Analiza biomecanica a aruncarii mingiei in handbal

Handbalul este un joc bine cunoscut n ara noastr cu rezultate particulare de a lungul timpului, care justific un studiu aprofundat biomecanic, ce are ca scop dezvoltarea unor principii de reducere a riscului de accident i creterea performanei de joc. Atunci cand vorbim de accident in handbal vorbim despre micri executate incorect din punct de vedere biomecanic, care duc solicitarea nedorit a unei articulaii. Micarea cea mai definitorie in handbal este aruncarea la poarta sau tragerea la poarta, pe care o s-o numim pentru simplificare tir la poarta. Micarea de tir la poart este una foarte complex din punct de vedere biomecanic intrucat eficiena ei este dependent de o micare complex a membrului superior, n articulaia umrului, ajutat de micarea trunchiului, cu o amplitudine definit i cu riscul de a produce trauma, atunci cand, n intervalul de timp alocat micrii intervine un factor extern blocant, adversarul care pe lang stoparea micrii poate produce trauma. Valuarea micrii de tir la poart poate fi evaluat din punct de vedere al unor criterii sportive (non mecanice) sau din punct de vedere al analizei micrii cu ajutorul sistemelor optometrice, electromagnetice, platforma de forta, accelerometre. Exist deci posibilitatea decelerrii particularitilor micrii n funcie de cauze (fora si moment) sau n funcie de consecine (traiectoriile liniare sau articulare ale segmentelor). A doua posibilitate este de a evalua micarea dup o simulare biomecanic.Anatomia si biomecanica umaruluiCunoaterea funcionrii complexului articular i muscular al umrului a beneficiat foarte mult de pe urma progreselor n dezvoltarea de tehnici de reabilitare i chirurgie n ceea ce priveste umrul degenerativ. Astfel, cunoatem funcionarea corespunztoare a fiecrui muchi de la Duchenne i pan la Boulogne. Cu toate cestea, exist i paradoxuri cum ar fi cazurile n care un pacient ce prezint o denervare complet a deltoidului i care realizeaz n mod normal o micare de abducie cu o articulatie glenohumerala liber. Inman determin poziia mecanic neutr de reducere a fracturilor umerale. Saha s-a inspirat din lucrrile anterioare ce definesc trei faze n micarea de abductie: faza I (ridicare la 60 altitudine n ndoire sau 30 la abductie), faza II (ridicare de 60 la 90), faza III (ridicare vertical la 180). Concepiei mecanice primitive analitice a aciunilor musculare i s-a alaturat un concept global de stabilizare rotativ dinamic, articular, tridimensional.Obiective functionaleProgramul funcional al umrului folosete un compromis mecanic ntre stabilitate i mobilitate. Mobilitatea trebuie s fie complet pentru a permite prinderea din toate direciile. Precizia prinderii unui obiect se confrunt de multe ori cu problema excesului de greutate distal, care necesit structuri de stabilizare proximal foarte dezvoltate. Toate micrile umrului sunt corelate continuu cu cmpul vizual, permiand s neleag faptul c limitarea rotaiei capului afecteaz amplitudinea posibilitilor de prindere. Umrul este, cu cele trei axe ale sale i cu cele 3 grade de libertate n comun, cel mai mobil complex al corpului. Centura scapulara este format din trei articulaii adevrate: sterno costo claviculare, acromio claviculara, gleno humerale i dintr un spaiu de alunecare scapulotoracica. Aceste structuri articulare sunt concepute s funcioneze in prindere, necesitand o mobilitate extrem mpreun cu soliditatea funcional a fiecrui element. Implicarea diferitelor elemente ale ansamblului nu este secvenial, ci simultan. Complexul articular al umrului are nevoie, pentru funcionarea sa, de 19 muchi dintr un total de 54 de muschi pentru ntregul membru superior. Aceti 19 muchi acioneaz sub forma a 25 de momente de rotaie care asigur micarea i stabilitatea n toate cele 3 planuri de spaiu. Pentru Fick, participarea diferitelor articulaii este de 50% glenohumerale, 40% n acromioclavicular i 10% la sterno costo clavicula. Muchii periarticulari ocup un spaiu proeminent. Umrul