de

finanţare a producţiei nu mai sunt acoperite în mod corespunzător cu datoriile de

exploatare.

Acest lucru evidenţiază un decalaj cu efecte negative între lichiditatea

stocurilor şi a creanţelor (creşterea duratei de încasare a acestora) comparativ cu

politica de efectuare a plăţilor de exploatare (urgentarea plăţilor).

h)Trezoreria societăţii

Reflectă imaginea disponibilităţilor monetare rezultate din evoluţia

curentă a încasărilor şi plăţilor. Disponibilităţile trebuie să facă faţă în mod

continuu scadenţelor.

Se calculează ca diferenţă între fondul de rulment şi necesarul de fond de

rulment.

-mil.lei-


1.Necesarul de fond de

rulment

1837 2018 2298 3041 7057

2.Fondul de rulment 2273 2400 1948 2954 5972

3.Trezoreria societăţii 436 382 -350 -87 -1085

90

Evolutia trezoreriei societatii

-2000-1000

010002000300040005000600070008000

1 2 3 4 5

anii

mil.

lei

necesarul de fondde rulmentfondul de rulment

trezoreria societatii

Se constată în primii doi ani asigurarea unui echilibru financiar la nivelul

societăţii (trezoreria pozitivă) urmată de o perioadă în care dezechilibrul

financiar la nivelul societăţii se manifestă prin înregistrarea unei trezorerii

negative şi în continuă depreciere cu influenţe semnificative în rentabilitatea

economică a societăţii.

Caracterizarea indicatorilor de structură

Mijloace economice

--rata imobilizărilorîn perioada N-4 – N s-a redus la jumătate, fiind

situată între 63,24% şi 32,07%;

--rotaţia activelor (0,5 în anul N) este apreciată ca

necorespunzătoare;

--activele imobilizate sunt constituite din imobilizări corporale;

activele imobilizate în mijloace fixe, prin caracterul redus de

lichiditate, reduc posibilităţile de manevră ale administraţiei

societăţii;

--ponderea cea mai mare în activele circulante o deţin stocurile cu

tendinţă de creştere de la 49,4% în anul N-4, la 61,3% în anul N, pe

seama creşterii producţiei în curs de execuţie;

91

--clienţii litigioşi sunt rezultaţi din lipsa lichidităţilor la nivelul

acestora şi nu din refuzuri de plată.

Sursele financiare de acoperire a mijloacelor economice

--există tendinţa de creştere a capitalului străin (obligaţii +

împrumuturi) în constituirea surselor financiare;

--societatea nu are constituite provizioane pentru nici o categorie de

risc;

--fondul de rulment real este pozitiv dar rata de acoperire a

stocurilor este situată sub limita normală;

--începând cu anul N-2 trezoreria este negativă, societatea fiind

nevoită să apeleze la credite bancare pentru acoperirea necesarului

de fond de rulment;

--obligaţiile către furnizori au o pondere de 15,9% în anul N în

totalul obligaţiilor; obligaţiile către Bugetul asigurărilor sociale,

Bugetul de stat şi către asociaţi nu au fost achitate la timp, iar

ponderea lor a crescut de la 31,7% în anul N-4 la 73,5% în anul N,

adică o creştere de 2,3 ori

Concluziile diagnosticului economico-financiar

În perioada analizată se remarcă scăderea producţiei fizice la toate cele

trei sortimente realizate de societatea comercială urmare a restrângerii

importante a pieţei interne în timp ce la export activitatea s-a menţinut la un

nivel relativ constant.

În aceste condiţii s-a produs un fenomen de acumulare a stocurilor de

produse finite dar mai ales de producţie în curs de execuţie, cu posibilităţi reduse

de valorificare şi cu implicaţii majore în asigurarea lichidităţilor firmei. Politica

economică dusă de firmă a fost una de “supravieţuire” fără urmărirea şi

realizarea unor obiective pe termen mediu, asigurarea lichidităţilor curente fiind

principala preocupare a managementului societăţii.

Reducerea permanentă a activităţii de producţie a avut loc concomitent cu

promovarea unei politici comerciale neadecvate, materializată pe de o parte în

înregistrarea de pierderi din vânzările realizate către firme fără capacitate de

rambursare a obligaţiilor, iar pe de altă parte prin slaba prezentare a produselor

prin magazinele proprii ale societăţii.

92

Reînnoirea sortimentelor de produse oferite clienţilor nu a constituit un

obiectiv strategic permanent al conducerii societăţii iar promovarea produselor

societăţii sub marca “X” şi lipsa campaniilor publicitare au condus în scurt timp

la pierderea unui segment important din piaţa internă.

În această perioadă s-a manifestat puternic un recul în procesul

investiţional, respectiv societatea nu a dispus de sursele financiare necesare

reînnoirii tehnologiei, utilajele existente fiind în marea lor majoritate depăşite

fizic dar mai ales moral.

Ca o consecinţă a restrângerii producţiei societatea a fost nevoită să

asigure o corelaţie optimă cu numărul de salariaţi prin aplicarea unei politici de

restructurare masivă a angajaţilor în special în domeniul direct productiv.

Prin toate acţiunile întreprinse, prin modul de realizare a obiectivelor

propuse se poate desprinde concluzia existenţei unui management autoritar,

inflexibil şi superficial, care se bazează în luarea deciziilor pe improvizaţie,

intuiţie şi nu pe analiza permanentă a indicatorilor economici realizaţi de

societate.

Teme de discuţie:

1.Analizati evolutia economico-financiara a firmei la care lucrati si trageti

concluziile ce se impun

93

CAPITOLUL VII

EVALUAREA ÎNTREPRINDERII


Intelegerea necesitatii şi rolului evaluării firmei

Cunoasterea principalelor metode de evaluare a intreprinderilor

Necesitatea şi rolul evaluării firmei

Tranziţia la economia de piaţă presupune ample modificări atât în ceea ce

priveşte mărimea capitalului, precum şi structura acestuia din punct de vedere al

formei de proprietate. Trecerea de la un acţionar unic – statul – la mai mulţi

proprietari nu influenţează mărimea capitalului ci doar natura proprietăţii. Dar,

pentru a cunoaşte nivelul real al capitalului unei firme, care reprezintă în esenţă

bogăţia acelei firme - în principal prin profitul pe care îl poate aduce, este

necesară o analiză atentă a activităţii firmei pentru determinarea unei valori

reale, de piaţă şi implicit a unui preţ acceptabil atât pentru vânzător cât şi pentru

cumpărător.

Vânzarea, cumpărarea, dizolvarea, fuziunea sau lichidarea unei firme care

deţine capital, sub forma valorilor corporale sau necorporale, a valorilor

mobiliare sau imobiliare, precum şi aprecierea şanselor de a obţine profituri în

viitor, se fac pe baza evaluării.

Evaluarea presupune utilizarea unor metode, procedee şi tehnici, prin care

se stabileşte valoarea unui bun, grupă de bunuri, activ, sau a firmei în ansamblu.

