Prof. univ. dr. ŞTEFAN LACHE

ROMÂNIA ÎN RELAłIILE INTERNAłIONALE 1939-2006

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României Ştefan Lache

România în relaŃiile internaŃionale. 1939-2006 / Ştefan Lache – Bucureşti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

400 p.; 20,5cm. ISBN 978-973-725-751-2

327(498:100)

Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

UNIVERSITATEA SPIRU HARET

Prof. univ. dr. ŞTEFAN LACHE

ROMÂNIA ÎN RELAłIILE INTERNAłIONALE

1939-2006

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE Bucureşti, 2007

Notă: Capitolele VII (Trecerea României de partea NaŃiunilor Unite) şi VIII (România şi organizarea relaŃiilor internaŃionale postbelice. 1945-1947) au fost elaborate împreună cu Elena Iuliana Lache.

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………….. 9

I. RelaŃiile internaŃionale ale României în ajunul celui de-al doilea război mondial

I.1. Principii şi obiective de politică externă ………………………

11

I.2. Continuitate şi tendinŃe de schimbare a politicii externe româneşti sub influenŃa evenimentelor internaŃionale …………

15

I.3. Politica externă a României la începutul regimului de autoritate monarhică ………………………………………………………

26

II. O politică externă de pace şi echilibru

II.1. România şi Acordul de la München …………………………..

32

II.2. România şi criza internaŃională din primăvara anului 1939 …..

38

II.3. Tratatul economic româno-german din 23 martie 1939 ………

41

II. 4. GaranŃiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939 ………………..

44

II.5. Pactul Ribbentrop-Molotov şi izolarea internaŃională a României ..

50

III. RelaŃiile externe ale României între neutralitate

şi nonbeligeranŃă

III.1. Neutralitatea – opŃiune politică realistă ……………………...

57

III.2. Solidaritate cu Polonia ……………………………………….

63

III.3. DiplomaŃia românească şi „Blocul Neutrilor” ……………….

68

III.4. Abandonarea neutralităŃii şi trecerea la nonbeligeranŃă ……...

70

IV. România sub dictatul marilor puteri totalitare

IV.1. Notele ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940 …………

75

IV.2. De la ultimatum la agresiune militară ………………………..

82

IV.3. Dictatul de la Viena din 30 august 1940 ……………………..

82

IV.3.1. Eşecul negocierilor româno-ungare şi „Arbitrajul” germano-italian ……………………………………….

93

IV.3.2. ConsecinŃe pe plan intern şi internaŃional ……………

99

IV.4. Cedarea Cadrilaterului dobrogean …………………………...

107

V. Reorientarea politico-diplomatică a României

spre Germania şi Italia

V.1. Instaurarea regimului Antonescu şi primele sale acte de politică internă şi externă …………………………………..

113

V.2. Intrarea unor mari unităŃi şi comandamente ale Wehrmacht-ului în România ……………………………………………………

119

V.3. Aderarea României la Pactul Tripartit ………………………...

123

V.4. România îşi apără suveranitatea la Gurile Dunării ……………

132

V.5. Blitzkrieg în Balcani şi poziŃia României ……………………..

139

VI. Avatarurile diplomaŃiei române în vreme de război

VI.1. Război de reîntregire naŃională şi diplomaŃie la nivel înalt …..

145

VI.2. EvoluŃia relaŃiilor româno-germano-italiene după eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord ……………………………..

148

VI.3. Starea de război între România şi marile puteri occidentale …

155

VI.4. Tentative politico-diplomatice de scoatere a României din război ……………………………………………………..

158

VI.4.1. Propunerile sovietice de armistiŃiu din aprilie 1944 …

169

VI.4.2. Ultimele încercări de ieşire a României din război (până la 23 august 1944) ……………………………..

173

VII. Trecerea României de partea NaŃiunilor Unite

VII.1. Actul de la 23 august 1944 şi continuarea bătăliei armistiŃiului ...

178

VII.2. ConvenŃie de armistiŃiu sau act de capitulare ? ……………...

185

VII.3. România în război alături de NaŃiunile Unite ……………….

195

VII.3.1. ConsecinŃele Actului de la 23 August 1944 asupra evoluŃiei războiului în Europa ………………………

195

VII.3.2. Continuarea participării României la război după evenimentele din august 1944 ………………….

201

VII.3.3. Un bilanŃ al contribuŃiei României la război alături de NaŃiunile Unite …………………………………...

204

VII.4. Luptă pentru putere sub control sovietic ……………………

206

VII.5. Instaurarea guvernului dr. Petru Groza, la 6 martie 1945 212

….. VIII. România şi organizarea relaŃiilor internaŃionale postbelice. 1945-1947

VIII.1. Premise ale reglementărilor de pace în Europa ……………

218

VIII.2. Problemele româneşti în dezbaterile ConferinŃei de pace de la Paris din 1946 …………………………………………

227

VIII.3. OpoziŃia şi exilul apără interesele României ……………….

237

VIII.4. Definitivarea şi semnarea Tratatului de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate ………………………………..

244

IX. RelaŃiile internaŃionale ale României

în perioada 1947-1964

IX.1. CondiŃiile internaŃionale ale instaurării regimului socialist totalitar

………………………………………………

247

IX.2. Instaurarea modelului sovietic de totalitarism ……………….

251

IX.3. De la dominaŃia sovietică la autonomie în politica externă …..

256

IX.3.1. EvoluŃia relaŃiilor internaŃionale ale României până în 1955

256

IX.3.2. România şi noul regim al navigaŃiei pe Dunăre ………

260

IX.3.3. RelaŃiile româno-sovietice sub semnul destalinizării ..

261

IX.3.4. Lichidarea sovromurilor ……………………………..

265

IX.3.5. Retragerea trupelor sovietice din România ………….

266

IX.4. Începutul afirmării României pe scena internaŃională postbelică

…………………………………………………….

270

IX.5. DeclaraŃia din aprilie 1964 …………………………………..

277

X. DiplomaŃia română după 1964; între confruntare

şi destindere în relaŃiile internaŃionale

X.1. EvoluŃia internă şi politica externă 282

…………………………… X.2. România şi „Primăvara de la Praga”

………………………….. 290

X.3. O semnificativă deschidere diplomatică ……………………...

295

X.4. DiplomaŃia română în faŃa ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa

………………………………………...

297

XI. Contextul internaŃional al prăbuşirii

regimului socialist totalitar

XI.1. De la liberalizare politică la neostalinism ……………………

304

XI.2. Discreditarea şi izolarea internaŃională a regimului Ceauşescu

312

XI.3. Pecetea întâlnirii Bush-Gorbaciov din Malta ………………...

320

XII. RelaŃiile internaŃionale ale României la sfârşitul secolului XX şi la începutul secolului XXI

XII.1. Coordonate ale unei noi politici interne şi externe româneşti

331

XII.1.1. 22 decembrie 1989: moment de răscruce în istoria poporului român ……………………………………..

331

XII.1.2. Primele recunoaşteri internaŃionale ale noului regim ..

338

XII.2. Începutul construcŃiei noii democraŃii româneşti …………...

340

XII.3. Politica externă a României sub înrâurirea unor mari schimbări pe arena internaŃională …………………………...

352

XII.3.1. Integrarea europeană şi euroatlantică – opŃiune fundamentală a României …………………………...

359

XII.4. Aderarea României la AlianŃa Nord-Atlantică ……………..

363

XII.5. Drumul României spre Uniunea Europeană ………………..

371

XII.5.1. Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană …………………………………………..

379

XII.6. SemnificaŃia integrării europene a României ……………….

384

XII.6.1. 1 ianuarie 2007 – momentul istoric al aderării României la Uniunea Europeană …………………...

389

Bibliografie …………………...………………….…………………

393

INTRODUCERE

Lucrarea de faŃă este menită să contribuie la cunoaşterea relaŃiilor internaŃionale ale României din ajunul celui de-al doilea război mondial până la intrarea în Uniunea Europeană. Este o primă încercare de tratare diacronică a unui subiect de o complexitate maximă cum este cel privind evoluŃia societăŃii româneşti sub impactul unor ample mutaŃii geopolitice, generate de marea conflagraŃie din anii 1939-1945, de „războiul rece” care i-a urmat, de prăbuşirea regimului socialist totalitar din Europa Centrală şi de Sud-Est şi, nu în ultimul rând, de extinderea proceselor de integrare europeană şi euroatlantică desfă-şurate în ultimul deceniu al secolului XX şi la începutul secolului XXI. Raporturile internaŃionale, cu precădere cele general-europene, desfăşurate timp de şapte decenii, câte s-au scurs din ajunul celui de-al doilea război mondial şi până în prezent, au înrâurit istoria românilor mai mult decât în oricare epocă anterioară.

Situată la întâlnirea unor mari interese zonale şi continentale, la confluenŃa spaŃiilor de expansiune ale marilor puteri ale vremii, România şi-a concentrat eforturile în planul politico-diplomatic pentru a-şi apăra identitatea naŃional-statală, suveranitatea şi integritatea teritorială şi, în strânsă legătură cu acestea, pentru cooperare internaŃională şi egalitate juridică între state, conlucrare în slujba prosperităŃii, a dezvoltării, într-un climat de pace. Cauzele nereuşitelor se regăsesc, de regulă, în conjuncturile externe defavorabile, adesea copleşitoare, care au alterat statutul internaŃional al României dobândit ca rezultat al Marii Uniri din 1918 şi, implicit, i-au frânat dezvoltarea pe coordonatele progresului istoric. La acestea s-au adăugat carenŃe ale politicii româneşti, care în momente critice n-a dispus de suficiente valenŃe pentru a asigura prioritate interesului naŃional. Trebuie să recunoaştem că au existat totuşi numeroase demersuri de politică externă care vădeau încercări de redefinire, de regândire a interesului naŃional la nivelul imperativelor epocii; unele dintre ele au fost receptate, s-au impus pe scena

internaŃională şi au fost luate în considerare. ÎnvăŃămintele desprinse din analiza lor au o evidentă semnificaŃie actuală.

DificultăŃile şi erorile inerente perioadei ce a urmat evenimen-telor revoluŃionare din decembrie 1989 au putut fi depăşite în condiŃiile noii democraŃii româneşti şi ale reconfigurării sistemului mondial la cumpăna dintre deceniile nouă şi zece ale secolului XX. Într-un timp istoriceşte scurt – de numai 17 ani, de la înlăturarea vechiului regim, dar mult mai lung decât s-a crezut în 1989, România a devenit un factor de stabilitate şi echilibru în Centrul şi Sud-Estul Europei. S-au păstrat unitatea şi integritatea Ńării, s-au dezvoltat relaŃii substanŃiale cu demo-craŃiile occidentale, cu vecinii, cu alte state europene şi de pe alte con-tinente. S-a elaborat şi s-a înfăptuit strategia care a menŃinut sensul pozitiv al schimbării şi a dus la intrarea României în AlianŃa Nord-Atlantică, în 2004, şi în Uniunea Europeană, de la 1 ianuarie 2007.

Structura tematică a lucrării este adecvată programei analitice a disciplinei România în relaŃiile internaŃionale, studiată la Facultatea de RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene din cadrul UniversităŃii Spiru Haret. S-au avut în vedere, de asemenea, programele unor discipline similare ce se predau la Facultatea de Istorie, a aceleiaşi UniversităŃi, inclusiv ale celor destinate studiilor de masterat.

Lucrarea încorporează rezultatele activităŃii didactice şi de cercetare ştiinŃifică desfăşurate de autor, având în faŃă celebra expresie a istoricului roman Publius Cornelius Tacitus (55-120): Sine ira et studio (Fără ură şi părtinire), care exprimă necesitatea de a se respecta adevărul istoric. În întocmirea lucrării – aşa cum o atestă aparatul critic şi bibliografic – au fost utilizate, de asemenea, realizările literaturii de specialitate româneşti şi străine aferente temei, acordându-se atenŃie specială documentelor publicate în ultimii ani, precum şi unor informaŃii şi surse inedite, păstrate în arhivele accesibile autorului. Memoriile, Jurnalele, Însemnările zilnice ale unor diplomaŃi şi oameni politici, actori şi/sau observatori ai evenimentelor şi proceselor epocii, completează izvoarele istorice care dau substanŃă şi culoare lucrării.

Decembrie 2006 Autorul

I. RELAłIILE INTERNAłIONALE ALE ROMÂNIEI ÎN AJUNUL CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL

I.1. Principii şi obiective de politică externă

După confirmarea internaŃională a Marii Uniri din 1918, prin tratatele de pace de la Paris din 1919-1920, România a promovat un program de politică externă în care elementele de continuitate, tradiŃionale s-au împletit cu imperativele epocii. Acest program, elaborat în funcŃie de noile realităŃi geopolitice şi geostrategice, a îmbrăŃişat principii moderne şi obiective specifice raporturilor interstatale, precum: cooperarea internaŃională şi egalitatea juridică între state; respectarea suveranităŃii şi independenŃei naŃionale; excluderea războiului din viaŃa internaŃională. DiplomaŃia românească avea în faŃă dezideratul esenŃial al apărării unităŃii naŃional-statale şi a integrităŃii teritoriale, în cadrul geografiei politice statuate la sfârşitul primului război mondial.

Afirmându-se ca un actor activ pe scena politică europeană şi mondială, România a contribuit la dezvoltarea dreptului internaŃional şi a relaŃiilor internaŃionale, a iniŃiat şi a susŃinut acŃiuni proprii, privind instaurarea securităŃii regionale şi generale, soluŃionarea diferendelor şi crizelor dintre state pe cale politico-diplomatică; a militat pentru egalitate de tratament în raporturile între statele mari şi cele mici, concepute ca un ansamblu politic confruntat cu un singur destin, care presupune solidaritate şi conlucrare în slujba prosperităŃii, a dezvoltării în condiŃii de pace. România a desfăşurat o activitate remarcabilă la Liga NaŃiunilor, al cărei membru fondator era, considerând acest organism internaŃional ca unul dintre mijloacele principale care-i ofereau posibilitatea de a-şi face auzit glasul în vederea apărării intereselor naŃionale şi de a contribui la opera de menŃinere a păcii.

Cooperarea dintre state, în general, dintre Ńările europene, în special, ca o latură inseparabilă a noii ordini internaŃionale, a fost temeinic argumentată de politicienii şi diplomaŃii români. O concepŃie valoroasă, inspirată din conştiinŃa destinului comun al Europei, din rolul jucat în trecut şi rezervat încă în viitor, privea ideea de solidaritate europeană, crearea, alături de viaŃa internă, întemeiată pe dreptul de suveranitate, a unor forme de cooperare şi organisme permanente de armonizare a statelor asociate, cu respectarea principiului echitabilei reciprocităŃi.

Deşi imaginea raporturilor dintre statele europene era departe de a inspira optimism, mai ales în al doilea deceniu interbelic, diplomaŃia românească a continuat să-şi susŃină ideea potrivit căreia continentul de

unde a iradiat atâta cultură şi civilizaŃie nu avea altă şansă decât aceea de a înŃelege unitatea şi indivizibilitatea valorilor sale, situate mult deasupra disensiunilor existente.

Strategia de care România avea nevoie în politica sa externă pentru a-şi atinge, în plan internaŃional, scopurile şi obiectivele a fost definită magistral de Nicolae Titulescu, la începutul primului său mandat în fruntea Ministerului Afacerilor Străine, printr-o amplă declaraŃie de presă, în faŃa ziariştilor români şi străini prezenŃi la Bucureşti, la 11 iulie 1927. „În România – sublinia celebrul om politic-diplomat – este dominantă concordanŃa perfectă dintre interesele române şi cele europene. Toate actele politice trecute şi viitoare ale României se explică şi se vor explica prin această trăsătură fundamentală. Precum cele mai multe dintre naŃiunile încercate de Războiul Mondial, România este avidă de pace. Dar nu există pace fără ordine internaŃională şi nu poate exista ordine fără o conştiinŃă absolută a stabilităŃii ei”1.

Obiectivele politicii externe româneşti şi calea practică de urmat pentru ca aceste obiective să prindă viaŃă erau sintetizate astfel: aşezarea pe baze trainice a relaŃiilor de colaborare cu Marile Puteri europene aliate în timpul marelui război – FranŃa, Marea Britanie, Italia – şi cu statele care ne-au sprijinit în realizarea unităŃii naŃionale – S.U.A. şi Japonia; extinderea şi totodată adâncirea cooperării şi colaborării în cadrul Micii ÎnŃelegeri (România, Cehoslovacia şi Iugoslavia) şi cu Polonia; iniŃierea de noi relaŃii cu state de pe toate continentele lumii; normalizarea şi îmbunătăŃirea relaŃiilor cu state foste inamice, dintre care două, Ungaria şi Bulgaria, erau vecine.

DiplomaŃia României interbelice considera că baza oricărei politici de pace era statu-quo-ul teritorial şi releva cauzele care-l afectau, între acestea fiind: neînŃelegerile dintre foştii aliaŃi în primul război mondial; politica marilor puteri de atragere a Ńărilor mici în sferele lor de influenŃă; dorinŃele de revanşă ale învinşilor, însoŃite de acŃiuni de revizuire a tratatelor de pace; carenŃele diplomaŃiei occidentale în cazurile de folosire a dreptului forŃei în relaŃiile interstatale.

1 Nicolae Titulescu, Opera politico-diplomatică. Iulie 1927- iulie 1928.

Partea I, Volum îngrijit de George G. Potra, Costică Prodan, FundaŃia Europeană Titulescu, Bucureşti, 2003, p. 131.

Războiul, agresiunea armată au cunoscut, în repetate rânduri, oprobriul public al politicienilor şi diplomaŃilor români. „Pacea reală – aprecia Nicolae Titulescu, cu ocazia semnării Pactului ÎnŃelegerii Balcanice la Atena (9 februarie 1934) – îşi are izvorul în încredere şi încrederea îşi are izvorul său în stabilitate. Prima stabilitate pe care un stat o caută, nu în interesul său egoist, ci în interesul general, este stabilitatea frontierelor sale”. Dar, dacă pentru România şi celelalte state semnatare ale Pactului de la Atena (Grecia, Turcia şi Iugoslavia), frontierele teritoriale erau un lucru definitiv şi indiscutabil, frontierele, prin ele însele, erau şi bariere între oameni, făcându-le viaŃa mai grea. De aceea – sublinia Titulescu – noi suntem gata să întreprindem, împreună cu toŃi aceia care vor recunoaşte definitiv şi loial frontierele noastre, o vastă muncă de apropiere economică şi politică, ce va devaloriza gradat aceste frontiere până la spiritualizarea lor definitivă2. Conceptul de „spiritualizare a graniŃelor” este considerat o contribuŃie de maximă valoare a diplomaŃiei româneşti interbelice în teoria relaŃiilor internaŃionale şi în acŃiunea concretă de apropiere a popoarelor, fiind pus în aplicare în a doua jumătate a secolului al XX-lea, prin integrarea europeană3.

În 1933, Mihail Manoilescu vorbea de „unitatea spirituală a Europei”, despre o Europă viitoare „în care Orientul n-ar mai putea păşi la trena Occidentului, supus şi umil, şi prieten – şi aş zice, dacă cuvântul n-ar fi prea compromis – tovarăş. O asemenea Europă poate să dea formula nouă pe care o aşteaptă omenirea”. 4

În concepŃia diplomaŃiei româneşti, exprimată şi fundamentată de Nicolae Titulescu, statele, dincolo de întinderea lor geografică, de puterea militară, de ponderea economică, sunt chemate să colaboreze între ele şi să acŃioneze în sfera relaŃiilor internaŃionale ca parteneri cu drepturi egale. Indiferent de mărime, răspunderea faŃă de problemele păcii implică în mod necesar contribuŃia tuturor statelor. Diplomatul român a fundamentat, în acelaşi timp, relaŃia dialectică dintre principiul suveranităŃii şi principiul egalităŃii în funcŃionarea colaborării între state.

2 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, Editura Politică,

Bucureşti, 1967, p. 546-547. 3 Vasile Vese, PoziŃia internaŃională a României după Marea Unire, în

volumul Marea Unire din 1918 în context european, Coordonator Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003, p. 433.

„Noi nu revendicăm ranguri aristocratice în viaŃa internaŃională – afirma Nicolae Titulescu –, în schimb nu vom renunŃa niciodată la egalitatea cu ceilalŃi, aşa de greu câştigată”. Asemenea poziŃii, consecvent exprimate şi urmărite, nu erau manifestări de exclusivism naŃional, ci de demnitate naŃională, superior înŃeleasă. Ele transcriau un deziderat cu valoare de necesitate obiectivă. Nicolae Titulescu nu a admis regimul de „state cu interese limitate” impus, la ConferinŃa Păcii de la Paris din 1919-1920, de către Marile Puteri învingătoare, unora dintre aliaŃii lor mai mici, inclusiv României. În negocierile angajate, el a admis întotdeauna să discute în condiŃii „de la egal la egal” cu partenerii săi.4.

Un obiectiv major al politicii externe româneşti după Marea Unire din 1918 l-a constituit combaterea revizionismului promovat de totalitarismul comunist şi de cel nazist, precum şi de statele ce se considerau nedreptăŃite prin ordinea instituită în capitala FranŃei, în anii 1919-1920. În viziunea diplomaŃiei româneşti, revizionismul era sinonim cu războiul, adevăr confirmat de evoluŃia relaŃiilor internaŃionale în perioada dintre cele două războaie mondiale.

Stabilirea unor relaŃii amicale cu toate marile puteri europene a constituit un deziderat principal al politicii externe româneşti. La ConferinŃa de constituire a AsociaŃiei Presei ÎnŃelegerii Balcanice, care a avut loc la Bucureşti, la 11 iunie 1936, N. Titulescu declara: „Vrem prietenia tuturor marilor puteri fără deosebire: a FranŃei, a Marii Britanii, a Italiei, a Germaniei şi a U.R.S.S.

Suntem gata să dăm tuturor acestor puteri dovezile concrete ale sincerei noastre dorinŃe de a trăi cu ele în pace şi prietenie.

Dar în schimb nu vom renunŃa niciodată în favoarea niciuneia şi nici chiar în favoarea tuturor marilor puteri împreună la principiul egalităŃii statelor, adică la dreptul suveran de a dispune fiecare de soarta noastră şi de a nu primi niciodată o hotărâre care să ne privească la care noi nu am fi consimŃit”5.

I.2. Continuitate şi tendinŃe de schimbare a politicii externe

româneşti sub influenŃa evenimentelor internaŃionale

4 Apud Gheorghe Sbârnă, Românii şi proiectele federale europene

interbelice, Editura Sylvi, Bucureşti, 2002, p. 273. 5 Nicolae Titulescu, Documente diplomatice, op. cit., p. 772.

La un deceniu şi jumătate de la încheierea primului război mondial, relaŃiile internaŃionale au devenit tot mai tensionate datorită unor acte succesive de forŃă prin care erau încălcate Pactul Ligii NaŃiunilor şi tratatele de pace de către Germania nazistă şi Italia fascistă faŃă de care Marea Britanie şi FranŃa practicau o politică de conciliere.

Încă de la instaurarea, la 30 ianuarie 1933, a regimului hitlerist, politica externă a Germaniei a urmărit realizarea unui program care, în esenŃa sa, însemna cucerirea hegemoniei continentale şi asigurarea, prin expansiunea teritorială, a „spaŃiului vital”, ca şi constituirea unei zone de control şi dominaŃie economică – Wirtschaftsraum6.

ConcepŃia lui Adolf Hitler privind expansiunea teritorială era susŃinută de colaboratorii săi apropiaŃi, ca, de exemplu, de Alfred Rosenberg, care, de la 1 aprilie 1933, devenea şeful Oficiului de politică externă nou-creat al Partidului NaŃional Socialist German al Muncii (NSDAP), în atribuŃiile sale fiind incluse, printre altele, problemele răsăritene şi ale bazinului dunărean.

La 14 octombrie 1933, Germania părăseşte ConferinŃa pentru dezarmare şi se retrage din Societatea NaŃiunilor, ceea ce a permis guvernului de la Berlin să declanşeze o amplă campanie revizionistă şi naŃionalistă. Au urmat: agresiunea Italiei împotriva Etiopiei şi anexarea acestei Ńări la regatul italian (3 octombrie 1935 – 9 mai 1936); ocuparea de către Germania a zonei demilitarizate a Renaniei (7 martie 1936) – acŃiune motivată de diplomaŃia Berlinului printr-o „incompatibilitate” între obligaŃiile asumate de FranŃa prin Acordurile de la Locarno din 19257 şi Tratatul de asistenŃă mutuală între Paris şi Moscova, încheiat la 2 mai 1935, suspectat a fi îndreptat împotriva Germaniei; Acordul (gentleman’s agreement) germano-austriac din 11 iulie 1936, care a marcat primul pas spre Anschluss; internaŃionalizarea Războiului civil din

6 P. Renouvin, J.B. Duroselle, Introduction à l’histoire des relations

internationales, Armand Colin, Paris, 1966, p. 349-350. 7 La ConferinŃa de la Locarno din 5-16 octombrie 1925, reprezentanŃii

Germaniei (Gustav Stresemann), Belgiei (Émile Vandervelde), FranŃei (Aristide Briand), Marii Britanii (Joseph Austen Chamberlain) şi Italiei (Benito Mussolini) parafează (semnarea are loc la Londra, la 1 decembrie 1925), Tratatul de garanŃie mutuală (Pactul Rhenan), prin care semnatarii garantează menŃinerea frontierelor existente între FranŃa şi Belgia, pe de o parte, şi Germania, pe de altă parte. Totodată, sunt parafate convenŃiile de arbitraj dintre Germania, FranŃa, Cehoslovacia şi Polonia.

Spania (1936-1939) prin intervenŃia militară germană şi italiană, în sprijinul generalului Francisco Franco, şi cea sovietică, prin intermediul InternaŃionalei Comuniste, de partea guvernului Frontului Popular. La acestea se adaugă constituirea Axei Roma-Berlin (25 octombrie 1936), Pactul anticomintern (25 noiembrie 1936), între Germania şi Japonia, alianŃă la care aderă şi Italia (6 noiembrie 1937), alcătuindu-se astfel Axa Roma-Berlin-Tokio.

În contextul evenimentelor menŃionate, la 29 august 1936, Nicolae Titulescu este înlocuit de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine, printr-o „remaniere de guvern”, care l-a vizat doar pe el. Acest act a fost rezultatul intrigilor unor lideri politici care-i erau adversari şi ale regelui Carol al II-lea, datorită unor deosebiri substanŃiale de vederi, al presiunilor externe, în care pe primul loc s-a situat detaşat diplomaŃia polonă, al deteriorării puternice a raporturilor cu Polonia şi Italia, al nemulŃumirilor şi acŃiunii Berlinului, dar şi al nemulŃumirilor Iugoslaviei şi chiar ale Angliei, ca şi ale unor cercuri din alte Ńări apropiate României şi, în sfârşit, al unor atitudini şi opŃiuni ale lui Titulescu, ca, de exemplu, poziŃia adoptată faŃă de războiul civil care izbucnise în Spania8.

După înlăturarea lui Titulescu din fruntea diplomaŃiei româneşti, guvernul a continuat să afirme constant în declaraŃiile oficiale aceleaşi principii de politică externă.

La începutul lunii septembrie 1936, noul ministru al afacerilor străine, Victor Antonescu, a dat publicităŃii o amplă declaraŃie, în numele guvernului, prin care anunŃa următoarele direcŃii ale politicii externe: „Politica externă a României rămâne aceea care a fost urmată până în prezent. Această politică este rezultatul alianŃelor cărora datorăm biruinŃa în războiul mondial şi care ne-au dus la realizarea unităŃii naŃionale, în cadrul frontierelor noastre naturale. Tratatele de pace au dat o satisfacŃie deplină aspiraŃiilor noastre legitime, punând capăt nedreptăŃii unei situaŃiuni geografice şi etnografice care stânjenea dezvoltarea normală a poporului nostru. Astăzi nu avem altă Ńintă decât să muncim pentru a ne organiza şi dezvolta în linişte, înăuntrul graniŃelor intangibile ce am obŃinut cu sacrificiul celor mai buni fii ai Ńării.… Credincioşi Pactului

8 Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Din nou despre cauzele înlăturării

din guvern a lui Nicolae Titulescu (29 august 1936), în „Revista română de studii internaŃionale”, nr. 2 (6), 1969, p. 37-53.

SocietăŃii NaŃiunilor, vom continua a colabora în mod activ cu marea instituŃiune de la Geneva. Având onoarea a face parte din Consiliu, România va putea să-şi spună cuvântul ori de câte ori se vor pune chestiuni legate de interesele sale sau ale aliaŃilor săi.

Acestea sunt liniile mari ale politicii noastre care îşi trage obârşia din necesitatea ce o are România de a-şi asigura, în pace, integritatea graniŃelor sale. Această politică a fost practicată în mod constant de toate partidele ce au urmat la putere după război şi în cei din urmă ani mai cu seamă de către domnul Nicolae Titulescu, cu un talent, o autoritate şi un prestigiu ce i-au asigurat recunoştinŃa îndreptăŃită a Ńării” („DimineaŃa” din 4 septembrie 1936).

În Mesajul tronului, prezentat, la 16 noiembrie 1936, la deschiderea noii sesiuni ordinare a Parlamentului, regele Carol al II-lea a menŃionat că scopul suprem al politicii externe a Ńării îl constituie „menŃinerea păcii şi integritatea frontierelor”; iar Adresa de răspuns la Mesaj accentua: „Mai mult ca oricând, se impune continuarea politicii de până astăzi, prin sprijinirea oricărei acŃiuni menite să sporească autoritatea şi puterea Aşezământului de pace de la Geneva, dezvoltarea şi adâncirea alianŃelor actuale, prietenia cu toate statele şi consolidarea raporturilor de bună vecinătate”9.

Înlăturarea lui Titulescu din guvern, de numele căruia era legată întreaga politică externă a României, subordonată securităŃii colective sub egida Ligii NaŃiunilor, avea şi semnificaŃia adaptării la noile realităŃi geopolitice. Nu erau abandonate principiile călăuzitoare ale diplomaŃiei româneşti, ci, în faŃa eşecului politicii de securitate colectivă, se căutau metode şi mijloace noi care să permită menŃinerea statu-quo-ului teritorial şi a independenŃei naŃionale a Ńării.

InfluenŃa negativă a înlăturării lui Titulescu s-a resimŃit imediat în relaŃiile dintre România şi Uniunea Sovietică. Guvernul de la Moscova a dezavuat Proiectul tratatului de asistenŃă mutuală româno-sovietic parafat de N. Titulescu şi omologul său sovietic, M. Litvinov10, ce urma

9 Gheorghe Sbârnă, Parlamentul şi politica externă a României. 1919-

1940, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p. 285. 10 Protocolul, parafat la 21 iulie 1936 la Montreux, cuprindea principiile

ce urmau să stea la baza tratatului de asistenŃă mutuală între România şi Uniunea Sovietică: 1) asistenŃa mutuală în cadrul SocietăŃii NaŃiunilor; 2) intrarea în acŃiune a fiecăreia din cele două Ńări numai când FranŃa va intra în acŃiune; 3)

să fie definitivat şi semnat în septembrie 1936, pretextând că se produsese o schimbare a politicii externe româneşti. De fapt, nici guvernul român nu dorea finalizarea respectivului tratat. Cu toate acestea, Victor Antonescu îl asigură, la 19 septembrie 1936, pe Litvinov că „politica externă a României rămâne neschimbată faŃă de puterile aliate şi amice şi în special faŃă de Rusia, marea noastră vecină, cu care în cursul istoriei noastre nu am avut decât relaŃii de bună prietenie şi faŃă de care niciun ministru român cu conştiinŃa netedă a intereselor noastre geografice n-ar putea practica decât o politică de bună şi amicală vecinătate”. Ministrul sovietic a răspuns afirmând că „înŃelege nevoia României de a avea relaŃii bune cu Rusia”. La 2 noiembrie 1936, ministrul român la Moscova, Edmond Ciuntu, dă asigurări privind „dorinŃa fermă a guvernului român de a menŃine şi de a dezvolta relaŃii de cea mai bună vecinătate cu U.R.S.S. şi de a conlucra cu ea la tot ce poate întări pacea. Câtă vreme Rusia se va menŃine pe poziŃia actuală de respectare a teritoriului nostru prezent şi adversară a revizuirii frontierelor, ne va găsi totdeauna alături de ea”11.

În ultimele luni ale anului 1936, raporturile politice româno-ger-mane erau marcate de numeroase acŃiuni politice şi diplomatice în cadrul confruntării dintre atitudinile opuse ale celor două state faŃă de securitatea colectivă.

În 1937, analizând cu gândul la viitor evoluŃia relaŃiilor României cu Germania şi Uniunea Sovietică după primul război mondial, Nicolae Titulescu scria: „Cine ar dori să devină aliat al României numai pentru apărarea intereselor româneşti?

Să vorbim deschis: Germania? Niciodată. Pentru propriile ei interese, Germania ar putea cere României să

ia parte la un război ofensiv împotriva U.R.S.S. Dar, după părerea mea, trupele sovietice şi române nu vor putea trece Nistrul în România, respectiv, U.R.S.S., fără o cerere formală a guvernului român, respectiv, sovietic; 4) la cererea guvernului român, trupele sovietice se vor retrage de pe teritoriul român, la est de Nistru, după cum trupele române se vor retrage de pe teritoriul sovietic, la vest de Nistru. Cei doi miniştri au căzut de acord asupra tuturor punctelor, cu excepŃia punctului doi (Litvinov nu-l acceptă, iar Titulescu declară că nu poate semna o convenŃie fără acest punct).

11 Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator Ion Calafeteanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 296-297.

aceasta ar face să sune clopotul de îngropăciune pentru România. Germania, însă, nu-şi va schimba niciodată relaŃiile cu U.R.S.S. numai pentru a apăra interesele româneşti.

Dacă Germania nu duce război împotriva U.R.S.S., eu prevăd o revenire la politica lui Bismark12, adică prietenia ruso-germană”13.

Titulescu considera primejdioasă pentru România apropierea germano-sovietică – pe care a intuit-o – în condiŃiile în care România nu ar fi avut reglementate raporturile cu niciuna dintre cele două mari puteri şi aprecia că, în cazul producerii unei astfel de apropieri, era de preferat ca România să fie surprinsă în raporturi mai bune cu U.R.S.S, după ce aceasta încheiase un tratat cu FranŃa. Chiar după ce se declanşase agresiunea Italiei contra Abisiniei, Titulescu îi declara lui Constantin Argetoianu, la 9 septembrie 1935: „Pericolul e Germania. ÎŃi dau în scris: Germania se va înŃelege cu Sovietele pe spinarea Poloniei”14.

Un pact româno-sovietic era considerat de Titulescu necesar pentru România atât în caz de război între Germania şi U.R.S.S., cât şi în caz de înŃelegere germano-sovietică, esenŃial fiind ca acest pact să fie încheiat înaintea apropierii dintre Berlin şi Moscova.

Nu se pune problema că Titulescu ar fi avut simpatii sau antipatii ruse sau germane, politica sa fiind călăuzită exclusiv de interesele apărării integrităŃii teritoriale şi a securităŃii României, ca şi a păcii europene15, între acestea existând un acord total.

Germania a urmărit cu deosebită atenŃie şi vădită nemulŃumire posibilitatea încheierii unui pact de asistenŃă mutuală româno-sovietic şi, îndeosebi, a unui acord românesc pentru tranzitul trupelor sovietice prin

12 Cancelar al Germaniei în anii 1871-1899, Otto Eduard Leopold Bismark este autorul iniŃiativei „AlianŃa celor trei împăraŃi” (Germania, Austro-Ungaria şi Rusia), încheiată în 1873, reînnoită în 1881 şi 1884. În 1887, Bismark a semnat cu Rusia aşa-numitul Tratat de reasigurare. Considerând că războiul cu Rusia ar putea fi periculos pentru Germania, el s-a pronunŃat împotriva cercurilor militare germane care susŃineau declanşarea unui război preventiv împotriva Rusiei.

13 Nicolae Titulescu, Politica externă a României (1937), EdiŃie îngrijită de George G. Potra, Constantin I. Turcu, Ion M. Oprea, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, p. 103-104.

14 Ioan Chiper, România şi Germania nazistă. RelaŃiile româno-germane între comandamentele politice şi interese economice (ianuarie 1933 – martie 1938), Editura Elion, Bucureşti, 2000, p. 120.

15 Ibidem, p. 121.

România spre Europa Centrală şi a acŃionat prin variate mijloace – declaraŃii contradictorii cu privire la atitudinea sa faŃă de revizionismul maghiar, sprijinirea partidelor de dreapta şi extrema dreaptă din România, încercări, pe diferite canale, de influenŃare a unor lideri politici – Octavian Goga, Gheorghe Brătianu etc. –, precum şi a regelui Carol al II-lea, pentru a împiedica astfel de angajamente internaŃionale ale României. Trebuie însă subliniat că această acŃiune a Germaniei n-a constituit decât o parte a unui amplu demers al diplomaŃiei berlineze împotriva închegării unui sistem de securitate colectivă, care viza, în special, exploatarea divergenŃelor şi carenŃelor politicii marilor puteri occidentale.

Totodată, acŃiunea energică a diplomaŃiei româneşti, rolul României în cadrul Micii ÎnŃelegeri şi al ÎnŃelegerii Balcanice, ca şi perspectivele apropierii româno-sovietice au influenŃat, la rândul lor, politica Berlinului, nevoit să recurgă, inclusiv în raporturile acestuia cu Roma şi Budapesta, la anumite moderaŃii şi subtilităŃi de tactică.

Din acest punct de vedere este concludentă convorbirea care a

avut loc la Berlin, la 16 noiembrie 1936, între Adolf Hitler şi Gheorghe Brătianu, deputat, şeful unei grupări politice desprinse din Partidul NaŃional Liberal.

În nota sa asupra întrevederii, omul politic şi istoricul român preciza că partidul pe care el îl conducea luptase un an de zile împotriva pactului româno-sovietic a cărui primejdie părea a fi înlăturată. Urmările vechii politici mai dăinuiau încă, dar se ajunsese la relaŃii strânse cu Polonia şi Iugoslavia, ceea ce asigura politicii româneşti „un echilibru mai sănătos”. În ceea ce priveşte problemele externe, releva Gheorghe Brătianu, politica românească se poate rezuma în următoarele puncte care corespundeau unei tendinŃe tot mai accentuate în opinia publică:

„1. Barieră împotriva comunismului, România trebuia să-şi reia, ca mai înainte, misiunea la Nistru şi la Marea Neagră.

2. Nu voim să fim drum de trecere, nici câmp de bătălie. De aceea exemplul Belgiei a avut la noi un răsunet puternic. Nu se poate folosi termenul de «neutralitate» care e impropriu, dar fondul problemei este acesta. De fapt, chiar în cazul unui război germano-rus, o Românie neutră e mai importantă pentru Germania decât una aliată, care ar fi prezentat greutăŃi de prelungire a frontului.

Această poziŃie nu întrerupe legăturile noastre cu FranŃa, cu care avem, de altfel, un tratat de consultare şi amiciŃie, dar arată că nu voim să ne subordonăm unui pact sovietic, fie francez, fie ceh.

3. Raporturi economice mai strânse cu Germania, în care vedem posibilităŃile de dezvoltare normală ale economiei româneşti”.

Führerul, care ascultase până atunci fără a întrerupe, a intervenit în discuŃie şi, după ce l-a rugat pe interlocutorul său să nu dea publicităŃii ceea ce-i va spune, a declarat: „Problema capitală, care domină totul, este lupta împotriva bolşevismului, ceea ce nu s-a înŃeles îndeajuns în Apus, în FranŃa şi în Anglia. Suntem acuzaŃi de a pregăti războiul, dar tot programul meu social şi economic este un program de pace, ca şi planul economic pe patru ani. Germania face o politică de apărare, a ei şi a Europei. În ce priveşte pacea, a făcut de atâtea ori declaraŃii categorice şi Belgiei şi FranŃei... A oferit pace şi cehilor. Dar în chestiunea bolşevistă cehii au făcut o politică nebună (eine tolle Politik). Au respins mâna ce le-a fost oferită nu o dată, de mai multe ori.

SituaŃia minorităŃilor germane a devenit imposibilă în Cehoslovacia, mai ales că e chiar la graniŃa Reichului. (Se referă la regiunea SudiŃilor, din nord-vestul Cehoslovaciei – n.n., Ş.L.). Pe de altă parte, cehii „au devenit o poartă de intrare (Einfallstar) pentru bolşevici în Europa Centrală”.

În ceea ce priveşte revizionismul, Hitler a susŃinut că ungurii ar avea revendicări care se îndreptau puŃin asupra Iugoslaviei şi României şi mai mult asupra Cehoslovaciei. În legătură cu sprijinul de care avea nevoie România, Hitler arăta că acest sprijin, ea trebuie să-l caute la statele care promovau aceeaşi politică de stăvilire a comunismului, în principal Germania.

Dacă România ar avea relaŃii economice mai bune cu Germania, aşa cum a făcut Iugoslavia, „cu riscul de a crea în viitor un stat de concurenŃă industrială, atunci interesul Germaniei ar spori să vadă în acel colŃ al Europei o Românie independentă şi puternică”.

Cancelarul german a declarat că „pretenŃiile revizioniste ale Ungariei nu trebuie luate prea în tragic, ele sunt poate necesare din punctul de vedere al politicii interne. Adevăratul pericol care ameninŃă România şi pacea în Europa este bolşevismul. Dar dacă România devine un avanpost al ordinii în Europa, atunci niciun stat nu va mai fi interesat în menŃinerea ei decât Germania”. „Aş merge în cazul acesta foarte

departe – declara Hitler – şi aş spune-o în mod public şi oficial, la Roma şi la Budapesta”16.

În decembrie 1937 au avut loc alegeri parlamentare organizate de guvernul liberal prezidat de Gheorghe Tătărescu. În preajma acestor alegeri, s-au manifestat, într-o măsură mai mare decât până atunci, divergenŃe politice privind relaŃiile externe ale României. Partidul NaŃional Liberal şi Partidul NaŃional łărănesc, deşi primul era la guvernare, iar celălalt în opoziŃie, se pronunŃau pentru menŃinerea şi consolidarea alianŃelor regionale din care România făcea parte – Mica ÎnŃelegere şi ÎnŃelegerea Balcanică, a politicii orientate spre Paris şi Londra; pentru creşterea rolului Ligii NaŃiunilor, considerând că numai astfel se asigura integritatea teritorială a Ńării, ameninŃată de statele revizioniste. La extrema dreaptă a eşichierului politic, Mişcarea Legionară17 şi Partidul NaŃional Creştin18 susŃineau alăturarea de Germania şi Italia, invocând, printre altele, că astfel puteau fi descurajate pretenŃiile revizioniste ale Ungariei, Uniunii Sovietice şi Bulgariei. Pentru Corneliu Zelea Codreanu, Alexandru C. Cuza, Octavian Goga şi alŃi lideri legionari şi naŃional-creştini, Liga NaŃiunilor era o organizaŃie masonică dominată de evrei, îndreptată împotriva statelor naŃionale, mai ales a celor mici; alianŃa cu FranŃa – unde se afla la putere un guvern de „Front Popular”, condus de socialistul Leon Blum, sprijinit de Partidul Comunist, nu era de niciun folos; Mica ÎnŃelegere şi ÎnŃelegerea Balcanică erau ineficiente; apropierea faŃă de Uniunea Sovietică era interpretată ca un act de trădare naŃională, marea putere de la Răsărit fiind considerată un stat care urmărea să impună dominaŃia comunismului19. „Noi – arăta Octavian Goga, preşedintele Partidului NaŃional Creştin – ne-am dat

16 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, Editura Univers Enciclopedic,

Bucureşti, 1999, p. 13-16. 17 Interzisă în decembrie 1933, ca urmare a asasinării premierului liberal

I.G. Duca, Mişcarea Legionară, numită în mod curent Garda de Fier, şi-a reluat activitatea legală la 20 martie 1935, sub forma partidului Totul pentru łară, având ca preşedinte pe generalul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino-Grănicerul.

18 Partidul NaŃional Creştin s-a constituit la 14 iulie 1935 prin fuziunea Partidului NaŃional Agrar, condus de Octavian Goga, cu Liga Apărării NaŃional Creştine, condusă de Alexandru C. Cuza. Octavian Goga a fost ales preşedinte activ, iar A.C. Cuza, preşedinte de onoare.

19 Istoria românilor, Vol. VIII, România întregită (1918-1940), Coordonator Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 367.

seama de la început că în echilibrul continental Germania nu este un factor neglijabil şi că, potrivit trecutului, urmând linia unei predestinări geografice, suntem datori cât mai grabnic, pentru interesele noastre politice şi economice, să stabilim un acord cu Germania. La această convingere s-a adăugat şi faptul că Partidul NaŃional-Socialist prezintă o înrudire de doctrină cu concepŃia noastră, că este un partener împotriva primejdiei semite şi că este cel mai serios reazim faŃă de revărsarea nebuniei bolşevice”20.

„O alianŃă cu Rusia Sovietică, aşa cum s-a intenŃionat şi cum la un moment dat urma să se realizeze, prin străduinŃele D-lui Titulescu a fost, cred eu, şi va fi cea mai cumplită erezie din câte au fost scoase vreodată la iveală din laboratorul diplomaŃiei româneşti” – declara Goga în şedinŃa Adunării DeputaŃilor din 27 noiembrie 1937. Abordând problema unei cooperări româno-ruse în eventualitatea unui război între Germania şi U.R.S.S., preşedintele Partidului NaŃional Creştin întrevedea consecinŃele politice: „Mergând alături de Rusia în război, fie că am învinge, fie că am fi învinşi, şi într-un caz şi într-altul – ca din toate războaiele, am fi păgubiŃi.

Învinşi ieşind din acest război, am trage toate consecinŃele logice ale vechii doctrine: vae victis. S-ar pune problema Ardealului, care, probabil, ar deveni un teritoriu de război, şi care ar fi reclamat de către competitorii din tabăra adversă, ungurii, în cazul de faŃă, care l-ar cere pentru ei. Aceasta în cazul când am fi învinşi.

Învingători? Chestiunea ar fi şi mai complicată. Pentru ce, d-lor? Şi acest lucru trebuie să-l privim în faŃă. Noi, suntem nişte chirurgi, care, cu durere, experimentăm totul pe spinarea acestui popor. Noi nu putem ascunde adevărul acesta şi să facem o politică de struŃ. Trebuie să privim lucrul în faŃă, fiindcă cu soluŃiile pe care le vom da noi se prepară spiritul public în faŃa zilei de mâine.

Un război al Rusiei biruitoare, cu noi alături, ce consecinŃe ar avea? Înainte, ştiŃi foarte bine, Rusia autocrată, Ńaristă, reprezenta pentru noi o foame de teritoriu românesc şi după fiecare război, făcut chiar alături de noi, câştigând chiar războiul prin intervenŃia noastră, îşi mărea

20 Mihai Fătu, Cu pumnii strânşi. Octavian Goga în viaŃa politică a

României (1918-1938), Editura Globus, Bucureşti, 1993, p. 165.

teritoriul pe socoteala noastră. Aceasta era Rusia Ńaristă, cu foamea ei, lansată către Constantinopol.

O Rusie bolşevică, biruitoare, n-ar avea nimic a face cu apetitul din testamentul lui Petru cel Mare; o asemenea Rusie ar reprezenta o penetraŃie spre Occident, peste trupul nostru, o bolşevizare continentală, aş zice planetară. Aceasta ar însemna o zguduire necunoscută încă din istoria omenirii. ÎnchipuiŃi-vă ce ar fi pentru existenŃa noastră o asemenea bolşevizare, din punctul de vedere al civilizaŃiei româneşti. În această perioadă de fragilitate, de adolescenŃă, a civilizaŃiei la un popor, care întâia oară a avut posibilitatea unei uniri politice, ar însemna distrugerea culturii noastre naŃionale, peste care s-ar revărsa un val de întuneric”21.

În faŃa unui asemenea pericol, Octavian Goga aprecia că „este legitimă ridicarea poporului german pentru combaterea bolşevismului” şi releva că, pe lângă consideraŃiunile de ordin general, erau şi o serie de justificări specific româneşti, care pledau pentru normalizarea raporturilor cu Germania, între care cele de natură economică puteau fi binefăcătoare pentru amândouă părŃile.

Expunând poziŃia Partidului NaŃional Creştin, Octavian Goga sublinia că, în acel moment istoric, „s-a creat o atmosferă politică trebuincioasă pentru restabilirea raporturilor normale cu Germania, o platformă de înŃelegere în sensul unui tratat de amiciŃie, care, respectând alianŃele noastre, având la bază un echilibru sufletesc şi o legitimitate economică din partea celor doi contractanŃi, să ne repună în situaŃia de amiciŃie, care de multă vreme a stăruit între cele două popoare”22.

La rândul său, „căpitanul” Mişcării Legionare, C.Z. Codreanu, declara la 30 noiembrie 1937: „Eu sunt pentru o politică externă a României alături de Roma şi Berlin. Alături de statele revoluŃiilor naŃionale, în contra bolşevismului … în 48 de ore după biruinŃa Mişcării Legionare, România va avea o alianŃă cu Roma şi Berlinul, intrând astfel în linia misiunii sale istorice în lume: apărarea crucii, a culturii şi civilizaŃiei creştine”23.

Urmărind să-şi mărească şansa de a câştiga alegerile, Partidul NaŃional Liberal a încheiat un cartel electoral cu Partidul German din

21 Gheorghe Sbârnă, op. cit., p. 300. 22 Ibidem, p. 303-305. 23 Istoria Românilor, op. cit., p. 376.

România, condus de Fritz Fabritius şi Hans Otto Roth, de orientare preponderent naŃional-socialistă, şi cu Frontul Românesc, organizaŃie condusă de Alexandru Vaida-Voievod, care se desprinsese din P.N.ł. în 1935.

La 25 noiembrie 1937, Iuliu Maniu, Corneliu Zelea Codreanu şi Gheorghe Brătianu au semnat un „pact de neagresiune” prin care se angajau să apere „libertatea şi corectitudinea alegerilor”. Prin acest pact, Partidul NaŃional-łărănesc intenŃiona să se folosească de Mişcarea Legionară pentru câştigarea alegerilor şi revenirea la guvernare. În acelaşi scop, Iuliu Maniu a acceptat colaborarea cu organizaŃii politice de stânga care întreŃineau relaŃii cu comuniştii, cum erau Uniunea Democratică, prezidată de Barbu Rădulescu, şi Frontul Plugarilor, condus de dr. Petru Groza, şi de dreapta – Partidul Conservator de sub conducerea lui Grigore Filipescu şi Partidul Agrar al lui Constantin Argetoianu.

AlianŃele electorale încheiate de P.N.L. şi P.N.ł. raliind de-o parte şi de alta organizaŃii cu doctrine şi orientări politice atât de diverse – de la extrema dreaptă la extrema stângă – au creat confuzie în rândul alegătorilor şi n-au slujit niciunuia din cele două mari partide politice democratice în lupta pentru putere.

Confruntarea electorală s-a încheiat cu un rezultat surprinzător. Nicio grupare politică n-a reuşit să obŃină numărul de voturi care-i putea asigura majoritatea mandatelor în noul for legiuitor, necesare formării noului guvern24.

I.3. Politica externă a României la începutul regimului de

autoritate monarhică

Alegerile parlamentare din decembrie 1937 au consemnat ascensiunea extremei drepte pe scena politică românească. De fapt,

24 Rezultatul oficial al alegerilor pentru Adunarea DeputaŃilor publicat

la 31 decembrie 1937 consemna: Partidul NaŃional Liberal a obŃinut 1.103.353 de voturi – 35,92%, situându-se pe primul loc, dar, neîntrunind procentul de 40% din totalul voturilor, nu putea beneficia de „prima electorală” care să asigure majoritatea mandatelor necesare pentru formarea noului guvern; pe locul al doilea s-a plasat Partidul NaŃional łărănesc cu 626.612 voturi – 20,40%; pe locul trei, partidul Totul Pentru łară cu 478.378 voturi – 15, 589% şi pe locul al patrulea, Partidul NaŃional Creştin cu 281.167 voturi – 9,15% din totalul voturilor exprimate („Monitorul Oficial”, nr. 301 din 31 decembrie 1937).

adevăratul beneficiar al alegerilor din decembrie 1937 va fi regele Carol al II-lea; folosind rezultatul acestor alegeri, el a impus o formulă de guvern care i-a permis să-şi realizeze principalul său obiectiv politic: instaurarea unui regim monarhic autoritar. Fără să mai recurgă la obişnuitele consultări cu preşedinŃii partidelor politice parlamentare, suveranul i-a cerut lui Octavian Goga să formeze noul guvern, oferind în acelaşi timp funcŃii ministeriale lui Armand Călinescu şi altor naŃional-Ńărănişti care nu erau de acord cu politica promovată de Iuliu Maniu. La 28 decembrie 1937, după demisia lui Gheorghe Tătărescu, Octavian Goga a primit însărcinarea oficială de a alcătui noul cabinet. Alexandru C. Cuza, promotor al antisemitismului în România, a fost numit ministru secretar de stat, fără portofoliu. Ministerele de Interne şi JustiŃie au fost încredinŃate naŃional-Ńărăniştilor dizidenŃi – Armand Călinescu şi Vasile Rădulescu MehedinŃi, iar în fruntea Ministerului de Externe a fost adus juristul Istrate Micescu, intrat recent în Partidul NaŃional Creştin şi care îl combătuse în campania electorală pe Iuliu Maniu şi mai ales pe Corneliu Zelea Codreanu pentru declaraŃiile acestuia privind orientarea politicii externe a României spre Puterile Axei. Generalul Ion Antonescu a fost numit ministru al apărării naŃionale, acceptând această funcŃie după ce regele şi primul-ministru desemnat i-au dat asigurări privind continuarea politicii externe a României alături de FranŃa şi Marea Britanie şi că nu se vor lua măsuri represive împotriva Mişcării Legionare.

DiplomaŃii britanici au observat de la început că formarea guvernului Goga era o manevră a regelui Carol al II-lea îndreptată în primul rând împotriva Gărzii de Fier. Această presupunere se baza, printre altele, pe informaŃii obŃinute de la legionari, în sensul că singurul lucru de care aceştia se temeau într-adevăr era venirea la putere a unui guvern naŃional-creştin. „În consecinŃă, nu exclud posibilitatea că regele intenŃionează să dea Ńării un fir din blana câinelui care a muşcat, ca mijlocul cel mai sigur de a contracara ascensiunea rapidă a Gărzii de Fier”, comunica Sir Reginal Hoare la Londra25.

Devenind prim-ministru, Octavian Goga a abandonat excesele sale în legătură cu politica externă din perioada când se afla în opoziŃie. Într-o cuvântare-program rostită la Radio Bucureşti, la 1 ianuarie 1938, el

25 Bela Vago, The Shadow of Swastika. The Rise Of Fascism and Anti-

Semitism in the Danube Basin, 1936-1939 , London, p. 37.

afirma: „ În raport cu lumea de peste frontieră, o tendinŃă normală de echilibru va călăuzi străduinŃele unui guvern, care vrea să pună de acord interesele noastre superioare cu politica externă, fără perturbări şi fără zguduiri, respectând alianŃele existente şi argumentând prieteniile statului român dincolo de hotare”26.

Această declaraŃie şi altele identice erau influenŃate de mai mulŃi factori: gruparea naŃional-Ńărănistă din guvern şi opinia publică nu admiteau o zguduire a relaŃiilor internaŃionale ale României care să-i primejduiască existenŃa. Politica externă aparŃinea, ca iniŃiativă şi strategie generală, regelui, care încerca să Ńină seama de curentele de opinie din societatea românească. Sesizând aceste aspecte, Pamfil Şeicaru nota: „Regele nu a încredinŃat formarea guvernului lui Octavian Goga cu intenŃia de a opera o schimbare în politica externă. El a rămas credincios alianŃei cu FranŃa şi Anglia până în ultimele luni de domnie”27. Oricum, este un merit al lui Goga că a găsit resurse în propria-i conştiinŃă pentru a se face mesagerul acestor factori de decizie şi că, în noua sa calitate, a făcut evidente eforturi pentru menŃinerea României pe coordonatele politicii externe tradiŃionale.

Sintetizând politica externă a guvernului pe care îl prezida, într-un interviu acordat ziarului „Berliner Tageblat”, reluat de „Universul”, la începutul lunii februarie 1938, Octavian Goga declara: „Vom păstra prieteniile şi alianŃele noastre vechi, dar dorim să extindem legăturile noastre internaŃionale, pe cât posibil vom căuta în special să realizăm raporturi amicale cu Italia şi Germania. Dorim să încheiem apoi un pact de amiciŃie cu Germania şi Italia şi să colaborăm astfel la politica păcii. Suntem conştienŃi că o Europă nouă este în formaŃie şi voim să asigurăm României locul ce i se cuvine valorii ei şi situaŃiei ei ca ultimă santinelă europeană în estul Europei. România nu va realiza o colaborare mai strânsă cu Rusia, cum a fost mai înainte propusă de unii, ceea ce a provocat temeri în opinia publică europeană. Suntem duşmanii pronunŃaŃi ai ideologiei Rusiei, ca care nu vom încheia niciun pact. Politica noastră internă, cu caracter radical anticomunist, nu ne împiedică însă de a avea legături de bună vecinătate cu Rusia. Cu Ungaria urmărim să realizăm o

26 „Timpul”, an II, nr. 239, din 2 ianuarie 1938. 27 Pamfil Şeicaru, Istoria Partidelor NaŃional, łărănesc şi NaŃional-

łărănesc, vol. II, Editura CarpaŃi, Madrid, 1963, p. 239.

normalizare a legăturilor. Printr-o politică realistă între state, în special între vecini, s-au obŃinut totdeauna unele progrese. Dorim o dezvoltare a legăturilor noastre economice cu statele Europei centrale şi în special cu Germania, căci economia română şi cea germană se completează foarte bine. În strângerea legăturilor economice între statele Europei centrale şi orientale, vedem cea mai bună garanŃie pentru ridicarea economică a României”28.

O formulă definitorie a esenŃei politicii externe a guvernului Goga a găsit „Washington Post”, la 30 decembrie 1937, când aprecia că „România vrea să rămână” filofranceză, dar nu antigermană.

Guvernul prezidat de Octavian Goga a fost destituit de regele Carol al II-lea după numai 44 de zile de activitate, în noaptea de 10/11 februarie 1938. Noul guvern, constituit sub preşedinŃia patriarhului Miron Cristea, a girat trecerea la regimul de autoritate monarhică. S-a introdus starea de asediu pe întreg cuprinsul Ńării, au fost numiŃi noi prefecŃi de judeŃe din rândurile ofiŃerilor superiori şi s-a revocat convocarea corpului electoral. O nouă constituŃie, care a înlocuit-o pe cea din 1923, aprobată prin plebiscit la 24 februarie şi promulgată peste trei zile, oficializa noul regim. Regele devenea un jucător politic, participând efectiv şi legal la guvernare. La 30 martie 1938, au fost dizolvate partidele politice, iar la 16 decembrie 1938 s-a constituit Frontul Renaşterii NaŃionale, definit ca „unică organizaŃie în stat”, avându-l ca şef suprem pe rege.

Regimul autoritar al lui Carol al II-lea s-a confruntat de la început cu evenimente internaŃionale care se repercutau asupra politicii sale externe. La 13 martie 1938 s-a înfăptuit Anschlussul – act de forŃă prin care Germania nazistă proceda la prima sa agresiune şi expansiune teritorială, ceea ce avea să schimbe într-o măsură însemnată configuraŃia politică şi raportul de forŃe din Europa, cu implicaŃii importante şi pentru situaŃia României. Nu era vorba numai de faptul că Germania se apropia, geografic, cu 300 km de România, ci şi că aceasta stabilise graniŃe comune cu Italia, tăind, prin axa Roma-Berlin, Europa orientală de cea occidentală, şi cu Ungaria, dar şi cu Iugoslavia şi, mai ales, că puterile occidentale aliate sau prietene României acceptaseră noul fapt împlinit fără o reacŃie semnificativă.

28 „Universul”, nr. 33 din 3 februarie 1938.

În aceeaşi zi de 13 martie 1938, Armand Călinescu aprecia că evenimentele din Austria nu erau întâmplătoare, ci constituiau o etapă în planul de expansiune a Germaniei, care urma să se extindă şi asupra României. El sublinia totodată pericolul crescând pe care-l reprezenta, în noile împrejurări, Mişcarea Legionară şi nota, pentru a-i atrage atenŃia regelui, că naziştii vor încuraja tot pe legionari şi, la momentul decisiv, vor conta tot pe ei, chiar când oficialitatea română ar crede potrivit să schimbe politica externă. Aşadar, nici regele, nici lumea politică, afară de Gardă, nu vor putea rezista29. Călinescu a prezentat, de asemenea, lui Carol al II-lea unele măsuri, între care arestarea lui Codreanu şi a altor fruntaşi legionari şi realizarea unui program destinat să amplifice capacitatea de rezistenŃă militară şi de apărare a Ńării.

În audienŃa pe care o acorda lui Wilhelm Fabricius, ministrul german la Bucureşti, la 18 martie 1938, Carol al II-lea declara în legătură cu Anschlussul că România n-ar fi fost atinsă direct de faptul în sine şi spera să nu urmeze complicaŃii. În cadrul problemelor, mai numeroase, abordate în cadrul audienŃei, regele şi-a afirmat intenŃia de a angaja o apropiere treptată de Germania. DeclaraŃiile lui Carol al II-lea erau în mare măsură conjuncturale, dar reflectau şi unele opinii personale, suveranul român neîmpotrivindu-se unor raporturi normale cu Germania.

România era preocupată de identificarea unor căi şi mijloace noi, care să-i dea posibilitatea de a face faŃă pericolului extern tot mai pronunŃat. Iar acest pericol provenea în acel moment, după cum se stabilise şi într-o şedinŃă a Consiliului superior al armatei din 19 aprilie 1938, dinspre graniŃa de vest, din partea Ungariei şi, mai ales, a Germaniei30.

Pericolul crescând căruia trebuia să-i facă faŃă România era remarcat de diplomaŃia franceză31 şi de cea sovietică, dar cele două mari

29 Armand Călinescu, Însemnări politice, Editura Humanitas, Bucureşti,

1990, p. 383-384. 30 Apud Ion Calafeteanu, Eforturile diplomaŃiei româneşti în vederea

realizării unităŃii de acŃiune a statelor din sud-estul Europei în faŃa expansiunii fasciste (martie 1938-iulie 1939), în Probleme de politică externă a României 1918-1940, vol. II, Editura Militară, Bucureşti, 1977, p. 328.

31 Unii diplomaŃi francezi au proiectat organizarea unui front comun al Micii ÎnŃelegeri şi Poloniei, destinat să se opună expansiunii germane, dar planul a fost înăbuşit în cadrul politicii conciliatoriste a guvernului francez (vezi Viorica

puteri nu adoptau măsuri adecvate, iar României nu i se putea pretinde să facă ceea ce nici ele nu făceau.

Politica externă a României în conjunctura internaŃională creată după Anschluss preocupa numeroşi oameni politici români şi, deşi nu toŃi preconizau aceleaşi metode pentru apărarea intereselor Ńării, ei îşi manifestau totuşi îngrijorarea pentru expansiunea germană. Astfel, dezaprobând de fapt politica de conciliere şi combătând ca neviabilă formula, preconizată şi în acele momente de Gheorghe Brătianu, a neutralităŃii sau echilibrului de forŃe, economistul George Taşcă descria public Germania şi Italia ca puteri ale războiului şi cerea continuarea cu fermitate a politicii tradiŃionale de alianŃe a României32. Mai nuanŃat în aprecieri şi mai puŃin tăios, Grigore Gafencu constata, în conferinŃa „Europa după Anschluss”, că Europa avea frontiere garantate şi frontiere negarantate şi că politica externă a României nu putea fi decât, aşa cum era în realitate, o luptă pentru existenŃa naŃională, o chestiune de rezistenŃă bazată pe propriile forŃe, în vederea conservării frontierelor şi a independenŃei politice şi economice33.

II. O POLITICĂ EXTERNĂ DE PACE ŞI ECHILIBRU

În ajunul celui de-al doilea război mondial, Marile Puteri europene manifestau un interes aparte faŃă de România. AtenŃia lor era reŃinută, deopotrivă, de poziŃia sa geostrategică şi resursele economice de care dispunea, mai ales cele petrolifere şi cerealiere. EvoluŃia relaŃiilor internaŃionale, jalonată de ConferinŃa cvadripartită de la München din 29-30 septembrie 1938 (Germania, Italia, Marea Britanie şi FranŃa) şi de încheierea Tratatului germano-sovietic din 23 august 1939 (Pactul Ribbentrop-Molotov), a adus tot mai mult România în faŃa unui grav pericol, punându-i sub ameninŃare hotarele şi însăşi existenŃa ei ca stat

Moisuc, DiplomaŃia României şi problema suveranităŃii şi independenŃei naŃionale în perioada martie 1938-mai 1940, Editura Academiei, 1971, p. 37).

32 George Taşcă, Directivele politicii noastre externe, Bucureşti, 1938. 33 Grigore Gafencu, L’Europe après Anschluss, în „Affaires

danubiennes”, nr. 1, iulie, 1938, p. 27-42.

liber şi independent. Pentru a se apăra, România a căutat să-şi adapteze sistemul securităŃii naŃionale şi conduita diplomatică în funcŃie de noua conjunctură internaŃională. Încă din a doua jumătate a anului 1938, s-a cristalizat ceea ce s-a denumit o politică externă de pace şi de echilibru. Această politică a prefigurat neutralitatea României proclamată la începutul lunii septembrie 1939, îndată după declanşarea celui de-al doilea război mondial.

II.1. România şi Acordul de la München

La 29 septembrie 1938, prim-miniştrii Italiei – Benito Mussolini, Marii Britanii – Arthur Neville Chamberlain, FranŃei – Edouard Daladier şi cancelarul Germaniei, Adolf Hitler, au semnat la München Acordul care obliga Cehoslovacia să cedeze Germaniei Regiunea sudetă34. În aceeaşi zi, guvernul Poloniei a dat un ultimatum guvernului Cehoslovaciei pentru a-i ceda oraşul Tešin, în 24 de ore, iar în 10 zile zona cu acelaşi nume şi Friestadt. Guvernul de la Praga a admis şi această cedare. La 2 octombrie 1938, are loc „primul Arbitraj de la Viena”, prin care ministrul de externe german Ioachim von Ribbentrop, şi ministrul de externe italian, Galeazzo Ciano, au acordat Ungariei zone frontaliere din Ucraina/Rutenia subcarpatică şi din Slovacia, în total 12.000 km2, cu o populaŃie de circa 1.000.000 de locuitori. În aceeaşi zi, un grup de reprezentanŃi ai populaŃiei româneşti din Ucraina Subcarpatică, însoŃit de Ferdinand Veverka, ministrul Cehoslovaciei în România, ruga guvernul de la Bucureşti să-şi exercite toată autoritatea pentru ca această regiune să rămână în Cehoslovacia. În ipoteza că Ucraina Subcarpatică va fi atribuită unui stat străin, ei cereau să fie reuniŃi cu România.

Acordul de la München a fost considerat la Bucureşti ca începutul unei etape în evoluŃia relaŃiilor internaŃionale care impunea o nouă orientare a României în politica externă. Semnarea DeclaraŃiei de neagresiune germano-engleză, la 30 septembrie 1938, şi deschiderea tratativelor între FranŃa şi Germania, în vederea încheierii unui act similar,

34 Regiunea sudetă – o zonă montană din nord-vestul Cehoslovaciei

alcătuind un semicerc îngust de-a lungul graniŃei cu Germania – era locuită în cea mai mare parte de etnici germani. La începutul lunii septembrie 1938, guvernul de la Praga acordase germanilor sudeŃi autonomie, dar Hitler voia mai mult – anexarea Regiunii.

erau dovezi ale dezangajării democraŃiilor occidentale de obligaŃiile pe care şi le asumaseră faŃă de Ńările din centrul şi răsăritul Europei.

Referindu-se la poziŃia României în noul context politico-diplomatic european, Constantin Vişoianu scria: „Politica de la München cuprinde două idei care trebuiesc disociate: a) doctrina marilor puteri occidentale de a discuta între ele chestiuni ce le privesc în scopul de a ajunge la o colaborare pacifică. România nu poate decât să aplaude cu sinceritate o astfel de hotărâre şi să-i ureze izbândă. Ea vede în asemenea colaborare cea dintâi garanŃie a păcii în Europa; b) dreptul pe care şi l-ar aroga aceste mari puteri să dispună de interesele altor state sau să plătească discordia dintre ele cu concesiuni pe seama altora. România nu poate decât să dezaprobe şi să combată o asemenea idee. Cel mai elementar simŃ de prevedere îi recomandă o atare atitudine, ca şi dorinŃa sa de a practica o politică de neatârnare”35.

Între 15 şi 18 noiembrie 1938, regele Carol al II-lea, însoŃit de ministrul de externe, Nicolae Petrescu-Comnen, a efectuat o vizită oficială de stat în Marea Britanie. Acestei vizite i se atribuia o semnificaŃie deosebită; se spera că puteau fi obŃinute împrumuturi pentru înarmare şi dezvoltare economică, precum şi garantarea frontierelor României. Erau speranŃe care, probabil, reflectau încrederea în noua strategie britanică. Londra era interesată să asigure sprijinirea României în scopul apărării căilor de comunicaŃie ce duceau către regiunile vitale pentru Imperiul britanic, accesibile prin Dunărea de Jos şi Marea Neagră. Cu acest prilej, în discuŃiile cu oficialii englezi, regele a subliniat creşterea primejdiei unei ofensive germane în bazinul dunărean.

Primul ministru Neville Chamberlaine a declarat că, în domeniul economic, era firesc ca Germania să ocupe o poziŃie preponderentă în Sud-Estul Europei, ceea ce nu însemna că Marea Britanie nu era interesată de relaŃiile comerciale cu România. În întrevederea pe care o are cu ministrul britanic de externe, vicontele Edward Halifax, Nicolae Petrescu-Comnen cere guvernului britanic garantarea frontierelor Cehoslovaciei, conform Acordului de la München, şi acordarea unui ajutor economic pentru ca ea să-şi poată păstra independenŃa. Totodată, Comnen reafirmă că România se menŃine pe aceeaşi poziŃie de asistenŃă a

35 Constantin Vişoianu, Acordul de la München şi spiritul de

neatârnare, în „Lumea românească”, an III, nr. 573 din 4 ianuarie 1939.

Cehoslovaciei şi de respingere a propunerilor ce i-au fost făcute guvernului de la Bucureşti de a anexa anumite părŃi din Ucraina Subcarpatică locuite de români. Rezultatele convorbirilor de la Londra, ca şi ale celor purtate la Paris la 19 noiembrie 1938, au fost modeste. Totuşi, vizita regelui Carol al II-lea în Marea Britanie şi FranŃa s-a soldat cu ridicarea misiunilor diplomatice de la Bucureşti, Londra şi Paris la rang de ambasadă.

La întoarcerea din turneul oficial în Marea Britanie şi FranŃa, regele României a făcut o vizită cu caracter particular în Germania, între 22 şi 28 noiembrie 1938. La întâlnirea dintre Carol şi Hitler din 24 noiembrie 1938 de la Berchtesgaden au participat şi prinŃul moştenitor Mihai şi ministrul Casei Regale, Ernest Urdăreanu36. Hitler şi-a primit oaspetele cu amabilitate şi l-a asigurat că Germania era fermă în intenŃia sa de a colabora cu România, în toate domeniile. El a menŃionat că în acel moment Germania dispunea de cea mai puternică aviaŃie militară din lume şi de cea mai puternică armată.

Carol al II-lea a arătat că obiectivele României în plan extern sunt: 1. RelaŃii economice favorabile cu Europa Centrală şi îndeosebi cu Germania; 2. O linie de comunicaŃii sigură cu Europa Centrală, aceasta fiind pentru România o problemă „absolut vitală”, pentru că nu putea considera drumul prin Ungaria ca fiind unul sigur; 3. Pentru România era important să cunoască poziŃia Germaniei faŃă de pretenŃiile revizioniste ale Ungariei; 4. România era preocupată de atitudinea Germaniei în „problema carpato-ucraineană”.

Hitler a dat următorul răspuns: la punctul 1, nici el nu dorea altceva decât un comerŃ cât mai larg şi afaceri cât mai profitabile cu tot sud-estul Europei, deci şi cu România. El preciza că Germania putea să-i livreze României cele mai multe articole de larg consum în schimbul cerealelor şi materiilor prime. La punctul 2, Hitler a răspuns că în ce priveşte un drum de legătură spre Europa Centrală, cu alte cuvinte construirea unei şosele prin Cehoslovacia spre Germania, trebuia fireşte lămurite scopurile acesteia. Înainte de a fi luat în considerare un proiect atât de vast trebuie să se ştie care era poziŃia României faŃă de Rusia pentru că în cazul unei agresiuni din partea acesteia o astfel de şosea, din punct de vedere strategic, reprezenta un pericol pentru Germania. La

36 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 18-29.

acest punct, Regele Carol a intervenit şi a precizat că: România nu va permite niciodată trecerea trupelor ruseşti pe teritoriul său. La punctul 3, Hitler a menŃionat că de ani de zile a arătat deschis Ungariei că era nevoie de multă moderaŃie. Întrebat de Rege ce poziŃie ar adopta în cazul unui conflict româno-ungar, Führerul a răspuns că un astfel de conflict nu ar atinge nemijlocit Germania şi deci nu ar avea motive să ia poziŃie într-un astfel de conflict. La punctul 4, Hitler a precizat că Germania nu avea nici în acest caz vreun interes nemijlocit în problema Ucrainei subcarpatice şi că s-au emis, în această privinŃă, idei greşite, ca şi când el s-ar fi opus unei frontiere comune polono-ungare prin anexarea Ucrainei subcarpatice de către Ungaria. Atât Italia, cât şi Germania erau de părere că deciziile de la Viena din 2 noiembrie 1938 trebuie respectate. Joachim von Ribbentrop a menŃionat, referitor la ultima problemă, că Führerul precizase că ideea fundamentală a politicii germane în acel moment era să Ńină în şah atât Ungaria, cât şi România, pentru a le folosi în funcŃie de evoluŃia situaŃiei în interesul german. În cursul convorbirii, Hitler a menŃionat că atitudinea Germaniei cu privire la Ucraina subcarpatică „ar fi determinată şi de felul în care Praga va dezvolta relaŃiile sale cu Germania”.

La sfârşitul întrevederii, regele Carol al II-lea a amintit că unele forŃe din România încearcă „să tulbure bunele relaŃii germano-române”. Răspunzător pentru această situaŃie era în primul rând şeful grupului naŃional (Landesgruppenleiter) din România al organizaŃiei din străinătate a N.S.D.A.P., Arthur Alfred Konradi, şi regele a cerut revocarea acestuia, ceea ce Hitler a acceptat. Tocmai în ziua vizitei la Berchtesgaden, s-a comis un atentat legionar împotriva rectorului UniversităŃii din Cluj, profesorul Florin Ştefănescu-Goangă, şi existau temeri că vor urma şi alte acte de violenŃă.

La 28 noiembrie, Carol al II-lea a ordonat să se ia măsuri represive împotriva Gărzii de Fier. Corneliu Zelea Codreanu şi alŃi 13 membri ai acestei organizaŃii; „nicadorii” (asasinii fostului prim-ministru I.G. Duca) şi „decemvirii” (asasinii disidentului legionar, Mihai Stelescu) au fost asasinaŃi la 30 noiembrie 1938. Guvernul de la Berlin s-a declarat indignat şi a transmis la Bucureşti că ia cunoştinŃă cu surprindere de măsurile întreprinse împotriva Gărzii de Fier.

În timpul acestei crize survenite în relaŃiile germano-române, la 23 decembrie 1938, Grigore Gafencu este numit în fruntea Ministerului Afacerilor Străine. La 29 decembrie, el aducea la cunoştinŃa opiniei

publice, printr-o declaraŃie radiodifuzată, un program cuprinzător de politică externă37, elaborat pe baza unei atente analize a evoluŃiei relaŃiilor internaŃionale după Acordul de la München.

„România – sublinia de la început noul şef al diplomaŃiei Bucureştilor – urmăreşte în afară, cu statornică voinŃă, o politică de pace. Activitatea sa externă, Ńinând seama de realităŃi, de învăŃămintele vieŃii internaŃionale, ca şi de vechi şi credincioase prietenii, apără năzuinŃele, drepturile, interesele statului şi ale poporului român”. După ce menŃiona că politica externă a României „nu atârnă de schimbări de guverne sau de persoane”, fiind, „în cel mai deplin înŃeles al cuvântului, o politică naŃională”, Grigore Gafencu formula astfel obiectivele acestei politici:

1. Politica noastră externă nu poate avea izvorul ei de putere şi sprijinul ei de căpetenie moral şi material decât înlăuntrul Ńării.

2. Numai în Ńară poate găsi ea temelia de care are neapărat nevoie: o conştiinŃă românească, gata oricând să se închege într-un singur bloc, o armată bine pregătită şi gata de orice jertfă. Urmărind o înŃelegere între state, care să chezăşuiască fiecăruia împlinirea menirii naŃionale şi o temeinică siguranŃă, România stăruie în credinŃa ei că printr-o cooperare între naŃiuni, leală şi de bună-credinŃă, se poate împlini dorul de pace al omenirii.

3. VoinŃa de pace a României Ńine seama de împrejurările şi stările de azi. Pacea, care trebuie din nou organizată, depinde de felul cum se va rândui mai întâi viaŃa internaŃională, având în vedere puterile de muncă, de producŃie şi de schimb ale fiecărui stat. România e gata să pună toate puterile ei de viaŃă în slujba unei asemenea paşnice rânduieli între popoare. De aceea urmăreşte cu interes şi simpatie orice sforŃare de înŃelegere sau de apropiere între Marile Puteri din Apusul şi din Centrul Europei, puteri asupra cărora apasă, mai ales după întâlnirea de la München, sarcina plină de răspundere de a apăra şi de a salva civilizaŃia europeană.

Amintind de ultimele vizite întreprinse în străinătate de regele Carol al II-lea, Gafencu menŃiona dorinŃa României de a menŃine bune relaŃii cu FranŃa, Marea Britanie, Germania, Italia şi Belgia.

37 Grigore Gafencu, Politica externă a României 1939. Cinci cuvântări, Luceafărul S.A., Bucureşti, 1939, p. 7-12; Eugen Denize, Decembrie 1938. Grigore Gafencu despre politica externă a României, în Document, „Buletinul Arhivelor Militare Române”, An V, nr. 1(17)/2002, p. 28-29.

4. Referindu-se la relaŃiile României cu Ńările din Europa Centrală şi de Sud-Est, Gafencu punea accentul pe alianŃa cu Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia, Grecia şi Turcia. FaŃă de Rusia Sovietică se exprima dorinŃa României de a păstra raporturi paşnice şi de bună vecinătate, „întărite în termeni precişi prin protocoalele şi pactele de pace şi de definire a agresorului”. Se făcea, de asemenea, aluzie la relaŃiile mai bune cu Ungaria şi Bulgaria, dacă acestea vor renunŃa la poziŃia lor revizionistă.

5. În legătură cu minorităŃile naŃionale, Grigore Gafencu arăta că România va căuta, cu toată stăruinŃa, să le asigure pe deplin drepturile ce le erau garantate de ConstituŃia şi legile Ńării. Era exceptată minoritatea evreiască, pe care o dorea plecată din România, cerându-se „ca statele stăpânitoare de colonii să-i înlesnească o paşnică şi temeinică dezlegare a problemei evreieşti”. Era o poziŃie antisemită deloc scuzabilă, dar explicabilă prin concesiile pe care Carol al II-lea încerca să le facă Germaniei naziste.

În încheierea expozeului său, Gafencu repeta dorinŃa de pace a României, dar exprima şi hotărârea de a rezista în faŃa oricărui atentat la integritatea teritoriului Ńării.

La fel ca predecesorii săi, Gafencu preconiza continuarea politicii externe care să aibă în centrul ei păstrarea sistemului de la Versailles, ce confirmase reîntregirea României, dar făcând anumite concesii Germaniei şi Italiei. Din păcate, creatoarele sistemului de la Versailles, FranŃa şi Marea Britanie, nu au reuşit să-l întreŃină, prăbuşirea lui antrenând în mod implacabil amputarea României Mari.

II.2. România şi criza internaŃională din primăvara anului 1939

Acordul de la München n-a dus, aşa cum speraseră guvernele Marii Britanii şi FranŃei, la concilierea aspiraŃiilor celui de-al treilea Reich cu cerinŃele echilibrului european şi ale menŃinerii păcii. GuvernanŃii de la Berlin nu s-au oprit la anexarea Regiunii sudete a Cehoslovaciei (30.000 km2 şi 3 milioane de locuitori), cum nu se opriseră nici după Anschluss-ul din 13 martie 1938, care făcuse din Austria „o Ńară a Reich-ului german”.

La 15 martie 1939, Wehrmacht-ul ocupa Praga; în ziua următoare, Boemia şi Moravia erau incluse în Reich sub forma unui protectorat. Slovacia, care în urma primului Arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938) îşi dobândise autonomia internă, în cadrul statului cehoslovac, având sprijinul Germaniei, îşi proclamă independenŃa. La rândul ei, Ungaria, care, prin aderarea sa la Pactul anticomintern (24 februarie 1939), dobândise sprijinul Berlinului şi al Romei, îşi trimite şi ea trupele pe teritoriul fostei republici cehoslovace, în provincia autonomă numită Ucraina/Rutenia subcarpatică şi, până la 17 martie 1939, o ocupă în întregime. Statul cehoslovac – unul din principalii aliaŃi ai României – dispărea astfel de pe harta politică a Europei.

Mica ÎnŃelegere şi-a încetat existenŃa; armata germană a ajuns la graniŃa de nord a României, iar Ungaria îşi declara intenŃia de a ocupa Transilvania, masând trupe în dreptul Someşului şi al Mureşului.

România a acordat azil şi sprijin miilor de cetăŃeni cehoslovaci, civili şi militari, care s-au refugiat în România. A declinat însă oferta ministrului de externe al Poloniei, Józef Beck, de a media „împărŃirea sferelor de interese” în Ucraina subcarpatică în aşa fel încât teritoriul de până la linia Jasina – Sighetul MarmaŃiei să revină României, ca o bază până la o viitoare strictă reglementare a relaŃiilor dintre Ungaria şi România. Oferind bunele sale oficii, în plus, Beck considera necesar un acord provizoriu în acele teritorii, care ar permite evitarea unui eventual conflict între trupele române şi cele ungare. Această ofertă era legată de promisiunea referitoare la o amplă şi completă asistenŃă diplomatică – iar în cazul unui atac asupra Ungariei – militară, pe care Polonia urma să o acorde României38.

Totodată, guvernul de la Bucureşti n-a acceptat propunerea guvernului Ucrainei/Ruteniei subcarpatice, condus de monseniorul Augustin Voloşin, privind „fuziunea” acestei regiuni cu România, cu toate că aceasta era dens populată de conaŃionali maramureşeni. Se demonstra astfel că România nu înŃelegea să profite în vreun fel de prăbuşirea sistemului securităŃii colective şi, mai ales, că nu accepta ideea abandonării unui principiu esenŃial al politicii sale externe: intangibilitatea

38 Corneliu Mihail Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, România în jocul

Marilor Puteri. 1939-1940. Documente 1938-1941, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2000, p. 162.

frontierelor europene, consfinŃite prin tratatele de pace de la sfârşitul primului război mondial. Refuzând să participe la ocuparea şi împărŃirea unui stat amic şi aliat, România a înŃeles să dea acestei atitudini o semnificaŃie morală, nu numai pentru acel caz, ci şi pentru a afirma concepŃia sa privind relaŃiile internaŃionale. „Am voit – sublinia premierul Armand Călinescu – să se ştie că România, atunci când încheie alianŃe, rămâne cu sinceritate şi lealitate credincioasă lor”.

Sub influenŃa Acordului de la München, România a început să-şi schimbe strategia apărării naŃionale, care până atunci se bizuise pe încrederea aproape absolută în tratatele şi convenŃiile externe ce statuau menŃinerea păcii şi a statu-quo-ului teritorial. Era o schimbare a cărei necesitate era relevată de Marele Stat Major Român, în octombrie 1938, când aprecia că, după dezmembrarea Micii ÎnŃelegeri, ca urmare a Acordului de la München, factorii de decizie politică şi militară trebuie să ia în considerare „în primul rând, situaŃia şi nevoile proprii de apărare şi numai în al doilea rând, pe acelea rezultate din alianŃele în vigoare”39. Eforturile depuse în perioada imediat următoare n-au lipsit. Era însă prea târziu pentru crearea unui potenŃial economic, mai ales industrial, care să corespundă nevoilor înzestrării armatei cu tehnică de luptă şi cu celelalte resurse corespunzătoare. Cu puŃin înainte de declanşarea marii confla-graŃii, specialiştii constatau „neconformitatea industrializării noastre cu cerinŃele impuse de interesele şi imperativele apărării naŃionale”. „Se caută astăzi – afirma economistul N.P. Arcadian, în Enciclopedia României – ca, printr-un efort într-adevăr impresionant, să se câştige timpul pierdut şi să se îndrepte toate relele comise în trecut faŃă de apărarea Ńării”40.

Ocuparea Cehoslovaciei a fost percepută de autorităŃile politice şi militare de la Bucureşti ca o etapă premergătoare atacării şi subjugării României. Mijlocul ce urma a fi folosit – credea Armand Călinescu – era „provocarea unui conflict cu Ungaria şi cu minorităŃile germane”, şi el

39 Gheorghe Zaharia, Constantin Botoran, Politica de apărare naŃională

a României în contextul european interbelic, 1919-1939, Editura Militară, Bucureşti, 1981, p. 326.

40 Enciclopedia României, vol. III, Imprimeria naŃională, Bucureşti, 1938, p. 821.

avertiza: „Dacă lăsăm Germaniei iniŃiativa de manevră, vom cădea sigur”41.

Marele Stat Major Român ajunsese la concluzia potrivit căreia „o intervenŃie a trupelor germane în sprijinul unei agresiuni ungare contra României apare posibilă”. În acelaşi sens, Raoul Bossy, ambasadorul român la Budapesta, era prevenit de omologii săi englez şi francez că Hitler avea tot interesul „să producă o ciocnire între români şi unguri spre a se impune apoi ca arbitru şi pacificator după metodele de curând inaugurate”. Pericolul părea real; de aceea, guvernul României era hotărât să reziste în faŃa oricărei agresiuni; el a luat măsuri de întărire a securităŃii frontierei de nord-vest, mobilizând, în acest scop, câteva contingente de rezervişti şi îmbunătăŃind înzestrarea armatei. Aceste măsuri au fost conjugate cu o intensă activitate a diplomaŃiei române în spiritul politicii de pace şi de echilibru.

II.3. Tratatul economic româno-german din 23 martie 1939

Tratatul privind promovarea raporturilor economice între Regatul României şi Reichul German, semnat la Bucureşti, la 23 martie 193942, a fost rezultatul unor negocieri dificile începute în toamna anului 1938, fiind reluate odată cu depăşirea crizei survenite în relaŃiile dintre cele două Ńări, în urma vizitei regelui Carol al II-lea la Berlin, în februarie 1939. Berlinul viza un dublu scop: a) să obŃină o mărire a importurilor de petrol, lemn şi diferite minereuri şi b) să promoveze o colaborare economică bilaterală pe termen lung. România urmărea: a) obŃinerea recunoaşterii graniŃelor şi b) o colaborare în domeniul militar pentru completarea armamentului, în special în aviaŃia militară şi construirea industriei de armament pe bază germană. Cele două părŃi erau deopotrivă interesate să intensifice relaŃiile economice şi, la 23 martie 1939, acordul era încheiat, purtând semnătura ministrului afacerilor străine, Grigore Gafencu, a ministrului economiei naŃionale, Ioan Bujoiu, iar din partea

41 Armand Călinescu, Însemnări politice (1916-1939), op. cit.,

p. 409-410. 42 „Monitorul Oficial”, nr. 125 din 2 iunie 1939, p. 3460.

germană de Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti, şi Helmuth Wohlthat, director ministerial.

În Preambul se consemna că România şi Germania au intenŃia „de a ajunge la o colaborare, în stil mare şi programatic pe teren economic şi, în urmărirea Ńelurilor lor pacifiste”.

Articolul I stabilea că în vederea colaborării se va întocmi „un plan economic pe mai mulŃi ani, care va Ńine socoteală de cerinŃele de import german, iar pe de alta, de posibilităŃile de dezvoltare ale producŃiei române, de necesităŃile interne române şi de nevoile schimbului economic al României cu alte Ńări”.

ConŃinutul acestui articol arăta că nu era vorba de impunerea unui monopol economic, România având posibilitatea să continue şi să dezvolte relaŃiile existente cu alte state.

DirecŃiile ce trebuia urmărite în cadrul planului bilateral erau următoarele:

1. a) dezvoltarea producŃiei agricole româneşti; b) dezvoltarea industriei agricole şi a instalaŃiilor agricole. Prin aceste puncte urma să se rezolve aprovizionarea Germaniei cu produse agroalimentare; pentru România exista posibilitatea dezvoltării şi intensificării culturilor agricole şi mai ales a plantelor industriale cerute de piaŃa germană;

2. dezvoltarea economiei româneşti silvice şi a lemnului, precum şi a capacităŃilor de exploatare în acest domeniu;

3. colaborarea în domeniul minier urma să se realizeze prin importul de utilaje şi totodată prin „fondări de societăŃi mixte pentru deschiderea şi valorificarea calcopiritei din Dobrogea, minereurilor de crom din Banat, minereurilor de mangan din regiunea Vatra Dornei-Broşteni”. De asemenea, colaborarea urma să se extindă şi asupra zăcămintelor de bauxită cu posibilitatea creării unei industrii a alumi-niului;

4. un alt punct al planului economic se referea la crearea unei societăŃi mixte care să se ocupe de exploatarea şi prelucrarea petrolului;

5. se pun bazele unei colaborări în domeniul industrial prin: crearea de zone libere, în care partea germană va investi în întreprinderi, antrepozite şi instalaŃii de transbordare pentru navigaŃia proprie; livrarea de armament şi echipament pentru armată şi industria de apărare română; dezvoltarea infrastructurii şi a mijloacelor de transport; construirea unor instalaŃii de utilitate publică.

Un punct important îl reprezenta conlucrarea în domeniul bancar.

Tratatul stabilea modalităŃile de decontare a schimburilor economice. De remarcat că un procent din sumele obŃinute de Germania în urma livrărilor de armament, a dezvoltării infrastructurii şi construirii instalaŃiilor de utilitate publică, urma să rămână în România, ca participare de capital la proiectele mixte.

Durata Tratatului era de 5 ani şi urma să fie aplicat provizoriu, până la ratificare, denunŃarea fiind condiŃionată de un preaviz de un an.

Acordul „Wohlthat” (cum mai este cunoscut tratatul după numele semnatarului şi principalului negociator din partea Germaniei) era cu siguranŃă favorabil Reichului şi, dacă era pus în aplicare, încă de pe atunci economia României s-ar fi adaptat în întregime intereselor Germaniei. Era numai un acord-cadru, ale cărui prevederi trebuia detaliate în convenŃii separate. Tratatul lăsa o posibilitate de opŃiune guvernului de la Bucureşti. Din perspectivă strict economică, el crea posibilitatea unui debuşeu pentru produsele agricole româneşti şi reprezenta o emancipare de sub tutela anglo-franceză. Totodată, colaborarea cu o economie avansată, cum era cea a Germaniei, favoriza acumularea de cunoştinŃe tehnice şi de utilaj de înaltă calitate. Prin investiŃiile germane în infrastructura şi instituŃiile publice, România realiza un import de capital necesar unor investiŃii care nu puteau fi asigurate cu resurse proprii.

La 1 aprilie 1939, Armand Călinescu nota: „łin să spun că dacă am făcut acordul economic cu Germania, a fost numai pentru a câştiga timp şi unele avantaje economice şi nu pentru a ne apropia politic de Germania”43.

ConvenŃiile comerciale dintre România şi FranŃa şi dintre România şi Marea Britanie, semnate la 31 martie şi, respectiv, la 11 mai 1939, aveau în primul rând semnificaŃia unor contramăsuri politice; ele făceau parte din strategia franco-britanică de a evita intrarea României şi a celorlalte state ale Sud-Estului european sub dominaŃia Germaniei. Concomitent cu Acordul economic româno-german, România păstra relaŃiile sale tradiŃionale cu democraŃiile occidentale; până la începutul războiului, ea a adoptat o poziŃie de echilibru în raport cu cele două mari tabere politico-diplomatice care se confruntau. Este semnificativ faptul că, deşi încheiate la un interval de aproximativ două luni, tratatele cu

43 Armand Călinescu, Însemnări politice, op. cit., p. 270.

Germania şi Marea Britanie au fost ratificate prin decrete-lege, publicate în aceeaşi zi (2 iunie 1939). Aplicarea Tratatului cu Germania a fost temporizată de guvernul român, în tot cursul anului 1939 şi ulterior, în pofida presiunilor germane, până în vara anului 1940.

La 31 martie 1939, cu prilejul prezentării scrisorilor de acreditare de către Radu Crutzescu, în calitate de ministru al României la Berlin, Hitler „a salutat cu cea mai vie satisfacŃie” Acordul economic româno-german, ca fiind de natură a aşeza bazele unei apropieri economice şi apoi politice între cele două Ńări, o apropiere întemeiată pe „interese com-plementare permanente”. Cancelarul Germaniei i-a declarat diplomatului român: „Nu înŃelegem să aducem nici cea mai mică atingere independenŃei şi integrităŃii D-voastre teritoriale”, considerând că „toate zvonurile răspândite din anumite surse străine, dar care par a fi găsit şi la Bucureşti o oarecare ascultare, despre unele intenŃiuni cotropitoare ale Reichului asupra României, sunt tot atât de stupide, pe cât de răuvoitoare”44.

Într-un memoriu prezentat guvernului la 15 aprilie 1939, Grigore Gafencu avea să dea următoarea explicaŃie confidenŃială: „Acordul nostru economic reprezintă o înŃelegere care pune capăt, deocamdată, presiunii germane exercitate asupra noastră”. Peste 5 zile, ministrul român de externe, aflat în vizită oficială la Berlin, asista la parada militară prilejuită de a 50-a aniversare a lui Hitler şi, fiind întrebat cum îi place, în special defilarea tancurilor, ar fi răspuns: „Parada e foarte impresionantă, dar ce s-ar face tancurile fără petrolul românilor?”

La Moscova, Tratatul economic româno-german a stârnit nemulŃumire şi suspiciune. La 29 martie 1939, Maxim M. Litvinov, comisarul pentru afaceri străine al U.R.S.S., i-a declarat lui Nicolae Dianu, ministrul României la Moscova, că prin respectivul tratat „s-ar putea ca pericolul unei agresiuni fasciste să se apropie de frontiera sovietică” şi, dând ca sigure informaŃiile sale privind existenŃa unor clauze politice secrete, care ar fi prevăzut asigurarea integrităŃii graniŃelor României de către Germania, a întrebat: „Cu ce preŃ?”, afectând o anumită îngrijorare. PlenipotenŃiarul român a răspuns că acordul cu Germania este strict economic şi nu conŃine, în sine, niciun fel de drepturi pentru Germania pe care România nu le-ar acorda altor Ńări, iar în legătură

44 Ion Calafeteanu, op. cit., p. 24.

cu recunoaşterea graniŃelor şi apărarea integrităŃii teritoriale, a precizat că acestea „trebuie să fie Ńinta oricărui stat”45.

II. 4. GaranŃiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939

În timpul crizei europene din primăvara anului 1939, guvernele englez şi francez au dat curs unei acŃiuni diplomatice de anvergură, menită să bareze expansiunea nazistă spre Estul şi Sud-Estul Europei. La originea acestei acŃiuni s-a aflat, fără îndoială, aşa-numitul Caz/Incident Tilea. La 16 martie 1939, ministrul român la Londra, Viorel Virgil Tilea, s-a prezentat la Foreign Office şi a arătat că guvernul român, întemeindu-se pe „surse secrete şi de altă natură”, avea toate motivele să creadă că, în proximele luni, Germania va aduce Ungaria în stare de vasalitate şi, de asemenea, va proceda la „dezintegrarea României”, în acelaşi mod în care procedase cu dezintegrarea Cehoslovaciei. A doua zi, Tilea i-a declarat lordului Halifax, titularul departamentului britanic de externe, că pretenŃiile formulate de germani în cursul negocierilor economice, aflate în derulare la Bucureşti, erau interpretate de guvernul român „ca ceva foarte asemănător unui ultimatum” şi a solicitat Marii Britanii să-şi precizeze poziŃia în cazul că România ar fi victima unei agresiuni germane.