poate fi considerat un adevrat "muchi" i nu o articulaie propriu zisConexiunea musculara spino-scapulo-humerale: piramidele trunchiateMembrul superior este aplicat pe scheletul axial de ctre centura scapular mpreun cu suprafeele de contact articulare discordante i reduse. Pentru a asigura o stabilitate mai bun, este esenial s existe nite mijloace de conexiune complementare. Aceste elemente de conexiune extra articular sunt de ordin muscular i se dispun sub forma unei piramide trunchiate la baza axial medial spinal i n captul de mai de sus lateral axilar. Zidurile acestei piramide se afl n muchii deltoid anteriori, dup muchii trapezoidali i romboidali, n fata pectoralului mare, de partea de sus a muschiului supraspinos i ridicator al scapulei i pe muchiul mare dorsal. Aceti muchi ofer fixarea omoplatului permitand acionarea articulatiei scapulohumerale care se mic pe o baz relativ stabile.Clasificare Structurile osoase i ligamentele sunt insuficiente pentru a asigura stabilitatea umrului. Micrile umrului sunt dependente de muchii repartizai pentru realizarea unei micri. Aceste aciuni musculare iau n considerare, pe de o parte, nivelul articulaiei umrului, iar de cealalt parte, nivelul centurii scapulare.Pentru a realiza 10 Contribuii experimentale privind recuperarea posttraumatic a articulaiei umrului att o stabilitate bun i mobilitate mare, exist 25 de cupluri musculare care vor aciona succesiv la nivelul articulaiilor scapulo humerale, acromioclaviculare,sternoclaviculare i la spaiul de alunecare scapulotoracic. Vom distinge cinci grupuri de muchi suspensori, muchi coboratori, aductori, rotativi interne i rotativi externi, de retropulsie i de antepulsie. Muchii suspensori (ridicatori) se disting n suspensori ai humerusului, mpreun cu coracobrahialul, cu capul lung al bicepsului, capul lung al tricepsului, deltoidul i n suspensori ai scapulei i claviculei cu ridicatorul scapulei, trapezul superior, romboidalul i omohioidianul. Muchii coboratori i includ pe cei ai scapulei mpreun cu trapezul inferior, muchiul pectoral mic, clavicula cu sub clavicula i cele ale humerusului, cu coboratorii scuri: supraspinos, infraspinos, sub scapular, muchiul rotund mare i coboratorii lungi: muchiul pectoral mare, muchiul dorsal mare, capul lung al bicepsului. Muchii aductori ai humerusului sunt: pectoral mare, dorsal mare, rotund mare, iar ai omoplatului: muchiul trapez mijlociu, romboidal. Muchii rotatori interne muchii ai humerusului sunt: pectoral mare, dorsal mare, rotund mare, iar ai omoplatului: deltoid anterior i pectoralul mic. Muchii rotatori externi ai humeruslui sunt: muchiul rotund mic, infraspinos, iar ai scapulei: romboidal i trapez. Muchii antepulsori ai humerusului sunt: coracobrahial, deltoid anterior, pectoral, iar ai omoplatului: deltoid anterior. Cei retropulsori ai humeruslui sunt: rotund mic, rotund mare, deltoid posterior dorsal mare, iar ai omoplatului: romboidal i trapez,Funcionarea umrului se bazeaz pe o aciune global de trei complexuri osoase, articulare i musculare. Micarea de circumductie este rezultatul mai multor deplasri la cele trei planuri din spaiu: cu planul frontal: abduciunea aduciune, n plan sagital: flexiunea extensia i n plan orizontal: rotaie intern i extern.Analiza dinamicaPrezint o revizie cu scopul de a descrie micarea de aruncare n forma sa general i pentru definirea specificului micrii de tir la poart deoarece analiza cinematic de aruncare este caracterizat de o flexie mai mult sau mai puin pronunat a antebraului.Scopul acestei revizii este descrierea micrii de aruncare n forma sa general i pentru a defini specificul micrii de tir la poart. Analiza cinematic de aruncare este caracterizat de o flexie mai mult sau mai puin pronunat a antebraului conform Atwater. Un mare numr de sporturi utilizeaz aceasta micare. Aici putem include baschetul, polo, fotbalul American i chiar aruncarea cu sulia. Vom defini micarea general cu descrierea spre final a specificaii de micare n handbal.