Evaluarea se face de regulă când există diferenţe de opinie între părţi –

vânzător, cumpărător – impunându-se , de regulă, în următoarele situaţii[39]:

când au loc modificări în mărimea şi structura capitalului sau în

numărul şi componenţa acţionarilor;

când elementele patrimoniale reflectate în bilanţ trebuie aduse la

valoarea de piaţă ca urmare a modificării preţurilor pe piaţă, a

raportului de schimb al monedei naţionale, sau a modalităţilor de ţinere

a evidenţei de către firmă;

în cazul dezvoltării firmei prin elemente exterioare ei, prin

achiziţionarea sau fuziunea cu alţi parteneri de afaceri, absorbţia sau

cesiunea;

94

în anumite tranzacţii comerciale când, atât vânzătorul cât şi

cumpărătorul, efectuează evaluarea firmei sau a activelor vândute,

respectiv cumpărate;

în cazul unor acţiuni juridice cu scop patrimonial ( succesiune,

faliment, divizare );

în cazul firmelor proprietate de stat cu ocazia privatizării acestora;

în cazul cotării la bursă, când are loc o primă evaluare în momentul

intrării firmei la bursa de valori, iar apoi evaluarea sa este continuă şi

se face prin metode bursiere;

când firma a ajuns la termenele prevăzute în contractele de asociere şi

ea se lichidează, sau în cazul lichidării prin voinţa acţionarilor.

Trebuie specificat că, în afara situaţiilor menţionate anterior, evaluarea

poate fi efectuată nu neapărat când firma are probleme sau se doreşte

schimbarea proprietarului, ci, prin folosirea analizei diagnostic ca etapă

preliminară a evaluării, când firma funcţionează normal, dorindu-se însă

îmbunătăţirea activităţii acesteia.

Valoare şi preţ

În ceea ce priveşte valoarea unei firme, s-au elaborat de-a lungul timpului

două teorii[20]:

-Prima consideră că valoarea firmei este dată de suma valorilor

elementelor sale componente: capital fix, terenuri, titluri de valoare,

stocuri, lichidităţi. Ele reprezintă individualităţi care pot fi

înstrăinate sau vândute separat.

Această teorie este aplicată în cadrul metodelor de evaluare patrimoniale,

care utilizează valori patrimoniale sau matematice.

-Cea de a doua teorie consideră că firma nu are valoare decât dacă

activele de care dispune produc un rezultat. Valoarea intrinsecă a

componentelor este neglijată, contând doar fluxurile de lichidităţi

viitoare obţinute, în anumite condiţii, în urma folosirii acestora.

Această teorie a determinat elaborarea unor metode de evaluare a firmei

numite metode bazate pe rentabilitate, care lucrează cu valori de rentabilitate

sau randament.

Valoarea reprezintă o calitate convenţională a unui bun, a unei proprietăţi

sau afaceri care îi este atribuită convenţional în urma unor calcule sau a unei

expertize. Valoarea nu este un fapt, ci numai o opinie.

Acest lucru derivă din faptul că valoarea este o noţiune teoretică, fiind

rezultatul aplicării mai multor metode de evaluare – în urma cărora rezultă

95

valori diferite – precum şi datorită aprecierilor subiective care fac ca valoarea

firmei să fie o mărime aproximativă.

Pe de altă parte, preţul, sau banii plătiţi efectiv în urma unei tranzacţii sunt

un fapt real, un element tangibil. Ei pot să reflecte sau nu valoarea apreciată a

firmei. Este posibil ca preţul plătit în urma unei tranzacţii să fie de zece ori mai

mare sau mai mic decât valoarea determinată în urma aplicării metodelor de

evaluare.

Această diferenţă dintre valoare şi preţ este în principal determinată de

motivaţia vânzătorului şi cumpărătorului, de raportul de forţe pe piaţă, precum

şi de unele criterii subiective.

Din punct de vedere al vânzătorului, motivaţia se referă la:

-nevoia de lichidităţi;

-scăderea cotei de piaţă deţinute;

-schimbarea situaţiei firmei;

-modificarea tipului de proprietate prin politica promovată de guvern

(privatizare sau naţionalizare);

-consideraţii strategice: dimensiune insuficientă, asociere cu un partener;

Din punct de vedere al cumpărătorului, motivaţia se referă la:

-dorinţa de a avea propria afacere;

-dorinţa de a-şi consolida poziţia pe piaţă;

-criterii de rentabilitate a investiţiei (prezentă sau aşteptată);

-diminuarea riscului în afaceri prin diversificarea activităţii;

Raportul de forţe pe piaţă, poate avea una din următoarele exprimări:

-un vânzător - fără cumpărători la un preţ normal (de exemplu un acţionar

minoritar care nu găseşt - 95 -de cumpărător);

-un cumpărător - fără vânzător la un preţ normal (de exemplu un cumpărător

care doreşte un pachet de acţiuni de control);

-un vânzător – un cumpărător, care este o situaţie frecventă în negocierile

directe;

-un vânzător-mai mulţi cumpărători, când vânzătorul va căuta cea mai bună

ofertă, iar raportul de forţe este în favoarea vânzătorului;

-un cumpărător-mai multe oportunităţi, când apare dificultatea de a compara

oportunităţile care nu sunt niciodată identice;

-mai mulţi cumpărători-mai mulţi vânzători, cum este cazul bursei unde

preţul este stabilit în funcţie de cerere şi ofertă.

Factorul timp: poate avea o influenţă determinantă în cadrul diferenţei

dintre valoarea stabilită după una sau mai multe metode şi preţul plătit.

În cadrul tranzacţiilor comerciale valoarea este privită în mod diferit.

96

Vânzătorul doreşte să vândă la un preţ cât mai bun o afacere, indiferent

dacă aceasta este sau nu profitabilă, în timp ce cumpărătorul doreşte să cumpere

cât mai ieftin o afacere cât mai bună.

În aceste condiţii, vânzarea-cumpărarea se face prin negociere care are ca

punct de pornire valoarea determinată în urma procesului de evaluare.

În consecinţă, valoarea stabilită prin evaluare reprezintă numai punctul de

plecare pentru negocierea preţului unei tranzacţii, nivelul acestuia fiind

influenţat şi de alţi factori obiectivi sau subiectivi.

Este însă imperios necesară determinarea unei valori cât mai aproape de

realitate, o valoare rezonabilă, de piaţă, realistă, care să constituie un punct de

pornire acceptabil atât pentru vânzător, cât şi pentru cumpărător.

Valoarea de piaţă

În SUA standardul cel mai acceptat al valorii este valoarea de piaţă (fair

market value).

Societatea Americană a Evaluatorilor (ASA) a definit valoarea de piaţă ca

fiind “mărimea la care proprietatea s-ar schimba între un vânzător hotărât şi un

cumpărător hotărât, când nici unul nu acţionează forţat şi când ambii au

cunoştinţa rezonabilă a faptelor relevante”.

Fundaţia Evaluatorilor din SUA (o organizaţie cu caracter tehnic a

evaluatorilor americani) defineşte valoarea de piaţă astfel:

“Cel mai probabil preţ cu care o proprietate ar fi adusă într-o piaţă

competitivă şi deschisă, cu toate condiţiile necesare pentru o tranzacţie corectă,

vânzătorul şi cumpărătorul acţionând prudent şi în cunoştinţă de cauză şi

presupunând că preţul nu este afectat de stimuli anormali” În această definiţie

sunt considerate ca implicite efectuarea tranzacţiei la data specificată şi trecerea

proprietăţii de la vânzător la cumpărător, în condiţiile în care:

-cumpărătorul şi vânzătorul sunt motivaţi specific;

-ambii parteneri sunt bine informaţi sau sfătuiţi;

-oferta a fost expusă pieţei deschise o perioadă de timp rezonabilă;

-plata se face în dolari sau prin aranjamente financiare comparabile;

-preţul reprezintă o consideraţie că proprietatea vândută este neafectată de

o finanţare specială sau concesii în vânzare.