Deşi guvernul român a declarat că nu existase un „ultimatum german”, cabinetul britanic a luat în serios demersul lui Tilea şi a pus în mişcare un redutabil angrenaj politico-diplomatic al cărui rezultat va fi decesul politicii de conciliere (policy of appeasement) a Londrei şi Parisului faŃă de Berlin. La 18 martie 1939, Marea Britanie, de comun acord cu FranŃa, a decis să consulte Grecia, Iugoslavia, Polonia, România, Turcia şi U.R.S.S. privind o acŃiune comună împotriva oricărui act de agresiune germană în Sud-Estul Europei. Guvernul român a răspuns imediat iniŃiativei anglo-franceze, subliniind că este hotărât să apere „hotarele şi neatârnarea Ńării” şi că făcuse deja unele pregătiri militare pentru a nu fi surprins de evenimente. Încheierea unui pact de asistenŃă mutuală nu era considerată oportună, în acel moment; în schimb, se

45 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, vol II, 1935-1941, Editura

FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, p. 227-229.

aprecia că atât pentru România, cât şi pentru ambianŃa generală a politicii europene, era necesar ca „Marile Puteri occidentale, din propria lor iniŃiativă, să lase să se ştie, într-o formă cât mai precisă, că nu admit noi schimbări teritoriale în hotarele şi stările din Europa şi că sunt hotărâte să ne ajute cu toată puterea lor militară să ne apărăm graniŃele”. Orice pact de asistenŃă mutuală – releva Grigore Gafencu – „ridică pentru noi problema sprijinului rusesc. Un asemenea sprijin acceptat de mai înainte ne pare nu numai ca o provocare primejdioasă faŃă de Germania, dar şi o faptă în măsură să slăbească – dacă nu să compromită cu desăvârşire – alianŃa noastră cu Polonia şi alianŃa noastră cu Iugoslavia”.

România evita să adere la un sistem de asistenŃă mutuală cu participarea U.R.S.S., care să fie interpretat la Berlin ca o tentativă de încercuire a Germaniei, şi a sugerat alternativa adoptării unei declaraŃii unilaterale de sprijinire a independenŃei şi integrităŃii sale teritoriale de către democraŃiile occidentale. Guvernele englez şi francez au comunicat la Bucureşti, la 31 martie 1939, decizia lor de a contribui la întărirea poziŃiei internaŃionale a României, dacă aceasta se angaja să reziste în cazul unei ameninŃări, fie prin măsuri de penetraŃie economică, ce ar fi pus în primejdie neatârnarea ei, fie prin uneltiri la dezagregarea naŃională, fie prin atac militar direct”.

La 13 aprilie 1939, la o săptămână după ce Italia cucerise Albania, au fost prezentate, simultan, de către premierul Arthur Neville Chamberlain, în Camera Comunelor, şi omologul său francez Edouard Daladier, la Palatul Bourbon, în Camera DeputaŃilor, declaraŃii identice prin care România şi Grecia primeau asigurarea că, dacă va fi întreprinsă o acŃiune punând în pericol independenŃa lor, în aşa fel încât cele două Ńări vor considera că este în interesul vital să reziste cu toate forŃele lor naŃionale, guvernul englez şi guvernul francez se angajează să le dea de îndată toată asistenŃa care le stă în putere. În conciliabulele care pregătiseră aceste declaraŃii, Marea Britanie se arătase deosebit de preocupată de Grecia, în vreme ce FranŃa ceruse în mod insistent ca garanŃiile să fie extinse şi asupra României46. GaranŃiile franco-britanice

46 Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O călătorie diplomatică

întreprinsă în anul 1939, PrefaŃă şi note de Cornel I. Scafeş, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 125.

nu desemnau dinainte agresorul, acesta urmând să se desemneze singur prin însăşi fapta agresiunii.

DeclaraŃia oficială a preşedintelui Consiliului de Miniştri, Armand Călinescu, din 14 aprilie 1939, sublinia că România urmărea „cu interes şi simpatie, orice acŃiune menită să întărească pacea”. Arătând, încă o dată, dorinŃa de bună înŃelegere cu alte state, de pace a României, primul-ministru afirma: „DeclaraŃiile prin care, în mod spontan şi în termeni prieteneşti care ne-au mişcat, FranŃa şi Anglia sprijină paşnicele noastre străduinŃi, sunt o contribuŃie preŃioasă la opera de consolidare a păcii generale. Asemenea manifestaŃii, din orice parte ar veni, statornicesc o atmosferă de încredere şi de bună înŃelegere de care toate popoarele au atâta nevoie”47. Pentru a menaja susceptibilităŃile germane, Armand Călinescu releva că guvernul pe care-l conducea „a vădit voinŃa lui de bună înŃelegere, străduindu-se să dezvolte raporturi economice strânse şi folositoare cu Ńările de care ne leagă interese complementare”. Pe de altă parte, ministrul român de externe a transmis legaŃiei României de la Berlin o telegramă, în care se sublinia că declaraŃiile FranŃei şi Marii Britanii „nu sunt îndreptate împotriva nimănui” şi „nu pot ofensa pe nimeni, afară poate de unii dintre vecinii noştri imediaŃi, în măsura în care întreŃin gânduri agresive împotriva noastră, şi care, fiind o contribuŃie la politica de întărire a păcii, nu pot fi refuzate de noi şi trebuie să fie acceptate cu mulŃumire. łinem să atragem atenŃia dumneavoastră că întreaga presă românească a înregistrat declaraŃiile anglo-franceze cu cea mai desăvârşită măsură, stăruind asupra voinŃei României de a-şi continua politica de pace faŃă de toată lumea şi de a împlini tocmai angajamentele economice luate acum în urmă”.

Idei similare exprima Grigore Gafecu în declaraŃii de presă, în care menŃiona: „Fidelă politicii sale, România primeşte declaraŃia franco-britanică de garanŃie ca pe o contribuŃie preŃioasă la opera de con-solidare a păcii generale. Dacă mâine o altă putere sau alte puteri ne-ar garanta în acelaşi spirit pacific independenŃa şi frontierele, România ar accepta un asemenea gest prietenesc cu aceeaşi satisfacŃie şi cu aceeaşi bunăvoinŃă”.

47 Georgiana Margareta Scurtu, Aprilie 1939. GaranŃiile anglo-franceze

acordate României, în Studii şi Materiale de Istorie Contemporană, serie nouă, vol. I, 2002, p. 71.

Pentru România, garanŃiile franco-engleze au cuprins două principale deziderate: caracterul unilateral; nu obligau la reciprocitate.

Practic, aceste garanŃii constituiau o reafirmare a principiilor incluse în Tratatul româno-francez din 1926, „o reafirmare însoŃită de pro-misiunea unei imediate asistenŃe, a unor obligaŃii preexistente ale FranŃei şi Marii Britanii înscrise în art. 10 al Pactului SocietăŃii NaŃiunilor”48. Ele marcau renunŃarea la condiŃionarea prealabilă de lărgire erga omnes a valabilităŃii Pactului româno-polon din 1926 şi prelungit ulterior.

MenŃinerea şi apărarea integrităŃii teritoriale a României erau formulate doar în referirea generală la prevenirea modificării statu-quo-ului în zona Mării Mediterane şi în cea a Peninsulei Balcanice. PoziŃiile ocupate de Italia în zona Mării Mediterane închideau calea de acces spre Occident, asistenŃa militară franco-engleză devenind astfel cu totul ipotetică.

Comentând garanŃiile franco-engleze, Constantin-Titel Petrescu releva că marile state democratice şi-au dat seama că, dacă lăsau Ńările mici să se apere singure, prin mijloacele lor, ele puteau cădea, una după alta, sub jugul marilor puteri militare şi agresive. „ObligaŃiile luate de Anglia şi FranŃa – interpreta liderul social-democrat – ne dau speranŃa reîntoarcerii la politica de securitate colectivă, deschisă tuturor statelor care nu au altă dorinŃă mai vie decât: pacea; pacea de care atârnă rodnica propăşire a tuturor popoarelor”49.

GaranŃiile occidentale acordate României şi Poloniei au reprezentat instrumente diplomatice cu reală semnificaŃie morală; ele n-au fost însă însoŃite de acŃiuni concrete, în primul rând militare, pentru a le asigura şi o eficienŃă practică. În acest sens, Winston Churchill considera că „niciuna din aceste asigurări nu avea nicio valoare militară decât în cadrul general al unei înŃelegeri cu Rusia”50, iar Lord Halifax preciza: „Se poate spune cu siguranŃă că nici guvernul polon, nici guvernul român nu şi-au făcut nicio iluzie în privinŃa măsurilor concrete de ajutorare la care

48 Viorica Moisuc, DiplomaŃia României şi problema apărării

suveranităŃii şi independenŃei naŃionale în perioada septembrie 1938-mai 1940, Editura Academiei, 1971, p. 186.

49 „Lumea nouă” nr. 17 din 23 aprilie 1939. 50 Winston Churchill, Al doilea război mondial, I, Editura Saeculum

I.O., Bucureşti, 1996, p. 150.

ele se puteau aştepta de la Marea Britanie în cazul când Hitler ar vrea război”51.

Hitler – scria, în epocă, André Maurois – acuza Anglia şi FranŃa că dăduseră garanŃii Poloniei şi României şi că negociau cu Rusia pentru a obŃine sprijinul său în caz de agresiune, adică de a încercui Germania. În realitate, cele două guverne, dându-şi seama, după evenimente anterioare, se temeau de a vedea Polonia şi România constrânse de ameninŃarea de a accepta nu tratative, ci un ultimatum german52.

În concepŃia diplomaŃiei Londrei şi Parisului, garanŃiile vizau îndeosebi Germania, pe când, din punctul de vedere al diplomaŃiei Bucureştilor, ele se refereau la toŃi vecinii României. La 19 aprilie 1939, Hitler i-a spus lui Gafencu, aflat în vizită la Berlin, că relaŃiile româno-germane sunt deja asigurate prin interesele economice reciproce; referindu-se la „ideea fixă a englezilor cu garanŃiile lor”, führerul-cancelar arăta că, „pentru România, Germania nu poate fi considerată drept un duşman” şi a lăsat să se înŃeleagă că ar fi bine ca garanŃiile occidentale să păstreze până la capăt caracterul lor spontan şi unilateral şi să fie ferite de orice înrâurire rusească”53.

ImplicaŃiile garanŃiilor anglo-franceze a constituit tema esenŃială a întrevederii dintre regele Carol al II-lea şi preşedintele Turciei, Ismet Inönü, din 11 august 1939, de la Istanbul. Cei doi şefi de stat au convenit asupra celor ce urmează: în cazul unei agresiuni, ambele Ńări se vor apăra şi vor face intervenŃii la Londra şi la Paris ca asistenŃa celor două mari puteri să fie pusă rapid în aplicare; acŃiuni concertate la Belgrad pentru întărirea relaŃiilor Iugoslaviei cu ÎnŃelegerea Balcanică; medierea de către guvernul turc a unui aranjament româno-sovietic privind graniŃa dintre cele două Ńări. În ipoteza recunoaşterii „graniŃei Nistrului”, România – a declarat Carol al II-lea – este gata să încheie un pact de neagresiune cu

51 Ion Calafeteanu, DiplomaŃia românească în Sud-Estul Europei

(martie 1938- martie 1940), Editura Politică, Bucureşti, 1980, p. 70. La 31 martie 1939, FranŃa şi Marea Britanie acordaseră garanŃii Poloniei, angajându-se să-i furnizeze „tot ajutorul ce le va sta în putere, în cazul în care un atac i-ar primejdui existenŃa, iar guvernul polonez va considera vital să reziste” (Margareta Georgiana Scurtu, op.cit., p.61).

52 André Maurois, Les origines de la guerre de 1939, Gallimard, 1939, p.32. Apud Livia Dandara, România în vîltoarea anului 1939, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 198.

53 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 36.

U.R.S.S54. Ismet Inönü i-a spus lui Carol al II-lea că „dacă România este atacată, intră şi Turcia în acŃiune şi că putem conta absolut pe ei (pe turci – n.n., Ş.L.), că italienii sunt mai mult un impediment pentru germani şi că e convins că anglo-francezii îşi vor Ńine angajamentele”.

GaranŃiile franco-britanice din 13 aprilie 1939 s-au constituit într-un jalon principal al politicii de pace şi echilibru, promovată de România în preajma celui de-al doilea război mondial. În virtutea acestei politici, sublinia Grigore Gafencu, „am refuzat orice angajamente bilaterale pentru a nu apleca cumpăna în altă parte şi a rămâne expuşi pe frontul german. Am acceptat însă garanŃia unilaterală. FranŃa şi Anglia îşi afirmau prezenŃa la Răsărit. Echilibrul pe care-l căutam şi de care aveam nevoie era stabilit … Potrivit politicii noastre de echilibru, ne-am ferit să ne legăm fie cu Germania contra Rusiei, fie de Rusia împotriva Germaniei”55.

II.5. Pactul Ribbentrop-Molotov şi izolarea internaŃională

a României

În vara anului 1939, Marea Britanie, FranŃa şi U.R.S.S. au purtat negocieri în scopul încheierii unei alianŃe politice şi militare care să prevină noi acte de agresiune germane. În cursul acestor negocieri, guvernele Angliei şi FranŃei au propus ca guvernul sovietic să acorde garanŃii Poloniei şi României. U.R.S.S. a răspuns celor două propuneri printr-o contrapropunere, referitoare la garantarea tuturor frontierelor, contrapropunere al cărei rezultat pozitiv să fie condiŃionat de cererea ca alianŃa româno-polonă să nu mai vizeze U.R.S.S.

EvoluŃia discuŃiilor a fost marcată de două teme principale. Prima se referea la acordarea de garanŃii de către Anglia, FranŃa şi U.R.S.S. Ńărilor europene, iar a doua, la încheierea între cele trei mari puteri a unui Pact de asistenŃă mutuală cu caracter defensiv, urmând ca U.R.S.S., să se

54 Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951,

vol. II, 13 martie-15 decembrie 1939, EdiŃie îngrijită, note, glosar şi indice de Nicolae Răuş, Editura Scripta, Bucureşti, 1997, p. 163-167.

55 Grigore Gafencu, Însemnări politice 1929-1939, EdiŃie şi postfaŃă de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 340.

adreseze României şi Poloniei pentru a încheia cu fiecare dintre ele un Pact de asistenŃă mutuală.

Tratativele au fost punctate şi de convorbiri militare, luându-se în calcul mai multe variante privind modalităŃile de acordare a sprijinului sovietic:

„1. Să atace Prusia Occidentală fie prin ocuparea Estoniei şi Letoniei, fie prin Lituania.

2. Să coopereze cu Polonia atacând Germania. 3. Să împiedice ca regiunile petrolifere din România să cadă în

mâinile germanilor”56. Din analiza acestor variante se constată că în cazul acŃiunii

trupelor sovietice era necesară trecerea lor prin teritoriile Poloniei şi României. Din obŃinerea acordului celor două Ńări de a permite tranzitul acestora, U.R.S.S. a făcut o condiŃie sine qua non a unei asemenea acŃiuni. Guvernele francez şi englez au hotărât să facă demersurile necesare la Bucureşti şi Varşovia, însă fără succes. În acest fel, tratativele au intrat în impas, nu numai datorită refuzului României şi al Poloniei, ci şi datorită ambiguităŃilor obligaŃiilor militare asumate de anglo-francezi şi, mai ales, datorită faptului că U.R.S.S. a demarat paralel contacte cu Germania.

DiplomaŃia sovietică se afla în situaŃia avantajoasă de a fi solicitată de ambele tabere. Spre deosebire de Anglia şi FranŃa, care nu ofereau nimic practic, în schimbul participării la războiul, împotriva Germaniei, şi încă pentru a apăra două Ńări, Polonia şi România, considerate ostile Moscovei, „Germania se declara dispusă să facă însemnate concesii teritoriale U.R.S.S. ca ea să rămână în afara conflictului”57.

Marcate de la început prin suspiciuni reciproce, aceste negocieri trenează până la jumătatea lunii august 1939, când sunt întrerupte brusc de către Kremlin în favoarea unei cooperări cu Berlinul. Tema centrală a acestor negocieri a devenit tranzitul trupelor sovietice prin teritoriile Poloniei şi României în cazul unui conflict european. La 13 august 1939, mareşalul Kliment E. Voroşilov, Comisarul Apărării şi şeful delegaŃiei

56 Arhiva MAE, fond 71, URSS, dosar nr. 69, f. 207. 57 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, Editura

Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 365.

sovietice, a cerut generalului Joseph Doumenc şi amiralului Reginald Drax, şefii misiunilor franceză şi, respectiv, britanică la negocieri, să răspundă la întrebarea: „Cum prezentele misiuni sau statele majore generale ale FranŃei şi Angliei îşi reprezintă participarea Uniunii Sovietice la război împotriva agresorului dacă acesta atacă FranŃa şi Anglia sau dacă agresorul atacă Polonia sau dacă, în acelaşi timp, atacă Polonia şi România şi de asemenea Turcia? Într-un cuvânt, cum îşi reprezintă misiunile britanică şi franceză acŃiunile noastre comune împotriva agresorilor în cazul că ei ne vor ataca”58.

DelegaŃiile militare occidentale, neavând mandat să abordeze întreaga gamă de probleme ridicate de sovietici, au răspuns că Polonia şi România, fiind suverane, autorizaŃia reclamată de mareşalul Voroşilov trebuie să fie obŃinută de la cele două guverne. Şeful delegaŃiei sovietice a replicat că U.R.S.S. nu pune în discuŃie suveranitatea celor două state, ci, dimpotrivă, tocmai de aceea a insistat să se precizeze „dacă forŃele armate sovietice vor fi autorizate să traverseze teritoriul Poloniei şi României în cazul unei agresiuni împotriva Angliei şi FranŃei sau împotriva Poloniei şi României”. Referitor la declaraŃia delegaŃiilor Angliei şi FranŃei, şi anume că cel mai simplu ar fi ca guvernul sovietic să se adreseze, în această problemă, direct guvernelor Poloniei şi României şi că, pe de altă parte, pericolul unei agresiuni în Europa ameninŃă în principal Polonia, România, FranŃa şi Anglia, delegaŃia sovietică a insistat că problema trecerii forŃelor armate sovietice prin teritoriul Poloniei şi României, ca şi operaŃiile trupelor sovietice împotriva agresorului, pe teritoriile acestor state, trebuie să fie decise de guvernele francez şi englez de acord cu guvernele Poloniei şi României.

La 17 august, tratativele anglo-franco-sovietice au fost întrerupte, deoarece în şedinŃa din ziua anterioară mareşalul K.E. Voroşilov declarase că în condiŃiile în care nu se rezolvase „problema cardinală” – trecerea trupelor sovietice prin teritoriile român şi polon în cazul unei agresiuni germane – continuarea discuŃiilor era inutilă.

Concomitent cu tratativele purtate cu cele două mari puteri occi-dentale, Moscova a angajat, în a doua decadă a lunii august 1939, convorbiri bilaterale sovieto-germane, care vizau înŃelegeri atât în

58 L’U.R.S.S. dans la lutte pour la paix à la veille de la seconde guerre

mondiale, doc. nr. 332.

domeniul economic, cât şi în cel politic. După precizarea poziŃiilor şi relevarea punctelor de vedere comune – acŃiuni realizate atât în contactele directe la Berlin, cât şi prin schimbul de telegrame între Adolf Hitler şi Iosif V. Stalin – la 22 august s-a anunŃat vizita ministrului de externe al Germaniei în capitala U.R.S.S.

La 17 august 1939, V.M. Molotov, primindu-l pe ambasadorul german la Moscova, von der Schulenburg, i-a înmânat un memorandum care definea poziŃia U.R.S.S.; după un succint istoric al relaŃiilor dintre cele două state, memorandumul considera că primul pas pe calea ameliorării relaŃiilor bilaterale era semnarea convenŃiei comerciale şi de credit, iar al doilea pas urma să fie semnarea, în scurt timp, a unui pact de neagresiune sau confirmarea pactului de neutralitate din 1926, „cu adoptarea, în acelaşi timp, a unui protocol special despre interesul părŃilor contractante, în unele sau altele din problemele politicii externe”; se specifica, în continuare, că acest protocol face parte integrantă din pact59.

În legătură cu acest document, se poate conchide că Germania a propus încheierea unui pact de neagresiune, în timp ce Uniunea Sovietică a propus anexarea la pact a unui protocol adiŃional.

Peste două zile, Molotov a revenit asupra poziŃiei care făcea din semnarea acordului economic condiŃia prealabilă a încheierii pactului de neagresiune.

Antagonismul dintre ideologiile – bolşevică şi nazistă – care tutelau regimurile politice din cele două Ńări nu le-a împiedicat să se înŃeleagă. DiplomaŃia abilă a Berlinului a transmis la Moscova o ofertă mult mai atrăgătoare decât cea a Londrei şi Parisului: achiziŃii teritoriale în schimbul neutralităŃii în caz de război. Într-un mesaj trimis guvernului sovietic, la 15 august 1939, guvernul german declara că „între Mările Baltică şi Neagră nu există nicio problemă care să nu poată fi rezolvată spre deplina satisfacŃie a ambelor state”. În mesaj se arăta că ministrul de externe al Germaniei era dispus să sosească într-o scurtă vizită la Moscova pentru a-i prezenta lui Stalin vederile lui Hitler şi a pune astfel bazele temeinice pentru „o clarificare definitivă a relaŃiilor ruso-germane”60.

59 Florin Constantiniu, Între Hitler şi Stalin. România şi pactul

Ribbentrop-Molotov, Editura Danubius, Bucureşti, 1991, p. 62. 60 Ibidem, p. 60.

În noaptea de 23/24 august 1939, Joachim von Ribbentrop, care acŃiona potrivit directivelor lui Hitler, şi omologul său sovietic, Veaceslav Molotov, parafau, la Moscova, Tratatul de neagresiune dintre Germania şi U.R.S.S. şi Protocolul adiŃional secret. Acest din urmă document, redactat şi semnat în biroul lui Stalin, delimita zonele de influenŃă între cei doi parteneri, fiind vizate: Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Polonia şi România. Protocolul prevedea, la art. 3, că: „În privinŃa sud-estului Europei, din partea sovietică este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germană declară totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni”.

Din mărturiile lui Ribbentrop reiese că, în legătură cu acest articol, el a căutat o formulă de natură generală: „Acest lucru s-a făcut în aşa fel încât, atunci când s-au discutat problemele Europei de sud-est, eu am declarat la modul general că Germania era dezinteresată din punct de vedere politic în aceste regiuni”. Numai interesul economic al Germaniei în acele teritorii a fost în mod corespunzător accentuat de ministrul de externe nazist, în conformitate cu instrucŃiunile şi directiva generală a lui Hitler, primite înaintea plecării sale la Moscova. Hitler îl autoriza să declare dezinteresul Germaniei faŃă de teritoriile sud-estului european, dacă era necesar până la Constantinopol şi Strâmtori. Problema aceasta din urmă, de esenŃă politică, potrivit afirmaŃiilor lui Ribbentrop, nu a fost abordată61.

Pactul Ribbentrop-Molotov a răsturnat toate calculele diplomaŃiei occidentale şi, mai ales, ale factorilor de decizie din statele situate între Germania şi U.R.S.S. Urmările imediate au fost dintre cele mai grave, prefaŃând declanşarea conflagraŃiei. Germania se asigura de neintervenŃia sovieticilor în războiul pe care-l proiectase împotriva Poloniei şi îşi proteja spatele în perspectiva unui război cu statele occidentale, iar Uniunea Sovietică se afirma în prim-planul politicii europene şi câştiga timp pentru consolidarea armatei şi pregătirea expansiunii sale politico-militare spre Vest. Colaborarea celor două mari puteri totalitare nu putea fi decât conjuncturală; ea era marcată de neîncredere şi de ambiŃii ascunse, mult mai mari decât cele ce rezultau din tratat. În acest sens, Grigore Gafencu arăta că, prin acordul său cu

61 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente

şi consecinŃe, Institutul European, Iaşi, 1998, p. 146-147.

Stalin, Hitler trezise un imperialism latent care nu aştepta decât momentul pentru a-şi ocupa locul în marile tradiŃii ale politicii Rusiei Ńariste. Partajul realizat la Moscova, „bazat pe o toleranŃă reciprocă, această tentativă temerară de a satisface simultan două imperialisme nelimitate, atribuin-du-le două direcŃii opuse, purta în sine un germene al morŃii. Nimic nu putea împiedica deznodământul fatal, coliziunea sigură între două elanuri absolutiste, prea asemănătoare pentru a nu fi contrare”62.

Evenimentele imediate semnării pactului de la Moscova pun în evidenŃă uimirea şi dezorientarea lumii politice şi diplomatice, precum şi deziluzia organizaŃiilor comuniste afiliate la InternaŃionala a III-a. Se observă ambiguitatea directivelor acelei InternaŃionale, care impunea solidaritatea cu politica externă sovietică, fără a admite însă, pentru a nu se discredita complet, câştigarea de timp suficient pentru a relua lupta contra fascismului.

Criticile aduse de mass-media europeană şi americană sau asiatică nu l-au impresionat pe Hitler, prea sigur de sine. „Pentru a servi interesele germane – spunea el – toate mijloacele sunt bune, chiar şi alianŃa cu bolşevismul;” declaraŃie aflată în contradicŃie totală cu ceea ce afirmase mai înainte în Mein Kampf, precum că obiectivul său prioritar era distrugerea bolşevismului. Adeziunea la care se aşteptau atât Hitler, cât şi Stalin la „iniŃiativa lor” pentru „menŃinerea păcii”, prin semnarea Pactului, a fost extrem de redusă. Opinia publică sovietică şi cea germană, chiar dacă nu se puteau exprima făŃiş din cauza cenzurii severe, s-au arătat sceptice asupra oportunităŃii noilor orientări politice ale Moscovei şi Berlinului.63

Pactul de neagresiune sovieto-german din 23 august 1939, întărit de Protocolul adiŃional secret, precum şi de alte documente secrete şi nesecrete convenite în următorii doi ani între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă, au afectat într-o măsură decisivă situaŃia din Europa de Est, înlesnind nu numai izbucnirea celui de-al doilea război mondial, ci, mai mult, prin forŃa desfăşurărilor impuse de conflict, prin prisma consecinŃelor rezultate, contribuind la modificarea configuraŃiei

62 Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din răsărit, Editura

Globus, 1996, p. 24. 63 Emilian Bold, Ilie Seftiuc, op.cit., p.185-186.

teritoriilor unor Ńări din zonă şi predeterminând schimbarea pentru mai multe decenii a regimurilor din Europa Est-Centrală.64

Izolată de puterile garante, România şi-a văzut limitate substanŃial posibilităŃile de a acŃiona pe plan extern. „România – îi scria Hitler lui Mussolini la 25 august 1939 – nu se mai află în postura de a putea lua parte la vreun conflict împotriva Axei”.

Cercurile politice româneşti s-au arătat îngrijorate atât de apropierea sovieto-germană, cât şi, mai cu seamă, de faptul că unele publicaŃii americane („Daily Express”, de exemplu) dezvăluiau existenŃa protocolului adiŃional secret, „care cuprindea reorganizarea Europei Orientale de la Marea Baltică la Marea Neagră”. La 31 august 1939. Armand Călinescu îi reproşa lui Wilhelm Fabricius, ministrul Germaniei la Bucureşti, că Reichul s-a înŃeles cu Uniunea Sovietică pentru împărŃirea sferelor de interese. El amintea că Göring şi Hitler îl asiguraseră pe Carol al II-lea, în noiembrie 1938, de sprijinul german „dacă nu manifestăm prietenie Sovietelor” şi avertizaseră că o înŃelegere româno-sovietică „ar fi interpretată ca un act inamical faŃă de Germania”. „Ei bine, se adresa Călinescu lui Fabricius, noi, care am fi putut încheia oricând un pact de neagresiune cu Moscova, şi am fi avut tot interesul s-o facem, ne-am abŃinut tocmai de a vă fi agreabili. Or, dvs., acum v-aŃi înŃeles cu Sovietele”65.

Îndată ce a luat cunoştinŃă de ştirea privind semnarea Pactului de neagresiune sovieto-german, pe care o considera „atât de neaşteptată, cât de dezagreabilă şi oribilă”, Carol al II-lea nota în Jurnalul său: „Eu nu sunt peste măsură de mirat, căci de mult aveam, hotărât, impresia că se pregătea un concubinaj între nazism şi comunism şi că între aceste două Ńări era o secretă simpatie de interese. Totuşi, ca gest din partea Rusiei este ceva scârbos să facă aşa ceva tocmai în momentul când trata cu misiunile anglo-franceze o convenŃie militară.

Pentru noi e cât se poate de periculos, căci una din speranŃele ce le aveam de a avea un spate sau un flanc oareşicum asigurat s-a dus. Nu cred că U.R.S.S. va merge mai departe, adică va participa la un război alături de Germania, dar, desigur, ne va putea crea greutăŃi în Basarabia.

64 Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura

Enciclopedică, Bucureşti, 2007, p. 44. 65 Livia Dandara, op. cit., p. 273.

În loc de a avea 2 fronturi de apărat, iată că vom avea două şi jumătate, ceea ce este aproape peste puterile noastre”66.

Obiectivele diplomaŃiei române după încheierea Pactului de neagresiune germano-sovietic erau definite astfel, la 28 august 1939, într-o telegramă cifrată adresată de Ministerul de Externe, Londrei şi Parisului: apărarea independenŃei şi integrităŃii teritoriale a Ńării; respectarea angajamentelor politice şi militare contractate; întărirea ÎnŃelegerii Balcanice şi coordonarea acŃiunii statelor membre; promovarea unei politici de destindere faŃă de Ungaria şi Bulgaria; angajamentul de a păstra „pacea balcanică”.

III. RELAłIILE EXTERNE ALE ROMÂNIEI ÎNTRE NEUTRALITATE ŞI NONBELIGERANłĂ

III.1. Neutralitatea – opŃiune politică realistă

La începutul celui de-al doilea război mondial, după ce Marea Britanie şi FranŃa au declarat război Germaniei (3 septembrie 1939), răspunzând astfel atacării Poloniei de către Wehrmacht (1 septembrie 1939), România avea în faŃă trei posibilităŃi: alăturarea la blocul anglo-franco-polonez; trecerea de partea Germaniei; neutralitatea absolută, ceea ce implica renunŃarea la garanŃiile anglo-franceze.

La 4 septembrie 1939, Armand Călinescu i-a vorbit lui Carol al II-lea despre necesitatea de a face o declaraŃie în care să se precizeze atitudinea României faŃă de conflagraŃie. Regele a apreciat că o atitudine pozitivă de neutralitate ar periclita viitorul Ńării. El era de părere să nu se acŃioneze izolat, ci în legătură cu ÎnŃelegerea Balcanică, să se formeze un grup care să-şi fixeze o poziŃie comună şi care, când vor veni discuŃiile la masa verde, să susŃină acelaşi punct de vedere. Drept urmare, în aceeaşi zi de 4 septembrie 1939, Consiliul de Miniştri, într-un Comunicat expli-cativ, constata:

66 Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, op. cit.,

p. 177.

„1. În Ńară domneşte cel mai desăvârşit calm şi încredere. Unitatea sufletească a naŃiunii este perfectă. MinorităŃile etnice se încadrează şi ele în ritmul vieŃii de stat.

2. În ce priveşte politica externă, suntem hotărâŃi a păstra mai departe atitudinea de până acum, urmărind buna înŃelegere cu toŃi vecinii Ńării. În acest spirit guvernul este gata să reînnoiască propunerea pentru încheierea unui pact de neagresiune. Totodată însă guvernul veghează la siguranŃa intereselor naŃionale şi a luat măsurile necesare pentru a face faŃă nevoilor apărării fruntariilor”67.

La 5 septembrie, Carol al II-lea a discutat îndelung cu premierul Armand Călinescu – prezent fiind şi Ernest Urdăreanu –, în legătură cu formularea unei declaraŃii de neutralitate, declaraŃie cerută, de altfel, de Germania. „Noi – releva Regele –, mai ales că avem teamă de un eventual atac german, nu putem face o astfel de declaraŃie, căci ne-ar tăia punŃile cu AliaŃii şi, îndeosebi, cu turcii. Tot aci este primejdia înŃelegerii propuse de mine şi care ar putea provoca o rupere a Antantei Balcanice. În această situaŃie, noi am fi în aer şi n-am putea conta pe niciun sprijin. Am găsit o formulă că România, în situaŃia actuală, va aplica cu stricteŃă, în dorinŃa ei de pace, stipulaŃiunile ConvenŃiunii de la Haga68 asupra îndatoririi Ńărilor neutre”69. Pentru a adopta această decizie, suveranul a întrunit la Cotroceni, la 6 septembrie 1939, Consiliul de coroană. ÎnfăŃişând atitudinea guvernului faŃă de conflictul abia izbucnit, Grigore Gafencu arăta că „bunele raporturi întărite cu toate puterile nu cuprind angajamente care să oblige la participarea la conflict” şi că „păstrarea atitudinii paşnice este deplin îndreptăŃită prin necesitatea de a feri de război bazinul dunărean şi Balcanii”; încheind, şeful diplomaŃiei române

67 „România”, anul II, nr. 457, din 6 septembrie 1939. 68 Documentul evocat de Carol al II-lea este ConvenŃia privind

drepturile şi datoriile puterilor şi persoanelor neutre în caz de război, adoptată la cea de a doua ConferinŃă a păcii, desfăşurată la Haga în intervalul 2/15 iunie – 5/18 octombrie 1907. ReprezentanŃii celor 44 de state participante, inclusiv România, au adoptat, în total, 14 convenŃii, care reglementau o multitudine de probleme ale raporturilor internaŃionale în timp de pace şi în împrejurări de război. Presa vremii a publicat textul convenŃiei, întrucât situaŃia internaŃională „a adus la ordinea zilei drepturile şi datoriile neutrilor” („Timpul” din 10 septembrie 1939, p. 8).

69 Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice 1937-1951, op. cit., p. 204.

preciza că politica de până azi „ne cere să urmăm de acum înainte regulile de neintervenŃie şi de neutralitate, întrucât conflictul nu atinge interesele, independenŃa şi integritatea noastră, rămânând fireşte să respectăm în acelaşi fel angajamentele şi legăturile existente”70.

Consiliul de coroană a aprobat în unanimitate acŃiunea diplomatică şi măsurile întreprinse de guvern pentru apărarea frontierelor naŃionale şi „a hotărât observarea strictă a regulilor neutralităŃii stabilite faŃă de beligeranŃii din actualul conflict”71. Neutralitatea era considerată singura soluŃie diplomatică realistă a momentului şi motivată juridic; ea nu distona cu obligaŃiile internaŃionale asumate de statul român. AlianŃa defensivă dintre România şi Polonia, din 3 martie 1921, prelungită ulterior, preconiza ajutor militar reciproc numai în cazul unei agresiuni sovietice.

Atitudinea privind normele de neutralitate stabilite de convenŃiile internaŃionale adoptată de România nu trebuie confundată cu neutralitatea permanentă şi garantată în prealabil de beligeranŃi a unor Ńări ca ElveŃia sau Belgia. Ea nu rezulta dintr-un acord al statului român cu anumite puteri garante, ci era o declaraŃie unilaterală de voinŃă, prin care se făcea cunoscută beligeranŃilor hotărârea sa de a se abŃine, în mod voluntar, să ia parte la război. Principiul ei de căpetenie este interzicerea oricărei acŃiuni care ar fi putut folosi unuia dintre beligeranŃi mai mult decât celorlalŃi.

Neutralitatea nu era însă în acord cu simŃămintele opiniei publice. Marele istoric Nicolae Iorga le-a exprimat cu fidelitate: „Facem azi o altă politică decât aceea pe care o avem în inimă. N-o putem face decât pe aceea de azi!” Unii consilieri regali au pledat pentru neutralitate absolută, însă cei mai mulŃi au opinat pentru o abŃinere de la ostilităŃi, cu gândul că, la mo-mentul potrivit, România va fi implicată în conflict, dar obligatoriu alături de puterile occidentale. Statelor din AlianŃa Balcanică – Grecia, Iugoslavia şi Turcia – li s-a explicat imediat, prin Ministerul de Externe, că „România rămâne neutră până când acest conflict ar atinge independenŃa şi integri-tatea ei şi interesele de viaŃă ale prietenilor ei din ÎnŃelegerea Balcanică”.

Neutralitatea României era, înainte de toate, o consecinŃă a constrân-gerii strategice generate de Pactul Ribbentrop-Molotov, constrângere care s-a

70 Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

1997, p. 185. 71 „Monitorul Oficial” nr. 206, din 7 septembrie 1939, p. 5292.

menŃinut şi după 17 septembrie 1939, când agresiunea Germaniei împotriva Poloniei a fost urmată de agresiunea U.R.S.S. împotriva aceleiaşi Ńări. Armata Roşie a pătruns pe teritoriul polonez – potrivit versiunii oficiale so-vietice – pentru „protejarea” minorităŃilor ucraineană şi bielorusă, rămase fără apărare, întrucât „statul polonez şi guvernul său au încetat să existe în fapt”72.

Convocat la Comisariatul pentru Afacerile Străine al U.R.S.S., în dimineaŃa zilei de 17 septembrie, ambasadorul polonez Waclaw Grzybowski a refuzat să primească nota pe care i-a citit-o vicecomisarul Vladimir Potiomkin, apreciind că ea cuprinde afirmaŃii arbitrare referitoare la situaŃia militară şi politică a Ńării sale. Referindu-se la conŃinutul notei, diplomatul polonez a arătat că „trecerea de către Armata Roşie a hotarului polonez este un atac asupra Republicii, neprovocat de nimic” şi „a exclamat că, dacă faptul se va produce, acesta va însemna cea de-a patra împărŃire a Poloniei şi nimicirea ei”73.

La 18 septembrie 1939, răspunzând comunicării ce-i fusese adresată cu o zi înainte de guvernul sovietic, prin care acesta declara că va duce o politică de neutralitate în relaŃiile cu România, guvernul de la Bucureşti reitera hotărârea sa „de a păstra şi el, mai departe, neutralitatea faŃă de U.R.S.S.” şi preciza totodată că „va continua să vegheze cu tot patriotismul la siguranŃa şi apărarea fruntariilor Ńării”74.

Tratatul de prietenie şi frontieră germano-sovietic (28 septembrie 1939) a modificat Protocolul adiŃional secret – Germania a renunŃat la Lituania în favoarea U.R.S.S., primind, în schimb, zona Lublin şi un teritoriu la Est de Varşovia. Articolul 3 al Protocolului a rămas neschimbat, dar Ribbentrop, care revenise la Moscova pentru semnarea noului tratat, a folosit prilejul pentru a cunoaşte atitudinea Moscovei faŃă de România. Răspunzând, Stalin i-a confirmat că se menŃine poziŃia

72 RelaŃiile româno-sovietice, op. cit., p. 251. Ofensiva trupelor sovietice

contra Poloniei a contribuit la înfrângerea armatei poloneze şi la desfiinŃarea statului polonez. În urma ocupării părŃii de est a Poloniei de către U.R.S.S., segmentul de graniŃă româno-poloneză de până la 17 septembrie 1939 a devenit frontieră româno-sovietică (Ibidem, p. 269).

73 Polonezii în anii celui de-al doilea război mondial. Culegere de documente, Alcătuitor, introducere, note şi comentarii – Anatol Petrencu, doctor abilitat în ştiinŃe istorice, profesor universitar, Editura Cartdidact, Chişinău, 2004, p. 55-56.

74 RelaŃiile româno-sovietice, op. cit., p. 251.

U.R.S.S. exprimată la 23 august 1939, adică „deocamdată guvernul sovietic nu are nicio intenŃie de a se atinge de România”.

În aceeaşi zi de 28 septembrie 1939, Hitler şi Stalin au făcut cunoscută Marii Britanii şi FranŃei o propunere de pace. Neavând încredere în sinceritatea acestei propuneri, cele două mari puteri occidentale au respins-o. La 7 noiembrie 1939, regele Belgiei, Leopold al III-lea, şi regina Olandei, Wilhelmina, s-au întâlnit la Haga şi au oferit regelui Marii Britanii, preşedintelui FranŃei şi cancelarului Germaniei medierea lor pentru iniŃierea unor negocieri de pace. Acestei iniŃiative i s-a alăturat regele Carol al II-lea al României, la sugestia regelui Belgiei, care i-a recomandat să facă un demers asemănător către şefii de stat ai Marii Britanii, Germaniei şi FranŃei.

Regele George al VI-lea a răspuns că este pregătit oricând să ia în considerare elementele de bază pentru o pace dreaptă şi a exprimat dorinŃa sa de a nu permite prelungirea războiului nicio zi mai mult decât era absolut necesar. În răspunsul său, regele s-a mai referit la condiŃiile care fuseseră formulate de oamenii de stat britanici în Camera Lorzilor şi Camera Comunelor – scopul pentru care se bat popoarele lor este acela de a elibera Europa de teama permanentă a unei agresiuni germane, de a da popoarelor Europei posibilitatea să-şi păstreze independenŃa şi libertatea şi de a împiedica, pe viitor, ca, în locul mijloacelor paşnice, să se recurgă la violenŃă pentru reglementarea diferendelor internaŃionale.

Preşedintele FranŃei, Albert Lebrun, a fost mai rezervat în răspunsul referitor la participarea sa negocierile de pace. Omul politic francez a declarat că primul pas spre pace trebuie să fie făcut de partea germană; o pace durabilă poate fi încheiată abia după repararea nedreptăŃilor care au fost pricinuite Austriei, Cehoslovaciei şi Poloniei.

Răspunsul lui Hitler se lăsa aşteptat75. La 13 noiembrie 1939, regele Carol al II-lea l-a invitat, la Palatul

Cotroceni, pe ministrul plenipotenŃiar german acreditat la Bucureşti, Wilhelm Fabricius, şi, după ce l-a informat asupra hotărârii sale de a sprijini iniŃiativa de pace a suveranilor Belgiei şi Olandei, l-a rugat să

75 DiplomaŃi germani la Bucureşti. 1937-1944. Din memoriile

dr. Rolf Pusch, ataşat la legaŃie, şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaŃie, EdiŃie îngrijită, note, indice şi selecŃia materialului ilustrativ de Cristian Scarlat, Anexa, p. 207, Editura All Educational, Bucureşti, 2001.

plece neîntârziat la Berlin în calitate de trimis al său, pentru a-i comunica lui Hitler următoarele:

„1. Dacă Führerul socoteşte, în împrejurările de azi, că o acŃiune ca aceea pe care am de gând s-o întreprind ar putea fi folositoare;

2. Dacă Führerul ar fi dispus, prin sugestii şi lămuriri, să înlesnească posibilitatea şi reuşita unei astfel de acŃiuni”. La aceasta, a adăugat că el vedea în distrugerea unuia dintre beligeranŃi „o catastrofă europeană” şi că a luat această iniŃiativă „ca un absolut neutru şi ca unul care nu poate fi ameninŃat în momentul de faŃă”76.

Totuşi, în demersul său – i-a declarat regele lui Fabricius – nu este îndemnat doar de dorinŃa de a contribui – cât îi stă în putinŃă – la o mediere în interesul general, ci, în special, din grija că România şi Balcanii riscă să fie abandonate Rusiei Sovietice, dacă Germania, prin lupta în Vest – care cu siguranŃă va fi lungă şi dură –, n-ar mai avea nicio posibilitate de a interveni să apere Estul”77.

A doua zi, când ministrul german la Bucureşti a fost primit de von Ribbentrop, la Wilhelmstrasse, după ce a făcut cunoscută misiunea sa, i s-au făcut reproşuri: „Cum oare a putut el să se amestece într-o discuŃie despre pace, mai ales cu regele român?; nu-i era cunoscut că asemenea întrevederi privind pacea erau, în general, interzise şefilor misiunilor diplomatice; şi apoi, chiar cu regele Carol, acest satelit al regelui Angliei! Părea destul de limpede – era de părere Ribbentrop – că acesta lucra numai în slujba Angliei, pentru a împinge Reich-ul în poziŃia obişnuită a părŃii care refuză pacea”. În faŃa reproşurilor făcute pe un ton ridicat de propriul său şef, Fabricius i-a declarat totuşi acestuia cu fermitate că, fără a fi îngrijorat de existenŃa unor instrucŃiuni contrare – pe care, de altfel, nici nu le primise –, nu va evita niciodată o întrevedere pe tema problemelor păcii cu suveranul pe lângă care este acreditat, căci, dacă se duce un război, nu trebuie scăpată din vedere nicio clipă posibilitatea unei păci. Acesta i se părea un imperativ mai înalt. De altfel, motivul demersului regelui român nu trebuie văzut în dragostea sa pentru Anglia şi dinastia ei, şi nici în interesul său pentru Germania, ci numai în

76 Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, op.

cit., p. 276-277. 77 DiplomaŃi germani la Bucureşti. 1937-1944. Din memoriile

dr. Rolf Pusch, ataşat de legaŃie, şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaŃie, op. cit., p. 207.

teama că, „dacă Germania se complică într-un război lung cu puterile occidentale, România va fi victima aspiraŃiilor Rusiei Sovietice, ceea ce pentru rege ar însemna pierderea propriului tron”.

Întrevederea dintre cei doi demnitari germani a luat în final forme mai liniştite şi von Ribbentrop a conchis că Fabricius trebuie să se pregătească pentru a fi primit de Hitler. Această primire a avut loc la 15 noiembrie 1939. Hitler, în prezenŃa lui Ribbentrop, a primit mesajul pe care regele Carol al II-lea i l-a transmis, stând în picioare. Apoi l-a invitat pe ministru să ia loc şi i-a declarat pe un ton politicos, liniştit, însă atât de ferm, încât alte discuŃii au fost excluse: „SpuneŃi regelui dumneavoastră că îi mulŃumesc foarte mult pentru interesul pe care îl manifestă prin demersul său. Spre profundul meu regret, faŃă de atitudinea pe care puterile inamice o iau în raport cu Germania şi condiŃiile lor exagerate, îmi este imposibil să accept medierea pentru o acŃiune de pace”.78

În replica lui Hitler nu s-a auzit niciun cuvânt jignitor sau dispreŃuitor la adresa regelui Carol al II-lea şi, de asemenea, în contrast cu convorbirea din ajun cu ministrul de externe, ministrului plenipotenŃiar nu i-a fost făcut niciun fel de reproş din cauza asumării misiunii sale. Mai degrabă, Hitler a intrat într-o discuŃie lungă cu ministrul, expunându-i în cuvinte destul de clare că el n-are intenŃia să încheie o pace cu Marea Britanie şi FranŃa, pentru că se simŃea cu mult superior din punct de vedere militar faŃă de amândouă. Dacă ar încheia pacea, explica Hitler, în doi ani inamicii săi ar fi atât de înarmaŃi, încât s-ar năpusti împreună asupra sa. Şansa unei mari victorii asupra puterilor inamice numai o dată i se oferea şi ea trebuia să fie exploatată. Cancelarul Germaniei a explicat apoi în detaliu superioritatea armelor sale. El a denumit drept bluff faptul că S.U.A. au declarat că pot produce o cantitate de trei ori mai mare de avioane decât Germania. El va duce acest război repede şi va asigura poporului german spaŃiul vital la care avea dreptul. Expunerea a demonstrat clar că Hitler nu voia să vorbească deloc despre pace şi că deci propunerea făcută împreună cu Stalin, la 28 septembrie 1939, n-a fost exprimată cu onestitate.

78 Ibidem, p. 209.

Nici Carol al II-lea nu avea mare încredere că demersul lui va avea rezultate practice, era sigur însă că îl va pune „într-o postură morală foarte bună, căci orice efort pentru pace este bine venit”79.

III.2. Solidaritate cu Polonia În perioada neutralităŃii, România a manifestat o atitudine

solidară şi binevoitoare faŃă de victimele agresiunii. Chiar la începutul lunii septembrie 1939, în ciuda protestelor germane, România a permis tranzitul unor materiale de război pe teritoriul său destinate Poloniei, iar după 17 septembrie 1939, în urma dezagregării structurilor politice ale statului polonez, şi-a deschis graniŃa şi a primit zeci de mii de refugiaŃi polonezi civili şi militari, diplomaŃi ai altor state acreditaŃi la Varşovia, personalităŃi ale vieŃii publice, inclusiv preşedintele Ignacy Mošcicki, comandantul suprem al Armatei poloneze, mareşalul Edward Rydz-Smigly, ministrul de externe Iózef Beck ş.a. Numărul refugiaŃilor polonezi, înregistraŃi de autorităŃile române, se ridică la 100.000, dintre care 60.000 militari şi 40.000 civili. Conform regulilor de neutralitate, trupele poloneze care au intrat în România au fost dezarmate şi internate. De asemenea, guvernul român a respins cererea guvernului german de a opri plecarea refugiaŃilor polonezi în vârstă de 18-50 de ani în Occident, declarând că o astfel de măsură era contrară ConvenŃiei de la Haga din 1907, care prevedea internarea numai a militarilor, şi nu a tuturor persoanelor ce pot lupta.

łinând seamă de limitele de natură politică ce decurgeau din statutul de neutralitate, România a oferit ospitalitate autorităŃilor poloneze cu condiŃia ca acestea să nu facă uz de calitatea lor oficială. Deşi, cu două săptămâni înainte de trecerea în România, Jósef Beck primise fără rezerve ştirea despre proclamarea neutralităŃii româneşti, atât el, cât şi ceilalŃi demnitari polonezi au dat dovadă de puŃină înŃelegere faŃă de situaŃia în care se găsea România. Fără a lua în considerare propunerile părŃii române, în noaptea de 17 spre 18 septembrie, preşedintele polonez, însoŃit de guvernul său, a trecut graniŃa în România, cu păstrarea întregului ceremonial care însoŃeşte un şef de stat. Mai mult, autorităŃile poloneze

79 Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, op.

cit., p. 276.

nu numai că au intrat pe teritoriul românesc în calitate oficială, dar, în pofida angajamentului pe care şi-l asumaseră că nu vor întreprinde niciun fel de activitate politică şi diplomatică, preşedintele Mościcki a primit, în rolul de şef de stat în exerciŃiu, pe ambasadorul englez şi pe ambasadorul turc; în plus, la 18 septembrie a adresat din CernăuŃi o proclamaŃie către poporul polonez în care-şi exprima intenŃia de a trece într-o Ńară neutră şi de a continua lupta împotriva Germaniei; la rândul său, Rydz-Smigly, fără a Ńine cont de obligaŃiile impuse de neutralitate, intenŃiona să comande în continuare forŃele armate poloneze de pe teritoriul României. De asemenea, Iósef Beck a desfăşurat şi el o intensă activitate diplomatică. În această situaŃie, deşi a făcut demnitarilor polonezi o primire după toate regulile ospitalităŃii, guvernul român s-a văzut nevoit să le ceară semnarea unei declaraŃii de renunŃare la prerogativele lor oficiale cât timp se vor afla pe teritoriul României, însă garantându-le totodată plecarea neîntârziată spre altă Ńară80.

La 18 septembrie, Fabricius îi cerea lui Gafencu „stabilirea pentru aceşti domni a unui domiciliu obligatoriu”, dar i s-a răspuns că „opinia publică din România nu ar înŃelege cum poate fi internat un guvern care încă ieri era aliatul nostru”. Ministrul de externe român îşi exprima interesul faŃă de plecarea membrilor guvernului polonez, în pofida ameninŃării ministrului german că prin această măsură România ar încălca principiul neutralităŃii.

Guvernul român dorea rezolvarea problemei plecării oficialităŃilor poloneze, fie şi numai în calitate neoficială. Numai că între dorinŃă şi posibilitate se interpuneau raporturile de forŃă, desele intervenŃii ale Germaniei, pericolele ce decurgeau din configuraŃia situaŃiei internaŃionale. Trebuia făcute manevre diplomatice abile pentru a se asigura cât mai rapid, în primul rând, continuitatea autorităŃii statale poloneze, cu atât mai mult, cu cât, la 17 septembrie, agresorii anunŃaseră finis Poloniae.

AutorităŃile române au manifestat în continuare cea mai mare grijă faŃă de evacuarea gradată, dar cât mai urgentă, a tuturor refugiaŃilor care nu trecuseră graniŃa în uniforme militare sau în unităŃi compacte,

80 Milică Moldoveanu, Unele aspecte ale relaŃiilor româno-polone la începutul celui de-al doilea război mondial, în ContribuŃii la studierea istoriei contemporane a României, Coordonatori Ştefan Lache, Nicolae Petreanu, Editura Politică, Bucureşti, 1986, p. 179-180.

inclusiv a preşedintelui Mościcki şi a altor demnitari, veghind numai la respectarea unor proceduri menite a evita situaŃia în care, sub anumite ameninŃări din exterior, România ar fi forŃată să recurgă la restricŃii.

FaŃă de foştii demnitari polonezi reŃinuŃi în România, autorităŃile române au continuat să manifeste grijă, creându-le condiŃii de viaŃă, permiŃându-le să desfăşoare o intensă activitate, sprijinindu-i, în acelaşi timp, mai mult sau mai puŃin voalat, să părăsească teritoriul Ńării. Singurul dintre foştii demnitari polonezi care a rămas, din cauze independente de voinŃa autorităŃilor române, pe teritoriul României a fost Józef Beck, care, mai târziu, în iunie 1944, a decedat şi a fost înmormântat cu onoruri militare la Bucureşti81.

La 19 septembrie 1939, V.M. Molotov, primindu-l pe ministrul României la Moscova, Nicolae Dianu, întreba: „U.R.S.S. nu va avea nicio surpriză prin faptul că şefii militari, Guvernul polonez şi 500 de avioane (asupra avioanelor a insistat cu deosebire, de mai multe ori) au găsit în România un azil binevoitor? Oare nu se va întâmpla nimic? Surpriza, şi încă foarte neplăcută, a fost pentru mine”82. Diplomatul român i-a răspuns că temerea Guvernului sovietic e nefondată şi a adăugat că guvernul său ar fi avut, sigur, mai multe motive să se emoŃioneze în faŃa mobilizării sovietice de milioane de oameni în vecinătatea frontierelor României, dar nu a făcut-o, dat fiind că nu a pus la îndoială asigurările repetate ale autorităŃilor sovietice şi a avut încredere în dorinŃa lor de pace. Subliniind că este purtătorul de cuvânt al unui guvern vecin şi amic, în interesul acestor relaŃiuni şi al scopului păcii, urmărit în comun, Dianu asigură, la rândul său, Guvernul sovietic de neutralitatea sa strictă şi leală. Această neutralitate a noastră, în împrejurările speciale în care ne găsim, trebuie să-i fie cu atât mai preŃioasă şi să dovedească neîndoios intenŃiunile şi sentimentele reale ale României. Dianu i-a comunicat şi i-a repetat demnitarului sovietic că „trupele poloneze ce au trecut şi vor trece frontiera României au fost şi vor fi dezarmate şi internate”83. Suspiciunile

81 Ibidem, p. 186. 82 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 252. 83 Dianu a prezentat un răspuns concret la întrebările lui Molotov: a) au fost dezarmaŃi şi internaŃi în România 15 mii de soldaŃi polonezi,

care se găsesc în sudul României, şi nu în zonele din apropierea Uniunii Sovietice;

lui Molotov, mai sigur simulate decât reale, s-au mai domolit şi acesta a afirmat „că a pus întrebarea dat fiind că ceea ce îl interesează este numai securitatea statului sovietic”.84

Respectându-şi consimŃământul verbal dat guvernului polonez, la 11 septembrie, guvernul român, fără nicio pretenŃie deosebită, numai cu condiŃia ca totul să decurgă rapid şi în cel mai mare secret, a facilitat tranzitul prin România al unei mari părŃi din rezervele Băncii Poloniei (1.200 lăzi cu 80 tone aur), punându-i la dispoziŃie locomotiva pentru tractarea vagoanelor de la graniŃă până în portul ConstanŃa şi paza militară pentru escortarea garniturii. Adus la ConstanŃa la 15 septembrie 1939, aurul a fost încărcat pe tancul petrolier britanic „Eocene”, pe care preŃioasa încărcătură (aproximativ – 45 milioane $) şi-a continuat, cu numeroase peripeŃii, drumul prin Turcia, Siria, apoi spre FranŃa, de unde a ajuns în fortul Kayes din Sahara, la 800 de km de Dakar85.

La 17 septembrie 1939, pe teritoriul României a intrat un nou transport conŃinând mari valori, îndeosebi tezaurul cultural naŃional polonez (provenit, în principal, de la castelul Wawel), Fondul Apărării NaŃionale şi 70 de lăzi cuprinzând aur al Băncii Poloniei, care nu fuseseră incluse de autorităŃile polone în transportul principal. Acest transport, compus din 41 de camioane şi 19 autobuze, însoŃit de funcŃionari ai Băncii Poloniei şi pus sub pază militară românească, a sosit în bune condiŃii la Bucureşti în noaptea de 23 spre 24 septembrie 1939. La sfârşitul anului 1939, cea mai mare parte a acestui tezaur a luat drumul spre ConstanŃa, iar de aici a fost încărcat pe navele româneşti „Ardealul” şi „Suceava”, îndreptându-se spre Apus. Trebuie subliniat faptul că toate aceste acŃiuni s-au făcut cu ştirea autorităŃilor române, care au păstrat însă

b) în loc de 500 de avioane menŃionate de Molotov, în România se află

150 de avioane poloneze; dintre acestea numai 60 sunt militare, multe fiind deteriorate. Restul sunt avioane de turism şi civile;

c) avioanele şi armamentul vor fi lăsate în România drept compensaŃie pentru întreŃinerea soldaŃilor internaŃi şi a refugiaŃilor;

d) membrii Guvernului polonez se află la Slănic; le este interzisă orice fel de activitate politică, în conformitate cu regulamentul de neutralitate stabilit de juriştii români. (Ibidem, p. 255).

84 Ibidem, p. 253. 85 Milică Moldoveanu, op. cit., p. 173.

secretul pentru a preîntâmpina nu atât protestul Germaniei, cât posibilitatea capturării tezaurului.

Din cele 70 de lăzi conŃinând aur al Băncii Poloniei, 51 (în greutate de 3.057,45 kg), au fost depuse la 10 octombrie 1939, de către reprezentanŃii acestei bănci la Banca NaŃională a României, unde, cu toate încercările Germaniei de a intra în posesia lor, au fost intact păstrate până în septembrie 1947, când, în urma convorbirilor româno-polone, a fost luată hotărârea de a fi predate Băncii Poloniei, printre reprezentanŃii căreia se afla Henryk Mikolajczyk, care, cu 8 ani în urmă, participase la depunerea lor la B.N.R.

III.3. DiplomaŃia românească şi „Blocul Neutrilor”

România a iniŃiat multiple acŃiuni politico-diplomatice, în limitele neutralităŃii declarate, menite să contribuie la eliminarea încordării internaŃionale, la restabilirea păcii europene sau, cel puŃin, la evitarea extinderii ostilităŃilor în sud-estul Europei şi, în caz de nevoie, la respingerea în comun de către statele din această zonă, a actelor de agresiune. S-a urmărit îndeosebi îmbunătăŃirea raporturilor cu Ńările vecine, fie pe calea încheierii unor pacte de neagresiune, fie în cadrul unei alianŃe defensive mai largi, denumită „Blocul Neutrilor”. Încă de la 5 septembrie 1939, Ministerul Afacerilor Străine comunica ambasadelor României de la Ankara, Belgrad şi Atena că diplomaŃia Bucureştilor urmărea să se ajungă „la întărirea sentimentelor de solidaritate între statele balcanice şi la precizarea unei atitudini comune”86.

La 28 octombrie 1939, guvernul de la Bucureşti a propus constituirea unui „bloc al statelor neutre”, care să cuprindă Ńările ÎnŃelegerii Balcanice – România, Turcia, Iugoslavia, Grecia –, împreună cu Bulgaria, Ungaria şi Italia, pe următoarele baze: neutra-litate desăvârşită „în cadrul actualului conflict”; neagresiune între statele membre ale „blocului”; obligaŃiile de asistenŃă materială între unele state făcând parte din „bloc” rămân în vigoare; adoptarea unei poziŃii cel puŃin de neutralitate binevoitoare de către statele aderente la „bloc”, în cazul când unul dintre ele ar fi atacat; normalizarea

86 A.M.A.E., fond ÎnŃelegerea Balcanică, vol. 39, f. 174.

măsurilor militare luate la graniŃele comune; contacte directe între miniştrii de externe; schimburi de informaŃii politice şi economice între guvernele respective; colaborare economică în interes reciproc87.

Proiectul românesc a fost susŃinut de Ńările AlianŃei Balcanice, precum şi de Marea Britanie, şi, cu unele rezerve, de FranŃa, unde exista teama ca Italia să nu atragă „Blocul Neutrilor” de partea Axei.

La 31 octombrie 1939, ministrul de externe al Turciei, Şükrü Saraçoglu, informându-l pe ambasadorul României la Ankara, Vasile Stoica, asupra rezultatelor recentei sale vizite la Moscova, a arătat că Stalin şi Molotov i-au cerut lămuriri cu privire la proiectatul „Bloc al Neutrilor”, dar „s-au ferit să-şi exprime fie aprobarea, fie dezaprobarea, ceea ce, evident – releva demnitarul turc – înseamnă că Moscova nu priveşte cu ochi buni înfăptuirea acestui bloc”. La sfârşitul conversaŃiei, diplomatul român a adresat interlocutorului său întrebarea: „Acum, după eşuarea tratativelor pentru un pact de asistenŃă turco-sovietic şi după semnarea acordului tripartit turco-franco-britanic, care va fi atitudinea Turciei în privinŃa trecerii flotelor prin Strâmtori, în cazul când Rusia Sovietică ar ataca România?” Saraçoglu a răspuns textual: „În împrejurările actuale, un atac rus asupra României, care ştim că se va apăra, nu mai e un eveniment care interesează numai România şi Rusia, ci şi pe celelalte state balcanice şi pe noi, bineînŃeles. În acest caz, Turcia va proceda cum îi dictează interesele de apărare a integrităŃii sale, stabilind acŃiunea sa de comun acord cu FranŃa şi Marea Britanie”88.

În cadrul unei convorbiri dintre Grigore Gafencu şi Pavel G. Kukoliev, însărcinatul cu afaceri a.i. al U.R.S.S. la Bucureşti, purtate la 9 decembrie 1939, ministrul român de externe a încercat să obŃină un răspuns clar asupra poziŃiei Moscovei privind crearea „Blocului Neutrilor”. Diplomatul sovietic, menŃinându-se pe linia ambiguităŃii guvernului său, l-a rugat pe Gafencu să-i împărtăşească motivele invitării Italiei la Blocul balcanic şi a subliniat că el personal nu consideră Italia o Ńară balcanică. În acelaşi timp, declarând că i se pare suspectă dorinŃa atât

87 Ion Calafeteanu, DiplomaŃia românească, op. cit., p. 203-204. 88 Arhiva M.A.E.; fond 71/ 1920-1944, Turcia, vol. 6, f. 223-229.

de insistentă a Italiei de a participa la acest bloc, îşi exprima temerea „ca nu cumva acest bloc să devină un instrument împotriva U.R.S.S.”89

Ostilitatea U.R.S.S. faŃă de proiectul românesc al „Blocului Neutrilor” va fi comunicată la Bucureşti, în a doua jumătate a lunii decembrie 1939, prin intermediul Turciei: guvernul de la Moscova nu era interesat în acest proiect, pe care-l considera antisovietic.

Prin crearea „Blocului Neutrilor”, diplomaŃia română urmărea menŃinerea sud-estului Europei în afara conflictului mondial şi, prin aceasta, păstrarea statu-quo-ului politic şi teritorial. Totodată, în contextul evenimentelor care se derulau pe arena internaŃională, „Blocul Neutrilor” constituia o încercare a diplomaŃiei Bucureştilor de a scoate România din izolarea politică ce se profila tot mai ameninŃător ca urmare a jocului politic al marilor puteri. Nu s-a reuşit, în principal, datorită următoarelor cauze:

a) rivalităŃile şi disputele teritoriale dintre statele din sud-estul european;

b) politica unor state de revizuire a frontierelor; c) refuzul Bulgariei şi, îndeosebi, al Ungariei, de a consimŃi la o

apropiere de statele membre ale ÎnŃelegerii Balcanice; d) opoziŃia Italiei şi Germaniei, mai cu seamă a Marilor Puteri europene în

general, faŃă de proiectul Blocului Neutrilor. III.4. Abandonarea neutralităŃii şi trecerea la nonbeligeranŃă

Ofensiva Germaniei, începută la 10 mai 1940 în nordul şi vestul Europei (Fall Gelb), şi, îndeosebi, prăbuşirea militară a FranŃei au risipit toate calculele diplomatice pe care mizase România în ultimii ani. Carol al II-lea şi consilierii săi au căutat o soluŃie salvatoare în orientarea politică spre Germania, căreia au început să-i facă mai întâi însemnate concesii de natură economică. La 27 mai 1940, în aceeaşi zi în care Armata belgiană capitula în faŃa Wehrmacht-ului, la Bucureşti, s-a semnat Pactul Petrol Armament (Öl-Waffen Pakt), prin care statul român se obliga să livreze celui de-al III-lea Reich produse petroliere ce-i reveneau ca redevenŃe de stat, la preŃurile antebelice (iulie-august 1939), cu un adaos; în schimb, Germania trimitea în România armament

89 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 284-285.

(îndeosebi tunuri antitanc) şi echipament de război (inclusiv din cele capturate în Polonia). A doua zi, la 28 mai 1940, premierul Gheorghe Tătărescu îl invita pe Wilhelm Fabricius la preşedinŃia Consiliului de Miniştri pentru a-l informa despre atitudinea unora dintre vecinii României (aluzie la U.R.S.S. şi Ungaria90), care luaseră „anumite măsuri de mobilizare şi de concentrare a trupelor la frontiera română”, ceea ce ar putea pune în pericol întreg sud-estul european şi, implicit, „cadrul colaborării prieteneşti cu guvernul Reichului”; totodată, şeful guvernului român i-a comunicat lui Fabricius dorinŃa României de a avea cu Germania relaŃii amicale animate de un spirit de înŃelegere reciprocă şi bazate pe o colaborare activă în toate domeniile.

Carol al II-lea susŃine că s-a lăsat foarte greu convins de necesitatea schimbării liniei politicii externe a României, dar s-a văzut silit să cedeze în faŃa argumentelor lui Tătărescu şi ale altor membri ai guvernului care credeau că succesele militare ale Germaniei pe frontul de Vest „echivalează cu o victorie definitivă”, cu atât mai mult, cu cât se aştepta dintr-o clipă în alta intrarea în acŃiune a Italiei; apoi, având în vedere primejdia „cea mare” de la graniŃa de Răsărit, România se găsea „în situaŃia de a nu putea primi niciun ajutor de nicăierea. Deci, dacă nu avem o atitudine binevoitoare din partea Germaniei, suntem complet în aer… Pentru noi, generaŃia războiului, care am învăŃat să stimăm pe nemŃi, dar să iubim pe AliaŃi, este un moment groaznic. Mi se prăbuşeşte o politică pe care am voit s-o duc de 10 ani încoace, de apropiere de Anglia, dar în care aceasta nu mi-a dat o mână de ajutor”91. A doua zi, la 29 mai, regele relua ideea, menŃionând: „Ca să zic că această nouă orientare a politicii noastre îmi face plăcere, aş minŃi, dar «il faut faire bonne mine à mauvais jeu»”92. („Trebuie să faci haz de necaz”).

90 În a doua jumătate a lunii mai 1940, Marele Stat Major Român avea

informaŃii privind concentrarea de trupe sovietice, în dreptul hotarelor româneşti bucovinene şi basarabene, ce efectuau „lucrări de ordin strategic, care lasă să se presupună intenŃii agresive”. În privinŃa măsurilor militare ale Ungariei, guvernul acestei Ńări a informat guvernul român că acestea nu erau îndreptate contra României, ci se datorau „mişcărilor de trupe sovietice la hotarele ei” (RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 309-310).

91 Carol al II-lea al României, op. cit., volumul III, 15 decembrie 1939 – 7 septembrie 1940, p. 186.

92 Ibidem, p. 187.

La 1 iunie 1940, Grigore Gafencu, este înlocuit, la dorinŃa sa, din fruntea Ministerului de Externe cu Ion Gigurtu, industriaş, om politic de orientare progermană. Despre el, Carol al II-lea spunea: „Nu e prea deştept, dar e ponderat, e marcat ca germanofil, fiind, de fapt, contrariul”.

Mai târziu, Grigore Gafencu scria că participarea sa la aceste evenimente – care au făcut ca România, „după ce luptase cu disperare pentru a-şi menŃine atitudinea independentă, se resemnase să se «adapteze» la realitate – îi permitea să judece, în cunoştinŃă de cauză, o decizie pe care a combătut-o, pe care a regretat-o după aceea şi ale cărei consecinŃe le deplângea, dar pe care îi era imposibil să o condamne: „În ziua în care Consiliul de Coroană a reexaminat politica României – arăta celebrul diplomat –, această Ńară se găsea singură; izolarea sa era completă şi risca să fie definitivă. Nu mai era în măsură să îndeplinească niciun angajament faŃă de prietenii săi, nici să facă apel la prietenii săi pentru a-şi îndeplini angajamentele luate faŃă de ea. Era eliberată de orice obligaŃie şi expusă tuturor pericolelor. Câtă vreme cercul adversităŃilor nu se închisese încă în jurul ei, respinsese deliberat toate supărările interioare şi îndepărtase toate avertismentele care îi veneau dinafară, pentru a menŃine linia dreaptă a politicii sale. După prăbuşirea frontului anglo-francez care provocase o ruptură a echilibrului nu numai în Vest, dar şi în Estul Europei, braŃele cleştelui călit de Acordul de la Moscova se strângeau din toate părŃile. Singura problemă care li se mai punea guvernanŃilor români era: cum să pareze această strânsoare fatală? Trebuia s-o ia înaintea intenŃiilor partenerilor Moscovei şi să se plieze după consecinŃele împărŃirii influenŃelor care fuseseră stabilite fără nicio îndoială în defavoarea României? În acest caz, alunecarea benevolă a României de partea germană putea avea unele avantaje. Sau, dimpotrivă, trebuia calculat că utilitatea menŃinerii echilibrului în Est va învinge, în concepŃia conducătorilor U.R.S.S., profiturile imediate ale unui partaj? Ambele soluŃii comportau riscuri mortale. Cine va îndrăzni să condamne oamenii care, apărându-se din răsputeri, s-au resemnat să aleagă mai degrabă una dintre soluŃii decât cealaltă?”93

93 Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din răsărit, op. cit.,

p. 286.

În realitate, nu era vorba de a face o alegere între Germania şi U.R.S.S. Cei doi parteneri ai Pactului de la Moscova din 23 august 1939, reglementând de comun acord „noua ordine” în Est, fixaseră ei înşişi termenii problemei: printr-o înŃelegere expresă sau tacită, îşi repartizaseră „loturile”. Era vorba doar de a hotărî dacă România trebuia să se supună acestei „noi ordini” sau să se forŃeze să-i amâne realizarea; o „nouă ordine” care însemna pentru România amputarea teritoriului său şi supunere.

Astfel, la sfârşitul lunii mai 1940, neutralitatea României, proclamată în septembrie 1939, era abandonată. Politica de apropiere faŃă de Germania, raportată la evoluŃia ostilităŃilor militare de pe continentul european, a dus statul român către un statut de nonbeligeranŃă. Acest statut s-a prelungit până la 22 iunie 1941, când România a intrat în război de partea Axei Berlin-Roma. Sub raport intern, perioada nonbeligeranŃei a cunoscut două etape: prima a coincis cu perioada finală a domniei regelui Carol al II-lea (mai-septembrie 1940), iar a doua a marcat primul an al guvernării generalului Antonescu (în colaborare cu legionarii, din septembrie 1940 până în ianuarie 1941, iar din ianuarie până în iunie 1941, prin guvernare pe „bază militară”).

Rămâne de stabilit în ce grad neutralitatea ori nonbeligeranŃa s-au dovedit convenabile sau nu României, dar ceea ce este sigur constă în aceea că, pe când neutralitatea a fost în esenŃă proaliată, nonbeli-geranŃa a evoluat treptat, prin nuanŃele sale proaxiste, consumându-se la 22 iunie 1941, prin intrarea României în cel de-al doilea război mondial de partea statelor Axei94.

RenunŃarea la neutralitate şi trecerea la nonbeligeranŃă n-au putut salva interesele naŃionale ale României. La 2 iunie 1940, Wilhelm Fabricius aducea, sub forma unei note verbale, răspunsul guvernului său la comunicarea lui Gheorghe Tătărescu din 28 mai. Era un răspuns cinic. În notă se arăta, printre altele: „După felul cum guvernul român doreşte să acŃioneze cu privire la o rezolvare definitivă a sferelor balcanice, guvernul german îşi permite a întreba dacă şi în ce măsură guvernul român este dispus a trata privitor la o cerere de revizuire a vecinilor săi, ca, de

94 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX

(1918-1948), Editura Paideia, 1999, p. 370. Capitol elaborat de Gh. Buzatu.

exemplu, U.R.S.S., în chestiunea Basarabiei. Germania nu este în niciun fel interesată în chestiunea graniŃelor din Balcani. Rămâne deci la aprecierea guvernului român de a-şi preciza mai în de-amănunt gândurile sale în această privinŃă”95. La această întrebare, guvernul de la Bucureşti şi-a exprimat convingerea că, „în graniŃele ei actuale, graniŃe naturale şi etnice”, România „corespunde cel mai bine interesului pe care Europa l-ar putea avea, la încrucişarea de drumuri ce se fac pe Dunărea de Jos şi la Gurile ei”. Totuşi, guvernul român, pentru a da urmare şi punctului de vedere german, va începe tratative direct cu guvernul Uniunii Sovietice pentru a vedea cum se pot netezi asperităŃile. Despre relaŃiile Bucureştilor cu Budapesta se exprima părerea că „orişice cesiune de teritoriu, în loc să liniştească agitaŃia Ungariei, o va mări, ajungându-se la o situaŃie mai grea. Dacă pretenŃiile revizioniste ale Ungariei faŃă de România s-ar putea motiva cel mult sub aspectul necesităŃilor politice, acestea însă – se sublinia în răspunsul guvernului român – „nu au nicio justificare din punctul de vedere al realităŃilor geografice, economice, etnice şi istorice”96.

IV. ROMÂNIA SUB DICTATUL MARILOR PUTERI TOTALITARE

În primăvara anului 1940, regimul hitlerist şi cel stalinist au

trecut la o nouă etapă a expansiunii lor politice şi militare. Germania obŃine succese rapide în Nordul şi Vestul Europei; până la sfârşitul lunii iunie, Wehrmacht-ul a ocupat Danemarca, Norvegia, Olanda, Belgia şi FranŃa. În Est, după încheierea războiului cu Finlanda (noiembrie 1939-martie 1940), Uniunea Sovietică a invadat cu trupele sale Lituania, Letonia şi Estonia, a impus noi guverne la Vilnius, Tallin şi Riga şi, apoi, a anexat cele trei state baltice. Germania, secondată de Italia şi de U.R.S.S., era hotărâtă să facă uz în continuare de dreptul forŃei în locul forŃei dreptului. În acest context, România

95 Arhivele NaŃionale Istorice Centrale, fond PreşedinŃia Consiliului de

Miniştri, pachet nr. 179, dosar nr. 1282, f. 27. 96 Ibidem, f. 29.

devine obiectul politicii imperialiste a marilor puteri totalitare. În mai puŃin de două luni şi jumătate – din 26 iunie şi până la 7 septembrie 1940 – România pierde o treime din teritoriu, aproximativ 100.000 km2, şi 7 milioane de locuitori.

IV.1. Notele ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie 1940

În raportul prezentat la şedinŃa Sovietului Suprem al U.R.S.S., la 29 martie 1940, V.M. Molotov a readus în atenŃie publică, după mulŃi ani de tăcere, pretenŃiile teritoriale sovietice faŃă de România; el a afirmat că absenŃa unui tratat de neagresiune între cele două state „se explică prin existenŃa unei chestiuni litigioase nerezolvate, aceea a Basarabiei, a cărei anexiune de către România nu a fost niciodată recunoscută de U.R.S.S., deşi aceasta n-a pus niciodată chestiunea înapoierii Basarabiei pe cale militară. Astfel – sublinia şeful diplomaŃiei Kremlinului – nu este niciun motiv de agravare a relaŃiunilor sovieto-române”97. Prin aceste aserŃiuni, diplomaŃia sovietică lăsa să se înŃeleagă că România nu trebuie să se simtă ameninŃată de o acŃiune militară de felul celei îndreptate contra Finlandei, dar că se aştepta din partea Bucureştilor o iniŃiativă privind clarificarea relaŃiilor bilaterale, pornind de la „problema Basarabiei”. Totodată, se lansau semnale către beligeranŃi într-un moment în care confruntarea decisivă dintre ei pe frontul de Vest nu avusese loc: Berlinul primea asigurări că, în viitorul apropiat, nu erau avute în vedere ostilităŃi care să aducă prejudicii economiei de război germane prin perturbarea livrărilor de petrol şi alte produse româneşti; Londra şi Parisul puteau să observe că Moscova nu ignora garanŃiile de securitate anglo-franceze acordate României, în aprilie 1939.

În a doua jumătate a lunii iunie 1940, guvernul de la Moscova şi-a modificat atitudinea, din moment ce trupele sovietice concentrate în regiunea militară Kiev se pregăteau să „elibereze” Basarabia şi Bucovina. La 23 iunie 1940, a doua zi după semnarea armistiŃiului germano-francez de la Rethondes, Molotov i-a comunicat ambasadorului Germaniei la Moscova, von der Schulenburg, că guvernul U.R.S.S. a decis rezolvarea „problemei basarabene” în cel

97 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 295.

mai scurt timp, pe cale paşnică, şi că, dacă România nu-i va da satisfacŃie, „o va rezolva prin forŃa armată”. Schulenburg i-a reamintit interlocutorului său că, în cadrul negocierilor sovieto-germane, din 27-29 septembrie 1939 de la Moscova, problema revendicărilor sovietice faŃă de România fusese abordată în „maniera” următoare: „U.R.S.S. îşi va anunŃa pretenŃiile asupra Basarabiei numai în cazul în care o terŃă Ńară (Ungaria, Bulgaria) va formula revendicări teritoriale faŃă de România şi va proceda la rezolvarea lor. U.R.S.S. nu va avea, însă, iniŃiativă în această chestiune”. Molotov i-a comunicat lui Schulenburg că „Bucovina, ca regiune populată de ucraineni, este şi ea inclusă în procesul soluŃionării problemei basarabene”98. Extinderea pretenŃiilor sovietice asupra Bucovinei a stârnit mânia lui Hitler, sub motivaŃia că această provincie, spre deosebire de Basarabia, nu figura în Protocolul adiŃional secret din 23 august 1939 şi, mai mult, ea aparŃinuse Coroanei austriece şi avea o însemnată populaŃie de etnie germană. Pentru a face, chipurile, concesii partenerului său, Stalin şi-a limitat pretenŃiile la partea de nord a Bucovinei cu oraşul CernăuŃi şi a promis că va face tot posibilul pentru a nu fi afectate interesele economice germane, îndeosebi în „regiunile petrolifere româneşti”; în acelaşi timp, Moscova a cerut guvernului Reichului să sfătuiască fără întârziere guvernul de la Bucureşti „să se supună cerinŃelor sovietice, pentru că, în caz contrar, războiul este inevitabil”. Conformându-se, Germania a recomandat României să accepte condiŃiile ruseşti, fără nicio reŃinere; la fel, guvernul italian considera „de un interes euro-pean esenŃial” ca România să evite un conflict cu Uniunea Sovietică.

La 26 iunie, ora 10 seara, Molotov a remis ministrului plenipotenŃiar al României la Moscova, Gheorghe Davidescu, o notă ultimativă, prin care se cerea guvernului României ca, în termen de 24 de ore, „să înapoieze cu orice preŃ Basarabia Uniunii Sovietice”; să-i „transmită partea de nord a Bucovinei, cu frontierele potrivit hărŃii alăturate”. Această hartă, desfăşurată în faŃa lui Davidescu într-un colŃ întunecat al biroului lui Molotov, era întocmită la scara de 1:1.800.000, grosimea liniei trasate cu creionul roşu acoperind o fâşie de teritoriu de peste zece kilometri lăŃime. La cererea lui Davidescu de a se preciza această linie pe o hartă militară amănunŃită, Molotov a răspuns că lucrul se va putea face ulterior; se arăta chiar dispus, la un

98 Ibidem, p. 315-316.

moment dat, să reexamineze traseul liniei de ocupaŃie. StăruinŃele repetate ale lui Davidescu au fost până la urmă respinse sub cuvânt că guvernul sovietic consideră linia ca acceptată definitiv, deşi era evident că harta nu putuse parveni guvernului român înainte de expirarea ultimatumului.

Luând cunoştinŃă de textul notei ultimative, Gheorghe Davidescu a adoptat o atitudine demnă şi a apărat drepturile şi interesele României, folosind argumente istorice şi juridice, precum şi date concrete privind structura etnică a Basarabiei şi Bucovinei; diplomatul român a combătut fără menajamente „explicaŃiile” date de şeful diplomaŃiei sovietice, menite să justifice pretenŃiile asupra celor două provincii româneşti. Înainte de anexarea ei de către Rusia Ńaristă în 1812, „Basarabia – sublinia Davidescu – a fost românească timp de cinci secole”, iar „Bucovina n-a făcut niciodată parte din Rusia”. Referindu-se la afirmaŃia din nota ultimativă potrivit căreia „majoritatea populaŃiei Basarabiei o reprezintă ucrainenii, în realitate – preciza diplomatul român – din 3 milioane de locuitori ai Basarabiei, 2.300.000 sunt români, 300.000 ucraineni, 60.000 ruşi, 80.000 germani. În plus, mai sunt bulgari, francezi etc. Românii alcătuiesc majoritatea populaŃiei din Basarabia.

În ceea ce priveşte Bucovina – continua plenipotenŃiarul român – aceasta a fost desprinsă de la România de Habsburgi în 1776. Nedreptatea a fost reparată prin decizia populaŃiei Bucovinei din [15/28] noiembrie 1918. În Bucovina sunt 300.000 de ucraineni şi 700.000 de români, fără a socoti locuitorii de alte naŃionalităŃi, care nu sunt ruşi. Bucovina n-a făcut niciodată parte din Rusia”99.

În momentul „dialogului” Molotov-Davidescu, dispozitivul ofensiv sovietic de-a lungul graniŃei de nord-est a României – compus din 40 de divizii susŃinute de 14 brigăzi blindate, 30 de regimente şi 4 divizioane de artilerie, potrivit informaŃiilor pe care le deŃinea Marele Stat Major Român – era realizat. Se intensificaseră acŃiunile de recunoaştere şi cercetare a malului Nistrului; se făceau intense antrenamente de forŃare a fluviului şi se efectuau zboruri ilegale ale aviaŃiei sovietice în spaŃiul aerian românesc.

99 Idem, p. 325-327.

Între timp, autorităŃile politice şi militare sovietice au definitivat planul de acŃiune militară vizând ocuparea Basarabiei şi Bucovinei. Acest plan avea două variante. Prima prevedea că, dacă „România nu cade de acord să părăsească benevol Bucovina şi Basarabia şi să-şi retragă trupele peste râul Prut, Armata Roşie, printr-o ofensivă vertiginoasă executată pe linia Nistrului, urma să elibereze cu arma în mână Bucovina şi Basarabia”; varianta a doua preconiza o „introducere rapidă în Bucovina şi Basarabia doar a unei părŃi a trupelor sovietice concentrate pe Nistru, în scopul ieşirii neamânate pe traseul r. Prut, pentru a controla retragerea românilor”100.

În vederea definitivării răspunsului pe care urma să-l dea la ultimatumul sovietic, guvernul român se informează la Berlin, Roma, Ankara, Atena şi Belgrad asupra ajutorului pe care l-ar putea primi. Răspunsurile sosite la Bucureşti evidenŃiază completa izolare internaŃională a României.

La 27 iunie 1940, ora 12, Consiliul de coroană, întrunit împreună cu guvernul, a luat cunoştinŃă de conŃinutul notei sovietice şi, după dezbateri, a hotărât respingerea acesteia cu majoritate de voturi şi mobilizare generală. Totodată, Consiliul de coroană a preconizat negocieri cu Moscova şi „a aprobat hotărârea guvernului român de a cere ca guvernul sovietic să fixeze locul şi data unde ar putea să aibă loc întâlnirea delegaŃiilor ambelor guverne pentru a lua în discuŃiune nota sovietică”101.

Prin răspunsul prezentat lui Molotov, în seara zilei de 27 iunie 1940, guvernul român declara că „este gata să procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la o discuŃie amicală şi de comun acord a tuturor propunerilor emanând de la Guvernul sovietic”. Ministrului României la Moscova i s-a indicat ca odată cu înmânarea notei de răspuns să insiste asupra dorinŃei guvernului de la Bucureşti „de a evita un conflict armat şi de a răspunde în mod cât mai înŃelegător iniŃiativei sovietice. Totodată, mai mult ca o chestiune de ordine internă, s-a decis mobilizarea generală”102.

100 Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, Complot împotriva României. 1939-

1947, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1994, p. 13-16.

101 Ion Mamina, Consilii de coroană, Editura Enciclopedică, 1997, p. 192-200.

102 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 336, 341.

Şeful diplomaŃiei sovietice s-a arătat nemulŃumit atât de răspunsul guvernului român, cât şi de interpretarea dată de Davidescu acestui răspuns, în sensul că „în principiu” propunerile sovietice erau acceptate, urmând doar să se ajungă la un acord privind procedura şi cadrul juridic de realizare a propunerilor respective. Molotov a subliniat că „dacă răspunsul românesc conŃine numai acordul asupra negocierilor, atunci el nu îl poate considera pozitiv. În declaraŃia sovietică se vorbeşte despre transmiterea de teritoriu către Uniunea Sovietică şi nu despre negocieri”103.

A urmat a doua notă ultimativă transmisă la Bucureşti, în noaptea de 27/28 iunie 1940, prin care se cerea ca:

„1. În decurs de 4 zile, începând de la orele 14, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei şi Bucovinei de trupele româneşti.

2. Trupele sovietice, în acelaşi timp, să ocupe teritoriul Basarabiei şi partea de Nord a Bucovinei.

3. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: CernăuŃi, Chişinău, Cetatea Albă”104.

Înainte de primirea celei de-a doua note cu caracter de ultimatum, în seara zilei de 27 iunie 1940, Consiliul de coroană a schimbat hotărârea luată în aceeaşi zi: din cei 28 de participanŃi, numai 6 şi-au menŃinut poziŃia, pronunŃându-se pentru rezistenŃă – Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Ştefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Traian Pop şi Ernest Urdăreanu.

În după-amiaza zilei de 27 iunie 1940, Carol al II-lea l-a primit în audienŃă pe Manfred von Killinger, aflat în misiune specială la Bucureşti, la invitaŃia lui Mihail Moruzov, Şeful Serviciului Secret de InformaŃii al Armatei Române, şi l-a rugat să transmită la Berlin următoarele: „Uniunea Sovietică a adresat României un ultimatum, care este atât de strict, încât eu nu pot să-l primesc. Poporul român are onoarea sa, care este şi onoarea mea. Natural, războiul contra Uniunii Sovietice va fi foarte greu, însă eu nu pot să fac altfel, ca soldat şi ca un Hohenzollern. Am numai dorinŃa ca Ungaria şi Bulgaria să nu atace în spate armata română angajată contra ruşilor şi să am la dispoziŃie trupele care se găsesc acum la frontierele cu aceste Ńări. Astfel, aş fi în măsură să rezist armatei sovietice”.

103 Ibidem, p. 342. 104 Idem. Molotov a avertizat că „guvernul sovietic nu va admite o

amânare”, p. 346.

Întrebat ce a hotărât faŃă de ultimatumul sovietic, Regele a răspuns: „Eu am informat pe ruşi că sunt gata a intra în tratative. Aş fi dispus să fac unele concesii, dacă pretenŃiile U.R.S.S. nu vor fi prea exagerate”.

Killinger a declarat că el nu se îndoia de bravura ostaşilor români, însă, cei mai buni soldaŃi nu pot să facă nimic dacă le lipsesc echipamentele militare moderne. „Colosul rus vă va distruge în cele din urmă. În cazul declanşării războiului cu Uniunea Sovietică, veŃi pierde, după părerea mea, nu numai Basarabia, ci mai mult. Foarte probabil, teritoriile petrolifere vor fi distruse. Sursa bogăŃiei României va fi atunci pierdută. Noi nu avem interesul ca teritoriul României să fie distrus. Pentru toate acestea, eu vă fac propunerea ca, din consideraŃii de ordin politic, să urmaŃi sfatul de a nu începe un război cu Uniunea Sovietică”105.

La 25 iunie 1940, Moruzov avusese o întrevedere cu von Killinger. Întrebat „Ce atitudine va lua Germania dacă România va fi atacată?”, diplomatul german ar fi răspuns: „Germania nu va putea face altceva decât să exprime unele deziderate [faŃă de – C.T.] U.R.S.S., o acŃiune militară în Est fiind pentru moment imposibilă, armata germană trebuind să termine războiul contra Angliei”106.

În urma analizei situaŃiei României din perspectivă geopolitică, soluŃia aleasă atunci avea în vedere păstrarea fiinŃei de stat şi, implicit, posibilitatea redobândirii teritoriilor cedate.

În răspunsul către guvernul sovietic, din 28 iunie 1940, guvernul român sublinia că, pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forŃă şi deschiderea ostilităŃilor în această parte a Europei, se vedea silit să accepte cererile de evacuare a Basarabiei şi Bucovinei de Nord. Această decizie a fost luată în condiŃii de izolare politică, militară şi diplomatică a Ńării şi după ce Ministerul Apărării NaŃionale şi Marele Stat Major au susŃinut că, în ipoteza rezistenŃei, armata nu putea face faŃă mai mult de trei luni în luptă cu inamicul. „Frică şi laşitate. Poate prudenŃă sănătoasă. Numai viitorul ne-o va arăta” – nota Carol al II-lea în Jurnalul său, la 28 iunie 1940.

105 Cristian Troncotă, Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de InformaŃii

al Armatei Române, EdiŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Anexa de documente, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 534-536.

106 Ibidem, p. 195.

Generalul Ion Gheorghe, ataşat militar şi ministru plenipotenŃiar al României la Berlin, în anii 1940-1944, arăta că regele şi consilierii săi au dat dovadă de laşitate, deoarece „încercau să se justifice că este inutilă o rezistenŃă împotriva colosului sovietic. Ca şi cum onoarea unei naŃiuni are sens şi valoare numai atunci când succesul este sigur!”107

Cauzele care au determinat guvernul de la Bucureşti să accepte ultimatumul sovietic au fost: înfrângerea aliaŃilor occidentali, ceea ce elimina posibilitatea oricărui sprijin extern; insuficienŃa armamentului şi materialului de război; presiunile diplomatice ale Germaniei şi Italiei; informările care exagerau forŃa Armatei Roşii ş.a. Sindromul inferiorităŃii şi izolarea totală au făcut ca guvernul român să refuze „modelul finlandez” şi să opteze pentru o soluŃie aparent pragmatică, ce garanta pe moment menŃinerea intactă a forŃelor armate şi continuitatea statală. Această decizie va avea urmări profunde asupra întregii evoluŃii a României în al doilea război mondial şi în perioada postbelică.

IV.2. De la ultimatum la agresiune militară

Faptele care au urmat notelor ultimative sovietice din iunie 1940 întrunesc toate elementele unei agresiuni împotriva României. Armata Roşie a pătruns în spaŃiul aerian şi terestru românesc, în noaptea de 27/28 iunie 1940 – deci înainte ca guvernul României să consimtă la retragerea trupelor şi administraŃiei sale, ceea ce însemna, potrivit ConvenŃiei de la Londra din 1933 privind definirea agresorului, o agresiune armată. Trupele sovietice au invadat Basarabia şi Bucovina de Nord printr-o acŃiune militară de anvergură, minuŃios pregătită, şi s-au comportat pe teritoriul românesc ca pe un teatru de operaŃiuni inamice: au luat mii de prizonieri, care au fost internaŃi în lagăre; au capturat însemnate cantităŃi de armament şi de tehnică militară etc. La 29 iunie 1940, trupele sovietice au ocupat şi Ńinutul HerŃa, aparŃinând judeŃului Dorohoi, care nu făcuse parte din Bucovina, anexată Imperiului Habsburgic în 1775; apoi, ele şi-au continuat înaintarea până la 11 km de oraşul HerŃa, unde au fost întâmpinate cu foc de

107 Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Mareşalul Antonescu (Calea

României spre Statul satelit), EdiŃie şi studiu introductiv de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1996, p. 175.

artilerie de regimentul român comandat de colonelul Bota. Surprinşi, ruşii au ridicat steagul alb, cerându-şi scuze că „au greşit”, înaintând prea mult, dar au bătut Ńăruşii de frontieră pe locul respectiv şi au plecat108.

Actele de agresiune au continuat şi după 3 iulie 1940, când se încheiase evacuarea trupelor române în spatele liniei de demarcaŃie trasate de Stalin şi Molotov; forŃele militare sovietice, în dispozitiv ofensiv, au încercat în permanenŃă să depăşească această linie, provocând incidente de frontieră, încheiate cu morŃi şi răniŃi, ocupând o serie de ostroave pe braŃul Chilia, blocând astfel navigaŃia vaselor româneşti pe această arteră fluvială dunăreană, capturând nave româneşti la Gurile Dunării ş.a. Astfel, „în perioada 27 iunie – 3 iulie 1940, România a suportat rigorile unui război nedeclarat din partea vecinului său de la Răsărit. Un altfel de război, care n-a putut să intre în tiparele clasice ale teoriei conflictelor armate cunoscute în epocă”109.

În baza acestor atestări documentare, în care un rol important revine documentelor întocmite de Serviciul Secret de InformaŃii al Armatei Române, confirmate şi de alte surse diplomatice şi memorialistice, interne şi externe, s-a reconstituit în părŃile esenŃiale strategia guvernului de la Kremlin în realizarea politicii sale revizioniste, adică luarea în stăpânire sau sub control, a unor teritorii ce fuseseră înglobate în trecut Imperiului Ńarist: 1) revitalizarea ideologiei panslaviste, care să atragă colaborarea şi sprijinul ruşilor din exteriorul U.R.S.S.; 2) reîmpărŃirea sferelor de influenŃă cu Germania, ceea ce s-a realizat prin pactul Molotov-Ribbentrop şi Tratatul de prietenie şi stabilire a frontierei sovieto-germane; 3) pregătirea opiniei publice prin acŃiuni de propagandă şi influenŃă; 4) activizarea comunităŃilor minoritare din teritoriile revendicate, îndeosebi a ucrainenilor, ruşilor şi evreilor, prin organizarea lor politică în comitete şi asociaŃii de iniŃiativă, precum şi atragerea lor la ideologia comunistă în vederea creării unor baze de sprijin (obiective realizate prin acŃiuni de spionaj şi diversiune); 5) deplasarea treptată a

108 Ion Gherman, Istoria tragică a Bucovinei, Basarabiei şi łinutului

HerŃa, Editura All, Bucureşti, 1993, p. 83-84. łinutul HerŃei – circa 300 km2 şi aproximativ 35 mii de locuitori – nu a fost menŃionat în mod expres în niciun document oficial sovietic (Ibidem, p. 79).

109 Ioan Scurtu, Constantin Hlihor, op. cit., p. 20.

unei puternice forŃe armate în apropierea graniŃelor teritoriilor ce erau revendicate, atât pentru ocuparea unui dispozitiv strategic ofensiv, cât şi pentru descurajarea adversarului; 6) perfectarea unor planuri de acŃiune militară pentru orice ipoteză (rezistenŃă sau acceptarea cedării teritoriale); 7) declanşarea operaŃiilor militare într-un context internaŃional favorabil şi coordonat cu acŃiunile Germaniei în Europa occidentală. În faŃa unui asemenea scenariu, realizat punct cu punct, se poate spune că, după formularea celor două note ultimative adresate României, armatei sovietice nu i-a mai rămas altceva de făcut decât să îndeplinească o simplă formalitate110.

În cazul României, reuşita unui asemenea scenariu a fost posibilă datorită situaŃiei sale geopolitice, total defavorabilă, şi crizei politice interne. Astfel, pe plan extern, prin promovarea unei politici de neutralitate şi echilibru, dar înclinată spre Anglia şi FranŃa, România s-a aflat izolată între cele două mari puteri revizioniste, Germania şi U.R.S.S. Orice încercare de rezistenŃă armată din partea României putea avea consecinŃe dintre cele mai tragice. Se apreciază că nu erau întrunite condiŃiile şi elementele pentru o rezistenŃă de felul celei finlandeze, iar o schimbare a politicii şi strategiei militare româneşti în domeniul apărării suveranităŃii şi integrităŃii teritoriale însemna în fond a alege între două rele: 1) alianŃa cu Germania, care, înainte de a se cunoaşte deznodământul operaŃiilor militare în Europa occidentală şi nordică, punea România în postura deloc dorită de a fi adversara Angliei şi FranŃei – marile puteri care ne sprijiniseră în formarea şi recunoaşterea unităŃii naŃional-statale şi ne oferiseră garanŃii de securitate; 2) alianŃa cu U.R.S.S., prin care se riscau pierderea de jure şi definitivă a teritoriilor româneşti nerecunoscute de diplomaŃia Kremlinului în perioada interbelică, precum şi deschiderea drumului spre bolşevizarea României.