Analiza descriptiva Aceast parte face descrierea general a lansrii din perspective punctelor comune cu alte discipline fa de handbal. Descrierea necesit implementarea unor termeni ce permit definirea printre altele a rotaiilor segmentelor i deplasarea articulaiilor.

Evoluia parametrilor cinematici Dei aruncarea din bra este un concept generalizat, exist unele execuii de tragere cu particulariti n funcie de sportul practicat. Aceste particulariti se regsesc n special n analiza cinematic, ce permite descrierea micrii. In particular,(valorile extreme) momentul n care aceste valori extreme apare, precum i valorile obinute la lansare, constituie parametri particulari. Analiza ultimelor valori permite, ntr o prim etap, punerea n evidena a particularitii funcie de disciplina sportiv i ajut la corelaia dintre parametrii cinematici i criteriile de performan pe disciplin. Pentru lucrarea curent prezint interes valorile extreme pe diferite tipuri de lansri din bra pentru a putea decela caracteristicile pe fiecare disciplin n scopul realizrii unui dispozitiv de protecie sau coordonare micare. BIOMECANICA ARUNCARILOR LA POARTAAruncarea la poarta din plonjonMajoritatea procedeelor de aruncare la poarta din plonjon au un fond comun de executie. Diferentele sunt determinate de utilizarea lor tactica, de pozitia atacantului si a aparatorului si de activitatea portarului.Aruncarea la poarta din plonjon cu cadere in fataAcest procedeu de aruncare se foloseste atat pentru aruncarile de la semicerc, cat si pentru aruncarile de pedeapsa (7 m). Jucatorul sta cu fata spre poarta, cu picioarele putin departate si genunchii usor indoiti. Mingea se tine cu ambele maini in dreptul pieptului. Atunci cand se hotaraste sa arunce la poarta, jucatorul se ridica pe varfuri, impinge totodata si genunchii inainte si duce mingea deasupra umarului drept. Aceasta este faza pregatitoare a aruncarii. Faza de aruncare propriu-zisa incepe prin impingerea accentuata a bazinului in fata, antrenand caderea corpului inainte. Mingea ramane si mai mult in urma, deci miscarea pregatitoare a bratului pentru aruncare se accentueaza. Cand corpul jucatorului ajunge sa faca un unghi de aproximativ 45 cu solul, bratul efectueaza miscarea de aruncare zvarlita, imprimand astfel mingii o viteza mare de zbor .Dupa aruncare, corpul cade in fata. Socul produs de contactul cu solul se amortizeaza prin sprijin elastic pe brate si rulare pe coapsa piciorului din partea bratului de aruncare.Extrema executa o saritura deasupra semicercului, cu corpul in zbor aproape de orizontala si razant cu solul. Mana dreapta, in care tine mingea prin apucare, este dusa mult inainte, timp in care corpul se rasuceste in aer, cu latura dreapta spre sol.La momentul oportun, jucatorul arunca mingea la poarta, de regula in coltul lung sau printre picioarele portarului, daca acesta iese in intampinarea atacantului. Viteza de zbor a mingii este determinata de zvacnirea din articulatiile cotului si pumnului.Aruncarea la poarta din saritura cu ducerea bratului lateralEste un procedeu tehnic de aruncare la poarta de pe extrema stanga, cu ajutorul caruia se pot inscrie goluri chiar daca in momentul sariturii deasupra semicercului unghiul de aruncare nu era prea favorabil. Extrema stanga poate folosi acest procedeu luandu-si elan fie dinspre coltul terenului, fie in patrundere pe langa ultimul aparator, venind dinspre semicercul de 9 m. Saritura puternica se executa si in lungime, deoarece prin plutirea inainte se mareste unghiul de