Comitetul Internaţional pentru Standarde de Evaluare (TIAVSC) a adoptat

în 1993 Standardul IVS 1, cu următoarea definiţie a valorii de piaţă:

“Valoarea de piaţă este mărimea estimată pentru care o proprietate ar fi

schimbată la data evaluării, între un vânzător hotărât şi un cumpărător hotărât,

într-o tranzacţie echilibrată, după un marketing adecvat, în care fiecare parte a

acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrângeri”.

97

Grupul European al Evaluatorilor (TEGOVOFA) a adoptat Standardul

GN-1 cu următoareale definiţii ale valorii de piaţă:

“Valoarea de piaţă trebuie să însemne preţul la care un interes într-o

proprietate ar putea fi vândut în mod rezonabil printr-o înţelegere privată la data

evaluării presupunând :

-un vânzător hotărât;

-o perioadă de timp rezonabilă pentru a negocia vânzarea, ţinând cont de

natura proprietăţii şi de situaţia pieţei;

-valoarea rămâne statică pe perioada menţionată mai sus;

-proprietatea este supusă liber pieţei cu o publicitate rezonabilă;

-nu se iau în considerare ofertele unor cumpărători cu interese speciale”.

Începând cu anul 1995 în toate ţările Uniunii Europene este în vigoare o

definiţie a valorii de piaţă pentru bunurile imobiliare, conţinută în Directiva

91/674 EEC referitoare la asigurări, şi anume:

“Valoarea de piaţă va însemna preţul la care terenul şi construcţiile ar

putea fi vândute prin contract privat între un vânzător hotărât şi un cumpărător

hotărât într-o tranzacţie echilibrată la data evaluării, presupunând că proprietatea

este expusă public pieţei, că piaţa permite o vânzare normală şi ca o perioadă

normală, în funcţie de natura proprietăţii, este disponibilă pentru negocierea

vânzării”.

Definiţiile prezentate mai sus au multe similarităţi deosebirile fiind numai

de nuanţă.

Elementele importante sunt:

-valoarea este estimată în sensul că duce la preţul cel mai probabil;

-trebuie să existe o piaţă liberă (vânzător şi cumpărător hotărât, marketing

adecvat, tranzacţie echilibrată);

-evaluarea nu are termen de valabilitate (tranzacţia ar avea loc la data

evaluării).

Valoarea de investiţie

Definiţia consacrată este “valoarea pe care este dispus să o dea un

investitor, respectiv valoarea bazată pe cerinţele investiţionale individuale şi

deosebită de valoarea de piaţă care este ceva impersonal şi detaşat”.

Ca atare, valoarea de investiţie este valoarea specifică unui anumit

investitor sau clasă de investitori, caracterizaţi prin motive investiţionale

individuale.

Diferenţele între valoarea de investiţie şi cea de piaţă, pentru un anumit

investitor sau potenţial proprietar, constau în:

-diferenţe în estimarea potenţialului de a produce profit;

-diferenţe în perceperea riscurilor;

98

-diferenţe între modul de impozitare;

-legăturile cu alte afaceri pe care le are în proprietate sau le controlează.

Premisele valorii

Premisele valorii se referă la ipotezele care se au în vedere pentru a

descrie circumstanţele în care ar avea loc tranzacţia[39]:

-Valoarea de exploatare continuă-este un concept care presupune că

afacerea evaluată este o unitate operaţională, adică are activele şi stocurile pe

poziţie de lucru, forţa de muncă angajată şi afacerea funcţionează fără să existe o

intenţie imediată de lichidare sau de încetare a activităţii.

-Valoarea de lichidare-este în esenţă opusul valorii de exploatare

continuă şi înseamnă ce poate fi obţinut dacă afacerea este lichidată, activele

vândute bucată cu bucată. Există două variante:

-lichidarea normală, în care vânzarea se face pe o perioadă de timp

suficientă pentru a obţine cel mai bun preţ pentru fiecare activ;

-lichidarea forţată, când activele sunt vândute cât mai repede

posibil, de obicei toate odată, la licitaţie.

-Valoarea reziduală-este o expresie a valorii de piaţă pentru o investiţie la

sfârşitul unei perioade de exploatare, timp în care a fost recuperată integral.

-Valoarea de casare-este o variantă extremă a valorii reziduale atunci

când activul este dezmembrat şi se recuperează materialele.

-Valoarea net realizabilă-este valoarea de piaţă din care se deduc

costurile şi taxele aferente tranzacţiei.

Etapele evaluării

Activitatea de evaluare, ca lucrare de analiză complexă, trebuie să

parcurgă o serie de etape sau faze de lucru, a căror respectare e obiectiv

necesară, atât pentru o programare riguroasă a activităţii, cât şi pentru a obţine

date realiste, veridice.

Astfel, în literatura de specialitate s-au conturat următoarele etape ale

activităţii de evaluare[46]:

99

FAZE SCOP LUCRARI

1.Definirea misiunii Obiectul evaluării Codul evaluării

Planificarea activităţii

2.Cunoaşterea firmei Înţelegere şi

documentare

Pregătirea documentaţiei

Culegerea datelor

Ordonarea informaţiilor

3.Diagnosticul general Diagnostic Identificarea punctelor tari şi

slabe

4.Diagnosticul contabil

şi financiar

Analiza

financiară

Confirmarea valorii şi a

plusvalorii

Evaluarea riscurilor şi

elementelor de diminuare a valorii

Transformarea contabilă şi

financiară

5.Previziuni Scenarii şi

metode

Controlul veridicităţii şi

transformarea în elemente

financiare

6.Alegerea metodelor

de evaluare

Modele de

evaluare

Justificarea metodologică

7.Determinarea

activului net corectat

Valoarea

patrimonială

Sinteza variabilelor şi

parametrilor evaluării

Aplicarea formulelor şi metodelor

8.Evaluarea globală Valoarea

financiară

(de flux)

Analiza diferenţelor

9.Testul de coerenţă Argumente şi

alegerea

variantelor

Coerenţa

10.Finalizarea evaluării Raport de

evaluare

Opinia evaluatorului, rezerve şi

incertitudini

În esenţă, elementele activităţii de evaluare se referă la:

-Definirea misiunii de evaluare

Se identifică în primul rând scopul pentru care se face evaluarea: vânzare,

fuziune, faliment, etc.; obiectul evaluării: bun, activ, firmă. De asemenea, în

funcţie de situaţia concretă se alege componenţa echipei de evaluare şi se

stabileşte programul de lucru.

-Cunoaşterea obiectivului supus evaluării

Începe cu vizitarea obiectivului, contactarea personalului ce deţine datele

referitoare la obiectivul supus evaluării, determinarea surselor de informare

pentru culegerea, prelucrarea, gruparea şi analiza datelor necesare.

100

-Diagnosticarea stării actuale

Este o etapă obligatorie şi se referă la analiza situaţiei firmei şi a

rezultatelor obţinute într-o anumită perioadă de timp trecută, până în momentul

evaluării. Analiza presupune reliefarea punctelor forte şi slabe ale firmei din

punct de vedere tehnic şi comercial, personal şi managerial, financiar şi juridic.