Pe plan intern, carenŃele în înzestrarea şi pregătirea militară, desele remanieri şi schimbări de guvern în perioada regimului de autoritate regală, recurgerea la măsuri de represiune în afara cadrului legal, precum şi menŃinerea legilor antisemite demonstrează laolaltă

110 Cristian Troncotă, op. cit., p. 196-198.

slăbiciunile regimului politic din România, incapabil de măsuri prin care să mobilizeze întregul potenŃial naŃional de apărare.14

Agresiunea bolşevică a lovit, prima, în opera istorică înfăptuită de naŃiunea română în 1918, sfidând hotărârile suverane de Unire de la Chişinău, CernăuŃi şi Bucureşti. Rusia sovietică a răpit României un teritoriu de 50.762 km2 (Basarabia 44.500 km2 şi Nordul Bucovinei 6.262 km2) cu o populaŃie de 3.776.309 locuitori111.

România nu a încheiat vreun act de cedare sau de delimitare a teritoriilor sale ocupate de Armata roşie şi nu a recunoscut vreo motivaŃie legală a anexiunii. În şedinŃa comună a Camerei DeputaŃilor şi Senatului din 2 iulie 1940, primul-ministru Gheorghe Tătărescu a menŃionat că, între alternativele rezistenŃă ori acceptare, guvernul a optat pentru ultima din înalte raŃiuni: „Am hotărât evacuarea Basarabiei şi a Bucovinei de Sus pentru a putea salva azi fiinŃa statului român şi pentru a nu pune în primejdie viitorul românismului. Declar aici că am luat această hotărâre sub presiunea forŃei într-unul din cele mai grele momente ale istoriei noastre şi lăsând viitorului sarcina să judece actul nostru”112.

Într-un memoriu (datat 1 mai 1943, Poiana-Gorj), Gheorghe Tătărescu avea să revină asupra faptelor petrecute în România, în iunie 1940, conchizând la un moment dat: „Respingerea ultimatumului era, desigur, soluŃiunea cea mai uşoară, era actul reflex al unui popor, care corespundea şi instinctului Ńării şi simŃămintelor armatei. Respingerea şi rezistenŃa erau, în orice caz, pentru mine şi Guvern, soluŃiunea cea mai comodă. Rămâneam în istorie autorii gestului eroic, care a trimis un popor mic să înfrunte o luptă cu forŃe de

111 Istoria Românilor, vol. VIII, op. cit., p. 574. Teritoriul anexat de U.R.S.S. reprezenta 50.762 km2 (după Anton GolopenŃia, PopulaŃia teritoriilor româneşti desprinse în 1940, în „Geopolitica şi geoistoria”, I, p. 35-49) şi 50.135 km2 (după dr. Sabin Manuilă, Studiu etnografic asupra populaŃiei României, Bucureşti, 1940). Potrivit altor surse, numărul populaŃiei din aceste teritorii se ridica la 3.409.669 locuitori, din care 1.787.364 (52%) erau români, 899.667 (26%) ruşi şi ucraineni, 275.419 (8,1%) evrei, 163.828 (4,8%) bulgari, 111.342 (3,3%) germani şi 172.048 alte naŃionalităŃi. Teritoriul anexat de URSS cuprindea toate cele 9 judeŃe ale Basarabiei, judeŃele bucovinene CernăuŃi şi StorojineŃ, la care se adăuga o parte din judeŃul RădăuŃi, plus Ńinutul HerŃa (Apud Vladimir Trebici, Pierderile teritoriale ale României în vara anului 1940: bilanŃ demografic, în „Studii şi cercetări socio-umane”, nr. 1, Editura I.N.I., Bucureşti, 1996, p. 22).

112 Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 103.

amploare gigantică şi, refugiindu-ne apoi în depărtări senine, am fi aşteptat în linişte sfârşitul războiului. Acceptarea ultimatumului era soluŃiunea cea grea, era soluŃiunea cea dureroasă: părăsirea vremelnică a provinciilor voievodale, retragerea armatei cu spatele la inamic, suferinŃele populaŃiei aruncate în voia soartei – toate ruinele şi toate suferinŃele erau legate de această soluŃiune, singura însă care lăsa Statul român cu puterile intacte şi care îi da răgaz să aştepte desfăşurarea viitorului. Sentimentul şi interesul egoist ne dictau respingerea ultimatumului şi rezistenŃa. RaŃiunea şi datoria faŃă de Ńară ne dictau acceptarea. Nu am ezitat a hotărî acceptarea şi am luat asupra mea şi a guvernului odiosul acestei hotărâri, răspunzând Guvernului de la Moscova că «pentru a evita recurgerea la forŃă şi deschiderea ostilităŃilor în această parte a Europei, Guvernul român se vede silit să primească condiŃiile de evacuare a teritoriilor cerute de Soviete»”113.

Faptul că factorii de decizie de la Bucureşti nu au respins ultimatumul Moscovei, cu toate că acesta nu-şi găsea nicio justificare în normele de drept internaŃional, a lăsat, în opinia publică din Ńară şi din străinătate, în cercurile diplomatice europeane, impresia unei înfrângeri a României, întrucât, cu puŃin timp înainte de primirea notelor ultimative sovietice, regele Carol al II-lea elogiase, într-o cuvântare publică, valoarea armatei române şi calităŃile fortificaŃiilor realizate în Basarabia.

Cedarea Basarabiei şi a Nordului Bucovinei a dus la dezorganizarea economiei naŃionale şi a slăbit considerabil capacitatea de apărare a Ńării. BogăŃia naŃională s-a redus de la 8.717 milioane la 6.220 milioane de dolari; apoi, s-a întărit convingerea oficialităŃilor de la Budapesta şi Sofia că vor realiza, într-un mod asemănător, împlinirea planurilor lor revizioniste prin ocuparea unor părŃi importante din teritoriul românesc114.

Întreaga evoluŃie politică a României de după 26 iunie 1940 este legată de cedarea celor două provincii istorice, care a aruncat Ńara, înainte ca ea să fie antrenată în război, printre victime, şi nu în rândul vinovaŃilor. La 24 iunie 1941, primit de Veaceslav Molotov, ministrul României la Moscova, Grigore Gafencu, declara că: „Guvernul

113 Ibidem. 114 Valeriu Florin Dobrinescu, Bătălia diplomatică pentru Basarabia

1918-1940, Editura Junimea, Iaşi, 1991, p. 164.

sovietic nu a făcut nimic pentru a împiedica, între Ńările noastre, durerosul deznodământ de azi. Prin brutalul ultimatum din anul trecut, prin ocuparea Basarabiei, a Bucovinei şi chiar a unei părŃi din vechea Moldovă... prin încălcarea teritoriului nostru, prin actele de forŃă ce au intervenit pe Dunăre chiar în timpul negocierilor pentru stabilirea unei linii de demarcaŃie, Uniunea Sovietică a distrus în România orice simŃământ de siguranŃă şi de încredere şi i-a trezit îndreptăŃita teamă că însăşi fiinŃa Statului român este în primejdie. Am căutat atunci un sprijin în altă parte. Nu am fi avut nevoie de acest sprijin şi nu l-am fi căutat, dacă nu am fi fost loviŃi şi dacă nu ne-am fi simŃit ameninŃaŃi”115.

IV.3. Dictatul de la Viena din 30 august 1940

După cedarea Basarabiei şi a Bucovinei de Nord, Carol al II-lea şi guvernul său au considerat că singura soluŃie pentru ieşirea României din izolarea internaŃională era continuarea apropierii de Axa Roma-Berlin, începută în mai 1940. Chiar în timpul evenimentelor din 26-28 iunie 1940, la conducerea Ministerului de Externe a fost adus Constantin Argetoianu, consilier regal şi preşedinte al Senatului. La 29 iunie, a doua zi după ce fusese numit în noua funcŃie, Argetoianu l-a asigurat pe Fabricius că el „şi-a preluat funcŃia numai cu condiŃia de a adopta, în mod deschis, o politică de cooperare cu Axa şi îndeosebi cu Germania”, România „declarându-se în mod făŃiş prietena Germaniei”116.

La 1 iulie 1940, România a renunŃat oficial la garanŃiile anglo-franceze din 13 aprilie 1939, devenite ineficiente; iar în ziua următoare, Carol al II-lea s-a adresat lui Hitler cu cererea de a proteja România „în aceste vremuri de grea încercare”, prin trimiterea la Bucureşti a unei misiuni militare germane şi garantarea frontierelor.

În răspunsul sosit la Bucureşti, la 4 iulie 1940, se arăta că, în opinia Berlinului, „România nu va putea evita cedarea anumitor teritorii către Ungaria şi Bulgaria” şi că pentru aceasta regele era sfătuit să înceapă negocieri cu vecinii „în problema revizuirilor

115 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 546. 116 Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, vol. 79, f. 145.

teritoriale”, cedarea unor teritorii româneşti Bulgariei şi Ungariei fiind considerată de Hitler „o condiŃie primordială pentru o pacificare reală a Balcanilor”117. Era un răspuns care demonstra cât de iluzorii erau speranŃele regelui şi ale oamenilor politici din jurul său că vor reuşi, printr-o politică de supunere faŃă de Axă, pe plan extern, şi de promovare în plan politic intern a unor grupări progermane, să depăşească momentul critic în care se afla Ńara.

În aceeaşi zi de 4 iulie, guvernul Tătărescu este demis, fiind înlocuit cu un guvern prezidat de Ion Gigurtu, iar la Ministerul Afacerilor Străine este numit Mihail Manoilescu, cunoscut pentru simpatia sa faŃă de Italia şi Germania118. Din guvernul Gigurtu făceau parte şi fruntaşi legionari: Horia Sima (ministru al cultelor şi artelor), Vasile Noveanu (ministru al inventarului avuŃiilor publice) şi Augustin Bideanu (subsecretar de stat la Departamentul finanŃelor). Nichifor Crainic, numit ministru al propagandei naŃionale, aprecia că noul guvern era „un mozaic incoerent, al cărui criteriu component era: personalităŃi care să fie eventual agreate la Berlin şi la Roma”119. Carol al II-lea spera că prin formarea acestui cabinet va putea să-l convingă pe Hitler de fermitatea hotărârii lui privind promovarea unei politici progermane.

Guvernul Gigurtu a dat publicităŃii, la 6 iulie, următoarea declaraŃie: „Pe plan extern, guvernul înŃelege să facă o politică de

117 Documents on German Foreign Policy (în continuare D.G.F.P.), Series D. (1937-1945), vol. X, doc. 104. Telegrama lui Ribbentrop către Fabricius.

118 Sunt concludente în acest sens caracterizările făcute preşedintelui Consiliului de Miniştri al României şi ministrului afacerilor străine de către un funcŃionar superior din Ministerul Afacerilor Străine al Reichului: „Gigurtu a avut în ultimii ani, în toate problemele referitoare la Germania, o poziŃie favorabilă şi şi-a manifestat convingerea că România, Ńinând cont de împletirea economică strânsă, ar trebui să tindă la relaŃii bune cu Germania” (Biblioteca Academiei Române, Arhiva Istorică (B.A.R., Arh. Ist.), fond 10, dosar 9G, f. 25-26); „Pe plan intern, Manoilescu face politică de dreapta; pe plan extern, el a avut mari simpatii pentru Italia şi fascism, dar el simpatizează mult şi cu Germania. Cu regele a avut timp de mulŃi ani relaŃii strânse, care numai în ultimul timp au slăbit într-o oarecare măsură, datorită poziŃiei prietenoase a lui Manoilescu faŃă de Garda de Fier. Numirea lui Manoilescu ca ministru de externe corespunde hotărârii regelui de a atrage Garda de fier în guvern” (Ibidem, f. 24).

119 Nichifor Crainic, Zile albe. Zile negre. Memorii, 1, EdiŃie Nedic Lemnaru, Bucureşti, 1991, p. 315.

integrare sinceră în sistemul creat de Axa Berlin-Roma şi aceasta nu numai ca o expresiune de realism politic, ci şi ca o consecinŃă logică a conceptelor politice şi ideologice ale membrilor săi … În acelaşi timp, guvernul vrea, în chip tot atât de hotărât, să întreŃină relaŃiile cele mai bune şi mai cordiale cu toŃi vecinii, considerând pacea în această parte a Europei ca o condiŃie indispensabilă a unei ordini politice superioare”. Combătând acuzaŃiile că guvernul Gigurtu ar fi promovat o „politică de aservire” faŃă de Germania, Manoilescu arăta: „În declaraŃiile noastre nu am întrebuinŃat decât minimul de formule amabile pentru puterile Axei, atât cât pretindea imperios situaŃia şi atât cât se impune în diplomaŃie atunci când vrei să eviŃi de a irita pe unul mai puternic decât tine, captându-i bunăvoinŃa”. El concluziona că politica guvernului Gigurtu a fost o „politică de adaptare şi de tergiversare, menită să salveze existenŃa statului şi a armatei şi să minimalizeze eventualele sacrificii”120.

În spiritul politicii sale externe, noul guvern a hotărât retragerea României din Societatea NaŃiunilor. Prin acest act – aprecia Mihail Manoilescu în declaraŃia publicată la 11 iulie 1940 – „se încheie definitiv o iluzie politică în care s-a stăruit prea multă vreme. Pe urma SocietăŃii NaŃiunilor, România – împotriva unei aparenŃe spectaculoase – n-a recoltat niciodată niciun folos efectiv; în schimb a fost antrenată printr-un mecanism automatic în acŃiuni politice păgubitoare şi contrarii adevăratelor sale sentimente faŃă de unele mari şi nobile naŃiuni prietene. Urmând o politică de comprehensiune a adevăratelor sale interese şi de realism european, România socoteşte că prezenŃa sa în Societatea NaŃiunilor nu mai are nici o raŃiune”121.

La 6 iulie 1940, suveranul de la Bucureşti, răspunzând Berlinului, s-a declarat de acord cu începerea de negocieri între România, pe de o parte, şi Ungaria şi Bulgaria, pe de altă parte, pe baza schimbului de populaŃie şi, ca accesoriu, eventuale rectificări de graniŃă, în speranŃa că „Führerul îşi va extinde sprijinul moral şi asupra României, cu scopul de a evita ca părŃile opuse să negocieze şi

120 Mihail Manoilescu, Memorii, iulie-august 1940, B.A.R., Arh. ist., f.

50-51. 121 Ioan Scurtu, România şi Marile Puteri (1933-1940). Documente,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, p. 170.

să-şi extindă pretenŃiile peste limitele justiŃiei naŃionale şi ale considerentelor politice”122.

Schimbarea orientării politice externe a Ńării şi acordul pentru începerea negocierilor cu guvernul ungar au trezit o puternică nemulŃumire în rândurile conducătorilor forŃelor politice democratice. În scrisori adresate preşedintelui Consiliului de Miniştri, în memorii, conducătorii partidelor NaŃional-łărănesc şi NaŃional-Liberal contes-tau dreptul guvernului, cât şi al corpurilor legiuitoare „create printr-o lovitură de stat, printr-un decret lege”, şi nu printr-o confruntare electorală, de a reprezenta voinŃa naŃională şi de a lua hotărâri în numele poporului român.

La 10 iulie a avut loc la München o „convorbire” la care au luat parte Hitler şi Ribbentrop din partea Germaniei, Ciano din partea Italiei, Pál Teleki, prim-ministru, şi István Csáky, ministru de externe, din partea Ungariei.

Cancelarul german i-a asigurat pe reprezentanŃii lui Horthy că „Germania manifestă simpatie faŃă de revendicările lor”, subliniind însă că ar fi cel mai bine dacă „ar încerca să-şi atingă scopul în etape separate şi prin negocieri”. El a promis că va folosi primul prilej pentru a-i aduce la cunoştinŃă lui Carol al II-lea că o condiŃie esenŃială pentru stabilirea unei apropieri germano-române este satisfacerea revendicărilor teritoriale ale Ungariei şi Bulgariei. Invitat de Hitler să-şi spună părerea, contele Ciano a declarat că era întru totul de acord cu declaraŃiile Führerului. „Italia – sublinia el – este în favoarea menŃinerii păcii şi ordinei în Bazinul Dunărean şi în Balcani, cu atât mai mult, cu cât acest lucru este pe deplin posibil. Italia priveşte însă revendicările Ungariei cu o înŃelegere prietenească. În consecinŃă, ginerele lui Mussolini nu vede nicio altă cale pentru rezolvarea acestor probleme, în afară de cea propusă de Führer, şi anume ca Ungaria să se străduiască să-şi satisfacă revendicările ei revizioniste în etape şi prin negocieri”123.

Aflat la apogeul succeselor sale militare şi politice, Hitler îşi permitea să folosească, în relaŃiile cu şeful statului român, un limbaj violent. Într-o scrisoare adresată lui Carol, la 15 iulie 1940, el cerea, pe un ton ultimativ, ca România să se încadreze definitiv în linia politică a Reichului şi să consimtă la cedări teritoriale faŃă de vecinii

122 A. Simion, Dictatul de la Viena, EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită,

Editura Albatros, Bucureşti, 1996, p. 184-185. 123 D.G.F.P., Series C., The Third Reich: First Phase, vol. X,

doc. 146. Apud A. Simion, op. cit., p. 202.

săi revizionişti, subliniind că „o revizuire a devenit inevitabilă. Orice încercare de a evita pericolele care ameninŃă Ńara dumneavoas-tră, prin manevre tactice de orice fel, – arăta dictatorul nazist –, trebuie să fie şi va fi sortită eşecului. Mai devreme sau mai târziu, – şi probabil într-un timp foarte scurt –, rezultatul ar putea fi chiar distrugerea României”124.

La 20 iulie 1940, cu ocazia audienŃei de prezentare pe care noul ministru al României la Berlin, Alexandru Romalo, a avut-o la Hitler, acesta a cerut din nou ca România să ajungă rapid la o înŃelegere cu guvernul ungar, subliniind că „Reichul nu poate concepe relaŃiuni strânse de prietenie câtă vreme există posibilitatea unei noi confla-graŃiuni în Europa de Sud-Est”125. Sintetizând declaraŃiile Führerului privind relaŃiile româno-germane, Romalo comunica la Palatul regal următoarele:

„a. Nu putem conta pe niciun sprijin al Germaniei până nu ne înŃelegem cu Ungaria şi Bulgaria;

b. Führerul recunoaşte importanŃa economică a României, reafirmând că Reichul nu are niciun interes politic sau teritorial la noi;

c. Führerul, regretând greşelile făcute în politica internă, declară că această politică nu-l priveşte, el tratând cu România ca un stat organizat şi suveran …” Această ultimă afirmaŃie a lui Hitler – afirma Romalo – avea mai mult un caracter propagandistic, pentru a înfrânge rezervele şi teama regelui Carol că ar putea fi silit să abdice, din cauza persecutării Gărzii de Fier. „Tot din vorbele lui am mai desprins, fără ca el s-o fi spus expres – relata în continuare diplomatul român – că ar vedea cu ochi buni o cât de largă colaborare la administraŃia Ńării a elementelor naŃionaliste (adică foste gardiste), cât şi a acelor elemente care de mult au văzut clar şi au militat pentru o politică alături de Germania. Spune, te rog, MajestăŃii Sale că îl rog respectuos să nu cruŃe niciun sacrificiu pentru a putea realiza acest lucru, mai cu seamă în timpul tratativelor actuale. Cât despre «democraŃii» noştri, ar trebui să se Ńină cât mai la o parte”. Totodată, Hitler a lăsat să se înŃeleagă că, odată pacea durabilă stabilită cu vecinii, „România poate conta pe sprijinul german, care, a insistat el, va fi mai eficace decât cel franco-englez. Este însă clar că, pentru moment, războiul cu Anglia nefiind terminat, nu se poate vorbi aci de vreo atitudine germană ostilă Rusiei şi orice încercare a noastră de a o

124 Ibidem, doc. 171. 125 Arh. M.A.E., fond 71/Germania, vol. 79, f. 210-212. Telegramă a

LegaŃiei române din Berlin către Ministerul Afacerilor Străine.

face este nu numai o mare greşeală tactică, ci şi o îngreunare a situaŃiei Ńării noastre”.

Scrisoarea lui Romalo se încheia cu recomandarea ca presa românească să fie cât mai rezervată faŃă de Ungaria şi Bulgaria, iar opinia publică să fie „pregătită, încetul cu încetul, în ideea unor noi amputări care sunt inevitabile”126.

În zilele de 26 şi 27 iulie 1940, primul-ministru Ion Gigurtu şi ministrul de externe Mihail Manoilescu au efectuat un turneu diplomatic în Germania şi Italia pentru a cunoaşte în mod direct concepŃia guvernelor puterilor Axei privind tratativele pe care România era somată să le deschidă cu Ungaria şi Bulgaria. În timpul întrevederii cu oficialii români, Hitler a declarat că este pentru revizuirea frontierelor, cu retrocedare parŃială de teritoriu către Ungaria şi schimb de populaŃie în compensaŃie. A mai adăugat că nu este de acord cu cererile Ungariei de retrocedare totală a Transilvaniei, considerându-le „fantezie politică”. Hitler s-a prefăcut foarte interesat de hărŃile etnice prezentate de partea română (redactate de institute de geografie şi statistică din Austria, Germania, Italia, Ungaria şi România între 1829-1930), arătându-se impresionat de mărimea şi întinderea elementului etnic românesc. La despărŃirea de Führer, M. Manoilescu a rămas cu impresia – dovedită, ulterior, greşită – că Germania este partizana unor înŃelegeri româno-ungare pe baza unui schimb de populaŃie, cu minime rectificări teritoriale.

Rezultatele întâlnirii cu Hitler din 26 iulie 1940 au fost sintetizate astfel de Manoilescu: a) Românii urmau să trateze „liberi, nesiliŃi şi fără nicio intervenŃie germană”; b) Tratativele nu erau legate de niciun termen de încheiere; c) Baza tratativelor să fie schimbul de populaŃie, cu scopul de a se ajunge la o soluŃie în care „niciun ungur să nu rămână sub români şi niciun român sub unguri”; s-a lăsat deschisă posibilitatea unui plebiscit, cel puŃin, parŃial, în Transilvania, sub controlul a două state neutre, de exemplu Italia şi posibil Spania, care să supravegheze schimbul de populaŃie.

La Roma, Mussolini a confirmat în total, „cu o fidelitate aproape servilă”, punctele fixate la 26 iulie de Hitler. Cei doi dictatori – arăta Manoilescu – „se păzeau de ideea unui arbitraj ca de cea mai neplăcută eventualitate pentru ei”, Führerul recunoscând că mai făcuse un arbitraj, între unguri şi slovaci, şi n-a avut decât nemulŃumire din partea lor. (Aluzie la „primul arbitraj” de la Viena din 2 noiembrie

126 Ibidem, f. 213-215. Scrisoarea lui Romalo către Urdăreanu.

1938). La scurt timp, după cum observa cu amărăciune Manoilescu, Hitler şi Mussolini şi-au încălcat flagrant cuvântul.

IV.3.1. Eşecul negocierilor româno-ungare şi „Arbitrajul” germano-italian. La 16 august 1940, au început tratativele româno-ungare, la Turnu-Severin, delegat din partea României fiind ministrul plenipotenŃiar Valeriu Pop, iar din partea Ungariei, ministrul plenipotenŃiar Hory András. Atitudinea părŃii ungare în cursul acestor negocieri a tins premeditat la întreruperea lor, cerându-se peste jumătate din Ardeal cu peste 2.000.000 de români. Toate tentativele delegaŃiei române se izbeau nu numai de rezistenŃa delegaŃiei ungare, dar şi de noi revendicări, care dovedeau intenŃia hotărâtă a acesteia de a nu se ajunge la un acord. Această atitudine negativă a adus negocierile la un punct mort. La 19 august, în şedinŃă comună, V. Pop a dat citire unei declaraŃii în care se spunea că „faŃă de teza guvernului regal ungar, care se bazează pe revendicări de ordin teritorial, fără a lua în considerare principiul etnic, teza guvernului regal român s-a întemeiat şi se întemeiază, fără duplicitate şi fără rezerve, pe principiul etnic, realizabil în practică prin schimbul de populaŃie şi comportând, drept consecinŃă logică, corective de ordin teritorial în măsura, bineînŃeles, în care acest principiu şi-ar găsi aplicare … Pentru a se evita orice pierdere de timp, rămâne ca guvernul regal ungar să decidă dacă primeşte sau nu, drept bază de discuŃie, principiul etnic cu corolariile sale”. Surprins, Hóry a reacŃionat, considerând „că sub aceste auspicii continuarea discuŃiilor noastre ar fi inutilă”. „Cei doi delegaŃi au hotărât, de comun acord, de a refera personal guvernelor lor, delegaŃiile rămânând pe loc la Turnu Severin”127.

La 23 august 1940 s-a întrunit Consiliul de Coroană, chemat să adopte măsurile necesare în vederea ieşirii din impasul în care ajunseseră negocierile.

Consiliul de Coroană a dat următoarele instrucŃiuni primului delegat român la Turnu Severin:

„1. Să obŃină prealabil şi ca o condiŃie sine qua non de la unguri acceptarea principiului etnic, după care urma să se facă un

127 Valeriu Pop, Bătălia pentru Ardeal, ediŃie Sanda Pop şi Nicolae

Nicolaescu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1992, p. 104-105.

schimb de populaŃie total şi obligatoriu între cele două Ńări, aşa ca să nu rămână niciun român în Ungaria şi niciun ungur în România.

2. Numai după ce s-ar obŃine recunoaşterea acestui principiu şi s-a hotărât ca nicio schimbare de frontieră să nu poată avea loc decât după strămutarea efectivă a minoritarilor unguri la graniŃa de vest, să se treacă la partea a doua a tratativelor şi să se calculeze numărul total al ungurilor din România (care urmau să fie evacuaŃi) şi apoi suprafaŃa strict necesară existenŃei ungurilor muncitori de pământ, cu indicarea regiunii de la graniŃă în care s-ar face strămutarea”128.

„Nimic nu este mai caracteristic pentru a defini situaŃia groaznică în care se găsea România atunci – aprecia Manoilescu – decât faptul că atâŃia bărbaŃi politici, care erau în afară de guvern, inclusiv mitropoliŃii Ńării, au trebuit să fie de acord asupra unei cesiuni teritoriale (condiŃionate şi eventuale, aşa cum înŃelegem noi). Aceasta înseamnă că nu exista altă perspectivă pentru Ńară la vremea aceea decât sau distrugerea totală a Ńării sau soluŃia schimbului de populaŃie cu fatalul ei corectiv teritorial.

Nu ştim cum va judeca viitorimea faptul că unei asemenea teribile constrângeri noi toŃi, cei din Consiliul de Coroană, ne-am resemnat la o asemenea eventualitate, dar este sigur că, dacă vreodată va fi să fim blamaŃi, ne vom găsi în buna tovărăşie a unor oameni, care reprezentau pentru Ardeal autoritatea morală a lui Vaida-Voevod, iar pentru Vechiul Regat pe aceea a lui Nicolae Iorga”.

Negocierile s-au soldat cu un eşec total, guvernul de la Budapesta refuzând să accepte principiul etnic, adică efectuarea unui schimb de populaŃie însoŃit în subsidiar de unele rectificări de frontieră.

La 26 august, Ribbentrop propune omologului său italian, Ciano, convocarea la Viena a reprezentanŃilor României şi Ungariei în vederea adoptării unei soluŃii în diferendul dintre cele două state. A doua zi, Hitler şi consilierii săi stabilesc limitele teritoriului pe care România urma să-l cedeze Ungariei. Această soluŃie, contrară oricăror principii de justiŃie, realităŃii etnice şi adevărului istoric, avea în vedere interesele economice, politice şi militare ale Germaniei şi ale Ungariei. Se uneau, de fapt, două variante la care se ajunsese anterior

128 Ion Mamina, op. cit., p. 222.

în cadrul unei întâlniri, la care au participat Ribbentrop, miniştrii germani la Bucureşti şi Budapesta (Wilhelm Fabricius şi Otto von Erdmannsdorff) şi Karl Clodius. Fabricius a propus cedarea unor zone de frontieră la care Ribbentrop a adăugat şi Clujul; iar o propunere alternativă, făcută de Clodius, prevedea cedarea unei fâşii înguste din nordul Transilvaniei, prelungită în zona locuită de secui, ca o pâlnie. Fabricius a atras atenŃia lui Ribbentrop asupra pericolului ca nu cumva cele două propuneri să fie contopite, pentru că s-ar crea o situaŃie insuportabilă pentru România, ceea ce s-a şi întâmplat. Hitler a combinat cele două propuneri, astfel încât teritoriul ce urma să fie cedat Ungariei devenise mult mai mare decât fusese prevăzut în fiecare dintre propunerile luate aparte. Linia de frontieră, indicată pe hartă cu creionul albastru, era lată de 6 km şi punea în situaŃie dificilă comisia însărcinată cu delimitarea frontierei în teren. Cu această arbitrară trasare de frontieră, Hitler a luat una din cele mai funeste hotărâri ale sale129.

La 27 august, seara, consilierul LegaŃiei germane la Bucureşti,

Gerhard Stelzer, înmânează guvernului român invitaŃia ca Mihail Manoilescu să vină la Viena, învestit cu „depline puteri, pentru tratative privind relaŃiile româno-ungare”. O invitaŃie similară a fost adresată guvernului ungar.

DelegaŃii români (Manoilescu era însoŃit de Valeriu Pop) au fost supuşi unui adevărat şantaj. Mai întâi, la 29 august, ei au fost informaŃi, de către Ribbentrop şi Ciano, că Germania şi Italia îşi asumaseră rolul de arbitri în „diferendul” român-ungar, apoi li s-a cerut să comunice până la ora 20 dacă erau de acord cu arbitrajul. Ca măsuri de presiune asupra României, o serie de unităŃi germane au fost transferate din Vest în Est, fiind pregătite să execute o operaŃie rapidă de ocupare a zonei petrolifere româneşti, în zilele de 31 august – 1 septembrie 1940, inclusiv prin formaŃiuni de paraşutişti. Paralel, s-a încurajat în mod tacit atitudinea belicoasă a Budapestei şi s-a exacerbat, în scop diversionist, pericolul unei intervenŃii comune ungaro-sovietice, sprijinită de Bulgaria. InformaŃiile alarmante, furnizate României de Germania şi Italia în acele zile, pe diferite canale diplomatice şi militare „binevoitoare”, despre mişcările de

129 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu.

RelaŃiile germano-române. 1938-1944, EdiŃie şi studiu biobibliografic de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 126.

trupe de la hotarele ei au sporit deruta guvernanŃilor, le-au anihilat discernământul şi voinŃa de a rezista şantajului.

Consiliul de coroană şi guvernul, întrunite în noaptea de 29 spre 30 august 1940 orele 2,30-5, au decis – cu o majoritate de 21 contra 10 şi o abŃinere – să se supună puterilor Axei, motivând că aceasta era singura soluŃie pentru salvarea fiinŃei politice a statului român. Pentru respingerea „Arbitrajului” şi pentru rezistenŃă armată s-au pronunŃat C.I. (Dinu) Brătianu (P.N.L.), Ion Mihalache, Mihai Popovici (P.N.ł.), Nicolae Bălan, mitropolit al Ardealului, Victor Iamandi, Victor Antonescu, Constantin Angelescu, general Arthur Văitoianu, A.C. Cuza, Silviu Dragomir – consilieri regali. „Consiliul de coroană – se arăta în comunicatul dat publicităŃii –, examinând toate posibilităŃile, a ajuns la singura încheiere mai favorabilă, adică la acceptarea arbitrajului Axei, România găsindu-se în acest moment absolut între duşmani. Întregul sistem pe care se baza politica externă a democraŃiei s-a prăbuşit în întreaga Europă”.

La 30 august 1940, în palatul Belvedere din Viena, Joachim von Ribbentrop şi Galeazzo Ciano, în prezenŃa delegaŃiilor României (Mihail Manoilescu şi Valeriu Pop) şi Ungariei (István Csáky şi Pál Teleki), comunică hotărârea lor prin care România este obligată să cedeze un teritoriu, care – după datele statistice de la 1 ianuarie 1940 – avea o suprafaŃă de 42.610 km2 cu 2.388.774 de locuitori, dintre care 50,2% români, 37,1% secui şi maghiari, 5,7% evrei, 2,8% germani, restul fiind ruteni, cehi, slovaci şi alte etnii.

„Arbitrajul” Germaniei şi Italiei de la Viena din 30 august 1940 nu a avut nimic comun cu ceea ce presupunea o asemenea procedură, în afară de denumire. A fost un dictat imperialist ce viola flagrant dreptul inalienabil al românilor, înfăptuit prin hotărârea istorică a Marii Adunări NaŃionale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Ribbentrop şi Ciano au invocat insistent în faŃa delegaŃilor români pericolul grav al dispariŃiei statului român, ca urmare a unei agresiuni simultane a Rusiei, Ungariei şi Bulgariei.

„Actul de la Viena – arăta M. Manoilescu – a fost un act de surpriză şi de cursă, un act de teroare, care n-a lăsat loc niciunei libertăŃi de hotărâre din partea noastră. AmeninŃarea cu nimicirea statului român prin strivirea lui pe trei fronturi, anunŃarea intrării trupelor germane în Ńară ca inamice, termenele scurte, cu prelungiri de câte 10 minute, refuzul de a asculta părŃile, lipsa formelor esenŃiale ale unui arbitraj (cerere scrisă, act de compromis, şedinŃă de dezbateri),

toate acestea ridică arbitrajului orice caracter de act juridic normal”130. „Mai mult decât atât, – argumenta el –, orice arbitru este ales liber de cele două părŃi şi este presupus dezinteresat, atât în ce priveşte soluŃia ce urmează a da, cât şi în ceea ce priveşte necesitatea arbitrajului însuşi. Or, în cazul de faŃă, arbitrii terorizau una din părŃi ca să accepte cu orice preŃ arbitrajul şi să se impună ei personal ca arbitri! Asta înseamnă că arbitrii aveau un interes propriu ca arbitrajul să se facă, iar prin teroarea exercitată asupra unei părŃi indicau dinainte cine va păgubi pe urma sentinŃei lor! Victima era desemnată anticipat şi arbitrii o sileau cu brutalitate să intre sub cuŃitul lor. Un asemenea act mai poate fi oare un act de voinŃă liberă, valabil juridiceşte? El este o scenă dintr-un film de groază din lumea bandiŃilor de drumul mare”131. De aceea, concluzionează el, la 30 august 1940, la Viena, Germania şi Italia nu au efectuat un arbitraj, ci un dictat. În acest sens, el citează şi declaraŃia lui Winston Churchill şi a Lordului Halifax, imediat după dictat, care anunŃau că Anglia nu recunoaşte decizia „arbitrilor” de la Viena, deoarece aceasta este „rezultatul unui dictat, impus României în mod silit de către puterile Axei prin constrângere”. Pe de altă parte, verdictul de la Viena prejudicia capacitatea de rezistenŃă a României, fără însă a satisface în totalitate pretenŃiile iredentismului maghiar, transforma Transilvania într-un subiect de dispută permanentă între Ungaria şi România şi, în acelaşi timp, un instrument de presiune şi şantaj pentru Germania în relaŃiile cu cele două Ńări în anii 1940-1944, diplomaŃia Berlinului speculând în interesul său acest diferend pentru a le menŃine pe amândouă în cadrul alianŃei cu Axa.

Arbitrajul de la Viena a provocat vii discuŃii între liderii partidelor istorice. Astfel, în cadrul unei reuniuni a conducerii P.N.ł. din 5 septembrie 1940, Nicolae Lupu l-a întrebat pe Iuliu Maniu dacă nu crede că „populaŃia românească din Ardeal ar fi grav ameninŃată în existenŃa ei, în cazul unui război cu ungurii şi cu germanii. GhiŃă Pop l-a susŃinut pe Lupu, adăugând că, evitând pentru moment războiul, noi am putea reŃine pe Antonescu să nu se arunce complet în mâinile nemŃilor şi ale Gărzii de Fier. «Sfătuindu-l să formeze un guvern

130 Mihail Manoilescu, op. cit., p. 335. 131 Ibidem, f. 255-356.

numai din militari, a continuat el, noi partidele politice stând deoparte, rămânem libere să protestăm în contra Arbitrajului de la Viena şi astfel naŃiunea nu mai poartă nicio răspundere pentru executarea acestui arbitraj, impus cu forŃa, mai ales că ea a pedepsit atât guvernul cât şi pe regele care au acceptat acest act odios.»”132 Ideea lui GhiŃă Pop a fost susŃinută de Ionel Pop, care credea şi el că un război în acele împrejurări „e foarte primejdios” pentru viitorul românilor din Transilvania.

ÎnfăŃişând aceste dezbateri, Ioan HudiŃă arată că Iuliu Maniu, contrar obiceiului său de a vorbi ultimul la reuniunile conducerii P.N.ł., a luat cuvântul şi pe un ton vădit supărat a declarat că se pornea de la o idee complet greşită, considerându-se că un război cu ungurii înseamnă neapărat şi unul cu germanii. „Eu – sublinia Iuliu Maniu – sunt azi mai convins ca oricând că germanii nu sunt dispuşi să angajeze un singur soldat în sprijinul Ungariei, dacă noi refuzăm să executăm actul banditesc de la Viena, al cărui autor este mai mult Ciano decât Ribbentrop. În momentul de faŃă, Hitler este atât de îngrijorat de rezistenŃa neaşteptată a Angliei şi de ajutorul pe care ea îl primeşte din partea Statelor Unite, încât nu vrea să se tulbure cu nimic pacea în bazinul dunărean. Planul meu de rezistenŃă faŃă de Actul de la Viena şi de bunăvoinŃă faŃă de Germania, căreia îi putem oferi un acord economic cât se poate de satisfăcător pentru ea, are cele mai bune şanse să fie aprobat de Hitler; pentru aceasta ne trebuie să constituim imediat guvernul naŃional, aşa cum mă înŃelesesem cu Antonescu, şi să decretăm mobilizarea generală a armatei; pe unguri îi invităm să părăsească zona ocupată în termen de 24 de ore, altfel le tăiam retragerea, ocupând valea Tisei; iată ce trebuie spus lui Antonescu să facă, dacă este un om corect, un bun patriot şi nu un instrument în mâinile lui Fabricius.”133 În continuare, Iuliu Maniu l-a rugat pe doctorul Nicolae Lupu să ia contact cu Ion Antonescu, a doua zi la 6 septembrie 1940, să explice punctul său de vedere, conjurându-l să-l accepte.

132 Ioan HudiŃă, Jurnal politic (1 ianuarie 1940 – 6 septembrie 1940),

Studiu introductiv şi note de Dan Berindei, Institutul European, Iaşi, 1998, p. 323-324.

133 Ibidem.

IV.3.2. ConsecinŃe pe plan intern şi internaŃional. După ultimatumul de la Moscova, la Viena s-a săvârşit o nouă crimă împotriva României. „În felul acesta, mişeleşte, prin surprindere şi violenŃă, ca tâlharii în miez de codru – scria diplomatul român Raoul Bossy – a fost vremelnic ucisă România Mare mai întâi de Stalin, apoi de Hitler şi Mussolini, prin uneltele lor Ribbentrop şi Ciano”134. Linia de demarcaŃie impusă la Viena a afectat extrem de grav teritoriul românesc situat la nord de CarpaŃii Meridionali. Ea tăia căile de comunicaŃii, separa oraşele industriale de zonele de materii prime, condamnând la izolare şi regres economic atât partea de sud, cât şi cea de nord a Transilvaniei. În pofida mutilării geografice a teritoriului românesc, autorii dictatului nu au putut rupe din trupul Transilvaniei o regiune în care românii să nu fie majoritari. Pentru a se încorpora Ungariei 976.955 cetăŃeni de etnie maghiară a trebuit să intre sub ocupaŃie străină 1.321.581 de români, ceea ce a făcut pe observatorii obiectivi să remarce că Ungaria a primit prin Arbitrajul de la Viena mai mulŃi români decât unguri.

Detaliile traseului noii graniŃe urma să fie stabilite pe teren de o comisie mixtă româno-ungară. Teritoriul românesc atribuit Ungariei trebuia să fie evacuat de trupele române pe etape, în decurs de 15 zile. Românii rămaşi pe teritoriul cedat dobândeau automat cetăŃenia ungară; ei aveau dreptul să opteze în decurs de şase luni pentru cetăŃenia română, fiind obligaŃi, în acest caz, să treacă în România în decurs de un an. Aceleaşi principii erau aplicate populaŃiei maghiare care locuia în România.

Prevederile Arbitrajului au fost prezentate, în detaliu, de Alexandru Romalo unui nou Consiliu de Coroană, din noaptea de 30 spre 31 august 1940. La acest Consiliu, care a avut un rol de informare, au participat şi Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, Gheorghe Brătianu şi mitropolitul unit Alexandru Niculescu, care nu fuseseră prezenŃi la Consiliul din noaptea anterioară. Reproducem, în continuare, câteva pasaje din opiniile exprimate cu acel prilej135:

Nicolae Iorga: „Noi trecem printr-un moment al războiului; momentul acesta al războiului mută graniŃa în folosul unui popor.

134 Raoul Bossy, Amintiri din viaŃa diplomatică (1918-1940), Volumul

al II-lea 1938-1940, EdiŃie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, 1993, p. 284.

135 Ion Mamina, op. cit., p. 260-272.

Dacă poporul unguresc a cerut aceasta, dacă poporul unguresc ar încerca să umple Ńara, aceasta ar fi o mare greşeală pentru Ungaria. Dar ceea ce se întâmplă acum este numai biruinŃa unei caste stăpânitoare în Ungaria, e biruinŃa grofilor, care au cerut regiunea Clujului, unde aveau moşii şi averi mari; avem a face cu o clasă socială bogată, dibace, care a ştiut întrebuinŃa o contingenŃă europeană trecătoare. Formularea pentru mine este aceasta; o clasă socială aparŃinând trecutului, care n-are niciun viitor, a putut să câştige, întrebuinŃând un moment, care este supus la toate întâmplările viitoare, a vrut să ne despoaie de o parte din Ńară. Nu sânt în stare nici măcar să-i stăpânească; noi, cu calităŃile noastre, poate mai mult cu defectele noastre, i-am putut stăpâni; ei, cu defectele lor şi mai ales cu calităŃile lor, nu vor putea stăpâni această bucată de pământ.

Prin urmare, eu închei cu un apel către poporul românesc de acolo, nu pentru o rezistenŃă armată, de care s-a vorbit şi care este imposibilă, faŃă de mijloacele actuale de luptă; dar sistemul acesta de stăpânire a naŃiunii cu impunere de sus, acesta nu poate dura decât în vremuri de revoluŃie şi în vremuri de război; îndată ce se va reveni la o stare de lucruri cât de cât constituŃională, cum a fost înainte, stăpânitorii aceştia, care prin vicleşug s-au strecurat, vor întâlni rezistenŃa poporului românesc şi aceasta face mai mult decât tot ce am fost în stare sau n-am fost în stare să facem cu armata noastră.

Aceasta este părerea mea.” Iuliu Maniu: „Maiestate, eu, în numele poporului român din

Ardeal, protestez contra ruperii integrităŃii Ardealului, protestez împotriva alipirii acestor părŃi către Ungaria şi protestez în contra procedurii care s-a observat, care dă aspectul că această ciuntire a acestei părŃi a Ardealului se întâmplă oarecum cu învoirea noastră, printr-o judecată convenită de noi …

Ce este de făcut? Nu vreau să fac nicio aluzie dureroasă; trebuie însă să constat

că aceste continue cedări, fără o lovitură de sabie, fără o picătură de sânge, sunt o adâncă ştirbire a demnităŃii şi puterii statului nostru. Nici într-un caz n-ar fi trebuit să se admită acest lucru. Orice argument, orice motiv de practicitate momentană trebuia să fie trecut în faŃa onoarei naŃionale, înaintea mândriei naŃionale şi în faŃa consideraŃiei că trebuie să avem o tradiŃie mare şi puternică.

O naŃiune nu trăieşte prin generaŃia existentă, nu trăieşte prin acŃiunea generaŃiei, care într-un moment dat este, ci prin tradiŃia şi aspiraŃiile ei. GeneraŃia prezentă este numai o punte, care leagă trecutul cu viitorul, care formează esenŃa unei naŃiuni…

Eu cred că nu trebuie să luăm la cunoştinŃă arbitrajul făcut la Viena. Eu am fost contra tratativelor şi am spus: dacă este în Europa o forŃă superioară, lipsită de conştiinŃă de drept şi de dreptate, lipsită de cunoştinŃa datelor istorice şi cu puterea săbiei vrea să hotărască asupra poporului românesc, apoi să hotărască cu sabia şi să spună: sabia este în mâna mea şi cu ea tai harta României. Şi apoi atunci, fireşte noi vom şti că ceea ce desface sabia, sabia va putea odată reface.

Dar ca noi, în orice formă, să ne supunem la o hotărâre, care vine asupra capului nostru, fără niciun fel de rezistenŃă, găsesc că este o profundă greşeală. Orice măsură trebuie luată pentru a nu ne supune la această greşeală istorică şi orice greutate care ar veni pe capul nostru n-ar fi prea mare pentru a salva onoarea noastră naŃională şi viitorul nostru naŃional. Eu nu voi provoca, Maiestate, cauzele pentru care am ajuns până aci. Constat că am ajuns într-o izolare internaŃională de care n-am fost vrednici; constat că serviciile noastre externe şi guvernele noastre n-au ştiut să slujească interesele neamului românesc şi să îngrijească de amiciŃii şi prin urmare că interesul MaiestăŃii Voastre şi interesul Ńării noastre, al onoarei sale, este ca să tragă imediat consecinŃele acestei proceduri nepotrivite cu interesele neamului românesc”.

George Brătianu: „Eu nu vreau nici să îngreunez aceste dezbateri şi nici să fac procesul trecutului, deşi odată va fi făcut; dacă nu-l vom face noi, alŃii îl vor face, dar Ńin să amintesc un lucru: am luptat pentru o anumită politică, în afară de ceea ce era în ultimii ani. łin să spun că dacă am luptat pentru această politică, am luptat pentru că aveam nădejdea şi convingerea – şi eu am făcut chiar declaraŃii în această privinŃă –, că prin această politică putem păstra graniŃele Ńării. Dacă amintesc acest lucru este că aceasta mă îndreptăŃeşte cu atât mai mult să afirm astăzi, când dl. Romalo, ministru nostru la Berlin, spunea că la Viena am fost ameninŃaŃi cu duşmănia Reichului, să spun că prefer duşmănia Reichului, decât dispreŃul Reichului, pe care mă tem că îl avem cu prisosinŃă astăzi …

Cred că singurul fel de a păstra dreptul nostru în faŃa viitorului este să avem curajul să spunem Reichului că aşa cum a luptat el cu succes împotriva dictatului de la Versailles şi Coridorului, considerăm de demnitatea şi datoria noastră să desfiinŃăm acest coridor nenorocit, care taie inima Ńării în două şi care ni se impune şi astăzi.

Mai am un singur cuvânt de adaos. Cred, şi s-a spus cu multă dreptate, că aici nu suntem o adunare deliberativă. Ne-aŃi chemat să rostim aci glasul conştiinŃei şi părerile noastre, glasul Ńării, dar cred că este în interesul Ńării ca aceste păreri ale noastre să fie cunoscute; să fie cunoscute nu pentru clipa prezentului, să se ştie că în ceasul acesta, cel mai greu, s-au ridicat protestele care s-au făcut aci şi s-a înscris dreptul nostru în paginile viitorului”.

Alexandru Niculescu, mitropolitul unit al Blajului: „Pierdem, Sire, prin Dictatul de la Viena aproape jumătate din Ardeal; pierdem părŃi locuite în marea lor majoritate, unele aproape în totalitatea lor, de români, pierdem regiuni care ne sunt dragi sufletului, cu care suntem concrescuŃi sufleteşte, pierdem 1.200.000, poate şi mai bine de români, reîncorporaŃi Ungariei…

Aşa ceva nu se poate. De aceea, în toată smerenia, rog pe Maiestatea Voastră să nu-mi ia în nume de rău, dacă eu mă alătur la acei membri ai Consiliului de Coroană, care şi-au spus cuvântul de protest, faŃă de injoncŃiunea care ne-a venit de la unguri. Nu putem accepta astfel de injoncŃiuni. O naŃiune nu tolerează astfel de injoncŃiuni.

Violenta non durant, zice latinul. Şi astfel va dispare şi acest coşmar, pe care îl trăim în ziua de azi. Am credinŃa nestrămutată, Maiestate, că se va reface iarăşi unitatea noastră naŃională; am nădejdea neclintită în bunul Dumnezeu, căci Dumnezeu nu doarme, ne va aduce iarăşi seninul peste cerul patriei noastre sfinte şi vom sărbători, de la un capăt la altul al Ardealului, hora mare a unirii, pe care unire ne-o invidiază duşmanii noştri seculari”.

Nicolae Bălan, mitropolitul ortodox al Ardealului: „Prin votul, pe care l-am dat în zorii zilei de astăzi, am refuzat arbitrajul, fiindcă nu puteam să consimt ca destinul naŃiunii mele să fie atârnător de altă victorie, în afară de el. Şi astfel precum am refuzat arbitrajul, refuz în momentul acesta, din întreg sufletul meu şi în numele întregului cler şi popor al Bisericii mele, rezultatul care ni s-a făcut cunoscut astăzi …

Noi precum bine s-a spus, nu suntem rezultatul Trianonului, ci unirea noastră politică şi naŃională se bazează pe unitatea de sânge şi pe unitatea de neam; unirea aceasta politică şi naŃională a fost aspiraŃia cea mai înaltă a tuturor generaŃiilor care ne-au precedat, de când poporul românesc s-a trezit în conştiinŃa de sine.

De aceea, această politică naŃională, înfăptuită cu un elan de nedescris înainte cu 20 de ani şi ceva, prin unirea tuturor românilor, n-o putem face atârnătoare de la arbitrajul nimănui.

Un popor gelos de viitorul său nu trăieşte prin abdicări, ci trăieşte prin jertfele ce este în stare să le aducă pentru aspiraŃiile sale.

În faŃa situaŃiei dureroase în care suntem aşezaŃi, Biserica mea, precum a fost în tot trecutul ei, va rămâne şi de acum înainte depozitara aspiraŃiunilor integrale ale neamului nostru.

Nici în situaŃia dureroasă de astăzi nu-mi pierd încrederea în viitorul neamului nostru. Un popor care a îndurat atâtea vijelii va şti să înfrunte şi zilele grele de astăzi.

Dreptatea este de partea noastră şi unde dreptatea călăuzeşte paşii de viitor al unui popor, Dumnezeu coboară binecuvântarea sa şi biruinŃa nu poate să întârzie.”

În comunicatul publicat la 31 august 1940 se arăta: „Hotărârea Consiliului de Coroană, Ńinut în noaptea de

29-30 august, de a accepta arbitrajul puterilor Axei în tratativele româno-ungare a fost luată în circumstanŃe excepŃional de grele.

ConferinŃa de la Viena, determinată din iniŃiativa Germaniei şi Italiei, interesate la menŃinerea păcii în sud-estul Europei, s-a desfăşurat în împrejurări în care România trebuia să aleagă între salvarea fiinŃei politice a Statului nostru şi posibilitatea dispariŃiei lui.

AmeninŃarea cu războiul din partea duşmanilor noştri, precum şi imposibilitatea miniştrilor de Externe german şi italian de a rămâne mai mult de două zile la ConferinŃa de la Viena au determinat România să se hotărască în cel mai scurt timp util.

Acceptarea Arbitrajului, care lăsa totalmente în mâinile Axei rezolvarea diferendului româno-ungar, oferea României, drept compensaŃie din partea Germaniei şi Italiei, garantarea categorică a fruntariilor noastre faŃă de oricare dintre vecini.”136

136 „Universul”, an 57, nr. 239 din 31 august 1940.

Puterile Axei ofereau României, odată cu sentinŃa de la Viena, garantarea frontierelor sfârtecate, care-i mai rămăseseră. Prin două note identice, înmânate lui Manoilescu, la 30 august 1940, se arăta că Germania şi Italia îşi asumau „garanŃii de inviolabilitate şi integritate a Statului Român”. Aceste garanŃii au nemulŃumit guvernul sovietic. În noiembrie 1940, Hitler i-a declarat lui Molotov, aflat în vizită la Berlin, că Germania a respectat clauzele pactului secret din 1939, spre deosebire de „partea rusă”, argumentând cu exemplul Bucovinei. Replicând, ministrul de externe sovietic a arătat că Germania trebuie să înŃeleagă interesul Rusiei faŃă de Bucovina, dar în loc de aceasta, a garantat întregul teritoriu al României şi a desconsiderat cu totul dorinŃele Rusiei cu privire la Bucovina de Sud.

În raportul trimis ministrului de externe, Mihail Sturdza, la 21 septembrie 1940, Grigore Gafencu semnala că tema tuturor convorbirilor diplomatice la Moscova în săptămâna trecută a fost supărarea Guvernului sovietic în urma ConferinŃei de Arbitraj de la Viena137. După unii – „versiunea britanică” – germanii şi ruşii au lucrat din nou mână în mână pentru a înlesni „operaŃia de la Viena”; după alŃii – „versiunea italiană” – conducerea sovietică nu a fost înştiinŃată decât în ultimul moment şi numai în mod aproximativ despre ceea ce se decisese la Viena, aflând rezultatul – adică noua linie de democraŃie româno-maghiară şi garanŃia germano-italiană – numai din ziare şi din comunicarea oficială pe care contele Schulenburg i-a făcut-o lui Molotov, la 31 august 1940. „Versiunea italiană” – cum a numit-o Gafencu – era cu certitudine cea adevărată. Guvernul U.R.S.S. era nemulŃumit că s-au luat hotărâri privind „noua orânduială” în Sud-Estul Europei fără participarea sa. „Reîncepe chestia de la München!” – ar fi declarat la legaŃia Suediei Solomon Abramovici Lozovski (Dridzo), adjunct al Comisarului sovietic pentru Afaceri Străine. NemulŃumire de formă: sovieticii considerau că au un drept câştigat, în urma Pactului din 23 august 1939 şi în urma unei strânse colaborări economice şi politice care a urmat de atunci între cele două imperii de a participa întotdeauna la prefacerile din Bazinul dunărean şi din Peninsula Balcanică. NemulŃumire de fond: împărŃirea zonelor de influenŃă între Germania

137 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit., p. 407-408.

şi Uniunea Sovietică în Sud-Estul Europei nu fusese precisă. Ruşii au păstrat o „rezervă mentală” referitoare la Balcani – o uşă întredeschisă spre Sud – pentru a-şi împlini o dată visul de a lua în stăpânire exclusivă Marea Neagră şi Strâmtorile. Apropierea lor de CarpaŃi şi de zona petroliferă românească le îngăduia, de asemenea, să ocupe poziŃii de apărare prielnice în cazul unei întoarceri a ofensivei Germaniei spre Est.

La rândul lor, puterile Axei au urmărit, prin „arbitrajul” aplicat României şi Ungariei, să evite apariŃia unor noi perturbări în centrul şi sud-estul Europei de natură să deranjeze concentrarea eforturilor germane în „bătălia Angliei” şi, totodată, să genereze noi pretenŃii ruseşti la Dunărea de jos şi în Balcani. Divizarea Transilvaniei n-a rezolvat „definitiv” – cum pretindea von Ribbentrop – „o importantă şi dificilă problemă a politicii europene”, şi nici n-a însemnat – cum susŃinea contele Ciano – o „mare victorie politică şi militară” contra diplomaŃiei britanice. Conceput şi înfăptuit din perspectiva intereselor Axei, al doilea „arbitraj” de la Viena nu era menit să pună bazele unor „relaŃii prieteneşti durabile” între România şi Ungaria; dimpotrivă, „arbitrii” aveau doar posibilitatea manipulării celor două state în funcŃie de proiectele lor europene, şi mondiale.

Harta României mutilate după Dictatul de la Viena – arată Grigore Posea – reflecta dereglarea gravă produsă în sistemul geopolitic românesc. Ea avea „o formă stâlcită, cu un fel de lance înfiptă în inima Ńării. Acel intrând a avut în geopolitica lui Hitler şi a lui Horthy o «justificare» etnică. Dar, el măcina pe încetul sistemul de stat al României, sistemul unitar economic, sistemul pământ-popor închegat de simbioza natură-om de peste 2000 de ani. Se pune întrebarea: poate fi normal un asemenea stat? Nici dacă l-ai privi cu un singur ochi, de ciclop, nu l-ai putea admite. Cum s-a ajuns la el? Prin argumente şi judecăŃi anormale, prin interese politice meschine.”138

Aranjamentele puterilor Axei de la Viena din 30 august 1940 au dovedit o dată în plus destinul tragic al statelor situate între Germania şi U.R.S.S., într-o conjunctură politico-diplomatică internaŃională total defavorabilă. Era o conjunctură în care democra-Ńiile occidentale

138 Grigore Posea, România. Geografie şi geopolitică, Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 1999, p. 160-161.

eşuaseră nu doar în promovarea aspiraŃiilor lor europene, ci şi chiar în apărarea propriilor interese naŃionale.

„Arbitrajul” de la Viena, ca şi ultimatumul de la Moscova marchează înfăptuirea politicii de forŃă, dictatoriale, a Germaniei naziste şi a Rusiei bolşevice faŃă de România. Modalitatea formală de realizare a obiectivelor acestei politici a fost diferită; sovieticii au ales calea directă, brutală privind retrocedarea imediată a Basarabiei şi a părŃii de nord a Bucovinei, în timp ce Germania a preferat calea „onorabilă” a arbitrajului, impus în favoarea Ungariei – partenerul ei minor. „Ambele soluŃii aparŃin arsenalului cinismului fără scrupule în domeniul relaŃiilor internaŃionale”139.

În anul 1947 – anul în care, prin tratatele de pace de la Paris, dictatul de la Viena era anulat –, Mihail Manoilescu, teoreticianul neoliberalismului şi economistul de faimă mondială, îşi scria memoriile, în care, ca unul dintre „actorii” dramei vieneze, insera următoarea judecată în privinŃa destinului celor care îi forŃaseră mâna în problema sacrificării Transilvaniei: „Ca într-o melodramă de gust învechit, dar plină de deznodăminte drepte, toŃi cei vinovaŃi de mutilarea Transilvaniei şi-au primit o cumplită pedeapsă. Hitler s-a prăbuşit sub ruinele Reichului său; Mussolini a fost împuşcat de un fugar la o margine de drum; Ribbentrop a sfârşit prin spânzurătoare; Ciano, la stâlp sub gloanŃele poruncite de bunicul copiilor lui; Teleki s-a sinucis, când nemŃii l-au descoperit că îi trăda, Csáky a murit în condiŃii stranii la două luni după funestul arbitraj, iar Bardossy, ministrul ungar de la Bucureşti, devenit în urmă prim-ministru, a fost executat în 1946. Transilvania noastră e vrăjită”140.

IV.4. Cedarea Cadrilaterului dobrogean

Ultimul act al dramei României din 1940 s-a consumat tot sub presiunea Germaniei şi Italiei, cărora li s-a asociat Uniunea Sovietică, dând câştig de cauză pretenŃiilor Bulgariei asupra Dobrogei de Sud – Cadrilaterul. Revizioniştii de la Sofia şi-au întreŃinut pretenŃiile lor în

139 Cornel Grad, Al doilea Arbitraj de la Viena, Institutul European, Iaşi,

1998, p. 55. 140 Apud Gheorghe Buzatu şi colab., Românii în istoria universală, vol.

II, Editura UniversităŃii, Iaşi, 1987, p. 761.

întreaga perioadă interbelică, îndeosebi după 1934, când în diverse localităŃi bulgare au fost organizate manifestaŃii având ca slogan „lupta pentru mântuirea Dobrogei de sub tirania românească”; în 1939, regele Boris al III-lea al Bulgariei a propus o formulă de retrocedare a Dobrogei de Sud, fără Silistra şi Balcic, în ultima localitate aflându-se castelul reginei Maria. Ulterior, vecinii românilor de la Sud şi-au mărit pretenŃiile, fiind încurajaŃi nu numai de puterile Axei, ci şi de Marea Britanie şi FranŃa, iar Uniunea Sovietică îşi dorea chiar o frontieră comună cu Bulgaria, prin împărŃirea Dobrogei între cele două Ńări.

La 27 iunie 1940, generalul Părvan Draganov, ministrul Bulgariei la Berlin, a înaintat un Memorandum către Departamentul Politic al Ministerului de Externe al Reichului prin care guvernul bulgar solicita, „în legătură cu dezvoltarea crizei basarabene”, sprijin pentru satisfacerea revendicărilor sale teritoriale faŃă de România. I s-a răspuns că punctul de vedere al Ministerului de Externe german „este ca Bulgaria să nu profite de actuala criză pentru a-şi satisface propriile revendicări”141. Draganov a fost foarte dezamăgit de acest răspuns. El a adăugat – şi după cum a accentuat în mod deosebit nu în urma instrucŃiunii primite din partea guvernului său – că regele şi guvernul bulgar s-ar afla într-o situaŃie extrem de dificilă, dacă nu ar profita de situaŃia actuală. În cazul unei soluŃii paşnice, opinia publică probabil că ar fi mai uşor de reŃinut, decât în cazul adoptării unei soluŃii militare. Ceea ce îl tulbură în mod deosebit este că Bulgaria ar putea să primească acum Dobrogea ca un dar din mâinile Uniunii Sovietice, mai degrabă decât din cele ale Germaniei, deşi el a recunoscut cu multă plăcere că toată situaŃia actuală constituie un rezultat al victoriilor germane. Draganov a insistat după aceea să i se dea unele asigurări pentru viitor, „în sensul ca Germania să recunoască justeŃea revendicărilor bulgare asupra Dobrogei şi să promită satisfacerea lor atunci când va sosi momentul. În cele din urmă, ministrul a promis să telegrafieze de îndată guvernului său în legătură cu dorinŃa

141 DiplomaŃia cotropitorilor, Alcătuire şi traducere A. Balanovschi,

Editura Universitas, Chişinău, 1993, p. 143-144.

Ministerului de Externe al Reichului ca Bulgaria să păstreze în prezent pacea”142.

Reluând demersurile către Berlin, la 27 iulie 1940, o delegaŃie bulgară, cu premierul Bogdan Filov şi ministrul de externe Ivan V. Popov, a obŃinut sprijinul lui Hitler în privinŃa retrocedării Dobrogei de Sud, inclusiv Silistra şi Balcicul; în acelaşi timp, Führerul i-a sfătuit pe bulgari să nu pretindă mult „ca să nu intre în sistemul de târguială cu românii”143.

La 31 iulie 1940, Wilhelm Fabricius i-a comunicat lui Mihail Manoilescu că „Führerul, după ce a primit delegaŃia bulgară şi explicaŃiile sale în chestiunea Cadrilaterului”, consideră că „Dobrogea de Sud ar trebui retrocedată în graniŃele sale dinainte de 1913”. Comunicarea făcută de ministrul german avea „un adevărat caracter de sentinŃă de arbitraj”144.

Ministrul de externe al României i-a adresat lui Fabricius un protest, exprimându-şi uimirea şi indignarea pentru faptul că, numai cu trei zile înainte, Hitler fusese de acord ca în problema Cadrilaterului dobrogean românii să trateze în mod liber cu bulgarii.

La 1 august 1940, ambasadorul României la Belgrad, Victor Cădere, a primit misiunea de a merge la Sofia pentru a deschide „tratative discrete” cu guvernul bulgar. „Teza noastră – arăta M. Manoilescu – era să convingem pe bulgari că este în propriul lor interes să dea un caracter de înŃelegere liberă actului care ar fi urmat să se încheie între noi, aşa încât «valoarea lui morală», care rezultă din acest liber consimŃământ, să constituie în acelaşi timp şi durabilitatea lui politică. Poporul bulgar trebuie să înŃeleagă că numai ce s-ar obŃine pe această cale, cu asentimentul absolut benevol al guvernului şi al poporului român, este durabil şi constituie o garanŃie pentru eternitate. A utiliza circumstanŃa trecătoare pentru a obŃine un rezultat mai mare decât cel drept şi legitim este totuna cu a obŃine rezultate graŃie unui factor trecător, care poate fi anulat printr-o situaŃie exact inversă”145.

142 Ibidem. 143 D.G.F.P., vol X, doc. nr. 245. 144 Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, vol. 79. Nota convorbirii din 31

iulie 1940 dintre Manoilescu şi Fabricius. 145 Mihail Manoilescu, op. cit., p. 210.

În ziua de 3 august, Victor Cădere a avut o discuŃie cu ministrul de externe al Bulgariei, Ivan Popov, căruia i-a prezentat punctul de vedere al guvernului român, subliniind că numai pe baza unui schimb de populaŃie se putea realiza un acord pentru o nouă linie de frontieră, dându-se o largă satisfacŃie Bulgariei, dar lăsându-se Silistra şi Balcicul statului român.

Ministrul de externe al Bulgariei a recunoscut „necesitatea unui schimb complet de populaŃie, care ar cuprinde şi pe românii din regiunea Vidin şi malul drept al Dunării, pe lângă aceia din Cadrilater”146. El a cerut, în schimb, pe bulgarii de pe malul stâng al Dunării, din jurul Bucureştilor, din Banat şi din Dobrogea Veche.

IntransigenŃa guvernului de la Sofia, pe de o parte, şi presiunile la care Ńara noastră era supusă pe plan extern, din partea marilor puteri, pe de altă parte, au determinat guvernul român să cedeze, acceptând principiul cedării integrale a Cadrilaterului.

Negocierile dintre guvernul de la Bucureşti şi cel de la Sofia au început la 19 august 1940, la Craiova, delegaŃii României fiind ministrul plenipotenŃiar Alexandru Cretzianu, şeful delegaŃiei, fostul subsecretar de stat Horia Grigorescu, primarul municipiului ConstanŃa, înlocuit mai târziu prin avocatul Henri George Meitani, şi generalul Gheorghe Potopeanu, iar delegaŃii Bulgariei, ministrul plenipotenŃiar Svetoslav Pomenov şi juristul Papazoff Teohar. „Bulgarii – nota Manoilescu – au abordat şi cele mai mărunte chestiuni materiale, ca într-un bazar oriental, fără să Ńină seamă că erau beneficiarii fără luptă şi fără sacrificii ai favoarei neexplicabile a lui Hitler”147. Aceste negocieri s-au purtat „într-un spirit de şicană şi meschinărie”, provocat de partea bulgară, care, mizând îndeosebi pe sprijinul Berlinului, considera că problema era tranşată şi refuza orice propunere a părŃii române, cum era, de pildă, aceea a inserării în tratat a unor garanŃii referitoare la regimul minorităŃilor române din Bulgaria.

Preliminariile tratativelor de la Craiova atestă că decizia privind cedarea Cadrilaterului a fost acceptată de România sub imperativul constrângerii şi după respingerea unor demersuri foarte

146 Arhiva M.A.E., fond 71/Bulgaria, vol. 77, f. 325. 147 Mihail Manoilescu, Dictatul de la Viena. Memorii, iulie-august

1940, EdiŃie Valeriu Dinu, Editura Enciclopedică, 1991, p. 180-181.

insistente. În prima jumătate a lunii august 1940, Mihail Manoilescu a trimis la Berlin şi la Roma câte un Aide-Mémoire, în care se argumenta pe larg un punct de vedere, pe care şi-l asuma, privind „diferendul” româno-bulgar. În esenŃă, omul politic român susŃinea teza potrivit căreia Cadrilaterul dobrogean „nu a fost anexat de România din motive strategice sau de compensaŃie, ci pentru a servi drept rezervă de colonizare a românilor macedoneni”, care, date fiind modificările teritoriale rezultate în urma războaielor balcanice din 1912-1913, „nu mai puteau rămâne după 1913 sub stăpânirile balcanice şoviniste, după ce trăiseră relativ liniştiŃi sub regimul tolerant al Imperiului Otoman”.

Cercetarea documentelor Păcii de la Bucureşti din 1913, existente în Arhiva Ministerului de Externe al României – sublinia Manoilescu – „nu a descoperit nicio urmă de justificare pentru anexarea Cadrilaterului alta decât argumentul idiot al graniŃei strategice dublat de argumentul ruşinos al compensaŃiei pentru mărirea Bulgariei”. Manoilescu deplora faptul că într-o Ńară cu atâŃia oameni de calitate, cu un guvern conservator precum cel din timpul ConferinŃei de pace din 1913 – din care făceau parte personalităŃi precum Titu Maiorescu, Take Ionescu, Alexandru Marghiloman, Alexandru Bădărău, Constantin C. Arion şi alŃii – nu s-a putut găsi o justificare mai convenabilă a acestui act.

„Dacă în timpul celor din urmă 27 de ani, în faŃa cancelariilor europene şi a opiniei publice s-ar fi prezentat problema Cadrilaterului în lumina teoriei mele – aprecia Manoilescu – care era de fapt confirmată de colonizările făcute ulterior cu macedoneni în Cadrilater, atunci nu am fi fost în situaŃia că nimeni nu credea în dreptul nostru asupra Cadrilaterului. Era şi aceasta o moştenire grea, în plus, care apăsa asupra guvernului nostru într-o clipă atât de hotărâtoare!” De altfel, Cadrilaterul – arăta el – „reprezenta pentru noi şi sub un alt raport un mare handicap. Nu puteam insista prea mult asupra lui fiindcă riscam să indispunem pe Hitler şi să păgubim astfel în chestiunea cealaltă, infinit mai importantă, a Transilvaniei. De aceea, în chestiunea Cadrilaterului am făcut o politică, cum se va vedea, cu

oarecare surdină şi cu păstrarea proporŃiilor, deşi în fond destul de insistentă şi perseverentă”148.

În cele din urmă, România a cedat, ajungându-se la un acord de principiu privitor la refacerea frontierei româno-bulgare fixate la Congresul de pace de la Berlin din 1878. La 7 septembrie 1940 s-a semnat Tratatul de la Craiova, care stipula transferarea judeŃelor Durostor şi Caliacra din componenŃa statului român în cea a statului bulgar, tratat ratificat de generalul Ion Antonescu, la 10 septembrie 1940. România ceda Bulgariei o suprafaŃă de 6.921 km2 cu o populaŃie de 425.000 locuitori. În tratat, se consemna declaraŃia solemnă a fiecărei părŃi contractante „să nu mai formuleze vreo pretenŃie de ordin teritorial împotriva celeilalte părŃi contractante”. Se încheia astfel „problema Dobrogei” – care jucase pentru Bulgaria rolul Alsaciei şi Lorenei –, înlăturându-se un obstacol în calea relaŃiilor româno-bulgare normale.149

Cedarea Cadrilaterului dobrogean nu a afectat, comparativ cu răşluirile teritoriale din iunie şi din august 1940, la fel de profund, nici lumea politică, nici opinia publică românească. Spre deosebire de celelalte modificări de frontieră din estul, nord-estul şi vestul României, care purtau în ele motivaŃii pentru întreŃinerea conflictelor cu vecinii, aceea din sud a dus la realizarea unei formule de compromis. Tratatul prevedea schimbul obligatoriu dintre supuşii români de origine etnică bulgară din judeŃele Tulcea şi ConstanŃa şi supuşii români de origine etnică română din judeŃele Durostor şi Caliacra. Se admitea şi un transfer facultativ de populaŃie, în termen de un an de la ratificarea Tratatului care să-i cuprindă pe bulgarii din România şi pe românii din Bulgaria, aflaŃi în alte regiuni ale celor două Ńări. În pofida prevederilor Tratatului de la Craiova, în judeŃele Durostor şi Caliacra au rămas numeroase familii de români, aşa cum multe familii de bulgari şi-au manifestat dorinŃa de a nu părăsi România.

Pierderile teritoriale, umane, naturale şi spirituale impuse naŃiunii române de către marile puteri totalitare, prin actele dictatoriale din vara anului 1940, sunt incomensurabile; povara consecinŃelor lor a marcat

148 Ibidem, p. 104-127.

149 Adrian Rădulescu, Ion Bitoleanu, Istoria Dobrogei, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 1998, p.439.

întreaga epocă următoare a istoriei României, implicit relaŃiile sale internaŃionale.

V. REORIENTAREA POLITICO-DIPLOMATICĂ A ROMÂNIEI SPRE GERMANIA ŞI ITALIA

V.1. Instaurarea regimului Antonescu şi primele sale acte de politică internă şi externă

La începutul lunii septembrie 1940, România se afla în faŃa uneia dintre cele mai grele perioade ale istoriei sale contemporane: o perioadă în care va încerca să-şi păstreze fiinŃa de stat şi să recupereze patrimoniul naŃional acaparat prin forŃă şi dictat de vecinii săi revizionişti. Aceste obiective puteau fi finalizate – susŃineau cercurile politice de extremă dreaptă, şi nu numai ele – prin instaurarea unui guvern condus de generalul Ion Antonescu şi integrarea României în „noua ordine” internaŃională, creată de Axa Berlin-Roma.

Cedările teritoriale din vara anului 1940 şi îndeosebi acceptarea „Arbitrajului” germano-italian au marcat falimentul regimului lui Carol al II-lea. În primele zile ale lunii septembrie 1940, starea de nemulŃumire şi revolta românilor au dobândit forme publice de manifestare, fiind îndreptate împotriva regelui, considerat principalul vinovat pentru situaŃia dramatică în care ajunsese România. Încercând să soluŃioneze criza şi să-şi păstreze tronul, la 4 septembrie 1940, suveranul a destituit guvernul Gigurtu şi l-a numit pe generalul Ion Antonescu preşedinte al Consiliului de Miniştri, însărcinat cu formarea noului guvern. În aceeaşi zi, Wilhelm Fabricius comunica la Berlin: „Generalul Antonescu m-a chemat de două ori pentru a discuta situaŃia. Planul său tinde spre formarea unui guvern cu Garda de Fier şi cu câŃiva miniştri acceptabili pentru noi, cu excluderea regelui şi a clicii sale, dar fără a cere încă abdicarea lui. În înŃelegere cu colegul meu italian (Pellegrino Ghigi, n.n., Ş.L.) şi având în vedere că numai mâna forte a generalului şi o hotărâre rapidă pot salva Ńara de haos, l-am sfătuit pe Antonescu să-şi asume drepturi dictatoriale, să înlăture anturajul regelui, urât de către Ńară, şi să ordone miniştrilor şi secretarilor de stat să rămână la posturile lor până la rezolvarea definitivă

a problemei cabinetului şi a problemei eventualei abdicări a regelui, iar el să guverneze în mod autoritar”150.

La 31 august 1940, P.N.ł. a organizat o manifestaŃie de protest în Bucureşti, în faŃa statuii lui Mihai Viteazul, la care au participat peste 10.000 de persoane. Au luat cuvântul, printre alŃii, Sever Bocu, care a făcut un aspru rechizitoriu politicii lui Carol al II-lea şi complicilor săi, a înfierat Arbitrajul de la Viena şi a cerut respingerea acestuia. Când manifestanŃii au pornit în marş spre Palatul regal, mii de trecători li s-au alăturat, astfel încât „capul coloanei ajunsese la strada C.A. Rosetti, iar coada ei era încă în PiaŃa Brătianu. Ajunsă în acest loc, poliŃia şi armata le-au interzis să meargă spre Palat! Publicul s-a îndreptat apoi spre locuinŃa lui Maniu, unde i-a făcut o manifestaŃie de simpatie.”151 Pe tot parcursul de la Universitate şi până la locuinŃa lui Maniu s-a scandat: „Abdicare”, „Jos Carol”, „Jos camarila”, „Jos trădătorii”, „Jos pungaşii”.

150 D.G.F.P., vol XI, doc. nr. 17. La începutul lunii iulie 1940, generalul Ion Antonescu a intrat în conflict cu regele Carol al II-lea. Generalul a fost arestat la locuinŃa sa de la Predeal şi dus într-o pădure de lângă Sinaia, sub escorta unor jandarmi. Temându-se ca generalul să nu împărtăşească soarta lui Codreanu, care fusese suprimat în împrejurări similare, Mihai Antonescu l-a anunŃat pe Fabricius. Acesta l-a chemat imediat la telefon pe ministrul Palatului, Ernest Urdăreanu, pentru a-l întreba, „în particular”, ce se întâmplă cu Antonescu. Urdăreanu a înŃeles din apelul lui Fabricius tocmai ceea ce voia să dea de înŃeles ministrul Germaniei, aşa că în scurt timp i-a comunicat acestuia că „generalul este de aici înainte în afară de orice pericol”. Între timp, fostul ministru al economiei, Mircea Cancicov, şi generalul Gheorghe Rozin s-au adresat lui Hermann Neubacher, însărcinatul special cu probleme economice al Germaniei la Bucureşti, cu rugămintea de a interveni pentru salvarea lui Antonescu. Neubacher a întreprins, la rândul său, un demers – evident, tot „particular” –, rugându-l pe generalul Dombrovschi, primarul Bucureştilor, să aducă la cunoştinŃă lui Urdăreanu că „un accident întâmplat generalului Antonescu ar face o impresie foarte proastă la Cartierul General German”. IntervenŃia celor doi miniştri germani a avut drept urmare eliberarea lui Antonescu la 11 iulie 1940. I s-a fixat domiciliu obligatoriu la Mănăstirea BistriŃa, în Oltenia, unde era păzit, dar avea dreptul să primească vizite. Până atunci, Antonescu nu reprezenta un factor politic important pentru conducătorii de la Berlin. Abia după internarea sa la BistriŃa, unde a primit vizitele unor membri ai LegaŃiei Germaniei la Bucureşti, Antonescu a discutat cu aceştia chestiuni privind orientarea României spre Axă, dacă el va accede la cârma statului. La rândul lor, reprezentanŃii Germaniei se angajau să sprijine intenŃiile politice ale generalului (Andreas Hillgruber, Hitler, König Carol und Marschall Antonescu. Die deutsch-rumänischen Beziehungen 1938-1944, p. 76-77).

151 Ion HudiŃă, op. cit., p. 306.

Foarte activi s-au dovedit în acele momente legionarii, care la Braşov şi ConstanŃa au ocupat sediile unor instituŃii publice. În Bucureşti, manifestaŃiile ostile regelui, organizate de Mişcarea Legionară, s-au des-făşurat chiar în PiaŃa Palatului. Printr-un manifest difuzat la 1 septembrie 1940, Horia Sima cerea abdicarea regelui Carol al II-lea şi, în acest scop, apela la sprijinul Puterilor Axei; situându-se pe aceeaşi poziŃie cu Iuliu Maniu, el se pronunŃa pentru conservarea instituŃiei monarhice, preci-zând: „Mişcarea Legionară e hotărâtă să asigure continuitatea dinastiei româneşti şi să accepte domnia voievodului Mihai de Alba Iulia”.

AcŃionând conform celor convenite cu ministrul Germaniei în România, în seara zilei de 4 septembrie 1940, generalul Antonescu s-a prezentat în audienŃă la regele Carol, cerând să i se acorde puteri depline pentru conducerea statului. După multe ezitări şi sub presiunea LegaŃiei Germaniei, care a repetat, prin intermediul lui Valer Pop, „sfatul” de a-i ceda puterea lui Antonescu, regele a semnat, în dimineaŃa zilei de 5 septembrie, decretul prin care îl învestea pe general cu „puteri depline pentru conducerea statului român”, ceea ce însemna reducerea prerogativelor regale. În aceeaşi zi, generalul Ion Antonescu, în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, şi regele Carol al II-lea semnau decretul pentru suspendarea ConstituŃiei din 27 februarie 1938 şi dizolvarea Parlamentului.

La 6 septembrie 1940, în urma unei scrisori ultimative prin care Antonescu îi cerea să abdice, Carol al II-lea semnează „Manifestul către łară”, prin care anunŃă că transferă „grelele sarcini ale domniei” fiului său Mihai152, iar în „Însemnări zilnice” face precizarea din care rezultă speranŃa revenirii la tron: „N-am făcut decât o delegaŃie, fără a abdica în mod formal”153.

În aceeaşi zi, tânărul suveran de 19 ani depune jurământul în faŃa generalului Antonescu, a patriarhului Nicodim şi a preşedintelui Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, Dimitrie G. Lupu. Fostul suveran nota că în lipsa ConstituŃiei şi a Parlamentului „acest jurământ nici n-are formă de

152 „Universul”, an 57, nr. 247 din 8 septembrie 1940. 153 Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice 1937-1951, op.

cit., vol. III, 15 decembrie 1939-7 decembrie 1940, p. 303.

legalitate. Este din bunăvoinŃă antonesciană; îi lipsesc «GraŃia lui Dumnezeu şi VoinŃa NaŃională»”154.

La reuniunea biroului de conducere al P.N.ł. din 5 septembrie 1940, Nicolae Lupu, vicepreşedinte al partidului, considera că Ion Antonescu ar fi trebuit să profite de împrejurare „pentru a scăpa şi de Mihai şi să fi proclamat republica”. Istoricul şi omul politic Ion HudiŃă aprecia acest punct de vedere, susŃinut şi de alŃi lideri naŃional-Ńărănişti, dar Iuliu Maniu a repetat teza lui cunoscută că „totuşi monarhia constituŃională e mai bună pentru Ńara noastră, decât republica”155.

În Apelul către Români din 6 septembrie 1940, Ion Antonescu recunoştea că a încălcat „un jurământ solemn, cerând abdicarea regelui căruia îi jurase credinŃă”, dar explica gestul prin dorinŃa de a evita „o totală şi inevitabilă catastrofă naŃională”.

Reînvestit de regele Mihai în funcŃia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, cu toate prerogativele primite la 5 septembrie 1940, generalul Antonescu a încercat să constituie un cabinet de „uniune naŃională”, aşa cum convenise cu Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu şi Horia Sima, înainte de detronarea lui Carol al II-lea. Dar, liderii Partidelor NaŃional-łărănesc şi NaŃional-Liberal l-au refuzat. La 14 septembrie 1940, generalul Antonescu, la sugestia germanilor, şi-a asociat la putere Mişcarea Legionară/Garda de Fier; în aceeaşi zi, România este proclamată prin decret regal „stat naŃional legionar”. Cumulând funcŃiile de preşedinte al Consiliului de Miniştri, de conducător al statului (funcŃie nouă) şi de şef al regimului legionar, Ion Antonescu a concentrat în mâinile sale atribute atât ale puterii legislative, cât şi ale puterii executive (avea dreptul de a iniŃia şi revoca miniştri, secretari şi subsecretari de stat, orice funcŃionar al statului; de a emite decrete-legi fără a fi supuse promulgării regelui; de a încheia tratate cu alte state, de a declara război şi de a încheia pace). Prin asumarea calităŃii de şef al regimului legionar, Antonescu dorea să-şi subordoneze Mişcarea Legionară şi să definească rolul secundar al acesteia în raport cu propria putere156. Horia Sima era recunoscut, prin

154 Ibidem, p. 304. Formula jurământului era următoarea: „Jur credinŃă NaŃiunii Române. Jur să păzesc cu sfinŃenie legile Statului. Jur să păzesc şi să apăr fiinŃa Statului şi integritatea teritoriului României. Aşa să-mi ajute Dumnezeu” („Monitorul Oficial”, partea I, nr. 206 bis din 6 septembrie 1940).

155 Ion HudiŃă, op. cit., p. 323. 156 Într-un raport prezentat generalului Ion Antonescu la 6 octombrie

1940, Horia Sima spunea că-i pune la dispoziŃie „un milion de cămăşi verzi”, iar în lucrarea Era libertăŃii I – Statul naŃional legionar, fostul comandant al Mişcării Legionare indică cifra de 250.000 pentru luna septembrie 1940, cifră care până la

acelaşi decret, în calitate de „conducător al Mişcării Legionare”, el înde-plinind şi funcŃia de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. În fapt, s-a ajuns la un guvern bicefal, datorită conjuncturii interne şi internaŃionale.

Accederea la putere a Mişcării Legionare s-a datorat în mare măsură afinităŃilor doctrinare şi structurale ale acesteia cu naŃional-socia-lismul german şi cu fascismul italian. În şedinŃa de guvern din 21 septem-brie 1940, generalul Antonescu declara: „Acum trebuie să pun la punct o chestie cu domnul Sima. AŃi văzut, noi am transformat Statul într-un Stat NaŃional Legionar. Eu sunt şeful regimului legionar, iar domnul Horia Sima este comandantul Mişcării Legionare. Cu domnul Sima suntem înŃeleşi că toată partea politică o face Mişcarea. În guvernare însă partidul nu se amestecă; nu se amestecă decât domnul Horia Sima prin raporturile directe pe care le am cu d-sa şi împreună căutăm să dirijăm Statul”157.

În afară de Mişcarea Legionară, de condiŃii legale de activitate beneficia Grupul Etnic German, condus de Andreas Schmidt. La 20 noiembrie 1940, Grupul Etnic German, având în acel moment circa 350.000 de persoane, a fost declarat persoană juridică de drept public, iar Partidul Muncitoresc NaŃional Socialist al Grupului Etnic German din România a fost recunoscut drept „exponent al voinŃei naŃionale” a respec-tivului grup etnic.

Decretul-lege din 6 septembrie 1940 privitor la reglementarea succesiunii la Tronul României a Marelui Voevod Mihai de Alba Iulia, semnat de generalul Ion Antonescu, prevedea că Regelui îi rămâneau următoarele prerogative: era capul oştirii, avea dreptul de a bate monedă; conferea decoraŃiile române; primea şi acredita ambasadorii şi miniştrii plenipotenŃiari; aproba legile organice şi numea primul-ministru, însărcinat cu depline puteri; avea drept de amnistie şi graŃiere. Generalul Antonescu dorea să pară fidel tronului, dar acŃiona ca un şef de stat autocrat, părăsind în practica guvernării orice subordonare faŃă de rege.

În şedinŃa Consiliului de Miniştri din 27 noiembrie 1941, Ion Antonescu îşi expunea ideile privind rolul şi funcŃiile statului pe care avea de gând să-l creeze: „un stat cu o mentalitate şi un regim nou”, în România fiind o dictatură; dar, din ianuarie 1942, spera să constituie un

rebeliunea din ianuarie 1941 s-ar fi dublat sau chiar triplat (Cristian Troncotă, Istoria serviciilor secrete româneşti de la Cuza la Ceauşescu, Editura Ion Cristoiu, Bucureşti, 1999, p. 195).

157 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, EdiŃie de documente întocmită de: Marcel-Dumitru Ciucă, Aurelian Teodorescu, Bogdan Florin Popovici, vol I (septembrie-decembrie 1940), Bucureşti, 1997, p. 71.

Consiliu de Stat, subliniind că „toŃi dictatorii au simŃit o astfel de nevoie – şi eu sunt, fatalmente, un dictator, căci nu pot să mă întorc la ConstituŃia veche, nici la Parlament, la nimic, şi nu pot rezolva aceste probleme decât cu Consiliul de Stat şi cu nişte experŃi în jurul meu, care să armonizeze toate problemele”158.

Politica externă a noului regim a fost orientată, fără echivoc, spre puterile Axei, îndeosebi spre Germania, crezându-se că astfel puteau fi rezolvate marile probleme ale României, atât cele imediate, cât şi cele de viitor. Antonescu îi declara lui Fabricius, îndată ce a preluat puterea, că programul de politică externă al guvernului său este să respecte „Arbitrajul” de la Viena, să încheie acordul cu Bulgaria privind cedarea Cadrilaterului, să reconstruiască România, îmbunătăŃind finanŃele şi administraŃia şi să realizeze o mai mare apropiere de Germania.

AcŃiunile politico-diplomatice şi militare menite să includă România în sistemul Axei, iniŃiate fie la Bucureşti, fie la Berlin sau la Roma, au purtat amprenta voinŃei celor două mari puteri totalitare, dar această voinŃă era înfăŃişată ca o expresie a „intereselor comune” româno-germano-italiene. Germania – sublinia generalul Antonescu în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 18 septembrie 1940 – „ne asigură şi graniŃele şi libertatea şi rolul pe care-l vom juca în Europa de mâine”159.

Răspunzând scrisorii ce-i fusese adresată de Antonescu, la 6 septembrie 1940, prin care-l anunŃa că a preluat conducerea guvernului român, a doua zi, Hitler Ńinea să sublinieze că „în noua ordine europeană, viitorul poporului român era asigurat în strânsă legătură cu puterile Axei, Germania şi Italia”160.

V.2. Intrarea unor mari unităŃi şi comandamente ale

Wehrmacht-ului în România

La 19 septembrie 1940, Hitler a dat curs cererii adresate de Carol al II-lea şi reluate de Ion Antonescu, la 5 septembrie 1940, de a trimite în

158 Arhivele NaŃionale ale României, Stenogramele şedinŃelor

Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. V (octombrie 1941-ianuarie 1942), EdiŃie de documente întocmite de Marcel-Dumitru Ciucă, Maria Ignat, Bucureşti, 2001, p. 228.

159 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, op. cit., p. 54.

160 Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite. 1940-1944, vol. I, EdiŃie Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Ştefan Lache, Editura Cozia, Bucureşti, 1991, p. 24.

România unităŃi şi comandamente ale armatei terestre şi ale forŃelor aeriene germane cu scopul de a instrui armata română potrivit noilor metode şi tehnici ale războiului. Misiunile reale ale trupelor germane, care nu trebuia să fie evidente, nici pentru ele, nici pentru români, erau, potrivit Ordinului Înaltului Comandament al Wehrmacht-ului din 20 sep-tembrie 1940: a) să apere câmpurile petrolifere pentru a nu fi acaparate de o terŃă putere sau pentru a nu fi distruse; b) să dea armatei române posibi-litatea de a efectua operaŃiuni diferite, corespunzător unui plan efectiv elaborat în favoarea intereselor Germaniei; c) în cazul unui război cu Rusia Sovietică, să se pregătească pentru angajarea forŃelor germane şi române din direcŃia României.

La 12 octombrie 1940, au sosit la Bucureşti şeful Misiunii Militare Germane161, generalul de cavalerie Erich Hansen, generalul de aviaŃie Wihelm Speidel şi şeful statului major al Misiunii, generalul Arthur Hauffe; până la începutul lunii noiembrie, a fost adusă în grabă prima divizie (divizia 13 Moto), destinată României, căreia avea să-i urmeze la mijlocul lunii decembrie o a doua (Divizia 16 blindate). Misiunea aeriană germană în România era constituită dintr-o divizie antiaeriană întărită, două regimente de artilerie antiaeriană, un grup de avioane de vânătoare, unităŃi de proiectoare şi unităŃi speciale de construcŃii; activitatea acesteia a urmărit ca obiectiv prioritar apărarea regiunii petrolifere din Valea Prahovei împotriva atacurilor aeriene şi stingerea incendiilor în această regiune. Un mic, dar select grup de ofiŃeri cu experienŃă în aviaŃia de vânătoare şi bombardament s-a ocupat cu instruirea personalului navigant, al artileriei antiaeriene şi al serviciului de alarmă aeriană din cadrul aviaŃiei militare române.

Misiunea Militară Germană avea în componenŃa ei şi un serviciu al Abwehr-ului. Acesta, prin legătura cu Serviciul Special de InformaŃii, stabileşte colaborarea directă între şefii celor două servicii, dublată de cei doi ofiŃeri de legătură. Sunt aduşi în completare noi agenŃi germani pentru

161 Misiunea Militară Germană din România („Deutsche

Wehrmachtmission in Rumänien”) era compusă din Misiunea armatei de uscat germane din România („Deutsche Heeresmission in Rumänien”) şi Misiunea militară aeronautică germană din România („Deutsche Luftwaffenmission”). Ulterior s-au adăugat Misiunea militară economică („Wehrwirtschaftsmission”), din ianuarie 1941, şi Misiunea marinei germane („Deutsche Marinemission”), din februarie 1941.

zona petroliferă şi Valea Dunării şi se extinde colaborarea pe teren informativ şi contrainformativ, prin schimb de informaŃii. PrezenŃa Abwehr-ului în cadrul Misiunii Militare Germane, autorizată să vină în Ńară, îi dă un caracter oficial acestuia, ca şi activităŃii comune a celor două servicii de informaŃii162.

La sfârşitul anului 1940 şi începutul anului 1941, noi unităŃi germane pătrund în România; efectivul lor total fiind, în februarie 1941, de 367.744 de militari. StaŃionarea trupelor germane în România, efectivele şi cheltuielile pentru subzistenŃa acestora au fost reglementate printr-un protocol întocmit pe baza indicaŃiilor generalului Antonescu. La 24 octombrie 1940, acesta a cerut să se stabilească precis durata misiunii germane şi obligaŃiile statului român sub raport financiar şi din alte puncte de vedere, principiul fiind: „A nu ne transforma o bună intenŃie politică şi militară într-o ruină financiară şi economică pentru România”.

Potrivit protocolului semnat la 22 octombrie 1940 de către generalul Nicolae Tătăranu, din partea României, şi consilierul de legaŃie dr. Wilhelm Lehmann, din partea Germaniei, militarii germani se bucurau de prevederi ale legislaŃiei româneşti, chiar în cazul comiterii de crime sau provocării de daune bunurilor statului român. Scoaterea de sub controlul vamal a trenurilor şi altor mijloace de transport germane şi instituirea, pentru efectuarea operaŃiilor de vamă, a punctelor de control formate din personal exclusiv german, au limitat, încă de la început, posibilităŃile statului român de a cunoaşte mişcările de trupe şi materiale dinspre şi spre Germania. Totodată, s-a dat militarilor posibilitatea să trimită în Germania pachete cu alimente şi alte produse nesupuse controlului vamal, aceasta constituind una din căile de scoatere de pe piaŃa românească a unor imense cantităŃi de bunuri.

La 10 octombrie 1940, când primele formaŃiuni ale Wehrmacht-ului intrau în zona Braşov, ofiŃerii comandanŃi ai acestor trupe au primit ordin, printr-o directivă semnată de Hitler, „să se evite şi cea mai mică aparenŃă de ocupaŃie militară a României şi să se dea de la început transferului de unităŃi militare în această Ńară, caracterul unei trimiteri de Misiune a Wehrmacht-ului, având trupele de instrucŃie necesare”163. Concomitent,

162 Cristian Troncotă, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti – Memorii, mărturii, documente, PrefaŃă de Dan Zamfirescu, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994, p. 150, 238 şi passim.

163 D.G.F.P., Series D, vol. XI, doc. 84.

Ribbentrop i-a cerut Ambasadei Germaniei la Moscova să comunice oficialităŃilor sovietice că trimiterea unităŃilor Wehrmacht-ului în România avea drept scop: 1) să instruiască, la cererea Guvernului de la Bucureşti, armata română; 2) să pună în stare de apărare unele regiuni din România expuse unor eventuale reacŃiuni britanice; 3) să pregătească realizarea la nevoie a garanŃiei date de Puterile Axei; 4) să dovedească din nou interesul vital pe care România îl reprezintă pentru Reich.

La punctul 1), Molotov a întrebat care este efectivul unităŃilor de instrucŃie, care, dată fiind misiunea lor, nu are de ce să fie numeros. Însărcinatul cu afaceri german a răspuns că nu ştie.

La punctul 2), preşedintele Consiliului comisarilor a zâmbit, afirmând „că englezii n-au de făcut decât să atace Ńările balcanice”. În rest, el a luat act fără alte obiecŃiuni de comunicarea germană.

Câteva zile mai târziu, guvernul sovietic îşi exprima nemul-Ńumirea faŃă de intrarea unor mari unităŃi germane în România într-o manieră prudentă şi insinuantă, publicând un comunicat TASS prin care dezminŃea o afirmaŃie a unui ziar danez potrivit căreia Moscova ar fi fost informată, „în timp util”, despre scopurile şi efectivele germane în România164. Dorind să accentueze supoziŃiile superiorilor săi, plenipotenŃiarul sovietic la Bucureşti, Anatoli Lavrentiev, transmitea la Moscova, la 20 octombrie 1940, că „promovând o activitate diplomatică şi acŃiuni militare în Balcani, sub stindardul luptei împotriva Angliei, Germania se pregăteşte de luptă împotriva Uniunii Sovietice”. Prin introducerea trupelor sale în România – susŃinea diplomatul sovietic – Germania are intenŃia de a-şi consolida poziŃiile militaro-strategice în Sud-Estul Europei, „considerând România un cap de pod şi un centru economic de importanŃă majoră. Probabil, Germania încearcă să-şi satisfacă, pe de o parte, ambiŃiile imperialiste prin avansarea către litoralurile Mării Negre şi Mării Mediterane, iar pe de altă parte, să-şi creeze facilităŃi militare împotriva Uniunii Sovietice165.