aruncare. In timpul sariturii, bratul drept, indoit din cot, se duce deasupra capului, tinand mingea cat mai departe de adversar. Cand jucatorul a atins punctul maxim de inaltare, duce brusc bratul lateral, aproape intins, si arunca puternic la poarta. Aterizarea se face pe piciorul de bataie.Aruncarea la poarta din saritura cu aterizare pe piciorul din partea bratului de aruncareExtrema stanga isi ia elan venind dinspre coltul terenului catre aparatorul lateral. Bataia se executa pe piciorul stang, punand laba paralel cu semicercul. Datorita prezentei aparatorului, atacantul nu mai ridica mingea in sus, ci o duce cu ambele maini in fata. Cand jucatorul ajunge in punctul maxim al sariturii, executa aruncarea, care poate fi zvirlita pe deasupra umarului sau prin ducerea bratului lateral pe langa umar. Pe toata durata aruncarii, piciorul drept este mentinut in fata, pregatit pentru ca, in momentul aterizarii, sa amortizeze socul produs de contactul cu solul.Aruncarea la poarta din saritura cu bataie pe piciorul din partea bratului de aruncareAcest procedeu tehnic, de mare eficacitate, presupune o foarte buna indemanare, detenta si coordonare, pe langa forta de aruncare.Extrema stanga isicreeaza o pozitie de aruncare venind dinspre semicercul de 9 m .In mod premeditat, pentru a nu-si micsora unghiul de aruncare, extrema bate pe piciorul drept, deci pe piciorul din partea bratului de aruncare, ceea ce contravine cu tehnica obisnuitei aruncari din saritura. In acest timp, jucatorul tinde sa duca mingea cu ambele maini in partea stanga a corpului, departe de aparator. Din momentul bataii pe piciorul drept, stangul penduleaza inainte-inapoi, iar dreptul se duce inainte, indoit din genunchi. Mingea este transportata rapid deasupra umarului drept si pregatita de aruncare.Aruncarile la poarta de la distantaIn handbalul modern, apararile au devenit extrem de vigilente, bine organizate, astfel ca actiunile de finalizare de la semicerc sunt tot mai dificile si ocaziile mai rare. Echipa care beneficiaza de aportul catorva buni aruncatori la poarta de la distanta, capabili sa atraga asupra lor aparatorii va putea sa practice un joc de atac complex, prin care sa se valorifice ambele linii ale atacului.Aruncarile la poarta de la distanta pot fi executate din saritura sau din sprijin pe sol.Aruncarea la poarta din sarituraIn cadrul fazei a IV-a a atacului s-au dezvoltat mai multe procedee de aruncare la poarta din saritura.Aflandu-se in patrundere spre poarta, jucatorul se decide sa arunce. Problema principala care se pune este sa execute in cel mai scurt timp posibil o aruncare puternica in coltul cel mai vulnerabil al portii peste aparatorii care sar la blocaj. Pentru aceasta, jucatorul incepe elanul inainte de primirea mingii. De regula, prinde mingea pe piciorul drept, dupa care mai face un pas cu stangul inainte, batand pentru saritura. Odata cu bataia, duce mingea deasupra umarului drept, impingand-o cu mana stanga in palma dreapta, iar piciorul drept, indoit din genunchi, se ridica printr-o pendulare energica dinapoi-inainte, contribuind la inaltarea si echilibrarea corpului in aer.Cand mingea a ajuns inapoi, deasupra umarului, incepe miscarea propriu-zisa de aruncare zvarlita. Piciorul drept penduleaza de data aceasta dinainte-inapoi, in timp ce bratul drept trage cu putere de minge si in final o impinge in directia dorita. Palma executa ultima miscare, contribuind la accelerarea vitezei de zbor a mingii prin flexia pe antebrat si pronatia din finalul