-Diagnosticarea situaţiilor viitoare

Porneşte de la rezultatele obţinute în urma analizei activităţii firmei şi, pe

baza acestora, efectuarea de prognoze în vederea previzionării rezultatelor

viitoare ale activităţii firmei. Este indicată folosirea mai multor metode de

previziune, luarea în considerare a mai multor factori obiectivi dar şi subiectivi

care influenţează sau ar putea influenţa evoluţia prezentă şi viitoare a firmei şi

chiar întocmirea unor scenarii posibile de funcţionare în perspectivă.

-Calculul valorilor

Este esenţa activităţii de evaluare şi constă în alegerea celor mai adecvate

metode de evaluare, efectuarea calculelor, determinarea diferenţelor. Este indicat

să se aplice mai multe metode de evaluare, această alegere fiind la latitudinea

evaluatorului. De multe ori se spune că activitatea de evaluare nu este numai o

ştiinţă, ci şi o artă, de capacitatea şi priceperea evaluatorului de a alege şi utiliza

cele mai adecvate metode depinzând, în final, determinarea unei valori reale, de

piaţă a firmei.

-Motivarea alegerii valorilor

Valorile alese după criteriile cele mai adecvate firmei sau activului supus

evaluării au la bază anumiţi parametrii specifici (patrimoniu, fluxuri, riscuri,

etc.) cât şi elemente intangibile, apreciate fără a fi contabilizate. De aceea,

expertul în evaluare este obligat să argumenteze alegerea unora dintre valori

şi/sau respingerea acestora, comparând valorile între ele, arătând avantajele şi

dezavantajele fiecăreia.

-Prezentarea raportului de evaluare

Este etapa finală şi presupune discuţii comune ale echipei de evaluare,

efectuarea ultimelor corecţii, redactarea finală şi recepţia raportului de către

beneficiar.

Raportul de evaluare

Evaluarea are caracter pluridisciplinar şi, de aceea, e indicat să se

realizeze de către o echipă de specialişti.

Concluziile acţiunii de evaluare sunt cuprinse în Raportul de evaluare.

Acesta prezintă valorile economice determinate prin evaluare, precum şi

argumentarea respectivelor soluţii la care a ajuns evaluatorul.

Valorile firmei, determinate prin mai multe metode de evaluare, se înscriu

101

într-un interval şi se indică o valoare reprezentativă a acesteia. În jurul acestei

valori se vor face negocierile de către participanţii la tranzacţia ce a impus

efectuarea evaluării.

Structura raportului de evaluare nu este standardizată, putând să difere în

funcţie de obiectivul evaluat şi de contractul încheiat între evaluator şi

beneficiarul lucrării de evaluare. În general el trebuie să cuprindă[40]:

-Titlul raportului: “Raport de evaluare al S.C....”;

-Prezentarea succintă a firmei evaluate, respectiv denumire, adresă,

act de înfiinţare, număr de înregistrare la Registrul Comerţului,

codul fiscal, obiectul de activitate, etc.;

-Scopul evaluării şi beneficiarul lucrării;

-Prezentarea evaluatorului sau echipei de evaluatori;

-Diagnosticul general şi precizarea concluziilor rezultate în urma

analizei diagnostic: -diagnostic juridic;

-diagnostic tehnic;

-diagnosticul resurselor umane;

-diagnosticul managementului;

-diagnostic comercial;

-diagnostic economico-financiar;

-concluziile finale ale diagnosticului.

-Evaluarea Societăţii Comerciale;

-procedura de evaluare şi motivaţia alegerii metodelor utilizate;

-aplicarea metodelor de evaluare;

-sinteza rezultatelor cu specificarea opiniei asupra valorii firmei sau a

limitelor între care se va încadra aceasta pentru negocieri;

-recomandări finale.

-Anexele în care se prezintă documentele şi calculele justificative

pentru valorile prezentate în cadrul raportului.

Modalitaţi de evaluare a elementelor patrimoniale

1.Evaluarea activelor patrimoniale

Evaluarea patrimonială are în vedere încetarea activităţii firmei care

urmează să fie dezmembrată sau lichidată. Pentru a cunoaşte componenţa

patrimoniului firmei şi valorile la care acesta a dobândit patrimoniul de care

dispune, se utilizează datele contabilităţii care reflectă activele şi pasivele unei

firme de la crearea sa şi până la încetarea activităţii. Aceste date sunt centralizate

în bilanţul contabil.

Metodele de evaluare a activelor se referă la:

-valoarea contabilă netă sau valoarea de bilanţ;

-valoarea contabilă ajustată;

-valoarea de înlocuire;

-valoarea de dezmembrare sau de lichidare.

102

1.1.Valoarea contabilă netă (de bilanţ)

Se determină pe baza datelor din bilanţul contabil, astfel[20]:

Bilanţ contabil la 31/.../...

Datorii

B

Active

A Capitaluri proprii

C

Valoarea contabilă netă C=A-B

Avantajele aplicării acestei metode constau în:

-rapiditate şi uşurinţă în cazul în care contabilitatea este ţinută corect;

-nu există controverse asupra datelor contabile.

Dezavantajele metodei se referă la:

-nu reflectă potenţialul de câştiguri nete ale activelor;

-se bazează pe costuri istorice care sunt irelevante în perioade cu inflaţie

ridicată (o societate comercială nouă şi neprofitabilă poate avea o valoare mai

mare decât o societate comercială veche dar profitabilă);

-deprecierea contabilă reduce, deseori, valoarea activelor sub valoarea

potenţială de piaţă;

-deseori, valoarea contabilă a stocurilor nu poate fi realizată;

-dacă societatea comercială nu utilizează aceleaşi reguli contabile, nu se

pot face comparaţii.

Valoarea contabilă netă la data bilanţului nu depinde de performanţele

(profituri sau pierderi) societăţii comerciale, deşi performanţele trecute afectează

valoarea contabilă (de exemplu, profiturile nedistribuite se adaugă la rezerve).

1.2.Valoarea contabilă netă ajustată

Foloseşte de asemenea datele contabile înregistrate în bilanţul contabil şi

se referă la[20]:

103

Bilanţ contabil la 31/.../...

Datorii

B

Active (la cost istoric)

A Capitaluri proprii

C

Diferenţe de reevaluare

D

Rezerve de reevaluare

E

Valoarea contabilă netă ajustată C+E=A+D-B

Avantajele aplicării acestei metode, constau în:

-corectează valorile istorice ale activelor în raport cu inflaţia şi alţi factori;

-nu există controverse privind datele contabile;

-poate fi singura metodă utilă în condiţiile unei pieţe extrem de incerte.



-este foarte dificilă dacă datele contabile sunt incomplete;

-dacă societăţile comerciale nu utilizează aceleaşi reguli de contabilitate

nu se pot face comparaţii.

Ajustările sunt o problemă de apreciere şi abilitate contabilă (unele ţări

prevăd coeficienţi de evaluare), unele fiind impuse chiar de guvern pentru

stabilirea unui preţ minim în licitaţiile de privatizare.

Aceste ajustări se referă la scăderea valorii în unele situaţii ca:

-stocurile de materiale şi produse pot fi nevandabile;

-contractele pentru producţia în curs pot include profituri fictive;

-resursele naturale (petrol, gaze, lemn) pot fi epuizate în măsură mai mare

decât indică înregistrările din contabilitate;

-tehnologia poate fi învechită.