Mussolini s-a arătat foarte afectat că Hitler nu considerase necesar să-l invite să trimită şi el trupe în România. În memoriile sale, Galeazzo Ciano menŃiona că Ducele „este indignat mai cu seamă de ocuparea României de către germani. El spune că această ocupaŃie a făcut o

164 Corneliu Mihai Lungu, Ioana Alexandra Negreanu, op. cit., p. 490.

165 RelaŃiile româno-sovietice. Documente, op. cit, p. 422-424.

impresie profundă şi foarte proastă asupra opiniei publice italiene”. Potrivit relatărilor lui Ciano, pătrunderea trupelor germane în România ar fi constituit motivul care l-a determinat pe Mussolini să treacă la atacarea Greciei, fără a-l informa pe Hitler166.

Guvernul de la Roma dorea ca anumite detaşamente italiene, chiar şi foarte mici, să se alăture trupelor germane din România, argumentând că „ar fi cu atât mai uşor pentru germani să consimtă la dorinŃa Italiei, cu cât, la urma urmelor, ocupaŃia germană este numai temporară. Contele Ciano – sublinia ambasadorul Reichului în Italia, Hans Georg von Mackensen – dă cea mai mare însemnătate unui asemenea gest, căci el ar tinde să prevină anumite obiecŃii cu privire la hegemonia germană, ce ar putea fi nutrite sau difuzate în cercurile politice italiene”167.

Până la urmă, şi la Bucureşti şi la Berlin se acceptă trimiterea unei

Misiuni militare italiene în România. Pe baza unei înŃelegeri stabilite între ministrul Italiei la Bucureşti, Pellegrino Ghigi, şi generalul Antonescu, la 14 octombrie 1940 şi-au făcut apariŃia, în Bucureşti, un grup de ofiŃeri aviatori italieni, a căror misiune era de a contribui la instruirea aviatorilor români. Ulterior, cu ocazia convorbirilor purtate de Ion Antonescu la Roma cu Benitto Mussolini, s-a căzut de acord cu trimiterea în România şi a unor subunităŃi de vânători alpini şi de marinari italieni. „I-am spus Ducelui – arăta Antonescu, în expozeul făcut în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 18 noiembrie 1940, cu privire la vizita sa în Italia – că nu trebuie să facă impresia că sunt numai germanii aici (în România – n.n.) şi, domnia sa fiind de acord, va veni la noi maximum o companie de vânători alpini, un grup simbolic de marinari la Brăila”. Antonescu a indicat ca vânătorii alpini să fie instalaŃi pe Valea Prahovei – la Sinaia sau Predeal – sau pe Valea Trotuşului, subliniind că „în orice caz, să nu-i amestecăm cu germanii”168.

PrezenŃa Wehrmacht-ului în România preocupa şi cercurile politice şi diplomatice britanice. R.A. Butler, subsecretar de stat parlamentar la Foreign Office, declara, la 20 noiembrie 1940, în Camera Comunelor, că

166 Galeazzo Ciano, Journal politique, 1939-1943, vol I, Éditions de la

Baconnière-Neuchatel, p. 296. 167 D.G.F.P., Series D., vol. XI, doc. 192. 168 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion

Antonescu, op. cit., p. 480.

guvernul de la Bucureşti „invitase trupele germane să intre în Ńară şi ele sosiseră într-un număr mereu crescând”. Aceste fapte, continua Butler, „au obligat Cabinetul MajestăŃii Sale să privească guvernul român ca nemaifiind în controlul deplin asupra propriei lui Ńări şi a politicii sale externe”169.

V.3. Aderarea României la Pactul Tripartit

RelaŃiile externe ale României din toamna anului 1940, care au culminat cu asistenŃa militară germană, au prefigurat aderarea sa la Pactul germano-italiano-japonez, cunoscut sub denumirea de Pactul Tripartit170. România a aderat la acest pact, la 23 noiembrie 1940, printr-un Protocol semnat de Ion Antonescu, în timpul primei sale vizite în Germania, ceilalŃi semnatari ai Protocolului fiind Ribbentrop, Gino Butti şi Saburo-Kurusu. Guvernul român a aderat la Pactul Tripartit, la propunerea Berlinului, care şi-a motivat oferta prin aceea că nu a voit să creeze Ungariei, în mod formal, o situaŃie mai avantajoasă decât României.

Aderarea la Pactul Tripartit nu a însemant realizarea unei alianŃe româno-germane. Atunci ca şi mai târziu, în condiŃiile angajării ei în război, România era privită ca un „Mitkämpfer” („participant la lupte”). Aceasta era rezultatul atât al faptului că însuşi pactul nu era un tratat de alianŃă, cât şi al potenŃialului militar românesc redus. Dar efortul militar românesc fusese luat în calcul la Berlin în perioada elaborării şi finalizării planului codificat „Barbarossa”, participarea României la război fiind considerată ca o certitudine, atât din punctul de vedere al folosirii

169 V.Fl. Dobrinescu, EmigraŃia română din lumea anglo-saxonă,

Institutul European, Iaşi, 1993, p. 86. 170 Pactul Tripartit, încheiat la 27 septembrie 1940, la Berlin, prevedea

crearea unei alianŃe politice şi militare între Germania, Italia şi Japonia pentru o perioadă de 10 ani. Potrivit acestui Pact, zone întinse ale Europei şi Asiei erau împărŃite în sfere de dominaŃie ale statelor semnatare, care îşi exprimau dorinŃa de a colabora în vederea instituirii unei „ordini noi”. Pactul stipula obligaŃia de ajutor reciproc pe plan politic, economic şi militar în cazul în care una din părŃi ar fi fost atacată de un stat străin. Spre deosebire de Pactul Anticomintern (încheiat la 25 noiembrie 1936 între Germania şi Japonia, la care a aderat şi Italia, la 6 noiembrie 1937), Pactul Tripartit era îndreptat şi împotriva S.U.A. Ungaria a aderat la acest pact înaintea României (20 noiembrie 1940), după care au urmat: Bulgaria (1 martie 1941), Finlanda, Spania, Thailanda, CroaŃia, statul Manciuko.

teritoriului său ca bază de operaŃii pentru armata germană, cât şi ca aport de trupe171.

La 26 septembrie 1940, însărcinatul cu afaceri al Reichului la Moscova, Kurt von Tippelskirch, îl informa pe Molotov despre semnarea iminentă a Pactului Tripartit. Şeful diplomaŃiei sovietice a remarcat că, prin această comunicare, guvernul german îndeplinea articolul IV din tratatul de neagresiune, privitor la neparticiparea părŃilor la grupări de state îndreptate, direct sau indirect, împotriva celeilalte părŃi. Molotov îşi exprimase dorinŃa de a cunoaşte textul Pactului şi eventualele protocoale adiŃionale secrete şi stăruise în asigurarea că U.R.S.S. ar fi procedat la fel172.

Înainte de a merge la Berlin, în zilele de 14-16 noiembrie 1940, Ion Antonescu, însoŃit de ministrul de externe Mihail Sturdza, de Constantin Papanace, subsecretar de stat la Ministerul FinanŃelor, şi de alŃi fruntaşi legionari, a vizitat Roma, fiind invitat de Benito Mussolini. Problema adusă în centrul discuŃiei de către Antonescu a constituit-o Dictatul de la Viena. „Mussolini – arăta unul dintre colaboratorii generalului – asculta fără să întrerupă protestările lui Antonescu contra Arbitrajului de la Viena şi se mărginea să ia act de nemulŃumirile României. Singura chestiune care părea că-l interesează cu adevărat pe Duce erau livrările de petrol şi cereale”173. Contele Ciano a intervenit de mai multe ori în discuŃie, întrerupându-l pe Antonescu, pentru a-şi apăra „opera”, ceea ce a determinat reacŃia violentă, deloc protocolară, a generalului174.

Spre deosebire de vizita efectuată la Roma, cea de la Berlin a fost „mai puŃin afectuoasă”, însă cu „rezultate mult mai mari pentru Ńară” – cum aprecia Antonescu. În zilele de 22-25 noiembrie 1940, el s-a întâlnit şi a purtat convorbiri oficiale cu Hitler, cu Ribbentrop şi cu feldmareşalul

171 Florin Constantiniu, Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, România în

război, 1941-1945. Un destin în istorie, Editura Militară, Bucureşti, 1995, p. 46.

172 Florin Constantiniu, 1941. Hitler, Stalin şi România. România şi geneza operaŃiunii „Barbarossa”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002, p. 155.

173 Gheorghe Barbul, Mémorial Antonesco. Le IIIe Homme de l’Axe, I, Paris, 1950, p. 50.

174 Potrivit relatărilor lui Mihail Sturdza, prezent la convorbiri, la o afirmaŃie a contelui Ciano privind garantarea graniŃelor Dictatului de la Viena de către Italia şi Germania, Antonescu a replicat furios: „Garantate sau nu, ele vor sări în aer” (Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din Ńara pierdută, Rio de Janeiro – Madrid, 1966, p. 209).

Wilhelm Keitel, şeful Statului Major al Comandamentului Suprem al Wehrmacht-ului. S-a convenit cu acel prilej şi asupra dezvoltării relaŃiilor economice româno-germane, urmând să se elaboreze un plan de colaborare economică pe zece ani, partea germană oferind credite cu dobândă mică (4%), îndeosebi pentru agricultură, industria alimentară, căi de comunicaŃie, şi să se încheie unele acorduri comerciale pe baza cărora produsele româneşti să fie vândute pe piaŃa germană la preŃuri fixe etc. În domeniul militar, au fost abordate problemele modernizării armatei române, astfel încât ea să fie „pe de-a întregul capabilă să ocupe un loc onorabil pe câmpul de luptă”; de asemenea, s-a căzut de acord cu trecerea trupelor germane prin România, în spaŃiul balcanic, spre Grecia, în eventualitatea avansării engleze în acest spaŃiu.

La începutul convorbirii sale cu Hitler din 22 noiembrie 1940, Antonescu, declarându-se „reprezentantul viitorului României”, a arătat că, încă de la asumarea puterii, el a căutat să adere la Axă şi, „în condiŃii care probabil n-au fost niciodată atât de grele” pentru un om politic, s-a angajat să reorganizeze Ńara şi să o fortifice în sfera economică, precum şi în viaŃa administrativă, politică, intelectuală şi militară, subliniind că avea în vedere un singur scop, şi anume „să contribuie la victoria Axei în război”175. Hitler îl asigura pe noul său partener: „România fiind acum aliată, va fi susŃinută de Germania, în toate privinŃele, atât pe tărâm politic, cât şi pe cel economic”. Adeziunea României la Axă, aprecia, la rândul său, Ribbentrop, reprezintă „un mare act simbolic” prin care „cele două Ńări vor fi legate pentru totdeauna prin prietenie, poate chiar prin camaraderie de arme”.

Ion Antonescu a încercat să-l convingă pe Hitler de nedreptatea făcută naŃiunii române prin amputarea frontierelor ei legitime şi de nece-sitatea restabilirii acestora. La întâlnirea cu Führerul din 22 noiembrie 1940, care a durat trei ore şi la care a participat şi Ribbentrop, Antonescu a reluat argumentele folosite la întrevederea cu Mussolini, expunând pe larg consecinŃele Dictatului de la Viena din 30 august 1940 şi subliniind că, la încheierea păcii generale, România îşi va ridica din nou glasul pentru a obŃine dreptate. Interlocutorul său a dat un răspuns echivoc, în sensul că „în verdictul de la Viena n-a fost găsită o soluŃie ideală, dar că în acelaşi mod în care Antonescu a prezentat justificarea pretenŃiilor române în declaraŃii ce au durat ore întregi, şi reprezentanŃii unguri au

175 Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite, op. cit., p. 30.

vorbit de asemenea în favoarea tezei ungare. Încă n-a venit timpul să se considere chestiunile în retrospectivă. El îi poate da totuşi generalului Antonescu asigurarea că înŃelege pe deplin simŃămintele, indignarea şi durerea lui. În afară de aceasta, istoria nu se va opri în anul 1940”176. Antonescu a interpretat acest răspuns ca o promisiune de revenire asupra „Dictatului vienez”, în favoarea României. La conferinŃa de pace sau înainte de pace, când va veni momentul favorabil – declara el în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 26 noiembrie 1940 – „noi vom putea pune revendicările înaintea Marilor Puteri” şi recomanda să se dea crezare promisiunilor lui Hitler privind reexaminarea sentinŃei de la Viena, „la ConferinŃa păcii sau înainte de pace, când va veni momentul favorabil”177.

O pondere însemnată în ansamblul convorbirilor purtate între Ion Antonescu şi conducătorii celui de-al Treilea Reich, din toamna anului 1940, au deŃinut-o relaŃiile Germaniei cu Uniunea Sovietică şi implicaŃiile acestora asupra României. Informându-l pe Antonescu despre vizita efectuată de Molotov la Berlin (12-13 noiembrie 1940), Ribbentrop a spus că era atât în interesul Germaniei, cât şi al României „ca relaŃiile germano-ruse să se dezvolte în mod favorabil” şi a făcut o aluzie la angajarea României într-o coaliŃie de „dimensiuni mondiale” împotriva Angliei. Reluând tema, Hitler a declarat că discuŃiile cu demnitarul sovietic „au avut loc într-o atmosferă prietenoasă”, dar la întrebarea aces-tuia dacă garanŃia dată de puterile Axei României, odată cu „Arbitrajul” de la Viena, era îndreptată împotriva Rusiei, a precizat: „Reichul nu poate îngădui nicio încălcare a teritoriului României, indiferent de Ńara care ar înfăptui o asemenea încălcare”, şi şi-a exprimat convingerea că generalul Antonescu va reuşi să reorganizeze armata română şi să o transforme într-un instrument eficient al apărării naŃionale. Stalin – sublinia Hitler – „nu doreşte să rişte nimic, ci numai să obŃină câştiguri” şi de aceea trebuie să i se arate în mod clar că „nu trebuie să-şi îndrepte expansiunea spre zone în care sunt interesate Germania şi Italia”178.

176 Ibidem, p. 44. 177 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion

Antonescu, op. cit., p. 494. 178 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 43.

Crezând în promisiunile Führerului, Antonescu declara în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 26 noiembrie 1940 că, într-un context european favorabil, „vom putea, mai curând sau mai târziu, să realizăm din nou România Mare şi spre Est”179.

La 29 noiembrie 1940, Grigore Gafencu a adus la cunoştinŃa guvernului de la Moscova că adeziunea României la Pactul Tripartit „nu poate fi privită ca un act contra U.R.S.S.-ului”, având în vedere şi bunele relaŃii germano-sovietice.

În a doua jumătate a lunii decembrie 1940, când se accentuau divergenŃele dintre generalul Antonescu şi Mişcarea Legionară, îndeosebi ca urmare a asasinatelor de la Jilava, opoziŃia democratică a adoptat o atitudine moderată faŃă de politica progermană. La 16 decembrie, potrivit serviciilor româneşti de informaŃii, Iuliu Maniu, exprimând şi opiniile lui Dinu Brătianu, afirma că singura politică externă posibilă în acele împrejurări este cea promovată în mod oficial de guvernul de la Bucureşti. Desigur – relua Maniu – ar fi mult mai bine dacă România ar putea să-şi permită mai multă demnitate în politica externă. „Noi suntem neataşaŃi politicii oficiale a guvernului, dar nici nu putem să o combatem în mod public. Rolul nostru trebuie să se mărginească în a face observaŃii asupra acestei politici, care să meargă direct la conducătorul politicii noastre externe şi nu în opinia publică”. Atrăgând atenŃia asupra conduitei care trebuia urmată în politica externă, Iuliu Maniu releva că săvârşesc o greşeală cei care vor să imprime Partidului NaŃional łărănesc „un caracter germanofil deoarece în actuala situaŃie internaŃională România nu trebuie să fie călăuzită decât de interesele ei. Ori aceste interese pot cere ca astăzi să fim alături de Germania cum aceleaşi interese ne pot impune mâine să ne găsim alături de Marea Britanie”. Ca urmare, Iuliu Maniu era de părere că „deocamdată România nu poate să întreprindă nimic contra Ńelurilor de război ale Germaniei” şi „că nu este în interesul Ńării ca actuala politică externă a guvernului să întâmpine opoziŃie”180.

Într-o astfel de strategie se înscrie şi o scrisoare a lui Dinu Brătianu din 18 decembrie 1940, adresată generalului Ion Antonescu, în legătură cu relaŃiile economice româno-germane. Preşedintele P.N.L. se

179 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. I, op. cit., p. 494.

180 Mihai Fătu, Consens pentru salvarea naŃională (septembrie 1940-august 1944), Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1996, p. 77.

pronunŃa împotriva penetrării capitalului german în economia României, conchizând: „Nu am pretenŃia că guvernul poate rezista la presiunea unor Ńări învingătoare până acum. Dar sunt convins că interesele noastre nu sunt apărate (…). Politica Ńării româneşti a fost în trecut să consolideze, conciliind, interesele României cu interesele Germaniei. În situaŃia de azi înŃeleg să se concilieze interesele României cu ale Germaniei, dar să nu le sacrificăm”181.

Astfel, politicienii români nu riscau să se angajeze într-o acŃiune publică de protest împotriva aderării României la Pactul Tripartit, preferând să nu-şi asume nicio răspundere în privinŃa noii orientări politice a României, începută deja înainte şi oficializată acum de gene-ralul Antonescu.

Care au fost mobilurile politice care au determinat România să adere la Pactul Tripartit? – se întreba generalul Ion Gheorghe. Şi tot el găsea următorul răspuns: „Se putea vorbi despre un interes al României faŃă de o nouă ordine europeană? Nicidecum! Opinia publică românească se ocupa exclusiv de problemele române, mai ales de problema redobândirii teritoriilor pierdute. Ideea unei noi orânduiri europene era atât de străină opiniei publice româneşti, încât nu putea vedea în ea o necesitate şi cu atât mai puŃin credea în succesul acestei încercări.

Era România entuziasmată de ideile revoluŃionare ale fascismului şi în special ale naŃional-socialismului? Trecuse deci, din convingerea în izbânda acestor idei, de partea lor?

Nici despre aceasta nu poate fi vorba! Aceste idei revoluŃionare nu găsiseră ecou decât în Garda de fier şi în câteva cercuri de intelectuali. În masa poporului român ele au rămas fără niciun răsunet …

Românii nu erau interesaŃi decât în redobândirea teritoriilor pierdute, de aceea în noua orientare a politicii în direcŃia Germaniei ei nu vedeau decât un prilej de a-şi îndeplini dorinŃa naŃională. Ca urmare, şi aderarea la Pactul Tripartit a fost privită numai prin această prismă.”182

Ion Antonescu s-a folosit de aderarea României la Pactul Tripartit şi de prima sa vizită oficială la Berlin pentru a obŃine succese în politica externă, în vederea consolidării poziŃiei sale interne; totuşi, nici

181 Ibidem, p. 79. 182 Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Mareşalul Antonescu (Calea

României spre Statul satelit), EdiŃie şi studiu introductiv de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1996, p. 171.

atunci, nici mai târziu, el nu şi-a uitat conduita de conducător al unei Ńări independente.

Atitudinea sa, exprimată şi cu alte prilejuri, oficiale sau neoficiale, a lăsat o impresie deosebit de favorabilă asupra lui Hitler, care ar fi spus – potrivit mărturiei generalului Ion Gheorghe – că „nu cunoaşte decât doi oameni adevăraŃi în Europa: pe Mussolini şi Generalul Antonescu”183. Încrederea dintre cei doi conducători s-a păstrat şi în momentul Rebeliunii legionare din ianuarie 1941 şi apoi până la sfârşitul guvernării antonesciene, deşi deŃinătorul puterii de la Bucureşti a gândit şi a acŃionat deseori altfel decât se dorea la Berlin, cu precădere în privinŃa relaŃiilor economice, dar şi în alte domenii. Se poate susŃine că dintre toŃi vizitatorii străini la Cartierul General al lui Hitler – regi, şefi de state şi de guverne, diplomaŃi ş.a. – niciunul nu a beneficiat de statutul pe care l-a obŃinut Ion Antonescu, şi anume acela de a discuta deschis cu Führerul orice problemă oricât de gravă şi, mai ales, în contradictoriu. Astfel, în 1943, el i-a apărat pe Mihai Antonescu şi pe Iuliu Maniu, acuzaŃi că purtau negocieri pentru încheierea păcii cu NaŃiunile Unite, „nu numai cu englezii şi americanii, ci şi cu sovieticii”. Formula „Eu nu sunt vasalul lui Hitler”, auzită de diplomaŃii germani acreditaŃi la Bucureşti, cunoscută, desigur, şi de Hitler, n-a putut duce la întreruperea relaŃiilor speciale dintre cei doi dictatori. Despre Maniu, Antonescu i-a spus lui Hitler că nu putea întreprinde nimic împotriva lui, deoarece „e privit de poporul român ca o personalitate istorică şi are, mai ales în rândurile Ńăranilor, o deosebită autoritate, iar o acŃiune împotriva sa ar face din el un adevărat martir”184.

183 Ibidem, p. 27. Generalul Platon Chirnoagă confirmă asemenea

aprecieri: „În afară de Duce, – declara Hitler în toamna anului 1941, după cucerirea Odesei – printre aliaŃii noştri, Antonescu face cea mai puternică impresie. Este un om de clasă serioasă, care nu se lasă zdruncinat pentru nimic; în plus este incoruptibil, un om cum România n-a mai avut niciodată” (Platon Chirnoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei sovietice. 22 iunie 1941 – 23 august 1944, EdiŃia a III-a, Editura Fides, Iaşi, 1997, p. 81). Asemenea afirmaŃii – scria generalul Chirnoagă – dovedeau „că Hitler nu cunoştea istoria poporului român, unde – dacă ar fi citit-o – ar fi găsit destui principi români care şi-au apărat cu arma în mână Ńările şi s-au acoperit de glorie pe multe câmpuri de bătălie, luptând pentru independenŃa Ńărilor lor împotriva inamicilor vecini şi învingându-i, deşi de obicei aceştia erau superiori ca număr de luptători” (Platon Chirnoagă, op. cit., p. 82).

184 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 194-198.

Un eveniment de mare rezonanŃă care a relevat situaŃia de încredere reciprocă, stabilită între cei doi dictatori, l-a constituit rebeliunea Mişcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941. Cu prilejul întrevederii sale cu Hitler din 14 ianuarie 1941 de la Obersalzburg, Antonescu i-a declarat că „este de datoria lui să-şi salveze Ńara şi el va face aceasta cu Legiunea, fără Legiune, sau chiar împotriva Legiunii”, şi a primit următorul răspuns: „Colaborarea germano-română nu depinde de existenŃa unei organizaŃii ro-mâne identice sau adaptate după Partidul NaŃional-Socialist. Dacă aceasta ar fi o condiŃie preliminară, în multe cazuri colaborarea dintre Germania şi alte Ńări ar fi practic imposibilă. Dacă generalul Antonescu anticipează un rezultat favorabil de pe urma ruperii relaŃiilor dintre Partidul NaŃional-Socialist şi Mişcarea Legionară, aceasta nu va însemna pentru Germania un sacrificiu”185.

Rebeliunea a fost înfrântă de Ion Antonescu, cu concursul Armatei, dar şi cu contribuŃia lui Hitler, care vedea în Antonescu singurul om de stat în stare să conducă România. Conflictul final cu Mişcarea Legionară, care a dus la înlăturarea ei de la guvernare, a fost comentat astfel de către Ion Antonescu în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 3 februarie 1941: „Vă pot spune – şi este chiar un avertisment grav pe care vi-l dau – că Ńara aceasta, dacă în lupta odioasă care s-a deschis între mine şi legionari şi între legionari şi Statul Român, dacă s-ar fi lichidat în avantajul legionarilor, Ńara aceasta n-ar fi fost la discreŃia lor, ci la discreŃia germanilor şi am fi avut protectorat german”186.

EvoluŃia confruntărilor de pe teatrele celui de-al doilea război mondial şi consecinŃele lor previzibile asupra României l-au determinat pe Ion Antonescu să-şi abandoneze opiniile din anul 1940, când susŃinea că guvernul său va merge „sută la sută, până la moarte, alături de Axă”187. În notele de convorbire dictate de el colonelului Radu Davidescu, despre rezultatele ultimei sale întrevederi cu Hitler din 5 august 1944, Antonescu anticipa iminenta ruptură dintre România şi Germania: „Niciodată un popor nu poate să ia un angajament orbeşte alături de alt popor, când

185 Ibidem, p. 76. 186 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion

Antonescu, EdiŃie întocmită de Marcel-Dumitru Ciucă, Aurelian Teodorescu, Bogdan Florin Popovici, vol. II (ianuarie-martie 1941), Bucureşti, 1998, p. 90.

187 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 70.

acesta face o acŃiune şi politică şi militară greşită şi cine spune că Germania nu va mai face de acum înainte aceleaşi greşeli”188.

V.4. România îşi apără suveranitatea la Gurile Dunării

În toamna anului 1940, Uniunea Sovietică şi Germania nu erau încă dispuse să pună capăt înŃelegerii şi colaborării lor, inaugurată la 23 august 1939, şi încercau să-şi impună interesele în spaŃiul românesc, îmbinând calea negocierilor cu politica faptului împlinit. Din acest punct de vedere sunt semnificative acŃiunile întreprinse de cele două mari puteri pentru modificarea regimului internaŃional al Dunării reglementat la sfârşitul primului război mondial.

La 12 septembrie 1940, o conferinŃă a riveranilor, convocată de Germania la Viena, a dizolvat Comisia InternaŃională a Dunării (C.I.D.) – organism cu atribuŃii preponderent tehnice, creat în 1921, la Paris189, şi compus din riveranii de pe cursul superior şi mijlociu al fluviului, plus Marea Britanie, FranŃa şi Italia. Noul organism, Consiliul Dunării Fluviale – din care făceau parte reprezentanŃii Germaniei, Slovaciei,

188 Ibidem, p. 254. 189 ConvenŃia privind Statutul definitiv al Dunării semnată la

23 iulie 1923, la Paris, prevedea în esenŃă uniformizarea regimului de navigaŃie, poliŃie şi supraveghere pe întregul sector navigabil al fluviului. Libertatea de navigaŃie şi egalitatea dintre pavilioane erau asigurate de două organisme: Comisia Europeană a Dunării, care funcŃiona din 1856, a cărei competenŃă se întindea pe partea de fluviu numită Dunărea maritimă, şi Comisia InternaŃională a Dunării, a cărei competenŃă se întindea asupra Dunării fluviale navigabile. Comisia Europeană a Dunării era compusă, provizoriu, din delegaŃii FranŃei, Marii Britanii, Italiei şi României; orice stat european, care justifica pentru viitor interese comerciale, maritime şi europene la Gurile Dunării putea, la cerere, să fie admis în Comisie. Sediul acestei Comisii era la GalaŃi.

Comisia InternaŃională a Dunării era compusă din câte doi reprezentanŃi ai statelor riverane (Bavaria şi Würtemburg), unul al fiecăruia din celelalte state riverane (Austria, Ungaria, Cehoslovacia, Regatul Sârbilor, CroaŃilor şi Slovenilor, Bulgaria, România) şi un delegat al fiecăruia dintre statele riverane reprezentate în Comisia Europeană a Dunării sau care puteau fi reprezentate în viitor. CompetenŃa acestei Comisii se întindea asupra părŃii din Dunăre cuprinse între Ulm şi Brăila. Sediul acesteia era la Bratislava. Statutul adoptat asigura riveranilor dreptul de a executa singuri lucrări tehnice, de a percepe taxe, de a-şi rezerva cabotajul, de a aplica regulamentele de navigaŃie şi poliŃie în apele lor teritoriale etc. (Iulian CârŃână, Ilie Seftiuc, Dunărea în istoria poporului român, Bucureşti, 1972).

Ungariei, Iugoslaviei, Bulgariei, României şi Italiei – a fost pus sub preşedinŃia permanentă a delegatului Berlinului; de asemenea, sectorul PorŃile de Fier, administrat până atunci în comun de România şi Iugoslavia, a trecut sub control german. Uniunea Sovietică, lăsată în afara aranjamentului dunărean de la Viena, nu a obiectat faŃă de lichidarea unei „creaŃii” a Versailles-ului, dar a folosit prilejul pentru a pretinde să se dizolve şi Comisia Europeană a Dunării. Această comisie, instituită prin Tratatul de Pace de la Paris din 30 martie 1856, care a pus capăt Războiului Crimeii, era un organism cu evident caracter politic, Ńintind apărarea intereselor Europei la Gurile Dunării şi concilierea acestora cu interesele Rusiei. Comisia Europeană a Dunării, al cărei sediu era la GalaŃi, îndeplinise timp de peste opt decenii un rol eminamente pozitiv, având atribuŃii tehnice şi prerogative poliŃieneşti şi jurisdicŃionale asupra Dunării maritime, adică de la Brăila până la vărsarea fluviului în Marea Neagră. Rusia făcuse parte din Comisia Europeană a Dunării până în 1917. Devenind stat riveran, la Dunărea de Jos, în 1940, o dată cu anexarea Basarabiei, Uniunea Sovietică se comporta ca moştenitoarea politicii dunărene a Rusiei Ńariste.

La 14 septembrie 1940, Moscova a propus Berlinului desfiinŃarea instituŃiei europene cu sediul la GalaŃi şi formarea unei Comisii dunărene unice cu competenŃe de la Bratislava până la Marea Neagră190. Noul organism urma să fie compus, potrivit solicitării sovietice, exclusiv din reprezentanŃi ai riveranilor – Germania, Slovacia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria, România şi U.R.S.S., ceea ce însemna eliminarea din comunitatea dunăreană nu numai a Angliei şi FranŃei, ci şi a Italiei. Guvernul german, după ce s-a consultat cu guvernul italian, a răspuns la proiectul sovietic într-un spirit de conciliere: consimŃea la suprimarea Comisiei Europene şi la unificarea regimului dunărean şi propunea convocarea unei conferinŃe la Bucureşti pentru a reglementa cu titlu provizoriu regimul juridic internaŃional al Dunării, în aval de Brăila, până în momentul când cele două regimuri puteau fi unificate. Germania nu cerea decât o singură favoare: participarea Italiei la ConferinŃa de la

190 Arhiva M.A.E., fond Comisia Europeană a Dunării, vol. 34. Apud

Ştefan Stanciu, România şi Comisia Europeană a Dunării. DiplomaŃie. Cooperare internaŃională, Editura Pax Aura Mundi, GalaŃi, 2002, p. 321.

Bucureşti şi la viitoarea Comisie a Dunării. TranzacŃia germano-rusă s-a făcut peste România şi părea că se va realiza din nou în detrimentul ei.

Noua ConferinŃă dunăreană, programată pe 24 octombrie 1940, dar amânată la cererea Moscovei, şi-a început lucrările la 28 octombrie 1940, reunind delegaŃi ai României (Vespasian V. Pella), Germaniei (Georg Martius), Italiei (Renato Silenzi) şi Uniunii Sovietice (Arkadi Sobolev). La 28 octombrie, delegatul român a propus înfiinŃarea unui „Consiliu al Dunării Maritime” pentru sectorul Brăila-Sulina, în locul Comisiei Europene a Dunării, în care să fie reprezentate România, U.R.S.S. şi Germania. În aceeaşi zi, delegaŃia sovietică a venit cu o contrapropunere, şi anume: să se creeze o administraŃie mixtă româno-sovietică pentru respectivul sector dunărean şi să se interzică navigaŃia vaselor militare, cu excepŃia celor române şi sovietice. Guvernul de la Moscova îşi dezvăluia astfel intenŃia de a pune stăpânire pe Gurile Dunării pentru a-şi putea exercita influenŃa în întreaga Europă Centrală şi de Sud-Est.

Eliminând, cu sprijinul Germaniei, Comisia Europeană, Rusia Sovietică înŃelegea să rămână singură, tête à tête, cu România la Gurile Dunării. Evident, nu era vorba decât de un regim provizoriu. Dar Moscova înŃelegea să se joace cu acest provizorat aşa cum procedase şi Berlinul atunci când propusese ConferinŃa de la Bucureşti. Germania vroia să ofere Rusiei, în capitala României, o distracŃie pentru a câştiga timp şi a se organiza definitiv la Dunărea Superioară şi Mijlocie, în timp ce Rusia înŃelegea să profite de acest răgaz pentru a se organiza definitiv la Dunărea de Jos. „DiplomaŃia germană găsise la Moscova parteneri de talia sa”191.

La 31 octombrie 1940, generalul Ion Antonescu a transmis delegaŃiei române la ConferinŃă următoarele instrucŃiuni: a) să apere cu fermitate interesele vitale ale Ńării noastre la Gurile Dunării, Ńinând un strâns contact cu plenipotenŃiarii Germaniei şi Italiei; b) în chestiunile fundamentale de care depinde soarta conferinŃei, să adopte o atitudine unitară cu aceea a puterilor Axei; c) să arate însă, în convorbiri confidenŃiale cu reprezentanŃii Germaniei şi Italiei, că proiectul sovietic prezentat conferinŃei poate avea cele mai nefaste urmări pentru România.

191 Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din Răsărit, Editura

Globus, 1996, p. 75.

În legătură cu preconizata administraŃie româno-sovietică, se arăta că aceasta „echivalează aproape cu un condominium româno-so-vietic asupra tuturor Gurilor Dunării. Suveranitatea noastră asupra părŃii din Deltă care ne-a rămas devine aproape iluzorie”. FuncŃionarea acestei administraŃii comune, prin modul cum era concepută, va constitui un motiv permanent de discordie între România şi Soviete, ceea ce va agrava şi mai mult – se arăta în document – situaŃia destul de precară în care se găsesc astăzi raporturile noastre cu vecinul de răsărit. Fiind cunoscute tendinŃele de expansiune din trecut ale Rusiei spre Delta Dunării, iar astăzi fiind expuşi să nu mai avem niciun organ internaŃional în care să se găsească Puterile Axei – se sublinia în InstrucŃiuni –, „libertatea navigaŃiunii ar fi grav compromisă pe această mare arteră de comunicaŃie internaŃională ce o reprezintă Dunărea Maritimă şi de care depinde propăşirea economică a României”192.

Înainte de ConferinŃă şi în prima fază a lucrărilor acesteia, U.R.S.S. şi-a asigurat, prin acŃiuni de forŃă, controlul asupra braŃului Chilia; la sfârşitul lunii septembrie 1940, a preluat ieşirea Canalului Stari Stambul în Marea Neagră (era canalul principal prin care apele braŃului septentrional al Dunării se vărsau în Mare); o lună mai târziu, între 26 şi 28 octombrie, sovieticii au ocupat ostroavele Salangic, Dalerul Mic, Dalerul Mare, Maican şi Musura; la 5 noiembrie au ocupat grupul de insule dintre Stari Stambul şi Canalul Musura, preluând astfel întregul control al navigaŃiei pe braŃul Chilia. Germania şi Italia nu au reacŃionat la ocuparea insulelor de pe braŃul Chilia, deşi garantaseră, la 30 august 1940, inviolabilitatea şi integritatea României. Cu totul altfel s-a reacŃionat la Bucureşti. Ministrul de Externe Mihail Sturdza, profitând de faptul că generalul Ion Antonescu, bolnav, se afla la Predeal, şi fiind informat de Marele Stat Major că trupele sovietice „au atacat şi ocupat prin surprindere cu efectivul de valoarea unui regiment un important ostrov dunărean, lipit de malul românesc”, a fost de părere să se răspundă la forŃă prin forŃă. Alertat de generalul Ilie Steflea, secretar general al Ministerului Apărării NaŃionale, Antonescu a dat ordin să fie anulate preparativele Marelui Stat Major, întreprinse la sugestia lui Mihail Sturdza, iar Fabricius i-a recomandat ministrului român de externe o

192 Corneliu Mihai Lungu, op. cit., p. 476-477.

atitudine paşnică în raporturile cu Uniunea Sovietică, „făcând o aluzie la anumite negocieri în perspectivă”193.

Ulterior, când relaŃiile cu Mişcarea Legionară ajunseseră în prag de

ruptură, generalul Antonescu a scris cu cerneală roşie pe un raport al lui Mihail Sturdza: „Ce vrea Ministrul meu al Afacerilor Străine, un război cu Rusia?”. Sturdza a răspuns scriind „cu creionul albastru, sub admonestarea roşie”, pe acelaşi document: „BineînŃeles că doresc un război cu Rusia” şi a retrimis generalului documentul respectiv194.

În cursul întrevederilor avute la Berlin cu oficialii germani, în 22-24 noiembrie 1940, Ion Antonescu a înfăŃişat marile dificultăŃi cauzate României de către Rusia Sovietică prin încălcarea suveranităŃii sale în Deltă şi la Gurile Dunării; el a reŃinut atenŃia lui Hitler şi a lui Ribbentrop asupra tentativelor Moscovei de a reglementa problemele pe care ea însăşi le crease la Dunărea de Jos, numai cu România, care, singură, fără sprijinul Axei, putea fi silită să cedeze. Potrivit informaŃiilor deŃinute de Antonescu şi comunicate interlocutorilor săi, sovieticii intenŃionau să refuze vaselor româneşti trecerea prin braŃul Chilia şi încercau, aşa cum procedaseră înainte de 1914, să determine o înnămolire a celorlalte braŃe ale Dunării cu ajutorul unor schimbări în construcŃia hidraulică pentru a bloca ieşirea din Dunăre la Marea Neagră. În acest context, Ion Antonescu a informat că are un plan de construire a unui canal navigabil de la Cernavodă la ConstanŃa într-o perioadă de cinci ani, pentru realizarea căruia apela la un ajutor financiar, printr-un credit pe termen lung şi cu o dobândă redusă.

Propunerea de administrare mixtă, româno-sovietică, a Dunării Maritime a fost respinsă în mod categoric de guvernul român, fiind calificată drept „o sursă permanentă de tulburări şi o poartă de intrare pentru infiltrarea ideilor bolşevice în România”. Argumentele diplomaŃiei Bucureştilor au convins Berlinul, de vreme ce Ribbentrop a răspuns, subliniind că „jurisdicŃia unică a Rusiei şi României este exclusă”, adăugând că Hitler i-a arătat foarte lămurit lui Molotov, cu prilejul recentei vizite a acestuia la Berlin, că, în calitate de mare stat dunărean, Germania este interesată în toate chestiunile privitoare la fluviu. Bazându-se pe aceste declaraŃii, Antonescu declara în Consiliul de

193 Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din Ńara

pierdută, Editura Fronde, Alba Iulia – Paris, 1994, p. 185. 194 Ibidem, p. 317.

Miniştri din 26 noiembrie 1940: „Noi vom lupta mână în mână cu germanii şi italienii în contra presiunilor pe care le fac ruşii ca să pună mâna, politiceşte şi economiceşte, pe Gurile Dunării”195.

La 5 decembrie 1940, la redeschiderea lucrărilor ConferinŃei dunărene de la Bucureşti, Vespasian V. Pella a expus poziŃia guvernului României în termeni precişi şi care consta în următoarele: a) crearea unei „Comisii Provizorii a Dunării Maritime” care să aibă aceleaşi atribuŃii deŃinute de Comisia Europeană a Dunării, competenŃa ei extinzându-se între Brăila şi Mare, asupra întregii Delte a Dunării; b) pentru părŃile de fluviu ce se găseau exclusiv, fie pe teritoriul sovietic, fie pe cel românesc, administraŃiile naŃionale respective să aibă aceleaşi relaŃii cu Comisia Provizorie, pe care le întreŃinuseră cu Comisia Europeană şi cu DirecŃia română pentru Dunărea maritimă; c) pentru sectoarele de fluviu ce formează graniŃa între România şi U.R.S.S., o comisie administrativă mixtă, compusă din delegaŃi români şi sovietici, cu sediul la GalaŃi, în cadrul Comisiei provizorii, va coordona sarcinile administrative şi tehnice care reveneau celor două state vecine.

Această propunere, clară şi logică, prin care România se străduia să salveze din vechiul regim de echilibru şi de cooperare internaŃională ce se mai putea salva, avea avantajul de a departaja interesele şi ambiŃiile contrare şi de a evita orice confuzie de putere şi de atribuŃii. Ea a fost sprijinită imediat de Puterile Axei, bucuroase că, menajând U.R.S.S., pot „împinge în faŃă” România, arătându-i meritul şi responsabilitatea unei soluŃii care le convenea infinit mai mult decât cea propusă de delegaŃii sovietici. Proiectul român nu putea decât să-i decepŃioneze pe reprezentanŃii Moscovei, el dejuca cu dibăcie tentativa sovietică de a lua în stăpânire întreaga Deltă, limita atribuŃiile „administraŃiei mixte” doar asupra braŃului Chilia şi menŃinea „provizoriu”, sub un alt nume şi o nouă configuraŃie, vechea Comisie de la GalaŃi cu toate drepturile şi prerogativele sale. Opunându-se atât proiectului românesc, cât şi proiectelor de conciliere german şi italian, delegaŃia sovietică a formulat o notă de condamnare în termenii cei mai duri, considerând proiectele respective „inacceptabile”, şi a comunicat că atitudinea ei fundamentală

195 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion

Antonescu, vol. I, op. cit., p. 494.

faŃă de problemele de administraŃie şi de navigaŃie pe Dunărea maritimă rămâne fixată „definitiv şi de nerevizuit”196.

Răspunsul Uniunii Sovietice era o sfidare a rolului preponderent pe care Germania se pregătea să-l joace în Bazinul dunărean, prima etapă a „spaŃiului său vital”. DelegaŃii germani judecau în felul acesta lucrurile, declarând că au luat cunoştinŃă cu „o penibilă surprindere” de conŃinutul declaraŃiei sovietice. Ca urmare, ConferinŃa de la Bucureşti a ajuns într-un punct mort.

Tot diplomaŃia română, cea care pusese capăt prin demersul ei suitei de tranzacŃii fără ieşire, a fost cea care a dat tonul pentru despărŃire: „… DelegaŃia română îşi exprimă speranŃa că, la reluarea lucrărilor sale, ConferinŃa va putea fi în măsură, cu concursul pozitiv al delegaŃiei sovietice, să ajungă la un regim bazat pe principiile libertăŃii de navigaŃie şi ale tratamentului de egalitate, şi astfel, la o cooperare reală între cei doi riverani, dacă se va cădea de acord asupra considerării unor astfel de riverani drept state suverane”. Această dorinŃă respectuoasă spunea ceea ce vroia să spună: că la Gurile Dunării nu mai există loc pentru un compromis.

Aşadar, ConferinŃa de la Bucureşti şi-a suspendat lucrările la 20 decembrie 1940 fără realizarea unui acord. În lipsa unui organism european, imparŃial şi de înaltă autoritate, Dunărea Maritimă devenise obiect al poftelor, rivalităŃilor şi tranzacŃiilor suspecte. Până atunci, problemele dunărene fuseseră reglementate, potrivit necesităŃilor tehnice şi administrative, într-un spirit de justiŃie şi echitate. Acum, ele depindeau de circumstanŃe ciudate stabilite de Germania şi U.R.S.S., „care promovau la Gurile Dunării două tendinŃe opuse şi de neîmpăcat. Această opoziŃie existase totdeauna. Dar istoria găsise o soluŃie de ordine şi de echilibru: un stat român independent, conştient de menirea sa şi stăpân pe destinele sale. La Gurile Dunării, independenŃa României şi colaborarea europeană se asociaseră în mod firesc. În afara acestei soluŃii nu existau decât dezechilibru, rivalitate, arbitrariu şi un singur deznodământ: războiul”197.

196 Grigore Gafencu, Preliminarii la războiul din Răsărit, op. cit.,

p. 79-80. 197 Ibidem, p. 81.

V.5. Blitzkrieg198 în Balcani şi poziŃia României

În primăvara anului 1941, Wehrmacht-ul a intrat în acŃiune în Balcani, unde trupele italiene care atacaseră Grecia, în luna noiembrie a anului 1940, suferiseră înfrângeri severe. Încă de la 13 decembrie 1940, Hitler semnase Directiva pentru operaŃiunea „MariŃa”, al cărei obiectiv erau ocuparea Greciei şi extinderea „noii ordini” în Sud-Estul european. La început, România nu a fost afectată de desfăşurarea operaŃiei „MariŃa”, până când, o dată cu lovitura de stat de la Belgrad, din 27 martie 1941, situaŃia s-a schimbat total. Chiar în acea zi, Hitler a hotărât „să zdrobească Iugoslavia din punct de vedere militar şi statal”, ordonând comandantului armatei de uscat şi celui al aviaŃiei militare să facă pregătirile militare corespunzătoare199.

În directiva adiŃională pentru operaŃia „MariŃa”, din 30 martie 1941, referitoare la invadarea Iugoslaviei se preciza că nu trebuie să se conteze pe o participare activă a României la acŃiunea împotriva Iugoslaviei, dar că românii trebuie să asigure o apărare întărită a frontierelor. Un corp de armată german urma să fie concentrat în regiunea Timişoarei, pentru ca de acolo să poată înainta rapid spre Belgrad. Preparativele militare au fost conjugate cu cele politico-diplo-matice, Germania şi Italia asigurându-şi colaborarea Ungariei şi Bulgariei, în schimbul unor promisiuni teritoriale pe seama Iugoslaviei. Oferte în acest sens au fost avansate şi la Bucureşti, dar au fost primite cu rezerve.

La 6 aprilie 1941, Wehrmacht-ul a atacat Iugoslavia. Această Ńară aderase la Pactul Tripartit, la 25 martie acelaşi an, dar, pe fundalul unei mişcări populare de protest, cercurile politice şi militare iugoslave ostile orientării externe spre puterile Axei au organizat o lovitură de stat. Principele regent Pavle este nevoit să-şi părăsească Ńara, iar miniştrii progermani sunt arestaŃi. Regele Petru al II-lea, încă minor, a fost instalat pe tron, iar generalul Dušan Simovič a constituit un nou guvern, care a refuzat să ratifice aderarea Iugoslaviei la Pactul Tripartit şi, la

198 Blitzkrieg – „război-fulger”, tactică de război care avea în vedere

anihilarea rapidă a inamicului prin desfăşurarea unor acŃiuni-surpriză de mare anvergură. A fost folosită de Germania în timpul celui de-al doilea război mondial.

199 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 161.

5 aprilie, a semnat la Moscova, un tratat de amiciŃie şi neagresiune cu U.R.S.S. Aceste evenimente au accelerat executarea planului german de atacare a Iugoslaviei. Hitler a dat ordin trupelor germane masate la frontiera de nord a Iugoslaviei să înceapă Blitzkrieg-ul. Luftwaffe a supus Belgradul unor bombardamente masive, fiind ucise 17.000 de persoane. ForŃele terestre germane au acŃionat împreună cu trupe ungare şi italiene, cărora li se vor adăuga în zilele următoare şi trupe bulgare. Armata iugoslavă este înfrântă în numai zece zile, capitulând la 17 aprilie. Iugoslavia încetează să mai existe ca stat, fiind împărŃită între învingători, cu excepŃia CroaŃiei, care, la 10 aprilie, îşi proclamase independenŃa, avându-l în frunte pe şeful organizaŃiei politico-militare a ustaşilor, Ante Pavelič. Regele şi guvernul au luat calea exilului, mai întâi la Cairo, apoi la Londra200.

Germania şi Italia continuă ofensiva şi obŃin succese tot aşa de rapide împotriva Greciei şi a Corpului expediŃionar britanic venit în ajutorul ei. La 27 aprilie 1941, germanii ocupă Atena şi în următoarele trei zile Peloponezul, iar printr-o spectaculoasă operaŃie combinată, de desant aerian şi maritim, cuceresc Insula Creta.

România n-a participat la operaŃiunile militare împotriva Iugoslaviei, nici la ocuparea şi nici la dezmembrarea fostului său aliat. Generalul Antonescu a permis germanilor să folosească teritoriul românesc, la cererea lui Hitler, transmisă prin Manfred von Killinger. La 3 aprilie 1941, într-o convorbire cu feldmareşalul Walther von Brauchitsch, şeful O.K.H. (Marele Stat Major al armatei de uscat), Ion Antonescu declară că nu poate implica armata română în conflictul cu Iugoslavia, dar atrage atenŃia că România nu ar putea rămâne în pasivitate dacă trupele ungare ar ocupa Banatul iugoslav, întrucât „aceasta ar provoca un val de indignare în Ńară şi m-ar sili să intervin, ceea ce ar putea duce la un conflict cu trupele ungureşti”201. La 5 aprilie 1941, Ribbentrop a cerut, printr-o telegramă către LegaŃia Germaniei din România, să fie informat generalul Antonescu în sensul că „nu se preconizează o intrare a trupelor ungureşti în Banat. Aici vor intra numai trupe germane.”202

200 Gheorghe Zbuchea, Istoria Iugoslaviei, Editura Corint, Bucureşti,

2001, p. 711-73. 201 Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, dosar nr. 82. 202 D.G.F.P., seria D, vol. XII, doc. nr. 276.

Expunându-şi din nou punctul de vedere, la 11 aprilie 1941, conducătorul statului român declara în Consiliul de Miniştri: „România nu intervine, sub nicio formă, în conflictul din Balcani. Ochii noştri trebuie să privească în altă direcŃie şi forŃele noastre trebuie să se pregătească pentru alt destin. Aceasta nu înseamnă că România renunŃă la drepturile şi datoria pe care o are să reintegreze Banatul”203. Ion Antonescu a solicitat pe cale diplomatică Berlinului şi Romei să interzică trupelor ungare să ocupe acea parte a Banatului care fusese luată de la România de către Iugoslavia, la sfârşitul primului război mondial, avertizând că în caz contrar va trimite acolo trupe româneşti, ceea ce putea da naştere unui conflict între România şi Ungaria. Şi Roma şi Berlinul i-au dat satisfacŃie, zona bănăŃeană în dispută fiind ocupată şi preluată sub administraŃie germană.

Nu este mai puŃin adevărat că nici Germania nu a apelat la o intervenŃie directă a României în campania antiiugoslavă, probabil pentru a-i conserva capacitatea de luptă în preconizatul război împotriva Rusiei sovietice.

La 23 aprilie 1941, guvernul român a adresat guvernelor puterilor Axei un memorandum, semnat de Mihai Antonescu, în care se arăta că, deşi până atunci România nu a urmărit o expansiune teritorială pe seama Iugoslaviei, considerabilele concesii făcute Ungariei şi Bulgariei au creat o situaŃie nouă. În speŃă, se cerea, în afară de o revizuire generală a frontierelor din sud-estul Europei, alipirea Banatului zis sârbesc şi se sugerau următoarele soluŃii alternative:

a) O Macedonie liberă care ar grupa populaŃiile române din Balcani;

b) Un teritoriu român autonom recunoscut populaŃiei române din Valea Timocului până la Vardar;

c) Un „condominium”, o comunitate germano-română-italiană (eventual bulgară) pentru regiunea Timocului, adică o fâşie de-a lungul graniŃei bulgare actuale până la Belgrad, Niş, Skoplje şi în jos spre Salonic204.

203 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion

Antonescu, vol. III (aprilie-iunie 1941), EdiŃie de documente întocmită de Marcel-Dumitru Ciucă, Maria Ignat, Aurelian Teodorescu, Bucureşti, 1999, p. 167.

204 Arhiva M.A.E., fond 71/Germania, dosarul nr. 82.

Dar Hitler avea alte planuri cu regiunile respective. În timp ce Banatul de vest fusese deja „confidenŃial, ferm promis” Ungariei, aşa-numita „regiune a PorŃilor de Fier”, unde, la propunerea doctorului Neubacher, urma să se construiască o hidrocentrală uriaşă în vederea aprovizionării statelor dunărene şi balcanice cu electricitate, trebuia să devină un fel de condominium al tuturor statelor interesate205.

Când a devenit limpede că guvernul Reichului nu dă curs cererilor României, la 16 mai, Mihai Antonescu i-a propus însărcinatului cu afaceri italian, Formentini, să deschidă un coridor românesc prin valea Timocului până la noua frontieră a Albaniei Mari, pentru a pune „o barieră latină” prin blocul popoarelor slave. Dar nici acest plan nu a putut fi realizat.

Guvernul iugoslav în exil a rupt legăturile diplomatice cu România abia la începutul lunii mai. Ca urmare, la 6 mai 1941, România era ultima dintre Ńările europene aliate cu Germania care recunoştea „Statul croat independent”206.

Prin memorandumul semnat de Mihai Antonescu, guvernul român a intenŃionat şi să-şi manifeste interesul faŃă de „soluŃiile” ce s-ar fi dat problemelor teritoriale din Sud-Estul Europei şi să submineze ideea unei eventuale conferinŃe internaŃionale, consacrată acestor probleme, la care să participe numai statele angajate în conflict.

De la Berlin s-a răspuns cu promisiuni. La 2 mai 1941, şeful Cancelariei Führerului, ministrul de stat Otto Meissner, i-a spus lui Raoul Bossy, ministrul plenipotenŃiar al României la Berlin, că, după câte ştia el, România va primi Banatul de Vest şi regiunile situate la sud de PorŃile de

205 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 163. Această hidrocentrală ar fi fost

ca mărime a doua din lume, după Niagara. Amortizarea cheltuielilor putea fi realizată, după părerea lui Neubacher, chiar şi numai din taxele pe navigaŃie. Cele 7 miliarde kwh ce s-ar fi obŃinut erau îndestulătoare – în afară de faptul că asigurau energia electrică pe plan local – pentru a electrifica toate liniile de cale ferată din Europa de sud-est, pentru a construi în România o mare uzină de aluminiu, gazul metan din Transilvania economisit astfel putând fi folosit în industria chimică. Hitler şi Fritz Todt erau entuziasmaŃi de acest proiect, însă ideea de a începe construcŃia încă înainte de sfârşitul războiului a fost complet abandonată în 1942 (Ibidem, p. 360-361).

206 Idem, p. 163. CroaŃia a fost recunoscută de Germania, Italia şi Ungaria la 11 aprilie 1941, de Slovacia la 15 aprilie şi de Bulgaria la 22 aprilie (Idem, p. 361).

Fier. Mai mult, la o aluzie a lui Bossy, în sensul că românii aveau „încă o speranŃă înspre Apus, unde s-ar putea căuta o soluŃie mai puŃin nedreaptă şi mai logică”, interlocutorul diplomatului român şi-a exprimat convingerea că, la terminarea războiului, „Führerul va reexamina toate frontierele europene” şi că „la trasarea hotarelor din Sud-Est va Ńine seamă şi de interesele României prietene”207.

Istoricul german Andreas Hillgruber arăta că ministrul de stat Meissner rostise doar nişte „fraze politicoase”, interpretate greşit de Bossy208.

La 10 mai 1941, Ion Antonescu, răspunzând unei scrisori ce-i fusese adresată la 8 aprilie de Constantin I.C. Brătianu, prin care i se atribuiau intenŃii agresive antiiugoslave, reamintea că România n-a intervenit militar în Iugoslavia, deşi ar fi avut motive suficiente, având în vedere atitudinea deloc amicală a fostului aliat, în 1940, şi cererile repetate de ajutor, venite din partea minorităŃilor române din Sudul Dunării, supuse unui proces intens de deznaŃionalizare, promovat de autorităŃile de la Belgrad.

FaŃă de situaŃia dramatică a Iugoslaviei în acel moment, Ion Antonescu a manifestat o atitudine de compasiune. Când subsecretarul de Stat pentru Culte şi Arte, Ion Sandu, la 15 aprilie 1941, a propus ca statul român să adopte faŃă de Vicariatul Sârbesc de la Timişoara acelaşi tratament pe care statul sârb l-a aplicat faŃă de românii din Iugoslavia, adică să se sisteze toate ajutoarele acordate până atunci sârbilor din România, Ion Antonescu a replicat: „Nu e bine ca să lovim şi noi în cel care este lovit de altul. Dacă d-ta ai fi propus această măsură atunci când Statul Iugoslav era încă în picioare, aş fi admis-o numaidecât. Astăzi, când Iugoslavia este lovită, să nu venim şi noi cu pumnalul pe la spate; să lăsăm această chestiune pentru mai târziu”209.

În seara zilei de 6 mai 1941, postul de radio Bucureşti a difuzat o declaraŃie oficială din care reieşea că guvernul român luase hotărârea de a

207 RelaŃiile româno-sovietice, op. cit., p. 521-522. 208 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 163. 209 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion

Antonescu, vol. III (aprilie-iunie 1941), EdiŃie de documente întocmită de: Marcel-Dumitru Ciucă, Maria Ignat, Aurelian Teodorescu, Bucureşti, 1999, p. 208.

recunoaşte CroaŃia lui Ante Pavelič. Să spunem totuşi că Antonescu a fost mult timp, aproape trei săptămâni, singurul conducător din alianŃa progermană care se abŃinuse să o facă, aşa cum, de altfel, făcuseră imediat Laszlo Bardossy, prim-ministru al Ungariei, monseniorul Jozef Tiso, preşedinte al Slovaciei, şi regele Boris al III-lea al Bulgariei. Venise acum vremea rupturii dintre români şi sârbi. Era pentru prima dată când urma să înceteze relaŃiile diplomatice dintre cele două Ńări, legate printr-o prietenie istorică şi prin religie, prin luptă şi suferinŃe comune, precum şi prin interese similare. Ambasadorul iugoslav la Bucureşti, Alexandr G. Avakumovic, a aranjat cu legaŃia Statelor Unite ca aceasta să se ocupe de interesele iugoslave în România. Acest aranjament a fost făcut cu primul secretar al legaŃiei S.U.A., Webb Benton210.

VI. AVATARURILE DIPLOMAłIEI ROMÂNE ÎN VREME DE RĂZBOI

VI.1. Război de reîntregire naŃională şi diplomaŃie la nivel înalt

La 12 iunie 1941, când s-a reîntâlnit cu Hitler la München, Ion Antonescu era hotărât să ducă la îndeplinire dorinŃa exprimată la prima lui întrevedere cu Führerul de a lupta alături de puterile Axei. Comu-nicarea lui Hitler privind începerea ostilităŃilor împotriva U.R.S.S. nu a fost o surpriză pentru Ion Antonescu. În cursul întâlnirii sale, din 5 martie 1941, cu mareşalul Göring la Viena, generalul a atras atenŃia asupra concentrărilor de trupe şi aviaŃie sovietice la frontiera de Est a României şi şi-a exprimat temerea privind un atac aerian sovietic împotriva zonei petrolifere.

Cu prilejul întâlnirii din 12 iunie 1941, Antonescu a aflat despre apropiata trecere la înfăptuirea Planului „Barbarossa”211, care prevedea

210 Sorin Oane, Cum s-a stricat prietenia dintre România şi Iugoslavia,

în „Historia”, Anul 2, nr. 46, octombrie 2005, p. 22-23. 211 Planul „Barbarossa”, semnat de Hitler la 18 decembrie 1940,

cuprindea concepŃia militară de atacare a U.R.S.S. Ofensiva urma să se desfăşoare pe trei direcŃii principale: din Prusia Orientală spre Leningrad, Varşovia – Moscova, Lublin – Kiev, concomitent cu executarea unor lovituri de pe teritoriul Finlandei şi din România, în lungul Ńărmului nordic al Mării Negre şi spre sudul Ucrainei. ForŃele române aveau misiunea de a asigura flancul drept al Grupului de armate „Sud”.

contribuŃia militară a României; Hitler a procedat abil, spunându-i lui Ion Antonescu că nu solicita participarea României la război, ci numai înlesnirea operaŃiunilor militare ale trupelor germane, aflate pe teritoriul românesc. Antonescu a replicat imediat că dorea participarea armatei române la Campania din Est din prima zi, întrucât „România nu i-ar ierta niciodată lui Antonescu dacă ar lăsa armata română cu arma la picior în timp ce trupele germane ar fi în marş prin România împotriva ruşilor”. Abordându-se problema Comandamentului suprem din România, Hitler i-a explicat lui Antonescu că intenŃionează să-l lase să apară în faŃa poporului român drept comandant suprem în acest spaŃiu şi i-a prezentat metoda prin care şi în alte ocazii comandanŃi supremi ai armatei au procedat, potrivit unor linii directoare elaborate, în general, unitar, la nivel central, dar individual posedau o libertate de acŃiune relativ mare212.

PoziŃia conducătorului român era motivată: teritoriul naŃional nu putea fi redobândit numai prin efort străin; după trauma României din vara anului 1940, fără ca un singur foc de armă să fi fost tras în apărarea graniŃelor ei, singura modalitate de a reda încrederea opiniei publice şi – mai ales – a armatei era participarea la dezrobirea teritoriilor româneşti anexate de U.R.S.S.

Angajarea în război, la 22 iunie 1941, a fost anunŃată printr-o ProclamaŃie către łară şi printr-un Ordin dat armatei – ambele redactate într-un stil excesiv retoric şi semnate de generalul Ion Antonescu. Regele Mihai nu a fost asociat la această decizie, deşi conform prerogativelor sale (stabilite de Decretul-lege din 6 septembrie 1940) era „Capul oştirii”. În ProclamaŃie, Ion Antonescu arăta că şi-a asumat „în faŃa istoriei şi a veşniciei româneşti” răspunderea de a porni „lupta sfântă de redobândire a drepturilor Neamului, alături de marea naŃiune Germană”213. Obiectivul refacerii hotarelor la Est era indicat şi prin Ordinul de zi către Armată dat de Ion Antonescu, în calitate de „Comandant de căpetenie al Armatei”:

„Ostaşi, Vă ordon: treceŃi Prutul! ZdrobiŃi vrăjmaşul din răsărit şi miazănoapte! DezrobiŃi din jugul roşu al bolşevismului pe fraŃii noştri cotropiŃi! ReîmpliniŃi în trupul Ńării glia străbună a Basarabilor şi codrii

voievodali ai Bucovinei, ogoarele şi plaiurile voastre”.

212 Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),

op. cit., p. 103. 213 „Monitorul Oficial”, partea I, nr. 145 din 22 iunie 1941.

În aceeaşi zi de 22 iunie 1941, regele Mihai a adresat conducătorului statului o telegramă, în care arăta: „Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria şi străduinŃa domniei voastre, neamul întreg şi cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostaşilor noştri bravi le urez sănătate şi putere ca să statornicească pentru vecie dreptele graniŃe ale neamului”214.

Generalul Antonescu a comandat „Grupul de armate” germa- no-române alcătuit din Armata 4 română, Armata 11 germană şi Armata 3 română, care acŃiona între Marea Neagră şi CarpaŃi în cadrul Grupului de armate germane de „Sud” comandat de feldmareşalul Gerd von Rundstedt. Antonescu devenea astfel subordonat Comandamentului Suprem German. Armata 3 română era comandată de generalul Petre Dumitrescu; Armata 4 de generalul Nicolae Ciupercă, iar şeful Marelui Cartier General era generalul Alexandru IoaniŃiu.

România îşi menŃinea autonomia organizatorică şi de comandă asupra trupelor proprii; aviaŃia şi marina acŃionau sub conducere germană, ordinele transmiŃându-se însă prin Marele Cartier General. RelaŃia directă cu Înalta conducere de război a Reichului se asigura prin Misiunea Militară Germană, ce avea în subordine şi toate marile unităŃi şi unităŃile germane din România. În fapt, România nu se afla în poziŃia de a desfăşura operaŃii strategice în afara celor preconizate de Germania, nici din punct de vedere al planificării strategice, al organizării de comandament şi desfăşurării acŃiunilor militare.

Atât Hitler, cât şi Antonescu considerau că războiul împotriva Rusiei Sovietice se va încheia în toamna anului 1941. Această viziune avea la origine erori de calcul politico-strategic. Germania aprecia că este în măsură să-l înfrângă, aproape singură, pe puternicul său inamic din Răsărit, fără să conteze prea mult pe sprijinul „aliaŃilor” de talia Finlandei, Ungariei şi României. Pe de altă parte, Finlanda şi România încercau să-şi restrângă participarea militară doar la înfrângerea Rusiei Sovietice, nutrind iluzia că şi-ar putea purta propriile „războaie paralele”,

214 Apud Gheorghe Buzatu, Mareşalul Antonescu în faŃa istoriei,

vol. I, Iaşi, 1990, p. 231.

în cadrul Axei şi al „marelui război germano-sovietic, fără a rupe toate punŃile de legătură cu marile puteri occidentale.”215

După eliberarea Bucovinei, la 18 iulie 1941, Armata 3 a intrat în subordinea Armatei 11 germane, subordonată la rândul ei Grupului de Armate Sud, Grupul de armate general Antonescu încetându-şi existenŃa. Marele Cartier General Român a continuat să coordoneze ofensivele din Basarabia şi de pe direcŃia Odessa.

Până la 26 iulie 1941, prin lupta armatei române cu sprijin german, România a reintrat de fapt în posesia dreptului său de suve-ranitate asupra Basarabiei, Bucovinei şi Ńinutului HerŃa. În cele 35 de zile de lupte desfăşurate în Basarabia şi Bucovina, armata română a angajat 473.103 militari. Pierderile înregistrate între 22 iunie şi 31 iulie au fost de 24.396 de militari, din care 5.011 morŃi, 14.898 răniŃi şi 4.487 dispăruŃi216.

Basarabia şi Bucovina de Nord au fost reintegrate în statul român sub forma unor provincii administrative autonome cu reşedinŃe la Chişinău şi la CernăuŃi. Ele aveau în frunte guvernatori învestiŃi cu atribuŃii civile şi militare şi subordonaŃi nemijlocit conducătorului statului – în Basarabia, generalul Constantin Voiculescu, iar în Bucovina, generalul Corneliu Calotescu. La 25 iulie 1941, pretorii şi notarii îşi preluaseră deja atribuŃiile în teritoriile româneşti eliberate. În mod oficial, Basarabia şi Bucovina de Nord au fost reunite cu România, la 3 septem-brie 1941. În aceeaşi zi, România a informat toate statele cu care între-Ńinea relaŃii diplomatice asupra restabilirii suveranităŃii sale asupra Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi a hotărât să continue lupta pentru cucerirea Odessei. Primind nota diplomatică, secretarul de stat Cordell Hull nu a făcut nicio obiecŃiune, ceea ce în uzanŃa diplomatică însemna un acord tacit al Statelor Unite şi un succes al politicii româneşti de până atunci.

215 Jipa Rotaru, Vladimir Zodian, Leonida Moise, Teofil Oroian,

Antonescu-Hitler. Caucazul şi Crimeea. Sânge românesc şi german pe frontul de Est, Editura Paideia, Bucureşti, 1999, p.18.

216 Armata română în al doilea război mondial, vol. I, Eliberarea Basarabiei şi a părŃii de nord a Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941), coordonatori: Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, Editura Militară, Bucureşti, 1996, p. 327-328.

VI.2. EvoluŃia relaŃiilor româno-germano-italiene după eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord

Răspunzând solicitării Germaniei, România a continuat operaŃiunile militare dincolo de Nistru, raŃiunile fiind, înainte de toate, de ordin strategic. Acceptând cererea lui Hitler – făcută într-un context în care Armata Roşie nu era nici pe departe înfrântă şi în care armata ungară continua lupta alături de Wehrmacht –, Antonescu spera să obŃină sprijinul Germaniei pentru restabilirea graniŃei de vest a Ńării. În afara acestui argument, conducătorul statului român mai invoca motive de loialitate faŃă de Germania. În acest sens, după ce releva contribuŃia hotărâtoare a trupelor germane la operaŃiile militare din Basarabia şi nordul Bucovinei, Ion Antonescu declara următoarele în Consiliul de Miniştri, la 5 septembrie 1941: „Ar fi fost o dezonoare pentru noi să mă fi dus la Nistru şi să le fi spus nemŃilor apoi: La revedere!”217

Armata română a intrat, treptat, în structurile strategice şi tactice germane. La 27 iulie 1941, Hitler stabilea, printr-o scrisoare adresată lui Antonescu, misiunea armatei române de a înainta, „în spaŃiul de la sud-vest de Bug”, preluând astfel şi apărarea şi administrarea militară a acestui teritoriu. Prin aceeaşi scrisoare erau exprimate mulŃumiri pentru ajutorul militar dat Germaniei în război şi felicitări adresate „în mod deosebit poporului român pentru recâştigarea unei provincii a cărei pierdere, în împrejurările din 1940, era inevitabilă şi care, mai cu seamă în acel moment, nu putea fi împiedicată prin măsuri militare”218.

La 31 iulie 1941, generalul Antonescu reconfirma decizia sa de a merge „până la capăt” în campania pornită în Răsărit şi îşi exprima „deplina încredere în justiŃia pe care Führerul Cancelar Adolf Hitler o va face poporului român şi drepturilor sale statornice şi seculare, misiunii sale în CarpaŃi, la Dunăre şi la Marea Neagră”219.

Revizuirea sentinŃei pe care puterile Axei o impuseseră la Viena cu un an înainte era o condiŃie pusă, uneori, într-o manieră „diplomatică”, dând glas şi unor temeri manifestate în rândul celor ce susŃineau

217 Stenogramele şedinŃelor Consiliului de Miniştri. Guvernarea Ion

Antonescu, op. cit., vol. IV (iulie-septembrie 1941), p. 569. 218 Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),

vol. I, op. cit., p. 115-117. 219 Ibidem, p. 118.

încheierea operaŃiilor militare, după atingerea Nistrului, relative la disponibilitatea germană de a acorda statului român „compensaŃii” teritoriale în Est pentru regiunile ce ar fi rămas Ungariei. La 9 august 1941, într-o întrevedere cu Manfred von Killinger, Mihai Antonescu avea să afirme că „nu poate să se facă nici un fel de raport între o asemenea acŃiune şi teritoriile care ar fi ocupate prin efortul ei [peste Nistru] şi între poziŃia diplomatică a României de până azi şi unele revendicări de ordin politic şi teritorial ale noastre care nu vor fi cu nimic modificate prin noua situaŃie”220.

Cererea revizuirii sentinŃei vieneze, formulată de forurile decizionale de la Bucureşti, a caracterizat relaŃia româno-germană până la 23 august 1944, fiind reiterată de fiecare dată cu ocazia întâlnirilor dintre condu-cerile celor două state.

Problema reîntregirii României, pusă Germaniei ca o condiŃie a angajării în război, a devenit, după trecerea Nistrului, o cauză politică a continuării operaŃiilor militare şi datorită unui adevărat şantaj exercitat la Bucureşti şi la Budapesta. Mai ales în momentele de criză militară, conducerea germană crea la Bucureşti şi la Budapesta impresia că va rezolva diferendul teritorial în favoarea acelui stat a cărui contribuŃie de război, militară, economică, politică va fi mai mare.

Pe de altă parte, trecerea Nistrului era reclamată de un imperativ militar: consolidarea frontierei de est prin anihilarea unui centru de putere care a avut între constantele sale cucerirea Gurilor Dunării şi a spaŃiului de la vest şi sud de acestea.

La întâlnirea cu Hitler de la Cartierul General al Comanda-mentului Grupului de armate Sud (Bredicev, Ucraina – 6-7 august 1941), generalul Antonescu a declarat „că vrea să ocupe în Sud nu numai Odessa, ci şi Sevastopolul şi Crimeea, ca să cuprindă astfel şi bazele aeriene ale ruşilor de pe care aviaŃia acestora, cu noile lor bombardiere ce au o viteză de 500 kilometri, bombardează ConstanŃa”221. Cu acelaşi prilej, cancelarul german i-a înmânat conducătorului statului român „Crucea de cavaler” şi „Crucea de fier” (clasele I şi II), distincŃii acordate prima dată unui străin. La 22 august 1941, generalul Ion Antonescu este

220 Gheorghe Buzatu, Mareşalul Antonescu în faŃa istoriei, op. cit., p.

274. 221 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 96.

învestit, printr-un decret semnat de regele Mihai, cu demnitatea de Mareşal al României.

La 19 august 1941, regiunea dintre Nistru şi Bug a trecut sub administraŃia civilă română. Profesorul Gheorghe Alexianu a fost numit guvernator al acestei regiuni, botezată de publicistul Alexis Nour cu numele de Transnistria. Încă de la 5 decembrie 1940, Hitler exprimase, într-o convorbire cu feldmareşalul Walther von Brauchitsch şi generalul Franz Halder, ideea măririi României cu teritorii de la Ucraina, în perspectiva unei campanii împotriva U.R.S.S., pentru a o lega mai strâns de Germania. Exista, probabil, încă de la începutul preparativelor pentru planul „Barbarossa”, ideea abaterii României de la problema Transilvaniei cu promisiuni de anexare a unor teritorii peste Nistru. La consfătuirea conducerii germane din 6 iulie 1941, al cărei subiect l-a constituit împărŃirea U.R.S.S., la observaŃiile făcute de Göring şi Rosenberg împotriva dezmembrării Ucrainei, Hitler a răspuns că teritoriile dorite de Antonescu în Est, în plus faŃă de Basarabia, erau „cu puŃin în afara vechilor frontiere române”, şi anume: „Odessa şi o fâşie care se prelungeşte de la Odessa spre vest, nord-vest”. Preluarea de către România a teritoriului în discuŃie prindea o anumită consistenŃă, invocându-se în sprijin argumentul de ordin etnic: era locuit în proporŃie însemnată de români transnistreni, mai numeroşi decât ucrainenii şi ruşii din Basarabia. Cu toate acestea, frontiera de stat a României a fost restabilită pe Nistru. Transnistria a fost preluată sub administraŃie numai pentru perioada ostilităŃilor, mareşalul Antonescu refuzând – după cum i-a declarat personal Führerului – anexarea Ńinutului dintre Nistru şi Bug.

România nu s-a lăsat ispitită de tendinŃa Germaniei de a o „despăgubi” pentru pierderea unei părŃi din Transilvania prin compensaŃii teritoriale dincolo de Nistru. Într-o convorbire purtată la 11 septembrie 1941 cu ministrul S.U.A. la Bucureşti, Franklin Mott-Günther, care se interesa dacă „extinderea românească peste Nistru” însemna renunŃarea la teritoriul românesc anexat de Ungaria, vicepremierul şi ministrul de externe Mihai Antonescu222 a arătat că „poziŃia guvernului român este

222 La 21 iunie 1941, prin decret semnat de Ion Antonescu, Mihai

Antonescu este numit vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, fiind însărcinat cu conducerea guvernului pe tot timpul absenŃei lui Ion Antonescu din Ńară. La 29 iunie 1941, Mihai Antonescu e numit şi ministru de externe, portofoliu deŃinut de Ion Antonescu de la 27 ianuarie 1941.

definitiv fixată; nu se poate să existe nicio compensaŃie între drepturile de la Răsărit şi între drepturile de la Apus”223. DiplomaŃia ungară era gata să speculeze o eventuală îndreptare a pretenŃiilor României spre Răsărit, inclusiv prin răspândirea teoriei că „prin avantajele teritoriale ce România ar realiza în această direcŃie, se desemnează soluŃionarea chestiunii Transilvaniei”. Cum? Sugerându-se ideea „compensaŃiunii”, ungurii sperau că extinderea teritoriului statului român dincolo de Nistru ar fi trebuit urmată de noi concesiuni teritoriale pentru Ungaria, în Transilvania.

La 13 octombrie 1941, la recomandarea lui Alexandru Cretzianu, secretar general al Ministerului de Externe, şi a lui Raoul Bossy, şeful LegaŃiei române la Berlin, Mihai Antonescu a prezentat Cancelariei Reichului următoarea poziŃie în problema Transnistriei: „1) România nu-şi fixează punctul de vedere teritorial dincolo de Nistru, decât după ce va cunoaşte soluŃia ce se dă problemei ruseşti; 2) În nici un caz, trecerea Nistrului, fie ea şi cu caracter militar, de ocupaŃie, nu poate să aibă vreun raport cu drepturile României la Vest; 3) Transilvania este teritoriu românesc care a fost stabilit în împrejurări internaŃionale care nu aparŃin regimului mareşalului Antonescu”. Acelaşi punct de vedere l-a susŃinut, în cadrul vizitei sale efectuate în Germania, la 11-12 februarie 1942, Ion Antonescu, care a repetat în faŃa lui Hitler, Göring şi Ribbentrop, că era hotărât să refacă „blocul etnic românesc, existent înainte de Arbitrajul de la Viena, după terminarea luptei în Est”, „dacă va fi necesar, chiar şi prin forŃa armelor”. El i-ar fi spus ministrului de externe al Reichului că toŃi soldaŃii români de pe frontul de Est pe care i-a vizitat l-au întrebat când vor putea, în sfârşit, să lupte pentru eliberarea Transilvaniei.

După numirea sa în calitate de vicepremier şi de ministru de externe, Mihai Antonescu a acordat o atenŃie sporită relaŃiilor româno-germano-italiene. La 6 august 1941, el propunea ministrului Italiei la Bucureşti, Renato Bova Scoppa, crearea unei „Axe latine” în Europa meridională, care să grupeze FranŃa, Italia, Spania, Portugalia şi România, destinată să înfrâneze expansiunea Germaniei. „Această Axă longitu-dinală, care astăzi pare un mit, ar putea fi o realitate vie şi vitală a Europei de mâine, nu numai din punct de vedere politic, ci şi moral, cultural şi economic. O astfel de barieră ar putea avea posibilităŃi fecunde de existenŃă. În cazul în care în loc de ordine nouă, va ieşi din război o «pax germanica» pur şi simplu, necesitatea unei asemenea înŃelegeri latine mi s-ar părea cu atât mai mare”224.

223 Istoria politicii externe, op. cit., p. 333. 224 Renato Bova-Scoppa, Colloqui con due dittatori, Ruffalo Edittore,

Roma, 1949, p. 42.

Între 25 şi 28 noiembrie 1941, Mihai Antonescu a făcut o vizită oficială în Germania, a purtat convorbiri cu mareşalul Göring, cu von Ribbentrop şi a fost primit în audienŃă de Hitler. Cu acel prilej, el a semnat adeziunea României la Pactul Anticomintern. Este aproape sigur că omul politic român nu cunoştea Protocolul adiŃional secret al Pactului din 25 noiembrie 1936, care interzicea încheierea de tratate cu U.R.S.S. fără aprobarea tuturor semnatarilor pactului respectiv. Ar fi de menŃionat că această clauză n-a fost respectată nici de Germania (Pactul Ribbentrop-Molotov) şi nici de Japonia (Tratatul de neutralitate ruso-japonez din 13 aprilie 1941). Guvernul italian nu a fost încunoştiinŃat, în momentul aderării, la 6 noiembrie 1937, asupra acestui protocol adiŃional.

La întrevederea cu Führerul-cancelar din 27 noiembrie 1941, Mihai Antonescu a abordat problematica omniprezentă în relaŃiile româno-germane din timpul Campaniei din Est: livrările de produse petrolifere şi agroalimentare către Reich şi implicaŃiile financiare ale acestora; sprijin german pentru dotarea armatei române; anularea Dictatului de la Viena şi atrocităŃile comise de autorităŃile ungare împotriva românilor în partea de nord-vest a Transilvaniei. Expunând situaŃia financiară şi economică dificilă a Ńării, omul de stat român a propus: a) să se pună la dispoziŃia României „aur şi devize imediat, fără de care exporturile române spre Germania nu pot fi îndeplinite”; b) reducerea numărului trupelor germane din România pentru a se diminua finanŃarea lor; c) „o reglementare precisă a schimburilor, ca şi a operaŃiilor economice germane în România pentru ca acestea să se efectueze în ordine şi fără a greva situaŃia economică şi financiară a României”225. Hitler a promis că „organizările germane supradimensionate vor fi desfiinŃate” şi se va reduce personalul acestora; mai mult, a subliniat că „Germania va face orice ca să ajute la menŃinerea stabilităŃii monedei româneşti, fie prin garantarea puterii ei de cumpărare, fie prin cooperarea Băncii Reichului. În final, armata română va primi tot ceea ce Germania poate să-i ofere”226.

Mihai Antonescu a supus atenŃiei Führerului „marea problemă a reconstrucŃiei Europei la pacea de mâine”, legând-o de „conjugarea

225 Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),

op. cit., p. 147. 226 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 105.

latinităŃii, ca idee de rasă, în acŃiunea germanismului împotriva slavilor” care i se părea „o necesitate de prim ordin, iar poziŃia în contra slavilor să fie neşovăitoare, orice formă de separaŃie, de neutralizare, de ocupare a teritoriilor slave fiind legitimă”227.

În acest context, şeful diplomaŃiei antonesciene s-a referit la „chestiunea” ucraineană şi la cea bulgară din perspectiva pe care ar reprezenta-o „pericolul maselor slave” pentru soarta civilizaŃiei latino-germane, în procesul reorganizării Europei postbelice. El susŃinea că „formarea unui mare stat ucrainean este o greşeală de ordin general european”, tot o greşeală fiind şi „întărirea şi mărirea teritorială prea vastă a Bulgariei”, ceea ce nu ar fi făcut decât „să apese România între două flancuri, mai ameninŃătoare decât cele de ieri”228. Toate acestea erau, desigur, nişte declaraŃii politice de circumstanŃă, care i-au oferit prilejul lui Hitler să reia temele obişnuite ale propagandei naziste privind „pericolul evreimii mondiale”, în spatele căreia s-ar afla bolşevismul, panslavismul şi plutocraŃia anglo-saxonă, „incompatibilitatea” dintre masa slavă şi civilizaŃia europeană, comunismul fiind văzut ca o „expresiune spirituală a rasei slave”. „În Europa viitoare – clama Hitler – nu trebuie să existe decât două rase: latinitatea şi germanismul”229.

Cerându-i-se sfatul privind posibilitatea unor relaŃii mai strânse între România, Bulgaria, Slovacia şi CroaŃia, Hitler a răspuns că nu vede cu ochi buni încheierea unor tratate speciale de colaborare şi de asociere a acestor state. „łări ca Germania şi România – sublinia liderul nazist – nu au nevoie de angajamente pe baza dreptului internaŃional ca să coopereze cu alte Ńări, este suficient pentru ele să împărtăşească aceeaşi opinie în virtutea raŃiunii şi ideologiei. Pe această bază, de exemplu, cooperarea între Finlanda, România şi Germania este completă, fără ca formal să fi fost încheiate tratate speciale”230.

În timp ce Mihai Antonescu era în Germania, regele Mihai şi regina-mamă Elena, care călătoreau cu un tren special spre FlorenŃa, la 26 noiembrie 1941, i-au făcut o vizită de curtoazie lui Hitler, în noua cancelarie a Reichului din Berlin. Impresia oaspeŃilor români despre

227 Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944),

op. cit., p. 149-150. 228 Ibidem. 229 Idem, p. 151. 230 Ion Calafeteanu, Români la Hitler, op. cit., p. 105.

Führer „a fost mai bună decât era de aşteptat” – cum a mărturisit regina-mamă prinŃului Albrecht von Hohenzollern, după convorbire. În schimb, impresia generală pe care tânărul rege al României i-a lăsat-o lui Hitler „a fost foarte proastă”231.

După vizita la Berlin, locŃiitorul mareşalului Antonescu şi-a orientat tot mai mult atenŃia spre Roma. Informat de Bova-Scoppa despre conversaŃiile sale cu Mihai Antonescu, ministrul afacerilor străine al Italiei nota în Jurnalul său la 10 ianuarie 1942: „Cred că Germania ar face bine dacă i-ar Ńine pe români sub supraveghere”. Atitudinea şi vorbele lui Mihai Antonescu i se păreau contelui Ciano „semne prevestitoare ale unei întorsături”232.

La 20 mai 1942, Renato Bova-Scoppa, îi comunica lui Ciano că Mihai Antonescu îşi afirmase din nou dorinŃa de a stabili o înŃelegere cu Italia, pentru ca, unite, cele două Ńări să poată rezista cu mai mulŃi sorŃi de izbândă presiunilor Reichului. „De când ocup această funcŃie – declarase Mihai Antonescu – am făcut toate eforturile pentru a mă înŃelege cu Italia şi voi continua să o fac, chiar dacă îmi va fi dat să întâmpin numai amărăciune şi deziluzie”233.

VI.3. Starea de război între România şi marile puteri

occidentale

RelaŃiile dintre România şi marile puteri anglo-saxone s-au deteriorat în mod grav sub impactul desfăşurărilor militare. Încă de la 10 februarie 1941, Marea Britanie a rupt raporturile diplomatice cu România, considerând-o Ńară ocupată de Germania şi transformată de aceasta într-o bază pentru continuarea războiului.

La 30 noiembrie 1941, când trupele germane se aflau la 20 de km de Moscova, ministrul Statelor Unite la Bucureşti, Franklin Mott-Gunther, i-a transmis guvernului Antonescu o notă ultimativă prin care guvernul de la Londra avertiza ca, până la 5 decembrie, să înceteze războiul cu Uniunea Sovietică, în caz contrar, Marea Britanie se va considera în stare de beligeranŃă cu România. La 5 decembrie, Winston

231 Andreas Hillgruber, op. cit., p. 180. 232 Galeazzo Ciano, Journal politique 1939-1943, vol. II, Éditions de la

Baconnière-Neuchatel, p. 236-237. 233 Ibidem, p. 46.

Churchil a aprobat declaraŃia de război făcută României. OficialităŃile de la Bucureşti au răspuns ultimatumului englez, afirmând că „nu noi suntem agresorii” şi că „ne-am luptat spre a recuceri provinciile pierdute anul trecut şi spre a păstra fiinŃa noastră naŃională”234. România a aflat din sursă americană că Marea Britanie a hotărât să facă acest pas, spre a da satisfacŃie Uniunii Sovietice. Cu sau fără voinŃa ei, Londra a dat curs insistenŃei Moscovei de a declara război tuturor statelor care se asociaseră cu Germania la atacul împotriva Rusiei sovietice: Finlanda, Italia, România şi Ungaria. În zadar încercase premierul britanic să-l convingă pe Stalin că atât în România, cât şi în Ungaria se găseau, printre fruntaşii politici şi militari, mulŃi prieteni ai englezilor, care, în eventualitatea întoarcerii sorŃii războiului împotriva Germaniei, aceştia ar impune trecerea Ńărilor lor de partea NaŃiunilor Unite.

România şi Marea Britanie s-au aflat în stare de război începând de la 7 decembrie 1941. Imediat au sosit la Bucureşti declaraŃiile de război ale membrilor Commonwealth-ului britanic: Canada şi Noua Zeelandă (8 decembrie), Australia şi Uniunea Sud-Africană (10 decembrie).

La 12 decembrie 1941, guvernul Antonescu a comunicat la Casa Albă că, „în conformitate cu dispoziŃiile Pactului Tripartit şi respectând obligaŃiile solidare prevăzute prin acest pact, ca urmare a stării de război ce a intervenit între Statele Unite, pe de o parte, şi Reichul german, Italia şi Japonia, pe de altă parte, România se află ea însăşi în stare de război cu Statele Unite ale Americii”235. Washingtonul a reacŃionat după aproape şase luni, preşedintele Roosevelt, semnând, la 4 iunie 1942, o contra-declaraŃie de război adresată României, Ungariei şi Bulgariei. Roosevelt a avut grijă să pună în evidenŃă, în mesajul său către Congres, că toate cele trei guverne au declarat război Statelor Unite „nu din proprie iniŃiativă sau ca urmare a dorinŃei popoarelor lor, ci ca instrumente ale lui Hitler”.

Linia politică urmată efectiv de mareşalul Antonescu – independent de starea de război care, formal, exista – se reflectă cel mai bine în cuvintele rostite la 12 decembrie 1941 în faŃa unor ziarişti: „Sunt aliatul Reichului împotriva Rusiei. Sunt neutru între Marea Britanie şi

234 Valeriu Florin Dobrinescu, Anglia şi România între anii

1939-1947, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992, p. 105. 235 „Universul”, an 58, nr. 340, din 14 decembrie 1941.

Germania. Sunt pentru americani împotriva japonezilor”236. Chiar dacă mareşalul Ion Antonescu nu s-a exprimat chiar în această formă, consem-nată în însemnările sale de fostul secretar al lui Mihai Antonescu, Gheorghe Barbul, cele spuse corespund atitudinii sale politice adoptate şi ulterior.

România nu avea sentimentul că, în realitate, ar fi în război nici cu Marea Britanie, nici cu Statele Unite. Presa guvernamentală a primit dispoziŃii să nu atace guvernele de la Londra şi Washington. CetăŃenii britanici şi americani n-au fost internaŃi, iar mareşalul Antonescu s-a abŃinut de la represalii atunci când averile româneşti fuseseră blocate în Anglia şi Statele Unite, încă la 11 octombrie 1941, sub pretextul că, de la sosirea Misiunii Militare Germane, România era o Ńară ocupată. De fapt, câştigurile companiilor britanice şi americane, ale căror capitaluri fuseseră investite în petrolul românesc, le-au rămas la dispoziŃie pe toată durata războiului.

La 12 iunie 1942, aviaŃia militară americană execută prima sa misiune în spaŃiul european, având drept obiectiv rafinăriile de petrol de la Ploieşti – „izvorul şi robinetul puterii germane”. Raidul s-a încheiat cu un eşec total, bombele fiind aruncate la întâmplare, de la ConstanŃa până în zona Ploieşti; bombardamentul nu a fost anunŃat oficial de S.U.A., dar nici de autorităŃile germane şi române care nu erau interesate să se ştie că aviaŃia americană era capabilă să efectueze bombardamente asupra unor obiective strategice din Europa.

Crearea stării de beligeranŃă între România, pe de o parte, şi Marea Britanie şi S.U.A., pe de altă parte, era un act de extremă gravitate pentru destinele poporului român. S-a ajuns aici datorită nu unor conflicte existente între România şi marile puteri anglo-saxone, ci exclusiv alianŃelor politico-militare în care erau angrenate. În acel moment, diplomaŃia americană îşi stabilise deja conduita faŃă de România, atât pe timpul războiului, cât şi după încheierea acestuia. La 18 mai 1942, Departamentul de Stat al Statelor Unite a comunicat la Bucureşti că: a) dorinŃa S.U.A. este de a restabili la sfârşitul războiului „o Românie viabilă şi puternică”; b) realizarea acestei dorinŃe depinde de „puterea proprie pe care România o va avea în faza de deznodământ a războiului”; de aceea, se cerea guvernului român să ducă „o politică tenace de conservare a forŃelor armate, altfel însăşi existenŃa statului român este periclitată”; c) „S.U.A. nu-şi iau nici un angajament în privinŃa graniŃelor viitoare, dar asigură România că în chestiunea Transilvaniei se va găsi o soluŃie dreaptă”. ConŃinutul acestui demers reflectă, printre altele, tendinŃa Washingtonului, ca de altfel, şi a Londrei, de a se abate de la Carta Atlanticului din 14 august 1941, cedând pretenŃiilor Kremlinului de a i se recunoaşte anexiunile teritoriale din anii 1940-1941.

Uniunea Sovietică a cerut Basarabia şi Bucovina de Nord partenerilor săi din coaliŃia NaŃiunilor Unite, în primăvara anului 1942, şi

236 Gheorghe Barbul, op. cit., p. 141.

a obŃinut câştig de cauză, atât din partea Marii Britanii, cât şi a Statelor Unite ale Americii, dezideratele Kremlinului fiind apoi întărite prin înŃelegeri politico-diplomatice bilaterale sau tripartite. Politica de cedare în care s-au angajat Churchil şi Roosevelt faŃă de Stalin a fost deter-minată, în esenŃă, de doi factori: fără contribuŃia militară a Uniunii Sovietice, Germania nazistă nu putea fi înfrântă; teama de o pace separată germano-sovietică, ceea ce i-ar fi dat posibilitate lui Hitler să-şi concentreze forŃele împotriva democraŃiilor occidentale.

Aşadar, Marea Britanie, S.U.A. şi U.R.S.S. au adoptat o poziŃie corespunzătoare intereselor lor, iar aceste interese erau atunci preponderent militare. În general, Marile Puteri nu Ńin seamă de interesele statelor mici, inclusiv în ceea ce priveşte frontierele, decât dacă acestea coincid cu propriile lor interese. În cazul României, s-ar putea adăuga faptul că serviciile de informaŃii britanice şi americane nu au prezentat într-o manieră corectă regimul politic antonescian şi nici motivaŃia reală a războiului purtat de români contra U.R.S.S. Nu mai puŃin adevărat este şi faptul că, după întregirea sa naŃională din 1918, România n-a depus eforturi suficiente pentru a-şi face cunoscute, în mediile diplomatice, politice şi culturale democratice din străinătate, istoria, drepturile şi aspiraŃiile sale legitime, ignorate pe plan internaŃional.

VI.4. Tentative politico-diplomatice de scoatere a României din

război

EvoluŃiile militare pe fronturile celui de-al doilea război mondial începând din anul 1942 – marcate de marile bătălii de la Midway (4-6 iunie 1942) şi Stalingrad (4 septembrie 1942 – 2 februarie 1943) şi de operaŃiunile militare ale aliaŃilor occidentali care au asigurat controlul Africii de Nord, între Atlantic şi Marea Roşie, şi al părŃii de sud a strâmtorii Siciliei – prefigurau înfrângerea Puterilor Axei. În acelaşi sens pledau acŃiunile politico-diplomatice, care au culminat cu adoptarea, la începutul anului 1942, la Washington, a DeclaraŃiei NaŃiunilor Unite. Guvernele celor 26 de state semnatare ale acestui document-manifest237

237 Constantin Buşe, Nicolae Dascălu, DiplomaŃie în vreme de război.

De la Carta Atlanticului la Carta O.N.U., Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2000, p. 44. Statele semnatare erau următoarele: S.U.A., Marea Britanie, U.R.S.S., China, Australia, Belgia, Canada, Costa Rica, Cuba, Cehoslovacia,

subscriau la principiile incluse în Carta Atlanticului238, fiind convinse că victoria completă asupra inamicilor lor era esenŃială pentru apărarea vieŃii, libertăŃii, independenŃei şi libertăŃii religioase, în Ńările lor şi în lumea întreagă. Fiecare guvern se angaja a folosi toate resursele militare şi economice în lupta împotriva acelor membri ai Pactului Tripartit cu care erau în război, se angaja să coopereze cu celelalte guverne semnatare şi să nu încheie armistiŃiu separat sau pace separată. La această declaraŃie puteau adera alte naŃiuni care acordau asistenŃă militară sau contribuiau la lupta împotriva hitlerismului.

În contextul desfăşurărilor militare şi politico-diplomatice în favoarea NaŃiunilor Unite, guvernul de la Bucureşti a trecut, încă din anul 1943, la scrutarea perspectivelor ieşirii României din război şi la pregătirea prezenŃei sale la reglementările de pace. La 6 martie 1943, Mihai Antonescu prezenta în faŃa unui auditoriu alcătuit din personalităŃi ale vieŃii politice, ştiinŃifice şi culturale un amplu discurs consacrat pregătirii României pentru epoca postbelică. Cu acel prilej, nu a făcut

Republica Dominicană, Salvador, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Luxemburg, Olanda, Noua Zeelandă, Nicaragua, Norvegia, Panama, Polonia, Uniunea Sud-Africană, Iugoslavia. Primele 4 state au semnat DeclaraŃia la 1 ianuarie 1942, iar celelalte 22, a doua zi. Această procedură, de semnare, de către marile puteri, mai întâi, şi de către statele mici, mai apoi, va crea un precedent: practica va fi prezentă în toate fazele genezei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Roosevelt a insistat ca marile puteri să fie mereu în capul listelor, în afara ordinii alfabetice. Tot preşedintele american a fost acela care a sugerat adoptarea numelui de NaŃiunile Unite.

238 Ibidem, p.44-45. DeclaraŃia comună a preşedintelui S.U.A., F.D. Roosevelt, şi a premierului britanic, W. Churchill, semnată la 14 august 1941, care a rămas în istorie sub numele de Carta Atlanticului, începea cu un preambul şi avea 8 puncte care făceau publice principiile: de a nu accepta extinderile teritoriale sau de altă natură; respingerea oricăror modificări teritoriale care nu se făceau în acord cu voinŃa liber-exprimată a popoarelor; respectarea dreptului popoarelor de a-şi alege propria formă de guvernământ şi restaurarea dreptului de autoguvernare al popoarelor care au fost lipsite de acesta; accesul tuturor statelor, în condiŃii de egalitate, la comerŃ şi la sursele de materii prime; colaborarea economică deplină între naŃiuni, pentru ameliorarea condiŃiilor de muncă, progres economic şi securitate socială; instaurarea unei păci durabile care să asigure securitatea statelor, să permită oamenilor o existenŃă eliberată de teamă şi nevoi; pacea să asigure călătoria liberă pe mări şi oceane; prin abandonarea utilizării forŃei, prin crearea unui sistem larg şi permanent de securitate şi dezarmarea naŃiunilor agresoare, prin reducerea poverii înarmărilor să se asigure pacea viitoare (Idem, p. 34-35).

nicio referire la aşa-zisul rol al României în cadrul „noii ordini europene” preconizate de Hitler şi Mussolini; dimpotrivă, lăsa să se înŃeleagă orientarea guvernului de la Bucureşti pe alte coordonate decât cele stabilite în septembrie 1940. OpoziŃia şi puterea vor ajunge pe poziŃii apropiate şi chiar îşi vor coordona acŃiunile pentru găsirea unor soluŃii de scoatere a Ńării din război. Semnificativă din acest punct de vedere este o confesiune făcută de Iuliu Maniu unor apropiaŃi ai săi, la 26 martie 1943, din care rezulta că, după „două consfătuiri intime” avute cu Mihai Antonescu, a ajuns la concluzia că „însuşi guvernul nu mai crede astăzi în victoria Axei”239 şi i-a cerut să pregătească argumentele pentru susŃinerea intereselor României la ConferinŃa păcii. Iuliu Maniu nu avea cum să ştie atunci că, după toate probabilităŃile, între cei doi Antoneşti se realizase un acord ca vicepremierul şi ministrul de externe să identifice, în plan politico-diplomatic, şansele României de a ieşi din război prin pace separată şi, în acest scop, guvernul, cu departamentele de profil, să coopereze cu opoziŃia; în acest timp, mareşalul Ion Antonescu să continue politica militară alături de Axă până în momentul în care se va ivi şansa de dezangajare din această alianŃă nefastă.