aruncarii. Apoi, jucatorul aterizeaza pe piciorul stang .Aruncarea la poarta din saritura precedata de pas incrucisatMingea este prinsa pe piciorul drept, dupa care urmeaza pasul cu stangul si din nou cu dreptul, incrucisat, cu varful orientat in afara. In acest timp, jucatorul duce mingea in jos lasand impresia ca pregateste o aruncare pe langa sold, ceea ce il determina pe aparatorul direct sa ia masuri in vederea blocarii aruncarii pe care el o banuieste ca s-ar executa pe langa sold sau pe langa genunchi.Observand reactia aparatorului la miscarea pregatitoare, atacantul se decide sa sara de pe piciorul stang si, ducand mingea deasupra umarului, arunca la poarta, peste bratele aparatorului surprins.Aruncarea la poartadinsaritura cu ducerea bratului prin lateralMiscarile pregatitoare sunt identice cu cele de la aruncarea clasica' din saritura. In timpul elanului, atacantul observa ca adversarul direct a ridicat bratele in sus pentru a bloca aruncarea. Ca urmare, in loc sa execute aruncarea zvarlita cu bratul intins in sus, il duce prin lateral, departand mingea de aparator si trimitand-o spre poarta printr-o aruncare zvarlita lateral pe langa umar.Aruncari la poarta din sprijin pe solJucatorii din linia de 9 m reusesc de multe ori sa se demarce si sa ajunga intr-o pozitie favorabila de aruncare la poarta de la distanta. Pentru o aruncare eficienta la poarta de la distanta de 9-11 m, pe langa forta de aruncare, este nevoie si de o tehnica corespunzatoare, pentru crearea unei viteze initiale de zbor a mingii care sa-1 puna in dificultate pe portar. Aruncarile la poarta din sprijin pe sol,cupas incrucisat, pasadaugatsaupas saltat,ca elan premergator aruncarii, asigura zborul rapid al mingii, fara de care nu se poate concepe inscrierea golurilor de la distanta.Aruncarea la poarta cu pas incrucisatProcedeul este folosit de jucatorii din linia de 9 m, mai cu seama atunci cand primesc mingea dinspre dreapta. Este bine ca mingea sa fie prinsa, in patrundere, pe piciorul drept. In acest caz, dupa prindere, jucatorul face un pas cu piciorul stang inainte.Urmeaza apoi incrucisarea piciorului drept prin fata celui stang si sprijinirea acestuia pe sol cu varful rasucit spre dreapta. O data cu incrucisarea piciorului, jucatorul duce mingea deasupra umarului, pregatita pentru aruncarea care va urma, dupa ce piciorul stang va fi repus pe sol. Aceasta a fost faza pregatitoare a aruncarii sau elanul. Dupa ce piciorul stang a fost blocat pe sol, urmeaza miscarea de aruncare, compusa din impingerea puternica din piciorul drept, zvarlirea din bratul drept si trecerea greutatii corpului pe piciorul stang .Pentru reducerea timpului necesar executarii acestei aruncari, jucatorii avansati incep incrucisarea cu piciorul drept inca inainte de primirea mingii, ceea ce scurteaza mult timpul necesar executarii aruncarii.Aruncarea la poarta cu pasadaugatJucatorul aflat in patrundere spre poarta se straduieste sa prinda mingea pe piciorul stang, apoi face pasul adaugat cu piciorul drept si, concomitent, duce mingea deasupra umarului. In continuare, face un nou pas cu stangul inainte, timp in care mingea ramane si mai mult in urma umarului drept, dupa care blocheaza piciorul stang pe sol si, zvarlind din brat, arunca puternic mingea .Aruncarea la poarta cu pas saltatIn timpul elanului, jucatorul primeste mingea, pe piciorul drept, dupa care, in loc sa duca stangul in fata,el executa un pas saltat de pe dreptul pe dreptul, timp in care duce si mingea inapoi, pregatindu-se de