1.3.Valoarea netă de înlocuire

Etape:1.Se determină cât ar costa în prezent înlocuirea activelor (A);

2.Se fac deducerile pentru uzura fizică (lipsa reparaţiilor, a

întreţinerii) (B);

3.Se fac deducerile pentru uzura morală (C).

Valoarea netă de înlocuire = A – B – C

Avantajele metodei constau în:

-este mai realistă decât valoarea contabilă sau valoarea contabilă ajustată;

-este potrivită pentru evaluarea activelor individuale.


X

Total

active

ajustate

Valoare contabilă netă ajustată

104


-subestimează valoarea activelor bine întreţinute dacă regulile de

depreciere sunt moderate;

-activele de înlocuire sunt, în prezent, mai avansate din punct de vedere

tehnologic, deci compararea directă cu activele vechi este dificilă;

-consumă mult timp.

1.4.Valoarea de dezmembrare sau de lichidare

Etape:

1.Se efectuează un inventar al tuturor activelor de evaluare din societatea

comercială;

2.Se estimează preţul probabil al fiecărui activ, în condiţiile vânzării către

cel mai avantajos ofertant;

3.Se consideră factorii speciali;

4.Se ajustează estimările iniţiale în funcţie de factorii speciali (plus sau

minus).

Factorii speciali care afectează evaluarea, pot fi:

-lipsa de piese de schimb (-);

-lipsa experienţei cu reparaţiile (-);

-restricţii de import (+);

-ineficienţă (-);

-surplus temporar de spaţii pentru birouri (-);

-amplasare bună (+).

Avantajele metodei, sunt:

-este relativ simplă în cazul societăţilor comerciale mici, cu active puţine;

-oferă un ghid util (preţ minim în cadrul licitaţiilor) chiar şi pentru evaluarea

activităţilor în curs.



-valoarea este sensibilă în special la fluctuaţiile temporare ale pieţei;

-consumă mult timp.

Această metodă este utilizată de către cumpărători şi bănci şi pentru

estimarea valorii în scenariul cel mai puţin favorabil (valoare pesimistă).

105

2.Evaluarea terenurilor

Terenurile se înregistrează contabil la intrarea în patrimoniu la valoarea

stabilită conform legii, în funcţie de clasele de fertilitate, supra faţă, amplasament

şi alte criterii, la costul de achiziţie sau valoarea de aport, după caz.

Până în anul 1990, în ţara noastră, terenurile nu au fost înregistrate valoric

în patrimoniul firmelor.

Potrivit reglementărilor H.G. nr.746/24octombrie 1991 privind stabilirea

valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării Legii fondului

funciar nr. 18/1990, valoarea de patrimoniu a terenurilor agricole aparţinând

societăţilor comerciale cu capital de stat nu se amortizează şi nu se poate folosi

în tranzacţiile privind vânzarea şi cumpărarea de terenuri.

H.G. nr. 834/decembrie 1991 şi Normele de aplicare nr. 2665/28 februarie

1992 privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor

comerciale cu capital de stat, reglementează cadrul organizatoric şi metodologic

al operaţiunii de stabilire şi evaluare a terenului fiecărei societăţi comerciale cu

capital de stat.

H.G. nr. 331/15 iunie 1992 privind vânzarea unor terenuri ale societăţilor

comerciale cu capital de stat, prevede:

-terenurile aferente activelor vândute anterior datei eliberării certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate în patrimoniul

societăţii comerciale vânzătoare vor fi incluse în certificat şi vor fi vândute

cumpărătorilor activelor respective, la cererea acestora;

-preţul de vânzare al acestor terenuri se determină prin negociere directă între

părţile contractului de vânzare-cumpărare, fără a putea fi sub valoarea de

circulaţie a terenului stabilită cu respectarea Criteriilor nr. 2665/1992.

Art.5 din H.G. nr. 500/1994 privind reevaluarea imobilizărilor corporale

şi modificarea capitalului social, prevede ca terenurile aflate în evidenţele

agenţilor, cu excepţia terenurilor agricole, vor fi evaluate pe baza coefic ienţilor

determinaţi în funcţie de indicii de preţ la 30 iunie 1994, stabilită în corelaţie cu

evoluţia cursului de schimb valutar al leului.

Evaluarea terenurilor nu se poate face prin aplicarea mecanică a unor

metode şi acte normative ci, în plus, trebuie să ţină seama şi de alţi factori,

precum: încadrarea în mediul ambiant, posibilitatea de folosire şi valorificare

superioară a terenurilor, implicaţiile pe care le are evoluţia generală a economiei

naţionale în corelaţie cu schimbările ce se produc pe plan naţional.

În practică se folosesc următoarele metode de evaluare a terenurilor[39]:

2.1.Metoda comparaţiilor pe piaţă

Înseamnă aducerea la zi a valorii contabile a terenului în funcţie de preţul

la care se efectuează tranzacţii comerciale pentru categorii similare de terenuri.

Aplicarea metodei presupune un volum însemnat de informaţii cu privire la

nivelul şi evoluţia preţului terenului pe zone. În practică se utilizează şi metoda

106

evaluării terenului prin aplicarea unei cote procentuale ( între 20—30 %) asupra

valorii bunurilor imobiliare evaluate ale întreprinderii.

De asemenea, trebuie să se ţină seama de existenţa unor acte normative,

dispoziţii şi ordine emise de departamentele de profil sau organisme ale

administraţiei locale, care pot stabili anumite condiţii de utilizare a metodei:

--precizarea momentului în care se consideră ,,preţul zilei”, aşa cum în

recensăminte se stabileşte punctul critic;

--limitarea nivelului de preţ, în sensul că se admite evaluarea la preţul

zilei, dar acesta nu poate fi mai mic sau mai mare, faţă de......;

--precizarea categoriilor de terenuri la care se poate sau nu aplica această

metodă.

Nivelul şi evoluţia preţurilor terenurilor sunt influenţate de:

--categoria localităţii;

--amplasarea terenului în cadrul localităţii;

--funcţiile economice şi sociale ale localităţii şi perspectivele de

dezvoltare;

--poziţia faţă de reţelele de transport;

--gradul de echipare tehnico-utilitară a zonei;

--caracteristicile geotehnice ale terenului;

--nivelul poluării zonei şi evoluţia viitoare a acesteia.

2.2.Metoda administrativă

Se bazează pe norme stabilite de organismele abilitate. Astfel, potrivit

Criteriilor nr. 2665/28.02.1992, terenurile aflate în patrimoniul societăţilor

comerciale cu capital de stat, la data înfiinţării acestora necesare desfăşurării

activităţii conform obiectului lor de activitate se evaluează în lei pe baza

formulei

)1( NVbV

în care:

V valoarea terenului;

Vb valoarea de bază a terenului, determinată ca limită minimă la un

nivel de 495 lei / mp, reprezentând preţul de 5 lei / mp pentru 99 de ani,

perioada de concesionare;

N coeficientul de corecţie, reflectând suma notelor acordate pe bază de

criterii, care poate fi cel mai egal cu 9.