Judecând faptele din perspectivă istorică, este greu de admis că Mihai Antonescu întreprindea acŃiuni publice de anvergură – cum a fost discursul său de la 6 martie 1943 – fără ştirea conducătorului statului. Atât Ion, cât şi Mihai Antonescu cunoşteau nu numai evoluŃia evenimentelor militare din Est, ci şi seismele care se produceau în alte zone ale spaŃiului Axei sau în cel neutru. În optica multor oameni politici era certă perspectiva apropiatei capitulări a Italiei; erau cunoscute tatonările Finlandei de a ieşi din război pe o cale separată, cu ajutorul Occidentului, faptul că Turcia era dispusă să sprijine o invazie anglo-americană în Balcani şi în Orientul Apropiat etc.

Guvernul român şi-a întins tot mai mult antenele pe lângă reprezentanŃii guvernelor englez şi american din capitalele Ńărilor neutre pentru a afla condiŃiile retragerii României din război. Contactele şi apoi negocierile au avut loc în special la Berna, Lisabona, Madrid, Stockholm, Ankara, Cairo, precum şi la Bucureşti. Protagonist al demersurilor diplomatice, Mihai Antonescu avea „mână liberă” din partea mareşalului Ion Antonescu. Concomitent, au intrat în acŃiune liderii opoziŃiei,

239 Mihai Fătu, op. cit., p. 268.

îndeosebi Iuliu Maniu, urmărind acelaşi scop: încheierea unor înŃelegeri secrete româno-anglo-americane pentru abandonarea Axei. Tentativele de negociere şi negocierile propriu-zise s-au derulat cu intermitenŃe şi în ritm lent, durând practic până la 23 august 1944. Ele au avut de înfruntat numeroase dificultăŃi, una dintre cele mai importante constituind-o hotărârea adoptată de preşedintele Roosevelt şi premierul Churchill, la ConferinŃa de la Casablanca (14-24 ianuarie 1943), de a nu se angaja tratative cu statele Axei şi aliaŃii săi, ci de a le impune formula „capitulării necondiŃionate”.

Demersurile diplomatice româneşti erau cunoscute, de la începuturile lor, la Berlin. La întâlnirea Hitler-Antonescu de la Klessheim (12 aprilie 1943), cancelarul german prezenta mareşalului român detalii care arătau că serviciile secrete germane erau bine informate. Führerul – se consemnează în minuta acestei întâlniri – „ a pus aceste probleme în centrul discuŃiei, rugându-l pe Antonescu să le analizeze, nu atât în legătură cu atitudinea Germaniei, ci mai mult privind urmările pe care le-ar putea avea în lume atitudinea diplomaŃilor români. Şi, în afară de asta, a dorit să înceapă întrevederea cu o problemă mai neplăcută, pentru ca finalul să nu fie prost, ci la sfârşitul convorbirii să poată fi discutate părŃile pozitive ale legăturii româno-germane. BineînŃeles că nu aşteaptă un răspuns imediat din partea lui Antonescu la această problemă neaşteptată. El ar înŃelege prea bine, chiar dacă Antonescu nu i-ar da nici un răspuns şi nu i-ar lua-o înainte”240.

Mareşalul Antonescu l-a asigurat pe Hitler că nu va permite nimănui să ducă o altfel de politică decât cea pe care el o consideră cea mai bună, în interesul Ńării şi al Europei, şi că „România îşi va continua drumul alături de Germania până la sfârşitul războiului”. Iar cu privire la politica opoziŃiei, nu se poate atinge de Maniu, deoarece „nu doreşte ca prin măsuri luate împotriva lui Maniu să facă o jertfă din acest om înaintat în vârstă şi cu idei negative”.

Conducătorul statului român a luat apărarea ministrului său de externe, precizând: „E de neconceput ca Mihai (Antonescu) să fi încercat vreodată să încheie pace sau să ceară ajutor la americani sau alte state, căci el nu ar putea suporta alături de el pe nimeni care ar fi neloial Germaniei”.

240 Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite (1940-1944), vol. II, op. cit., p. 71.

Cancelarul Adolf Hitler încheie conciliant acest punct: „BineînŃeles că rămâne totul în grija mareşalului, ceea ce doreşte sau nu să facă, pe baza informaŃiilor transmise. Chiar şi Führerul a trebuit să ia poziŃie de apărare în chestiunea respectivă, dar consideră acum problema încheiată”241.

În martie 1943, serviciile secrete britanice din Istanbul au comunicat poziŃia guvernelor Statelor Unite secrete ale Americii şi Marii Britanii faŃă de România. Nota prezentată lui Maniu conŃinea, în esenŃă, următoarele: guvernele englez şi american sunt dispuse să înŃeleagă situaŃia specială a României şi imposibilitatea forŃelor de opoziŃie de a desfăşura o acŃiune imediată; cele două guverne nu-şi pot lua nicio obligaŃie specială de a stabili o înŃelegere în privinŃa României cu guvernul sovietic; ambasadorii Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii la Moscova au primit însărcinarea să discute problema românească şi, de îndată ce se va ajunge la un rezultat, se vor face comunicări lui Maniu242.

Concomitent, Iuliu Maniu a primit un lung mesaj din partea reprezentanŃilor din Turcia ai guvernului polonez în exil, în care se pleda pentru o confederaŃie de state ce urma să cuprindă Polonia, Cehoslovacia, Austria, Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia şi Turcia. În concepŃia autorilor săi, acest bloc de state, numărând circa 120 de milioane de oameni, ar fi fost suficient de puternic pentru a putea rezista presiunilor Germaniei, precum şi pentru a acŃiona ca un „cordon sanitar” la graniŃa apuseană a Uniunii Sovietice243.

Maniu era de acord, în principiu, cu proiectul polonez, care corespundea, în esenŃă, unui mai vechi plan al său de organizare a Europei dunărene244. Supus unei dezbateri cu „diplomaŃii” Partidului

241 Ibidem, p. 73. 242 A. Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurecŃiei române

din august 1944, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1979, p. 276-277. 243 Ibidem. 244 Într-un discurs rostit la 4 aprilie 1934 în faŃa Adunării DeputaŃilor,

Iuliu Maniu preciza că încă din primii ani după destrămarea Imperiului austro-ungar în 1918, el fusese de părere că „realizându-se înfiinŃarea statelor naŃionale sud-est europene, ele vor trebui să înfăptuiască în scurtă vreme o ConfederaŃiune Sud-Est Europeană, cu scopul de a forma o forŃă comună şi de a crea un teritoriu economic unitar, păstrându-şi fiecare stat suveranitatea sa, pentru a-şi asigura desfacerea produselor lor în mod raŃional”.

În 1924, într-o conferinŃă Ńinută la Institutul Social Român, Iuliu Maniu declara că poporul român este chemat să devină „de-a lungul Dunării

NaŃional łărănesc, Constantin Vişoianu, Savel Rădulescu, Mihai Popovici, Ion HudiŃă, Gheorghe Taşcă, proiectul polonez nu a fost însă acceptat, fiind considerat „o alcătuire hibridă” care ar fi avut în interiorul ei interese antagoniste.

În acelaşi timp, opoziŃia democrată stabileşte un dialog cu guvernele britanic şi american, prin George I. Duca, consilier la LegaŃia română din Stockholm. Din decembrie 1943, Duca stabileşte legături şi cu reprezentanŃii guvernului sovietic în capitala Suediei.

În timpul vizitei oficiale pe care o face în Italia, între 29 iunie şi 4 iulie 1943, Mihai Antonescu propune lui Benito Mussolini să ia iniŃiativa tratativelor de pace. Ducele a fost de acord, în principiu, dar şi-a exprimat părerea de a se mai aştepta două luni, deoarece spera într-o îmbunătăŃire a situaŃiei militare, ceea ce ar fi permis negocieri de pe poziŃii mai avantajoase. Între timp însă, la 25 iulie, Mussolini este înlăturat de la putere printr-o conspiraŃie de palat. A doua zi, Mihai Antonescu se adresează noului guvern italian, condus de mareşalul Pietro Badoglio, pentru „stabilirea unui contact tot mai strâns între Italia şi România”, în ve-derea unei acŃiuni comune pentru ieşirea din război. La sfârşitul lunii iulie 1943, Raffaele Guariglia, ministrul afacerilor străine al Italiei, răspunde, dând asigurări guvernului român că „poate conta pe sprijinul Italiei în dezvoltarea situaŃiei actuale”. În realitate, guvernul italian negocia singur cu guvernele britanic şi american şi a încheiat cu ele armistiŃiu, care va fi anunŃat public la 8 noiembrie 1943245.

şi la Marea Neagră, centrul de gravitaŃiune al unei formaŃiuni puternice, mondiale, compusă din state şi popoare libere, în stare să-şi asigure existenŃa lor naŃională şi având forŃe de a contribui la progresul culturii, ordinei şi propăşirii veşnic ascendente a civilizaŃiei omeneşti”. În cursul anului 1928, Iuliu Maniu a adus acest proiect la cunoştinŃa conducătorului Poloniei, mareşalul Józef Pilsudsky, iar în februarie 1929, în calitate de preşedinte al Consiliului de Miniştri, l-a prezentat şi guvernelor Marii Britanii şi FranŃei.

245 Clauzele armistiŃiului militar al AliaŃilor cu Italia erau extrem de dure, datorită îndeosebi Marii Britanii, care s-a preocupat mai mult de asigurarea supremaŃiei sale navale în Mediterana decât de contribuŃia italiană la efortul de război. Cu toate acestea, declaraŃia sovieto-anglo-americană din 13 octombrie 1943 precizează că: „Guvernele Marii Britanii, Statelor Unite şi Uniunii Sovietice recunosc oficial poziŃia luată de guvernul regal al Italiei în termenii declaraŃiei mareşalului Badoglio şi acceptă colaborarea activă a armatei italiene drept cobeligerantă în războiul împotriva Germaniei” (R.I.A.D., p. 141-143. Pietro

ConferinŃa miniştrilor afacerilor străine ai U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A. de la Moscova (19-30 octombrie 1943) hotărăşte, printre altele: a) ori de câte ori cele trei guverne vor primi tatonări de pace din partea vreunui guvern sau a altor persoane ori grupuri de persoane dintr-o Ńară care se află în război cu NaŃiunile Unite, să se informeze reciproc şi să se consulte asupra poziŃiilor ce trebuie adoptate; b) în cazul statelor satelite Reichului, aflate în război cu Uniunea Sovietică, dreptul de a decide să revină U.R.S.S.; c) crearea Comisiei Consultative Europene, formată din reprezentanŃi ai celor trei Mari Puteri, cu sediul la Londra, cu misiunea „de a elabora cât mai curând recomandări detaliate asupra clauzelor de capitulare ce vor fi impuse tuturor statelor europene cu care oricare din cele trei Puteri se află în stare de război şi asupra modalităŃilor care să asigure realizarea acestor clauze”246.

La 9 noiembrie 1943, la Lisabona, ministrul-consilier al legaŃiei britanice, Henry L. Hopkinson, comunică fostului ministru al României în Portugalia, Ion Pangal, că niciun contract nu va putea fi stabilit pe alte baze decât capitularea fără condiŃii. Peste trei zile, ambasadorul S.U.A. în Spania, Carlton Hayes, îi comunică primului secretar al LegaŃiei României la Madrid, Scarlat Grigoriu, să se remită în scris un document din care să rezulte disponibilitatea de negociere cu aliaŃii pe baza formulei „capitulare fără condiŃii”, după care un reprezentant al Bucureştilor să plece la Cartierul General al generalului Dwight Eisenhower; guvernul american dădea asigurări că trupele sovietice nu vor ocupa tot teritoriul Ńării, iar trupele anglo-americane vor ocupa „măcar o parte” din România. La 21 decembrie 1943, guvernul român răspunde că în principiu acceptă să negocieze dacă s-ar realiza una din următoarele două condiŃiuni: a) o debarcare anglo-saxonă serioasă în Balcani mergând în direcŃia României; b) intrarea Turciei în război alături de aliaŃi247. Aceste condiŃii contraveneau strategiei militare generale stabilite la reuniunea la nivel înalt de la Teheran (28 noiembrie – 1 decembrie 1943). Întreaga Europă de Centru-Est şi Sud-Est, inclusiv statele baltice, Finlanda şi România, intrau în aria de operaŃiuni a Armatei Roşii; au urmat, în mai-iunie 1944, înŃelegerea Churchill-Stalin potrivit căreia, până la sfârşitul războiului sau Secchia, Filippo Frassati, Storia della Rezistenza. La guerra di liberazione in Italia. 1943-1945, vol. I, Editori Riuniti, Roma, 1965).

246 Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura Enciclopedică, Bucureşti, p. 258.

247 Ibidem, p. 259-260.

cel puŃin pentru trei luni, U.R.S.S. să-şi asume responsabilitatea în România şi în Bulgaria, iar Marea Britanie în Grecia şi Iugoslavia248. În cele din urmă, la 15 iulie 1944, guvernul S.U.A. şi-a dat asentimentul; dar guvernul sovietic nu a manifestat niciun interes pentru a continua în acel moment schimbul de păreri referitor la propunerea britanică249.

În arhivele americane se află un „proiect preliminar” intitulat România. Problemele ocupaŃiei: caracterul conducerii militare, potrivit căruia cele trei Puteri Aliate, în baza DeclaraŃiei de la Moscova din toamna anului 1943, trebuia ca, înainte de capitularea României şi de ocuparea teritoriului ei, să „realizeze un acord referitor la dimensiunea şi caracterul participării fiecăreia la ocupaŃia şi administraŃia militară, la problemele de natură civilă ale României”250. Între soluŃiile întrezărite, erau: a) ocupaŃia sovietică, plus o comisie interaliată de control; b) participarea simbolică a forŃelor engleze şi americane la ocupaŃie; c) guvern de ocupaŃie, cu o misiune militară anglo-americană ataşată pe lângă comandantul şef sovietic; d) guvern de ocupaŃie şi militar sovietic; e) guvern de ocupaŃie şi militar mixt, anglo-sovieto-american. Subliniind preocuparea S.U.A. pentru evitarea divizării României în „zone separate” şi Ńinând în final la asigurarea independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a statului român, autorităŃile de la Washington înclinau pentru aplicarea formulei a251.

248 CorespondenŃa preşedintelui Consiliului de Miniştri al U.R.S.S. cu

preşedinŃii S.U.A. şi cu prim-ministrul Marii Britanii din timpul Marelui Război pentru Apărarea Patriei, 1941-1945, vol. I, E.S.P.L.P., Bucureşti, 1958, p. 292-295.

249 L. Stavrianos, The Balcans since 1945, Halt, Reinhart and Winston, New York, 1963, p. 309. Autorul, istoric american de origine greacă, consideră că înŃelegerea respectivă n-a putut intra în vigoare, dar că „în unele ocazii critice, ambele guverne au acŃionat în conformitate cu acordul propus”. AlŃi autori, invocând memoriile lui Cordell Hull, sunt de părere că Roosevelt a aderat la planul lui Churchill „nu fără a impune câteva restricŃii: acordul între Londra şi Moscova nu va fi aplicabil decât în condiŃii de război şi nu va aduce nici un prejudiciu drepturilor şi responsabilităŃilor pe care fiecare dintre cele trei mari puteri le va avea de exercitat în timpul reglementărilor de pace şi, prin urmare, în ceea ce priveşte ansamblul Europei” (Nicolette Franck, La Roumanie dans L’engrenage, Elsevier Sequoia, Paris, Bruxelles, 1977, p. 76).

250 Arhivele NaŃionale ale României, fond Microfilme S.U.A., rola 663, cadrul 1032 şi urm.

251 Ibidem.

OpoziŃia democratică preconiza scoaterea Ńării din război printr-o acŃiune politico-diplomatică iniŃiată de guvernul Antonescu. La începutul lunii aprilie 1943, Iuliu Maniu era de părere că: „Nu există decât o singură soluŃie. România să ceară pace separată. Şi acest lucru trebuie să-l facă guvernul Antonescu. El, care a dat germanilor un sprijin larg şi necondiŃionat, are autoritate de a vorbi Reichului deschis şi sincer: România nu se mai poate bate din două motive fundamentale: fiindcă nu mai are armată şi fiindcă războiul nu mai are consensul naŃiunii”252.

Principalele canale pe care s-au purtat discuŃii asupra retragerii României din Axa Roma-Berlin au fost: Bucureşti – Istanbul, Cairo şi Stockholm. Pregătite îndelung, de-o parte şi de alta, discuŃiile de la Cairo s-au desfăşurat cu participarea reprezentanŃilor celor trei Puteri Aliate. O circulară a secretarului de stat Cordell Hull, destinată reprezentanŃelor diplomatice ale S.U.A. din Spania, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, ElveŃia şi Turcia, la 18 noiembrie 1943, preciza:

„1. Capitularea imediată a României ar fi în interesul cauzei aliate;

2. AliaŃii nu sunt interesaŃi în nicio propunere de capitulare, alta decât necondiŃionată;

3. Orice propunere de capitulare necondiŃionată trebuie să fie prezentată principalilor trei aliaŃi, respectiv Marii Britanii, Rusiei Sovietice şi Statelor Unite, de către un reprezentant al guvernului român pe deplin autorizat”253.

Al doilea canal diplomatic important, Bucureşti – Stockholm, s-a impus datorită preferinŃelor sovietice pentru discuŃii bilaterale. În cursul lunii decembrie 1943, la Stockholm, se stabileşte un prim contact româno-sovietic; cu acest prilej, reprezentantul sovietic Vladimir Semionov, însărcinat cu afaceri, declară ministrului român Frederik Nanu că formula „capitulării necondiŃionate nu trebuie interpretată strâmt”. Deşi în perioada următoare guvernul român menŃine contactul stabilit cu guvernul sovietic, în cursul lunii martie 1944 discuŃiile sunt întrerupte.

La 17 martie 1944, în capitala Egiptului, prinŃul Barbu Ştirbey are prima întrevedere cu reprezentanŃii U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A., cărora le declară că „guvernul, regele şi opoziŃia doresc o schimbare a frontului”. Guvernul Antonescu, opinia Ştirbey, putea face faŃă mai lesne unei intervenŃii germane, în raport cu opoziŃia. Dacă totuşi se impunea,

252 Mihai Fătu, op. cit., p. 269. 253 Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), p. 278.

„opoziŃia se declară gata, bazându-se pe încrederea poporului şi pe asentimentul Regelui, a-şi lua angajamentul de a realiza colaborarea cu AliaŃii şi a contribui, cu sprijinul forŃelor sale armate şi economice [la acŃiunea] împotriva Germaniei”. La cererea AliaŃilor, guvernul Antonescu urma să fie, imediat, „răsturnat prin violenŃă”. AliaŃii, în schimb, urma să dea asigurări pentru respectarea independenŃei României, a drepturilor ei teritoriale, pentru recunoaşterea calităŃii de cobeligerant şi de asemenea sprijin militar în cazul unui atac bulgar sau ungar254.

Drept răspuns, la Bucureşti au ajuns două mesaje: primul era adresat, la 22 martie, de comandantul aliat suprem din Mediterana, mareşalul Henry Maitland Wilson, direct mareşalului Antonescu, căruia îi cerea să capituleze imediat în faŃa celor trei Mari Puteri şi să dea ordin trupelor române să nu opună nicio rezistenŃă ruşilor. „Noi vom judeca în funcŃie de rezultate şi natura condiŃiilor de pace impuse în cele din urmă României – se spunea în mesaj – va fi în mare parte determinată de contribuŃia ei la înfrângerea Germaniei”255. În răspunsul său, din 2 aprilie, mareşalul Ion Antonescu reaminteşte împrejurările din 1940: „AliaŃii şi prietenii noştri au fost obligaŃi de evenimentele europene din 1940 să ne abandoneze total, lăsându-ne astfel să fim jefuiŃi de laşii noştri vecini.

Nici unul din marii noştri aliaŃi de atunci nu putea să ne garanteze frontierele noastre reduse, ca răspuns la strigătul nostru de alarmă. Alături de Germania am fost nevoiŃi să ne opunem Rusiei care, zilnic, ne umilea şi ne ameninŃa. Singura Ńară din lume care, la cererea noastră, a fost de acord ca, în împrejurări dificile, să garanteze existenŃa durabilă a naŃiunii, a fost Germania. Când poporul nostru va trebui să moară, nu-i cereŃi astăzi să accepte dizgraŃia şi dezonoarea …

AjutaŃi-mă să salvez un popor, nu mă forŃaŃi să-l arunc în prăpastia fără sfârşit a distrugerii şi ruşinii.

Noi suntem prietenii dv., nu duşmanii dv. Nici un popor, sunt sigur, cu forŃele aproape intacte, cum sunt ale noastre, nu ar putea să capituleze şi să se retragă din acŃiunea în care însăşi libertatea şi existenŃa lui sunt în joc, fără o garanŃie serioasă pentru zilele care vor veni. Că nu

254 Ibidem, op. cit., p. 290. 255 Alexandru Cretzianu, Ocazia pierdută, EdiŃia a doua, Institutul

European, Iaşi, 1998, p. 249.

se va comite nicio indiscreŃie în legătură cu acest mesaj, mă bizui pe dv. ca soldat.”256

Al doilea mesaj, la 29 martie, este trimis, la propunerea reprezen-tantului sovietic, mareşalului Antonescu, solicitându-i-se următoarele măsuri, în completare la recomandările generalului Wilson din 22 martie:

„a) Să ordone trupelor române în contact cu trupele sovietice să capituleze în faŃa lor. Sovieticii se angajează să trimită mareşalului Antonescu acele trupe româneşti care se vor preda în Crimeea sau în zona Nistrului în apropiere de Prut, pentru ca el să le organizeze în vederea viitoarei rezistenŃe împotriva germanilor.

b) Trebuie să stabilească un contact direct cu comandamentul sovietic pentru rezolvarea problemelor legate de acŃiunea mutuală îndreptată împotriva germanilor. În acest scop, el va trebui să autorizeze pe unul din generalii români care sunt acum prizonieri în Rusia, sau o altă persoană, să acŃioneze ca reprezentant al său.”257

Acest mesaj i-a fost comunicat şi lui Iuliu Maniu. În aceeaşi zi, generalul Wilson i-a retransmis Mareşalului Antonescu mesajul cuprinzând sugestiile sovietice, la care însă n-a primit răspuns.

Analizând conŃinutul celor două documente, generalul Platon Chirnoagă sublinia: „Pe cât era de cinică şi autoritară prima telegramă, pe atât cea de-a doua era lipsită de orice seriozitate. Cum era posibil ca un guvern responsabil de destinele Ńării lui să se aventureze într-o asemenea acŃiune, fără să ştie ce soartă îi pregătesc inamicii care îi dădeau aceste sfaturi? Niciuna nu lua în considerare scopul politic românesc şi nici nu oferea vreo garanŃie pentru libertatea şi independenŃa României; în schimb i se cerea să atace pe la spate şi fără nici un fel de avertisment aliatul care, timp de 3 ani, a luptat alături de noi contra duşmanului nostru cel mai periculos. La astfel de propuneri mareşalul Antonescu s-a abŃinut să mai răspundă. De aceea, la 2 aprilie, generalul Wilson s-a adresat lui Maniu, căruia i-a transmis aceleaşi condiŃii pe care le comunicase mai înainte conducătorului statului român. Maniu n-a acceptat nici el propunerile făcute prin generalul Wilson, considerând că nu asigurau nici independenŃa, nici frontierele şi nici libertăŃile poporului român. Ca ajutor

256 Dinu C. Giurescu, România în al doilea război mondial (1939-

1945), Editura All Educational, Bucureşti, 1999, p. 193. 257 Alexandru Cretzianu, op. cit., p. 250.

militar, Wilson propunea puternice bombardamente aeriene asupra populaŃiei, ca s-o revolte împotriva lui Antonescu.”258

VI.4.1. Propunerile sovietice de armistiŃiu din aprilie 1944.

Cererile formulate prin mesajele generalului Wilson se corelau cu ofensiva Armatei Roşii, care la sfârşitul lunii martie a ajuns la Prut. În seara zilei de 2 aprilie 1944, Molotov a declarat reprezentanŃilor presei sovietice şi străine, prezenŃi la Moscova, că guvernul sovietic „nu urmăreşte să anexeze vreo porŃiune oarecare din teritoriul românesc la Uniunea Sovietică” şi „nici să modifice în vreun fel stările sociale existente actualmente în România”, precizând că intrarea trupelor sovietice pe teritoriul românesc era dictată exclusiv de necesităŃi militare şi de faptul că trupele inamice continuă rezistenŃa259.

La 12 aprilie 1944 se reia contactul româno-sovietic din capitala Suediei. De această dată, Kremlinul prezintă ministrului Frederik Nanu „condiŃiile minime ale armistiŃiului”: a) ruperea relaŃiilor cu germanii şi lupta alături de NaŃiunile Unite pentru redobândirea independenŃei şi suveranităŃii României; b) restabilirea frontierei sovieto-române în concordanŃă cu „tratatul din 1940”; c) reparaŃii pentru pagubele cauzate U.R.S.S.; d) eliberarea tuturor prizonierilor de război sovietici şi aliaŃi; e) libertate neîngrădită de deplasare pentru trupele sovietice şi aliate pe întreg teritoriul României, iar guvernul român să acorde în acest sens tot sprijinul prin căile de comunicaŃie pe pământ, pe apă şi în aer; f) guvernul sovietic consideră rezultatul arbitrajului de la Viena nejust şi este de acord să participe la operaŃii militare, împreună cu românii, împotriva ungurilor şi germanilor „pentru restituirea întregii Transilvanii sau a celei mai mari părŃi din ea României”; g) guvernul sovietic nu are nimic de obiectat dacă România doreşte ca pe lângă reprezentantul militar pentru problemele de război să aibă şi un reprezentant politic pentru relaŃiile cu U.R.S.S. Aceleaşi condiŃii sunt prezentate concomitent la Cairo.

Ion Antonescu, încrezător în promisiunile făcute de Hitler, privind oprirea înaintării sovietice prin utilizarea unor arme de mare eficacitate şi în speranŃa obŃinerii unor propuneri de pace favorabile,

258 Platon Chirnoagă, op. cit., p. 93. 259 România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial.

Documente, vol. I (editate de Arhivele Statului), Coordonator Marin Radu Mocanu, Bucureşti, 1994, p. 180.

hotărăşte însă tergiversarea negocierilor. În schimb, opoziŃia comunică, la Cairo, că acceptă condiŃiile de armistiŃiu şi este gata să trateze pe baza lor. Ca urmare, la sfârşitul lunii mai 1944, se cerea NaŃiunilor Unite asigurări că: teritoriile ocupate se vor afla exclusiv sub administraŃie românească; regiunile care nu sunt zone de operaŃii să nu fie ocupate; fondurile Băncii NaŃionale confiscate de germani să fie înapoiate României; deblocarea fondurilor româneşti din Marea Britanie şi S.U.A.; întreaga Transilvanie să fie redată României.

La 29 mai 1944, Frederik Nanu restabileşte contactul cu reprezentantul guvernului sovietic, căruia îi prezintă un Aide-mémoire, în care, evitându-se întrebuinŃarea cuvintelor „armistiŃiu” şi „pace”, deoarece se credea că „termenul juridic n-ar schimba cerinŃele ruse”, se solicita: să se acorde germanilor un răgaz de 15 zile pentru a părăsi România; administraŃia civilă în teritoriul ocupat să rămână românească; în zona în care se află sediul guvernului român să nu pătrundă trupe străine; negocierea despăgubirilor; reluarea vechilor propuneri prezentate la Cairo privind graniŃele.

CondiŃiile sovietice de armistiŃiu propuse României au fost întâmpinate de guvernul S.U.A. cu unele rezerve, fiind considerate ca „o deviere definită de la principiul capitulării necondiŃionate” şi fiind întemeiate în mod deschis pe premisa că războiul cu România era „treaba proprie a Rusiei”. În principal, reticenŃele americanilor vizau „chestiunile teritoriale”, implicate de propunerile sovietice, precum şi problema folosirii trupelor române în războiul împotriva Germaniei. În ceea ce priveşte dictatul de la Viena, americanii, deşi nu recunoşteau valabilitatea soluŃiei impuse României în 1940 de Ribbentrop şi Ciano, se situau pe poziŃia că reglementarea problemei trebuie amânată pentru perioada postbelică260. Totodată, americanii atrăgeau atenŃia asupra faptului că „propunerile ruseşti nu prevăd nicio condiŃie cu privire la autoritatea regimului lui Antonescu, lăsând astfel deschisă chestiunea dacă va trebui să avem de-a face şi să colaborăm cu un guvern care până acum este răspunzător de a fi luptat alături de germani, împotriva AliaŃilor”. Toate aceste deosebiri de vederi nu erau menite să dezaprobe condiŃiile ruseşti de armistiŃiu, ci să fie reŃinute şi utilizate la negocieri ulterioare.

260 Gheorghe Buzatu, România şi Marile Puteri (1939-1947), p. 301.

Guvernul sovietic răspunde, la 31 mai 1944, că punctele a, b şi d ale propunerilor din 12 aprilie nu pot fi schimbate; totuşi, se declara dispus să reducă într-o oarecare măsură suma reparaŃiilor de război; nu obiecta în ceea ce priveşte acordarea unui termen de 15 zile pentru retragerea trupelor germane din România; era de acord să se ajungă la un compromis în ceea ce priveşte păstrarea administraŃiei civile româneşti.

La 2 iunie 1944, însărcinatul cu afaceri sovietic la Stockholm, Semeonov, i-a comunicat ministrului Nanu: „Dacă prin imposibil germanii părăsesc România de bună voie în termen de 15 zile, guvernul sovietic n-are nicio obiecŃiune ca România să rămână neutră” şi, printre altele, a adăugat „ca părere personală” să nu se mai ridice „chestiunea Basarabiei, Rusia fiind intratabilă” în această privinŃă261.

La 28 aprilie 1944, Iuliu Maniu şi Ioan HudiŃă analizau un răspuns primit cu o zi înainte de la Cairo. Impresia lui Maniu, rezumată în Jurnalul lui HudiŃă, „este că anglo-americanii, deşi promit tot concursul lor, în realitate ei nu pot face nimic fără aprobarea Moscovei, mai ales acum când ei sunt în plină admiraŃie faŃă de efortul militar care-l fac ruşii. Pentru moment, cel puŃin, i-a mai comunicat Ştirbei, nici vorbă nu poate fi de trupe aeropurtate decât cel mult în număr egal cu ruşii. La fel, ei nu pot lua nici un angajament să înceteze bombardarea Ńării. Ştirbei crede că foarte curând anglo-americanii vor face frontul al doilea în Europa Occidentală.”262

Jurnalul lui Ioan HudiŃă confirmă, în realitate, că „Ştirbei n-a făcut, prin forŃa împrejurărilor, decât să dezamăgească pe cei ce aşteptau din partea sa veşti salvatoare!” În schimb, la 16 iunie 1944, Maniu îi comunica lui HudiŃă că, printr-un nou mesaj, „Ştirbei cere să încheiem înŃelegere şi cu comuniştii «pentru a face plăcere Moscovei, întrucât ea va avea cuvânt hotărâtor în negocierile noastre de armistiŃiu şi că anglo-americanii insistă mult pentru acest lucru».”263

ReprezentanŃii U.R.S.S, S.U.A. şi Marii Britanii la tratativele de la Cairo adresează delegaŃilor români, la 1 iunie, o notă în care se arăta că „negocierile sunt considerate ca încheiate”; dacă Maniu vrea să profite de condiŃiile de

261 România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial, op. cit., p. 207.

262 Ioan HudiŃă, Jurnal politic. 1 ianuarie – 24 august 1944, studiu introductiv şi note de Dan Berindei, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1997, p. 230.

263 Ibidem, p. 313.

armistiŃiu, „să trimită un ofiŃer pentru a stabili un contact direct cu Armata Roşie pe front”; concomitent, o asemenea propunere a fost adresată şi LegaŃiei României de la Stockholm. În ciuda numeroaselor mesaje trimise de Iuliu Maniu, în lunile iunie-august, la Cairo, practic, negocierile nu au mai fost reluate.

VI.4.2. Ultimele încercări de ieşire a României din război (până

la 23 august 1944). Tentative de pace separată cu NaŃiunile Unite a iniŃiat şi Gheorghe Tătărescu. Ajungând la concluzia potrivit căreia „ordinea internaŃională în Estul şi Centrul Europei va fi stabilită în cele din urmă sub egida Uniunii Sovietelor, şi aceasta, de altfel, în complet acord cu Marea Britanie şi Statele Unite”, la 18 decembrie 1943, fostul premier liberal i-a cerut lui Iuliu Maniu să plece împreună la Moscova pentru a discuta şi hotărî asupra condiŃiilor scoaterii României din război şi pentru a organiza, apoi, „o armată de eliberare cu prizonierii români aflători în Rusia sovietică”. Dar, a fost refuzat. Continuându-şi acŃiunea, Gheorghe Tătărescu şi-a asigurat un contact cu guvernul sovietic cu ajutorul lui Edvard Beneš, fostul preşedinte cehoslovac, aflat în exil la Londra şi care întreŃinea legături permanente cu Moscova.

La 1 mai 1944, Tătărescu s-a adresat şefilor de partide politice, propunându-le să-şi conjuge eforturile în vederea realizării următoarelor obiective: a) pace imediată cu NaŃiunile Unite; b) negocieri directe cu U.R.S.S., fără reticenŃe şi fără tergiversări şi „fără a mai uza de mediaŃiunea protectoare a altor puteri care, în împrejurările de azi, nu ne-ar putea fi de nici un folos”; c) desfăşurarea negocierilor în cadrul unui program unitar, armonizator, sub coordonarea unui Comitet NaŃional, „compus din actualii şi foştii preşedinŃi ai partidelor politice, al căror program intern şi extern este compatibil cu o înŃelegere cu Rusia sovietică, şi din foştii preşedinŃi de Consiliu ale căror credinŃe şi linie de conduită nu se opun acestui act politic. Preşedintele (delegatul) Partidului Comunist – azi partid naŃional – va face parte din acest comitet, care va putea fi lărgit prin cooptare de noi membri”264.

264 Gheorghe Tătărescu, Mărturii pentru istorie, ediŃie de Sanda

Tătărescu-Negropontes, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996, p. 324-325; „Drapelul”, an II, nr. 158 din 3 iulie 1945.

Din analiza acestor propuneri rezultă o clarviziune politică superioară. Tătărescu sesizează în mod realist necesitatea de a trata direct cu U.R.S.S. pentru încheierea armistiŃiului. Istoria i-a dat, finalmente, dreptate fostului premier liberal, care punea şi condiŃii sovieticilor: respectarea drepturilor şi a suveranităŃii noastre naŃionale. În plus, ideea ca negocierile să se desfăşoare în cadrul unui „program unitar” dă măsura capacităŃii lui politice. Cum însă tratativele de armistiŃiu s-au desfăşurat pe mai multe planuri, dezorganizat, haotic, fără ca opoziŃia şi guvernul să-şi coordoneze demersurile, rezultatul nu putea să fie decât negativ.

Refuzat şi de această dată de Iuliu Maniu şi de Constantin I.C. Brătianu, Gheorghe Tătărescu, împreună cu gruparea sa desprinsă din partidul liberal tradiŃional, a intrat în CoaliŃia NaŃional Democrată, formată la 26 mai 1944, alături de partidele comunist, social-democrat, socialist-Ńărănesc, naŃional-democrat, Frontul Plugarilor şi Uniunea Patriotică. Această coaliŃie politică avea înscrise în procesul-verbal de constituire drept obiective:

„1. Pregătirea acŃiunii politice menite să realizeze ieşirea României din război şi încheierea armistiŃiului şi a păcii cu NaŃiunile Unite.

2. Eliberarea teritoriului naŃional de sub jugul trupelor de ocupaŃie şi reîncorporarea Transilvaniei, prin alungarea cotropitorilor.

3. Prin ieşirea României din Axă, restabilirea raporturilor tradiŃionale ale României cu Puterile occidentale şi cu foştii ei aliaŃi şi prieteni, precum şi încheierea, în acelaşi timp, pentru epoca de după pace, a unei alianŃe cu Republicile Sovietice Socialiste, organizându-se astfel o colaborare permanentă, în toate domeniile vieŃii celor două state.

4. Reaşezarea instituŃiilor democratice la temelia vieŃii politice a statului român”265.

Constituirea CoaliŃiei NaŃional Democrate şi programul său au fost aduse la cunoştinŃa regelui Mihai, la 2 iunie 1944, şi apoi comunicate guvernului sovietic prin intermediul lui Edvard Beneš. Răspunsul transmis de Molotov, pe aceeaşi cale, la sfârşitul lunii iulie 1944, a fost pozitiv, CoaliŃia NaŃional Democrată fiind invitată să trimită delegaŃi pentru negocieri la Moscova266. Dar, acest răspuns comunicat pe filiera Ministerului Afacerilor Străine, pentru a fi remis lui Tătărescu, a fost interceptat de Grigore Niculescu-Buzeşti, directorul Serviciului Cifru din minister, şi predat lui Iuliu Maniu şi Mihai Antonescu. În expunerea

265 Ibidem. 266 Arhiva M.A.E., fond 71/dosar E9, XX f. 20-22: „Drapelul” nr. 158

din 3 iulie 1945.

făcută la Congresul general al P.N.L. din iulie 1945, Tătărescu i-a acuzat pe Mihai Antonescu şi pe consilierii săi că, nepredându-i mesajul, au împiedicat semnarea armistiŃiului până la 23 august 1944. În replică, Niculescu-Buzeşti l-a acuzat pe Tătărescu că prin propunerile sale, diferite de cele formulate la Cairo, a torpilat plecarea în U.R.S.S. a generalului Alexandru Aldea, pentru a discuta regimul şi condiŃiile trecerii şi staŃionării trupelor sovietice pe teritoriul României până la încheierea păcii.

Agrementul guvernului sovietic pentru trimiterea generalului Aldea în U.R.S.S. a fost cerut, la începutul lunii august; la 12 august 1944, Alexandra Kollontay, ambasadorul Moscovei la Stockholm, a răspuns că guvernul sovietic doreşte să cunoască mai întâi poziŃia grupării Tătărescu şi a celorlalte grupări antifasciste, neincluse în Blocul NaŃional-Democratic267.

Gheorghe Tătărescu a intrat totuşi în posesia răspunsului Moscovei la demersul său, acesta fiindu-i comunicat direct de către Franasovici, abia la 18 august 1944; era însă prea târziu pentru a-şi duce acŃiunea până la capăt. Peste două zile a început ofensiva Armatei Roşii pe frontul Iaşi-Chişinău.

La 6 iunie 1944, când trupele aliate, sub comanda generalului american Dwight David Eisenhower, debarcau pe coasta de nord a FranŃei, în Normandia, Grigore Gafencu se întâlnea cu Raoul Bossy la Laussane şi îl informa că deŃine informaŃii potrivit cărora „discuŃiunile duse de ai noştri cu NaŃiunile Unite prin Ştirbey se dezvoltă favorabil. Singura dificultate mai este că ruşii vor să renunŃăm imediat şi definitiv la Basarabia, pe când noi cerem ca chestiunea frontierelor să fie rezolvată la pace, pentru Basarabia ca şi pentru Transilvania. El prevede pentru curând ieşirea noastră din război. N-ar fi oare posibil – întreba Bossy – ca înşişi anglo-americanii să ne împingă spre rezistenŃă, neconvenindu-le poate să capitulăm acum, deschizând astfel porŃile Balcanilor ruşilor, înainte ca trupe anglo-americane să fi debarcat în Balcani?”268

267 Traian Udrea, Sur les relations politiques roumano-tchèques durant

les anées 1940-1944, în „Revue Roumaine d’Histoire”, nr. 1/1968, p. 87-88. 268 Raoul Bossy, Jurnal (2 noiembrie 1940 – 9 iulie 1969), PrefaŃă de

Florin Constantiniu, EdiŃie îngrijită de Ion Mamina, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001, p. 248.

Fiind informat de Richard Franasovici asupra conŃinutului Mesajului Molotov-Beneš, la 27 iulie 1944, Grigore Gafencu îi scria peste două zile, de la Geneva, lui Iuliu Maniu, punând în evidenŃă multiplele implicaŃii ale respectivului mesaj: 1) Ruşii par dispuşi să negocieze cu românii şi socotesc că mai este timp pentru negocieri; 2) Ruşii nu pregătiseră încă un „Comitet de eliberare pentru România” (după modelul celui pentru Polonia) şi caută o înŃelegere cu partidele politice româneşti; 3) Ruşii arată preferinŃă pentru negocieri pe teritoriul lor, convenindu-le mai bine „ca armistiŃiul să fie hotărât şi încheiat cu ei şi la ei (se deducea că sovieticii nu atribuiau un rol hotărâtor convorbirilor de la Cairo). În afara acestor „indicaŃiuni”, considerate „folositoare”, mesajul Molotov-Beneš se referea şi la unele primejdii asupra cărora Maniu era prevenit: a) ruşii puteau să caute o dezbinare a forŃelor politice româneşti cu gândul de a provoca o supralicitare care să le fie favorabilă; b) ruşii puteau încerca de asemenea să formeze o grupare a lor, deosebită şi opusă altei grupări care s-ar simŃi mai legată de anglo-saxoni. Aceste două primejdii nu puteau fi înlăturate decât printr-o acŃiune unitară a opoziŃiei. Negocierile cu sovieticii, purtate cu ştirea şi avizul anglo-americanilor – credea Gafencu –, erau mai în măsură decât altele să ducă la rezultatul urmărit, iar în acel moment era nevoie „mai presus de orice, de o acŃiune temeinică, grabnică şi hotărâtă”269.

Totodată, Grigore Gafencu transmite prin intermediul lui Franasovici să fie îndată asociat la demersul lui Gh. Tătărescu şi I. Maniu, pentru ca tratativele cu AliaŃii să nu se ducă separat şi să compromită cauza Ńării. În ce îl priveşte, declară el, dacă preşedintele P.N.ł. consimte să se facă „o încercare comună pe lângă ruşi”, care ar putea fi „foarte utilă”, îşi va da tot concursul270.

Două zile mai târziu, la 1 august, Maniu dezminte formarea blocului politic al lui Tătărescu, informând că P.N.ł, P.N.L., P.S.D. (Titel Petrescu) şi P.C.R. (LucreŃiu Pătrăşcanu) au încheiat un acord care prevede semnarea unui armistiŃiu cu AliaŃii şi trecerea României de partea acestora.

Consecvent, Gafencu îi scrie lui Rene de Weck, ambasadorul ElveŃiei la Bucureşti – care se bucura de o excelentă audienŃă în cercurile

269 România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial, op. cit, p. 235-237.

270 Grigore Gafencu, Politica în exil: 1942-1957, Studiu introductiv şi selecŃia textelor de Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 29.

politice româneşti –, că, în cazul în care misiunea lui Ştirbey la Cairo a eşuat, oferta lui Molotov „merită să fie luată în considerare” şi acceptată în numele opoziŃiei în întregime.

La 11 august, comunicându-i-se că oficialităŃile din Ńară ar dori ca el să meargă la Moscova pentru a negocia armistiŃiul cu sovieticii, Gafencu răspunde din nou că este de acord, cu următoarele condiŃii: misiunea lui să aibă asentimentul regelui şi al celorlalŃi factori responsabili din Ńară; să fie însoŃit de o delegaŃie de specialişti (un militar – generalul Sănătescu; un cunoscător al problemelor de politică internă – Ionel Pop, nepotul lui I. Maniu; un delegat al M.A.E., care să fie la curent cu stadiul exact al negocierilor de la Cairo – Niculescu-Buzeşti, ginerele lui B. Ştirbey); pe timpul negocierilor de la Moscova, orice alte tratative cu AliaŃii să înceteze271.

După zece zile, consultat de reprezentanŃii americani din ElveŃia dacă agreează iniŃiativa publicării unui apel al românilor din Anglia, ElveŃia, Portugalia şi S.U.A. care să îndemne România să iasă din război, Gafencu declara că mai speră să ajungă la un acord cu AliaŃii (la Cairo sau la Ankara), iar pentru cazul că negocierile s-ar prelungi, cerea să i se garanteze plecarea din ElveŃia, spre a putea interveni personal în vederea unei grabnice înŃelegeri272.

Acordul la care se referea Maniu se realizase, într-adevăr, la 20 iunie 1944, când s-a constituit Blocul NaŃional Democratic (B.N.D.), care reunea P.N.ł., P.N.L., P.C.R., P.S.D. Având sprijinul regelui şi al armatei, coaliŃia şi-a asumat drept obiective: încheierea imediată a armistiŃiului pe baza ofertei făcute de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii, căutând a obŃine condiŃiile cele mai bune; ieşirea României din Axă şi alăturarea ei NaŃiunilor Unite; restabilirea indepen-denŃei şi suveranităŃii naŃionale; înlăturarea regimului de dictatură şi înlo-cuirea lui cu un regim constituŃional, democratic; menŃinerea unei ordini democratice şi realizarea păcii conform cu interesele poporului român.

Liderii B.N.D. au purtat discuŃii cu privire la aspectele politice şi militare pe care le implicau răsturnarea regimului Antonescu şi trecerea României de partea NaŃiunilor Unite; planul de măsuri elaborat în acest sens a fost înaintat la 27 iunie 1944 la Cairo şi la 1 iulie 1944, la Stockholm. Acest plan a rămas fără răspuns.

271 Ibidem, p. 30. 272 Idem, p. 30-31.

VII. TRECEREA ROMÂNIEI DE PARTEA NAłIUNILOR UNITE

VII.1. Actul de la 23 august 1944 şi continuarea bătăliei

armistiŃiului

Înlăturarea mareşalului Ion Antonescu de la conducerea statului n-a pus capăt avatarurilor diplomaŃiei române din timpul războiului. Ceea ce s-a definit încă de atunci ca fiind o lovitură de stat a marcat începutul unei schimbări fundamentale a situaŃiei interne şi internaŃionale a României. S-a constituit un nou guvern, prezidat de generalul Constantin Sănătescu, din care făceau parte, în calitate de miniştri secretari de stat, lideri ai partidelor politice din Blocul NaŃional Democrat – Iuliu Maniu (P.N.ł), Constantin I.C. Brătianu (P.N.L.), Constantin-Titel Petrescu (P.S.D.) şi LucreŃiu Pătrăşcanu (P.C.d.R.).

În ProclamaŃia regelui Mihai către łară din seara zilei de 23 august se arăta: „Un nou Guvern de Uniune NaŃională a fost însărcinat să aducă la îndeplinire voinŃa hotărâtă a łării de a încheia pacea cu NaŃiunile Unite. România a acceptat armistiŃiul oferit de Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Din acest moment – se sublinia în ProclamaŃie –, încetează lupta şi orice act de ostilitate împotriva Armatei Sovietice, precum şi starea de război cu Marea Britanie şi Statele Unite”273.

Guvernul Sănătescu publică o DeclaraŃie în care îşi defineşte programul: „Astăzi dictatura a fost înlăturată. Poporul reintră în drepturile lui. Regimul politic pe care îl vom înfăptui va fi un regim democratic, în care libertăŃile publice şi drepturile cetăŃeneşti vor fi garantate şi respectate. În domeniul politicii externe, prima măsură luată de guvern a fost acceptarea armistiŃiului cu NaŃiunile Unite. Prin reprezentanŃii autorizaŃi, guvernul Uniunii Sovietice şi guvernele din Marea Britanie şi Statele Unite au garantat independenŃa României şi, în cadrul suveranităŃii naŃionale respectate, neamestecul lor în viaŃa noastră de stat”. România –

273 România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial. Documente, op. cit., p. 249.

preciza în continuare DeclaraŃia guvernului –, ieşind din războiul dus alături de puterile Pactului Tripartit, „consideră de azi înainte NaŃiunile Unite ca naŃiuni prietene. Recunoaşterea de către guvernele din Moscova, Londra şi Washington a nedreptăŃii făcute României prin Dictatul de la Viena deschide posibilitatea ca armatele româneşti, alături de armatele aliate, să elibereze Transilvania de Nord de ocupaŃia străină. De acum înainte înŃelegem să fim stăpâni pe destinele noastre. Hotărârea denunŃării tratatelor de alianŃă cu puterile Axei şi încetarea stării de război cu NaŃiunile Unite sunt expresia voinŃei întregului popor român. Aceste hotărâri nu nesocotesc drepturile vreunui stat străin, după cum nici nu ating interesele altor neamuri”274.

După arestarea sa, la 23 august 1944, mareşalul Antonescu, în Însemnările scrise în primele ore ale detenŃiei sale la Palatul regal din Bucureşti, a explicat refuzul său de a accepta propunerile sovietice de armistiŃiu, întrucât acestea ar fi însemnat: a) „un act politic de renunŃare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 până la ultimatumul Molotov”; b) „despăgubiri de război neprecizate”, cu „marele pericol” că „drept gaj al plăŃii lor, ruşii vor Ńine Ńara ocupată nedefinit”; c) întoarcerea armelor de către România contra Germaniei, considerând că aceasta ar fi însemnat „un gest odios”; după ce arăta că înlesnise tratativele lui Iuliu Maniu cu anglo-americanii şi că ştia de tratativele purtate de Mihai Antonescu în vederea încheierii armistiŃiului, mareşalul Antonescu Ńinea să precizeze: „Eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere, orice concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun Führerului în faŃă că România se retrage din război”; d) condiŃia de a ordona soldaŃilor să se predea ruşilor şi să depună armele, ceea ce ar fi produs „cel mai mare haos şi ar lăsa Ńara la discreŃia totală a ruşilor şi a germanilor”; e) „clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar a izgoni pe nemŃi din Ńară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaŃiunea rusească cu toate consecinŃele ei”275.

274 Ibidem, p. 250; cf. „România liberă”, an II, nr. 11 din 24 august

1944. 275 Arhivele NaŃionale ale României, colecŃia Manuscrise, nr. 2183,

f. 33-67; cf. Stelian Neagoe, Istoria politică a României între anii 1944-1947.

În însemnările sale, mareşalul Antonescu arăta că ar fi acceptat totuşi propunerile sovietice de armistiŃiu, dacă ar fi avut acordul scris al liderilor partidelor NaŃional-łărănesc şi NaŃional-Liberal. El avusese, în noaptea de 22/23 august 1944, o întrevedere cu diplomatul german Karl Clodius, căruia i-a cerut să comunice la Berlin, cancelarului Hitler, rugămintea de a-i da „dezlegarea de a trata un armistiŃiu”, dorind să obŃină o ieşire din angrenajul Axei „ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ńara şi pe conducătorii ei”276. Tot în noaptea de 22/23 august 1944, mareşalul s-a întâlnit cu Ion Mihalache, care i-a cerut „să se sacrifice” şi să semneze armistiŃiul, „oricât de grele ar fi condiŃiile puse”. A urmat, în dimineaŃa zilei de 23 august 1944, întâlnirea cu Gheorghe Brătianu, omul politic liberal declarând că venise cu un mandat formal din partea lui Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu privind acordul ca mareşalul Antonescu să-şi asume răspunderea tratativelor de pace. ConŃinutul acestor discuŃii a fost înfăŃişat de Antonescu regelui Mihai în timpul audienŃei din după-amiaza zilei de 23 august 1944. „Dl. [Gheorghe] Brătianu – arată mareşalul în însemnările menŃionate – urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienŃa mea la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienŃă cu hotărârea luată, adică să-i pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu, intervenind în discuŃii, a afirmat, de două ori, şi şi-a luat angajamentul,

CrestomaŃia tranziŃiei dintre două dictaturi, Editura Noua Alternativă, Bucureşti, 1996, p. 15-18.

276 Ibidem. La 24 august 1944, Statul major al Wehrmacht-ului, Grupul de Armate Străinătate deŃinea informaŃia potrivit căreia: „În seara zilei de 22 august, mareşalul în prezenŃa lui Mihai (Antonescu – n.n., Ş.L). şi a ministrului de război (ministrul apărării naŃionale, generalul Constantin Pantazi – n.n., Ş.L), ar fi declarat ministrului plenipotenŃiar Clodius: în ciuda faptului că frontul nu poate fi menŃinut, după retragerea diviziilor germane, el va arunca în luptă ultimele rezerve, pentru a opri pe sovietici la sud de Iaşi, şi pe Bug. Din situaŃia dată, rezultă însă şi o problemă politică. După ce el a respins, din loialitate, condiŃiile lui Wilson, de la Cairo, frontul de sud – contrar supoziŃiilor lui – a fost în continuare în mod considerabil slăbit. De aceea, el ar trebui să-şi recapete libertatea de acŃiune politică. Impresia ministrului plenipotenŃiar Clodius a fost că mareşalul, numai în caz de prăbuşire a frontului, vrea să aibă mână liberă, pentru încercarea disperată de a ieşi din război” (23 August 1944. Documente. 1944. Vol. II, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 456).

fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament scris, pentru care i-am mulŃumit.

Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, dl. Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsuri de la Ankara şi Berna prin care dorea să obŃină consimŃământul Angliei şi Americii de a trata cu Rusia. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că «această Ńară va fi în curând la discreŃia totală a Rusiei», ceea ce era un avertisment că vom fi atacaŃi în forŃă şi că vom fi total la discreŃia lor şi că va trebui să tratam mai întâi cu ruşii.

Acest «mai întâi» legat şi cu alte indicaŃii pe care le-a avut pe căi serioase a determinat pe dl. M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea va intra în tratative. Eu am adăugat că sunt de acord, în aceste condiŃii, chiar cu plecarea d-lui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe”277.

Nu a mai fost posibil, Mihai Antonescu fiind arestat şi el odată cu Ion Antonescu. În aceste condiŃii, noul guvern de la Bucureşti şi-a asumat el misiunea privind reglementarea raporturilor dintre România şi NaŃiunile Unite.

În dimineaŃa zilei de 24 august, un reprezentant al guvernului român pleacă la Ankara pentru a informa reprezentanŃii guvernelor U.R.S.S., S.U.A. şi Marii Britanii asupra noii situaŃii politice şi militare din România; a doua zi, Alexandru Cretzianu, ministrul României la Ankara, înmânează omologului său sovietic în Turcia, Serghei Vinogradov, o notă în care arată că regimul antonescian a fost răsturnat, iar „noul guvern are intenŃiunea de a semna imediat armistiŃiul şi de a contribui cu toate forŃele Ńării la eliminarea de pe teritoriul român a germanilor”278.

În aceeaşi zi, Grigore Niculescu-Buzeşti, noul ministru al afacerilor externe, a transmis emisarilor români la Cairo – Barbu Ştirbey şi Constantin Vişoianu – hotărârea guvernului de a li se acorda depline puteri pentru a semna imediat armistiŃiul cu Uniunea Sovietică, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii279.

277 Idem, p. 17. 278 România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial.

Documente, op. cit., p. 252. 279 Ibidem.

Guvernul U.R.S.S. s-a pronunŃat, la 25 august 1944, pentru încheierea armistiŃiului pe bazele comunicate la 12 aprilie 1944 şi ale unor modificări aduse acestora în cadrul negocierilor secrete de la Stockholm. Guvernele de la Moscova, Londra şi Washington au convenit ca negocierea armistiŃiului să se desfăşoare la Moscova.

La 28 august 1944, Grigore Niculescu-Buzeşti a transmis lui Alexandru Cretzianu o lungă telegramă280, înmânată a doua zi amba-sadorilor U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A. în Turcia, care preciza: „Începând din ziua de 24 august 1944, ora 4 dimineaŃa, România se află în stare de război cu Germania”.

În consecinŃă, armatei române de pe front i s-a ordonat să colaboreze cu armata sovietică în lupta împotriva inamicului comun. În continuare, după ce se arăta că guvernul român a luat act cu satisfacŃie de declaraŃia U.R.S.S. din 25 august 1944, în sensul că unităŃile române care luptau împotriva trupelor hitleriste nu vor mai fi dezarmate de către Armata Roşie, se exprima speranŃa că această promisiune va fi respectată fără întârziere şi se vor restabili relaŃii diplomatice cu Uniunea Sovietică.

Într-un paragraf distinct al notei se arăta: „Guvernul român, care de pe acum se află în situaŃiunea de fapt de cobeligerant281, doreşte a i se recunoaşte de către NaŃiunile Unite calitatea de aliat”. În încheiere, guvernul României declara că „este gata să înceapă imediat la Moscova discuŃii referitoare la condiŃiile aplicării armistiŃiului şi să semneze o ConvenŃie specială în acest scop”.

DelegaŃia României împuternicită să semneze armistiŃiul, condusă de LucreŃiu Pătrăşcanu, a sosit în capitala Uniunii Sovietice la 29 august 1944, dar negocierile oficiale au început după aproape două săptămâni, la 10 septembrie 1944, interval în care guvernele celor trei

280 Idem, p. 272-273. 281 În accepŃia normelor de drept internaŃional public, prin cobeligeranŃă

se înŃelege: „SituaŃie în care se află un stat care participă la un conflict armat alături de alte state, împotriva unui inamic comun, fără a face parte din alianŃa cu statele alături de care participă la lupte. În această situaŃie se află, de regulă, statul care la începutul ostilităŃilor luptă alături de un grup de state, iar apoi întoarce armele împotriva acestora. CobeligeranŃa creează efecte pe planul răspunderii internaŃionale, statul cobeligerant având dreptul să ia parte, alături de celelalte state beligerante, la încheierea păcii, să devină parte contractantă la tratatul de pace şi să beneficieze de reparaŃii de război” (DicŃionar de drept internaŃional public, Bucureşti, 1982, p.55).

mari puteri aliate au căzut de acord asupra propunerilor făcute îndeosebi de britanici referitoare la adăugarea unor clauze noi de armistiŃiu sau de modificare a celor agreate în principiu, în primăvara anului 1944.

La 30 august 1944, delegaŃia română a înaintat guvernului sovietic un memoriu282, în care se arăta că România se găseşte „de drept în stare de armistiŃiu cu U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A. de la 23 august, ora 22 şi 20 de minute”, că trupele române, conform ordinului primit, au început operaŃiile contra forŃelor germane, iar prin DeclaraŃia guvernului din 25 august starea de război cu Germania fusese notificată oficial. Dată fiind această realitate, se exprima nedumerirea că trupele sovietice continuau să dezarmeze unităŃi române şi să instaureze autorităŃi de ocupaŃie în zone în care nu se afla nicio forŃă militară germană. Având în vedere negocierile de la Cairo şi Stockholm din primăvara şi vara anului 1944, prin memoriu se cerea ca unităŃile operative sovietice de pe teritoriul României să nu mai dezarmeze militarii români, să se fixeze o linie de demarcaŃie283, pe care forŃele sovietice să o traverseze doar în direcŃia frontului şi în înŃelegere cu comandamentele locale româneşti. Se solicita totodată ca, pornind de la situaŃia reală, în comunicatele sovietice să nu mai figureze localităŃi şi zone eliberate de armata română ca fiind luate cu asalt şi eliberate prin luptă de către unităŃi sovietice, ceea ce lăsa impresia că ostilităŃile militare între U.R.S.S. şi România continuau.

În seara zilei de 31 august 1944, Veaceslav M. Molotov a avut o scurtă convorbire preliminară cu LucreŃiu Pătrăşcanu, şeful delegaŃiei române, căruia i-a precizat, drept răspuns la conŃinutul memoriului: a) armistiŃiul va intra în vigoare în clipa semnării lui; b) delimitarea unor părŃi de teritoriu liber român nu mai era de actualitate; c) era necesar a se continua lupta comună contra Germaniei; d) dorinŃa părŃii sovietice de a se fixa încă atunci suma totală a reparaŃiilor ce urmau să fie plătite de către România284. Şeful diplomaŃiei sovietice a promis că, dacă nu interveneau elemente noi, la 2 septembrie 1944 va putea remite delegaŃiei române un text preliminar al ConvenŃiei de armistiŃiu.

282 Arhiva M.A.E., fond E9, dosar 161/1944, f.211. 283 Potrivit negocierilor de armistiŃiu, purtate la Cairo şi la Stockholm,

guvernul român avea în vedere ca linia respectivă să fie situată în zona Adjud-Focşani-GalaŃi, Dunărea maritimă şi braŃul Chilia al Dunării (România în al doilea război mondial, vol. 3, Editura Militară, Bucureşti, 1989, p. 25).

284 Arhiva M.A.E., fond E9, dosar nr. 161/1944, f. 213.

Mecanismul complicat al consultărilor tripartite a contribuit la întârzierea începerii negocierilor şi a semnării ConvenŃiei de armistiŃiu. Astfel, la 2 septembrie 1944, guvernul U.R.S.S. a înaintat textul proiectului convenŃiei guvernelor Marii Britanii şi S.U.A.; în aceeaşi zi, Departamentul de Stat, care primise textul prin intermediul Ambasadei britanice la Washington, l-a transmis Comitetului mixt al şefilor de Stat Major, precizând că va pune la dispoziŃie observaŃiile sale „îndată ce va putea fi încheiată examinarea condiŃiilor propuse” (de guvernul sovietic)285.

În ziua următoare, la 3 septembrie, delegaŃia română a prezentat ambasadorilor Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii la Moscova memorii în care se insista asupra grăbirii semnării ConvenŃiei de armistiŃiu; peste trei zile, delegaŃia română a remis un alt memoriu Comisariatului pentru afaceri externe al U.R.S.S., solicitând din nou, în esenŃă, aplicarea în fapt a stării de armistiŃiu şi dând asigurări asupra unei colaborări imediate a guvernului român şi armatei române cu unităŃile sovietice aflate în marş spre front, după declanşarea pe mai multe direcŃii a unor acŃiuni ofensive hitleristo-horthyste în podişul transilvan. V.M. Molotov, în numele guvernului sovietic, şi-a exprimat regretul că nu se putea trece la discutarea şi semnarea ConvenŃiei de armistiŃiu, menŃionând că întârzierea se datora guvernului Marii Britanii, fapt pe care însuşi ambasadorul acestei Ńări l-a confirmat cu prilejul convorbirii avute cu membrii delegaŃiei române, la 6 septembrie 1944. DelegaŃia română a confirmat şi ea că amânarea semnării armistiŃiului se datora „guvernului britanic, care declară că este obligat să consulte Dominioanele”286.

La 7 septembrie 1944, guvernul român a înaintat guvernului de la Londra o notă prin care punea în evidenŃă „serioasele inconveniente şi numeroasele pericole care rezultă pentru România din faptul acestei amânări”, subliniindu-se că această atitudine „este cu atât mai neaşteptată cu cât Marea Britanie se declarase de acord cu condiŃiile formulate de guvernul sovietic anterior şi acceptate de România”287. Într-o informare trimisă Departamentului de Stat la 15 septembrie 1944, ambasadorul

285 Arhivele NaŃionale ale României, fond Microfilme S.U.A., rola 662,

c. 476-479. 286 23 August 1944. Documente 1944, vol. II, Editura ŞtiinŃifică şi

Enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 703. 287 Ibidem.

american la Moscova, Averell Harriman, observa „străduinŃa britanicilor de a formula în timpul negocierilor preliminare o mare varietate de propuneri, întrebări şi idei”, referitoare la armistiŃiul cu România, menŃionând că ruşii „au acceptat bucuroşi propunerile britanice care întăreau controlul aliat (sovietic) asupra României, precum şi modificările de proiect, dar în general au refuzat să facă orice concesie de fond”. „Ruşii – nota diplomatul american – veniseră la aceste negocieri hotărâŃi să se simtă cât mai în largul lor”, considerând „că România este o zonă de interes predominant sovietic” şi, în consecinŃă, partenerii lor anglo-americani trebuia să le dea „cât mai mult mână liberă în stabilirea condiŃiilor de armistiŃiu şi în tratamentul ulterior al românilor”288.

VII.2. ConvenŃie de armistiŃiu sau act de capitulare ?

La 10 septembrie 1944, ora 22, delegaŃiei române i s-a înmânat proiectul ConvenŃiei de armistiŃiu, redactat în limbile rusă şi franceză, precizându-se că termenii lui „sunt rezultatul deliberărilor principalelor trei puteri aliate” şi că „au fost formulaŃi pe baza condiŃiilor oferite anterior guvernului român”. Cu acest prilej s-au stabilit numai chestiunile de procedură şi, pentru a se da posibilitatea delegaŃiei române să examineze condiŃiile armistiŃiului, s-a convenit ca discutarea concretă a acestora să înceapă a doua zi, tot la orele 22. Din partea României au participat: ministrul secretar de stat LucreŃiu Pătrăşcanu, generalul Dumitru Dămăceanu, Barbu Ştirbey şi GhiŃă Pop, cărora li s-a adăugat Ion Christu şi Constantin Vişoianu (ultimul sosind, împreună cu Barbu Ştirbey, direct de la Cairo); din partea U.R.S.S., Veaceslav M. Molotov, locŃiitorii săi A.I. Vâşinski şi I.M. Maiski, D.Z. Manuilski, N.V. Novikov, generalul V.P. Vinogradov şi contraamiralul V.L. Bogdenko; din partea S.U.A. şi Marii Britanii, ambasadorii la Moscova, Averell William Harriman şi, respectiv, Archibald Clark Kerr. Lucrările pregătitoare s-au prelungit până la 13 septembrie, ora 1,20, iar ConvenŃia a fost semnată cu puŃin timp înainte de ora 5,00, fiind datată însă 12 septembrie 1944. În numele guvernului şi Înaltului comandament român au semnat membri ai delegaŃiei, iar în numele Înaltului comandament aliat (sovietic) şi din însărcinarea guvernelor U.R.S.S., Marii Britanii şi Statelor Unite ale Americii, mareşalul Rodion I. Malinovski.

288 Idem, p. 735.

ConvenŃia avea un caracter mult mai larg decât un armistiŃiu propriu-zis, reglementând minuŃios, în 20 de articole, 6 anexe şi un protocol, probleme nu numai politico-militare, ci şi teritoriale, economice, administrative, dintre care unele ar fi trebuit, în mod normal, să fie lăsate pentru a face obiectul tratatului de pace, iar altele intrau de drept în competenŃa guvernului de la Bucureşti, fiind atribute ale independenŃei şi suveranităŃii României289.

ConvenŃia consfinŃea faptul că de la 24 august ora 4 a.m. România se angajase în războiul contra Germaniei şi Ungariei „cu scopul de a restaura independenŃa şi suveranitatea României”, urmând să participe în continuare la război cu cel puŃin 12 divizii. Guvernul român era obligat să asigure prin mijloace proprii şi pe cheltuiala sa libera mişcare a trupelor aliate pe tot teritoriul Ńării; să le pună la dispoziŃie construcŃiile, instalaŃiile de tot felul, terenuri etc., de care aveau nevoie, pe cheltuiala sa; să facă plăŃile cerute de Înaltul Comandament Aliat (sovietic) pentru îndeplinirea sarcinilor sale; să asigure, conform dispoziŃiilor acestuia, folosirea întreprinderilor, instalaŃiilor, depozitelor etc.; să elibereze pe toŃi prizonierii aliaŃi şi să le asigure transportul spre Ńările lor; să predea ca trofee aliaŃilor materialele de război germane şi ale sateliŃilor săi aflate pe teritoriul României; să plătească despăgubiri – pentru U.R.S.S. suma era fixată la 300 milioane dolari (plătibili în curs de 6 ani, în mărfuri – produse petrolifere, cereale, materiale lemnoase, vase maritime şi fluviale, diverse maşini etc.), pentru celelalte state aliate, suma urmând să fie stabilită ulterior, la preŃul de 35 de dolari uncia de aur; să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat (sovietic) la judecarea criminalilor de război şi la dizolvarea tuturor organizaŃiilor prohitleriste; se instituia controlul aliat asupra publicaŃiilor, teatrelor, filmelor, poştei, telefonului, telegrafului, corespondenŃei particulare şi oficiale; ConvenŃia prevedea restabilirea administraŃiei civile pe întreg teritoriul României, cu excepŃia zonelor aflate la 50-100 km de front, organele administrative fiind obligate să îndeplinească ordinele Înaltului Comandament Aliat.

În probleme teritoriale, ConvenŃia de armistiŃiu prevedea nulitatea Dictatului de la Viena, urmând ca Transilvania de Nord („sau

289 România în anii celui de-al doilea război mondial, vol. 3, Editura Militară, Bucureşti, 1989, p. 28. Textul convenŃiei şi anexele în: România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial. Documente, op. cit., p. 310-314.

cea mai mare parte a ei”) să revină României, sub rezerva confirmării de către ConferinŃa de Pace, şi stabilirea graniŃei sovieto-române astfel cum fusese ea trasată prin ultimatumul Moscovei din 26 iunie 1940.

Pentru supravegherea modului în care se aplica armistiŃiul, până la semnarea Tratatului de pace, s-a instituit Comisia Aliată de Control cu sediul la Bucureşti, a cărei activitate urma să se desfăşoare sub directivele generale şi ordinele Înaltului Comandament Aliat (sovietic), în numele Puterilor Aliate. Preşedinte al acestei comisii a fost numit mareşalul Rodion I. Malinovski. Guvernul român era obligat să îndeplinească toate instrucŃiunile acestei comisii ce decurgeau din ConvenŃia de armistiŃiu.

ConŃinutul ConvenŃiei de ArmistiŃiu, caracterul majorităŃii articolelor sale arătau că România era tratată ca un stat inamic, înfrânt; de altfel, preambulul ConvenŃiei cuprindea sintagma „înfrângerea României în război”.

DelegaŃia română a arătat că o viziune de acest gen era în totală neconcordanŃă cu realitatea290. S-a argumentat că ArmistiŃiul nu s-a produs în urma înfrângerii militare a României, ci printr-o acŃiune politică şi militară proprie, clauzele acestuia fiind discutate înainte cu reprezentanŃii aliaŃilor. „Guvernul actual – sublinia LucreŃiu Pătrăşcanu – este emanaŃiunea acelor forŃe care au ajutat armistiŃiul şi nu este vechiul guvern, care poate fi făcut răspunzător pentru situaŃia militară a României, are o altă bază juridică” şi, ca atare, nu trebuie să i se impute actele vechiului guvern. Acest punct de vedere n-a fost însă acceptat. S-a admis totuşi completarea textului cu data oficială a intrării României în război alături de NaŃiunile Unite (în proiect, în locul datei de 24 august 1944, ora 4 a.m., erau puncte de suspensie). Se recunoştea astfel un adevăr incontestabil, care avea totodată o anumită însemnătate, pentru fixarea unor detalii de execuŃie a clauzelor armistiŃiului, iar mai târziu, la încheierea păcii, pentru susŃinerea unor cereri legitime ale României.

În scopul realizării cooperării militare, delegaŃia României a făcut următoarele propuneri: puterile aliate să contribuie la dotarea celor 12 divizii, stipulate în ConvenŃia de armistiŃiu, cu armament, echipament etc., având în vedere mai ales că 3 corpuri de armată română fuseseră dezarmate după 23 august 1944; forŃele române, inclusiv marina militară,

290 23 August 1944, Documente, vol. III, 1944-1945, Bucureşti, 1985, p.

30.

puse sub conducerea generală a Înaltului comandament sovietic, să fie comandate direct de comandanŃi români până la grup de armate, inclusiv; marile unităŃi române să aibă, ori de câte ori este posibil, un sector propriu de acŃiune.

ReprezentanŃii AliaŃilor s-au declarat, în principiu, de acord cu unele dintre aceste cereri şi propuneri, dar pe motiv că sunt „detalii de aplicare” care ar încărca textul au decis să fie lăsate spre rezolvare autorităŃilor militare sovietice şi române şi concretizate într-o convenŃie bilaterală specială291.

O problemă importantă ce trebuia soluŃionată, conform uzanŃelor, era aceea a schimbului de prizonieri. Articolul 5 prevedea obligaŃia statului român de a preda „imediat toŃi prizonierii de război sovietici292 şi aliaŃi293”, dar nu menŃiona nimic despre prizonierii români din Uniunea Sovietică. DelegaŃia României a arătat că o asemenea omisiune era anormală şi a insistat, îndeosebi, asupra „restituirii tuturor unităŃilor şi formaŃiunilor române, inclusiv navele de război de pe Dunăre şi Mare, capturate şi dezarmate după data de 24 august 1944, ora 4”, demonstrând că aceste unităŃi „au încetat lupta din ordinul Înaltului Comandament

291 Ibidem, p. 31. 292 La 23 august 1944, în România se aflau câteva zeci de mii de

prizonieri sovietici, mulŃi fiind repartizaŃi, la cererea lor, să lucreze în ferme agricole particulare. La apropierea trupelor sovietice, majoritatea acestor prizonieri – mai ales caucazieni şi ucraineni – dispăruseră fără urmă. Cei găsiŃi de unităŃile speciale GRU (securitatea militară sovietică) au fost anchetaŃi despre împrejurările căderii lor în prizonierat şi apoi trimişi pentru reeducare şi „decontaminare de capitalism” în „arhipelagul GULAG” (Mihnea Romalo, România în al doilea război mondial (1941-1945), Editura Vestala, Bucureşti, 2001, p. 148).

293 Între 28 şi 30 august 1944, la aeroportul Popeşti-Leordeni au aterizat, cu permisiunea guvernului, „fortăreŃe zburătoare” ale Statelor Unite ale Americii, care au început repatrierea a 1.162 aviatori, americani şi englezi, căzuŃi prizonieri în cursul bombardamentelor de la 1 august 1943 până la 20 august 1944. Această rapidă operaŃie, pe care misiunea americană voia s-o termine pe cât posibil înainte de sosirea ruşilor la Bucureşti – ceea ce s-a şi întâmplat – a fost efectuată cu asistenŃa competentă a Comandamentului Aerului Român. Detaşat pe lângă misiunea specială americană, căpitanul aviator şi polisportivul de performanŃe internaŃionale Constantin-Bâzu Cantacuzino a avut o contribuŃie hotărâtoare, dirijând primele avioane sosite de la Caserta – Italia la Popeşti-Leordeni şi conlucrând la aducerea prizonierilor internaŃi, de la diferitele lagăre din Ńară, la acest aeroport (Ibidem, p. 140).

Român, care acceptase condiŃiile de armistiŃiu”294. S-a răspuns că această problemă „urmează să fie precizată de comisia militară”. Înainte de semnarea armistiŃiului, generalul Dămăceanu a reluat propunerea, cerând să se adauge, la sfârşitul articolului 5, formularea: „Restituirea prizonierilor români şi în special a unităŃilor, formaŃiunilor şi navelor care au fost dezarmate după încetarea focului (la 24 august 1944 – n.n., Ş. L.), care restituire urmează să se facă în virtutea unei convenŃii speciale între Înaltul Comandament Sovietic şi Român, ce urmează să se întrunească cât mai curând posibil”. Formularea solicitată nu s-a aprobat, precizân-du-se că „armata sovietică consideră trofee de război orice fel de capturi, dar se vor lua în considerare necesităŃile armatei române”, şi că această chestiune urmează să fie tratată de către comisia militară.

Partea română a propus două articole de mare importanŃă pentru reglementarea echitabilă de ansamblu a raporturilor dintre statul român şi NaŃiunile Unite. Primul avea următoarea formulare: „Trupele aliate vor părăsi teritoriul României în momentul încetării ostilităŃilor contra Germaniei şi Ungariei. În acelaşi timp, vor lua sfârşit toate dispoziŃiile din articolele 3, 7, 10, 14, 17, 18 şi 19 relativ la prezenŃa trupelor aliate în România şi la conducerea operaŃiunilor militare”295. V.M. Molotov a obiectat, arătând că este prematur să se discute această problemă, dar că „rezultă din spiritul acordului că staŃionarea trupelor sovietice nu va împieta asupra independenŃei şi suveranităŃii României”, iar delegaŃii Statelor Unite şi Marii Britanii, cărora li s-a cerut avizul, au spus că interpretarea ministrului sovietic de externe „este corectă”; în plus, ambasadorul britanic a arătat că „România este îngrijorată fără motiv”, subliniind că: „Şi trupele engleze şi americane se găsesc în FranŃa şi francezii nu au cerut un asemenea text”296. La rândul său, ambasadorul nord-american a considerat că e prematur să se discute această problemă, dar că, probabil, trupele sovietice vor fi retrase297. La insistenŃa delegaŃiei

294 23 August 1944, Documente, vol. III, 1944-1945, op. cit., p. 44. Pe

frontul din Moldova, sovieticii au capturat însemnate cantităŃi de armament – circa 300 de tunuri, 200 de aruncătoare, 150 de mitraliere, 700 puşti mitraliere, dezarmând peste 100.000 de militari români şi sechestrând flota română de război (66 de nave) care a fost dusă în porturile caucaziene sovietice.

295 Ibidem, p. 68-69. 296 Idem, p. 69. 297 Arhiva M.A.E., fond E9, dosar nr. 161/1944, f. 329.

române de a obŃine inserarea în textul armistiŃiului a unui angajament concret privind retragerea trupelor aliate din România în momentul încetării războiului cu Germania, Molotov a precizat că „românii trebuie să se mulŃumească” cu declaraŃia lui privitoare la plecarea trupelor aliate „de îndată ce situaŃia militară o va permite”.

Al doilea articol propus de partea română era redactat astfel: „În urma colaborării cu Puterile aliate, România dobândeşte calitatea de putere aliată sau cel puŃin de putere cobeligerantă”. CobeligeranŃa României era, desigur, un fapt istoric care nu permitea nicio altă interpretare logică, fiind, de altfel, implicată de însăşi ConvenŃia de armistiŃiu. SusŃinând recunoaşterea explicită a acestui fapt, delegaŃia română – arăta Constantin Vişoianu în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 16 septembrie 1944 – a reamintit şi negocierile cu AliaŃii la Cairo, „unde ni s-a propus cobeligeranŃa”. Rezultatul a fost că reprezentanŃii AliaŃilor „au reŃinut cererea noastră de a fi socotiŃi cobeligeranŃi – pentru că acesta fusese procedeul şi faŃă de Italia”, dar n-au acceptat înregistrarea textului respectiv în ConvenŃia de armistiŃiu. Vişoianu avansa supoziŃia că „pe măsură ce colaborarea noastră militară va progresa şi va fi satisfăcătoare, ni se va acorda şi cobeligeranŃa”, iar LucreŃiu Pătrăşcanu, pornind de la afirmaŃiile făcute de Molotov în cursul discuŃiilor cu asentimentul reprezentanŃilor anglo-americani, aprecia că „această calitate ni se va recunoaşte în cursul luptei, probabil după încheierea armistiŃiului şi într-un timp destul de scurt, pentru că aceasta a reieşit din toate discuŃiile avute de noi la acest punct”298.

În după-amiaza zilei de 12 septembrie, înainte de ultima rundă a discuŃiilor cu delegaŃia română, a avut loc o întâlnire între reprezentanŃii celor trei mari Puteri Aliate care au luat în dezbatere problema cobeligeranŃei României, la care s-a precizat că ar fi prematur să se facă această concesie românilor, dar că li se poate îngădui să spere că ar putea s-o obŃină. Punctul de vedere exprimat de şeful diplomaŃiei sovietice a fost sprijinit în toate cazurile de ambasadorii britanic şi american, ceea ce a creat în rândurile delegaŃiei române impresia că recunoaşterea cobeligeranŃei era în principiu acceptată de guvernele U.R.S.S., Marii Britanii şi S.U.A., urmând doar să existe o anumită întârziere în declararea ei publică. Altele erau însă intenŃiile celor trei Mari Puteri

298 23 August 1944. Documente, vol. III, 1944-1945, op. cit., p. 37.

aliate. Într-o scrisoare a lui V.M. Molotov către ambasadorul Marii Britanii la Moscova, Archibald Clark Kerr, din 14 septembrie 1944, se menŃiona că „guvernul sovietic împărtăşeşte opinia guvernului britanic despre inoportunitatea acordării României statutului de cobeligeranŃă şi stabilirii relaŃiilor diplomatice, avându-se în vedere că, după semnarea ConvenŃiei de armistiŃiu, relaŃiile Puterilor Aliate cu România vor fi reglementate de către Comisia Aliată de Control”299.

ConvenŃia insera obligaŃia statului român de a remite „ca trofee, în mâinile Înaltului Comandament Aliat (sovietic), orice material de război al Germaniei sau sateliŃilor săi, aflat pe teritoriul român, inclusiv vasele flotei germane şi ale sateliŃilor ei aflate în apele româneşti”300. Socotind această clauză dintre „cele mai nedrepte ale armistiŃiului”, delegaŃia română a cerut insistent modificarea ei. Deşi era logic ca statul român să intre în posesia materialelor de război capturate de forŃele sale armate prin luptă şi cu pierderi, nu s-a admis nici formularea potrivit căreia „Înaltul Comandament Sovietic va stabili în ce măsură o parte din aceste materiale vor putea să fie cedate României pentru uzul susŃinerii efortului său de război”301.

Cu privire la suma de 300 milioane de dolari prevăzută ca reparaŃii de război faŃă de U.R.S.S., delegaŃia română a cerut reducerea acestei sume şi „inegalitatea anuităŃilor”, adică anuităŃile din ultimii ani să fie mai mari decât primele. „România – arăta Ion Christu, membru al delegaŃiei – va ieşi din război foarte slăbită şi cu foarte mari sarcini economice, aşa că este natural ca în primul an să fie chiar dispensată de plată, iar în anul al doilea anuitatea să fie mică şi corespunzătoare posibilităŃilor ei de plată, ca restul plăŃii să apese mai puŃin în anii din urmă, când este de aşteptat o reluare mai normală a activităŃii generale a Ńării”302.

Molotov, menŃionând că exprimă punctul de vedere al celor trei guverne, a declarat că 300 de milioane de dolari este o sumă mică în raport cu „bogăŃiile naturale ale României”, iar Maiski a adăugat,

299 Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor

româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, Bucureşti, 1997, p. 71. 300 23 August 1944. Documente 1944, vol. II, op. cit., p. 708. 301 23 August 1944. Documente, vol. III, 1944-1945, op. cit., p. 45. 302 România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial.

Documente, op. cit., p. 303.

invocând date statistice ale secŃiunii economice a SocietăŃii NaŃiunilor şi o lucrare a economistului şi omului politic Victor Slăvescu, că venitul anual al României este de aproape 2.000.000.000 dolari anual. Ion Christu a contestat această cifră, precizând că venitul anual al României este de numai 600.000.000 dolari anual. Diplomatul român a adus în sprijinul afirmaŃiei sale 3 argumente: „Lucrările citate de dl. Maiski se referă la România, pe care eram atât de mândri să o numim România Mare şi care nu mai există astăzi. 2) România a dus un război, care i-a cauzat atâtea distrugeri. 3) România continuă războiul. Toate aceste fapte fac ca venitul României să nu poată fi mai mare decât 600 milioane dolari anual. Dar, continuă dl. Christu, dacă experŃii economici sovietici sunt atât de convinşi că într-adevăr venitul anual al României este atât de mare şi că, deci, oricare ar fi starea economică a Ńării mele la sfârşitul acestui război, ea tot va putea plăti suma impusă, este cu atât mai simplu să se insereze clauza cerută de noi, care, dată fiind convingerea acestor experŃi, nu va avea obiect. Prin înscrierea clauzei, de scădere a sumei impuse dacă se va constata că România nu va putea plăti, nu se va face altceva decât să ni se dea o oarecare satisfacŃie»”303.

Aceste argumente nu au fost luate în considerare, deşi, la Stockholm şi la Cairo, AliaŃii se angajaseră să interpreteze cu „bunăvoinŃă” stipulaŃiile cu caracter economic şi financiar ale Armisti-Ńiului cu România304.

Referitor la atmosfera în care au fost purtate tratativele de la Moscova pentru încheierea ArmistiŃiului, membrii delegaŃiei române au constatat că, în general, s-a vădit consensul celor trei Mari Puteri ale coaliŃiei NaŃiunilor Unite de a purcede la semnarea proiectului fără modificări, aşa cum el fusese supus discuŃiilor. „Deşi delegaŃiile mixte sovieto-anglo-americană s-au întâlnit, în total, timp de peste şapte ore cu românii – se arăta într-un raport înaintat de Averell Harriman la Casa Albă, la 15 septembrie 1944 –, discuŃii serioase asupra vreunui punct al condiŃiilor de armistiŃiu au fost puŃine. Molotov, care avea funcŃia de preşedinte al delegaŃiilor Aliate, nu a analizat în detaliu niciun argument şi nicio propunere avansată de români. Deşi le-a îngăduit să vorbească

303 Ibidem, p. 308-309. 304 Valeriu Florin Dobrinescu, România şi organizarea postbelică a

lumii (1945-1947), Bucureşti, 1988, p. 225.

timp îndelungat, el nu a Ńinut seamă de niciun considerent şi nici nu a discutat problemele ridicate de aceştia, trecând peste ele cu bruscheŃe chiar ori de câte ori el considera că fusese afectat suficient timp pentru un anumit punct. El le-a amintit în nenumărate rânduri că ei au mers până la Stalingrad alături de germani şi că acŃiunea lor de a fi părăsit tabăra germană s-a produs în momentul în care ea a fost dictată de considerente militare zdrobitoare şi incontestabile. Acest fel de a proceda, oricât de justificat ar fi fost în acele împrejurări, a lăsat un oarecare sentiment de amărăciune românilor, întrucât ei nu au rămas cu impresia că putuseră stabili o bază reală pentru un schimb de idei cu ruşii.”305

După încheierea armistiŃiului, delegaŃii români i-au spus ambasadorului Harriman că „stipulaŃiile acestuia erau atât de favorabile cât aveau ei dreptul să se aştepte, dar erau foarte îngrijoraŃi de felul în care vor fi ele interpretate şi puse în aplicare de Comandamentul sovietic”306.

În şedinŃele Consiliului de Miniştri din 15 şi 16 septembrie 1944, Iuliu Maniu arăta că delegaŃia română „nu putea face altceva” decât să accepte clauze care „reprezintă o adevărată capitulaŃie, nu un contract liber de ArmistiŃiu”. În acelaşi timp, preşedintele Partidului NaŃional-łărănesc îndemna la prudenŃă, subliniind că „trebuie să facem tot posibilul ca să menŃinem cele mai bune raporturi cu Uniunea Sovietică” şi că „în mod loial şi cinstit trebuie să punem în aplicare armistiŃiul”.

LucreŃiu Pătrăşcanu – cu acelaşi prilej – a supus atenŃiei mai multe constatări şi impresii proprii, apreciind că „iscălirea armistiŃiului, aşa cum este, constituie un succes pentru noi şi pentru România”. Referitor la atitudinea reprezentanŃilor AliaŃilor, ministrul comunist arăta că „în timpul dezbaterilor, atât ambasadorul Marii Britanii, cât şi acela al Statelor Unite n-au intervenit sub nicio formă niciodată, decât cel mult să sublinieze şi să întărească afirmaŃiile domnului Molotov”. Totodată, în cursul întrevederilor preliminare cu membrii delegaŃiei române, ambasadorii american şi britanic au lăsat să se înŃeleagă rolul prepon-derent şi coordonator al guvernului sovietic în stabilirea raporturilor României cu AliaŃii şi au recomandat „să căutăm să avem bune relaŃii cu

305 23 August 1944. Documente 1944, vol. II, p. 735. 306 Ibidem.

Rusia Sovietică, de unde am ajuns la concluzia că, în ceea ce priveşte România, acordul dintre AliaŃi este perfect”307.

Concluzia privind rolul precumpănitor al Uniunii Sovietice în reglementarea raporturilor politico-militare ale statului român cu NaŃiunile Unite rezultă, evident, cum au observat şi membrii delegaŃiei române, nu numai din faptul că armistiŃiul era semnat de mareşalul sovietic Rodion Malinovski, ci şi din aceea că în textul armistiŃiului, acolo unde se referea la Comandamentul suprem aliat, era scris în paranteză cuvântul „sovietic”. Atât în zilele premergătoare semnării ConvenŃiei de armistiŃiu, ca şi după aceea, diplomaŃii sovietici au replicat colegilor lor britanici şi americani, atunci când s-au opus concepŃiei sovietice, că, în cazul României, „prin analogie cu ceea ce se petrece în Italia”, U.R.S.S. are dreptul la „preponderenŃă asupra aliaŃilor lor occidentali”308. Aceştia din urmă erau nemulŃumiŃi de ponderea şi rolul ce li se atribuia în Comisia aliată de control asupra executării clauzelor armistiŃiului. În urma insistenŃelor reprezentanŃilor britanic şi american la Moscova, Archibald Clark Kerr şi Averell W. Harriman, la 11 septembrie 1944, Veaceslav M. Molotov a încuviinŃat ca respectiva comisie să includă şi pe trimişii celor două puteri occidentale, însă fără ca aceştia să aibă practic vreo putere, ei putând lua legătura cu guvernul român doar prin intermediul sovieticilor309.

Prin contribuŃia adusă, începând de la 23 august 1944, la efortul de război alături de NaŃiunile Unite, românii sperau să obŃină atenuarea caracterului împovărător al prevederilor ArmistiŃiului din 12 septembrie 1944. Erau speranŃe îndreptăŃite, dar şi destule motive de neîncredere în promisiunile făcute de AliaŃi atât înainte, cât şi după semnarea ArmistiŃiului privind recunoaşterea cobeligeranŃei şi restabilirea suveranităŃii României.

VII.3. România în război alături de NaŃiunile Unite

307 Ibidem, vol. III, p. 70-72-73. 308 Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, La Roumanie et la Conférence de

paix de Paris (1946), Bucureşti, 1987, p. 97. 309 Paul D. Quinlan, Clash Over Romania. British and American

Politics toward Romania: 1938-1947, vol. II, Los Angeles, 1977, p. 104-108.

VII.3.1. ConsecinŃele Actului de la 23 August 1944 asupra evoluŃiei războiului în Europa. Angajându-se în război împreună cu NaŃiunile Unite, România a pus la dispoziŃia acestora întregul ei potenŃial militar, economic şi financiar de care dispunea. Într-o primă etapă – 23-31 august 1944 –, armata română aflată sub comandament naŃional, reprezentat de Marele Stat Major condus de generalul Gheorghe Mihail, a îndeplinit concomitent trei operaŃiuni de importanŃă strategică: eliminarea prezenŃei militare germane de pe teritoriul naŃional; acoperirea frontierei şi a liniei de demarcaŃie româno-ungare din podişul transilvan; recu-perarea şi regruparea trupelor de pe frontul din Moldova, care încetaseră lupta împotriva sovieticilor, urmând să declanşeze apoi ofensiva pentru eliberarea teritoriului românesc ocupat de Ungaria în 1940.

La 26 august 1944, capitala Ńării era eliberată prin efortul forŃelor militare române, iar până la 31 august 1944, Armata Română a reuşit să elibereze aproximativ 150.000 km2, practic întreg teritoriul aflat sub jurisdicŃia guvernului român, ceea ce echivala cu suprafeŃele însumate ale Belgiei, Danemarcei, Olandei şi ElveŃiei. Într-o perioadă extrem de scurtă, forŃele militare române au provocat inamicului pierderi cifrate la 61.500 de militari ucişi sau făcuŃi prizonieri, între care 14 generali şi 1.421 de ofiŃeri, ceea ce echivalează cu 6 divizii de infanterie ale Wehrmacht-ului, sau cu 30% din media pierderilor lunare înregistrate de Germania în vara anului 1944 pe frontul de răsărit310.

Şeful Marelui Stat Major, generalul de corp de armată Ilie Şteflea, care era pe front, asigurând conducerea Armatei 4, în zilele care au urmat insurecŃiei, a avut o atitudine demnă şi plină de răspundere. Într-un raport telegrafic din 24 august 1944, orele 02,58, al generalului Erich Hansen, se arăta că nu poate executa ordinul lui Hitler de a lichida „puciul camarilei de la Curte”, deoarece „împotriva regelui şi a noului guvern nu poate fi găsit niciun general pentru contra-guvern”311.

Primind informarea despre schimbarea de la 23 august 1944, comandantul Grupului de armate „Ucraina de Sud”, generalul Hans Friessner, s-a adresat telefonic generalului Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 române: „Dumneavoastră, domnule general, care sunteŃi cel mai vechi general român care aŃi lucrat alături de noi timp de mai bine de trei ani, ce atitudine înŃelegeŃi să luaŃi faŃă de noul guvern? DaŃi ascultare ordinelor ce veŃi primi?” Generalul român a răspuns: „Nu

310 Florin Constantiniu, Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, op. cit.,

p. 246. 311 Apud Ion ŞuŃa, România la cumpăna istoriei. August ’44, Editura

ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991, p. 230-231.

pot să am altă atitudine decât aceea pe care M. S. Regele şi noul guvern au luat-o. Am şi luat măsuri ca prin mijloacele ce am la îndemână să comunic trupelor ordinul pe care l-am primit verbal şi care îmi va fi confirmat în scris”312.

În acelaşi mod s-au petrecut lucrurile şi cu generalul Ilie Şteflea, comandantul Armatei 4, care, la întrebarea lui Friessner, „Cu cine veŃi merge, cu mareşalul Antonescu sau cu guvernul de rebeli?”, a răspuns categoric: „Voi merge cu łara şi cu M. S. Regele”. Deşi punctul său de comandă era înconjurat de tancurile germane, el a continuat să dea ordine comandanŃilor de corpuri de armată din subordine pentru încetarea ostilităŃilor şi începerea retragerii, aşa cum prevedea Directiva operativă a Marelui Stat Major313.

Atitudinea promptă şi fără echivoc a celor doi comandanŃi de armată, care la acea dată se numărau printre cele mai reprezentative personalităŃi militare româneşti, constituia nu numai răspunsul întregului corp de comandă din armata română, ci exprima şi un consens aproape general. 23 august 1944 s-a impus în acel context internaŃional ca singura soluŃie corespunzătoare intereselor poporului român.

Potrivit prevederilor Directivei operative a Marelui Stat Major din 23 august 1944, o parte din marile unităŃi a executat operaŃia de acoperire, prima operaŃie strategică de o mare amploare spaŃială şi cu importante consecinŃe politico-militare, una din cele mai de seamă componente ale efortului militar românesc din august 1944. Concepută şi condusă de comandamentul naŃional român, şi până la 10 septembrie 1944 executată numai de către trupele române, operaŃia de acoperire s-a desfăşurat în lungul frontierei de stat şi al liniei de demarcaŃie româno-ungare din Transilvania, într-o fâşie largă de 1.400 km.

Amploarea operaŃiei este relevată şi de faptul că la ea au participat chiar din prima zi 17 divizii româneşti, din cele 30 existente în interiorul Ńării la 23 august 1944, iar la începutul lunii septembrie 1944 s-au mai adăugat 11, deci în total 28 de divizii din cele 37 angajate împotriva Wehrmacht-ului.

Concomitent, Wehrmacht-ul a înregistrat în România şi importante pierderi de tehnică militară, între care 222 avioane în stare de funcŃionare şi 438 de nave, mii de tunuri şi aruncătoare de mine, un tren blindat, sute de autovehicule şi vagoane, depozite de carburanŃi şi lubrifianŃi, de muniŃii, echipament etc. Datorită ritmului rapid în care au fost nimicite, capturate sau alungate, trupele germane nu au mai avut posibilitatea să

312 Ibidem, p. 231. 313 Idem.

execute ample distrugeri de obiective economice şi militare etc., ceea ce a permis păstrarea acestora şi punerea lor la dispoziŃia coaliŃiei NaŃiunilor Unite.

Desprinderea României din angrenajul Axei a avut consecinŃe pe care nici cele mai optimiste scenarii elaborate de strategii NaŃiunilor Unite nu le întrevedeau. Pe plan general, acŃiunea românească din august 1944 a dus la prăbuşirea frontului Wehrmacht-ului şi a întregii dominaŃii a Germaniei naziste în sud-estul Europei, şi anume:

a) trupele române au Ńinut sub control teritoriul românesc şi au oprit încercările germano-ungare de a înainta spre linia CarpaŃilor;

b) frontul sovietic a făcut un salt de 600-700 km, în mai puŃin de trei săptămâni, fără a întâmpina, practic, vreo rezistenŃă. Drumurile erau deschise de armata română;

c) Wehrmacht-ul a fost obligat să evacueze repede Bulgaria, apoi în următoarele săptămâni, Grecia (inclusiv Creta şi celelalte insule din Marea Egee), Macedonia, Albania, Serbia şi o parte din Bosnia;

d) aprovizionarea Reich-ului cu petrol şi alte resurse din România a fost întreruptă;

e) pe plan politic, exemplul românesc a fost urmat, la scurt timp, de Finlanda, apoi de Bulgaria, mai târziu şi de Ungaria:

Până la 23 august 1944 erau două fronturi principale, în Est şi Vest, şi un al treilea, secundar, în Italia. AcŃiunea militară şi politică a României a deschis, temporar, un „al patrulea front”. Această caracterizare are deplin temei, date fiind consecinŃele militare şi politice mai sus-amintite314.