aruncare. Odata cu ducerea piciorului stang in fata, mingea ramane si mai mult in urma. Piciorul stang se fixeaza pe sol, apoi se blocheaza si in continuare se executa aruncarea zvarlita pe deasupra umarului, pe langa sold sau pe langa genunchi .Aruncarea la poarta pe langa soldElanul pregatitor pentru aruncare, poate fi pasul incrucisat sau saltat. Mingea, tinuta cu o mana prin apucare, se duce pe jos sau saltat. Mingea, tinuta cu o mana prin apucare, se duce pe josinapoi. In momentul in care piciorul stang se blocheaza pe sol pentru aruncare, trunchiul se inclina putin spre dreapta. Datorita acestei pozitii, deplasarea inainte a bratului aruncator se face prin lateral pe langa sold.Mingeaparasestemanaaruncatoruluilaoinaltimede aproximativ 1 m distanta de sol, trecand astfel pe sub bratul aparatorului pregatit sa blocheze.Aruncarea la poarta pe langa genunchiCa si la aruncarea la poarta pe langa sold, se poate folosi elanul cu pas incrucisat sau cu pas saltat, care ingaduie jucatorului sa intoarca corpul spre dreapta si sa duca in acelasi timp mingea in jos si inapoi. Pentru aruncarea la poarta pe langa genunchi, jucatorul trebuie sa fandeze ceva mai mult. In faza de zvarlire a mingii se produce o ingenunchere adanca si o inclinare pronuntata a trunchiului spre partea bratului de aruncare. Capul se apleacade asemenea de partea bratului aruncator, privirea ramane insa in directia portii. In momentul aruncarii, bratul este orientat in jos, mingea se tine cu o mana prin apucare, iar traiectoria imprimata mingii este de regula paralela cu solul .Aruncarea la poarta prin evitareAruncarea la poarta prin evitare se executa in felul urmator : dupa elanul de patrundere spre poarta si miscarile pregatitoare de aruncare cu pas incrucisat sau saltat, jucatorul pune piciorul stang pe sol ceva mai lateral spre stanga in afara directiei de inaintare spre poarta. In felul acesta, el isi creeaza conditia pentru a evita blocajul adversarului direct.Dupa blocarea piciorului stang pe sol, jucatorul incepe aruncarea propriu-zisa prin impingere puternica din piciorul drept. Aruncarea se executa prin zvarlire pe deasupra capului in momentul in care trunchiul a ajuns sa fie mult indoit spre stanga, miscare prin care atacantul izbuteste sa indeparteze mingea de aparator.Aruncarealapoarta prin evitare cu plonjonPentru a-l ocoli si mai mult pe aparator in timpul aruncarii, se executa aruncarea la poarta prin evitare cu plonjon. Miscarile pregatitoare pentru aruncare se fac tot din elan cu pas incrucisat sau saltat. Dupa blocarea piciorului stang pe sol, ceva mai lateral spre stanga fata de linia de inaintare spre poarta, jucatorul impinge cu mai multa putere din piciorul drept, trece greutatea pe stangul, inclina mult trunchiul lateral spre stanga si se lasa sa cada in aceasta directie. Mingea, dusa deasupra capului prin aceeasi rotare ca la aruncarea prin evitare descrisa anterior, se tine cu o mana prin apucare. Cand trunchiul a ajuns la orizontala si corpul se gaseste in cadere pronuntata spre stanga, printr-o zvarlire puternica din brat, se executa aruncarea la poarta pe langa sau pe sub bratele aparatorului direct. In cadere, jucatorul ia contact cu solul mai intai cu bratul stang, apoi cu dreptul si in final ruleaza pe partea laterala a corpului.Aruncarea la poarta prin evitare nu este un procedeu tehnic foarte complicat si greu de insusit. Totusi, executarea luipresupune o foarte buna forta a musculaturii si in acelasi timp o mobilitate exceptionala a articulatiilor.