Criteriile în baza cărora se acordă notele sunt:

Categoria localităţii:

--sat 0,1;

--oraş reşedinţă de judeţ 1,0;

--oraş 0,4;

--municipiu 0,6;

107

--municipiu reşedinţă de judeţ 1,0;

--municipiul Bucureşti 1,5 (aici se încadrează şi staţiunile şi zonele cu

potenţial balnear, climateric şi turistic).

Amplasarea terenului:

--teren în afara localităţii 0,8;

--teren în zona periferică localităţii 0,5;

--teren în zona mediană a localităţii 0,8;

--teren în zona centrală a localităţii 1,0.

Funcţiile economice şi caracteristicile sociale ale localităţii:

--localităţi cu activitate preponderent agricolă 0,5;

--localităţi cu funcţie economică limitată şi prestări servicii 0,8;

--localităţi cu funcţii economice complexe (industriale, prestări servcii,

agricultură) 1,0.

Poziţia terenurilor faţă de accesul la reţele de transport :

--transport rutier 0,2;

--transport feroviar 0,3;

--transport fluvial 0,5;

--transport aerian 0,5.

Echiparea tehnico-edilitară a zonei în care se află terenul:

--reţele de apă canal 0,5;

--reţele de energie electrică 0,5;

--reţele de energie termică 0,5;

--reţele de gaze naturale 0,5;

--reţele de telefon 0,5;

--reţele de transport urban 0,5.

Caracteristicile geotehnice ale terenului:

--terenuri normale 1,0;

--terenuri care necesită îmbunătăţiri, cum ar fi compactări, coloane de

balast etc. (--0,2);

--terenuri care necesită desecări şi măsuri contra inundaţiilor (--0,4);

--terenuri situate în zone instabile-alunecări de versanţi, ruperi de maluri

(--0,7).

Restricţii de folosire a terenului conform planului urbanistic general şi

regulamentelor aferente:

--funcţiune incompatibilă cu planul urbanistic (--1,5);

--functie compatibilă cu planul urbanistic cu restricţii (--1,0);

--funcţiune compatibilă cu planul urbanistic 0,5.

108

Terenuri poluante cu reziduri:

--gazoase (--0,3);

--solide (--0,5);

--lichide (--0,7).

Valoarea astfel stabilită se recalculeză pe baza coeficienţilor determinaţi

în funcţie de indicii de preţ la 30 iunie 1994 stabiliţi în corelaţie cu evoluţia

cursului de schimb valutar al leului. Potrivit H.G. nr. 500 / 1994, pentru terenuri

coeficientul este 8,873 care se aplică valorii determinată potrivit H.G. nr. 834 /

1991.

Dacă în urma calculelor, preţul depăşeşte nivelul unor tranzacţii care s-au

realizat în zona respectivă, evaluatorul poate propune un preţ mai mic, care însă

trebuie motivat.

La unităţile care nu dispun de titluri de proprietate, obţinut în condiţiile

legii, terenurile nu se evaluează, ele rămânând în patrimoniul şi implicit în

capitalul social, cu valoarea anterioară. După obţinerea titlului de proprietate se

va proceda la reevaluare şi, dacă unitatea s-a privatizat, urmează operaţia de

negociere între vânzător şi cumpărător.

3.Evaluarea clădirilor şi construcţiilor

Clădirile şi construcţiile reprezintă o componentă importantă a capitalului

fix din patrimoniul societăţilor comerciale sau persoane fizice.

Dimensionarea valorii patrimoniale implică luarea în considerare a valorii

fiecărui element component al acesteia, prin prisma utilităţii reale de moment, ca

şi cerinţele dezvoltării viitoare. Ea reprezintă un criteriu important în stabilirea

strategiei activităţii, fiind un factor ce influenţează hotărâtor posibilităţile şi

direcţiile de dezvoltare.

Obligatorii pentru evaluarea acestui domeniu sunt:

-cunoaşterea duratei de viaţă şi exploatare a construcţiilor;

-cunoaşterea normelor tehnice de calcul a stabilităţii şi rezistenţei

construcţiilor;

-cunoaşterea modului de întocmire a documentaţiilor economice ale

activităţii de construcţii-montaj, a ponderii capitolelor specifice ale acesteia în

totalul valorii devizului general;

-cunoaşterea prevederilor legale în vigoare şi evoluţia pe piaţă a

preţurilor;

-cunoaşterea metodologiilor de evaluare şi alegerea celei mai indicate în

funcţie de gradul tehnico-economic cerut de beneficiar;

-respectarea termenelor contractate pentru efectuarea operaţiilor.

3.1.Valoarea construcţiilor

Referitor la valoarea construcţiilor, aceasta poate fi:

109

1.Valoare de piaţă

Este valoarea stabilită conform calculului tehnic, cu corecţiile aduse de

informaţiile privind nivelul tranzacţiilor pe piaţa liberă, influenţate direct de

acţiunea cererii şi ofertei.

Este o valoare variabilă în funcţie de momentul evaluării şi de tendinţele

de moment ale pieţei, exprimând de fapt nivelul real în acţiunea de vânzare-

cumpărare.

2.Valoarea de înlocuire

Este valoarea reală, tehnică, ce caracterizează construcţia analizată şi ia în

considerare dimensiunile, caracteristicile tehnico-constructive, dotările

obiectivului, precum şi preţurile unitare pe categoriile specifice de lucrări.

Aceasta poate fi:

-valoare de înlocuire iniţială, la punerea în funcţiune;

-valoare de înlocuire actualizată, la un moment dat.

3.Valoarea de investiţie

Reprezintă valoarea încorporată în obiectul analizat, la momentul punerii

în funcţiune. Pentru acel moment, este egală cu valoarea de înlocuire iniţială.

Se stabileşte prin:

-antecalculare=deviz lucrare;

-post-calculare=situaţii de lucrări real executate.

În condiţii de inflaţie ridicată, valoarea de investiţie este direct legată de

durata de execuţie, necesitând calcule în consecinţă.

4.Valoarea de lichidare

Este valoarea minimă la care obiectul analizat poate fi valorificat pe piaţa

liberă.

Se stabileşte prin scăderea din valoarea de înlocuire actualizată, a valorii

încorporate în urma exploatării în timp a obiectivului, corectată cu aplicarea

condiţiilor concrete de valorificare corespunzătoare a preţului de piaţă.

5.Valoarea de concesionare

Este valoarea calculată pentru concesionarea în folosinţă a obiectivului, pe

o anumită perioadă.

Are la bază valoarea de înlocuire actualizată, corectată cu criteriile valorii

de piaţă, din care se stabileşte perioada totală de amortizare (în general, durata

de amortizare luată în considerare este de 15-25 ani, în funcţie de importanţă,

condiţii de piaţă, caracteristici tehnico-constructive, partener de afacere, condiţii

speciale de colaborare, etc.).

110

3.2.Metode de evaluare a construcţiilor

Metodele de evaluare cunoscute şi aplicate în România, în prezent,

sunt[39]:

-metoda prin comparaţie;

-metoda estimării prin venituri;

-metoda indicilor;

-metoda valorii de înlocuire actualizate.

1.Metoda prin comparaţie

Este o metodă rapidă care se bazează pe compararea caracteristicilor

tehnico-constructive şi de dotare ale obiectivului analizat, cu alte obiective cu

valoarea cunoscută, care prezintă caracteristici identice sau foarte apropiate.