Potrivit evaluării specialiştilor, Actul de la 23 august 1944 a precipitat prăbuşirea Reich-ului cu circa şase luni. Hitler însuşi, într-o convorbire cu şeful regimului ustaş din CroaŃia, Ante Pavelič, aşeza criza produsă de schimbarea de front a României alături de debarcarea AliaŃilor în FranŃa şi de prăbuşirea Grupului german de Armate „Centru” în Bielorusia.

Este de netăgăduit că acŃiunea României din august 1944 a contribuit la scurtarea celui de-al doilea război mondial. În acelaşi timp, trebuie spus că principalul beneficiar al Actului de la 23 august 1944 a fost Uniunea Sovietică, ale cărei trupe au putut înainta rapid şi fără pierderi între 620 şi 750 km în două direcŃii: spre Balcani şi, prin România şi Ungaria, spre Viena şi Praga315.

314 Dinu C. Giurescu, op. cit., p. 236-237. 315 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, EdiŃia a II-

a revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, p. 412.

La 23 august 1944, odată cu trecerea României de partea NaŃiunilor

Unite, trupele române din Moldova au fost puse într-o situaŃie fără precedent în istoria războaielor, fiind atacate şi dezarmate de unităŃile sovietice, deşi încetaseră lupta împotriva acestora şi doreau să intre rapid în acŃiune pentru eliberarea părŃii de nord-vest a Ńării, aflată sub ocupaŃie germano-ungară.

La fel ca pe frontul din Moldova au procedat sovieticii şi pe litoralul maritim şi fluvial, cu unităŃile marinei române, unde au impus în mod ultimativ sechestrarea navelor de război române şi dezarmarea echipajelor care începuseră lupta cu germanii, în timp ce aviaŃia sovietică a continuat să bombardeze porturile româneşti, în pofida faptului că artileria antiaeriană română nu riposta. ExplicaŃiile, protestele şi cererile comandamentelor române, inclusiv ale reprezentanŃilor guvernului, nu au fost luate în seamă.

Agresivitatea trupelor sovietice se petrecea în pofida faptului că Marele Stat Major Român a avut de la început o concepŃie strategică eficientă şi a dispus de trupe în stare să îndeplinească misiunile ordonate. Prin această concepŃie s-a urmărit realizarea unei zone libere de prezenŃa militară sovietică în care să-şi desfăşoare activitatea, fără nicio ingerinŃă străină, guvernul şi celelalte autorităŃi române. În cadrul aceleiaşi concepŃii, generalul Gheorghe Mihail a cerut ca armata română să acŃioneze sub comandament propriu şi numai pe teritoriul naŃional.

Marele Stat Major nu a urmărit să creeze dificultăŃi comandamentelor şi trupelor sovietice în operaŃiile duse contra trupelor germane. Dimpotrivă, pe baza ProclamaŃiei către łară a regelui Mihai din 23 august 1944, generalul Gheorghe Mihail a cerut trupelor române să adopte o atitudine „prietenoasă, fără a cădea în servilism”. La rândul lor, celelalte comandamente române au emis ordine care prevedeau încetarea luptei şi a oricăror acte ostile faŃă de trupele sovietice, dar şi rezistenŃă la încercările de dezarmare.

ComandanŃii români sau delegaŃii acestora au încercat să stabilească legături cu eşaloanele sovietice înaintate, propunând modalităŃi de cooperare în luptă, pornind însă de la situaŃia de „partener aliat”, şi nu de la o situaŃie de inferioritate316.

ConcepŃia strategică românească era în total dezacord cu intenŃiile autorităŃilor sovietice, începând cu cei mai importanŃi factori de decizie politică şi militară – I.V. Stalin şi mareşalul Rodion Malinovski.

316 Alesandru DuŃu, Sub povara armistiŃiului. Armata română în perioada 1944-1947, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003, p. 15.

Referindu-se la intrarea primelor formaŃiuni militare sovietice în Bucureşti, generalul Constantin Sănătescu nota în Jurnalul său, la 31 august 1944: „Avem mari nemulŃumiri, întrucât bande de soldaŃi ruşi jefuiesc şi mai ales confiscă toate automobilele, fără vreun control. Caut să iau contact cu primul general ce a apărut la Colentina şi care este comandantul acestor trupe. Îmi trimite vorbă că, dacă am venit ca preşedinte de Consiliu, apoi ar fi bine să mă adresez Moscovei, neavând cu el nimic de-a face. În fine, m-a primit, având şi calitatea de general – şi deci camaraderia care există între toŃi ofiŃerii face să fiu primit. Îmi spune că ştie de armistiŃiul cerut, dar până la semnarea lui suntem tot în război. Evident, acest general ne este mare duşman. Am obŃinut doar promisiunea ca trupele sale să se poarte ceva mai bine decât cu un inamic şi să se evite jafurile şi omorurile.”317

Refuzând să discute cu reprezentanŃii guvernului român şi ai armatei române, Înaltul Comandament sovietic nu a ezitat să subordoneze Frontului 2 ucrainean armata română operativă, la 6 şi 7 septembrie 1944, după ce primele divizii sovietice au ajuns la nord de CarpaŃii Meridionali, în zona Braşov. IniŃial, la 5 septembrie 1944, înaintea vreunei reglementări interstatale, Frontul 2 ucrainean a cerut Înaltului Comandament român să-i pună la dispoziŃie două-trei divizii pentru „acoperire” pe Dunăre, cel puŃin 2-3 divizii pentru menŃinerea sectorului Szeged-Turnu Severin şi să folosească trupele din zona Braşov pentru operaŃia ofensivă spre Cluj. Apoi, la 7 septembrie 1944, mareşalul Malinovski şi-a subordonat toată armata operativă română, şefului Marelui Stat Major Român fiindu-i luate atributele de conducere strategică a trupelor. Această acŃiune a fost oficializată prin ConvenŃia de ArmistiŃiu din 12 septembrie 1944, care prevedea că „operaŃiunile militare din partea forŃelor române, inclusiv forŃele navale şi aeriene, împotriva Germaniei şi Ungariei vor fi purtate sub conducerea Înaltului Comandament Aliat (sovietic)”.

Subordonarea armatei române operative Frontului 2 ucrainean a afectat grav competenŃele Marelui Stat Major, care a fost privat de orice atribuŃii operativ-strategice, rămânând doar cu sarcini de aprovizionare, completare a pierderilor, instruire a trupelor din interior etc. Protestând împotriva acestei situaŃii, generalul Gheorghe Mihail a cerut, la 7 septembrie 1944, să-i fie acceptată demisia. Solicitarea i-a fost respinsă în momentul în care se pregătea ofensiva eliberatoare în nord-vestul României.

317 Constantin Sănătescu, Jurnal, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993, p. 169.

VII.3.2. Continuarea participării României la război după evenimentele din august 1944. Avantajele strategice şi politice aduse de România NaŃiunilor Unite, prin înfăptuirea acŃiunii politico-militare din august 1944, au fost amplificate prin contribuŃia sa la războiul antihitlerist până la victoria finală din mai 1945.

La 9 octombrie 1944, a început ofensiva pentru eliberarea părŃii de nord-vest a României, acŃiunile militare încadrându-se în operaŃia „DebreŃin”, concepută şi executată de Înaltul Comandament Sovietic, care a vizat şi eliberarea părŃii estice a Ungariei (până la Tisa). La realizarea dispozitivului operativ au participat Armata 1 română comandată de generalul Nicolae Macici şi Armata 4 română comandată de generalul Gheorghe Avramescu. La 24 octombrie 1944, când unităŃile germano-ungare s-au retras din Carei şi Satu-Mare, s-a încheiat eliberarea Transilvaniei. Între 1 septembrie şi 25 octombrie 1944, România a angajat în război 28 de divizii, 1 corp aerian şi 2 brigăzi de artilerie antiaeriană, însumând un efectiv de 265.735 de militari; în acelaşi interval, pierderile românilor au fost considerabile – aproximativ 50.000 de morŃi, răniŃi şi dispăruŃi.

Românii au luptat în continuare, alături de sovietici, în Ungaria, Slovacia, Boemia şi Austria. ContribuŃia României la Campania din Vest a fost substanŃială. Unsprezece divizii române au luptat în operaŃia Budapesta, în centrul şi nordul Ungariei, desfăşurată de la sfârşitul lunii octombrie 1944 până la mijlocul lunii ianuarie 1945, înregistrând pierderi care s-au ridicat la 11.000 de morŃi, răniŃi şi dispăruŃi. Între decembrie 1944 şi mai 1945, ostaşii români se aflau chiar în centrul ofensivei întreprinse prin Slovacia şi Moravia către Boemia, ajungând până aproape de Praga, unde se aflau pe 12 mai, când au primit ordinul să se oprească.

La 9 aprilie, Regimentul 2 care de luptă (1.000 de militari şi 80 de tancuri) a trecut din Cehoslovacia în Austria, a înfruntat rezistenŃa inamicului şi, după numai trei zile, a ajuns la 45 de km de Viena.

La campania din Vest a participat, în cadrul armatei sovietice, subordonată Frontului 2 ucrainean, şi Divizia Tudor Vladimirescu, formată în primăvara anului 1943 în U.R.S.S. din prizonieri români. Ostaşii acestei divizii au luptat, pe teritoriul României, la sud de Sfântul Gheorghe şi de Oradea, la DebreŃin şi în MunŃii Matra în Ungaria, în MunŃii Javorina, pe râul Hron, în Slovacia. Comandantul acestei divizii a fost generalul Nicolae Cambrea, care căzuse prizonier în încercuirea de la Cotul Donului.

În cursul celor nouă luni de război, în Campania din Vest, între comandamentele şi trupele române şi sovietice au existat numeroase

momente de colaborare şi cooperare efectivă pe teatrul de luptă. Numeroase au fost însă şi momentele tensionate, datorită în special modului în care sovieticii au înŃeles să-şi exercite actul de comandă. Misiunile de luptă au fost stabilite de multe ori fără consultarea comandanŃilor români şi fără a Ńine seama de situaŃia operativă sau de capacitatea combativă a marilor unităŃi. În multe cazuri s-a ajuns la suprapuneri de dispozitive şi responsabilităŃi, iar comandanŃii de corpuri de armată şi de divizii sovietice şi-au subordonat în mod abuziv diviziile române aflate în zonele lor de acŃiune318.

Pe măsura înăspririi rezistenŃei germane şi a dificultăŃilor reliefului din CarpaŃii nordici şi din munŃii Tatra, românii erau mai tot timpul trimişi în sectoarele cele mai dificile. Încă din luna octombrie 1944, sovieticii începuseră să înfiltreze în toate unităŃile române – de la regiment în sus – ofiŃeri de legătură, care erau politruci ai Armatei Roşii „purtând pantaloni albaştri şi vipuşcă roşie”. Ei cereau să aibă în orice moment acces la ordinele comandamentelor române şi să participe la prezentarea rapoartelor unităŃilor din subordine, pe care, la rândul lor, le transmiteau mai departe comandamentelor sovietice319.

Subordonându-şi armatele române operative, Frontul 2 ucrainean nu şi-a asumat şi obligaŃia înzestrării şi a asigurării lor din punct de vedere logistic, lăsând aceste atribuŃii Marelui Stat Major Român, fără să-i pună la dispoziŃie însă mijloacele de transport necesare.

Comandamentele sovietice au pretins predarea tuturor capturilor de război luate de la germani, cu toate că iniŃial declaraseră că acestea puteau fi păstrate de armata română. La fel s-au petrecut lucrurile şi cu prizonierii de război. În protestul său, Marele Stat Major Român a arătat că măsura era contradictorie şi contravenea atât uzanŃelor de drept internaŃional, cât şi practicii şi regulilor de ducere a războiului. Justificând acest abuz, Comisia Aliată de Control a invocat, între altele, faptul că prizonierii nu erau îngrijiŃi corespunzător în lagărele româneşti.

Aprovizionarea armatei române a întâmpinat, de asemenea, mari dificultăŃi, în special, datorită faptului că majoritatea întreprinderilor şi stabilimentelor industriale, atelierele de reparaŃii etc. au fost obligate să producă aproape exclusiv pentru armata sovietică.

Criza de efective, combinată cu cea de muniŃii şi subzistenŃe, cu dificultăŃile generate de climă şi teren a influenŃat negativ şi de multe ori a zdruncinat moralul trupelor aflate în luptă. La 16 ianuarie 1945, la

318 Alesandru DuŃu, Sub povara armistiŃiului. Armata română în perioada 1944-1947, op. cit., p. 45-46.

319 Mihnea Romalo, op. cit., p. 193.

două săptămâni de la preluarea funcŃiei de şef al Marelui Stat Major, generalul Sănătescu avea să consemneze în Jurnalul său: „Starea morală a frontului – proastă: ofiŃerii şi soldaŃii, peste măsură de obosiŃi, nu înŃeleg să meargă cu războiul peste frontierele Ardealului. Apoi, Ungaria fiind cucerită şi armata ungurească nemaiexistând, soldatul român trebuie de aici înainte să se lupte cu germanii, şi el nu are nimic de împărŃit cu germanii.”320

Cu toate că erau vinovate pentru multe din deficienŃele privind înzestrarea şi logistica armatei române operative, comandamentele sovietice i-au făcut deseori răspunzători de această situaŃie pe comandanŃii români, acuzându-i, în repetate rânduri, că nu respectă ConvenŃia de armistiŃiu. Mobilurile acestei atitudini aveau evidente motivaŃii politice, urmărindu-se crearea unei presiuni asupra guvernului român şi obligarea acestuia să satisfacă deziderate de ordin politic, care favorizau comuniştii, aflaŃi în competiŃie cu celelalte forŃe politice pentru cucerirea puterii în stat321.

VII.3.3. Un bilanŃ al contribuŃiei României la război alături de NaŃiunile Unite. La data terminării ostilităŃilor pe frontul din Europa de Vest, armata română operativă avea un efectiv de 198.552 de ostaşi faŃă de peste 1.100.000 la 23 august 1944. Sinteza efortului militar românesc în operaŃiile militare purtate, începând de la 23 august 1944, timp de 263 de zile, pe o distanŃă de 1.700 de km, se prezintă astfel:

1. Efective participante – 538.536 militari, din care: 455.401 din trupele de uscat, 73.667 din aeronautică şi 9.468 din marină.

2. Pierderi suferite – 169.822 militari, din care: 21.035 morŃi, 90.344 răniŃi şi 58.443 dispăruŃi.

3. Rezultate obŃinute prin luptă: s-au provocat inamicului pierderi însumând 136.529 militari, din care: 117.798 prizonieri şi 18.731 morŃi; 101 avioane distruse, 498 de nave maritime şi fluviale capturate sau distruse.

Potrivit organizării unei divizii de infanterie din armata germană, în cursul anului 1944 efectivele pierdute echivalează cu valoarea a 15 divizii de infanterie, pe care armata română le-a scos din luptă322.

În plan economic şi financiar, efortul de război al poporului român este evaluat la 1.120.000.000 dolari S.U.A (la cursul valutar al anului 1938). Calculele făcute de Ministerul de FinanŃe, după terminarea

320 Constantin Sănătescu, op. cit., p. 185. 321 Alesandru DuŃu, Sub povara armistiŃiului. Armata română în

perioada 1944-1947, op. cit., p. 52-53. 322 Ion ŞuŃa, op. cit., p. 258-259.

războiului, în 1947, au estimat întreŃinerea armatei române operative, până la demobilizarea rezerviştilor din unităŃile combatante la 1 septem-brie 1945, la 259,5 milioane dolari, cheltuielile pe timpul deplasării spre Ńară a trupelor române participante la eliberarea Ungariei şi a Cehoslovaciei la 43,3 milioane dolari, costul materialelor militare livrate armatei sovietice la 124 milioane dolari, costul reparaŃiilor armamentului sovietic la 1,2 milioane dolari, costul mâinii de lucru militare pentru lucrări la căile ferate şi drumuri la 12,2 milioane dolari, prestaŃii pentru trupele sovietice şi Comisia Aliată de Control (până la 1 iulie 1945) efectuate potrivit articolului 10 al ConvenŃiei de armistiŃiu la 254,3 milioane dolari, iar pagubele provocate prin bombardamente şi alte operaŃii militare, prin distrugerea bunurilor publice şi particulare de către trupele hitleriste şi horthyste izgonite de pe teritoriul României, între 23 august şi 25 octombrie 1944, la 350 milioane dolari valută 1938. Rezultă un total de două ori mai mare decât venitul naŃional al României realizat în anul 1945, care depăşea cu puŃin 500 milioane dolari.51

Poporul român a asigurat dotarea armatei sale cu armament, muniŃii şi tehnică de luptă, precum şi aprovizionarea ei cu subzistenŃele necesare, în exclusivitate din resursele interne. Asigurarea frontului s-a făcut pe seama reducerii necesarului de bunuri destinate populaŃiei şi prin diminuarea avuŃiei naŃionale, ceea ce a avut urmări negative asupra ritmului şi duratei procesului de refacere economică postbelică323.

ContribuŃia românească la victoria NaŃiunilor Unite în al doilea război mondial a fost apreciată de înalte oficialităŃi ale marilor puteri aliate, de analişti politici şi militari, unii dintre ei neezitând să afirme că România se situa în ianuarie 1945 „în al patrulea rând în ceea ce priveşte numărul de soldaŃi care participau la bătălia pentru distrugerea nazismului”.

Pentru faptele lor de arme din timpul campaniei din Vest, peste 300.000 de soldaŃi, subofiŃeri şi ofiŃeri români au fost decoraŃi cu ordine şi medalii româneşti, sovietice şi cehoslovace, iar unităŃile române au fost remarcate printr-o serie de ordine ale Ministerului de Război al României, prin 7 ordine ale Comandamentului Suprem al U.R.S.S. şi prin 21 de comunicate de război sovietice.

La 6 iulie 1945, Prezidiul Sovietului Suprem al U.R.S.S. a conferit regelui Mihai Ordinul „Pobeda” (Victoria), una dintre cele mai înalte distincŃii sovietice, „pentru actul curajos al cotiturii hotărâte a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă şi alierea cu NaŃiunile

323 România în al doilea război mondial, vol. 3, Editura Militară, Bucureşti, 1989, p. 430-431; cf. Ion ŞuŃa, op. cit., p. 254-263.

Unite”, în momentul când nu se conturase clar înfrângerea Germaniei. Acest ordin a mai fost acordat următoarelor personalităŃi, altele decât cele sovietice: mareşalii Iosip Broz Tito (Iugoslavia) şi Michal-Rola Zymierski (Polonia), generalul Dwigt David Eisenhower (S.U.A.) şi mareşalul Sir Bernard Law Montgomery (Marea Britanie). De asemenea, preşedintele Statelor Unite ale Americii, Harry Truman, a acordat regelui Mihai „Legion of Merit” cu gradul de comandor, „pentru un serviciu remarcabil la cauza NaŃiunilor Aliate în lupta împotriva Germaniei hitleriste”.

Sfârşitul celui de-al doilea război mondial în Europa, la 8 mai 1945, a găsit România de partea învingătorilor, dar i s-a rezervat partea învinsului; nu i s-a recunoscut statutul de cobeligerantă, fiind plasată de către marii aliaŃi în categoria „fostelor state-satelit ale Axei”, înfrânte în război. NaŃiunea română a fost sacrificată, suportând consecinŃe politice, social-economice, militare prelungite în întreaga sa istorie postbelică.

La 9 mai 1945, când învingătorii sărbătoreau victoria finală asupra Germaniei naziste, înŃelegerile secrete dintre marile puteri privind împărŃirea sferelor de influenŃă, stabilite în cursul războiului, erau puse în aplicare. România şi alte Ńări din zona centrală şi de sud-est a Europei, ocupate de Armata roşie, intrau sub dominaŃia Uniunii Sovietice.

VII.4. Luptă pentru putere sub control sovietic

Noul curs al istoriei românilor prefigurat la 23 august 1944 părea de bun augur. Guvernul Sănătescu a început să pună în aplicare prevederile declaraŃiei sale programatice privind înfăptuirea „unui regim democratic”. Pe baza unor decrete-legi adoptate chiar la 23 august 1944, s-a acordat o amnistie generală politică, militară şi agrară, s-au desfiinŃat lagărele de concentrare şi au fost eliberaŃi deŃinuŃii politici condamnaŃi pentru acŃiuni împotriva regimurilor dictatoriale. A început reorganizarea, în condiŃii de libertate, a partidelor politice şi a sindicatelor profesionale.

La 26 august 1944, printr-un manifest al Blocului NaŃional Democratic, semnat de Iuliu Maniu, Constantin I.C. Brătianu, LucreŃiu Pătrăşcanu şi Constantin-Titel Petrescu, cetăŃenii români, inclusiv militarii, erau chemaŃi „la luptă pentru recâştigarea libertăŃii şi pentru salvarea patriei”324. Un decret-regal din 31 august 1944 a repus în vigoare prevederile ConstituŃiilor din 1866 şi 1923 privind drepturile românilor şi exercitarea puterilor în stat. Au fost recunoscute: egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii, dreptul de întrunire şi asociere, libertatea de conştiinŃă şi de opinie, libertatea presei. Prin acelaşi decret-regal erau abrogate toate decretele regale din septembrie 1940 referitoare la învestirea preşedintelui Consiliului de Miniştri cu depline puteri şi la fixarea prerogativelor

324 „România Liberă” nr. 13, din 27 august 1944.

regale. Statul român redevenea monarhie constituŃională şi se preconiza renaşterea instituŃiei parlamentare; actul constituŃional din 31 august 1944 prevedea că „până la organizarea ReprezentanŃei NaŃionale, puterea legislativă se exercită de către rege la propunerea Consiliului de Miniştri”.

Într-un interviu realizat sub forma unei audienŃe colective acordate corespondenŃilor agenŃiilor de presă şi ziarelor străine la 25 septembrie 1944, regele Mihai declara: „Monarhia nu se va abate niciodată de la principiile constituŃionale şi democratice”, exprimându-şi speranŃa că NaŃiunile Unite vor asigura României „securitate faŃă de agresiune în viitor” şi o vor ajuta să se dezvolte în mod liber, atât din punct de vedere economic, cât şi spiritual325.

Guvernarea României după 23 august 1944 va fi lezată de cadrul geopolitic trasat prin înŃelegerile dintre marile puteri ale coaliŃiei NaŃiunilor Unite. Inclusă în spaŃiul de interes şi de control sovietic, naŃiunea română a fost deposedată de atribute esenŃiale ale suveranităŃii şi împiedicată să-şi reclădească instituŃiile şi structurile democratice suprimate de regimurile autoritare/totalitare ale lui Carol al II-lea şi Ion Antonescu.

Spectrul politic înfiripat după schimbarea de la 23 august 1944, în care predominau partidele democratice tradiŃionale, P.N.ł. şi P.N.L., contravenea Ńelului strategic al Moscovei: aservirea totală a României.

Principalele instrumente aduse din exterior pentru supravegherea şi deturnarea cursului democratic al vieŃii social-politice româneşti au fost: Comisia Aliată de Control, constituită pe baza ConvenŃiei de ArmistiŃiu din 12 septembrie 1944, şi Armata roşie, omniprezentă în spaŃiul românesc; nu au lipsit nici trupele N.K.V.D. şi N.K.G.B., conduse de L.P. Beria, specializate în operaŃii de represalii politice. Din a doua jumătate a lunii noiembrie 1944, în România au fost instalate mari unităŃi sovietice, inclusiv divizii cu efective de război complete. PrezenŃa masivă a acestor trupe pe teritoriul românesc, aflat la mare distanŃă de front, într-un moment în care armata română rămasă în interior fusese în mare măsură desfiinŃată326, avea un evident rol politic – influenŃarea luptei pentru putere în sensul dorit de Moscova.

325 „Universul” nr. 268 din 29 septembrie 1944. La audienŃă au

participat corespondenŃi ai următoarelor agenŃii de presă şi ziare străine: „Associated Press af America”, „T.A.S.S.”, „Daily Telegraph”, „The Chicago Tribune”, „Daily Sketsh”, „Journal de Geneve”, „The New York Times”, „The Daily Mail”, „Gazetta de Lausanne”, „North American Newspaper Aliance”, „Britanova” ş.a.

326 Alesandru DuŃu, op. cit., p. 53-57. Un protocol militar semnat la 26 octombrie 1944 de mareşalul Rodion Malinovski, preşedintele Comisiei Aliate de Control, şi generalul Nicolae Rădescu, şeful Marelui Stat Major Român, prevedea desfiinŃarea majorităŃii marilor unităŃi române rămase în interiorul Ńării. Între acestea se aflau un comandament de armată, patru comandamente de corp

În timpul vizitei sale la Moscova din 9-18 octombrie 1944, Churchill a convenit cu Stalin, prin aşa-numita „hârtie murdară” (naughty paper) – cum a caracterizat-o premierul britanic – delimitarea prin procente a sferelor de interese în Sud-Estul Europei, preponderenŃa sovietică în problemele româneşti fiind evaluată la 90%, iar cea britanică în Grecia tot la 90%. Aceste procente au rămas neschimbate în toate variantele luate în discuŃie, spre deosebire de cele referitoare la Bulgaria şi Ungaria, unde U.R.S.S. a obŃinut sporirea procentajelor în raport cu cele propuse iniŃial de Churchill, ajungându-se pentru fiecare Ńară în parte la 80%.

Spre deosebire de opinia istoricilor români privind „acordul de procentaj”, există interpretarea unor istorici ruşi, care susŃin că la întrevederea Stalin-Churchill, din 9 octombrie 1944, nu s-ar fi făcut o departajare procentuală a sferelor de influenŃă postbelice, considerând că atunci ar fi fost vorba mai ales despre obligaŃiile concrete anglo-sovietice în condiŃiile continuării războiului. Asupra reglementării finale a situaŃiei din centrul şi sud-estul Europei, marile puteri urmau să convină la încheierea operaŃiilor militare, fapt realizat ulterior, în vara anului 1945, la ConferinŃa de la Potsdam. De fapt, ambele puncte de vedere sunt, în esenŃă, asemănătoare: în acel moment, sovieticii şi aliaŃii lor occidentali îşi coordonau acŃiunile politico-diplomatice şi militare327.

Uniunea Sovietică şi-a impus proiectele în România, ca şi în celelalte Ńări în care au pătruns trupele sale, având în partidele comuniste principalul vector intern. Asaltul comuniştilor români spre putere a început înainte de „acordul de procentaj”. La 24 septembrie 1944, P.C.R. a lansat Platforma-program a unei coaliŃii de stânga care asocia obiective privind participarea la război alături de NaŃiunile Unite şi îndeplinirea prevederilor ConvenŃiei de armistiŃiu cu unele revendicări radicale, precum: „înfăptuirea unei largi reforme agrare prin exproprierea marii proprietăŃi agrare de la 50 ha în sus” în scopul împroprietăririi Ńăranilor fără pământ sau cu pământ puŃin; „naŃionalizarea Băncii NaŃionale şi a celor 18 mari bănci”; controlul tuturor cartelurilor şi naŃionalizarea celor din industria de bază, ca şi îndeplinirea unor deziderate economice şi sociale care interesau categorii largi de cetăŃeni: „condiŃii omeneşti de muncă”, „salariu minimal în raport cu scumpetea”, „obligativitatea

de armată şi 15 divizii. S-a permis menŃinerea, cu efective de pace, a doar trei comandamente de corp de armată şi a trei divizii de infanterie sau de munte.

Era o măsură abuzivă, în dezacord total cu prevederile ConvenŃiei de armistiŃiu; ea viza, în esenŃă, destructurarea forŃelor militare române care nu participau nemijlocit la operaŃiile militare de pe front, dar care, în concepŃia Marelui Stat Major, trebuia să devină o „rezervă strategică” pentru sporirea capacităŃii combative a trupelor operative şi să contribuie, în caz de necesitate, la asigurarea independenŃei şi integrităŃii teritoriale a Ńării (Ibidem, p. 36-45, 217).

327 Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, op. cit., p. 33-34.

contractelor colective de muncă”, „asigurarea existenŃei invalizilor, văduvelor şi orfanilor de război prin acordarea de pensii, ajutoare” etc.

La 12 octombrie 1944, comuniştii şi social-democraŃii au rupt acordul de colaborare cu naŃional-Ńărăniştii şi naŃional-liberalii în cadrul B.N.D., au alcătuit Frontul NaŃional Democrat (F.N.D.) şi au declanşat o campanie virulentă împotriva guvernului Sănătescu, pe care-l acuzau că are în componenŃa sa „elemente reacŃionare şi profasciste”. Partidul comunist şi aliaŃii săi din F.N.D (P.S.D., Frontul Plugarilor, Uniunea PatrioŃilor ş.a.) au reuşit să organizeze mitinguri şi demonstraŃii de stradă care dădeau aparenŃa unui larg sprijin popular, invocat apoi de reprezentanŃii sovietici din Comisia Aliată de Control pentru a lovi în partidele istorice şi a face presiuni în scopul impunerii grupărilor de stânga în conducerea statului.

La 18 octombrie, imediat după încheierea convorbirilor Churchill-Stalin de la Moscova, Pătrăşcanu şi Titel Petrescu s-au retras din guvern, cerând constituirea unei noi formaŃiuni guvernamentale cu o mai largă reprezentare politică. IniŃial, cu alcătuirea noului guvern a fost însărcinat de rege generalul Nicolae Rădescu. Încercările sale au eşuat ca urmare a imposibilităŃii de a se ajunge la o repartizare a portofoliilor potrivit cererilor prezentate de partide.

La 1 noiembrie, generalul V.P. Vinogradov, locŃiitorul preşedintelui Comisiei Aliate de Control, s-a pronunŃat în favoarea rămânerii fostului premier în fruntea guvernului. Timp de patru zile, generalul Sănătescu n-a reuşit să ajungă la un acord cu liderii partidelor politice. Îl va ajuta, însă, tot generalul sovietic. Episodul este relatat astfel de generalul Sănătescu: „Am fost chemat aseară (4 noiembrie 1944) de G-al Vinogradov să mă întrebe care este situaŃia guvernului. I-am spus că am dificultatea Ministerului Agriculturii, care socotesc că trebuie să revină naŃional-Ńărăniştilor. G-al Vinogradov mi-a spus să mă culc liniştit că totul se va petrece aşa cum doresc eu. În adevăr, a doua zi s-au prezentat la mine Pătrăşcanu şi Gheorghiu-Dej să-mi spună că renunŃă la Ministerul Agriculturii; probabil au primit ordin de la G-al Vinogradov să cedeze. Aşa am putut constitui al doilea guvern de sub preşedinŃia mea.”328

IntuiŃia generalului Sănătescu era corectă: la indicaŃiile sovieticilor, comuniştii români şi-au retras revendicarea pentru a permite ieşirea din impas. Stalin îi dăduse lui Churchill, la Moscova, exemplul conduitei sovietice în România, Bulgaria şi Iugoslavia pentru a-l convinge că nu urmărea exportul „revoluŃiei bolşevice”. În realitate, tactica adoptată era aceea a preluării progresive a puterii de către comunişti.

În al doilea cabinet Sănătescu (4 noiembrie – 6 decembrie 1944), F.N.D. a obŃinut o treime din totalul portofoliilor, la care se adăuga

328 Constantin Sănătescu, op. cit., p. 177.

funcŃia nou creată de vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri, încredinŃată liderului Frontului Plugarilor, dr. Petru Groza.

La 9 noiembrie 1944, sosea la Bucureşti Andrei Vâşinski, comisarul sovietic adjunct al afacerilor externe, pentru a controla de la faŃa locului evoluŃiile politice. Două zile mai târziu, la 11 noiembrie, la ordinul mareşalului Malinovski, administraŃia română din zonele eliberate ale Transilvaniei a fost expulzată şi înlocuită – sub pretextul asigurării spatelui frontului – cu autorităŃi militare sovietice. Moscova şi-a asigurat astfel un puternic mijloc de presiune asupra guvernului României, condiŃionând „restituirea” Transilvaniei de Nord de obedienŃa guvernului de la Bucureşti faŃă de directivele sovietice.

La 30 noiembrie 1944, comuniştii şi aliaŃii lor din F.N.D. au provocat o nouă criză de guvern, cerând să li se repartizeze ministerele de Interne şi de Război. Această criză s-a încheiat sub supravegherea lui Vâşinski prin constituirea, la 6 decembrie, a cabinetului condus de generalul Nicolae Rădescu. F.N.D. şi-a extins întrucâtva poziŃiile în cadrul guvernului, dar nu a putut obŃine cele două ministere solicitate. În plus, potrivit opiniei generalului Serghei A. Vinogradov, Constantin Sănătescu, „un om destul de îngăduitor, dispus către cedări în problemele controversate, a fost înlocuit de către un politician dur care a concentrat în mâinile sale ministerele cheie”329. Generalul Rădescu a preluat şi Ministerul de Interne, iar ministru de război a fost numit generalul Ion Negulescu. Comuniştii au reuşit totuşi să-l impună pe Teohari Georgescu în fundaŃia de subsecretar de stat la Interne. LucreŃiu Pătrăşcanu considera şi el că „guvernul Rădescu în raport cu guvernul precedent reprezintă un pas înapoi”330. Astfel, în accepŃiunea Moscovei, misiunea lui Vâşinski la Bucureşti în noiembrie-decembrie a fost doar o reuşită parŃială.

În primele zile ale lunii ianuarie 1945, Ana Pauker, Gheorghiu-Dej şi Gheorghe Apostol au efectuat o vizită la Moscova, unde au fost primiŃi de către Stalin, care, printre altele, le-ar fi dat următoarele sfaturi: să acorde o atenŃie prioritară reformei agrare, dar să nu se atingă deocamdată de domeniile Coroanei şi de cele mânăstireşti; să se renunŃe la „problema naŃionalizării” prevăzută în Platforma F.N.D. din septembrie 1944; să se facă eforturi pentru a nu speria şi îndepărta elementele burgheze, „îndeosebi grupul Tătărăscu”; să fie folosită ca sprijin intern divizia Tudor Vladimirescu. P.C.d.R. mai era îndemnat să afirme teza potrivit căreia, dacă se va forma un guvern al F.N.D., „acesta va permite ca Transilvania de Nord să fie a României”. Toate aceste „sfaturi” se vor regăsi în Programul de guvernare al F.N.D. publicat la sfârşitul lunii ianuarie 1945.

329 Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor

româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, op. cit., p. 34-35. 330 Ibidem, p. 35.

VII.5. Instaurarea guvernului dr. Petru Groza, la 6 martie 1945

În zilele de 4-11 februarie 1945 a avut loc ConferinŃa la nivel înalt de la Ialta (Crimeea) a celor „trei mari” – Stalin, Roosevelt şi Churchill. O opinie larg răspândită susŃine că această reuniune a însemnat „o împărŃire a lumii” în sfere de influenŃă. De fapt, „Acordul de procentaj”, cunoscut parŃial de americani, a fost acceptat în mod tacit şi s-a adoptat „DeclaraŃia privind Europa eliberată”. În acest document se afirma hotărârea celor trei puteri ca în Ńările eliberate de sub dominaŃia nazistă sau în cele foste satelite ale Axei să sprijine constituirea unor „autorităŃi guvernamentale provizorii, larg reprezentative ale tuturor forŃelor democratice din populaŃie” şi organizarea, cât mai curând posibil, a unor alegeri libere, pe temeiul cărora să ia fiinŃă „guverne care să fie expresia voinŃei popoarelor”331. Mai mult, deciziile adoptate la Ialta cu privire la modificarea componenŃei guvernelor polonez şi iugoslav, prin includerea reprezentanŃilor forŃelor liberale, democratice, creau un precedent care permitea sovieticilor să susŃină o nouă remaniere a guver-nului român.

CoaliŃia de partide şi organizaŃii dirijată de comunişti a reluat ofensiva pentru cucerirea puterii, organizând ample manifestări politice, demonstraŃii de stradă, asalturi asupra prefecturilor şi primăriilor, ocuparea şi împărŃirea moşiilor. Aceste acŃiuni au culminat cu manifestaŃia din PiaŃa Palatului Regal din Bucureşti din 24 februarie 1945. Sub pretextul că, la ordinul generalului Rădescu, s-ar fi deschis focul împotriva manifestanŃilor (cercetările au dovedit că „armata a tras în aer”, iar victimele aveau răni provocate de pistoale şi arme ce nu erau folosite în armata română) şi că el ar fi încurajat elementele fasciste, creând o stare de insecuritate în spatele frontului, autorităŃile sovietice au dezarmat unităŃile militare române din Bucureşti.

De fapt, în întreaga arie de centru-est şi sud-est a Europei – cu excepŃia Greciei –, unităŃile armate care se opuneau sovietizării au fost într-un fel sau altul neutralizate ori eliminate. DesfiinŃarea, demobilizarea şi dezarmarea forŃelor armate din interior în intervalul octombrie 1944 – martie 1945 se înscrie în acŃiunea politică generală a partidelor comuniste din zonă cu sprijinul direct sau indirect al autorităŃilor sovietice.332

În timpul crizei, au avut loc dispute între reprezentanŃii celor trei AliaŃi din Comisia Aliată de Control. Astfel, generalul american Schuyler, în convorbirea avută cu consilierul politic A.P. Pavlov şi

331 Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe

Bădescu, RelaŃii internaŃionale în acte şi documente (R.I.A.D)., vol. II (1939-1945), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976, p. 185.

332 Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, Editura All, Bucureşti, 1996, p. 287-302.

contraamiralul V.L. Bogdenko, a declarat că esenŃa crizei guvernamentale constă „în faptul că partidele şi grupările care au intrat în Frontul NaŃional-Democrat doresc să formeze guvernul lor, iar guvernul actual nu vrea să plece şi consideră necesară rămânerea sa la putere în calitate de guvern de coaliŃie, care se sprijină pe toate partidele şi grupările politice din România, şi nu numai pe Frontul NaŃional-Democrat”. Răspunzând lui Schuyler, Pavlov a spus că, pe de-o parte, „masele populare” nu mai au încredere în guvern, iar pe de altă parte, „multe în activitatea guvernului lasă de dorit. În special, guvernul nu îndeplineşte suficient de energic condiŃiile de armistiŃiu şi nu duce, în măsura cuvenită, lupta împotriva elementelor fasciste din Ńară şi din aparatul de stat”333. Schuyler a spus atunci că „el ar dori să ştie care va fi poziŃia Comisiei Aliate de Control în cazul când vreun partid ar încerca, pe cale armată, să ia în mâinile sale întreaga putere în România”. Interlocutorul său i-a răspuns că „această problemă, în situaŃia actuală, nu reprezintă o problemă practică, ci are un caracter strict academic. Nici un partid politic din România, după câte ştiu eu – declara Pavlov – nu intenŃionează să cucerească puterea pe cale armată”. Generalul american a propus, apoi, adoptarea unei declaraŃii publice în numele Comisiei Aliate de Control, prin care să se arate că, în cazul unei încercări de lovitură de stat militară, Comisia va adopta o atitudine negativă. Drept răspuns, i s-a replicat că „o astfel de declaraŃie nu este câtuşi de puŃin necesară, deoarece situaŃia în România nu este de natură să se ia în serios astfel de zvonuri despre o lovitură de stat.”334

Primul-ministru Nicolae Rădescu, neputând să-şi stăpânească mânia faŃă de actele de provocare din 24 februarie 1945, s-a adresat naŃiunii prin radio şi i-a denunŃat pe liderii comunişti Ana Pauker şi Vasile Luca, numindu-i „venetici” şi „fără neam şi fără Dumnezeu”, referindu-se la ateismul şi la etniile lor neromâneşti335.

La 27 februarie 1945, Andrei Vâşinski revenea în Bucureşti cu un mandat ferm din partea Kremlinului pentru a impune un guvern condus de dr. Petru Groza. În ziua următoare, emisarul lui Stalin îi comunica reprezentantului britanic în România, James Marjorie Banks, la solicitarea acestuia, că în calitate de reprezentant al guvernului U.R.S.S. şi sprijinindu-se pe deciziile ConferinŃei de la Ialta (4-11 februarie 1945) „în conformitate cu care trebuie lichidatele rămăşiŃele fascismului şi nazismului din Ńările Europei, am înaintat regelui României o declaraŃie despre necesitatea înlăturării neîntârziate a guvernului Rădescu, pe motivul incapacităŃii sale de a asigura ordinea în Ńară, care rămâne în spatele Armatei Roşii, susŃinerii activităŃii criminale a legionarilor şi a

333 Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor

româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, op. cit., p. 117-118. 334 Ibidem. 335 România. ViaŃa politică în documente. 1945, Coordonator Ioan

Scurtu, Bucureşti, 1994, p. 149-150.

altor agenŃi ai Germaniei”. În seara zilei de 28 februarie 1945, generalul Nicolae Rădescu şi-a prezentat demisia.

Presiuni militare s-au adăugat celor politice. La 28 februarie, Ivan Susaikov l-a înlocuit pe generalul V.P. Vinogradov în funcŃia de vicepreşedinte al Comisiei Aliate de Control. Fără să-şi consulte colegii britanic şi american, acesta a ordonat ca unele unităŃi române staŃionate în Bucureşti şi în afara oraşului să fie trimise pe front, iar altele să fie desfiinŃate. Locul acestora a fost luat de trupele sovietice, care au ocupat Prefectura PoliŃiei, Poşta Centrală şi Marele Stat Major Român. Două grupuri de aviaŃie de bombardament şi două escadrile de vânătoare cu baza în capitală au fost desfiinŃate, iar restul forŃelor aeriene române au fost consemnate la sol. Sute de poliŃişti în civil au fost concediaŃi, iar trupele sovietice patrulau pe străzile Bucureştilor, controlând actele pietonilor, ale conducătorilor auto şi vehiculele lor, şi se foloseau de acest prilej pentru a rechiziŃiona şi mai multe vehicule româneşti336.

La 1 martie 1945, Vâşinski îl informa pe Molotov, prin telefonogramă, că potrivit „directivei primite”, în cadrul convorbirii cu regele, i-a repetat declaraŃia sa anterioară cu privire la Petru Groza, insistând pentru a i se da mandatul de a forma noul guvern.

Confruntările politice şi demonstraŃiile de stradă, asociate cu intervenŃia directă a autorităŃilor militare şi a diplomaŃiei sovietice, au adus la putere, la 6 martie 1945, guvernul Petru Groza. Acest guvern era alcătuit din reprezentanŃi ai Frontului NaŃional Democrat (P.C.R., P.S.D., Frontul Plugarilor, Uniunea PatrioŃilor şi alte grupări de stânga), ai Partidului NaŃional Liberal-Tătărescu şi ai Partidului NaŃional-łărănesc-Anton Alexandrescu. Comuniştii, deşi deŃineau 5 din cele 17 portofolii, între care Internele (Teohari Georgescu), JustiŃia (LucreŃiu Pătrăşcanu), ComunicaŃiile şi Lucrările Publice (Gheorghe Gheorghiu-Dej) şi Propaganda (Petre Constantinescu – Iaşi) controlau coaliŃia guverna-mentală.

Partidele istorice, cărora premierul desemnat le oferise câte două-trei portofolii, au refuzat să facă parte din guvern, intrând în opoziŃie. Liderii lor, Iuliu Maniu şi Constantin I.C. Brătianu, sperau să revină la putere, prin alegeri parlamentare libere, şi să asigure instaurarea unui regim democratic, după modelul occidental.

Regele Mihai a căutat să se opună imixtiunii sovietice, dar n-a primit un sprijin eficient din partea anglo-americanilor, care s-au limitat la proteste înaintate la Bucureşti şi la Moscova cu privire la comportarea lui Vâşinski. Când reprezentanŃii acestora în România au încercat să se implice în derularea evenimentelor, li s-a atras atenŃia că nici Londra, nici Washingtonul nu erau dispuse să facă din România un subiect de litigiu cu Moscova.

336 Dennis Deletant, România sub regimul comunist, FundaŃia

Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 50.

Reprezentantul politic al S.U.A. la Bucureşti, Burton Berry, informa guvernul american, la 7 martie 1945, că, în urma presiunilor la care a fost supus, regele se gândea dacă să abdice, dar a renunŃat după ce Constantin I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu l-au consiliat „să nu abandoneze Ńara”. La 4 martie 1945, Churchill îi spunea ministrului de externe Anthony Eden că „la urma urmei, românii şi bulgarii au fost duşmanii noştri şi nu putem să ne asumăm aceleaşi riscuri pentru ei cum am făcut-o pentru Grecia şi Polonia”.

În consecinŃă, Ministerul de Externe de la Londra a dat instrucŃiuni reprezentantului britanic la Bucureşti, Le Rougetel, să-l sfătuiască pe regele Mihai „să nu facă pasul irevocabil, dacă aceasta este posibil”.337

Urmărind să acceadă la putere în condiŃiile menŃinerii sistemului constituŃional existent – cum, de altfel, sunau şi indicaŃiile Kremlinului –, comuniştii ezitau, în acel moment, să recurgă la acŃiuni de forŃă care să ducă înlăturarea monarhiei. La adunarea organizată de F.N.D., la 6 martie 1945, în PiaŃa Unirii din Bucureşti (la care au luat parte potrivit „Scânteii” circa 800.000 de cetăŃeni din capitală şi din judeŃele Ilfov, IalomiŃa, Vlasca şi Teleorman), Gheorghiu-Dej califica noul guvern drept unul „de concentrare a forŃelor democratice” şi sublinia că trebuie să i se aducă mulŃumiri regelui, „care a înŃeles în cele din urmă să asculte glasul poporului”; totodată, liderul comunist atrăgea atenŃia că partidele istorice încearcă „să târască monarhia în frământările politice”, ceea ce putea s-o compromită338. În aceeaşi orientare, la prima şedinŃă a Consiliului de Miniştri pe care-l prezida, dr. Petru Groza preciza că soluŃia dată crizei politice era norocoasă, întrucât „voinŃa populară s-a întâlnit cu hotărârea regelui”. Cu acelaşi prilej, Gheorghe Tătărescu, vicepreşedintele Consiliului, îndemna la solidaritate pentru a ajuta „łara şi Coroana”339.

Instaurarea guvernului Groza – se arăta într-un comunicat al con-ducerii P.N.ł. – s-a constituit nu numai prin metode care au violentat voinŃa naŃională, dar chiar regele a fost pus „în alternativa de a-l primi sau de a abdica, folosindu-se în acest scop mijloace de presiune neuzitate”.

Partidul NaŃional-łărănesc – se mai releva în comunicat –, fidel trecutului său, va lupta pentru libertate şi democraŃie, cu aceeaşi credinŃă în programul şi în metodele sale democratice, ca şi cu aceeaşi loialitate faŃă de cei trei mari AliaŃi, făcând să triumfe astfel libera voinŃă a naŃiunii,

337 Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea

României. PercepŃii anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993, p. 122-123.

338 „Scânteia”, an II, nr. 161 din 8 martie 1945. 339 ViaŃa politică în documente. 1945, op. cit., p. 193-194.

care nu acceptă acest guvern ale cărui ideologie şi metode sunt străine sufletului naŃiunii340.

La rândul său, Partidul NaŃional Liberal (Brătianu) a publicat, la 16 martie 1945, un comunicat prin care îşi definea poziŃia faŃă de programul de guvernare al F.N.D., respingând prevederea privind confiscarea marii proprietăŃi şi metodele revoluŃionare care puteau compromite încrederea în principiile de proprietate şi de muncă ordonată inerente unui regim de libertate şi democraŃie. „Ca şi în trecut, Partidul NaŃional-Liberal – se arăta în comunicat – nu se dă în lături astăzi de la nicio reformă, în niciun domeniu, păstrând însă principiile esenŃiale ale unui adevărat regim democratic, care nu se întemeiază nici pe violenŃă, nici pe teroare, nici pe confiscări.”341

După instalarea oficială a guvernului Groza, primul-ministru al Marii Britanii a reconfirmat ordinea de prioritate a intereselor britanice în Grecia, Polonia şi România. Într-un mesaj personal adresat lui Roosevelt, la 8 martie 1945, Churchill arăta că „Stalin ar trebui informat despre mâhnirea lor faŃă de evenimentele care au dus la instalarea prin forŃă a unui guvern al minorităŃii comuniste în România”, deoarece aceasta venea în conflict cu principiile DeclaraŃiei privind Europa eliberată, adoptată de comun acord. Premierul britanic ezita – după cum mărturisea el – că stăruind asupra celor petrecute în ultimul timp în România, Stalin ar putea să spună: „Nu m-am amestecat în acŃiunea voastră în Grecia, de ce nu-mi lăsaŃi şi mie aceeaşi latitudine în România ?” Arătând că nu doreşte să facă nimic în privinŃa României, care ar putea prejudicia perspectivele anglo-americane de a ajunge la un acord cu sovieticii privind Polonia, Churchill îşi exprima totodată temerea că instaurarea guvernului comunist „poate să ducă la epurarea fără discernământ a românilor anticomunişti care vor fi acuzaŃi de fascism, în acelaşi fel în care s-a întâmplat în Bulgaria.” În continuare, Churchill sugera „să i se ceară lui Stalin să vegheze ca noul guvern (român) să nu înceapă imediat o epurare a tuturor elementelor politice care s-au opus vederilor sale, pe motiv că au fost încurajate să acŃioneze astfel de DeclaraŃia de la Ialta”. În încheiere, premierul britanic se adresa astfel preşedintelui Roosevelt: „Rămân

340 Stelian Neagoe, op.cit., p. 279. 341 ViaŃa politică în documente.1945, op. cit., p. 209-210.

recunoscător dacă pot cunoaşte părerile dvs. Rog păstrează această telegramă numai între dumneata şi mine”.342 VIII. ROMÂNIA ŞI ORGANIZAREA RELAłIILOR INTERNAłIONALE POSTBELICE. 1945-1947

VIII.1. Premise ale reglementărilor de pace în Europa

Organizarea relaŃiilor internaŃionale postbelice a fost marcată de înŃelegerile politice stabilite între marile puteri în timpul războiului sau la sfârşitul acestuia la Teheran, Ialta, Moscova, Dumbarton Oaks, San Francisco şi Potsdam, dar şi de divergenŃele dintre ele, de persistenŃa politicii de hegemonie, de împărŃire a Europei şi apoi a întregii lumi în zone de influenŃă şi de dominaŃie.

România şi celelalte state ale Europei Centrale şi Sud-Estice au devenit o importantă miză a rivalităŃii dintre cei doi poli ai vieŃii inter-naŃionale – Statele Unite ale Americii, secondate de Marea Britanie, şi Uniunea Sovietică. O rivalitate în cadrul căreia interesele celor doi poli de putere nu erau ameninŃate într-o asemenea măsură încât să fie excluse compromisuri, mai ales că acestea se realizau, de regulă, pe seama altor state.

La sfârşitul războiului în Europa – 8 mai 1945, se stabilea un nou echilibru de forŃe, care corespundea cu harta operaŃiilor militare. Occidentalii eliberaseră FranŃa, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburgul, Danemarca şi Norvegia; în schimb, armatele lor nu înaintaseră până la Berlin şi la Viena. Doar acordurile interaliate garantau participarea lor la ocuparea capitalei Reichului şi a celei a Austriei. Aceste acorduri mai fixaseră şi zonele de ocupaŃie în Austria şi Germania. Armata Roşie era la Praga şi la Budapesta, la Bucureşti, la Sofia, la Varşovia, în Ńările baltice, precum şi la Berlin şi la Viena.

342 Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, op.cit., p. 139-145;

Dinu C. Giurescu, Guvernarea Nicolae Rădescu, op.cit., p.345-348.

ÎmpărŃirea Europei era un fapt împlinit. Analiştii şi factorii de decizie de la Washington, Londra şi Moscova vedeau în politica sferelor de influenŃă o soluŃie de funcŃionare a sistemului internaŃional până când se vor fi creat condiŃiile unei păci durabile.

La 28 ianuarie 1946 apare, la Paris, volumul lui Grigore Gafencu Ultimele zile ale Europei, care completa Preliminarii la războiul din răsărit şi îl consacra drept unul dintre cei mai avizaŃi cunoscători ai problematicii conflagraŃiei abia încheiate. Dacă lucrarea trata antece-dentele politico-diplomatice ale celui de-al doilea război mondial, prefaŃa sa aborda un subiect de strictă actualitate: încheierea păcii. Pentru autor, aceasta însemna „să se pună capăt abuzului forŃei, să se asigure libertatea naŃiunilor, să se restabilească echilibrul în diversitate, cu alte cuvinte să se restaureze Europa”; aceasta mai însemna ca „marile puteri, a căror voinŃă este astăzi determinantă, să-şi fixeze ele însele nişte limite pentru salvarea unui principiu de drept, singurul în măsură a le face să se bucure în linişte şi îndreptăŃire de roadele victoriei comune”343. Lucid, marele diplomat constata că teza „echilibrului european”, apărată în ambele sale lucrări, nu mai corespundea realităŃilor şi ar fi fost nevoie de o altă lucrare, închinată acelei „ordini universale” care, credea el, începea să se zărească la orizont344.

În cursul reglementării relaŃiilor internaŃionale postbelice s-a produs o schimbare radicală în gândirea şi acŃiunea diplomaŃiei; la rolul ei cvadruplu – de reprezentare, de învăŃare, de negociere şi de protejare – s-au adăugat misiuni şi meniri noi. De fapt, diplomaŃia s-a conectat la marile transformări contemporane, iar demersurile sale au fost înrâurite direct de forŃa economică şi militară a statului căruia îi aparŃinea. Astfel spus, diplomaŃia a făcut dovada unei conduite politico-strategice.

În comparaŃie cu perioada antebelică, rolul omului politic diplomat devine precumpănitor. Păstrarea unui climat de pace depindea, în primul rând, de modul în care Marile Puteri înŃelegeau să interpreteze acest dezi-derat fundamental al contemporaneităŃii şi de măsura în care erau dispuse să respecte interesele şi drepturile legitime ale celorlalte state, mici şi

343 Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O călătorie diplomatică

întreprinsă în anul 1939, PrefaŃă şi note de Cornel I. Scafeş, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 25.

344 Grigore Gafencu, Politica în exil: 1942-1957, Studiu introductiv şi selecŃia textelor de Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000, p. 33.

mijlocii. Mersul favorabil al relaŃiilor internaŃionale depindea de raporturile mutuale şi de reacŃia fiecărui stat, mare sau mic, în faŃa oricărei tendinŃe de asuprire străină, dat fiind postulatul că, în absenŃa unui ideal naŃional, Ńările nu pot progresa şi nici chiar supravieŃui.

La sfârşitul războiului au reapărut aceleaşi dificultăŃi întâmpinate de diplomaŃia occidentală şi cea sovietică în primăvara şi vara anului 1939. La fel, ca şi atunci, neîncrederea reciprocă tulbura negocierile: una şi aceeaşi formulă exprima gânduri contrare, forŃa dreptului era departe de a se impune în faŃa dreptului forŃei; rivalităŃile între „cei Trei Mari” lăsau deschisă calea ambiŃiilor şi a visurilor de hegemonie. „Astfel, remarca Grigore Gafencu, în toamna anului 1945, ideea păcii, unică şi indivizibilă, scapă eforturilor Marilor Puteri, scopul urmărit a fi realizat – respectiv stabilirea unei ordini de drept generale – se pierde în ceaŃa unor discuŃii interminabile; şi principiul împărŃirii lumii în zone de influenŃă, acelaşi pe care Hitler l-a făcut să triumfe la München în 1938 şi la Moscova în 1939, acelaşi care a provocat războiul, se oferă din nou drept o soluŃie funestă”345.

Probleme esenŃiale privind organizarea postbelică a Europei au fost dezbătute la ConferinŃa de la Potsdam (17 iulie – 2 august 1945) de către Harry Truman – S.U.A., Iosif Visarionovici Stalin – U.R.S.S., Winston Churchill, înlocuit la 27 iulie 1945 de Clement Attlee, noul prim-ministru al Marii Britanii346. Cu acel prilej, s-a creat Consiliul Miniştrilor de Externe, re-prezentând cele cinci state membre permanente ale Consiliului de Securitate al O.N.U (Statele Unite, Marea Britanie, Uniunea Sovietică, China şi FranŃa), având drept „sarcini de importanŃă imediată” elaborarea tratatelor de pace cu Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda, pentru a fi supuse NaŃiunilor Unite, şi propunerea de reglementări cu privire la eventualele chestiuni de ordin teritorial rămase în suspensie la sfârşitul războiului în Europa şi organizarea ConferinŃei de pace, proiectată după capitularea Japoniei.347

345 Grigore Gafencu, Ultimele zile ale Europei. O călătorie diplomatică

întreprinsă în anul 1939, op. cit., p. 24. 346 R.I.A.D., vol. II (1939-1945), p. 243-244; 254. 347 Gheorghe Onişoru, Istoria contemporană universală după 1945,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, p. 20. ConferinŃa de la Postdam a constituit epilogul reuniunilor conducătorilor celor trei Mari Puteri ale NaŃiunilor Unite, care încă mai sperau să conlucreze şi în alte domenii ce vizau organizarea Europei postbelice. Astfel, s-a stabilit crearea unei Comisii Interaliate de Control care să supravegheze ocuparea Germaniei şi a Austriei, având în centrul atenŃiei demilitarizarea spaŃiului german; dizolvarea instituŃiilor naziste,

Totodată, cele trei Mari Puteri s-au declarat de acord să exa-mineze, fiecare separat, într-un viitor apropiat, „problema restabilirii rela-Ńiilor diplomatice cu Finlanda, România, Bulgaria şi Ungaria, în măsura în care această restabilire va fi posibilă, înaintea încheierii tratatelor de pace”348.

DeclaraŃia optimistă a preşedintelui S.U.A., Harry Truman, din 9 august 1945, potrivit căreia România, Bulgaria şi Ungaria „nu vor fi sfere de influenŃă ale niciunei puteri”349 era departe de realitate; cele trei state, împreună cu altele din Europa centrală şi răsăriteană, erau pe cale de a adopta, volens-nolens, regimul şi politica după modelul sovietic şi de a fi înglobate în complexul politico-militar dirijat de la Kremlin. Rezultatul practic al ConferinŃei de la Potsdam „a fost începutul proiectului care a împărŃit Europa în două sfere de influenŃă, exact scenariul pe care conducătorii Americii din vremea războiului fuseseră cei mai hotărâŃi să-l evite.”350

Expansiunea sovietică în spaŃiul central şi sud-est european, obŃinută prin război, şi strategia „îndiguirii” (containment) promovată de AdministraŃia Truman păreau să facă imposibilă întâlnirea marilor învingători la masa negocierilor de pace. Prima sesiune a Consiliului Miniştrilor de Externe de la Londra, din 11 septembrie – 2 octombrie 1945, şi-a întrerupt lucrările odată cu respingerea propunerilor sovietice pentru tratatele de pace cu România, Bulgaria şi Ungaria, prezentate de V.M. Molotov. James F. Byrnes şi Ernest Bevin au început să înŃeleagă cât de puŃin conta superioritatea americană, atomică şi economică, în confruntarea politico-diplomatică cu ruşii, ferm hotărâŃi să-şi consolideze dominaŃia în Europa centrală şi sud-estică.

Disensiunile dintre sovietici şi anglo-americani s-au mai atenuat odată cu reuniunea miniştrilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A. şi Marii

pedepsirea criminalilor de război, înfiinŃându-se în acest scop Tribunalul Militar InternaŃional; autorizarea şi încurajarea tuturor forŃelor democratice, respectarea libertăŃii cuvântului, a presei şi religiei. TendinŃele conflictuale erau, spre exemplu, cele legate de despăgubirile de război datorate de Germania, de graniŃele Poloniei, de funcŃionarea comisiilor aliate de control din România, Bulgaria şi Ungaria etc.

348 Alexandru Vianu, Constantin Buşe, Zorin Zamfir, Gheorghe Bădescu, op. cit., p. 243-244; 254.

349 Nicolae Baciu, Agonia României, 1944-1948. Dosarele secrete acuză, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1990, p. 196.

350 Henry Kissinger, DiplomaŃia, Editura All, Bucureşti, 1995, p. 397.

Britanii de la Moscova de la sfârşitul anului 1945. Această reuniune, organizată conform Acordului de la Ialta – care prevedea consultări periodice ale celor trei mari puteri –, a stabilit ca proiectul tratatului de pace cu Italia să fie elaborat de FranŃa, S.U.A., Marea Britanie şi U.R.S.S.; proiectele tratatelor cu România, Bulgaria şi Ungaria, de U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A., iar al celui cu Finlanda, de U.R.S.S. şi Marea Britanie. La discuŃiile purtate în capitala U.R.S.S., între 16 şi 26 decembrie 1945, cei trei miniştri de externe – Ernest Bevin, James Byrnes şi V.M. Molotov – au constatat că, „respectându-se interesele reciproce de securitate, erau posibile compromisuri, dar nu cele cum s-a vădit şi la Potsdam, care se aflau la baza unei politici comune, ci acelea care aveau ca scop final împărŃirea lumii în sfere de influenŃă”351.

În ceea ce priveşte România, ConferinŃa a mai stabilit: recu-noaşterea de către S.U.A. şi Marea Britanie a guvernului dr. Petru Groza cu condiŃia includerii în componenŃa acestuia a câte unui reprezentant al P.N.ł. şi P.N.L., precum şi a organizării de alegeri parlamentare, cât mai curând posibil, „pe baza votului universal şi secret”, la care să aibă dreptul de a participa şi a depune candidaŃi „toate partidele democratice şi antifasciste”352.

În scopul realizării acestor hotărâri, s-a format o Comisie interaliată compusă din Andrei I. Vâşinski (U.R.S.S.), Averell W. Harriman (S.U.A.) şi Archibald Clark Kerr (Marea Bitanie), care a sosit la Bucureşti la 31 decembrie 1945 şi a doua zi l-a informat pe regele Mihai asupra hotărârilor ConferinŃei de la Moscova. În aceeaşi zi, membrii comisiei interaliate au avut întrevederi cu guvernul dr. Petru Groza, iar ulterior cu reprezentanŃii partidelor de opoziŃie.

În urma consultărilor, la 4 ianuarie 1946, comisia a ajuns la concluzia ca tratativele cu liderii opoziŃiei să fie continuate de guvern. Drept urmare, la 7 ianuarie, Emil HaŃieganu – P.N.ł. şi Mihail Romniceanu – P.N.L. au depus jurământul în calitate de miniştri secretari de stat, iar la 8 ianuarie 1946, regele Mihai a reluat legăturile oficiale cu

351 Wilfried Loth, ÎmpărŃirea lumii. Istoria războiului rece.

1941-1955, Editura Saeculum, Bucureşti, 1997, p. 95-96. 352 Foreign Relations of the United States. Diplomatic Papers, vol. II,

General, Political and Economic matters, U.S. Govt, Printing Office, Washington D.C., 1967, p. 821-822, Apud Dinu C. Giurescu, Uzurpatorii. România 6 martie 1945 – 7 ianuarie 1946, Editura Vremea XXI, Bucureşti, 2004, p. 598-599.

guvernul Groza. Se punea astfel capăt crizei politice cunoscute sub denumirea de „greva regală”, începută cu aproape cinci luni în urmă, prin care liderii opoziŃiei şi regele Mihai, încurajaŃi de reprezentanŃii politici ai S.U.A. şi Marii Britanii la Bucureşti, Roy Melbourne şi John Helier Le Rougetel, au încercat să înlăture de la putere guvernul instaurat la 6 martie 1945.

Într-un amplu raport înaintat, la 25 ianuarie 1946, ministrului de externe al Marii Britanii, Ernst Bevin, ambasadorul Archibald Clark Kerr îşi exprima convingerea că guvernul de la Bucureşti „are puŃine intenŃii de a observa spiritul, în fapt, litera hotărârii de la Moscova. Atât dl. Tătărescu cât şi dr. Groza pot acŃiona, astfel, în deplină siguranŃă; în timp ce decizia de la Moscova poate să vă fi sunat plăcut dvs. şi dl. Byrnes, precum şi urechilor lumii occidentale, în România ea nu înseamnă nimic. Oamenii din partidele istorice care sunt pe punctul de a se alătura guvernului vor fi ŃinuŃi la distanŃă şi oricare ar fi garanŃiile smulse de noi şi de americani, poporul din România nu are îndoieli asupra rezultatelor alegerilor. Guvernul va avea grijă de asta.”353

ÎnfăŃişând rolul jucat cu acel prilej de Vâşinski (despre care aflase de la români că era poreclit „V–3”, aluzie la armele secrete germane „V–1” şi „V–2”), diplomatul britanic scria: „În ciuda repetatelor sale declaraŃii de sinceritate, este evident că el conduce România, întocmai ca pe o provincie a Uniunii Sovietice, iar guvernul este instrumentul său. A fost dureros pentru mine să observ aceste manifestări ale politicii ruseşti, la marginile sferei sale de influenŃă”354.

La 5 februarie 1946, reprezentanŃii politici la Bucureşti ai S.U.A. şi Marii Britanii remit Ministerului Afacerilor Externe note similare, prin care transmit că guvernele lor au stabilit să recunoască guvernul Groza şi să stabilească relaŃii diplomatice cu România la nivel de legaŃie, începând cu data de 6 februarie 1946.

RelaŃiile diplomatice dintre România şi Uniunea Sovietică fuseseră restabilite la 6 august 1945, la nivel de legaŃie, iar la 24 august 1945, au fost ridicate la rang de ambasadă.

353 Ion Chiper, Florin Constantiniu, Adrian Pop, Sovietizarea României.

PercepŃii anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993, p. 177-178.

354 Ibidem.

Compromisul realizat la Moscova a permis reluarea negocierilor de pace. La depăşirea divergenŃelor a contribuit, după cum aprecia ministrul de externe al U.R.S.S., „împrejurarea că, potrivit propunerilor guvernului sovietic, la baza menŃionatelor tratate de pace au fost puse condiŃiile de armistiŃiu, în care au fost incluse la timpul lor numai obligaŃiile esenŃiale ale statelor satelite, ceea ce asigură integral interesele legitime ale aliaŃilor”355.

În prima jumătate a anului 1946, a avut loc, la Paris, o nouă sesiune a Consiliului Miniştrilor de Externe la care au luat parte V.M. Molotov (U.R.S.S.), J.F. Byrnes (S.U.A.), E. Bevin (Marea Britanie) şi Georges Bidault (FranŃa). Sesiunea, care s-a desfăşurat în două faze (25 aprilie – 16 mai şi 16 iunie – 2 iulie 1946), a elaborat proiectele tratatelor de pace şi a stabilit convocarea la 29 iulie 1946, la Paris, a ConferinŃei celor 21 de „Puteri Aliate şi Asociate”, şi anume: Australia, Belgia, Bielorusia, Brazilia, Canada, Cehoslovacia, China, Etiopia, FranŃa, Grecia, India, Iugoslavia, Marea Britanie, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Polonia, Statele Unite ale Americii, Ucraina, U.R.S.S., Uniunea Sud-Africană.

S-a convenit ca lucrările ConferinŃei să se desfăşoare în şedinŃe plenare şi în comisii: o comisie generală – care funcŃiona pe lângă plenul conferinŃei şi coordona lucrările celorlalte comisii –, o

comisie militară, o comisie juridică şi de redactare, cinci comisii politice şi teritoriale, câte una pentru fiecare stat ex-inamic, şi două

comisii economice, una pentru Italia şi alta pentru Balcani şi Finlanda. Comisia politică şi teritorială pentru România era

prezidată de Dimitri Manuilski (Ucraina) şi avea în componenŃă delegaŃi ai următoarelor state: Australia, Bielorusia, Canada, S.U.A.,

FranŃa, India, Noua Zeelandă, Marea Britanie, Cehoslovacia, Ucraina, Uniunea Sud-Africană, U.R.S.S.; în total, 32 de persoane. Limbile oficiale ale ConferinŃei de pace au fost engleza, franceza şi

rusa. În raport cu drepturile pe care le puteau exercita în cadrul

ConferinŃei de pace, statele erau împărŃite în trei categorii: în prima se situau cele cinci mari puteri, care şi-au asumat rolul principal în

355 V.M. Molotov, Probleme de politică externă, Discursuri şi

declaraŃii, aprilie 1945 – iunie 1948, Editura de Stat, Bucureşti, 1951, p. 27.

adoptarea deciziilor; în al doilea plan erau cele 16 state aliate şi asociate, care puteau formula observaŃii şi propuneri ce urmau să fie

supuse votului şi, în cazul acceptării lor de către majoritate, erau trecute din nou în competenŃa Consiliului Miniştrilor Afacerilor de Externe, împuternicit să dea redactarea finală tratatelor de pace; în

ultima categorie erau Bulgaria, Finlanda, Italia, România şi Ungaria, cărora li s-a admis să-şi expună punctele de vedere numai când erau

solicitate, să dea lămuriri şi explicaŃii la întrebările formulate de reprezentanŃii Puterilor Aliate şi Asociate. În plus, Ńările din ultima

categorie, deşi puteau prezenta, în plenul sau în comisiile ConferinŃei, memorii şi observaŃii, acestea nu constituiau documente de lucru ale

ConferinŃei, fiind luate în discuŃie numai dacă erau însuşite, ca amendamente proprii, de către una din delegaŃiile primelor două categorii de state. „Este evident – remarca delegatul sovietic A.I.

Vâşinski – că reprezentanŃii Italiei, României, Bulgariei, Ungariei şi Finlandei nu vor lua parte permanent la lucrările conferinŃei; ei vor

veni, pur şi simplu, să-şi exprime speranŃele, ca şi punctele de vedere”.356

La rândul său, şeful delegaŃiei S.U.A., James F. Byrnes, Ńinea să precizeze de la început că „este imposibil să se pună în vigoare tratatele de pace care stabilesc frontiere şi decid soarta coloniilor, dacă aceste tratate nu sunt acceptate de principalele state aliate”.357

Unii delegaŃi ai statelor mici şi mijlocii au criticat modalitatea de organizare a ConferinŃei, atrăgând atenŃia asupra faptului că acordul tripartit de la Moscova, din decembrie 1945, dăduse Consiliului Miniştrilor de Externe un drept ce nu-i fusese atribuit prin hotărârile ConferinŃei de la Potsdam, şi anume acela de a revizui definitiv recomandările ConferinŃei de pace. „Factorul hotărâtor în încheierea păcii nu ar trebui să fie mărimea sau puterea celor ce participă, ci ceea ce este potrivit şi just” – arăta şeful delegaŃiei canadiene, W.L. Machenzie King, în şedinŃa din 2 august 1946. La rândul său, Edward Kardelj, şeful delegaŃiei Iugoslaviei, cerea să se Ńină seama de învăŃămintele trecutului, să se „permită popoarelor, dezmembrate şi împărŃite între statele

356 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (în continuare A.M.A.E), fondul ConferinŃa de pace de la Paris, dosarul nr. 25, Conference de Paris, Compte-rendu sténografique de la IV-éme séance pléniere, le 3 Août 1946.

357 Ibidem.

agresoare de ieri, să-şi realizeze unirea şi să redevină libere”. ConferinŃa, sublinia, în continuare, delegatul iugoslav, trebuie să vegheze şi să ia în considerare faptul că „popoare cu adevărat libere sunt numai acelea asupra cărora nu se exercită presiuni economice şi politice şi niciun fel de ingerinŃe în treburile lor interne”.358

Arătând că marile puteri şi-au atribuit o serie de privilegii, şeful delegaŃiei belgiene, Paul Henry Spaak, se întreba dacă drumul pe care acestea s-au angajat „nu a condus la unele exagerări” şi dacă „echilibrul necesar între drepturi şi îndatoriri a fost într-adevăr găsit … Cei mari se întâlnesc între ei; pregătesc tratate fără să ne consulte; ne propun, apoi, proceduri, tinzând să ne impună reguli de vot, care, în mod practic, împiedică să triumfe punctele noastre de vedere; ne plasează în faŃa redutabilei dileme de a accepta, uneori împotriva sentimentelor noastre, ceea ce ei au elaborat sau ne silesc să provocăm căderea unui acord atins cu greu. În sfârşit, după ce ne hărŃuiesc astfel, ne cer să le facem şi câteva recomandări”359.

Convocată la 29 iulie, ConferinŃa de pace se va desfăşura la Palais Luxembourg. De-a lungul a două luni şi jumătate, acest templu tradiŃional al bunelor maniere şi al respectabilităŃii burgheze avea să răsune de ecourile incongruente ale noii diplomaŃii: dialoguri ale surzilor, presărate cu imputări dintre cele mai injurioase, în şedinŃă, după încercările de târguială făcute pe culoare. Până când conferinŃa îşi va încheia lucrările, la 15 octombrie 1946, nu se înregistrase niciun progres notabil în afara domeniului reparaŃiilor360. Această apreciere nu este prea departe de realitate.

VIII.2. Problemele româneşti în dezbaterile ConferinŃei de pace de

la Paris din 1946

DelegaŃia României la ConferinŃa de pace a sosit la Paris, răspunzând invitaŃiei „naŃiunii gazdă”, la 11 august 1946, adică la două

358 Ibidem, Compte-rendu sténografique de la V-éme séance pléniere, le

3 Août 1946. 359 Ibidem. 360 André Fontaine, Istoria războiului rece. De la RevoluŃia din

Octombrie la războiul din Coreea. 1917-1950, vol. 2, EdiŃie îngrijită, traducere şi note de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 64.

săptămâni de la deschiderea lucrărilor acesteia. La 13 august 1946, şeful delegaŃiei, vicepremierul şi ministrul de externe, Gheorghe Tătărescu, a prezentat, în plenul conferinŃei, DeclaraŃia guvernului român referitoare la Proiectul Tratatului de pace361.

O problemă esenŃială care nu-şi găsea soluŃionarea justă în proiectul Tratatului de pace privea cobeligeranŃa României. Această problemă, care fusese obiectul unor repetate demersuri diplomatice anterior, a fost dezbătută, la 27 august 1946, de Comisia politică şi teritorială pentru România. Dintre cele 12 state reprezentate în această comisie, numai patru – Bielorusia, FranŃa, Cehoslovacia şi Ucraina – au votat pentru recunoaşterea cobeligeranŃei, celelalte opt – Australia, Canada, Marea Britanie, India, Noua Zeelandă, S.U.A., U.R.S.S. şi Uniunea Sud-Africană – votând contra.

Justificată pe deplin de efortul uman şi material făcut de poporul român în război alături de NaŃiunile Unite, recunoaşterea cobeligeranŃei avea o însemnătate de principiu, ducând la schimbarea statutului juridic internaŃional al României, la trecerea ei, din rândul învinşilor, alături de Puterile Aliate şi Asociate şi, prin aceasta, la stabilirea altui raport între drepturile şi obligaŃiile înscrise în Tratatul de pace. Marile Puteri îşi ignorau astfel promisiunile, ca şi numeroasele lor declaraŃii prin care era explicit recunoscută contribuŃia României la victoria NaŃiunilor Unite din mai 1945.

Nerecunoaşterea cobeligeranŃei României era flagrantă şi com-parativ cu argumentele juridice invocate în Tratatul de pace cu Italia, care a obŃinut statutul de cobeligeranŃă. Astfel, în cazul Italiei, s-au apreciat ca hotărâtoare pentru acordarea unui asemenea statut contribuŃia forŃelor armate italiene, atât a celor guvernamentale, cât şi a celor din RezistenŃă,

361 Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, România şi ConferinŃa de pace de la

Paris din 1946, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978, p.245-246. Proiectul Tratatului de pace cu România a fost dat publicităŃii în ziua de 31 iulie 1946 simultan la Londra, Paris, Moscova şi Washington şi a apărut la 3 august în presa română. El cuprindea un Preambul, 38 de articole, 8 părŃi – frontiere, clauze politice, clauze militare, retragerea forŃelor aliate din România, reparaŃii şi restituiri, clauze economice, clauze relative la Dunăre, clauze finale – şi şase anexe: I. Harta frontierelor României; II. Definirea instrucŃiei militare terestre, aeriene şi navale; III. Definirea şi lista materialelor de război; IV. DispoziŃii speciale privind categorii de bunuri; V. Contracte, prescripŃii, efecte comerciale; VI. Tribunale de prize şi sentinŃe.

la războiul contra Germaniei, precum şi declaraŃia de război făcută Germaniei, la 15 octombrie 1943. Or, o asemenea precizare putea să figureze şi în Tratatul de pace cu România, a cărei contribuŃie militară n-a fost egalată de nicio Ńară venită în tabăra NaŃiunilor Unite în ultima parte a războiului, nici sub raportul numeric al forŃelor combatante, nici ca durată a operaŃiunilor, nici ca teritoriu eliberat. În baza acestor argumente, se aprecia că „România se situează printre aceste naŃiuni, în această fază a războiului, pe locul patru, după U.R.S.S., Marea Britanie şi S.U.A.”362

ConferinŃa a aprobat prevederea potrivit căreia, la 24 august 1944, România a încetat toate operaŃiunile militare împotriva U.R.S.S., a rupt relaŃiile cu Germania nazistă şi cu sateliŃii săi şi a intrat în război de partea NaŃiunilor Unite. Dar, începutul angajării româneşti în Campania din Vest a rămas înscris în tratat, contrar realităŃii, la 12 septembrie 1944, adică data semnării ArmistiŃiului.

Unul din puŃinele articole adoptate, în unanimitate, de Consiliul miniştrilor de externe, la 7 mai 1946, era cel care preciza: „Hotărârile SentinŃei de la Viena din 30 august 1940 sunt declarate nule şi neavenite. Frontiera dintre România şi Ungaria este restabilită prin articolul de faŃă, astfel cum exista la 1 ianuarie 1938”. Această formulare, care nu lăsa niciun fel de echivoc, va fi aprobată de ConferinŃă şi reluată, apoi, ad litteram, în Tratatul de pace. Se consfinŃea, astfel, printr-un nou act juridic internaŃional, o realitate de fapt, întemeiată pe drepturile istorice inalienabile ale poporului român.

Confruntările prelungite în cadrul ConferinŃei de pace şi în afara ei, în opinia publică, privind anularea Dictatului de la Viena s-au datorat demersurilor guvernului Ungariei, care a încercat să obŃină sprijin pentru politica sa revizionistă. În şedinŃa plenară a ConferinŃei, din 14 august 1946, ministrul de externe şi şeful delegaŃiei ungare, Janos Gyöngyösi, considerând că frontiera româno-ungară nu constituie „obiectul unor reglementări definitive”, a pretins, în esenŃă, să se anexeze Ungariei 22.000 km2 din teritoriul României.

362 Emil C. Ciurea, Le traité avec la Roumanie du 10 fevrier 1947,

Paris, 1954, p. 57.

SperanŃele ungare n-au avut succes. În şedinŃa Comisiei politice şi teritoriale pentru Tratatul de pace cu Ungaria, din 28 august 1946, cererile din memoriul delegaŃiei ungare n-au fost adoptate, constatându-se că nimeni nu doreşte să le susŃină. La propunerea Australiei, discuŃia s-a reluat, de această dată într-o şedinŃă comună a comisiilor politice şi teritoriale pentru România şi Ungaria, în perioada 31 august – 5 septembrie 1946. DelegaŃii României şi Ungariei au fost invitaŃi să-şi susŃină punctele de vedere. Primul audiat, Pál Auer, ministrul Ungariei la Paris, a repetat vechile cereri, dar le-a redus, limitându-se la una pe care o considera „modestă”: circa 4.000 km2 din teritoriul României, incluzând oraşele Arad, Oradea, Salonta, Carei şi Satu Mare. Concomitent, delegatul Budapestei a reluat atacurile la adresa Trianonului şi a politicii naŃionale a guvernelor României din perioada interbelică; a insistat apoi asupra cererii privind „stabilirea unei autonomii administrative locale şi a unor măsuri de protecŃie a minorităŃilor sub controlul şi sancŃiunile OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite”.

Expunerea şefului delegaŃiei române, din 2 septembrie 1946, a cuprins o temeinică argumentare, bazată pe date istorice, etnice şi economice, demonstrând inconsistenŃa aserŃiunilor delegaŃiei ungare. Frontiera româno-ungară, stabilită atât prin Tratatul de pace de la Trianon, cât şi prin proiectul de tratat în discuŃie – arăta şeful delegaŃiei României –, „este o frontieră etnică”, Transilvania fiind leagănul însuşi al naŃiunii române, care, „în ciuda vitregiei vremurilor, a ştiut să rămână o provincie românească, populată, ieri, ca şi astăzi, de o majoritate românească”. Pentru această frontieră – reamintea Gheorghe Tătărescu – „s-au pronunŃat, încă din 1919, experŃi americani care, după luni de studiu, au ajuns la concluzii identice cu cele ale diplomaŃilor”, în sensul că ea era fixată, „conform liniei de demarcaŃie etnografică între popoarele interesate”, luându-se în consideraŃie totodată configuraŃia fizică a teritoriilor, nevoile vieŃii economice normale şi căile de comunicaŃie. „Guvernul român – conchidea Gheorghe Tătărescu – declară că orice act care tinde să modifice frontiera româno-ungară ar echivala cu distrugerea unei opere de justiŃie şi cu crearea unui nou focar de tulburare în această parte a Europei şi că orice act destinat să antreneze Guvernul român, într-o dezbatere asupra politicii sale interne şi a legilor sale organice, ar fi

considerat de către acesta ca aducând atingere independenŃei sale şi suveranităŃii sale.”363

La cererea delegaŃiei australiene, reprezentanŃii Marii Britanii, U.R.S.S., FranŃei şi S.U.A. au expus succint şi foarte clar considerentele lor. Astfel, delegatul britanic, Gladwyn Jebb, afirma: „Când Consiliul celor patru (miniştri de externe – n.n.) a luat o hotărâre în această privinŃă, niciunul din cei patru miniştri de externe nu era absolut convins de temeinicia revendicărilor ungare. Pentru acest motiv ei s-au pronunŃat în favoarea menŃinerii frontierei din 1938”. Un argument important adus de reprezentantul Marii Britanii în faŃa comisiei era acela că „administraŃia românească a Transilvaniei din ultimii 20 de ani a dus la ridicarea ei la un nivel economic înfloritor”364. Reprezentantul FranŃei, generalul Georges Catroux, a condamnat sentinŃa arbitrală de la Viena, calificând-o „act de violenŃă criminală”. Delegatul sovietic, A.E. Bogomolov, a adăugat la cele expuse de Jebb şi de Catroux faptul că în Consiliul miniştrilor afacerilor externe s-a examinat cu deosebită atenŃie problema frontierei ungaro-române, susŃinând că „Transilvania trebuie să revină în întregime României, aşa cum s-a hotărât în toate reuniunile internaŃionale”; repre-zentantul U.R.S.S. a evocat importanta contribuŃie a României în război alături de NaŃiunile Unite. La rândul său, Averell Harriman a menŃionat că guvernul S.U.A. nu mai insistă asupra sugestiei făcute în septembrie 1945 privind modificarea frontierei româno-ungare şi a declarat, de ase-menea, că sprijină decizia adoptată de Consiliul miniştrilor de externe365.

La Partea I. Frontiere, a proiectului tratatului de pace, delegaŃia română n-a formulat observaŃii privind frontiera la Nord şi la Est, întrucât, după cum preciza Gheorghe Tătărescu în şedinŃa Consiliului de miniştri din 9 august 1946, această frontieră fiind stabilită prin ConvenŃia de ArmistiŃiu, „nu mai poate să aibă loc niciun fel de discuŃiune”366; se accepta astfel decizia Marilor Puteri asupra destinului Basarabiei,

363 România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente, Coordonator Marin Radu Mocanu, Arhivele NaŃionale ale României, Bucureşti, 1996, p. 210-223.

364 Arhiva M.A.E., fondul ConferinŃa de pace de la Paris, dosarul nr. 89, La Conférence de la Paix, Commission politique et territoriale pour la Roumanie, la séance de 3 septembre 1946; la séance de 5 septembre 1946.

365 Ibidem. 366 România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,

op. cit., p. 185.

Bucovinei şi Ńinutului HerŃei, desprinse prin forŃă de către U.R.S.S. din trupul României, în vara anului 1940.

În şedinŃa Comisiei Politice şi Teritoriale pentru România din 25 septembrie 1946, când s-a adoptat Anexa I referitoare la Harta frontierelor româneşti, delegatul Marii Britanii, Marjoribanks, a ridicat „chestiunea celor patru ostroave de pe BraŃul Chilia care figurează pe hartă ca aparŃinând sovietelor, în timp ce ele revin României, potrivit traseului stabilit prin Tratatul de la Berlin din 1878. Delegatul britanic şi-a rezervat dreptul de a supune Consiliului celor patru un memorandum precizând traseul exact al frontierei României.”

Cu acelaşi prilej, delegaŃia S.U.A. a propus acceptarea hărŃii sub rezerva rectificării şi verificării tehnice a acesteia în Consiliul miniştrilor de externe, cu ocazia definitivării tratatului. Delegatul Australiei a criticat şi el impreciziunea şi dimensiunile reduse ale hărŃii şi a solicitat înlocuirea ei cu alta, suficient de mare pentru a permite un traseu exact al frontierei.367 Este de remarcat că raportul final al Comisiei nu cuprindea nicio menŃiune privind Harta frontierelor României.

Guvernul român a apreciat că „nu este nici politic şi nici nu este în interesul statului român” să se readucă în dezbatere problema frontierei româno-bulgare, stabilită în 1940, după cedarea Cadrilaterului. „Suntem în faŃa unei stări de fapt, pe care trebuie s-o recunoaştem şi s-o confirmăm” – preciza Gheorghe Tătărescu, în şedinŃa Consiliului de miniştri din 9 august 1946, adăugând că nu era în interesul României să se menŃină mai departe, fie şi prin discuŃiuni, „rana care va sângera atât timp cât această chestiune va fi deschisă”.368

Era de dorit ca o cedare teritorială impusă prin constrângere, cum a fost aceea a Cadrilaterului dobrogean, să fie înlocuită printr-un acord negociat, în afară de orice presiune, care să Ńină cont de dreptul României la o soluŃie echitabilă.

Partea referitoare la clauzele teritoriale avea şi o altă lacună: nu includea precizări referitoare la noile frontiere ale României, ca şi la chestiuni conexe, cum erau schimbările de cetăŃenie, inclusiv dreptul de opŃiune, soarta bunurilor publice şi private, drepturi, obligaŃii şi servituŃi de drept public şi privat, întâlnite în practica dreptului internaŃional, în

367 Ibidem. 368 Ibidem, p. 185.

cazul tratatelor care stipulează modificări teritoriale. Se mai adăugau repartizarea datoriei publice, reglementarea afacerilor oficiale, regimul apelor, transferul arhivelor, al registrelor cadastrale etc. Toate aceste precizări erau necesare pentru a pune statul român şi cetăŃenii săi în siguranŃă faŃă de arbitrariul inerent oricărei proceduri unilaterale.

Dezbateri ample au avut loc în jurul clauzelor politice, îndeosebi asupra art. 3, care prevedea obligaŃia României de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura tuturor persoanelor de sub jurisdicŃia sa – fără deosebire de rasă, de sex, de limbă sau religie – folosirea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale, inclusiv libertatea presei, libertatea cultelor, libertatea de opinie şi de întrunire publică. DelegaŃia română a cerut să se elimine acest articol, argumentând că prevederile respective se regăseau în ConstituŃie şi erau întărite prin texte legislative ulterioare datei de 23 august 1944, ele fiind înscrise şi în Carta NaŃiunilor Unite, la care România îşi proclamase adeziunea. Întrebându-i pe membrii delegaŃiei franceze de ce n-au dat satisfacŃie cererii româneşti, Gheorghe Tătărescu a primit drept răspuns un citat filosofic, atribuit lui Talleyrand: „E foarte bine dacă nu se spune, dar merge mai bine dacă se spune”.369 Prin urmare, concluzia era: să rămână în Tratatul de pace ceea ce prevedea ConstituŃia României privind drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.

O serie de amendamente la clauzele politice au depus delegaŃiile Australiei şi Marii Britanii; între acestea fiind: înfiinŃarea unei CurŃi InternaŃionale a Drepturilor Omului care să supravegheze, în special, îndeplinirea tratatului de pace şi introducerea unui articol nou, care viza garanŃii suplimentare pentru populaŃia evreiască şi organizaŃiile acesteia. DelegaŃia britanică a explicat că propunerea sa urmărea „să uşureze suferinŃele evreilor în Europa Orientală, specificând obligaŃia Guvernului român de a respecta principiul nediscriminării între supuşii români.” La obiecŃiunea delegaŃiei FranŃei, cum că ar fi nedrept ca o asemenea obligaŃie să fie impusă numai României, delegaŃia britanică a declarat că va propune „acelaşi articol nou şi la celelalte tratate cu statele ex-inamice”.370

Articolul 8 al Tratatului prevedea încetarea stării de război între Ungaria şi România, prin intrarea în vigoare a două texte distincte – pe de

369 Ibidem, p. 239. 370 Ibidem, p. 263.

o parte, tratatul de pace cu Ungaria, pe de altă parte, tratatul de pace cu România. DelegaŃia română a observat că această dispoziŃie era fără precedent în istoria diplomatică şi incompatibilă cu normele dreptului internaŃional. Deşi România a participat la campania din Vest, atât împotriva Germaniei, cât şi a Ungariei, între ea şi Ungaria nu urma să se încheie un tratat de pace.

Articolul 10 acorda fiecărei Puteri Aliate sau Asociate dreptul de a denunŃa sau de a menŃine tratatele sale bilaterale dinainte de război cu România. Această dispoziŃie arbitrară lăsa să subziste o stare de incertitudine de natură să afecteze statutul internaŃional al României.

Guvernul român a formulat observaŃii şi propuneri la Partea a treia a proiectului Tratatului de pace, referitoare la clauzele militare, navale şi aeriene. PoziŃia principială şi amendamentele concrete înaintate ConferinŃei şi examinate în Comisia militară a acesteia exprimau dreptul României de a se lăsa armatei sale, „şi în timp de pace, mijloacele ce i-au îngăduit să lupte şi să sângereze pentru cauza comună a aliaŃilor, în suprema încordare de război.”371

Amendamentele româneşti privind domeniul militar au avut puŃine şanse de a fi admise. Rezervele formulate de unele delegaŃii aliate invocau inserarea, în Proiectul de Tratat, a articolului 13, care prevedea posibilitatea revizuirii ulterioare a clauzelor militare printr-un acord cu puterile aliate sau odată cu admiterea României în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite. În consecinŃă, ConferinŃa a recomandat menŃinerea restricŃiilor militare formulate de Consiliul miniştrilor de externe, ceea ce reflecta, în mod direct, faptul că România era plasată în categoria Ńărilor învinse, inamice, nerecunoscându-i-se statutul de cobeligeranŃă.

Clauzele militare, navale şi aeriene ale Tratatului de pace cu România, ca şi atitudinea adoptată în acest domeniu de ConferinŃa de la Paris nu oglindeau nici principiul legitimei apărări, formulat în articolul 5 al Cartei O.N.U.

Probleme numeroase şi complicate au fost aduse în dezbateri în legătură cu clauzele economice ale proiectului Tratatului de pace – reparaŃiile, compensaŃiile şi restituirile. Multe dintre aceste clauze erau nu numai nedrepte şi greu de executat, dar, prin ambiguitatea lor,

371 ObservaŃiile guvernului român asupra PărŃii a III-a a proiectului

Tratatului de pace cu România, în „Libertatea”, nr. 616 din 6 septembrie 1946.

îndreptăŃeau cele mai serioase îngrijorări, deschizând poarta unor revendicări imaginare, cu neputinŃă de prevăzut şi de evaluat. ObservaŃiile guvernului român asupra clauzelor economice stipulate în proiectul Tratatului de pace au fost examinate în Comisia Economică pentru Balcani şi Finlanda, prezidată de Josef Korbel (Cehoslovacia), între 16 august şi 10 octombrie 1946. Ele vizau în principal: a) să nu se prevadă restituirea bunurilor al căror transfer s-a efectuat în virtutea unor acorduri comerciale sau tranzacŃii directe încheiate de guvernul român sau de cetăŃenii săi cu autorităŃile şi locuitorii teritoriilor ocupate de Puterile Axei, dat fiind că asemenea transferuri n-au putut să fie făcute prin forŃă sau constrângere; b) să nu fie restituit materialul rulant străin, fără recuperarea corespunzătoare a materialului românesc (pe reŃeaua naŃională se aflau 178 locomotive şi 42.000 vagoane provenind din Ńările aliate, iar în străinătate se găseau 274 locomotive şi circa 26.000 vagoane româneşti); c) bunurile pe care Puterile Axei le-au ridicat cu forŃa de pe teritoriul uneia din NaŃiunile Unite şi care, ulterior, au fost transmise României contra plată, să nu fie restituite „în bună stare”, cum se înscria în proiect, ci „în starea care se află”.372

Clauzele economice aveau o evidentă conotaŃie politică. În cele 38 de şedinŃe ale Comisiei economice, au fost supuse dezbaterii numeroase propuneri şi amendamente, formulate de Uniunea Sud-Africană, Australia, Polonia, Statele Unite ale Americii, FranŃa, Marea Britanie, Ucraina şi alte Ńări, ca şi cele două documente prezentate de guvernul român.373

Foarte activă în dezbaterile părŃii economice a Tratatului de pace cu România s-a dovedit delegaŃia Australiei, condusă de Herbert V. Ewat, care a propus: a) să nu se stabilească suma reparaŃiilor datorate Uniunii Sovietice; b) să se amâne examinarea acestei chestiuni pe timp de şase luni; c) să se creeze o comisie internaŃională cu împuternicirea de a stabili plata reparaŃiilor; d) despăgubirile să fie plătite în devize provenite din export, şi nu în mărfuri. Combătând aceste propuneri, V.M. Molotov arăta că ele „răstoarnă complet tradiŃiile armistiŃiului cu România”, sunt puse în slujba „acelora care au mulŃi dolari şi lire sterline”, ducând, în

372 Valeriu Florin Dobrinescu, România şi organizarea postbelică a

lumii (1945-1947), Editura Academiei Române, Bucureşti, 1988, p. 170. 373 Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, op. cit., p. 268-269.

ultimă instanŃă, la zădărnicirea achitării reparaŃiilor către Uniunea Sovietică.

DelegaŃia U.R.S.S. a susŃinut clauzele economice din toate proiectele tratatelor de pace cu următoarele argumente: a) reparaŃiile au fost incluse în convenŃiile de armistiŃiu, care au fost pe larg discutate cu reprezentanŃii S.U.A. şi Marii Britanii; b) prin aceste reparaŃii, se acordă Uniunii Sovietice satisfacŃia că Ńările care au participat, alături de Germania, la război, nu au rămas nepedepsite.374

O altă problemă care a suscitat vii discuŃii în cadrul Comisiei Economice pentru Balcani şi Finlanda se referea la concesiunea petrolieră anglo-americană din România. Delegatul sud-african, Parminster, a propus un amendament prin care să se asigure că interesele anglo-americane nu vor fi afectate de reparaŃiile plătite de România Uniunii Sovietice. Împotriva acestui amendament, care a fost sprijinit şi de către reprezentantul britanic, s-a pronunŃat delegatul Ucrainei, după care s-a ridicat şedinŃa, fără a se mai trece la vot. După surse sovietice, micile puteri care solicitau amendamente, mai ales Australia, erau inspirate de „o manoperă britanică”.375 Amendamentul sud-african cerea, la rândul său, „preŃuri juste” pentru produsele livrate în România de companiile aliate. Cehoslovacia, U.R.S.S. şi Iugoslavia au fost de acord cu propunerea franceză de a se amâna discuŃia până la primirea unor informaŃii suplimentare. La 1 septembrie 1946, Comisia a adoptat articolul ce se referea la totalul reparaŃiilor – 300 milioane dolari, plătibili în decurs de opt ani.

La 10 septembrie 1946 s-a aprobat o propunere britanică prin care se adăuga o clauză privind protejarea proprietăŃilor şi a drepturilor evreilor din România.376 A doua zi, delegaŃia engleză a cerut ca interesele străinilor din România să se bucure de aceleaşi avantaje ca înainte de război. Propunerea a întâmpinat opoziŃia delegaŃiei sovietice, pe motiv că aceasta ar limita dreptului guvernului român de a face acele legi pe care le crede de cuviinŃă pentru viaŃa economică a Ńării.377

374 V.M. Molotov, Probleme de politică externă. Discursuri şi

declaraŃii, aprilie 1945-iunie 1948, Editura de Stat, Bucureşti, 1951, p. 145-159. 375 ,,Buletin britanic de informaŃii”, nr. 50, 30 august 1946, p. 1-2. 376 ,,Buletin britanic de informaŃii”, nr. 60, 11 septembrie 1946, p. 3. 377 Ibidem, nr. 62, 13 septembrie 1946, p. 5.

Numeroase controverse a provocat problema Dunării. Proiectul tratatului de pace cu România fusese înaintat ConferinŃei de pace fără ca miniştrii de externe ai Marilor Puteri să ajungă la un acord asupra clauzei privind navigaŃia pe Dunăre. În Comisia Economică pentru Balcani şi Finlanda, Statele Unite, Anglia şi FranŃa au propus înserarea în tratat a unui articol privind controlul internaŃional al Dunării şi convocarea unei conferinŃe pentru stabilirea regimului de navigaŃie pe marele fluviu european. După dezbateri, s-a adoptat o propunere franceză, care prevedea: 1) navigaŃia pe Dunăre va fi liberă şi deschisă, în condiŃii de completă egalitate, supuşilor, vaselor comerciale şi mărfurilor statelor; 2) convocarea unei conferinŃe menite să stabilească statutul internaŃional al Dunării.

Concluzia principală ce se desprinde din confruntările de la ConferinŃa de pace în această importantă problemă este aceea că S.U.A. nu erau dispuse să renunŃe la intenŃia de a participa la reglementarea postbelică a regimului Dunării, după cum FranŃa şi Marea Britanie nu înŃelegeau să se găsească la sfârşitul unui război din care ieşiseră învingătoare cu mai puŃine prerogative şi poziŃii decât deŃinuseră în perioada antebelică. Mai puŃin se gândeau însă reprezentanŃii marilor puteri la drepturile şi interesele statelor riverane mici şi mijlocii, atât de frecvent nesocotite sau încălcate sub pretextul libertăŃii neîngrădite de navigaŃie şi egalităŃii de tratament pe fluviile internaŃionale.

Dezideratele româneşti supuse atenŃie forumului păcii de la Paris au întrunit adeziunea opiniei publice, a personalităŃilor vieŃii ştiinŃifice şi culturale. În acelaşi timp, a fost primit cu durere tratamentul nedrept aplicat României de Puterile Aliate şi Asociate. „LuaŃi cu sila într-o tabără străină – scria George Călinescu – noi apărem acum ca adversari, deşi noi am fost şi rămânem prieteni ai AliaŃilor, şi fiindcă se vorbeşte de sateliŃi, noi, sateliŃi ai Germaniei n-am fost niciodată, fiindcă n-am trăit mecanic în orbita ei. Traiectoria noastră tradiŃională este în jurul AliaŃilor şi aventura noastră proaxistă a fost o scurtă ieşire din orbita canonică. ConferinŃa de Pace va simŃi, sperăm, acest adevăr bătător la ochi.”378

Din analiza activităŃii desfăşurate de delegaŃia română la ConferinŃa de pace rezultă că o serie de revendicări româneşti îndreptăŃite nu au fost acceptate datorită deciziei marilor puteri aliate de a insera, în toate proiectele tratatelor de pace, prevederi identice şi de a nu reveni asupra redactării iniŃiale decât cu asentimentul unanim al U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii şi FranŃei. Italia, România, Bulgaria, Ungaria şi

378 „NaŃiunea”, nr. 130, din 28 august 1946.

Finlanda erau privite global, de regulă nediferenŃiat, în pofida situaŃiei lor economice şi politice anterioare, diferită, ca şi a problemelor cu care ele se confruntau, în multe privinŃe, de asemenea, diferite. În aceste condiŃii, chiar dacă unele delegaŃii recunoşteau justeŃea cererilor româneşti, ele socoteau că acestea nu pot fi acceptate, întrucât modificarea proiectului Tratatului de pace cu România antrena o schimbare în text în toate celelalte tratate. łinând cont de această orientare, ca şi de cerinŃa delegaŃiei sovietice de a aborda prevederile din Proiectul de tratat de pace care vizau în mod exclusiv relaŃiile româno-sovietice numai în cadrul unor discuŃii bilaterale, nu au fost formulate observaŃii la unele părŃi foarte importante din Proiect.

VIII.3. OpoziŃia şi exilul apără interesele României

La scurt timp după deschiderea ConferinŃei de pace, şi-au definit atitudinea privind proiectul Tratatului de pace cu România şi partidele de opoziŃie, care au adoptat, în unele probleme importante, poziŃii identice cu cele ale Guvernului. „La ConferinŃa de pace – arăta Iuliu Maniu într-o declaraŃie făcută B.B.C.-ului, la 8 august 1946379 – Marile Puteri au prezentat un proiect de Tratat de pace cu Ńara noastră, care nicidecum nu corespunde intereselor şi demnităŃii româneşti.” Multe din stipulaŃiile concrete ale proiectului de tratat – sublinia preşedintele P.N.ł. – „sunt injuste şi, în orice caz, foarte apăsătoare pentru România”; iar unele vin în contradicŃie cu prevederile ArmistiŃiului din septembrie 1944, cu principiile Cartei Atlanticului şi ale Cartei NaŃiunilor Unite. „România este tratată ca un stat inamic, pierde averi imense, pierde teritorii însemnate şi trebuie să suporte dezavantaje economice catastrofale.” Prin noile trasări de frontiere – arăta Iuliu Maniu – „peste 2.000.000 de români, care sunt în continuitate geografică cu Ńara noastră, sunt lăsaŃi în afară de hotarele României; ceea ce constituie o împrejurare care nu este de natură a promova pacea şi evoluŃia normală a raporturilor internaŃionale”.

„Clauzele economice şi financiare cuprinse în proiectul de tratat – sublinia liderul P.N.ł. – sunt pentru România nedrepte. Din ele ar rezulta pauperizarea Ńării, deruta financiară şi neputinŃa de refacere din punct de vedere economic. Niciun guvern român, care face o chestie de conştiinŃă din salvgardarea intereselor naŃionale contractate, nu ar putea să le accepte. Aceste clauze sunt atât

379 România. ViaŃa politică în documente. 1946, Arhivele Statului din România, Coordonator Ioan Scurtu, Bucureşti, 1996, p. 307-313.

de numeroase şi atât de complicate, încât nu pot fi examinate în cadrul restrâns al unor declaraŃii”.

În acest sens, se aminteşte că „pentru România nu se stabileşte niciun drept de despăgubire de la Germania şi nici nu se prevede dreptul României de a compensa pretenŃiunile pe care le are faŃă de Germania, ca şi despăgubirile de război la care ar avea dreptul, cu bunurile germane aflătoare în România, acestea fiind destinate pentru alte acoperiri, cu toate că Germania a pricinuit foarte importante pagube României după armistiŃiu. De asemenea, este nedrept ca pagubele de război pricinuite de agresiunea Ungariei şi de războiul purtat de ea alături de Germania pe teritoriul nostru, precum şi daunele suferite de România de pe urma dictatului de la Viena, declarat nul şi neavenit, să nu fie acoperite prin bunurile maghiare aflate pe teritoriul României”380.

Alte observaŃii critice ale liderului opoziŃiei priveau prezenŃa militară sovietică pe teritoriul României, considerată ca fiind „un element de nelinişte şi suspiciune”; nedreptatea făcută României de către Marile Puteri prin refuzul de a i se acorda cobeligeranŃa, cu toate că „vitejia armatei române a fost recunoscută şi preamărită”381. În acelaşi sens, P.N.L (Brătianu) îşi exprima regretul că România, deşi a luat parte activă la război, alături de NaŃiunile Unite, era trecută în rândul sateliŃilor Germaniei şi, din această cauză, în tratat au fost incluse prevederi economice deosebit de grele.

La Paris a acŃionat, paralel cu delegaŃia oficială a României, un grup de foşti miniştri de externe şi diplomaŃi – Grigore Gafencu, Alexandru Cretzianu, Constantin Vişoianu, Grigore Niculescu-Buzeşti, Viorel V. Tilea, Nicolae Petrescu-Comnen ş.a. – care, în acord cu liderii opoziŃiei, îndeosebi cu Iuliu Maniu, au avut întâlniri cu delegaŃi şi experŃi străini prezenŃi la conferinŃă, au înaintat memorii, note, scrisori, au acordat interviuri şi au publicat numeroase articole în presa occidentală, susŃinând deseori puncte de vedere asemănătoare cu cele ale delegaŃiei oficiale.

„Nu este de ajuns – se releva într-unul din aceste documente – ca Tratatul de pace să stabilească independenŃa României şi dreptul de a-şi exprima liber voinŃa naŃională. Trebuie să i se asigure printr-un control internaŃional ca un lucru formal să fie tradus într-o stare de fapt. O

380 Ibidem, p. 312. 381 Idem, p. 313.

reîntoarcere la regimuri totalitare trebuie împiedicată prin garantarea de către o comunitate internaŃională a libertăŃii individuale, de cuvânt, de presă etc. O Ńară nu poate fi considerată independentă atât timp cât se află sub ocupaŃia altei puteri. Recunoaşterea independenŃei României nu are valoare atât timp cât o altă putere are dreptul să-şi menŃină trupe pe teritoriul ei, chiar dacă ar fi sub pretextul menŃinerii liniilor de comunicaŃie cu altă Ńară ocupată”382.

Prin memoriul intitulat România în faŃa ConferinŃei de pace, depus la 9 august 1946, se cerea: restabilirea suveranităŃii şi autorităŃii statului român asupra întregului teritoriu naŃional; asigurarea indepen-denŃei economice şi a libertăŃii relaŃiilor economice internaŃionale; soluŃionarea echitabilă a problemei reparaŃiilor de război, pentru a permite asanarea vieŃii economice româneşti; garantarea internaŃională a libertăŃii de navigaŃie pe Dunăre; repatrierea prizonierilor de război, care se aflau încă în U.R.S.S., într-un termen fixat cu precizie.383

Într-un alt memoriu, intitulat ObservaŃii asupra Tratatului de pace cu România, remis Consiliului miniştrilor de externe de Grigore Gafencu, la 7 octombrie 1946384, reluându-se problema cobeligeranŃei, se concluziona că, refuzând să acorde României un asemenea statut, Marile Puteri privesc România ca pe „o simplă Ńară învinsă şi care a capitulat fără condiŃiuni; trecând astfel cu vederea asigurările date poporului român şi diferite declaraŃii aliate, care-i recunosc, în mod expres, contribuŃia la victoria comună”.

Referindu-se la primele articole ale proiectului de tratat, Memoriul arăta: „Se ajunge la concluzia că drep-turile suverane ale naŃiunii române vor deveni, după semnarea tratatului, şi mai incomplete şi nesigure decât în perioada armistiŃiului. Lipsa de precizie din aceste texte, prelungirea nelimitată a unor stări anormale, absenŃa oricărei reguli de drept care să poată stăvili valul pasiunilor politice, toate acestea lasă România la discreŃia oricărei Puteri care s-ar simŃi ispitită să exercite asupra României o dictatură unilaterală şi nestânjenită. Astfel, tratatul de

382 România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,

op. cit., p. 253. 383 Ştefan Lache, Gheorghe łuŃui, La Roumanie et la Conference de la

Paix de Paris (1946), Editura Academiei, Bucureşti, 1987, p. 196. 384 România. ViaŃa politică în documente. 1946, op. cit., p. 377-402.

pace pare să stabilească un «statut al statului vasal», dând termenului de «satelit» un sens juridic”385.

În aceeaşi ordine de idei, în document se releva sentimentul de continuitate, de stăruinŃă într-un efort politic, care „niciodată n-a făcut distincŃie între cauza României şi cauza libertăŃii Europei, îngăduie naŃiunii române să respingă cu hotărâre epitetul de «satelit» care i-a fost aplicat foarte pe nedrept. Ea nu-şi dă seama să fi fost vreodată «satelită», deoarece chiar şi în perioadele cele mai întunecate ale dominaŃiei germane, ea nu a ratificat niciodată politica stăpânitorilor ei vremelnici: declaraŃiile de război ale României au fost făcute cu călcarea ConstituŃiei, fără aprobarea regelui, a naŃiunii, sau a Parlamentului. Primul act prin care regele şi naŃiunea au putut să-şi exprime din nou voinŃa a fost actul liberator de la 23 august 1944, care a reluat firul politicei româneşti”386.

În privinŃa reglementărilor teritoriale, Memoriul, după ce exprima satisfacŃia faŃă de hotărârea privind restabilirea frontierei apusene a României, arăta că, în textul proiectului de tratat de pace, „naŃiunea română nu va mai găsi alte motive de bucurie” şi se exprima regretul că „tratamentul ce i se aplică este chiar mai sever decât cel aplicat altor state învinse şi că independenŃa ei rămâne neproteguită împotriva ameninŃărilor care au mai deviat-o odată de la cursul normal al politicii sale.”

În observaŃiile referitoare la Partea I. Frontiere (articolele 1 şi 2), se insista asupra amputării grave a teritoriului României de dinainte de război, argumentându-se că cesiunea Basarabiei, a Bucovinei de Nord şi a teritoriului HerŃei, provincii care sunt româneşti din punct de vedere istoric şi etnic, „nu a fost rezultatul unui acord liber negociat”, ci al unui ultimatum, pe care guvernul român l-a primit la 26 iunie 1940 şi s-a văzut silit să-l accepte, „sub presiunea forŃei şi a violenŃei şi în contra dreptului şi justiŃiei”. ConsfinŃindu-se această cesiune, nu se Ńinea seama de „dreptul de autodeterminare al naŃiunilor, astfel cum a fost proclamat în Charta Atlanticului şi în Charta NaŃiunilor Unite”.

Spre deosebire de delegaŃia guvernamentală, „Grupul rezistenŃei” din străinătate a abordat şi problema trecerii Dobrogei de Sud la Bulgaria, precizând că aceasta fusese negociată, în 1940, sub presiunea exercitată de puterile Axei asupra României, în timpul Arbitrajului de la Viena.

385 Ibidem, p. 380. 386 Idem, p. 378.

Confirmarea acestei cesiuni teritoriale – se releva în Memoriu – „ar fi un exemplu unic al unei iniŃiative a lui Hitler care să fi fost aprobată de NaŃiunile Unite”.

În demersurile exilului, la capitolul independenŃei politice, s-a cerut ca în Tratatul de pace cu România să figureze „încetarea oricărei ocupaŃiuni militare”. Articolul 21 al proiectului tratatului de pace prevedea retragerea în termen de 90 de zile după intrarea în vigoare a tratatului a tuturor forŃelor aliate din România, cu excepŃia trupelor sovietice necesare pentru menŃinerea liniilor de comunicaŃie ale Armatei Sovietice cu zona sovietică de ocupaŃie din Austria. Memoriul înaintat ConferinŃei de Grigore Gafencu observa că articolul în discuŃie nu specifica efectivul trupelor pe care armata sovietică le putea menŃine în România, nici liniile de comunicaŃie care trebuia să îi fie puse la dispoziŃie; el dădea putinŃa U.R.S.S. de a continua, în fapt, deşi sub un titlu diferit, ocupaŃia militară a României.387

România era cu atât mai mult îndreptăŃită să ceară retragerea imediată a trupelor străine de pe teritoriul său, cu cât i se dăduseră asigurări formale, în această privinŃă, cu prilejul negocierilor de armistiŃiu de la Moscova, din septembrie 1944, când s-a precizat, de către V.M. Molotov, în prezenŃa ambasadorilor S.U.A. şi Marii Britanii, că trupele sovietice vor părăsi teritoriul românesc după încetarea ostilităŃilor împotriva Ungariei şi a Germaniei. „Recunoaşterea independenŃei României” – se arăta în Memoriul emigraŃiei politice din 29 iulie 1946 – „nu va fi decât deşartă, dacă Tratatul de Pace ar recunoaşte unei Mari puteri dreptul de a menŃine trupe în România, indiferent sub ce pretext, fie chiar sub acela de a păstra liniile de comunicaŃie cu o altă Ńară ocupată.” Întrucât Tratatul de pace urma să prevadă restabilirea suvera-nităŃii României pe întreg teritoriul naŃional, era necesar să se menŃioneze că grănicerii români, organele poliŃiei de frontieră şi vamale îşi vor relua de îndată atribuŃiunile pe toată întinderea frontierelor româneşti.388 În declaraŃiile liderilor opoziŃiei, ca şi în documentele înaintate ConferinŃei de pace de reprezentanŃii exilului, independenŃa României era condiŃionată de instituirea unui regim democratic sub garanŃia unui

387 Ibidem, p. 391. 388 Românii în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,

op. cit., p. 138.

control internaŃional. „Restaurarea independenŃei româneşti – se sublinia în Memoriul din 29 iulie 1946389 – cere, în primul rând, să se asigure poporului român posibilitatea de a-şi exprima liber voinŃa naŃională, desemnându-şi, în mod liber, aleşii, alegându-şi numai după voinŃa sa guvernul care i se potriveşte şi dându-şi instituŃiile şi legile care corespund aspiraŃiilor sale naŃionale.” Cu privire la campania electorală, în curs de desfăşurare, se solicita un „control internaŃional efectiv”, care să împiedice denaturarea rezultatului alegerilor prin acte de violenŃă sau prin imixtiuni ilicite. În mod concret, se cerea să se supravegheze: „a) dacă prevederile legii electorale permit libera exprimare a voinŃei populare; b) dacă toate partidele autorizate pot dispune în măsură egală de mijloacele de propagandă (publicări de ziare, scutite de orice cenzură guvernamentală sau sindicală; folosirea mijloacelor de publicitate: radio, afişe, manifeste electorale); c) dacă alegerile se efectuează într-o ordine lipsită de orice falsificare, de orice presiune sau de orice teroare.” Redresarea economică a României era legată, în documentele exilului, de problema reconstrucŃiei ansamblului economiei europene prin cooperare generală cu marile puteri industriale şi financiare occidentale. Pentru România, era esenŃial să se stabilească relaŃii economice pe baza „clauzei naŃiunii celei mai favorizate”, evitându-se folosirea „clauzei vecinătăŃii”, care includea un principiu de exclusivism contrar ideilor liberale după care se călăuzeau democraŃiile occidentale. În lumina celor de mai sus, se cerea reconsiderarea acordurilor economice şi de cola-borare încheiate cu U.R.S.S., la 8 mai 1945, pe baza cărora se creaseră societăŃile mixte româno-sovietice, denumite „sovromuri”, în toate dome-niile importante ale economiei româneşti: agricultura, industriile – meta-lurgică, petroliferă, forestieră, alimentară, textilă etc. – şi care marcau, în realitate, înstrăinarea a 50% din proprietatea românească, faŃă de un aport sovietic mult mai puŃin important.

389 Ibidem, p. 125-152. Memoriul, purtând data de 29 iulie 1946, însoŃit de patru anexe şi şase hărŃi, a fost prezentat ConferinŃei în limbile engleză şi franceză. Volumul în limba franceză a fost tipărit în ElveŃia, la Imprimerie fédérative S.A. Berne, sub titlul La Roumanie devant la Conférence de Paix. Paris. 1946, Anexele erau: I. Frontiera occidentală a României; II. Problema Dunării; III. Executarea clauzelor economice şi financiare ale ConvenŃiei de ArmistiŃiu; IV. Documente privind poziŃia internaŃională a României în perioada armistiŃiului. În limba română, lucrarea a apărut, în 1998, la Editura Sagittarius; îngrijirea volumului, prefaŃă şi traducere de dr. Ioana Maria Ionescu.

Concesionarea acordată diferitelor sovromuri asupra aeropor-turilor, instalaŃiilor portuare, fluviale şi maritime româneşti atrăgea după sine consecinŃe economice, politice şi militare. Considerând că acordurile economice din 8 mai 1945 au fost încheiate sub un regim provizoriu de ocupaŃie militară, Memoriul solicita ca Tratatul de pace să constate, în mod formal, că acordurile respective nu erau valabile decât pentru perioada armistiŃiului şi nu puteau angaja viitorul României. Pentru a permite României să-şi redobândească libertatea necesară reconstruirii economiei şi participării eficiente la economia mondială, se cerea ca Tratatul de pace cu România să prevadă, de asemenea, dezvoltarea raporturilor economice cu toate naŃiunile pe baza unui principiu de egalitate, care să excludă instituirea oricărui monopol sau privilegiu. „Orice măsură tinzând să împiedice stabilirea unor relaŃiuni economice normale între România şi Marile Puteri occidentale – se sublinia în Memoriul exilului din 29 iulie 1946 – ar împiedica reconstrucŃia Ńării şi ar opri dezvoltarea ei economică. Izolarea economică a unei zone în vederea creării unei forme de autarhie regională este de altfel contrară ideii unei păci durabile, izolarea economică a creat întotdeauna situaŃii anormale şi a favorizat conflictele. Tratatul de Pace cu România ar trebui deci să menŃioneze, în cadrul independenŃei generale, principiul independenŃei economice şi acela al libertăŃii relaŃiunilor economice”390.

Demersurile exilului românesc, îndeosebi cele care puneau problema Basarabiei, Bucovinei de Nord şi HerŃei, au provocat reacŃia autorităŃilor din Ńară şi le-au adus autorilor lor eticheta de „trădători ai cauzei naŃionale”.

La 29 iulie 1947, când ministrul de interne, Teohari Georgescu, a cerut în Parlament dizolvarea Partidului NaŃional-łărănesc, în „Expunerea de motive” el va menŃiona că, înainte şi în timpul ConferinŃei de pace, Grigore Gafencu şi grupul exilaŃilor români s-ar fi situat pe o „linie de trădare a intereselor naŃionale”, prezentând memorii din partea conducerii naŃional-Ńărăniste, „prin care se cerea nerecunoaşterea delega-Ńiei române la ConferinŃă, făcând atmosferă împotriva României; a creat

390 Idem, p. 139.

greutăŃi în tratativele de pace şi, prin aceasta, a pus în pericol revenirea Transilvaniei de Nord în hotarele României”391.

OpoziŃia şi exilul românesc exprimau interesele naŃionale, atât în problemele economice, cât şi în cele de natură politică, teritorială, militară etc., care făceau obiectul proiectului Tratatului de pace cu România.

VIII.4. Definitivarea şi semnarea Tratatului de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate

La 10 octombrie 1946, începând cu cea de-a 37-a şedinŃă plenară, dezbaterile ConferinŃei privind Tratatul de pace cu România au ajuns în faza finală. În această şedinŃă, care a durat, de la orele 10,00 până noaptea la 1,40, au avut loc ultimele intervenŃii cu caracter general, la care au participat: senatorul Vandenberg, din partea S.U.A., V. Molotov, şeful delegaŃiei sovietice, Ernest Bevin, din partea Marii Britanii, Edward Kardelj, şeful delegaŃiei iugoslave, şi generalul cehoslovac Heliodor Pika; apoi s-a procedat la discutarea şi votarea pe articole a proiectului Tratatului de pace392. Făcând o apreciere asupra acestei dezbateri, în şedinŃa Consiliului de Miniştri din 19 octombrie 1946, Gheorghe Tătărescu arăta: „ŞedinŃa aceasta plenară a fost o instanŃă care a făcut un simplu act de grefă, de înregistrare a hotărârilor comisiunilor speciale: teritoriale, politice, militare, economice, fără nicio discuŃiune. E drept, a avut loc un simulacru de discuŃiune generală, care a durat o jumătate din şedinŃa consacrată pentru întregul Tratat de pace cu România. Propriu-zis nu s-a discutat Tratatul de pace cu România, din pricina senatorului american Vanderberg, care a deplasat discuŃiunile în jurul chestiunii Dunării.

391 Stelian Neagoe, op. cit., p. 478. La 29 octombrie 1947, Grigore Gafencu nota în Jurnalul său: „Mă întreb însă: care vor fi capetele de acuzare împotriva mea? Nu am avut – după prăbuşirea nemŃilor – niciun contact cu agenŃi anglo-saxoni; toate legăturile mele erau pe faŃă, cu autorităŃile oficiale şi cu reprezentanŃii lor diplomatici. Toată acŃiunea mea era, de asemenea, făŃişe: am apărat ideile mele prin cărŃi, reviste, conferinŃe, articole şi memorii publice. Nu am avut nimic de ascuns. CorespondenŃa mea cu cei din Ńară a fost redusă; nu am aŃâŃat niciodată niciodată la «răzvrătire»; ba, dimpotrivă, întotdeauna am dat sfaturi de cuminŃenie şi de răbdare” (Grigore Gafencu, Politica în exil: 1942-1957, op. cit., p. 36).

392 Recueil des Documents de la Conférence de Paris, Palais du Luxembourg. 29 Julliet – 15 octobre 1946. Tome IV, p. 145-196.

Delegatul american s-a mărginit să facă observaŃiuni cu privire la ches-tiunea Dunării şi întreaga chestiune a gravitat în jurul acestei chestiuni”393.

Încheiate la 15 octombrie 1946, lucrările ConferinŃei de pace de la Paris au depăşit, prin durata lor, toate calculele iniŃiale, dar nu au satisfăcut speranŃele popoarelor. De altfel, ConferinŃa era chemată să adopte numai recomandări, şi nu decizii definitive. CarenŃele ei au rezultat, în principal, din neînŃelegerile dintre marile puteri – exprimate, de data aceasta, la dimensiuni mult mai mari decât până atunci –, care au antrenat, de o parte sau de alta, şi alte state, neînŃelegeri ce s-au repercutat negativ asupra celorlalte state. Ministrul de externe al Marii Britanii, Ernest Bevin, menŃiona că, în cadrul ConferinŃei, s-a manifestat tendinŃa fiecărui ministru de externe de a Ńine mai mult seama de propriul interes naŃional şi aprecia că rezultatele ulterioare ale deliberărilor privind tratatele de pace vor fi condiŃionate de măsura în care marile puteri vor fi dispuse „să recunoască interesele legitime ale celorlalŃi şi să le subordoneze propriilor interese.”394

Un sondaj efectuat la încheierea lucrărilor ConferinŃei de pace în rândul ziariştilor din 27 de Ńări arăta că numai o treime dintre aceştia apreciau că dezbaterile din capitala FranŃei „au reprezentat un succes”.395 Tratatul de pace dintre România şi Puterile Aliate şi Asociate – definitivat de Consiliul miniştrilor de externe ai U.R.S.S., S.U.A., Marii Britanii, FranŃei şi Chinei, reunit la New York, între 4 noiembrie şi 11 decembrie 1946 – a menŃinut, în esenŃă, textul adoptat la Paris. Au fost aduse, totuşi, unele modificări în favoarea României: suprimarea legislaŃiei româneşti în măsura în care nu cuprindea discriminări împotriva cetăŃenilor NaŃiunilor Unite era lăsată la latitudinea guvernului român; despăgubirile pentru prejudiciile produse supuşilor NaŃiunilor Unite pe teritoriul României erau fixate la 66% (faŃă de 75%, cum se propusese la Paris); bunurile rămase de la victimele persecuŃiilor rasiale reveneau organizaŃiilor evreieşti din România, şi nu unor organizaŃii internaŃionale, cum se prevedea în textul adoptat la Paris.

393 Românii în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente,

op. cit., p. 294-295. 394 „Universul” din 24 noiembrie 1946. 395 H. Nicholson, Peace machine at Paris. Succes, Failure or Farce,

„Foreign Affairs”, 1947, no. 2, p. 190.

La 10 februarie 1947, Tratatul a fost semnat, tot la Paris, iar la 23 august 1947, Parlamentul român a hotărât, în unanimitate, ratificarea lui. Instrumentele de ratificare ale tratatelor de pace cu România, Bulgaria, Ungaria şi Finlanda au fost depuse la Moscova, la 15 septembrie 1947. Începând de la această dată, tratatul de pace între România şi Puterile Aliate şi Asociate a intrat în vigoare. El statua o nouă bază juridică pentru evoluŃia relaŃiilor internaŃionale ale României. Anularea Dictatului de la Viena, din 30 august 1940, şi promisiunea de sprijinire a cererii de admitere în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite erau aproape singurele satisfacŃii oferite naŃiunii române. În rest, clauzele teritoriale, politice, economice, militare ale Tratatului de pace consemnau o mare nedreptate făcută poporului român, o violare a suveranităŃii sale şi a normelor dreptului internaŃional. Retrospectiva aranjamentelor de pace din anii 1945-1947 pune în lumină eforturile remarcabile ale diplomaŃiei Bucureştilor pentru apărarea drepturilor şi intereselor fundamentale ale poporului român. Erau continuate astfel tradiŃiile unei şcoli politico-diplomatice cu adânci rădăcini în istoria României.

IX. RELAłIILE INTERNAłIONALE ALE ROMÂNIEI ÎN PERIOADA 1947-1964

IX.1. CondiŃiile internaŃionale ale instaurării regimului

socialist totalitar

La cumpăna anilor 1947-1948, începe o nouă etapă a istoriei poporului român care durează patru decenii – etapa socialist totalitară sau comunistă, cum mai este numită ea în limbajul obişnuit. În această etapă, România s-a angajat pe calea unor transformări structurale, profunde, în toate domeniile. Aceste transformări, care au dat societăŃii româneşti o nouă fizionomie, s-au produs într-un climat internaŃional dominat de un accentuat bipolarism: Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică, devenite superputeri, acŃionau, fiecare, în funcŃie de răspunderile conferite de supremaŃia lor militară, ca şi de interesele lor strategice. RelaŃia dintre cei doi protagonişti – amestec permanent de complicitate şi rivalitate – a

modelat viaŃa politică în Europa şi în lume în întreaga perioadă a „războiului rece”.

ConflagraŃia din anii 1939-1945 a lăsat aproape intact un sistem de relaŃii internaŃionale în care echilibrul de putere şi sferele de influenŃă reprezentau o adevărată cheie de boltă. Cu toate că se afla la marginea marii confruntări dintre cele două superputeri, România va plăti scump preŃul acesteia. La 12 martie 1947, preşedintele S.U.A., Harry Truman, anunŃa în faŃa Congresului american doctrina care-i poartă numele şi aşeza superputerea transatlantică „în tabăra şi în fruntea lumii libere”, constituită în cruciadă împotriva „expansiunii tiraniei comuniste”396. Preşedintele Truman solicita Congresului S.U.A. alocarea unui fond de 400 milioane dolari pentru asistenŃă economică şi militară Greciei şi Turciei, state ameninŃate prin poziŃia lor geografică de influenŃa crescândă sovietică. „Cred – afirma preşedintele Truman în faŃa Congresului – că Statele Unite trebuie să susŃină popoarele libere care rezistă încercărilor de aservire din partea unor minorităŃi înarmate sau presiunilor venite din exterior. Cred că trebuie să ajutăm popoarele libere să-şi făurească destinele cu propriile mâini”. Astfel, doctrina Truman se năştea ca „o sfidare la provocările Moscovei”397.

La 5 iunie 1947, într-un discurs Ńinut la Universitatea Harvard, secretarul de stat al S.U.A., George Marshall, schiŃa un plan de reconstrucŃie economică a Europei – European Recovery Program (E.R.P.), cunoscut sub numele de – „Planul Marshall”, prin care se aloca pentru 4 ani, începând din 1948, suma de 17 miliarde de dolari drept ajutor american; Planul avea drept scop – preciza iniŃiatorul său – „renaşterea unei economii mondiale sănătoase pentru a permite stabilirea de condiŃii politice şi sociale propice instituŃiilor libere. O asemenea asistenŃă nu trebuie furnizată în tranşe, pe măsură ce crizele izbucnesc: ajutoarele pe care guvernul nostru le va pune la dispoziŃie pentru viitor nu trebuie să fie simple paliative, ci trebuie să aducă o vindecare reală. Orice guvern care va fi dispus să ne ajute în acest scop va găsi liderii americani dispuşi să colaboreze. Orice guvern care va manevra pentru a paraliza redresarea altor state nu se poate aştepta la un ajutor din partea noastră”398.

Planul Marshall, în care îşi găsea materializarea doctrina Truman, avea să constituie o adevărată piatră de hotar în cristalizarea raporturilor dintre Est şi Vest, mai bine zis în angajarea definitivă a acestor raporturi pe făgaşul „războiului rece”. Ca şi în alte împrejurări,

396 Harry Truman, Mémoires, vol. II, Années d’épreuve et d’espérances,

1. L’alliance atlantique, 1946-1950, Paris, Plon, 1956, p. 118. 397 Constantin Vlad, DiplomaŃia secolului XX, FundaŃia Europeană

Titulescu, Bucureşti, 2006, p. 288-294. 398 Le monde contemporaine 1914-1945, Bordas, Paris, 1980, p. 381.

Apud Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria lumii în texte. De la începuturi până în zilele noastre, Universitas, Editura Teora, p. 319.

diplomaŃia, de ambele laturi ale „Cortinei de fier”, stabilea aliniamentele dincolo de care nu se putea trece, crea structuri şi mecanisme, inclusiv de ordin juridic, care aveau s-o încorseteze timp de decenii, limitându-i potenŃialităŃile specifice de flexibilitate, capacitatea de acomodare a intereselor şi poziŃiilor părŃilor, prin negociere şi compromis.

Guvernul român a refuzat invitaŃia guvernelor britanic şi francez de a participa la ConferinŃa de la Paris din 12-15 iulie 1947 privind redresarea economică europeană, prin acordarea de credite americane – conform Planului Marshall –, declarând că „nu poate să colaboreze la o acŃiune pe care o consideră neeficientă pe planul economic şi primejdioasă pe planul politic”399. Răspunsul guvernului de la Bucureşti, semnat de vicepremierul şi ministrul de externe Gheorghe Tătărescu, invoca faptul că organizarea la care România era chemată să participe „va duce fatal la rezultate care vor însemna, pe de o parte, o ştirbire a independenŃei pe care Ńările Europei vor şi trebuie să o păstreze cu privire la politica lor economică, iar pe de altă parte, o imixtiune în afacerile interne ale acestor Ńări. Pe de altă parte, orice plan de redresare economică europeană nu-şi poate atinge Ńelurile decât dacă se sprijină pe colaborarea tuturor Ńărilor de pe continent şi dacă se sprijină în primul rând pe colaborarea Uniunii Sovietice.” În consecinŃă, se aprecia că „organizarea Vestului cu izolarea Estului continentului nu poate fi o operaŃiune fericită nici pentru redresarea economică a Europei şi nici pentru statornicirea încrederii şi pentru consolidarea păcii lumii”400. La fel au procedat, la indicaŃia Kremlinului, şi celelalte state europene din zona de influenŃă sovietică.

TendinŃa diplomaŃiei americane de concentrare a eforturilor pentru oprirea expansiunii sovietice în domeniile economic şi politic a dus la faimoasa strategie de containment („stăvilire”, „îngrădire”), lansată în iulie 1947, la sugestia diplomatului George F. Kennan, care i-a dat şi denumirea.

Conflictul Est-Vest nu mai era perceput ca o simplă luptă între două puteri mondiale, între care ar fi fost principial posibil un echilibru, ci din ce în ce mai mult ca o luptă pentru existenŃă între două sisteme sociale, care se putea sfârşi numai cu o victorie sau cu o înfrângere. „Miopia conducerii sovietice legată de grija faŃă de menŃinerea neîngrădită a unui sistem dictatorial, în 1947/1948, ca şi miopia din 1945/1946 a conducerii americane, care a dorit să folosească principiile liberale în toată lumea, au făcut ca procesul de împărŃire a lumii să devină definitiv”401.

399 România – ViaŃa politică în documente. 1947, Coordonator Ioan

Scurtu, Bucureşti, 1994, p. 184. 400 Ibidem. 401 Wilfried Loth, ÎmpărŃirea lumii. Istoria războiului rece 1941-1955,

Editura Saeculum I.O., Bucureşti, 1997, p. 167.

IntervenŃia sovietică în viaŃa internă a României, ca şi în cea a altor state aflate în zona sa de dominaŃie, a devenit tot mai energică. În septembrie 1947, s-a desfăşurat ConferinŃa de la Szklarska Poręba (Polonia) a reprezentanŃilor partidelor comuniste din nouă state europene (Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa, Italia, Iugoslavia, Polonia, România, Ungaria şi U.R.S.S.), la care s-a decis constituirea Biroului Informativ al Partidelor Comuniste şi Muncitoreşti – Kominform, organizaŃie politico-ideologică supranaŃională, însărcinată „cu organizarea schimbului de experienŃă şi, în caz de nevoie, cu coordonarea activităŃii partidelor comuniste pe bază de acord reciproc”402. Partidul Comunist Român a fost reprezentat la ConferinŃă de Gh. Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi Iosif Chişinevschi. Cu acel prilej, Andrei A. Jdanov, delegatul P.C.U.S., a prezentat un raport politic general intitulat Despre situaŃia generală internaŃională, în care se menŃiona pentru prima oară existenŃa a două lagăre inamice în Europa („imperialist şi antidemocratic” şi „antiimperialist şi democratic”), cerându-se, în acelaşi timp, accelerarea procesului de trecere a Ńărilor de „democraŃie populară” la socialism, eliminarea reprezentanŃilor burgheziei din structurile puterii, unificarea partidelor muncitoreşti, instaurarea „regimului dictaturii proletariatului” şi adoptarea unor programe de transformări economico-sociale radicale.

Liderii comunişti de la Bucureşti au acŃionat cu promptitudine pe baza orientărilor Kominformului. Activitatea politică a opoziŃiei este tot mai mult îngrădită; lideri naŃional-Ńărănişti şi naŃional-liberali sunt arestaŃi şi ŃinuŃi în închisori, adesea fără forme legale şi fără judecată. MulŃi români şi-au căutat salvarea peste hotare, pentru a nu cădea victimă represiunii. Guvernele S.U.A. şi Marii Britanii s-au limitat la trimiterea unor note de protest guvernului român, care le-a respins. În fond, forŃele democratice de opoziŃie din România erau abandonate de către marile democraŃii occidentale, care, dincolo de declaraŃii şi atitudini formale, respectau aranjamentele adoptate împreună cu U.R.S.S. privind împărŃirea sferelor postbelice de influenŃă.

IX.2. Instaurarea modelului sovietic de totalitarism

La 6 noiembrie 1947, miniştrii aparŃinând grupării liberale conduse de Gheorghe Tătărescu sunt obligaŃi să demisioneze, locul lor fiind luat de: Ana Pauker la Ministerul de Externe, Vasile Luca la

402 În iunie 1948, Partidul Comunist din Iugoslavia a fost exclus din

Kominform, cauzele acestei excluderi fiind altele decât cele propagate pe căi oficiale. NeînŃelegerile dintre Tito şi Stalin de după război – principalul motiv al schismei sovieto-iugoslave – au izbucnit în urma planului conceput de Tito şi Dimitrov de a crea o federaŃie a statelor din Sud-Estul Europei după modelul U.R.S.S., în care urma să intre şi România – alt element care l-ar fi putut determina pe Gheorghiu-Dej să accepte sarcina de a citi raportul de excomunicare a Partidului Comunist Iugoslav din Kominform.

Ministerul de FinanŃe, Theodor Iordăchescu la Lucrări Publice şi Stanciu Stoian la Departamentul Cultelor. La 24 decembrie 1947, Emil Bodnăraş a fost numit ministru al Apărării NaŃionale.

La 30 decembrie 1947, Petru Groza şi Gheorghe Gheorghiu-Dej i-au cerut regelui Mihai, sub formă ultimativă, să semneze Actul de abdicare, atrăgându-i atenŃia, „în mod confidenŃial”, că erau forŃaŃi să recurgă la această măsură „deoarece monarhia, un anacronism politic în zona de influenŃă sovietică, nu mai putea fi tolerată … Cu mare strângere de inimă şi pentru a cruŃa naŃiunea de sacrificii inutile, Regele s-a retras într-o cameră alăturată şi a semnat actul de abdicare. Din acel moment şi până la trecerea peste frontieră, trei zile mai târziu, Regele a fost sub paza voluntarilor din divizia «Tudor Vladimirescu»”403.

În aceeaşi zi de 30 decembrie, Adunarea DeputaŃilor, luând act de abdicarea regelui, a adoptat „Legea pentru constituirea statului român în Republica Populară Română” (R.P.R.) şi a numit un prezidiu al Republicii, compus din: Constantin I. Parhon, preşedinte, Mihail Sadoveanu, Ştefan Voitec, Gheorghe C. Stere şi Ion Niculi, membri404.

Actul abolirii monarhiei este considerat în propaganda comunistă a timpului începutul „revoluŃiei democrat-populare”, o „mare victorie a clasei muncitoare şi a aliatului ei principal – Ńărănimea muncitoare asupra claselor exploatatoare”. Republica Populară Română era definită şi ca „o formă a dictaturii proletariatului”.

Momentul următor al instaurării totalitarismului de tip sovietic a fost realizarea partidului unic prin contopirea P.S.D. cu P.C.R. pe baza unei platforme întemeiate pe „principiile marxism-leninismului”, adoptată de conducerile celor două partide şi dată publicităŃii la 13 decembrie 1947. Acest document preciza că „Partidul Unic Muncitoresc are ca sarcină imediată lupta pentru consolidarea democraŃiei populare în România”, iar scopul său final „este înfăptuirea societăŃii socialiste – prima fază a comunismului”. În domeniul politicii externe, platforma prevedea: a) dezvoltarea de bune relaŃii cu toate Ńările care respectă independenŃa şi suveranitatea popoarelor; b) „relaŃii de strânsă amiciŃie şi colaborare în toate domeniile” cu U.R.S.S. – considerate a fi „baza politicii externe a României”; c) întărirea şi dezvoltarea relaŃiilor de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc „cu Ńările democraŃiei noi” din vecinătatea României; d) îndeplinirea unui rol „de factor activ în lupta popoarelor împotriva imperialismului şi solidaritate frăŃească cu victimele politicii imperialiste”405.

Partidul unic, care şi-a luat numele de Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.), avea în rândurile sale circa 1.000.000 de membri. Primul său Congres (21-23 februarie 1948) l-a ales în calitate de secretar

403 Mircea IoaniŃiu, Amintiri şi reflecŃiuni, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 1993, p. 104. 404 „Monitorul Oficial”, nr. 300 bis din 30 decembrie 1947. 405 România – ViaŃa politică în documente 1947, op. cit., p. 227-235.

general al C.C. al P.M.R. pe Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a enunŃat coordonatele principale ale evoluŃiei României pe „calea socialismului”, urmând modelul sovietic. Un obiectiv esenŃial înscris în RezoluŃia Congresului era „lichidarea înapoierii economice a României şi transformarea ei într-o Ńară industrial-agrară, înaintată”406.

La 13 aprilie 1948, Marea Adunare NaŃională (M.A.N.), constituită în urma alegerilor parlamentare din 28 martie 1948, a adoptat o nouă ConstituŃie, care definea România ca „stat popular, unitar, independent şi suveran” şi prevedea modalitatea de exercitare a puterii „prin organe reprezentative, alese prin vot universal, egal, direct şi secret”407. Spre deosebire de ConstituŃia din 1923, care se baza pe principiul separării puterilor în stat, ConstituŃia R.P.R. înscria principiul potrivit căruia Marea Adunare NaŃională (M.A.N.) exercită întreaga putere, este organul suprem al puterii de stat şi totodată unicul organ legislativ; celelalte ramuri ale puterii îi erau subordonate şi funcŃionau sub controlul acesteia. Prezidiul M.A.N. era organul suprem al puterii de stat cu activitate permanentă; atribuŃiile sale erau cele ale şefului statului, mai puŃin conducerea forŃelor armate; el erau de fapt emanaŃia M.A.N., având rol reprezentativ.

Noua Lege fundamentală enunŃa principiul: „Când interesul general cere, mijloacele de producŃie, băncile şi societăŃile de asigurare, care sunt proprietate particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea Statului, adică bun al poporului, în condiŃiunile prevăzute de lege”. Aplicarea acestui principiu a dus la schimbarea radicală a structurii economice şi a relaŃiilor sociale din România: s-a început cu naŃionalizarea principalelor mijloace de producŃie din dome-niul industriei, comerŃului şi instituŃiilor bancare, în iunie 1948, urmată de trecerea la colectivizarea agriculturii, în martie 1949. S-au constituit gospodăriile agricole colective după modelul sovietic al colhozurilor.

AdministraŃia centrală şi locală, justiŃia, armata şi poliŃia s-au modificat şi ele după modelul preexistent sovietic. De asemenea, ştiinŃa, învăŃământul, cultura se subsumau aceluiaşi model. La 8 septembrie 1950 se adoptă Legea pentru raionarea administrativ-teritorială a Ńării, care este împărŃită în 28 de regiuni, 177 de raioane, 148 de oraşe şi 4.052 de comune. Atât această lege, cât şi Legea pentru înfiinŃarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat, adoptată în aceeaşi zi, copiau modelul sovietic.

Ignorarea şi suprimarea valorilor tradiŃionale, prin diverse mecanisme juridice şi represive, au permis politizarea din ce în ce mai accentuată a tuturor aspectelor vieŃii spirituale a poporului român. S-a ajuns astfel la structurarea regimului leninist-stalinist, „de represiune

406 RezoluŃia Congresului Partidului Muncitoresc Român.

21-23 februarie 1948, în „Scânteia”, nr. 1055 din 25 februarie 1948. 407 ConstituŃia Republicii Populare Române, Legea nr. 14, în

„Monitorul Oficial”, nr. 87 bis din 13 aprilie 1948.

politică instituŃionalizată”, având „ca rezultat privarea oamenilor de drepturile civile şi politice, în schimbul unor realizări economice şi sociale”408.

Începând din 1948, represiunea devine extrem de dură, lovind o mare parte a vechii elite politice, culturale şi militare, participanŃi la rezistenŃa anticomunistă; au căzut victime sute de mii de oameni nevinovaŃi, „duşmani de clasă” – Ńărani, membri ai partidelor istorice, ai Mişcării legionare, slujitori ai bisericilor ortodoxă, greco-catolică şi romano-catolică.

Între 1948-1953, societatea românească va fi sovietizată „într-un ritm alert, începând cu structurile statale, cu relaŃiile sociale, cu viaŃa economică şi culturală”, comuniştii folosind în acest scop procedee „precum dirijismul economic şi terorizarea societăŃii prin norme juridico-civile şi administrative” care erau inspirate de cele sovietice, „având ca bază teoretică materialismul istoric adaptat la societatea rusă, iar acum şi la societatea românească”409.

În august 1948 se înfiinŃează DirecŃia Generală a SecurităŃii Poporului în cadrul Ministerului de Interne – după modelul poliŃiei politice sovietice – cu scopul „de a apăra cuceririle democratice şi de a asigura securitatea Republicii Populare Române contra duşmanilor din interior şi din exterior”. În decembrie 1948, începe la închisoarea din Piteşti „procesul de reeducare a deŃinuŃilor politici, în urma căruia victimele represiunii erau silite să devină torŃionari. Până în 1952, când i s-a pus capăt, în cadrul «fenomenului Piteşti» au fost schingiuiŃi 780 de studenŃi, alŃi 30 fiind ucişi”410. Zeci de mii de oameni au murit pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră. Represaliile au cuprins şi propriile rânduri ale partidului comunist în cadrul luptei pentru supremaŃie (cazul LucreŃiu Pătrăşcanu – reprezentantul „comunismului naŃional”); în urma verificărilor începute în 1948 şi încheiate în 1950, au fost excluse din partid peste 192.000 de „elemente exploatatoare, duşmănoase şi străine de clasă, necinstite, descompuse sau necorespunzătoare”.

Definind noua orientare a politicii interne şi externe a statului român, într-un articol publicat la 1 ianuarie 1948, în revista Kominformului („Pentru pace trainică, pentru democraŃie populară”), Gheorghe Gheorghiu-Dej arăta că România, mergând spre „viitorul socialist”, „alături de celelalte Ńări ale democraŃiei noi, participă activ la

408 Stanley Hoffman, Ianus şi Minerva. Eseuri asupra teoriei şi practicii

politicii internaŃionale, Întreprinderea Editorial-Tipografică, ŞtiinŃa, Chişinău, Republica Moldova, p. 342.

409 Eugen Denize, Cezar MâŃă, România comunistă. Statul şi propaganda. 1948-1953, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2005, p. 33.

410 Cristina Păiuşan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, Regimul comunist din România. O cronologie politică (1945-1989), Editura Tritonic, Bucureşti, 2002, p. 55.

lupta lagărului antiimperialist şi democratic, în frunte cu Ńara socialismului – marea Uniune Sovietică – al cărui sprijin şi ajutor politico-diplomatic şi economic România îl simte la fiecare pas”.

Urmărindu-se ruperea totală a legăturilor culturale ale României cu lumea occidentală, în vara anului 1948, se abrogă, printr-un decret-lege, Concordatul cu Vaticanul (încheiat în 1927 şi intrat în vigoare în 1929), iar prin Legea Cultelor şi Legea ÎnvăŃământului, şcolile confesionale catolice, care Ńineau legătura cu Roma, sunt preluate de stat. Apoi, în toamna aceluiaşi an, a fost scos în afara legii Institutul Cultural Francez, care funcŃiona din 1924,.

Aşadar, preluând pârghiile puterii, comuniştii au subordonat Ńara modelului politic şi economic sovietic pe plan intern şi intereselor superputerii vecine de la Est în relaŃiile internaŃionale. Instaurarea dominaŃiei partidului comunist asupra Ńării „a marcat momentul în care epoca modernă a istoriei României, care începuse o dată cu slăbirea legăturilor cu Estul şi deschiderea faŃă de Vest, a luat sfârşit”411.

La cumpăna anilor 1947-1948, în conjunctura internaŃională creată la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, societatea românească a fost angajată pe o nouă cale de dezvoltare. „În plan politic îşi făcea loc sistemul socialist de sorginte sovietic, iar în planul vieŃii economico-so-ciale se deschidea cursul unei dictaturi de dezvoltare”, a cărei esenŃă „consta în mobilizarea centralizată, fără precedent în condiŃii de pace, a resurselor umane şi materiale ale Ńării, pentru refacerea economiei distruse de război, iar după atingerea acestui obiectiv, pentru transformarea României într-un stat industrial-agrar, accentul dezvoltării economice fiind pus pe industrializare”412.

IX.3. De la dominaŃia sovietică la autonomie în politica

externă

IX.3.1. EvoluŃia relaŃiilor internaŃionale ale României până în 1955. După 1948, politica externă a României a evoluat de la obedienŃă servilă la subordonare asumată şi apoi la autonomie faŃă de Uniunea Sovietică.

În primul său discurs după învestire, Ana Pauker enumera noile repere externe ale României: U.R.S.S. şi Ńările democrat-populare – Iugoslavia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Albania. Uniunea Sovietică devine, din principalul inamic al României interbelice, statul care „nu ne precupeŃeşte în toate ocaziile ajutorul material şi diplomatic”,

411 Istoria României, redactată de Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant,

Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1998, p. 480.

412 Aurelian Bondrea, Starea NaŃiunii 2000. România încotro?, vol. I, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, p. 65.

respectând „suveranitatea şi independenŃa noastră”, în „contrast izbitor cu politica imperialiştilor anglo-americani”.

DiplomaŃi de carieră şi funcŃionari superiori din centrala M.A.E. şi de la misiunile României în străinătate – ambasade, legaŃii, consulate – sunt concediaŃi şi înlocuiŃi cu „oameni noi”, care, neavând pregătire teoretică şi practică, s-au integrat cu greu rigorii diplomatice, fiind nu o dată actorii unor incidente neplăcute. Ana Pauker a adus, în cadrul Ministerului de Externe, multe femei, unele „ilegaliste”, altele soŃii, surori sau cunoştinŃe ale „ilegaliştilor”. Ulterior, i s-au imputat exagerările privind promovarea „tovarăşelor” în funcŃii de conducere din minister, numit de aceea, în mod ironic, „Ministerul de Externe al Femeilor” din România.

Până în anul 1949, România a încheiat tratate bilaterale de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală cu Uniunea Sovietică, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi Iugoslavia (tratat denunŃat după excluderea acesteia din Kominform).

Tratatul româno-sovietic, semnat la Moscova la 4 februarie 1948, este interpretat ca fiind primul moment important spre „înregimentarea României din punct de vedere militar în blocul sovietic”; acest tratat se baza – conform explicaŃiei date de Molotov – pe ideea apărării comune într-un moment deosebit de important „când instigatorii unui nou război din lagărul imperialist se străduiesc să creeze blocuri politice şi militare îndreptate împotriva statelor democrate”413. PărŃile se angajau să adopte împreună toate măsurile pentru înlăturarea oricărei ameninŃări de repetare a agresiunii germane sau a oricărui stat care s-ar uni cu Germania; să participe la toate acŃiunile internaŃionale având drept Ńel asigurarea păcii şi securităŃii popoarelor; în cazul în care una dintre ele ar fi antrenată într-un conflict armat cu Germania, sau cu oricare alt stat care, direct sau indirect, s-ar uni cu aceasta, cealaltă parte îi va acorda ajutor militar şi de altă natură. PărŃile se obligau totodată să nu încheie nicio alianŃă şi să nu ia parte la nicio coaliŃie şi nici la acŃiuni sau măsuri îndreptate împotriva celeilalte părŃi, să se consulte cu privire la toate chestiunile internaŃionale importante, care ating interesele lor, să acŃioneze în spiritul prieteniei şi al colaborării pentru a dezvolta şi întări legăturile economice şi culturale dintre ele pe baza principiilor respectului reciproc, independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, neamestecului în treburile interne ale altor state. Tratatul, semnat de Petru Groza şi Veaceslav M. Molotov, avea termen de valabilitate 20 de ani, începând de la data semnării.

Tratatul dintre România şi Uniunea Sovietică din 4 februarie 1948 prevedea şi repatrierea prizonierilor de război. Revenirea în Ńară a acestor prizonieri, inclusiv a celor deportaŃi în U.R.S.S. după 23 august 1944 – circa 150.000 de persoane –, se va realiza în mod treptat, încheindu-se abia prin anii 1955-1956.

413 Dennis Deletant, România sub regimul comunist, FundaŃia

Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 64-65.

România este primul stat „democrat-popular” care semnează un Tratat de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală cu U.R.S.S. Oficialii români au apreciat încheierea acestui tratat ca un mare succes. În realitate, formulele diplomatice nu puteau ascunde realitatea: „România era ocupată de Uniunea Sovietică, iar aplicarea principiilor «respectului reciproc al independenŃei naŃionale, al neamestecului în treburile interne» era o pură ficŃiune”414.

Tratatul sovieto-român din 4 februarie 1948 a fost însoŃit de un Protocol, care descria frontiera dintre cele două state. Conform Anexei II a Protocolului: „De-a lungul fluviului Dunărea, de la Pardina la Marea Neagră, lăsând insulele Tătarul Mic, Dalerul Mic, Dalerul Mare, Maican şi Limba de partea U.R.S.S., iar insulele Tătarul Mare, Cernovca şi Babina de partea României; insula Şerpilor, situată în Marea Neagră, la răsărit de gurile Dunării, intră în cadrul U.R.S.S.”415

La 3 februarie 1948, în cursul unei convorbiri între Petru Groza şi I.V. Stalin, conducătorul sovietic s-a interesat de situaŃia „legală” a insulelor de pe braŃul Chilia ocupate de U.R.S.S. Potrivit notei sovietice de conversaŃie, Groza ar fi declarat că pierderea lor este cu mult compensată de colaborarea cu U.R.S.S. „Lui îi este clar că Uniunea Sovietică are nevoie de aceste insule pentru a avea posibilitatea să Ńină sub control toate gurile Dunării. Un astfel de control exercitat de o putere prietenă, cum este U.R.S.S., – menŃiona şeful guvernului de la Bucureşti – nu numai că nu stânjeneşte România, dar nu poate decât să-i fie folositor”. Stalin i-a mulŃumit prietenului român pentru aceste cuvinte (în text „blagodarnost”, ceea ce înseamnă gratitudine/recunoştinŃă)416.

La 23 mai 1948, Insula Şerpilor (în suprafaŃă de 17 ha) este predată U.R.S.S. pe baza unui proces-verbal semnat de către Nikolai Pavlovici Sutov, prim-secretar de ambasadă, reprezentând Ministerul Afacerilor Externe al U.R.S.S., şi Eduard Mezincescu, reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe al R.P. Române, încălcându-se astfel Tratatul de pace din 1947. Ocuparea Insulei Şerpilor de către U.R.S.S. a diminuat întinderea mării teritoriale a României, din care cauză nu s-a ajuns la un acord privind delimitarea platformei continentale în Marea Neagră, partea sovietică la negocieri – ultimele având loc în 1988 – susŃinând ca această delimitare să se facă între Insula Şerpilor şi Ńărmul românesc. Insula Şerpilor a fost transformată în cel mai puternic centru de ascultare al fostei U.R.S.S. din întreaga Europă de Est.

414 Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura

FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005, p. 127. 415 Sever Neagoe, Teritoriul şi frontierele în istoria românilor, Editura

Ministerului de Interne, Bucureşti, 1995, p. 206. 416 Apud Florin Constantiniu, U.R.S.S.. preia controlul asupra braŃului

Chilia: De la actul de forŃă la consacrarea prin tratat, în volumul Identitate naŃională şi spirit european, Editura Enciclopedică, Bucureşti, p. 456.

Procesul-verbal de predare-primire a Insulei Şerpilor nu a fost ratificat niciodată de parlamentele României şi ale U.R.S.S. şi nici nu a fost adoptată o lege constituŃională cu privire la traseul frontierei de stat româno-sovietice. După destrămarea U.R.S.S., Insula Şerpilor a trecut în stăpânirea Ucrainei.

Aşadar, profitând de servilismul autorităŃilor de la Bucureşti – ele însele impuse de ocupantul sovietic –, U.R.S.S. legalizează, la 4 februarie 1948, actele de forŃă din toamna anului 1940 care au dus la ocuparea insulelor româneşti de pe braŃul Chilia, la care se adaugă Insula Şerpilor.

ReŃelei de tratate bilaterale i s-au suprapus Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (C.A.E.R.), creat în 1949, şi Tratatul de prietenie, colaborare şi asistenŃă mutuală de la Varşovia, încheiat în mai 1955. România a fost integrată în aceste organizaŃii regionale.

Consiliul de Ajutor Economic Reciproc s-a constituit la 25 ianuarie 1949, la Moscova, România fiind membru fondator alături de Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria şi U.R.S.S. La C.A.E.R. aderă Albania (februarie 1949), R.D. Germană (octombrie 1950), R.P. Mongolă (iulie 1962), Cuba (iulie 1972), R.D. Vietnam (iunie 1968). C.A.E.R.-ul era conceput ca o organizaŃie economică regională, deschisă aderării oricărei Ńări care dorea să facă parte din ea; avea misiunea declarată de a înfăptui schimburi de experienŃă economică şi ajutor reciproc, în materii prime, alimente, utilaje. În fapt, s-a urmărit în principal ralierea Ńărilor membre în jurul U.R.S.S.

Tratatul de la Varşovia s-a constituit la 14 mai 1955 la ConferinŃa statelor socialiste europene (Polonia, 11-14 mai 1955) cu participarea primilor-miniştri, miniştrilor de Externe şi ai Apărării din: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, R.D. Germană, Polonia, România, Ungaria şi Uniunea Sovietică, iar în calitate de observator, ministrul apărării al R.P. Chineze. Tratatul a intrat în vigoare la 5 iunie 1955 şi era valabil pe 20 de ani; el avea un caracter defensiv şi a fost prezentat ca răspuns la crearea Pactului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.)417. łările semnatare se obligau să se abŃină în relaŃiile lor internaŃionale de la ameninŃarea cu forŃa sau folosirea forŃei şi să rezolve litigiile lor internaŃionale prin mijloace paşnice; să participe la orice înŃelegeri internaŃionale având drept scop salvgardarea păcii şi o reducere generală a armamentelor; să se consulte în probleme de interes comun şi, în cazul unui atac în Europa împotriva unei părŃi contractante, fiecare stat semnatar, în baza art. 51 din Carta O.N.U., să acorde asistenŃă imediată statului sau statelor semnatare atacate; să acŃioneze în vederea întăririi prieteniei şi colaborării între statele membre. Tratatul era deschis şi altor Ńări, indiferent de sistemul lor

417 N.A.T.O. se constituie la 4 aprilie 1959, la Washington, având ca

membri fondatori: Belgia, Canada, Danemarca, FranŃa, Islanda, Italia, Luxembourg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. Ulterior, au fost primite în N.A.T.O. Grecia şi Turcia (1952) şi R.F. Germania (1955).

social, care se declarau de acord cu scopurile lui. Se prevede crearea unui Comandament unit al forŃelor armate şi a unui Comitet Politic Consultativ. Tratatul de la Varşovia a fost ratificat de România la 30 mai 1955. Totodată, a fost semnată Hotărârea cu privire la crearea Comandamentului unificat al forŃelor armate semnatare ale Tratatului. Primul comandant a fost desemnat mareşalul sovietic Ivan S. Konev.

IX.3.2. România şi noul regim al navigaŃiei pe Dunăre. Între 30 iulie şi 18 august 1948, România participă la ConferinŃa de la Belgrad, alături de Austria, Bulgaria, Cehoslovacia, FranŃa, Marea Britanie, S.U.A., Ucraina, Ungaria, U.R.S.S., care stabileşte noul regim de navigaŃie pe Dunăre, între Ulm şi Marea Neagră, prin braŃul Sulina. La această ConferinŃă s-a adoptat ConvenŃia privind regimul navigaŃiei pe Dunăre, inclusiv Protocolul adiŃional, cu 7 voturi pentru şi 1 contra (S.U.A.); delegaŃiile Marii Britanii şi FranŃei nu participă la vot, iar delegaŃia Austriei participă cu titlu consultativ. Noua ConvenŃie nu creează drepturi noi şi nu exclude pe nimeni de la navigaŃia pe Dunăre; ea redă Ńărilor riverane posibilitatea de a controla navigaŃia, de a o împiedica să se transforme într-un mijloc de acaparare economică sau de ameninŃare militară. Ea consfinŃeşte libertatea navigaŃiei, tratament nediscriminatoriu al navelor comerciale, indiferent de pavilion, egalitate în ceea ce priveşte taxele portuare şi de navigaŃie ş.a.m.d., corespunzător dreptului fluvial internaŃional. Se interzice navigaŃia pe fluviu pentru vasele de război ale neriveranilor. De asemenea, se înfiinŃează o nouă Comisie a Dunării (cu sediul la GalaŃi şi, apoi, la Budapesta), alcătuită din reprezentanŃii Bulgariei, Cehoslovaciei, Iugoslaviei, României, Ucrainei, Ungariei şi U.R.S.S. La noua Comisie a Dunării aderă, în 1960, Austria, iar R.F. Germania participă în calitate de observator. ConvenŃia intră în vigoare la 11 mai 1949.

Unele dispoziŃii ale ConvenŃiei din 1948 privind regimul navigaŃiei pe Dunăre aveau un caracter declarativ, neavând acoperire practică, iar altele dezavantajau România. ConvenŃia internaŃionalizează numai braŃul Sulina, nu şi braŃul Chilia, la malul căruia, prin ocuparea Basarabiei, Uniunea Sovietică ajungea stat riveran la Dunăre. La gura braŃului Sulina a fost înfiinŃată o administraŃie fluvială româno-sovietică, deşi canalul se afla în întregime, cu ambele maluri, pe teritoriul României. Ulterior, printr-o înŃelegere bilaterală din 1957, U.R.S.S. se retrage din respectiva administraŃie pe motive politice, fără însă să fie aduse modificările corespunzătoare la ConvenŃie.

Problema Dunării, cu numeroasele ei implicaŃii şi interese – economice, financiare, politice, ecologice – a revenit, în ultima perioadă, în actualitatea internaŃională, presupunând un nou statut al navigaŃiei pe marele fluviu şi al întregului său bazin hidrografic. România nu poate fi decât un actor principal în soluŃionarea chestiunii Dunării în noul context al integrării europene. Ea trebuie să joace în acest sens un rol important, diplomaŃia Bucureştilor având în mână o „carte” mare, pe care este datoare să o folosească mult mai eficient decât înaintaşii românilor, care

au lăsat Dunărea cu testamentul de a fi unul din stâlpii de bază ai politicii internaŃionale a României. Este normal ca, într-o Europă nouă, Dunărea să aibă un statut juridic corespunzător noilor dezvoltări politice, economice şi juridice europene. Fără o participare efectivă a României nu pot fi concepute aceste noi dezvoltări. „Totul depinde … de buna pregătire a specialiştilor români, diplomaŃi, jurişti, tehnicieni, în sensul gândirii savantului Grigore Antipa, care ne obligă să «cunoaştem bine fluviul», mai exact spus, să cunoaştem şi să apărăm bine interesele româneşti, dacă se doreşte o reală şi echitabilă integrare europeană”418.

IX.3.3. RelaŃiile româno-sovietice sub semnul destalinizării. După moartea lui Stalin (5 martie 1953), Gheorghe Gheorghiu-Dej a jucat „cartea” fidelităŃii faŃă de Kremlin, afirmând că în România destalinizarea avusese loc înaintea celorlalte Ńări socialiste, prin înlăturarea din conducerea partidului şi statului, în anul 1952, a „grupului deviaŃionist” Pauker-Luca.

Ca o măsură de apărare faŃă de intenŃiile lui Nichita Hruşciov – noul lider de la Kremlin, iniŃiatorul procesului de destalinizare – de a-l înlocui, Gheorghiu-Dej a pus la cale judecarea lui LucreŃiu Pătrăşcanu, potenŃial candidat la suprema funcŃie în partid. Arestat la 27 aprilie 1948 pe baza unor acuzaŃii neîntemeiate („agent al siguranŃei burghezo-moşiereşti” şi „agent al serviciului de spionaj englez” etc.), LucreŃiu Pătrăşcanu, după o lungă şi chinuitoare anchetă, este judecat şi condamnat la moarte de Tribunalul Suprem al Republicii Populare Române – Colegiul Militar, sentinŃa fiind executată la 14 aprilie 1954, la penitenciarul Jilava. Ca un bumerang, „justiŃia democrat-populară”, căreia Pătrăşcanu îi exaltase virtuŃile, s-a întors împotriva lui419.

Împreună cu LucreŃiu Pătrăşcanu au mai fost judecaŃi şi condamnaŃi: fostul mareşal al Palatului, Ioan Mocsony-Stârcea, pictoriŃa Lena Constante, filosoful Herbert (Belu) Zilber, folcloristul Harry Brauner, inginerul Emil Calmanovici, oamenii de afaceri Alexandru Ştefănescu şi Herant Torossian, comunistul Remus Koffler ş.a. Dintre aceştia, Koffler a fost condamnat la moarte, Zilber şi Calmanovici la muncă silnică pe viaŃă, iar ceilalŃi la muncă silnică sau la închisoare pe diferite termene, între 8 şi 15 ani

În 1955, a început să se vorbească despre „calea românească” de construire a socialismului, despre necesitatea „adaptării marxism-leni-nismului la condiŃiile reale ale Ńării”, despre respectarea principiilor de suveranitate, egalitate şi neamestec în treburile interne.

418 Gheorghe Bădescu, Dunărea şi integrarea europeană, în Integrarea

europeană, prioritate în politica externă a României, Coordonator Valentin Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, 1996, p. 90-93.

419 Principiul bumerangului, Documente ale procesului LucreŃiu Pătrăşcanu, Editor Silvia Colfescu, redactor coordonator Mihai Giugariu, Editura Vremea, Bucureşti, 1996, p. 11-13, 771-860.

Gheorghe Gheorghiu-Dej a considerat „raportul secret” prezentat de Nikita Hruşciov la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. (25 februarie 1956), care condamna ororile şi crimele epocii staliniste, o mare greşeală politică, având o „influenŃă negativă” asupra ideologiei marxist-leniniste; el recunoştea că Stalin avusese unele merite în construirea socialismului, dar îşi pătase reputaŃia complăcându-se în cultul personalităŃii sale şi permiŃând poliŃiei politice să practice teroarea. De fapt, Gheorghiu-Dej înŃelegea că acceptarea destalinizării iniŃiate de Hruşciov putea duce, în cele din urmă, la înlocuirea liderilor comunişti compromişi, inclusiv a sa, de la conducerea supremă în partid şi în stat. Făcând aluzie la exercitarea terorii, Gheorghiu-Dej a recunoscut că, deşi forŃele de securitate din România înregistraseră succese, în special în demascarea spionilor occidentali, ele depăşiseră limitele legalităŃii, lăsând să se creadă că abuzurile avuseseră loc în perioada în care mandatul de ministru de interne fusese deŃinut de Teohari Georgescu, înlăturat din funcŃie şi din conducerea partidului, odată cu „adevăraŃii stalinişti” – Ana Pauker şi Vasile Luca.

Liderul comunist de la Bucureşti era deranjat mai ales de faptul că noua elită conducătoare de la Kremlin urmărea să-şi impună controlul asupra liniei politice a României. „Hruşciov – îi mărturisea Gheorghiu-Dej directorului său de cabinet – vrea să perpetueze între partidele şi statele noastre stări de lucruri anacronice, relaŃii neechitabile, depăşite de vreme, ca pe timpul lui Stalin, cu singura deosebire că acestea ne erau impuse atunci prin forŃă şi dictat, iar acum, în noi condiŃii istorice, când aceste procedee nu mai au sorŃi de izbândă, el vrea pur şi simplu să mă convingă că aşa e bine. Ce vrea el să mă facă pe mine să cred este de neconceput din punct de vedere politic şi etic. După Congresul al XX-lea al P.C.U.S. cum mai crede el că mai poate menŃine statele de democraŃie populară în postura de sateliŃi ai U.R.S.S., iar partidele comuniste şi muncitoreşti în subordonaŃi fideli ai internaŃionalismului socialist bazat pe recunoaşterea P.C.U.S. şi U.R.S.S. ca un centru conducător al comunismului mondial?”420

Atitudinea lui Gheorghiu-Dej şi a echipei sale faŃă de destalinizarea proclamată de Hruşciov la Congresul al XX-lea al P.C.U.S. a fost influenŃată într-o însemnată măsură de revoltele petrecute, în a doua jumătate a anului 1956, în Polonia şi Ungaria. „Vara poloneză”421 şi

420 Paul Sfetcu, 13 ani în anticamera lui Dej, SelecŃie, introducere şi

note de Lavinia Betea, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2000, p. 300.

421 Mişcarea reformatoare din Polonia, începută la 28 iunie 1956 printr-o grevă a muncitorilor de la uzina Stalin din Poznan (15-20.000 de persoane), s-a extins imediat până la Varşovia, formulând, alături de revendicări economice, cerinŃe de natură politică: retragerea forŃelor militare sovietice de pe teritoriul polonez şi abandonarea modelului sovietic de construcŃie socialistă. Wladyslaw Gomulka, reinstalat în fruntea Partidului Comunist din Polonia, reuşeşte să preia controlul valului reformator şi să evite o intervenŃie militară sovietică pe care

„Toamna ungară”422 sunt urmărite cu atenŃie specială la Bucureşti şi se acŃionează cu abilitate în următoarele direcŃii: a) întărirea organelor de represiune pentru a sugruma orice manifestare anticomunistă; b) reînfiin-Ńarea „gărzilor muncitoreşti” având misiunea de a asigura în principal „autoapărarea întreprinderilor, cât şi ajutarea organelor de stat în acŃiunea de apărare a ordinii împotriva elementelor contrarevoluŃionare care ar încerca să lovească în cuceririle poporului muncitor”; c) aplicarea unor măsuri menite să ducă la ameliorarea condiŃiilor de trai prin modificarea raportului între fondul de investiŃii şi fondul de consum, în sensul creşterii ponderii celui din urmă; adoptarea unui nou sistem de salarizare; acordarea de alocaŃii de stat pentru copii şi majorarea pensiilor; îmbunătăŃirea aprovizionării populaŃiei din mediul urban; desfiinŃarea cotelor obligatorii de produse agricole; d) obŃinerea eliminării pe cale amiabilă a prezenŃei militare sovietice de pe teritoriul României.

„Hruşciov – arată un fost lider comunist, în ipostază de memorialist – şi-a dat seama, încetul cu încetul, că dâmboviŃeanul (Gheorghiu-Dej) nu era mai puŃin viclean decât el. Îl convinsese să-şi retragă trupele din România, folosise evenimentele din Ungaria ca să oprească destalinizarea, în 1958 îi spusese că a curăŃat partidul de revizionişti, şi în realitate îi pusese cu botul pe labe pe hruşcioviştii români, după care n-a mai acceptat nici măcar să însămânŃeze porumbul în pătrat, provocând o rană nevindecabilă în orgoliul Ńăranului de la

Moscova o pregătise deja (1956. Explozia. PercepŃii române, iugoslave şi sovietice asupra evenimentelor din Polonia şi Ungaria, EdiŃie întocmită de Corneliu Mihai Lungu şi Mihai Retegan, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, p. 9-27).

422 În Ungaria, revolta a început printr-o manifestare studenŃească, la statuia generalului polonez Iózef Bem, din Budapesta, la 23 octombrie 1956, şi a durat două săptămâni. Revendicările iniŃiale erau similare cu cele poloneze, grupul din jurul lui Imre Nagy cerând o mai mare autonomie politică, independenŃă economică, pluripartidism, „evacuarea imediată a trupelor sovietice”. Au fost avansate şi cereri mai radicale, între care: denunŃarea Pactului de la Varşovia şi un statut internaŃional de neutralitate după modelul Austriei, care să fie garantat de O.N.U., abandonarea principiilor de producŃie şi de proprietate socialiste. Toate aceste revendicări au fost percepute de liderii de la Kremlin ca fiind o contrarevoluŃie, căreia i-au pus capăt prin intervenŃie militară (1956. Explozia..., op. cit., p. 9-27). În dimineaŃa zilei de 4 noiembrie 1956, a început „asaltul sovietic de eliberare a Budapestei printr-un susŃinut tir de artilerie”. Imre Nagy este înlăturat de la putere, iar János Kádár este impus de sovietici în fruntea unui „guvern revoluŃionar muncitoresc-Ńărănesc”. „În câteva zile, cei 200.000 de sovietici dotaŃi cu 2.000 de tancuri devin stăpâni pe situaŃie, fără ca «lumea liberă» – obsedată de intervenŃia jenantă franco-engleză de la Suez – să facă altceva decât să protesteze” (Jean-François Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998, Iaşi, p. 117).

Kremlin. Ar fi vrut să-l răstoarne pe Dej imediat după declaraŃia de independenŃă a P.C.R. din aprilie 1964, dar n-a mai avut timp, cum n-a avut timp nici să evite, în vara aceluiaşi an, propria sa răsturnare”423. Hruşciov a fost înlăturat de la putere printr-o „lovitură de palat”, la 14 noiembrie 1964.

IX.3.4. Lichidarea sovromurilor. ÎnfiinŃate începând din anul 1945, societăŃile mixte româno-sovietice – sovromurile – au avut ca suport de capital sovietic bunurile germane, preluate de U.R.S.S. sub titlul de captură de război. Pe baza unor convenŃii bilaterale, încheiate la 31 martie şi 18 septembrie 1954, au fost desfiinŃate 12 din cele 16 sovromuri; U.R.S.S. a predat României, în schimbul unor compensaŃii financiare, cotele sale de participare (50%). În 1955 şi 1956, au fost desfiinŃate ultimele 3 sovromuri – Sovromasigurare, Sovrompetrol şi SovromcuarŃ, ultimul exploatând minereul de uraniu al României. Sovromfilm fusese desfiinŃat în 1952.

În cursul lichidării sovromurilor s-a ajuns, potrivit protocoalelor de răscumpărare a participaŃiei sovietice, la stabilirea unor sume disproporŃionat de mari faŃă de aportul efectiv al Uniunii Sovietice din propriul venit naŃional. Deşi au avut un rol pozitiv în refacerea economiei româneşti la sfârşitul războiului (prin aport de utilaje şi materiale din U.R.S.S., precum şi datorită experienŃei şi profesionalismului unor specialişti sovietici), urmările sovromurilor pentru România au fost negative din cauza constituirii unora dintre ele prin operaŃii fictive, formale, de transfer al unor capitaluri, în mod scriptic, de la un sovrom la altul, de livrări către U.R.S.S. a unor produse în cantităŃi exagerate sau sub valoarea lor reală, a impunerii de către reprezentanŃii sovietici a unor măsuri ce nu corespundeau intereselor economiei româneşti424.

IX.3.5. Retragerea trupelor sovietice din România. În vara anului 1958, trupele sovietice aflate în România din 1944 au fost retrase în urma tratativelor dintre Gheorghiu-Dej şi Nichita Hruşciov, purtate prin intermediul ministrului apărării, Emil Bodnăraş, care se bucura de o mare încredere la Moscova. Astfel au luat sfârşit cei 14 ani de ocupare militară directă a României de către Armata Roşie. A fost cea mai îndelungată prezenŃă a unor trupe ruseşti pe teritoriul românesc, începând cu anul 1711. Concomitent, au fost retraşi din România consilierii militari sovietici, care fuseseră trimişi în anul 1948, fiind repartizaŃi la toate structurile militare până la brigăzi, cu misiunea de a urmări îndeaproape evoluŃia armatei române şi transformarea acesteia după modelul sovietic.

La 9 septembrie 1958, C.C. al P.C.U.S. a propus C.C. al P.M.R. retragerea tuturor consilierilor sovietici din România, motivând printre

423 Dumitru Popescu, Memorii transfigurate. ElefanŃii de porŃelan. Scenarii şi personagii în umbra Cortinei de Fier, Editat de „Match Bucureşti”, p. 13.

424 Gheorghe Gaston Marin, În serviciul României lui Gheorghiu-Dej. Însemnări din viaŃă, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 2000, p. 116.

altele că ei nu se descurcă întotdeauna „în situaŃia politică şi particularităŃile naŃionale româneşti”. Acordul conducerii de la Bucureşti a fost exprimat imediat de către Gheorghiu-Dej, care, printr-o scrisoare de răspuns, şi-a manifestat convingerea că „dezvoltarea formelor variate ale schimbului de experienŃă, în special trimiterea de specialişti pentru studierea experienŃei în domeniul economiei, culturii, apărării, precum şi trimiterea reciprocă de tineri în instituŃiile de învăŃământ superior, vor contribui la continua dezvoltare a colaborării frăŃeşti dintre Ńările noastre”425.

La 24 mai 1958, o delegaŃie română la cel mai înalt nivel participă la Consfătuirea de la Moscova a Comitetului Politic Consultativ al statelor membre ale Tratatului de la Varşovia. În DeclaraŃia dată publicităŃii este formulată propunerea încheierii unui pact de neagresiune între Tratatul de la Varşovia şi N.A.T.O. Cu acel prilej se aprobă propunerea guvernului sovietic, pusă de acord cu guvernul român, privind retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României. Această acŃiune, menită să vină în sprijinul politicii Moscovei de „coexistenŃă paşnică”, nu afecta din punct de vedere strategic sistemul socialist din România.

Retragerea trupelor sovietice din România este legată de reluarea

politicii U.R.S.S. de destindere cu Occidentul, care fusese blocată în 1956 de intervenŃia militară împotriva revoltei anticomuniste din Ungaria. În mod evident, sovieticii încercau să-şi refacă imaginea şifonată de această intervenŃie.

„Românii au fost cei care ne-au propus să ne retragem forŃele de pe teritoriul Ńării lor – arăta Hruşciov în memoriile sale. La început i-am înŃeles greşit şi am încercat să-i convingem că trupele trebuie să rămână, dar mai târziu, după ce am reflectat, ne-am răzgândit … Când tovarăşul Bodnăraş a ridicat din senin problema trupelor, aş putea spune că m-am înfuriat. «Ce spui? Cum poŃi sugera un asemenea lucru?» El mi-a răspuns: «România are alianŃe numai cu Ńări socialiste (Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria şi U.R.S.S), iar la Marea Neagră nu este nimeni în afară de noi şi de turci. Atunci, pentru ce este nevoie de trupe aici?»

«Şi turcii?» am întrebat. «Vă avem în vecinătate. Dacă turcii ne-ar ataca, ne-aŃi putea oricând ajuta»…

Cel puŃin, pentru moment, tovarăşii români erau de acord să renunŃe la problema trupelor noastre, considerând că ei subestimau puterea duşmanilor noştri.

În următorul an şi jumătate m-am gândit la cuvintele tovarăşului Bodnăraş, în special după discuŃia avută cu tovarăşul Dej. El mi-a spus: «Am fost profund jigniŃi de ce i-aŃi spus lui Bodnăraş. Ne-aŃi jignit sugerând că nu ne bucurăm de încrederea poporului nostru şi că suntem la

425 Constantin Olteanu, Alesandru DuŃu, Constantin Antip, România şi

Tratatul de la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005, p. 41.

putere doar datorită prezenŃei trupelor (sovietice) pe teritoriul Ńării noastre». Ceea ce mi-a spus Dej m-a preocupat foarte mult, mai ales că îl ştiam un tovarăş cinstit şi bun prieten”. Referindu-se la consideraŃiile strategice şi militare invocate de români pentru retragerea trupelor sovietice din România, Hruşciov arăta: „Nu mai priveam pericolul capitalismului prin ochelarii stalinismului. BineînŃeles că eram înconjuraŃi de baze capitaliste, dar acum, având rachete ca şi bombe cu hidrogen şi atomice, lagărul socialist avea una din cele mai puternice forŃe militare din întreaga lume. Cu cât mă gândeam mai mult la această problemă, cu atât mi se părea mai raŃional să retragem cele câteva divizii pe care le aveam în România şi să le cantonăm în apropiere, în Moldova şi Ucraina. Am considerat că dacă am amplasa aceste divizii sub comanda Districtului Militar Odessa, acest lucru ar putea să-i facă pe duşmanii noştri să se gândească de două ori înainte de a invada România”426.

Numărul militarilor sovietici care se aflau în România în 1958, înainte de retragere, este estimat la 25.149427.

Pentru a demonstra Moscovei că retragerea trupelor sovietice din România nu punea în pericol regimul socialist, şi nici propria siguranŃă, liderii de la Bucureşti înăspresc controlul asupra societăŃii şi declanşează un nou val de represiune. Se intensifică activitatea ideologică, ce culminează cu arestarea unor intelectuali nonconformişti (grupul filosofului Constantin Noica) şi cu blamarea în adunări publice a unor personalităŃi ale ştiinŃei şi culturii româneşti învinuite de „cosmopolitism” şi de „mentalitate burgheză”. În decembrie 1958, numărul persoanelor condamnate „pentru activităŃi contra securităŃii statului” era de 10.125, iar în ianuarie 1960 ajunsese la 17.613. În cursul întregului an 1958, numărul celor anchetaŃi sub stare de arest este de 47.643 persoane, în 1949 – 37.893, iar în 1960 – 21.176428.

Represiunea se produce concomitent cu tentative de deschidere spre Occident. Mesageri ai elitei de la Bucureşti vizitează Europa de Vest şi S.U.A. pentru a obŃine susŃinere economică şi politică. PoziŃia contradictorie a conducerii României releva dilema ei: între dorinŃa de a se emancipa de sub tutela Kremlinului şi teama de a nu fi înlăturată de la

426 Apud România. Retragerea trupelor sovietice din România. 1958,

coordonator prof.univ.dr. Ioan Scurtu, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996, p. 233-235.

427 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, EdiŃia a II-a, revăzută şi adăugită, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999, p. 461.

428 Stelian Tănase, Elite şi societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej. 1948-1965, Editura Humanitas, Bucureşti, 2006, p. 175. O statistică întocmită de M.A.I. la sfârşitul anului 1957 arată că fuseseră identificate 323.207 „elemente duşmănose, pentru care exista material compromiŃător”. Aceeaşi statistică, cu privire la „situaŃia elementelor duşmănoase existente”, indică 289.582 persoane, dintre care membrii Mişcării Legionare 84.521, membrii P.N.ł. 48.997, membrii P.N.L. 32.346, membrii altor partide burgheze 12.854 etc. (Ibidem, p. 175-176).

putere, fie de o revoltă populară, fie de sovietici sub pretextul trădării cauzei socialismului.

În concluzie, măsurile coercitive şi campania de represiune aveau un dublu aspect:

„1) readucerea sub control strict a unei societăŃi care devenise mai complexă şi dezvoltase unele segmente ce manifestau interese specifice – prevenirea şi/sau pacificarea oricărei încercări de revoltă era prioritară;

2) asigurarea dată de elita locală, elitei suzerane în ce priveşte fidelitatea sa de a guverna fără prezenŃa Armatei Roşii şi a consilierilor sovietici şi de a evita o criză”.

Această dublă condiŃionare a făcut ca practicile represive ale anilor 1958-1960 să nu aibă virulenŃa celor din 1948-1953429.

În ceea ce priveşte controlul asupra partidului, după ce Gheorghiu-Dej şi-a eliminat succesiv posibilii rivali („grupul deviaŃionist de dreapta” Ana Puker – Vasile Luca – Teohari Georgescu, în 1952; LucreŃiu Pătrăşcanu în 1954; „grupul antipartinic fracŃionist” Miron Constantinescu şi Iosif Chişinevschi, în 1957), s-a trecut la eliminarea unor persoane de rang inferior în ierarhia comunistă, dar care puteau genera focare de nemulŃumire. Între acestea, probleme mai mari le creau foştii ilegalişti care aveau „pretenŃii nejustificate”; unii dintre ei – Constantin Doncea, Ovidiu Şandru, Grigore Răceanu, Ştefan Pavel ş.a. – fuseseră deŃinuŃi în închisori în perioada ilegalităŃii P.C.R. şi dobândiseră un anumit prestigiu participând la lupta pentru putere după 23 august 1944. Aceşti „ilegalişti” sunt acuzaŃi de acŃiuni antipartinice, fracŃioniste şi excluşi din rândurile comuniştilor la Plenara C.C. al P.M.R. din 9-13 iunie 1958, pe baza unui raport prezentat de Nicolae Ceauşescu430.

După 1958, Gheorghiu-Dej şi Ion Gheorghe Maurer, acompaniaŃi de Emil Bodnăraş şi Leonte Răutu, „urzesc strategia stalinismului naŃional”, respectiv, „acea linie politică bazată pe menŃinerea unei drastice ortodoxii în politica internă, combinată cu o deschidere spectaculoasă în relaŃiile cu Occidentul”431.

IX.4. Începutul afirmării României pe scena internaŃională postbelică

La 12 octombrie 1948, România îşi reînnoieşte cererea, formulată în anul anterior, de primire în O.N.U. Repetată insistent în anii următori de guvernul de la Bucureşti, solicitarea României s-a realizat după 7 ani. La 14 decembrie 1955, Consiliul de Securitate al O.N.U. (Belgia, Brazilia, China-Taiwan, FranŃa, Iran, Noua Zeelandă, Perú,

429 Ibidem, p. 179. 430 Alina Tudor, Dan Cătănuş, Amurgul ilegaliştilor. Plenara C.C. al

P.M.R. din 9-13 iunie 1958, Editura Vremea, Bucureşti, 2000, p. 5-11; 13-56. 431 Vladimir Tismăneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej, Editura Univers,

Bucureşti, 1995, p. 129.

Turcia, U.R.S.S., Marea Britanie, S.U.A.) recomandă să fie primite simultan 16 state în OrganizaŃia InternaŃională (Albania, Iordania, Irlanda, Portugalia, Ungaria, Italia, Austria, România, Bulgaria, Finlanda, Ceylon, Nepal, Libia, Cambogia, Laos, Spania). Pentru România, votul este astfel: 2 abŃineri (S.U.A., China-Taiwan), 9 voturi pentru şi niciun vot contra. În ansamblu, rezoluŃia privind admiterea noilor membri ai O.N.U. a întrunit 8 voturi pentru şi 3 contra (China-Taiwan, Belgia, S.U.A.). Dezbătută în aceeaşi zi de Adunarea Generală, primirea României la O.N.U. este aprobată cu 49 de voturi pentru, 2 contra (China-Taiwan, Cuba) şi 5 abŃineri (Olanda, Filipine, S.U.A., Republica Dominicană şi Grecia).

Încă înainte de admiterea în OrganizaŃia NaŃiunilor Unite, România a acŃionat în cadrul unor instituŃii specializate ale acesteia sau în alte organizaŃii internaŃionale. Astfel, România a făcut parte din Comisia Economică a O.N.U. pentru Europa, de la înfiinŃarea acesteia (1947); în 1961, ministrul comerŃului exterior al României, Gheorghe Rădulescu, este ales preşedinte al acestei Comisii. La 18 mai 1949, reprezentantul României este ales în Comitetul de lucru pentru studierea proiectelor de rezoluŃie privind dezvoltarea comerŃului intereuropean. În 1948, România devine membru al OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii (O.M.S.) şi al OrganizaŃiei Meteorologice Mondiale; la 3 august 1954, România ratifică documentele Uniunii Poştale Universale (U.P.U.), încheiate la Bruxelles la 11 iunie 1952, România fiind membru fondator al U.P.U. din 1874.

În 1956, România îşi reia locul în OrganizaŃia InternaŃională a Muncii (O.I.M.) (din care făcuse parte ca membru fondator din anul 1919 şi la ale cărei lucrări nu participase în anii 1946-1956). În acelaşi an, la 27 iulie, România devine membru al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru EducaŃie, ŞtiinŃă şi Cultură (UNESCO), înfiinŃată la 16 noiembrie 1945 cu sediul la Paris. Tot în 1956, la 26 octombrie, România îşi înscrie numele printre cele 81 de state fondatoare ale AgenŃiei InternaŃionale pentru Energie Atomică (International Atomic Energy Agency – A.I.E.A, organizaŃie specializată a O.N.U. cu sediul la Viena). Carta A.I.E.A. intră în vigoare la 29 iulie 1957. La prima ConferinŃă generală a AgenŃiei InternaŃionale pentru Energie Atomică, Ńinută la Viena, la 3 octombrie 1957, România este aleasă printre cei zece membri ai Consiliului Guvernatorilor AgenŃiei.

Adunarea Generală a O.N.U. adoptă în unanimitate, la 26 noiembrie 1957, o rezoluŃie iniŃiată de România şi Mexic, împreună cu alte Ńări latino-americane, intitulată „Bazele cooperării economice internaŃionale.” Este prima rezoluŃie iniŃiată de România la O.N.U. La 7 septembrie 1959, România este inclusă în Comitetul pentru examinarea problemelor dezarmării, format din 10 state (Marea Britanie, S.U.A., FranŃa, Italia, Canada, U.R.S.S., Bulgaria, Polonia, România, Cehoslovacia), care îşi începe lucrările la Geneva, la 15 martie 1960. Tot în 1959, la 5 decembrie, a XIV-a sesiune a Adunării Generale a O.N.U. adoptă rezoluŃia privind „PosibilităŃile de cooperare în materie de dezvoltare a industriei petrolifere în Ńările în curs de dezvoltare”, iniŃiată de România şi prezentată împreună cu Albania, Cehoslovacia şi Uruguay.

La 9 noiembrie 1961, România devine membru al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite pentru AlimentaŃie şi Agricultură (Food and Agriculture Organization – F.A.O.), instituŃie specializată a O.N.U. (din 14 decembrie 1946), cu sediul la Roma.

La 1 decembrie 1961, România este aleasă membru nepermanent al Consiliului de Securitate al O.N.U., pentru anul 1962. Între 4 şi 8 mai 1962, România este vizitată de secretarul general al O.N.U., U Thant. Voturile independente ale delegaŃiei române la O.N.U. s-au înmulŃit, iar regimul politic din România a căpătat o neaşteptată respectabilitate internaŃională, pe care o va lărgi cu abilitate.

Congresul al III-lea al P.M.R. (al VIII-lea al P.C.R.) din 20-25 iunie 1960 a proclamat trecerea României în „etapa desăvârşirii construcŃiei socialiste”, acest congres a marcat o distanŃare faŃă de Moscova, concomitent cu o accentuare a orientării politicii externe spre puterile occidentale. În acelaşi an, s-a constituit la Bucureşti „Comitetul român pentru colaborare şi înŃelegere reciprocă între popoarele din Balcani”; s-au înfiinŃat grupuri parlamentare româno-francez, româno-englez şi româno-belgian.

La 24 iunie 1960 a avut loc la Bucureşti o întâlnire a reprezentanŃilor partidelor comuniste şi muncitoreşti din Ńările socialiste, sub preşedinŃia lui Gh. Gheorghiu-Dej, în calitate de gazdă, la care s-a făcut un schimb de păreri în legătură cu relaŃiile sovieto-chineze; în septembrie, acelaşi an, la Târgul internaŃional de la München, pavilionului României i s-a conferit medalia de aur.

În privinŃa relaŃiilor bilaterale se remarcă, în anii 1962-1964, ridicarea la rang de ambasadă a reprezentanŃelor diplomatice ale României în: Algeria, Argentina, Austria, Belgia, Marea Britanie, Cambodgia, ElveŃia, Finlanda, FranŃa, Italia, Islanda, Japonia, Kuwait, Maroc, Norvegia, Pakistan, S.U.A., Suedia, Uruguay ş.a.

În timpul crizei din Marea Caraibelor din toamna anului 1962, din dispoziŃia lui Gheorghiu-Dej, Corneliu Mănescu, în calitate de ministru de externe, a întocmit o scrisoare pe care, sub semnătura sa, a trimis-o secretarului de Stat al S.U.A., Dean Rusk, informându-l că România nu se implică în niciun fel în acea criză. Punctul de vedere al diplomaŃiei române a fost prezentat mai amplu în cadrul unei întâlniri secrete dintre cei doi oficiali, la 4 octombrie 1963. Corneliu Mănescu i-a spus lui Dean Rusk că România nu fusese consultată în legătură cu decizia sovieticilor de a-şi plasa rachete balistice cu rază medie de acŃiune în Cuba şi, din acest motiv, ea nu este parte a disputei angajate. Guvernul de la Bucureşti dorea ca Statele Unite să înŃeleagă că România va rămâne neutră în orice conflict generat de acŃiuni similare desfăşurării rachetelor sovietice în Cuba. România căuta asigurări în sensul că, în cazul apariŃiei unei asemenea situaŃii, Statele Unite nu o vor lovi pe baza falsei percepŃii că ea ar putea participa împreună cu U.R.S.S. la un astfel de conflict. Diplomatul american a întrebat dacă cele expuse reprezentau părerea personală a omologului său român sau constituiau punctul de vedere oficial al conducerii României. Corneliu Mănescu l-a încredinŃat că a

exprimat poziŃia guvernului de la Bucureşti. Drept răspuns, Dean Rusk l-a asigurat pe ministrul român că S.U.A. vor Ńine seamă de orice Ńară care nu va participa sau nu va permite ca teritoriul ei să fie folosit în scopuri militare împotriva Statelor Unite sau a aliaŃilor lor. Din această perspectivă, secretarul de Stat a spus că era important pentru S.U.A. să cunoască dacă pe teritoriul românesc se află arme nucleare. În cazul în care ar fi fost primite asigurări în sensul unui răspuns negativ, atunci acest fapt va fi luat în seamă când se va pune problema stabilirii Ńintelor rachetelor americane. Corneliu Mănescu a răspuns că în România nu se găsesc arme nucleare şi a oferit Washingtonului orice posibilitate de verificare dacă acest fapt era dorit432. De altfel, aşa cum a rezultat în timpul discuŃiilor, absenŃa armelor nucleare pe teritoriul României era confirmată şi de Serviciile de informaŃii americane. În final, Dean Rusk aprecia întâlnirea sa cu Corneliu Mănescu drept „foarte utilă” şi „încurajatoare” pentru relaŃiile româno-americane433.

În acei ani, politica externă a România reflecta o tot mai mare distanŃare faŃă de U.R.S.S., statutul său de relativă autonomie politică şi economică fiind marcat prin respingerea planurilor Kremlinului de integrare a Ńărilor membre în C.A.E.R., cât şi prin refuzul de a mai seconda Partidul comunist sovietic în tendinŃa sa hegemonică asupra mişcării muncitoreşti internaŃionale, prin apropierea, în acelaşi timp, de China şi de Ńările occidentale dezvoltate.

Plenara C.C. al P.M.R. din 30 noiembrie – 5 decembrie 1960 marchează o nouă fază a tensionării relaŃiilor româno-sovietice, datorită, înainte de toate, faptului că Moscova urmărea să transforme C.A.E.R.-ul într-un organism supranaŃional în care unele state socialiste erau destinate să realizeze produse industriale, iar altele, între care şi România, să se specializeze în furnizarea de materii prime.

Reprezentantul României în Comitetul Executiv al C.A.E.R., Alexandru Bârlădeanu, arată că după 1960, în cadrul acestuia, nimeni nu susŃinea punctul său de vedere: „RDG era interesată să sprijine poziŃia sovietică deoarece se preconiza o dezvoltare mai accelerată a industriei nemŃeşti. Cehoslovacia avea şi ea prilejuri pentru realizarea propriilor interese. Bulgaria fie că era, pe tăcute, alături de noi, fie că nu era, din obedienŃă politică faŃă de ruşi, nu se pronunŃa în favoarea tezelor noastre. Polonia, uneori era cu noi, alteori împotrivă, nu te puteai baza pe ea. În ce constau disputele? Reprezentantul sovietic venea, bunăoară, cu teza că dacă ei, capitaliştii, în cadrul PieŃei Comune, acceptă limitarea parŃială a suveranităŃii naŃionale în interesul unirii eforturilor în lupta contra comunismului, cu atât mai mult noi, statele socialiste, internaŃionaliştii, trebuie să plecăm de la interesele generale, să jertfim interesele

432 Mircea Suciu, „Corneliu Mănescu: «România nu a fost un partener

entuziast al Pactului de la Varşovia»”, în „Dosarele istoriei” nr. 1 (16), 1997, p. 26.