Se foloseşte ca o metodă rapidă de evaluare, precum şi pentru compararea

rezultatelor obţinute prin alte metode.

2.Metoda estimării prin venituri

Este o metodă relativ nouă, fiind aplicată în special în cazul acţiunilor de

asociere între parteneri pentru exploatarea imobilelor, urmărind luarea în

considerare pentru valoarea patrimoniului a indicelui de eficienţă a imobilului.

Se foloseşte, în special, în cazurile în care valoarea de patrimoniu a

activului este foarte mică în raport cu rezultatul economic al afacerii (sau situaţia

inversă).

3.Metoda indicilor

Constă în multiplicarea preţului de investiţie sau achiziţie a activului, cu

coeficienţi de corelare a preţului care reflectă condiţiile concrete din momentul

efectuării evaluării, precum şi uzura fizică reală a acestuia la acelaşi moment.

Indicii folosiţi:

-indicele de construcţie, calculat de Ministerul lucrărilor publice şi amenajării

teritoriului;

-indicele de relaţii constructor-beneficiar, rezultat în urma concilierii între

aceştia;

-indicele de plată, calculat de Organizaţia experţilor tehnici, pe baza experienţei

proprii şi a informaţiilor din actele normative şi mijloace mass-media.

Între aceşti indici există diferenţe destul de mari, datorate subiectivismului

celor care îi calculează. Metoda poate prezenta erori mari faţă de valorile reale

dacă este aplicată de neprofesionişti, prin alegerea incorectă a bazei de plecare

pentru calcul.

4.Metoda valorii de înlocuire actualizată

Este cea mai completă metodă şi cea mai bine fundamentată tehnic şi care

oferă cele mai apropiate valori faţă de valorile reale ale obiectivului.

111

Se bazează pe cunoaşterea detaliată a tehnologiei şi componentelor

activităţii de construcţii-montaj, care stă la baza efectuării clasificării imibilelor

în cadrul actelor normative în vigoare.

Porneşte de la preţul unitar al construcţiei, preţ stabilit prin preluarea

preţului de barem şi a corecţiilor necesare, corespunzător încadrării construcţiei

în baza de date oferită de normele tehnice aplicate. Această bază de date este

reprezentată de Cataloagele de clasificare şi evaluare a mijloacelor fixe

întocmite de Comisia Centrală de inventariere şi clasificare a mijloacelor

fixe/1994, şi Legea 62/1968, completată cu Legea 15/1994, privind durata de

viaţă şi de exploatare.

Metoda asigură calculul valorii tehnice corespunzătoare fiecărui tip de

construcţie, aceasta fiind apoi prelucrată prin aplicarea unor coeficienţi de uzură

fizică, de circulaţie valorică şi de încadrare în ambianţa de exploatare

Deşi metoda nu este indicată expres ca metodologie de lucru în cadrul

actelor normative de reevaluare, ea este recunoscută ca fiind cea mai eficientă şi

mai exactă în domeniu.

4.Evaluarea elementelor intangibile

Elementele intangibile sunt elemente nemateriale sau investiţii care nu pot

fi percepute prin atingere, care pot sau nu să fie înregistrate în contabilitatea

firmei, dar care contribuie la menţinerea şi dezvoltarea activităţii acesteia.

Evaluarea activelor intangibile are importanţă deosebită în cazul

achiziţiilor de firme, când se iau în calcul elemente care nu se pot citi din bilanţ

dar care le dau acestora un plus de valoare.

Elementele intangibile trebuie să facă obiectul unor demersuri specifice

din două motive:

În primul rând, metodele de evaluare clasice ( patrimoniale şi bazate pe

rentabilitate ) nu ţin cont de totalul sumelor investite în active intangibile.

Activul nematerial este adesea asimilat goodwill-ului, lucru care nu este pe

deplin adevărat. Suma valorilor intangibile ale unei firme este diferită de

goodwill.

Goodwill-ul se referă la renumele, piaţa sau clientela frmei, fiind un rezultat

global al unor cheltuieli trecute ce nu pot fi identificate în momentul prezent şi

care aduc profituri concrete doar în viitor, odată cu vânzarea firmei. De aceea, în

cele mai multe cazuri, acesta nu poate fi evaluat decât în momentul vânzării-

cumpărării şi nu al creării.

Elementele intangibile sunt investiţii individualizate, care vor aduce

profituri în viitorul apropiat. Ele pot fi evaluate distinct în momentul efectuării

investiţiei.

În al doilea rând, activele intangibile nu sunt înregistrate sau sunt înregistrate

parţial în contabilitate. Prin urmare, evaluatorul va trebui să ia în considerare

elementele intangibile înregistrate în contabilitate pe care eventual le corectează

şi în plus să le evalueze pe cele care nu sunt reflectate în contabi litate.

112

Metodele clasice de evaluare sunt[39]:

--comparaţii de piaţă

--metode bazate pe profit

--metode bazate pe costuri

Metoda comparaţiilor de piaţă

Se bazează pe analiza tranzacţiilor de elemente intangibile care sunt

comparabile. Factorii de comparaţie se referă la:

--capacitatea de a genera profit;

--piaţa căreia i se adresează;

--recuperarea investiţiei;

--durata de viaţă utilizată şi previziunile duratei de viaţă rămase;

--momentul tranzacţiei;

--gradul şi riscul previzibil de uzură;

--condiţii speciale ale tranzacţiei ( finanţare specială etc ).

Metoda este cea mai bună dar are nevoie de o bază de date bogată, actuală şi

verificabilă, lucru care este dificil de obţinut. Totodată, de multe ori, tranzacţiile

se referă la mai multe elemente intangibile legate de un element tangibil,

separarea preţului fiind extrem de dificilă.

Metode bazate pe profit

Se bazează pe capitalizarea profitului sau pe însumarea actualizată a

profiturilor previzionate din utilizarea elementului intangibil avut în vedere.

Este important modul cum se alege rata de capitalizare sau de actualizare

astfel încât să fie în concordanţă cu modul de estimare a profitului, care poate

proveni din influenţa elementelor intangibile asupra creşterii veniturilor sau

scăderii costurilor.

În ceea ce priveşte creşterea veniturilor, elementele intangibile pot conduce la:

--creşterea veniturilor

--obţinerea unui preţ mai bun

--câştigarea unei pieţe

--menţinerea unui număr mare de clienţi

--generarea de afaceri suplimentare

---dezvoltarea de noi produse şi noi pieţe

În ceea ce priveşte scăderea costurilor, elementele intangibile pot conduce la:

--reducerea costurilor salariale

--scăderea consumurilor materiale

--diminuarea pierderilor şi a rebuturilor

--micşorarea costurilor iniţiale pentru produse sau tehnologii

--reducerea costurilor de proiectare şi dezvoltare

La aplicarea metodei evaluatorul trebuie să ţină seama de durata de viaţă

rămasă a elementului intangibil.

113

Metode bazate pe costuri

Se bazează pe estimarea unui element intangibil pe principiul înlocuirii.

Costul înlocuirii stabileşte preţul maxim pe care un investitor prudent îl va plăti

pe un element intangibil.

Dacă elementul intangibil existent este mai puţin util decât un înlocuitor

ideal se fac corecţiile necesare legate de uzura fizică, uzura funcţională, uzura

economică (de natură externă). Această metodă se poate aplica pentru produse

software, baze de date, documentaţie tehnică, etc.

Teme de discuţie:

1.Prezentati principalele metode de evaluare si precizati care dintre ele

este cea mai potrivita pentru firma la care ati realizat analiza diagnostic

An

exa

1

OR

GA

NIG

RA

MA

S

.C.

EL

-TE

X S

.A.

PR

EJ

ME

R

DIR

EC

TO

R

GE

NE

RA

L

Dir

ecto

r

teh

nic

Dir

ecto

r

eco

no

mic

D

irec

tor

com

erci

al

Dir

ecto

r

adm

inis

trat

iv

Co

nsi

lier

juri

dic

Co

nsi

lier

per

son

al

Dir

ecto

r

gen

eral

Paz

a ,

po

mp

ieri

,

tran

spo

rt

C

on

tab

ilit

at

e

Pre

t co

st

F

inan

ciar

sala

rii

A

dm

inis

trat

iv

A

ctiv

itat

e

spo

rtiv

a

P

erso

nal

inv

atam

ant

Ap

rov

iz.

Mar

ket

in

g

des

face

re

Pro

gra

mar

e

pro

du

ctie

,

teh

nic

,

no

rmar

e,

CT

C

Sef

i

atel

iere

sect

ii

Fil

atu

ra

Pre

jmer

Fil

atu

ra

Co

vas

na

Tes

ato

rie

Fin

isaj

Vo

psi

tori

e

Cre

atie

Mec

ano

ener

get

BIBLIOGRAFIE

1. Andrei, T., Stancu, S., Statistică-teorie şi aplicaţii, Editura ALL, Bucuresti,

1995;

2. Bistriceanu, Gh., Adochiţei, M., Negrea, E., Finantele agenţilor economici,

Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;

3. Constantinescu, D., Tumbăr, C., Economia întreprinderii, Editura

Universitaria, Craiova 1998;

4. Dan, V., (coordonator), Restructurarea organizării şi conducerii firmei ,

Editura Economică, Bucureşti, 1993;

5. Deaconu, A., Diagnosticul şi evaluarea întreprinderii, Editura Intelcredo,

Deva 1998;

6. Deaconu, Al., Economia întreprinderii, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti 1998;

7. Dobrotă, N., (coordonator), Economie Politică, Academia de Studii

Economice, Bucureşti 1994;

8. Duguleană, L., Statistică economică şi socială-teorie şi aplicaţii, Editura

Infomarket, Brasov, 1999;

9. Dumitrescu, D., Dragotă, V., Ciobanu, A., Evaluarea întreprinderii-lucrări

aplicative, studii de caz, Editura Economică, Bucureşti, 2000;

10. Guatri, L., The valuation of firms, Blackwell Publishers, Cambridge,

Massachusetts, 1994;

11. Hartley, A., Bazele statisticii, Editura Niculescu, Bucureşti, 1999;

12. Isaic-Maniu, Al., Mitruţ, C., Voineagu, V., Statistica pentru managementul

afacerilor, Editura Economică 1995;

13. Işfănescu, A., Tuţu, A., Practica evaluării economice a întreprinderii ,

Buletin economic legislativ al revistei “Tribuna Economică”, Bucureşti 1995;

14. Işfănescu, A., Robu, V., Anghel, I., Tuţu, A., Evaluarea întreprinderii,

Editor: Tribuna Economică, Bucureşti 1998;

15. Lloyd, R., Muth, H., Gerlach, F., Planul de afaceri, Casa de Editură Capital,

Editura Expert, Bucureşti, 1997;

16. Manolescu, Gh., Managementul financiar, Editura Economică, Bucureşti,

1995;

17. Mărgulescu, D., Analiza economico-financiară a întreprinderii, Supliment la

revista “Tribuna Economică”, Bucureşti, 1994;

18. Mărgulescu, D., Diagnostic economico-financiar, Editura Romcart,

Bucureşti, 1994;

19. Mereuţă, C., (coordonator), Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în

economia de tranziţie, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994;

20. Muth, Lloyd, Evaluare şi preţ, Casa de editură Capital, Editura Expert,

Bucureşti, 1997;

21. Nastovici, L., Oprei, I., Diagnosticul firmei, Editura Lux Libris, Brasov,

1996;

22. Nicolescu, O., (coordonator), Strategii manageriale de firmă, Editura

Economică, Bucureşti 1996;

23. Nicolescu, O., Verboncu, I., Management, Editura Economică, Bucureşti

1996;

24. Niculescu, M., Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti,

1997;

25. Olsson, P., Studies in company valuation, Stockholm School of Economics,

The Economic Research Institute, Stockholm, 1998;

26. Radu, F., Buşe, L., Dincă, M., Siminică, M., Analiza diagnostic şi evaluarea

întreprinderilor, Editura Reprograph, Craiova, 1998;

27. Robinson, S., Management financiar, Editura Teora, Bucureşti, 1995;

28. Staines, C., How to valuate and negociate the sale of a business, BEHR

Publications Ltd., 1990;

29. Stan, S., Evaluarea întreprinderilor, metode şi uzanţe , Editura Teora,

Bucureşti 1998;

30. Stancu, I., Finanţe, Editura Economică, Bucureşti, 1996;

31. Toma, M., Chivulescu, M., Ghid pentru diagnostic şi evaluarea întrepinderii ,

CECCAR, 1994;

32. Toma, M., Brezeanu, P., Finanţe şi gestiune financiară, Editura Economică,

Bucureşti, 1996;

33. Vasilescu, N., Statistică generală, metodologie, lucrări practice, programe

aplicative, Editura Amon, Craiova 1996;

34. Vasilescu, N., Vancea, I., Radu, C., Statistica firmei industriale, metodologie,

Editura Amon, Craiova 1996;

35. Vasilescu, Gh., Niculescu, I., Wagner, Fl., Zaharia, O., Analiza statistico-

economică în industrie, Editura Didactică şi pedagogică, Bucureşti 1998;

36. Văcărel, I., (coordonator), Finanţe publice, Editura Didactică şi Pedagogică,

Bucureşti, 1999;

37. Vintilă, G., Diagnosticul financiar şi evaluarea întreprinderilor , Editura

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1998;

38. Yule, G. U., Kendall, M. G., Introducere în teoria statisticii, Editura

Stiinţifică, Bucureşti, 1968;

39. ANEVAR, Evaluarea întreprinderilor, curs, ediţia a – III – a, 1995;

40. CECCAR, Recomandare privind structura standard a raportului de evaluare

economică şi financiară a întreprinderii , “Adevărul Economic” nr. 43/24-

30.10.1997;

41. ***Legea nr. 31/1990 republicată privind societăţile comerciale;

42. ***Revista “Finanţe, credit, contabilitate”, 1999, 2000;

43. ***Colecţia revistei “Capital”, 1999, 2000;

44. ***Colecţia “Revista Română de Statistică”, 1999, 2000;

45. ***Colecţia “Tribuna Economică”, 1998, 1999;

46. ***Tribuna Economică, Buletin economic-legislativ, nr. 2/1995;

47. ***Tribuna Economică, Colecţia “Metode, tehnici, instrumente”;

48. ***Tribuna Economică, Colecţia “Ghid profesional”;

49. ***Sistemul contabil al agenţilor economici, Ministerul Finanţelor, 1994.

RI-CIDIFR-11/12

analiza diagnostic constantin

Documents