433 România şi Tratatul de la Varşovia, op. cit., p. 64-65.

particulare interesului comun. Aceasta, însă, însemna negarea proprietăŃii naŃionale asupra potenŃialului de resurse materiale şi umane ale fiecărei Ńări!”434

La şedinŃa Comitetului Executiv al C.A.E.R. din 15 februarie 1963, de la Moscova, Alexandru Bârlădeanu declară că România va continua să colaboreze în cadrul structurilor C.A.E.R.-ului, dar nu va accepta să-şi modifice planurile ei industriale, în vederea integrării economice regionale, prin specializare şi planificare supranaŃională, integrare susŃinută de partenerii săi, şi în primul rând de Uniunea Sovietică. Presa occidentală îl numea atunci pe Alexandru Bârlădeanu „Omul care a spus «Nu» lui Hruşciov”. De asemenea, intervenŃia reprezentantului României la CAER a fost comentată favorabil de românii din emigraŃie – Vlad Georgescu, GhiŃă Ionescu, Ion RaŃiu ş.a.

La Consfătuirea primilor secretari ai Comitetelor Centrale ale partidelor comuniste şi muncitoreşti şi a şefilor de guverne ale statelor membre ale C.A.E.R., Ńinută la Moscova între 24 şi 26 iulie 1963, Gh. Gheorghiu-Dej, susŃinut de reprezentanŃii Poloniei şi ai Ungariei, respinge planul propus de Hruşciov de integrare economică, aducând argumentul încălcării principiului independenŃei şi suveranităŃii. Comunicatul oficial al Consfătuirii foloseşte formularea propusă de români – „coordonarea planurilor”, şi nu pe aceea de „integrare economică”, relaŃiile de colaborare între Ńările socialiste urmând să se realizeze pe baza egalităŃii în drepturi şi a respectării suveranităŃii naŃionale.

În ultima zi a reuniunii, are loc şedinŃa Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, unde delegaŃia română (Gh. Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Alexandru Bârlădeanu, Gheorghe Gaston Marin, Emil Bodnăraş, Leonte Răutu) aprobă rezultatele negocierilor privind încheierea Tratatului care interzicea experienŃele nucleare în atmosferă, în spaŃiul cosmic şi sub apă.

Desprinderea României din strânsoarea „marelui frate” de la Est se desfăşura pe mai multe planuri. Unul este cel economic: în cadrul C.A.E.R., dar şi în afara acestuia, prin angajarea unor proiecte economice ambiŃioase, cum este cel cu Iugoslavia – privind realizarea şi exploatarea în comun a Sistemului hidroenergetic şi de navigaŃie PorŃile de Fier435 –

434 Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi

Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 149-150. 435 Acordul româno-iugoslav privind Sistemul hidroenergetic şi de

navigaŃie PorŃile de Fier a fost semnat cu prilejul vizitei oficiale efectuate la Belgrad între 22-30 noiembrie 1964 de către o delegaŃie română condusă de preşedintele Consiliului de Stat, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Cu acel prilej, la iniŃiativa lui Iosip Broz Tito, Gheorghiu-Dej a Ńinut o cuvântare în faŃa Adunării R.S.F. Iugoslavia, fiind primul lider comunist din altă Ńară căruia i s-a făcut o asemenea onoare. Vizita a fost interpretată de analiştii politici ca un semnal dat

sau achiziŃionarea de tehnologie din Ńările Europei de Vest sau Statele Unite. Aceasta pentru a se asigura o abordare relaxată a relaŃiilor politice cu restul statelor din blocul sovietic.

Următorul plan „a fost acela al eliminării treptate a oamenilor Moscovei şi a celor şcoliŃi la Moscova”, iar „ultimul (dar nu într-o ierarhie a importanŃei) şi cel mai spectaculos, cel mai atent urmărit de opinia publică internă şi internaŃională, a fost cel politic”436.

Un moment de apogeu al contradicŃiilor româno-sovietice s-a înregistrat în aprilie 1964, când s-a dat publicităŃii aşa-numitul Plan Valev, un document elaborat la Moscova care a produs vii reacŃii de protest în România, şi nu numai. În esenŃă, se propunea constituirea unui complex economic suprastatal care să cuprindă sudul Uniunii Sovietice (12.000 km2 – respectiv 0,05 % din teritoriul sovietic), sud-estul României (100.000 km2 – 42% din teritoriul Ńării) şi nordul Bulgariei (38.000 km2 – 33% din teritoriu); acest complex urma să reprezinte „grânarul lagărului socialist”, specializat aproape exclusiv în producŃia agricolă. Manifestările de protest din România au luat forme deschise, văzându-se în aceste propuneri încercări de dezmembrare economică a Ńării noastre, de atentat la suveranitatea de stat, mai ales că autorul planului publicase şi hărŃi pe care era haşurată partea de sud-est a teritoriului românesc, preconizată să devină zonă economică transnaŃională.

În replică la Planul Valev, revista „ViaŃa economică” (nr. 24 din iunie 1964) a publicat editorialul: ConcepŃii potrivnice principiilor de bază ale relaŃiilor economice dintre Ńările socialiste – Despre «complexul economic interstatal» în general şi despre concretizarea lui dunăreană, în special. Autorul editorialului, Costin Murgescu, membru corespondent al Academiei Române, directorul Institutului de Cercetări Economice, respingea argumentat „aserŃiunile ştiinŃifice” ale lui E.B. Valev punând totodată în lumină urmările grave, economice şi politice, pe care le-ar fi avut pentru România realizarea „complexului economic interstatal al Dunării de Jos”.

Sintetizând, cele mai importante momente ale procesului de desovietizare a României, coordonat de Gheorghe Gheorghiu-Dej, în corelaŃie cu apropierea de Occidentul capitalist, sunt următoarele: în februarie 1954, Gheorghiu-Dej s-a oferit să reglementeze chestiuni financiare litigioase cu Anglia, generate de naŃionalizarea din 1948, şi a solicitat o sporire a comerŃului cu S.U.A. În acelaşi an, la festivităŃile consacrate sărbătorii naŃionale a României de la 23 august 1944, s-a subliniat rolul Armatei Române în eliberarea Ńării noastre. În consecinŃă, preşedintele S.U.A., Dwight Eisenhower, a dat instrucŃiuni ambasadorului

sovieticilor că România ar putea să se retragă din C.A.E.R (Iugoslavia nu era membră C.A.E.R.).

436 Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică externă românească, Editura Rao, Bucureşti, 1998, p. 43.

american la Bucureşti, să acŃioneze în sensul „creării unei rupturi între români şi sovietici”; în 1956 sunt desfiinŃate ultimele sovromuri, iar peste 2 ani trupele sovietice sunt retrase din România; în 1959, are loc prima întâlnire „la vârf”, din timpul „războiului rece” între şeful unei mari puteri occidentale – preşedintele FranŃei, Charles de Gaulle, şi un demnitar al unei Ńări socialiste – primul-ministru Ion Gheorghe Maurer; în 1960 s-a perfectat un acord privind organizarea schimburilor culturale România-S.U.A.; în 1962, în afară de demersul întreprins prin intermediul lui Corneliu Mănescu, în timpul „crizei rachetelor din Cuba”, Gheorghiu-Dej i-a trimis o scrisoare preşedintelui John Fitzgerald Kennedy al cărei sens a fost descifrat corespunzător la Washington, în care sublinia că „dacă din cauza Cubei izbucneşte un război, S.U.A. să-şi amintească faptul că nu România l-a declanşat”; în februarie 1964, secretarul de stat american Dean Rusk anunŃă public decizia S.U.A. de a „încuraja evoluŃiile către independenŃă naŃională din lumea comunistă” şi specifică faptul că România „şi-a asumat o atitudine mult mai independentă, iar noi vom răspunde în mod corespunzător”437.

O extindere semnificativă au cunoscut relaŃiile bilaterale. Dacă,

la începutul anului 1948, România întreŃinea relaŃii diplomatice cu 25 de state, din care cu 5 state la nivel de ambasadă, şi relaŃii economice tot cu 25 de state, până în 1956 ea stabilise raporturi diplomatice cu încă 38 state, aproape acelaşi număr ca în anul 1938. În deceniul următor, România şi-a lărgit numărul reprezentanŃelor din străinătate în zone geografice unde mai înainte legăturile sale politice sau economice aveau o densitate mică sau erau aproape inexistente. La sfârşitul anului 1965, România avea relaŃii diplomatice cu 66 de state438.

IX.5. DeclaraŃia din aprilie 1964

Un moment de referinŃă în afirmarea României pe scena internaŃională îl constituie DeclaraŃia cu privire la poziŃia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale, adoptată de Plenara C.C. al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964. Acest document a examinat situaŃia creată de polemica publică dintre P.C.U.S. şi P.C. Chinez, a sintetizat acŃiunile întreprinse de liderii de la Bucureşti pentru a împiedica desfăşurarea conflictului sovieto-chinez şi

437 Lavinia Betea, Martor privilegiat al istoriei, în Paul Sfetcu, op. cit., p. 24.

438 ReprezentanŃele diplomatice ale României, Editura Politică, Bucureşti, 1973, p. 21.

consecinŃele acestuia asupra mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale şi a relevat necesitatea aplicării în relaŃiile P.M.R. cu alte partide şi în relaŃiile României cu alte state a principiilor „independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, egalităŃii în drepturi, avantajului reciproc, întrajutorării tovărăşeşti, neamestecului în treburile interne, respectării integrităŃii teritoriale”.

DeclaraŃia din aprilie 1964 a legitimat noul curs al politicii externe româneşti, adoptarea ei semnificând în fapt ieşirea de sub controlul Moscovei şi refuzul de a o mai seconda pe plan internaŃional, exprimând, în acelaşi timp, accentuarea orientării României spre colaborare cu statele capitaliste dezvoltate, cu toate statele lumii.

„Republica Populară Română – se sublinia în DeclaraŃie – promovează o politică de dezvoltare a relaŃiilor de prietenie şi colaborare frăŃească cu toate Ńările socialiste, de întărire continuă a unităŃii lagărului socialist, de solidaritate şi sprijinire hotărâtă a mişcării de eliberare a popoarelor, de dezvoltare a relaŃiilor de colaborare cu Ńările cu altă orânduire social-politică, pe baza principiilor coexistenŃei paşnice … Suntem pentru desfiinŃarea oricăror blocuri militare şi, ca o măsură tranzitorie în acest sens, ne declarăm, pentru încheierea unui pact de neagresiune între OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia şi Pactul Atlanticului de Nord.

łara noastră se pronunŃă în favoarea creării de zone denuclea-rizate ca un mijloc de slăbire a primejdiei de război. SusŃinem proiectele pentru înfăptuirea unor asemenea zone în Europa Centrală şi de Nord, America Latină, Africa, zona Pacificului şi în alte zone ale lumii şi depunem eforturi perseverente pentru transformarea Balcanilor într-o zonă fără arme nucleare, o zonă a păcii şi colaborării internaŃionale”439.

La originea politicii de distanŃare treptată faŃă de U.R.S.S. se afla efortul lui Gheorghiu-Dej de a-şi proteja puterea de o posibilă ameninŃare sovietică datorită refuzului său de a se conforma orientării antistaliniste a lui Hruşciov. În 1960, liderul sovietic mărturisea anturajului său că Gheorghiu-Dej „nu era, în general, un comunist rău, dar în calitate de conducător nu avea forŃă, era prea pasiv”, şi adăuga că „în România şi chiar în rândurile partidului comunist se dezvoltaseră atitudini perni-cioase, naŃionaliste şi antisovietice care trebuie retezate de la rădăcină”440.

Plenara C.C. al P.M.R. din aprilie 1964 a respins ideea ierarhizării partidelor, a unui partid-lider, a unui partid-fiu în mişcarea comunistă internaŃională, pe de o parte, iar pe de altă parte, s-a pronunŃat împotriva unor organisme de planificare şi de dirijare economică

439 „Scânteia” nr. 6239 din 26 aprilie 1964. 440 Apud Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, op.

cit., p. 457.

supranaŃionale. Imediat după publicarea DeclaraŃiei, s-a trecut la prelucrarea ei în organizaŃiile de partid, unde erau prezentate fapte şi date care dovedeau că Uniunea Sovietică încălcase grav independenŃa României, îi exploatase resursele prin relaŃii economice inechitabile, în primul rând prin sovromuri, şi că întreaga ei politică faŃă de România nu fusese decât o continuare a politicii practicate de Rusia Ńaristă. De regulă, participanŃii la aceste şedinŃe nu păstrau „secretul de partid”, astfel încât conŃinutul informărilor şi dezbaterilor devenea cunoscut în întreaga Ńară.

La 21 octombrie 1964, Gheorghe Gheorghiu-Dej, preşedintele Consiliului de Stat, cere conducerii sovietice, prin intermediul ambasadorului U.R.S.S. la Bucureşti, retragerea consilierilor K.G.B. din România. ReacŃia Moscovei este promptă. A doua zi, şeful K.G.B.-ului, Vadimir Semiciastnâi, trimite o telegramă lui Alexandru Drăghici, ministrul de interne, în care arăta că România trăieşte sub „Umbrela Moscovei” şi va regreta demersul său. DiscuŃiile dintre Gheorghiu-Dej şi noul lider de la Kremlin – Leonid Brejnev – se prelungesc până în decembrie 1964, când guvernul sovietic este nevoit să accepte cererea guvernului de la Bucureşti. În felul acesta, România a devenit prima Ńară membră a Tratatului de la Varşovia care s-a emancipat, în mod oficial, atât de ocupaŃia militară, cât şi de tutela serviciilor de securitate sovietice.

Între măsurile înfăptuite până în 1964, care se înscriau în procesul de legitimare a „comunismului naŃional” şi anunŃau indepen-denŃa faŃă de Moscova, se află şi cele privind spaŃiul public. S-a început cu demolarea statuii lui Stalin din Bucureşti; a urmat schimbarea numelor de străzi, întreprinderi etc. de inspiraŃie sovietică. Din 1964 nu s-au mai organizat defilări de 7 noiembrie – data aniversării „revoluŃiei bolşevice” din Rusia din 1917. O serie de instituŃii care serviseră rusificării şi-au schimbat denumirea şi profilul. Astfel, Editura Cartea Rusă a devenit Editura pentru Literatură Universală, Institutul de Studii Ruse „Maxim Gorki” din Bucureşti a fost transformat într-una din facultăŃile Institutului de Limbi Străine etc. A început înlocuirea persoanelor din diferite instituŃii cunoscute ca fiind prosovietice. Limba rusă nu a mai fost obligatorie în şcoli din anul de învăŃământ 1963-1964. În decembrie 1964, se publică sub îngrijirea acad. Andrei OŃetea cartea „Însemnări despre români” de Karl Marx, în care se găsesc aprecieri critice la adresa Rusiei Ńariste, cu evidente aluzii la realităŃile contemporane. Clasicul ideologiei comuniste afirma, printre altele, că Basarabia e teritoriu românesc anexat de Imperiul rus în 1812, iar revoluŃia din 1848 din łara Românească era apreciată drept „o mişcare împotriva protectoratului rus”.

Intelectualilor li se permite acum să călătorească în Europa de Vest, să participe la congrese şi conferinŃe internaŃionale; filme occidentale îşi fac apariŃia pe ecranele cinematografelor, au loc turnee ale unor artişti şi intelectuali occidentali în România. Devin frecvente traducerile din literaturile occidentale. Posturile de radio occidentale care emiteau în limba română nu mai sunt bruiate. S-au înregistrat o relaxare a cenzurii şi, drept urmare, o dinamizare a vieŃii spirituale.

Drepturile României, ca naŃiune socialistă, suverană, devotată coexistenŃei paşnice şi unităŃii lagărului socialist, trebuia garantate de comunitatea internaŃională; invocând teza identificării partidului cu interesele naŃiunii, Gheorghiu-Dej şi colaboratorii săi solicitau sprijinul neechivoc al românilor pentru aplicarea principiilor enunŃate în „DeclaraŃia de independenŃă” din 1964.

Prin DeclaraŃia din aprilie 1964, România a depăşit stadiul în care fusese nevoită să se alinieze la poziŃia unui centru conducător extern şi a dobândit capacitatea de a-şi afirma propriile opŃiuni, urmărind interesele naŃionale. Era vorba însă de „o distanŃare de Moscova şi nu de o ruptură cu Moscova. România nu a ieşit nici din Tratatul de la Varşovia, nici din C.A.E.R. şi nici nu a părăsit blocul sovietic, potrivit exemplului iugoslav. Ducând, uneori, o politică «la marginea prăpastiei» vizavi de Moscova, regimul de la Bucureşti nu a făcut niciodată pasul decisiv şi nici nu şi-a propus să-l facă. Păstrând fundamentele ideologice marxist-leniniste, liderii comunişti români au pus pe picioare o politică externă pragmatică, menită să-i ferească de ingerinŃele unei puteri tutelare şi să le consolideze poziŃia internă, în primul rând prin dezvoltare economică. S-a ajuns astfel la o simbioză de interese ale conducerii de partid şi ale societăŃii româneşti, o încununare a unui efort constant de recuperare a legitimităŃii naŃionale de către un partid impus la putere din afara Ńării şi văzut, pe bună dreptate, ani la rând, doar ca un «partid al ocupantului străin.»”441

Reorientarea externă a României a coincis cu semnificative mutaŃii în politica internă, care şi-au găsit expresie în atenuarea regimului opresiv; în iunie 1964 sunt graŃiaŃi 3.467 condamnaŃi, din care 2.500 pentru complot contra „securităŃii statului”, iar în luna următoare sunt graŃiaŃi încă 3.244 de condamnaŃi, din care 3.205 pentru infracŃiuni contra „securităŃii statului”442; a continuat campania de desovietizare, de reabilitare şi punere în circulaŃie a valorilor naŃionale. Aceste elemente puteau să prevină o reîntoarcere la stalinism, asociat cu Kremlinul şi cu supremaŃia politică a lui Gheorghiu-Dej; în acelaşi timp, „ele erau de natură să asigure o deschidere spre lumea necomunistă. De fapt, sentimentul larg răspândit în România la acea vreme era de admiraŃie şi respect pentru Gheorghiu-Dej, pentru agerimea de spirit şi perspicacitatea sa în asigurarea dezangajării României faŃă de Rusia”443. DiplomaŃia lui Dej în abordarea problemelor spinoase în relaŃiile cu liderii sovietici i-a atras poreclele de „vulpea din CarpaŃi” şi „Machiavelli al CarpaŃilor”.

441 Dan Cătănuş, RelaŃiile externe ale României şi influenŃa factorului

sovietic asupra acestora în primele două decenii postbelice în „Studii şi Materiale de Istorie Contemporană”, Serie Nouă, Volumul 1, 2002, p. 236.

442 Cristina Păiuşan, Narcis Dorin Ion, Mihai Retegan, op. cit., p. 122.

443 Stephen Fisher-GalaŃi, România în secolul al XX-lea, Institutul European, 1998, p. 211.

MulŃi români care nu agreau regimul politic intern aclamau orientarea externă independentă a României şi considerau că ea se încadra unei tradiŃii naŃionale.

Unul dintre colaboratorii apropiaŃi ai lui Gheorghiu-Dej apreciază că o analiză obiectivă a perioadei când acesta a fost „promotorul şi liderul noului regim” din România, după al doilea război mondial, va recunoaşte progresul nemaiîntâlnit înregistrat în istoria Ńării, realizat în condiŃiile deosebit de vitrege ale urmărilor războiului444. „Acest progres nu putea fi realizat decât de oameni animaŃi de temeinice sentimente patriotice şi de cunoştinŃe temeinice profesionale, conduşi şi stimulaŃi de un conducător ca Gheorghiu-Dej”. Fostul demnitar comunist se vede obligat să consemneze că analiza perioadei de 20 de ani, când Gheorghiu-Dej s-a aflat în fruntea partidului şi regimului din România, „va arăta, pe lângă realizări de însemnătate într-adevăr istorică în toate domeniile economice şi sociale, grave încălcări ale regulilor democratice şi de justiŃie, ale drepturilor omului şi ale libertăŃilor individuale. Exercitarea puterii de către un singur om, chiar şi având un fond sănătos, influenŃa lui determinantă asupra organelor de conducere, absenŃa unei opoziŃii organizate, legale, fac ca, într-un sistem totalitar, forŃele menite să asigure securitatea statului să-şi aroge atribuŃii nelimitate, necontrolate şi metode monstruoase, să apară fenomene perverse şi inumane, sortite mai devreme sau mai târziu, condamnării şi oprobriului”445.

X. DIPLOMAłIA ROMÂNĂ DUPĂ 1964; ÎNTRE CONFRUNTARE

ŞI DESTINDERE ÎN RELAłIILE INTERNAłIONALE X.1. EvoluŃia internă şi politica externă

După DeclaraŃia P.M.R. din aprilie 1964, România era percepută de observatorii străini simpatizanŃi ca un membru respectabil al comunităŃii internaŃionale şi, în acelaşi timp, ca o forŃă importantă în mişcarea comunistă mondială. Această apreciere reflecta optimismul majorităŃii românilor, întemeiat pe presupunerea că făurirea de punŃi către lumea occidentală şi eforturile pentru atingerea unor obiective economico-sociale convenabile naŃiunii erau angajamente că regimul lui Gheorghiu-Dej va căuta să consolideze statutul internaŃional al României. Era însă un optimism grevat de dependenŃa economică a Ńării faŃă de C.A.E.R. şi de obligaŃiile militare în cadrul Tratatului de la Varşovia.

444 Gheorghe Gaston Marin, op. cit., p. 120. 445 Ibidem, p. 108.

Moartea lui Gheorghiu-Dej, survenită la 19 martie 1965, a generat dubii asupra viabilităŃii politicii de frondă promovate de România faŃă de Moscova. Dar noua conducere a Ńării, preluată de o „troikă” formată din Nicolae Ceauşescu – prim-secretar al C.C. al P.M.R., Chivu Stoica – preşedintele Consiliului de Stat şi Ion Gheorghe Maurer – preşedintele Consiliului de Miniştri, şi-a manifestat disponibilitatea de a continua tendinŃa de liberalizare, de destindere şi de afirmare a independenŃei naŃionale.

Nicolae Ceauşescu îşi începe ascensiunea uzând de principiul conducerii colective; de fapt, el a preluat politica lui Gheorghiu-Dej, fără a mai aminti însă meritele acesteia. La 19 mai 1965, Ceauşescu se întâlneşte la Bucureşti cu oameni de cultură şi artă, având scopul de a atrage intelectualitatea de partea sa în acŃiunea de consolidare a autorităŃii personale. Cu acel prilej, noul prim-secretar al partidului comunist s-a pronunŃat pentru diversitate de stiluri în domeniul creaŃiei literar-artistice, renunŃându-se astfel la politica de „îngrădire” ce dominase viaŃa cultural-artistică sub egida proletcultismului.

Congresul al IX-lea al P.C.R., întrunit la Bucureşti între 19 şi 24 iulie 1965, adoptă hotărârea de schimbare a denumirii Partidului Muncitoresc Român în aceea de Partidul Comunist Român. Acest Congres defineşte România ca „Ńară socialistă în curs de dezvoltare din punct de vedere economic”, ceea ce însemna o recunoaştere a faptului că economia naŃională se afla într-o stare precară. Orientarea stabilită prin Directivele pentru cincinalul 1966-1970 prevedea un ritm rapid de creştere a producŃiei industriale, în primul rând a energeticii, siderurgiei, construcŃiilor de maşini, chimiei. Pe întreaga perioadă, rata de acumulare din venitul naŃional a fost de 28%, partea industriei din venitul naŃional reprezentând 60% în 1970, faŃă de 49% în 1965; partea agriculturii fiind, în schimb, de numai 16%. Deşi în documentele Congresului erau dezvăluite o serie de fenomene negative, de subiectivism în economie, de nesocotire a realităŃilor româneşti, se continua, de fapt, politica de indus-trializare forŃată, neŃinându-se seamă de resursele Ńării şi de cerinŃele pieŃii interne. Spre deosebire de etapa 1950-1964, noua fază a „industrializării socialiste” se va realiza cu credite din Vest. Totodată, se încurajează iniŃiativa particulară, luând fiinŃă mici ateliere, magazine şi restaurante particulare; începe construcŃia de locuinŃe proprietate personală.

Congresul al IX-lea recomandă instituirea funcŃiei de secretar general al C.C. al P.C.R. în locul celei de prim-secretar; de asemenea, pentru a preveni concentrarea puterii în mâinile unei singure persoane, se interzice cumulul funcŃiilor de partid şi de stat. La 23 iulie 1965, Ceauşescu este ales secretar general al C.C. al P.C.R 446.

446 Propunerea de alegere a lui Nicolae Ceauşescu în fruntea P.C.R. a

fost făcută de Ion Gheorghe Maurer, căruia i s-au alăturat Gheorghe Apostol, Chivu Stoica şi Alexandru Drăghici. „Aşa cum Isus a intrat în Ierusalim călare pe măgar, aşa a intrat Ceauşescu în conducerea partidului, călare pe Maurer. El l-a

La 21 august 1965, Marea Adunare NaŃională adoptă o nouă ConstituŃie, care proclamă România „stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, suveran, independent şi unitar”, cu denumirea de Republica Socialistă România; stipulează, totodată, rolul partidului comunist de forŃă politică conducătoare în societate, cum prevedea şi ConstituŃia din 1952. Din punctul de vedere al redactării, ConstituŃia din 1965 revine la unele formulări tradiŃionale, dar, în fond, consacră monopolul puterii politice, preponderenŃa absolută a proprietăŃii de stat şi colectivizarea agriculturii. Se statua că fiecare cetăŃean român este dator „să apere pro-prietatea socialistă, să contribuie la întărirea şi dezvoltarea orânduirii socialiste”.

Drepturile fundamentale ale cetăŃenilor, înscrise în Titlul II al ConstituŃiei, aveau un caracter formal şi erau interpretate ca o simplă acordare de beneficii cetăŃenilor de către un stat atotputernic, fiind supuse unor restricŃii severe; practic, nu exista dreptul de exprimare politică şi de asociere decât în cadrul liniei oficiale.

Tot la 21 august 1965, Marea Adunare NaŃională alege Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, având ca preşedinte pe Chivu Stoica.

În 1965, România avea o industrie care funcŃiona relativ bine; se cumpăra tehnologie avansată din Europa de Vest şi din Statele Unite ale Americii. Pornind de la articolele apărute în presa occidentală, europeană şi americană, şi de la statistici mondiale, GhiŃă Ionescu concluziona că, încă din anul 1959, România a realizat un important progres economic, iar către sfârşitul anului 1961, prezenta cea mai rapidă rată a dezvoltării industriale din Europa de Est. Cauzele acestei dezvoltări erau specialiştii care coordonau economia şi colaborarea cu Occidentul: „La cel mai înalt nivel al partidului, oameni ca Alexandru Bârlădeanu şi Gh. Gaston Marin sunt deopotrivă «buni» comunişti şi buni tehnocraŃi, iar un om ca Maurer, probabil că se bucură de o considerabilă simpatie în rândurile noii «intelighenŃii»”447.

În primii ani ai „Epocii Ceauşescu”, economia a funcŃionat mai mult din inerŃie, dar după aceea nu s-a mai Ńinut seamă de dezvoltarea proporŃională a industriei şi de conjunctura internaŃională. S-a dezvoltat mult industria de prelucrare a ŃiŃeiului. În anii ’60, România a înregistrat cea mai mare producŃie de petrol din istoria România – circa 15 milioane tone, iar capacitatea de prelucrare era corespunzătoare448.

dus în spinare” (Sabin Ivan, Biografii parlamentare. De vorbă cu Alexandru Bârlădeanu, Editura Ex Ponto, ConstanŃa, 1998, p. 171).

447 GhiŃă Ionescu, Comunismul în România, Editura Litera, Bucureşti, 1994, p. 366 (traducere după ediŃia a II-a, tipărită în 1968, în Anglia şi S.U.A.).

448 Lavinia Betea, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997, p. 152-153.

Ritmul rapid de dezvoltare a permis ca şi în condiŃiile unei rate de acumulare din venitul naŃional destul de înalte (cca 29 % în perioada 1966-1970) să existe o relativă abundenŃă alimentară. Venitul naŃional a crescut în perioada 1950-1970, comparativ cu anul 1938, de la 95% la 459%, pentru ca până în 1980 să atingă 1000%. PopulaŃia României a sporit de la 18.226.000 locuitori, la 1 iunie 1959, la 20.470.000 locuitori, la 1 iulie 1971.

ÎnvăŃământul a cunoscut un proces de modernizare, de creştere a ponderii disciplinelor exacte şi tehnice. Istoria şi alte ştiinŃe umaniste au cunoscut o renaştere evidentă. O importantă realizare culturală a României după 1948 sunt considerate pe bună dreptate extinderea şcolarizării obligatorii de la 4 la 10 şi apoi la 12 clase şi gratuitatea întregului învăŃământ; s-au realizat astfel „pentru prima dată la nivel naŃional şi în istoria Ńării accesul tuturor copiilor şi tuturor tinerilor la învăŃătură, calificare, posibilitatea valorificării potenŃialului formativ şi creativ al poporului. ConsecinŃele au fost eradicarea analfabetismului, formarea la nivel mediu de instrucŃie a noilor generaŃii, pregătirea a sute de mii de specialişti cu calificare superioară, a zeci de mii de oameni de ştiinŃă şi creatori de cultură, artă etc.; din care mulŃi au ajuns în străinătate, desfăşurându-şi activitatea în prestigioase centre de învăŃă-mânt superior şi de cercetare”449.

În expunerea prezentată la Adunarea festivă din 7 mai 1966, prilejuită de a 45-a aniversare a creării P.C.R., Nicolae Ceauşescu s-a referit la „consecinŃele negative ale practicilor Kominternului, de a numi cadrele de conducere ale partidului, inclusiv a secretarului general dintre oameni din afara Ńării, care nu cunoşteau viaŃa şi preocupările poporului român”. Erau criticate tezele şi directivele greşite introduse din indicaŃiile Kominternului în Congresele Partidului Comunist Român din perioada interbelică, insistându-se asupra introducerii în aceste documente „a lozincii autodeterminării până la despărŃirea de statul unitar”, îndemnând de fapt „la destrămarea poporului român”. Toate aceste sublinieri vizau, desigur, cerinŃa de a se înlătura practicile reprobabile din mişcarea comunistă şi importanŃa pe care o avea „respectarea neştirbită a dreptului fiecărui partid de a-şi elabora politica de sine stătător”.

Plenara C.C. al P.C.R. din 22-25 aprilie 1968 a condamnat abuzurile şi crimele comise împotriva „duşmanilor poporului” în perioada 1945-1965 şi chiar în rândurile propriului partid. Erau vizaŃi, în primul rând, Gheorghiu-Dej, apoi Iosif Chişinevschi, Teohari Georgescu şi Alexandru Drăghici. Plenara l-a reabilitat pe LucreŃiu Pătrăşcanu şi pe alŃi comunişti care fuseseră loviŃi în timpul lui Gheorghiu-Dej, precum şi pe cei condamnaŃi şi executaŃi în U.R.S.S., din ordinul lui Stalin, în perioada interbelică. Nu au fost luate în discuŃie procesele şi detenŃia a peste 100.000 de deŃinuŃi politici din anii 1947-1964. Aceştia au rămas cu

449 Aurelian Bondrea, Starea NaŃiunii 2000. România încotro?, vol I,

Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000, p. 88-89.

dosare penale chiar dacă, între timp, supravieŃuitorii fuseseră graŃiaŃi şi încadraŃi în diferite funcŃii mărunte.

Relaxarea politico-ideologică şi creşterea economică au creat o atmosferă de acceptare a regimului Ceauşescu.

Congresul al IX-lea al P.C.R. a confirmat orientarea politicii externe a României, oficializată în 1964. „Temelia trainică, permanentă a politicii internaŃionale a Ńării noastre – se sublinia în RezoluŃia Congresului – o formează principiile suveranităŃii şi independenŃei popoarelor, egalităŃii în drepturi, neamestecului în treburile interne, avantajului reciproc. România va milita pentru promovarea consecventă a acestor principii pe arena internaŃională, considerând că respectarea lor este o condiŃie esenŃială în vederea dezvoltării colaborării între state, întăririi încrederii între popoare, respectării dreptului inalienabil al fiecărui popor de a-şi hotărî singur soarta”450. Era reiterată totodată dorinŃa României de a acŃiona pentru: îmbunătăŃirea activităŃii OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, astfel încât acest for internaŃional să oglindească realităŃile lumii contemporane; încetarea cursei înarmărilor şi înfăptuirea dezarmării; crearea de zone denuclearizate; interzicerea necondiŃionată a folosirii armelor atomice şi distrugerea stocurilor existente; desfiinŃarea bazelor militare şi retragerea trupelor aflate pe teritoriile altor state; lichidarea blocurilor militare etc.

RelaŃiile româno-sovietice au continuat să se desfăşoare în spiritul DeclaraŃiei din aprilie 1964. În timpul vizitei efectuate în U.R.S.S., în 3-11 septembrie 1965, delegaŃia română, condusă de Nicolae Ceauşescu, a cerut restituirea tezaurului României depozitat la Moscova în timpul primului război mondial, reamintind lui Leonid Brejnev şi celorlalŃi conducători sovietici angajamentul lui Lenin de a restitui acest tezaur poporului român451. Alexandru Bârlădeanu, care a primit mandatul de a expune în faŃa delegaŃiei sovietice punctul de vedere românesc privind tezaurul, îşi reaminteşte că „reacŃia iniŃială a sovieticilor a fost cea aşteptată: «Tezaur?… Ce tezaur?… Noi nu ştim nimic despre acest tezaur». Atunci, am apelat la folosirea «armelor noastre secrete»: volumul de opere complete – în limba rusă – în care era tipărită acea telegramă a lui Lenin, căreia i-am dat citire452. Sigur – aşa cum de altfel mă aşteptam

450 RezoluŃia Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român, în

Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, 19-24 iulie 1965, Bucureşti, 1965, p. 851.

451 Lavinia Betea, op. cit., p. 164, 166, 167. 452 Textul semnat de Lenin are următorul conŃinut: „Fondul de aur al

României, în păstrare la Moscova, este declarat intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică ia asupra sa răspunderea pentru păstrarea acestui fond şi îl va transmite în mâinile poporului român”. Telegrama avea în vedere o hotărâre a guvernului sovietic, prezidat de Lenin la 13 ianuarie 1918, care hotăra, printre alte măsuri, expulzarea din Rusia sovietică a personalului ambasadei

–, efectul a fost distrugător. A produs derută completă în rândul delegaŃiei sovietice, derută vizibilă şi din privirile pe care şi le schimbau membrii acesteia. Când am mai spus că Lenin a recurs la măsurile respective din cauza neînŃelegerilor cu România privind Basarabia, Kosîghin m-a întrerupt, cu vădită enervare: «Basarabia? Care Basarabia? Noi nu cunoaştem acest termen!… Noi cunoaştem Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, cunoaştem poporul moldovenesc pe care-l stimăm şi iubim, dar nu cunoaştem cuvântul Basarabia». La această întrerupere n-am mai avut a răspunde altceva decât atât: Poate că aşa este. Lenin, însă, folosea acest cuvânt”453.

La consfătuirea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, din 4-6 iulie 1966, de la Bucureşti, delegaŃia României a înaintat un proiect de statut al Comandamentului ForŃelor Armate Unite, propunând ca înfăptuirea hotărârilor adoptate de Comitetul Politic Consultativ să fie atributul exclusiv al conducerii Ńărilor respective, propunerile şi recomandările Comandamentului ForŃelor Armate Unite să fie aprobate de guvernele fiecărei Ńări, urmând să se aprobe şi bugetul Comandamentului. Partea română a mai propus ca, în vederea folosirii trupelor fiecărei Ńări în caz de război, să se elaboreze din timp de pace planuri operative, concepŃia acestora urmând să fie supusă în prealabil aprobării conducerii Ńărilor respective. Generalul Leontin Sălăjan aprecia că aplicarea propunerilor româneşti avea să elimine cazurile de încălcare a suveranităŃii şi independenŃei Ńărilor membre ale Tratatului şi să ducă la o mai bună coordonare a eforturilor comune, destinate asigurării securităŃii împotriva „unei eventuale agresiuni imperialiste”. Multă vreme, propunerile României au rămas fără răspuns454.

Cursul autonom al politicii externe a României s-a accentuat, în anii următori, concretizându-se în extinderea fără precedent a relaŃiilor sale politico-diplomatice şi economice. În 1987, România întreŃinea raporturi diplomatice şi consulare cu 141 de Ńări, faŃă de 67 în 1965, şi realiza schimburi economice şi comerciale cu 155 de Ńări de pe toate continentele, faŃă de 98 în 1965.

PreşedinŃii FranŃei, generalul Charles de Gaulle, S.U.A., Richard Nixon, au vizitat Bucureştiul în 1968 şi, respectiv, în 1969, ceea ce a impulsionat relaŃiile economice şi politico-diplomatice cu Occidentul. România a stabilit relaŃii diplomatice cu R.F. Germania (1967), într-o perioadă când niciun stat socialist nu avea astfel de legături; a menŃinut relaŃii diplomatice cu Israelul după „războiul de şase zile” (1967); a refuzat consecvent să participe la manevrele militare ale Tratatului de la Varşovia, susŃinând paralel ideea desfiinŃării simultane a blocurilor militare. Totodată, România este prezentă la o iniŃiativă cu profundă sem-

româneşti şi a tuturor reprezentanŃilor oficiali ai României de pe teritoriul Rusiei sovietice, precum şi blocarea tezaurului.

453 Apud Lavinia Betea, op. cit., p. 166-167. 454 România şi Tratatul de la Varşovia, op. cit., p.46.

nificaŃie pentru perioada ce avea să urmeze: ConferinŃa pentru securitate şi cooperare în Europa.

România a iniŃiat RezoluŃia intitulată AcŃiuni pe plan regional în vederea îmbunătăŃirii relaŃiilor de bună vecinătate între state europene aparŃinând unor sisteme social-politice diferite, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 21 decembrie 1965 şi la care au devenit coautoare 8 state europene – Austria, Belgia, Bulgaria, Danemarca, Finlanda, Iugoslavia, Suedia şi Ungaria.

În septembrie 1967, Corneliu Mănescu, ministru de externe al României, este ales preşedinte al celei de a XXII-a sesiuni a Adunării Generale a O.N.U., el fiind primul demnitar dintr-un stat est-european chemat să îndeplinească o astfel de funcŃie.

Într-un singur an – 1967, au făcut vizite oficiale în România: ministrul afacerilor externe al Finlandei, Ahti Karjalainen (15-20 februarie); ministrul de finanŃe al Israelului, Pinhas Sapir (11 aprilie); o delegaŃie de partid şi guvernamentală din Bulgaria condusă de Todor Jivkov (17-21 aprilie); ministrul de externe al Irakului, Adnan al Pachachi (26-28 aprilie); ministrul afacerilor externe al Suediei, Torsten Nilsson (3-7 mai); regele Nepalului, Mahendra Bir Bikram Shah (7-10 mai); ministrul afacerilor externe al Turciei, Ishan Sabri Caglayangil (17-20 mai); viceprim-ministru de stat al comerŃului şi industriei din Australia, John Mc Ewan (19 mai); cancelarul federal al Austriei, dr. Josepf Klaus (10-14 iulie); vicecancelarul şi ministrul federal al afacerilor externe al R.F.Germaniei, Willy Brandt (3-7 august); ministrul afacerilor externe al Italiei, Amintore Fanfani (7-11 august); primul ministru şi ministrul afacerilor externe al Danemarcei, Jens Otto Krag (25-31 august); primul-ministru al Turciei, Süleyman Demirel (13-17 septembrie); primul-ministru al Indiei, Indira Gandhi (16-19 octombrie); preşedintele Pakistanului, feldmareşalul Muhammad Ayub Khan (20-26 octombrie); preşedintele Vecei Executive Federale a R.S.F. Iugoslavia, Mika Spiljak (17-19 noiembrie); ambasadorul itinerant al preşedintelui S.U.A., Lindon B. Johnson, Averell Harriman (28 noiembrie).

La 16 iunie 1967, este semnat Planul de măsuri pentru crearea în România a unui Centru de formare a cadrelor, convenit între guvernul de la Bucureşti, Biroul InternaŃional al Muncii şi Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (P.N.U.D.).

În anul 1968, au efectuat vizite în România: preşedintele Mişcării Populare pentru Eliberarea Angolei, dr. Antonio Agostino Neto (18-29 martie); secretarul de stat pentru afacerile externe al Iugoslaviei, Marko Nikejič (21-22 martie); ministrul afacerilor externe din Volta Superioară (azi Burkina Fasso) Malick Zorome (5-10 aprilie); preşedintele Somaliei, Abd ar-Raşid Ali Şirmarke (15-19 aprilie); preşedintele Republicii Congo, Alphonse Massamba-Débat (5-10 iunie); ministrul afacerilor externe al Cehoslovaciei, Jiri Hajeck (1-3 iulie); preşedintele Tunisiei, Habib Bourguiba (9-15 iulie); secretarul de stat pentru afacerile externe al Marii Britanii, Michael Stewart (8-11

septembrie); ministrul afacerilor externe al Belgiei, Pierre Harmel (13-17 septembrie).

În anii, 1967-1968, Nicolae Ceauşescu vizitează: U.R.S.S., Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia şi Bulgaria în timp ce şeful guvernului, Ion Gheorghe Maurer, vizitează: Algeria, Italia, Iran, Suedia, Finlanda, ElveŃia, Iugoslavia, Maroc, Olanda, Belgia, S.U.A. De asemenea, primul-ministru al României este primit în audienŃă neoficială la Vatican de către Papa Paul al VI-lea, la 24 ianuarie 1968.

Dezvoltând relaŃii bi şi multilaterale, România este totodată o prezenŃă notabilă la dezbaterea marilor probleme ale lumii contemporane, creându-şi premise pentru a contribui la adoptarea de măsuri privind securitatea şi cooperarea în Europa şi pe plan mondial, dezarmarea, soluŃionarea pe cale politică a stărilor conflictuale ş.a.

X.2. România şi „Primăvara de la Praga”

În anul 1968, şi-a făcut loc, în teoria şi practica relaŃiilor inter-naŃionale, doctrina „suveranităŃii naŃionale limitate”, sau „doctrina Brejnev”, legată de numele liderului de la Kremlin, Leonid Brejnev, care-l înlocuise pe Nikita Hruşciov de la conducerea Partidului Comunist Sovietic, în 1964. Această doctrină pretindea că relaŃiile dintre statele socialiste se bazează nu numai pe principiile dreptului internaŃional, considerate principii general-democratice, ci şi înainte de toate pe principiul internaŃionalismului socialist (proletar), care ar presupune „răspunderea comună” a tuturor statelor blocului pentru destinele sistemului socialist în fiecare stat care aparŃine respectivului bloc. Era vorba doar de un concept relativ nou, pentru că dreptul la intervenŃie, în mod concret al U.R.S.S., în viaŃa politică internă a statelor din sfera dominaŃiei sovietice, inclusiv cu mijloace militare, fusese de la sine înŃeles. Expresie a aplicării unui asemenea „drept” a fost intervenŃia trupelor sovietice în Ungaria în 1956. În anul 1968, a venit rândul Cehoslovaciei să suporte intervenŃia din partea a cinci state membre ale OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia – Uniunea Sovietică, Polonia, Republica Democrată Germană, Ungaria şi Bulgaria.

La începutul anului 1968, în Cehoslovacia s-a declanşat un proces de modernizare economico-socială şi politică. Liderul conservator prosovietic al Partidului Comunist Cehoslovac şi preşedintele republicii, Antonin Novotny, este înlocuit într-o manieră legală (şi-a dat demisia) cu o nouă conducere, în frunte cu Alexander Dubček – iniŃiatorul unui program de reforme menit să ducă la instaurarea a ceea ce s-a numit metaforic „socialism cu chip uman”455.

Caracteristic este faptul că, deşi partidul comunist era iniŃiatorul programului de reforme, curând avea să se contureze, chiar în interiorul

455 Mihai Retegan, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de

politică externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998, p. 124-125.

lui, o grupare, care, făcându-se purtătoarea de cuvânt a „străzii”, dorea să împingă lucrurile mai departe decât intenŃionau Dubček şi echipa sa. După părerea conducătorilor celorlalte state comuniste, exista pericolul ca această grupare să capete preponderenŃa în partid şi să deturneze cursul evenimentelor, punând „în pericol cauza socialismului în Cehoslovacia”.

În plan politico-diplomatic, invazia în Cehoslovacia din 1968 a fost precedată de vizitele întreprinse de Iosip Broz Tito (9-11 august) şi Nicolae Ceauşescu (15-17 august) la Praga, care i-au încurajat pe conducătorii reformişti cehoslovaci în acŃiunea lor, le-au promis sprijin, dar i-au şi prevenit asupra pericolului unei intervenŃii militare externe. „Partidul şi întregul nostru popor – a declarat Nicolae Ceauşescu la sosirea la Praga – au urmărit şi urmăresc cu caldă simpatie eforturile Partidului Comunist din Cehoslovacia, preocuparea sa intensă pentru perfecŃionarea vieŃii sociale şi de stat, pentru dezvoltarea democraŃiei socialiste, corespunzător cu năzuinŃele şi aspiraŃiile popoarelor Ńării dumneavoastră”. Evocând momentul prezenŃei lui Ceauşescu la Praga, istoricul ceh Jiri Hoppe arăta în 2001: „Ceauşescu a sosit la Praga la 15 august, adică cu câteva zile înainte de invazie. Scopul oficial al vizitei trebuia să îl constituie semnarea unui nou tratat de prietenie, colaborare şi ajutor reciproc între România şi Cehoslovacia, dar în realitate era vorba de demonstrarea existenŃei unei alianŃe strânse între cele două state, chiar dacă fusese forŃată de împrejurări externe. Pentru majoritatea cetăŃenilor cehoslovaci, sosirea lui Ceauşescu (ca şi a lui Tito, care avusese loc cu o săptămână înainte) a avut semnificaŃia unui sprijin lipsit de echivoc pentru suveranitatea şi independenŃa Cehoslovaciei, iar oaspetele român a fost primit în acest sens. Peste tot unde a apărut în acele zile, oamenii izbucneau în ovaŃii, iar la Castelul de la Praga a fost întâmpinat de o mare mulŃime, care a scandat câteva minute în şir «Trăiască România»”456.

România a condamnat energic intervenŃia militară a celor 5 state socialiste12 care a lichidat „Primăvara de la Praga”457. În şedinŃa Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. din dimineaŃa zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceauşescu a informat asupra faptului că în cursul nopŃii „Cehoslovacia a fost pur şi simplu ocupată de trupele sovietice” şi a propus să se exprime „surprinderea” şi „îngrijorarea” faŃă de ceea ce „constituie o gravă încălcare a principiilor pe care se bazează relaŃiile între Ńările socialiste, între partidele comuniste, o gravă încălcare a prevederilor Tratatului de la Varşovia”, declarând în acelaşi timp că „noi am constatat că în Cehoslovacia conducerea partidului era stăpână pe situaŃie” şi că „nu împărtăşim punctul de vedere că acolo există elemente contrarevoluŃionare şi considerăm că este o gravă greşeală intervenŃia

456 Apud România şi Tratatul de la Varşovia, op.cit., p. 67. 457 ForŃele terestre sovietice, poloneze, bulgare, ungare şi est-germane

care au invadat Cehoslovacia însumau circa 300.000 de militari, fiind sprijinite de 7.500 de tancuri şi transportoare blindate, 1.500 avioane de vânătoare şi transport şi de elicoptere (Ibidem, p. 123).

militară în Cehoslovacia”458. Propunerea este susŃinută şi aprobată în unanimitate, hotărându-se ca poziŃia oficială a României să fie supusă, în vederea adoptării, Marii Adunări NaŃionale, ca organ suprem al puterii de stat.

Pătrunderea trupelor „Ńărilor frăŃeşti” în Cehoslovacia – se arăta în Comunicatul dat publicităŃii la 21 august 1968, de către Partidul Comunist Român, Guvernul şi Consiliul de Stat ale României – „reprezintă o încălcare flagrantă a suveranităŃii naŃionale a unui stat socialist frăŃesc, liber şi independent, a principiilor pe care se bazează relaŃiile între Ńările socialiste, a normelor unanim recunoscute ale dreptului internaŃional. Nimic nu poate justifica săvârşirea acestui act, ocuparea militară a Cehoslovaciei socialiste. Amestecul în treburile interne ale partidului comunist şi ale poporului cehoslovac, intervenŃia armată în Cehoslovacia reprezintă o grea lovitură dată unităŃii sistemului mondial socialist, mişcării comuniste şi muncitoreşti internaŃionale, prestigiului socialist din întreaga lume, cauzei păcii. Partidul şi guvernul, întregul nostru popor îşi exprimă convingerea că singura cale pentru lichidarea consecinŃelor grave create de intervenŃia armată în Cehoslovacia este retragerea grabnică a trupelor celor cinci Ńări, asigu-rarea condiŃiilor ca poporul cehoslovac să-şi poată rezolva singur treburile interne, fără niciun amestec din afară”.

În aceeaşi zi, în PiaŃa Palatului Republicii (azi, PiaŃa RevoluŃiei), are loc un miting, la care circa 100.000 de bucureşteni au protestat împotriva ocupării Cehoslovaciei şi au exprimat aprobarea faŃă de demersurile iniŃiate de forurile superioare de conducere ale Ńării pentru asigurarea independenŃei şi suveranităŃii naŃionale a României. Nicolae Ceauşescu, făcând apel la sentimentele naŃionale ale românilor, a Ńinut o cuvântare cu caracter accentuat politic, în care a subliniat, între altele, necesitatea promovării relaŃiilor României cu Ńările socialiste, cu toate Ńările lumii „pe baza respectului, independenŃei şi suveranităŃii naŃionale, egalităŃii depline în drepturi, neamestecului în treburile interne”.

A doua zi – 22 august 1968 –, sesiunea extraordinară a Marii Adunări NaŃionale adoptă „DeclaraŃia cu privire la principiile de bază ale politicii externe a României”, care va fi transmisă ca document oficial al statului român tuturor parlamentelor şi guvernelor lumii, precum şi OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. În acest document sunt reiterate principiile înscrise în ConstituŃia din 1965, care conferă un caracter de obligativitate pentru conduita internaŃională a României: prietenia şi colaborarea cu Ńările socialiste; colaborarea cu Ńările având altă orânduire social-politică; activitate în cadrul organizaŃiilor internaŃionale în scopul asigurării păcii şi înŃelegerii între popoare; respectarea suveranităŃii şi independenŃei naŃionale, a egalităŃii în drepturi şi a avantajului reciproc, a neamestecului în treburile interne. „Numai respectarea acestor principii, care constituie norme fundamentale ale dreptului internaŃional – se arată în DeclaraŃie –

458 Mihai Retegan, op. cit., Anexa 3, p. 279.

poate asigura afirmarea spiritului de legalitate şi justiŃie în raporturile dintre state, poate asigura dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-şi decide soarta. Promovarea lor consecventă, înrădăcinarea lor trainică în viaŃa internaŃională este o cerinŃă de însemnătate hotărâtoare pentru dezvoltarea unor raporturi de încredere între state, pentru apropierea între popoare şi întărirea prieteniei lor, pentru dezvoltarea colaborării şi consolidării păcii în lume”459.

De asemenea, în DeclaraŃie se relevă că „Tratatul de la Varşovia a fost creat exclusiv ca instrument de apărare al Ńărilor socialiste împotriva unei agresiuni din afară, a unui atac imperialist. Aceasta a fost, este şi va fi unica raŃiune a existenŃei sale. Sub niciun motiv, în niciun caz şi sub nicio formă, OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia nu poate fi folosită sau invocată pentru acŃiuni militare împotriva vreunei Ńări socialiste”.

PronunŃându-se cu hotărâre împotriva hegemonismului conservator sovietic, în plan politic, economic şi ideologic, Nicolae Ceauşescu a rămas totodată în continuare un adept al dogmei comuniste şi al modelului stalinist, ceea ce explică situarea sa, în politica internă, pe poziŃii care accentuau necesitatea planificării şi conducerii centralizate a economiei, a rolului conducător al partidului comunist în societate, a întăririi organelor de securitate etc. La 4 septembrie 1968, se adoptă Decretul privind înfiinŃarea gărzilor patriotice, cu misiunea de a contribui, în colaborare cu armata, la apărarea localităŃilor, întreprinderilor şi institu-Ńiilor în cazul unei invazii străine pe teritoriul Ńării. Ulterior, s-a elaborat „Doctrina apărării întregului popor”, care presupunea participarea României exclusiv la un război defensiv pentru apărarea propriului teritoriu. Pentru a evita pericolul unei intervenŃii armate de genul celei din Cehoslovacia, care să ducă la detronarea sa, Nicolae Ceauşescu şi-a dat seama că totuşi trebuie să se înŃeleagă cu „marele frate” de la Răsărit. „Îşi menŃine o aură de independent, de «copil teribil» al comunismului, dar nu pune în discuŃie apartenenŃa Ńării la Pactul de la Varşovia şi curând reformele/liberalizările interne, atâtea câte vor fi fost, au îngheŃat”460. Evenimentele de la Praga prefigurează evoluŃia lui Ceauşescu spre o dictatură personală şi spre cultivarea cultului personalităŃii. Pe de altă parte, anul 1968 marchează o deschidere evidentă a României spre puterile occidentale.

În perspectivă istorică, răsturnarea regimului de la Praga în 1968, prin forŃa armelor, „s-a dovedit a fi practic sfârşitul mişcării comuniste internaŃionale cu centrul la Moscova, slăbită deja de criza din 1956. Însă

459 DeclaraŃia Marii Adunări NaŃionale cu privire la principiile de bază

ale politicii externe a României, în „Buletinul Oficial”, nr.114, din 22 august 1968.

460 Mihai Retegan, op. cit., p. 231.

blocul sovietic a mai rămas în picioare încă douăzeci de ani, dar din acest moment numai sub ameninŃarea intervenŃiei militare sovietice”461.

X.3. O semnificativă deschidere diplomatică

Pe măsura consolidării poziŃiei sale în conducerea partidului şi a statului, folosindu-se totodată de prestigiul dobândit ca urmare a atitudinii faŃă de „Primăvara de la Praga”, Nicolae Ceauşescu a încercat să facă din România un centru important al diplomaŃiei mondiale, s-a implicat în rezolvarea unor probleme delicate (stabilirea relaŃiilor între China şi S.U.A., semnarea păcii între Israel şi Egipt etc.).

DiplomaŃia românească s-a pronunŃat insistent pentru creşterea rolului O.N.U. în asigurarea păcii şi securităŃii internaŃionale, pentru respectarea principiilor consacrate de Cartă, acordând în această privinŃă o atenŃie specială afirmării egalităŃii în drepturi, suveranităŃii naŃionale, rezolvării disputelor dintre state prin mijloace paşnice, promovării ideii privind creşterea rolului statelor mici şi mijlocii în viaŃa internaŃională. Depăşirea decalajelor dintre statele dezvoltate şi cele subdezvoltate şi crearea unei noi ordini internaŃionale concentrau multe din eforturile diplomaŃiei româneşti, facilitând întărirea legăturilor cu statele „lumii a treia”. România devine un factor activ în pregătirea şi desfăşurarea primei ConferinŃe pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

DiplomaŃia României a adus o contribuŃie importantă la formularea principiilor menite să guverneze relaŃiile interstatale, statuate în DeclaraŃia asupra principiilor dreptului internaŃional privind relaŃiile prieteneşti şi de cooperare între state, conform Cartei NaŃiunilor Unite, adoptată de sesiunea jubiliară a O.N.U. la 26 octombrie 1970. Printre principiile acestui document reŃin atenŃia următoarele: a) statele trebuie să se abŃină în relaŃiile lor internaŃionale de la ameninŃarea cu forŃa sau folosirea forŃei împotriva integrităŃii teritoriale sau independenŃei politice a oricărui stat sau în orice formă contrară scopului NaŃiunilor Unite; b) reglementarea diferendelor internaŃionale numai prin mijloace paşnice constituie o datorie a tuturor statelor; c) soluŃia diferendelor internaŃionale trebuie căutată rapid, pe calea tratativelor, anchetei, medierii, concilierii, arbitrajului, reglementării judiciare prin recursul la organele sau acordu-rile regionale, şi ea trebuie să fie echitabilă; d) dacă nu se ajunge la o soluŃie pe căile sus-menŃionate, să se continue căutarea unei reglementări prin alte mijloace asupra cărora statele vor conveni; e) părŃile la un diferend, precum şi celelalte state trebuie să se abŃină de la orice act susceptibil de a agrava situaŃia; f) statele au datoria de a coopera unele cu altele în conformitate cu Carta O.N.U.; g) toate diferendele internaŃionale trebuie reglementate pe baza egalităŃii suverane a statelor.

461 Eric Hobsbawm, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1994,

p. 461.

Tot în 1970, la 6 decembrie, Adunarea Generală a O.N.U. adoptă, în unanimitate, rezoluŃiile: ConsecinŃele economice şi sociale ale cursei înarmărilor şi efectele sale profund dăunătoare asupra păcii şi securităŃii în lume şi Rolul ştiinŃei şi tehnologiei moderne în dezvoltarea naŃiunilor şi necesitatea întăririi cooperării economice şi tehnico-ştiin-Ńifice între state, iniŃiate de România.

La 27 noiembrie 1972, Adunarea Generală a O.N.U. adoptă, în unanimitate, rezoluŃia propusă de România, la care se alătură alte 31 de state, intitulată „Creşterea rolului OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite în menŃinerea şi întărirea păcii şi securităŃii internaŃionale, în dezvoltarea colaborării între toate naŃiunile, în promovarea normelor dreptului internaŃional, în relaŃiile dintre state”.

La 9 decembrie 1973, România aderă la Acordul privind Fondul Monetar InternaŃional (F.M.I.) şi la Acordul privind Banca InternaŃională pentru ReconstrucŃie şi Dezvoltare (B.I.R.D.), instituŃii specializate ale O.N.U. Peste o săptămână, România este aleasă membru al Comitetului de redactare al ConferinŃei O.N.U. asupra dreptului mării.

La Bucureşti sunt găzduite reprezentante oficiale al unor organisme internaŃionale, precum: Centrul de Informare O.N.U (1970); Biroul reprezentantului permanent al Programului NaŃiunilor pentru Dezvoltare (1971); Oficiul Centrului Comun O.N.U.D.I. – România; Centrul European U.N.E.S.C.O. pentru învăŃământ superior (1972); Centrul de demografie O.N.U. – România (C.E.D.O.R.) (1974) ş.a.

Numai în anul 1974, capitala României a fost gazda unor reuniuni cu caracter internaŃional precum: Sesiunea de primăvară a Consiliului Uniunii Interparlamentare, Sesiunea a XXIX-a a Comisiei Economice a O.N.U. pentru Europa, ConferinŃa Mondială a PopulaŃiei, Prima sesiune a Comisiei economice româno-americane şi primele se-siuni ale comisiilor mixte guvernamentale româno-indiene şi româno-pa-kistaneze, al III-lea Congres internaŃional de studii sud-est europene, ConferinŃa AsociaŃiilor pentru NaŃiunile Unite din Ńările europene, lucrările Comitetului regional pentru Europa al OrganizaŃiei Mondiale a SănătăŃii etc.

Pentru a atrage capital, tehnologie şi a-şi asigura disponibilităŃi sporite la export, guvernul român a anunŃat în 1971 înfiinŃarea de com-panii mixte pentru dezvoltare industrială şi comercială în care partenerii occidentali puteau deŃine până la 49 % din acŃiuni; până la 31 decembrie 1974 au luat fiinŃă 47 de astfel de companii şi bănci cu sediul în România.

X.4. DiplomaŃia română în faŃa ConferinŃei pentru Securitate

şi Cooperare în Europa

România a participat, începând din toamna anului 1972, la negocierile multilaterale destinate pregătirii primei ConferinŃe pentru Securitate şi Cooperare în Europa (C.S.C.E.), de la Helsinki. ConferinŃa era menită să se substituie în bună măsură tratatului de pace cu Germania, prin care nu se putuse încheia, din punct de vedere juridic, al doilea război

mondial. Legitimarea printr-un document politic internaŃional a statu-quo-ului teritorial postbelic rămânea pentru diplomaŃie un obiectiv major de atins. ConferinŃa de la Helsinki trebuia, prin urmare, să consacre realităŃile geopolitice de după 1945, sovieticii având nevoie, în această privinŃă, de un certificat de bună purtare. În schimb, vest-europenii, ame-ricanii şi canadienii urmăreau pe termen mediu liberalizarea progresivă a regimurilor comuniste din Europa răsăriteană. Dacă voiau să obŃină, cu prilejul ConferinŃei, recunoaşterea frontierelor postbelice, U.R.S.S. şi aliaŃii lor erau obligaŃi să se acomodeze cu respectarea drepturilor şi liber-tăŃilor fundamentale ale omului. Viziunea occidentală privind obiectivele ConferinŃei a postulat nemijlocit „dimensiunea umană”, care s-a dovedit a fi o adevărată bombă cu efect întârziat în viaŃa politică a Europei.

Statele mici şi mijlocii – fie că erau neutre şi nealiniate, sau membre ale unei alianŃe militare – „au participat, vrând-nevrând, la trocul dintre sovietici şi occidentali: recunoaşterea frontierelor contra respectării drepturilor omului. Ele erau însă interesate de ConferinŃă în măsura în care aceasta le putea oferi o mai mare libertate de acŃiune, un statut de egalitate cu cei mari, o demnitate nouă şi, deci, un rol sporit în concer-tarea paneuropeană”462.

România s-a implicat profund în pregătirea şi desfăşurarea ConferinŃei de la Helsinki, fiind conştientă că demersul ei avea să-i consacre şi să-i consolideze un statut de independenŃă şi deci o mai mare libertate de acŃiune. Ea manifesta un interes special pentru întreaga problematică privind securitatea şi cooperarea în Europa, insistând în mod hotărât asupra cerinŃei eliminării forŃei, în orice formă, cu deosebire cea militară, din cadrul realităŃilor europene. DiplomaŃia română nu s-a sfiit să ia atitudine împotriva marilor puteri ori de câte ori poziŃiile şi inte-resele erau divergente. Comportamentul politic al României la această ConferinŃă s-a bucurat de audienŃă şi simpatie, în măsura în care puterile occidentale încurajau orice fisură ce se putea produce în unitatea Estului socialist.

DiplomaŃia României se ghida după o viziune proprie despre ceea ce ar fi trebuit să fie un sistem de securitate în Europa. Sintetizând poziŃiile oficiale ale vremii, precum şi dezbaterile din mediile academice şi culturale, ambasadorul Valentin Lipatti definea în felul următor modul în care România concepea atunci viitorul continentului din punct de vedere al securităŃii: „Securitatea europeană se constituie ca un sistem de angajamente liber consfinŃite, clare şi precise, din partea tuturor statelor, însoŃite de măsuri concrete, care să ofere tuturor Ńărilor garanŃia că se află la adăpost de orice agresiune, că se pot dezvolta liber, conform propriilor interese şi propriei voinŃe, şi să coopereze pe baza respectării principiilor

462 Integrarea europeană, prioritate în politica externă a României,

coordonator Valentin Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1996, p. 11-12.

fundamentale ale dreptului internaŃional. ConferinŃa general europeană trebuie, ca atare, să elaboreze premisele fundamentale ale unui sistem de securitate şi cooperare în Europa bazat în principal pe un cod de conduită al relaŃiilor dintre statele participante, pe un amplu program de cooperare în marile domenii de interes comun, în sfârşit, pe continuarea eforturilor multilaterale începute de conferinŃă, prin crearea unui organism permanent sau cel puŃin a unei continuităŃi organizate în această privinŃă”463.

ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa a cuprins patru etape succesive pe parcursul a doi ani şi jumătate: a) consultările multilaterale (Helsinki, 22 noiembrie 1972 – 8 iunie 1973); b) prima fază a ConferinŃei (Geneva, 3-7 iulie 1973); c) lucrările celei de-a doua faze a ConferinŃei (Geneva, 29 august 1973 – 20 iulie 1975); d) reuniunea finală la nivel înalt (Helsinki, 27 iulie – 1 august 1975).

Reuniunea pregătitoare din capitala Finlandei adoptă în mod solemn la 8 iunie 1973 „Recomandările finale” ale consultărilor, care cuprind: organizarea conferinŃei, ordinea de zi şi directivele pentru organele de lucru; prevederile referitoare la participanŃi, observatori şi invitaŃi, data şi locurile în care se vor desfăşura fazele ConferinŃei, regulile de procedură, aranjamentele financiare. În finalul consultărilor, cele 35 de state participante acceptă în unanimitate o propunere formulată de reprezentantul României cu privire la problema participanŃilor şi observatorilor la conferinŃa general-europeană.

Bătălia pentru reguli, declanşată şi câştigată de România, în cursul pregătirii ConferinŃei, a însemnat un câştig pentru democratizarea relaŃiilor internaŃionale, pentru afirmarea personalităŃii şi a capacităŃii de acŃiune a Ńărilor mici şi mijlocii, în apărarea intereselor lor legitime şi construirea unui sistem de securitate europeană. „Această zestre «politică» dobândită cu trudă nu trebuia niciun moment şi în nicio împre-jurare diminuată sau poluată. Şi poate că, dintre toŃi participanŃii la ConferinŃă, România a fost Ńara care a vegheat cu cea mai mare grijă la aplicarea acestor norme”464.

România a jucat un rol decisiv, de a cărui reuşită a depins întreaga orientare democratică a „procesului C.S.C.E”. PoziŃia delegaŃiei române – considerată iniŃial o manifestare de „perfecŃionism procedural” – a sfârşit prin a fi înŃeleasă şi în bună măsură sprijinită de Ńări ca: ElveŃia, Suedia, FranŃa, Belgia, Polonia sau Iugoslavia. Obiectivul urmărit de

463 Valentin Lipatti, În tranşeele Europei. Amintirile unui negociator, Editura Militară, Bucureşti, 1993, p. 22.

464 Ibidem, p. 34.

delegaŃia României era adoptarea unor norme procedurale care să consacre deplina egalitate în drepturi, suveranitatea şi independenŃa fiecărui stat participant, ca şi posibilitatea utilizării formulei consensului în adoptarea deciziilor, adică stabilirea unor „parametri politici”, capabili să excludă abordarea de la bloc la bloc, precum şi orice practică discri-minatorie. După vii dezbateri, cu uşile închise, şi nu lipsite de momente tensionate, a fost adoptată prevederea potrivit căreia la consultările multilaterale „statele participă ca state suverane şi independente, în condiŃii de deplină egalitate”. DiplomaŃii români au mers mai departe, reuşind să insereze şi prevederea privind desfăşurarea consultărilor „în afara alianŃelor militare”. Aceste formulări au fost apoi reluate expresis verbis în regulile de procedură ale C.S.C.E., „dând expresie unei orientări clare: aceea a participării pe picior de egalitate a tuturor delegaŃiilor la toate formele de dezbatere şi de negociere, ca şi a respingerii oricărei orientări de bloc”465.

La sfârşitul lunii iulie şi la începutul lunii august 1975, a treia fază a ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, înalŃii reprezentanŃi ai celor 33 de state europene, şi cei ai S.U.A. şi Canadei adoptă Actul final al ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, în care sunt înscrise zece principii, constituind în jargonul diplo-maŃiei Decalogul de la Helsinki. Acestea sunt: I. Egalitatea suverană, respectarea drepturilor inerente suveranităŃii; II. Nerecurgerea la forŃă sau la ameninŃarea cu forŃa; III. Inviolabilitatea frontierelor; IV. Integritatea teritorială a statelor; V. Reglementarea paşnică a diferendelor; VI. Neamestecul în treburile interne; VII. Respectarea drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale, inclusiv a libertăŃii de gândire, conştiinŃă, religie sau de convingere; VIII. Egalitatea în drepturi a popoarelor şi dreptul acestora de a dispune de ele însele; IX. Cooperarea între state; X. Îndeplinirea cu bună credinŃă a obligaŃiilor asumate conform dreptului internaŃional.

Actul final este reprodus de presa română, dar întreaga secŃiune a VII-a privind „Respectarea drepturilor omului şi libertăŃilor funda-mentale” va fi interpretată de conducerea comunistă a României, ca şi a celorlalte state socialiste, în aşa fel încât să nu se aducă nicio atingere regimului politic intern. În această privinŃă, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti în anii 1981-1985, David B. Funderburk, aprecia că „Ceauşescu era deosebit de abil în jocul de-a divide et impera, atunci când avea de-a face cu reprezentanŃii americani şi occidentali, mai cu seamă în problemele drepturilor omului. MulŃi dintre diplomaŃii care

465 Ibidem, p. 30.

lucrau la ambasada (S.U.A. – n.a.) din Bucureşti erau foarte conştienŃi de starea drepturilor omului în România şi voiau să spună adevărul. Dar grija cea mai mare în Departamentul de Stat era cum să protejeze relaŃia clauzei naŃiunii celei mai favorizate cu România lui Ceauşescu”466.

Ceremonia semnării Actului final al C.S.C.E. de la Helsinki a fost precedată de discursurile rostite de înalŃii reprezentanŃi ai statelor participante, care au formulat „explicaŃii de vot”. Fiecare vorbitor şi-a spus punctul de vedere cu privire la însemnătatea ConferinŃei, a expus motivele pentru care se considera îndreptăŃit să semneze Actul final, i-a înfăŃişat meritele şi neajunsurile. Nicolae Ceauşescu şi-a rostit cuvântarea la 1 august 1975, reluând principalele teze şi opŃiuni ale politicii externe româneşti în materie de securitate europeană. „Istoria – declara el – va judeca nu numai documentele ce vor fi semnate şi declaraŃiile făcute, ci şi felul în care fiecare stat, fiecare guvern şi conducător de stat sau guvern va acŃiona pentru realizarea Actului final, pentru ca speranŃele contemporanilor să fie împlinite, iar acŃiunile guvernelor să răspundă năzuinŃelor de bunăstare, libertate şi pace ale tuturor naŃiunilor”.

Pentru membrii delegaŃiei României, care au participat nemijlocit la pregătirea şi desfăşurarea ei, ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa de la Helsinki a însemnat o experienŃă diplomatică unică în felul său, prin complexitatea problemelor, ca şi prin modul lor inedit de negociere. „A fost totodată un act de curaj şi de credinŃă, într-o vreme în care neîncrederea şi ostilitatea erau încă precumpănitoare şi în care viitorul trebuia imaginat cu îndrăzneală şi prudenŃă de cei care dobândeau zi de zi, prin negociere, conştiinŃa de a se implica în edificarea unei Europe noi, mai sigure şi mai umane”467.

În întreaga desfăşurare a „procesului C.S.C.E.”, s-a remarcat principalul negociator român, Valentin Lipatti, despre care „Los Angeles Times” din 27 iulie 1975 scria: „După părerea unanimă a colegilor săi de profesie, solistul-vedetă al negocierilor îndelungate, adesea obositoare şi greoaie ale ConferinŃei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, a fost ambasadorul român Valentin Lipatti … Lipatti vorbeşte o franceză

466 David B. Funderburk, Un ambasador american între Departamentul

de Stat şi dictatura comunistă din România. 1981-1985 (Prinstripes and Reds), traducerea Betty Funderburk, Editura Dacon, ConstanŃa, 1994, p. 122.

467 Valentin Lipatti, op. cit., p. 9. DelegaŃia României la C.S.C.E., condusă de Mircea Bălănescu şi primul său adjunct Valentin Lipatti, mai cuprindea pe: Constantin Vlad, Romulus Neagu, Ovidiu Popescu, Dimitrie Stănescu, Ion Diaconu, Dragoş Şerbănescu, Teofil Bălaj, Iuliu Irinca, Marian Pavelescu, Ioan Sbârnă, Petre Mogoşanu şi Paraschiva Bădescu.

perfectă şi posedă o inteligenŃă pătrunzătoare şi simŃ al umorului, precum şi talente diplomatice excepŃionale, atât în ceea ce priveşte detaliul, cât şi vederea de ansamblu. Însă fascinaŃia pe care a prezentat-o Lipatti pentru diplomaŃii occidentali a constituit-o manifestarea sa de independenŃă incredibil de îndrăzneaŃă şi desfăşurată fără întrerupere, zi de zi, şi adesea opoziŃia sa făŃişă faŃă de ruşi.

În acelaşi timp, activitatea română aici a fost pur şi simplu cea mai spectaculoasă şi liberă faŃă de cea a tuturor aliaŃilor sovietici, care însă, cu excepŃia cehilor intimidaŃi şi a bulgarilor servili, au reuşit să ia legătura cu occidentul într-o manieră sau alta, într-un moment sau altul. Adesea aceasta era o simplă conversaŃie la un cocktail, sau o discuŃie la un dejun discret, când vreun polonez sau vreun ungur subliniau unui diplomat occidental importanŃa poziŃiei occidentale pe care însă ei nu puteau să o susŃină pe faŃă la masa ConferinŃei aşa cum o va face Lipatti”.

Rezultatele ConferinŃei de la Helsinki din 1975 sunt remarcabile: ea a putut stabili un cod de conduită menit să asigure relaŃii stabile şi echitabile între statele participante; a elaborat un program de acŃiune în domeniile de interes major, înscrise pe agenda ei; a asigurat, într-o formă incipientă, continuitatea procesului paneuropean; în sfârşit, a inaugurat şi consacrat norme de procedură şi de lucru, care i-au conferit un profil original, profund diferit al reuniunilor internaŃionale tradiŃionale.

Limitele ConferinŃei de la Helsinki, care au existat, desigur, au fost determinate îndeosebi de interesele marilor puteri. Aşa, bunăoară, aspectele militare ale securităŃii europene au alcătuit partea ei cea mai puŃin consistentă. Actul final n-a putut deveni un acord internaŃional în bună şi convenită formă din cauza refuzului puterilor occidentale, în primul rând al R.F. Germania, de a consacra existenŃa a două state germane. Urmările C.S.C.E. ar fi putut fi mai bogate şi mai îndrăzneŃe dacă Ńările PieŃei Comune i-ar fi înŃeles, încă de pe atunci, însemnătatea pentru viitorul concertării şi cooperării paneuropene. Cu toate carenŃele sale, ConferinŃa de la Helsinki a deschis un proces înnoitor în relaŃiile intereuropene. Constantin Vlad, autorul unei lucrări de referinŃă privind diplomaŃia secolului XX, consideră Actul final de la Helsinki „unul dintre documentele fundamentale privind relaŃiile dintre state în Europa, şi nu numai ”, subliniind semnificaŃia deosebită a consacrării „pentru prima oară într-un document internaŃional a drepturilor omului, ca un principiu de bază al relaŃiilor dintre state, sub semnătura şefilor de state sau de guverne ale statelor participante”468.

468 Constantin Vlad, op. cit., p. 565.

Evident, acceptarea prevederilor Actului final care dădeau conŃinut principiului respectării drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale de către statele europene cu regimuri comuniste a fost formală, pentru că niciunul dintre ele nu s-a grăbit să dea curs în totalitate prevederilor de acest gen. Dar ConferinŃa „deschisese, deja, o breşă importantă, permiŃând statelor democratice din Vest să abordeze frontal, în cadrul multilateral al C.S.C.E., problematica drepturilor omului şi să facă publică încălcarea lor sistematică în Estul continentului. Mai mult decât atât, deschiderile respective au declanşat o adevărată contaminare axiologică. Valorile perene ale libertăŃii şi demnităŃii umane sunt cele care au dat lovitura de graŃie totalitarismului european postbelic”469.

Ceea ce a urmat ConferinŃei de la Helsinki nu a fost, din păcate, pe măsura aşteptărilor. Spiritul de înŃelegere şi de compromis, care caracterizase negocierile paneuropene din 1972-1975, s-a irosit destul de repede. ProtecŃionismul economic al PieŃei Comune, ca şi violarea drepturilor omului şi îngrădirea liberei circulaŃii a informaŃiei de către Ńările socialiste au dus la declinul politicii de destindere. În aceste condiŃii, aplicarea Actului final al C.S.C.E. a fost practic blocată, Estul şi Vestul au renunŃat repede la compromisul istoric pe care îl reprezentase „momentul Helsinki” şi au revenit, adesea cu o energie sporită, la vechile opŃiuni şi clişee. Reuniunile de evaluare a aplicării Actului final – Ńinute rând pe rând la Belgrad (1977-1978), la Madrid (1980-1983) şi la Viena (1986-1989) – au fost marcate de revenirea la spiritul „războiului rece”: dezbateri tensionate şi prelungite în mod artificial, blocaje multiple şi rezultate adesea mediocre. Uneori, chiar reuniuni ale C.S.C.E. la nivel de experŃi nu au putut adopta documente finale din lipsă de consens. Dincolo de aceste neajunsuri, fluxul reuniunilor multilaterale ale C.S.C.E. a putut continua, când mai bine, când mai rău, demonstrând vitalitatea prevede-rilor instituŃionale convenite la Helsinki.

În anii următori, politica externă a României şi-a pierdut treptat credibilitatea şi eficienŃa, rezumându-se în principal la repetarea unor lo-zinci şi neŃinând seama de realităŃile lumii contemporane. Scăderii popu-larităŃii peste graniŃe i se va adăuga, în interiorul Ńării, o indiferenŃă generală care va evolua spre ostilitate, pe măsură ce se va adânci prăpastia dintre politica partidului comunist şi nevoile vitale ale poporului român.

469 Adrian Năstase, Drepturile Omului, religia sfârşitului de secol,

IRDO, 1992, p. 111-112.

XI. CONTEXTUL INTERNAłIONAL AL PRĂBUŞIRII REGIMULUI SOCIALIST TOTALITAR

XI.1. De la liberalizare politică la neostalinism

Primele semnale ale degradării regimului Ceauşescu datează din anul 1971. În acel an, liderul suprem de la Bucureşti a făcut o vizită în China, unde era în plină desfăşurare „revoluŃia culturală” lansată de preşedintele Mao Zedong. În căutarea unei formule de guvernare, distinctă de cea din U.R.S.S., Nicolae Ceauşescu a găsit în China şi în Coreea de Nord variante ale unui model care corespundeau şi viziunii sale – „un regim autoritar axat pe cultul personalităŃii liderului suprem şi pe primatul ideologiei. Ceauşescu se voia şi el înălŃat pe un piedestal, cel puŃin la fel de înalt ca acel al lui Mao şi al lui Kim Ir Sen”470. S-a ajuns astfel la „programul ideologic” adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 3-5 noiembrie 1971, care va pune capăt procesului de relativă liberalizare politică şi de angajare în modernizarea economiei din perioada anterioară. Începe o nouă etapă, caracterizată prin rigiditate crescândă şi dogmatism, dezechilibre structurale, erodarea poziŃiilor României în relaŃiile internaŃionale.

Partidul Comunist Român îşi reinstaurează controlul absolut asupra întregii vieŃi social-economice şi cultural-artistice a Ńării. Pentru atingerea acestui scop, se trece la o susŃinută ofensivă ideologică, urmărindu-se blocarea manifestării oricăror activităŃi disidente şi de opoziŃie. Consiliul Culturii şi EducaŃiei Socialiste, creat în locul Ministerului Culturii, avea misiunea principală de a controla înfăptuirea „programului ideologic”, inclusiv de a efectua cenzura. Nicolae Ceauşescu a impus o formulă de guvernare despotică, bazată pe orchestrarea unui cult al personalităŃii fără precedent în istoria României. O serie de tehnocraŃi care asigurau funcŃionarea sistemului economic au fost înlocuiŃi cu aşa-zişi revoluŃionari de profesie.

În primii ani după venirea la putere, Ceauşescu a încercat să-şi cultive imaginea unui lider dornic de înfăptuirea unei politici de reformă şi de democratizare. Astfel, ConferinŃa NaŃională a P.C.R. din decembrie 1967 a adoptat hotărârea de „perfecŃionare a conducerii şi planificării economiei naŃionale”, prin care competenŃele decizionale şi de planificare erau mutate de la ministere la nivelul noilor centrale industriale. Sistemul de planificare instituit în 1969 era, cel puŃin pe hârtie, descentralizat. În acelaşi an, modelul clasic de alocaŃie a fost înlocuit printr-un sistem de

470 Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român, op. cit., p.

481.

contracte între unităŃile de producŃie. Totodată, s-a adoptat o nouă lege financiară. În octombrie 1971, s-a trecut la crearea de „comitete ale oamenilor muncii”, iar în anul următor s-au înfiinŃat în toate între-prinderile aşa-numite „consilii muncitoreşti de control”. În 1973, în ministere şi alte organe centrale administrative s-a introdus principiul conducerii colective. A urmat, în anul 1974, statornicirea sistemului retribuŃie pe baza cantităŃii şi calităŃii muncii prestate. „România a fost la acea vreme prima Ńară din blocul de Est care a permis crearea de joint ventures cu participare occidentală”471.

După un deceniu de la ConferinŃa NaŃională a P.C.R., din 1967, începe o nouă fază a restructurării româneşti. Cu ocazia unei noi ConferinŃe NaŃionale a P.C.R., din decembrie 1977, imediat după greva muncitorilor din Valea Jiului, se adoptă unele măsuri sociale – îmbunătăŃirea planului construcŃiei de locuinŃe, reducerea timpului de lucru săptămânal etc. Un „nou mecanism economico-financiar” pus în aplicare în 1978 avea în vedere reorganizarea economiei pe baza unor criterii economice care să permită rentabilizarea şi intensificarea produc-Ńiei. În întreprinderi s-a introdus contabilitatea pe baza producŃiei nete. S-a trecut la reglementarea legislativă a formării preŃului la producători cu scopul declarat de rentabilizare a întreprinderilor. Măsurile sociale finanŃate iniŃial de stat au fost trecute în competenŃa întreprinderilor în cadrul autofinanŃării. Prin introducerea sistemului părŃilor sociale, angajaŃii aveau partea lor din profitul realizat de întreprinderi. Pentru salariaŃii întreprinderilor exportatoare şi ai celor extractive s-au creat facilităŃi suplimentare. Un obiectiv de perspectivă era chiar converti-bilitatea monedei naŃionale.

Cele mai multe măsuri de reformă economică au rămas pe hârtie sau au fost anulate în spiritul întăririi ideologice şi al politicii de austeritate. Ceauşescu a iniŃiat un proces echivalent cu o contrareformă economică, el a întărit centralismul, în locul slăbirii restricŃiilor asupra proprietăŃii private s-a planificat desfiinŃarea iniŃiativelor agricole particu-lare care mai existau. Din 1980, statul a limitat folosirea parcelelor de pă-mânt pe care Ńăranii cooperatori le deŃineau în proprietate, acestea fiind trecute în sistemul planificării de stat; impozitele erau stabilite la nivel central.

În domeniul industriei, micile întreprinderi au fost integrate în întreprinderi mari ori au fost subordonate centralelor industriale. Organis-mele de comerŃ exterior, care până în 1986 erau subordonate ministerelor din domenii specifice, au fost subordonate Ministerului ComerŃului Exterior şi Cooperării Economice InternaŃionale. Prin aceasta se urmărea, în primul rând, întărirea controlului asupra importurilor de valută ale fiecărui minister. Noua lege a comerŃului exterior, adoptată în 1978, ca parte a „noului mecanism economico-financiar”, a fost revizuită doi ani

471 Anneli Ute Gabanyi, RevoluŃia neterminată, Editura FundaŃiei

Culturale Române, Bucureşti, 1999, p. 131.

mai târziu, iar libertatea de acŃiune a întreprinderilor de comerŃ exterior, care fusese uşor extinsă, a fost din nou limitată.

În anul 1987 s-a produs o schimbare resimŃită nu numai în meca-nismele de control şi planificare ale economiei, ci şi în domeniul plani-ficării strategice. Consiliul Superior al Dezvoltării Economice şi Sociale s-a reorganizat, devenind un superorganism de planificare cu competenŃe decizionale majore sub directa conducere a şefului statului şi partidului.

Consiliul Central de Control al ActivităŃii Economice şi Sociale, creat la sfârşitul lunii decembrie 1972, devine un instrument de concentrare nemijlocită a pârghiilor de conducere economico-socială de către secretarul general al P.C.R. Întărirea controlului de la centru şi multiplicarea organismelor de supraveghere şi coordonare erau socotite de conducerea P.C.R. drept singurele modalităŃi de perfecŃionare a economiei. Descentralizarea şi relativa autonomizare a întreprinderilor au fost abandonate, întrucât ar fi dus treptat la slăbirea monopolului puterii politice exercitat de către partidul comunist.

TendinŃele autocrate, intolerante, ale lui Nicolae Ceauşescu s-au accentuat în mod treptat. La 28 martie 1974 s-a modificat ConstituŃia din 1965, introducându-se funcŃia de preşedinte al Republicii, ales de Marea Adunare NaŃională. Ales în funcŃia de preşedinte al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu îşi ia un sceptru ca semn al puterii prezidenŃiale.

Potrivit modificărilor operate în ConstituŃie, privind sistemul organelor supreme ale puterii de stat, preşedintele republicii era şeful statului şi reprezenta puterea în relaŃiile interne şi internaŃionale ale României. El prezida Consiliul de Stat şi şedinŃele Consiliului de Miniştri, când considera necesar; era comandantul suprem al forŃelor armate şi preşedintele Consiliului Apărării; numea şi revoca miniştri, membrii Tribunalului Suprem şi procurorul general; conferea decoraŃiile şi titlurile de onoare, acorda graŃierea, cetăŃenia şi dreptul de apel; stabilea rangurile misiunilor diplomatice, îi acredita şi îi rechema pe reprezentanŃii diplomatici ai României, primea scrisorile de acreditare şi de rechemare a reprezentanŃilor diplomatici ai altor state; încheia tratate internaŃionale în numele statului român şi dădea împuterniciri în acest sens; proclamă starea de necesitate.

Prin instituirea funcŃiei de preşedinte al Republicii Socialiste România şi alegerea sa în această înaltă demnitate, Nicolae Ceauşescu îşi atribuie puteri depline, deciziile sale fiind de regulă transpuse în decrete ale Consiliului de Stat, în legi şi hotărâri ale Consiliului de Miniştri. Dincolo de acestea, instituŃiile statului şi cei ce se aflau în fruntea lor acŃionau pe baza indicaŃiilor secretarului general al partidului şi ale preşedintelui republicii. S-a instaurat ceea ce unii analişti numesc „socialism dinastic” sau „monarhie comunistă”. Membrii familiei prezidenŃiale primeau necontenit funcŃii şi responsabilităŃi în sferele puterii, şeful regimului nemaiavând încredere decât în rudele sale apropiate şi în câteva persoane obediente.

Începând din 1972, Elena Ceauşescu, fără a avea alt suport politic sau profesional în afara căsătoriei cu Nicolae Ceauşescu, este aleasă membru al C.C. al P.C.R., al Comitetului Politic Executiv şi al guvernului. Devine a doua putere în partid şi în stat, dar şi dr. ing., „mare chimistă” cu pretenŃia de a fi recunoscută ca om de ştiinŃă, „savant de renume mondial”; este primită în Academia Română şi în academii străine, semnează numeroase cărŃi publicate în Ńară şi peste hotare. Elena Ceauşescu devine un simbol al imposturii ştiinŃifice şi politice; ea „a exercitat o înrâurire nefastă şi absurdă asupra aplicării politicii comuniste în România, contribuind din plin la exacerbarea caracterului despotic al soŃului său”472. „Setea de putere a Elenei Ceauşescu – scrie un reputat istoric – a fost egalată doar de grosolănia ei, care şochează până şi pe membrii Comitetului Politic Executiv. Elena Ceauşescu a făcut lui Nicolae Ceauşescu un rău mai mare decât toŃi opozanŃii şi dizidenŃii luaŃi la un loc: a proiectat asupra lui ostilitatea, apoi ura îndreptată asupra ei şi l-a discreditat, creându-i imaginea unui bărbat subordonat soŃiei sale”473.

Întrebat de Lavinia Betea cum şi-o aminteşte pe Elena Ceauşescu, Alexandru Bârlădeanu, care a cunoscut îndeaproape ascen-siunea politică a cuplului Ceauşescu, a răspuns: „Rareori am întâlnit un om care să conŃină un buchet de caracteristici negative ca ea! Urâtă, proastă, rea, nesimŃită şi obraznică – erau caracteristicile cele mai vizibile”474.

Referindu-se la măsura în care Nicolae Ceauşescu, a fost influenŃat de soŃia sa, un alt memorialist susŃine că acesta „nu a fost marioneta ei, dar s-au potrivit amândoi aşa cum se spune că se combină tusea cu junghiul. Nu este adevărat nici ce scriu alŃii că Nicolae Ceauşescu a fost un troglodit, un om lipsit de cultură, un aventurier social-politic pe care numai întâmplarea l-a propulsat în funcŃii înalte. Nicolae Ceauşescu a fost un autodidact inteligent, înzestrat cu o mare şiretenie cu care a reuşit să înşele nu doar colaboratorii, ci şi milioane de români care l-au considerat ani în şir o apariŃie «mesianică» în viaŃa lor şi chiar pe sine însuşi, stăruind în credinŃa că oricât de multe sacrificii le va impune cetăŃenilor, aceştia vor continua să-l iubească. Nu trebuie trecut cu vederea că această personalitate contradictorie are locul său bine definit în istoria României şi chiar în a lumii, dacă Ńinem seama de faptul că toŃi marii oameni politici ai vremii sale au avut cuvinte de laudă despre el. În sinea sa a vrut binele Ńării şi al poporului român, un bine numai de el înŃeles şi care a intrat în conflict ireconciliabil cu naŃiunea română. De aici a intervenit şi sfârşitul tragic ce l-a avut”475.

472 Istoria României în date, coordonare Dinu C. Giurescu, Editura

Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 634. 473 Florin Constantiniu, op. cit., p. 483. 474 Lavinia Betea, op. cit., p. 200. 475 Paul Sfetcu, op. cit., p. 176.

Congresul al XI-lea al P.C.R. din 25-28 noiembrie 1974 adoptă Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăŃii socialiste multilateral dezvoltate şi de înaintare a României spre comunism. În acest document – pe care Nicolae Ceauşescu îl definea ca fiind „expresia marxism-leninismului creator în România” – se inserau ca obiective centrale: accelerarea şi diversificarea industrializării, cu prioritate a indus-triei grele, întărirea statului şi conducerea dezvoltării economico-sociale a Ńării pe baza planului naŃional unic, ridicarea pe o treaptă superioară a rolului politic conducător al partidului în întreaga viaŃă a societăŃii româneşti476. „Epoca Nicolae Ceauşescu” se înscrie pe coordonatele trasate de acest Congres, care a consacrat regimul politic prezidenŃial bazat pe cultul personalităŃii. Această „epocă”, atingând apogeul în anii următori, a cunoscut o abilă manipulare a puterii de către cuplul prezidenŃial şi punerea tuturor mijloacelor de propagandă în mâinile şefului partidului şi statului, care pretindea executarea cu supuşenie a tuturor indicaŃiilor şi hotărârilor sale, adesea aberante.

Preocuparea constantă a lui Nicolae Ceauşescu au constituit-o eliminarea treptată a oamenilor care făcuseră parte din echipa predecesorului său şi înlocuirea lor cu alŃii, devotaŃi şi gata să-i îndeplinească toate dispoziŃiile. Acest obiectiv a fost realizat în timp, cu prudenŃa şi iscusinŃa caracteristice noului lider de la Bucureşti. În eliminarea unora, ca Alexandru Moghioroş, Petre Borilă, Leontin Sălăjan şi Emil Bodnăraş, a fost ajutat de soartă prin încetarea lor din viaŃă. AlŃii, ca Gheorghe Apostol şi Alexandru Drăghici, au fost destituiŃi prin scenarii publice. Alexandru Bârlădeanu, după doi ani de activitate ca expert economic al noii conduceri, a fost pensionat. Ion Gheorghe Maurer, principalul susŃinător al promovării lui Ceauşescu în noua sa demnitate, excedat de relaŃiile cu acesta, a demisionat în 1974 din toate funcŃiile şi s-a retras din viaŃa politică.

Cultul personalităŃii lui Ceauşescu a ajuns la manifestări aberante, spectaculoase, asemănătoare celor din timpul lui Stalin. Este cultul conducătorului atotputernic, căruia adulatorii îi atribuie însuşiri excepŃionale, supraomeneşti, competenŃe de a găsi răspunsuri şi soluŃii nu numai la problemele interne ale societăŃii româneşti din orice domeniu, dar şi la cele privitoare la politica externă şi relaŃiile internaŃionale. Spectacolele istorico-muzical-coregrafice susŃinute sub genericul „Cântarea României” devin treptat un elogiu fără limite pentru alimentarea cultului personalităŃii.

RezoluŃia Congresului al XIV-lea al P.C.R. (20-24 noiembrie 1989) îl aprecia astfel pe Ceauşescu: „Cel mai iubit şi stimat fiu al naŃiunii noastre, ctitorul de geniu al României socialiste moderne, strălucit conducător de partid şi de Ńară, personalitate de înalt prestigiu a

476 Programul Partidului Comunist Român de făurire a societăŃii

socialiste multilateral dezvoltate şi înaintare a României spre comunism, Editura Politică, Bucureşti, 1975, p. 7-11.

vieŃii politice contemporane, ce s-a impus în conştiinŃa întregii omeniri ca mare Erou al păcii, al înŃelegerii şi colaborării între toate naŃiunile lumii”. Dar, asemenea aprecieri erau receptate de opinia publică mai curând ca o expresie a izolării în care se afla Nicolae Ceauşescu. Partidul comunist însuşi devenise o anexă a unei dictaturi personale, funcŃionând după directivele date de secretarul său general.

Responsabilii ideologici şi unii autori de mitologii istorice din ultimul deceniu al totalitarismului socialist din România înşirau marile epoci ale istoriei românilor, fiecare dintre ele purtând numele personalităŃii domnitoare: Burebista, Decebal, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Alexandru Ioan Cuza, adăugând la sfârşit pe Ceauşescu. Toate nu făceau decât să ducă, printr-o actualizare forŃată, la Nicolae Ceauşescu şi să aşeze pe o scară, cât mai sus, o epocă ce începuse să-i poarte numele. Purtătorul de sceptru prezidenŃial, el însuşi, înŃelegea să se regăsească în marile figuri încoronate ale trecutului românilor. „Principalii voievozi se înşiruie astfel din nou pe treapta cea mai de sus a panteonului, prezenŃa lor în actualitate justificându-se prin importanŃa acordată, dar depinzând totodată de conjunctură sau de succesiunea comemorărilor. Pentru Mihai Viteazul, se pare că Ceauşescu – hrănit cu lecturi din Bolintineanu şi Coşbuc – a avut o admiraŃie deosebită (ceea ce nu l-a împiedicat să ordone demolarea mânăstirii Mihai Vodă, cu scopul de a-şi pune mai bine în perspectivă propriul palat); oricum, făuritorul Unirii de la 1600 exprima în mai mare măsură ca oricare alt domnitor ideea României eterne, pe care Ceauşescu înŃelegea să o încarneze”477.

Dat fiind că maşinăria ideologică îi atribuia conducătorului momentul de iniŃiere a fiecărei acŃiuni politice, populaŃia a ajuns să-l considere direct şi exclusiv răspunzător de efectele negative ale sistemului dictatorial. Când, în 1989, în urma politicii ceauşiste de austeritate, nivelul de trai al românilor a atins puncte insuportabile, presiunea cauzată de numeroasele suferinŃe şi privaŃiuni nu mai putea fi contracarată de nicio campanie propagandistică.

Nicolae Ceauşescu şi alŃi lideri politici din Ńările est-europene care s-au prăbuşit în 1989 au fost creaŃia unor sisteme politice şi so- cial-economice ce nu şi-au putut dovedi viabilitatea. Cariera şefului de stat român se înscrie într-un sistem de ambiŃii, de frustrări şi de reprezentări colective. Lunga viaŃă a sistemului Ceauşescu, ce intră în continuitatea sistemului Gheorghiu –Dej, nu se poate explica doar prin forŃa represiunii. Odiseea micului proletar al anilor 30, ajuns conducător, a încoronat aspiraŃiile populare de revanşă, înşelate, însă imediat, în folo-

477 Lucian Boia, Istorie şi mit în conştiinŃa românească, Editura

Humanitas, Bucureşti, p. 267.

sul grupurilor privilegiate. Conservatorism mascat de o retorică grandi-locvenŃă, care masca la rândul ei lipsa unui adevărat proiect social”.478

De altfel, în prezent, se pune tot mai mult sub semnul îndoielii dacă în Ńările Europei de Răsărit a existat în realitate socialism sau dacă poate exista socialism fără totalitarism. După înlăturarea sa de la putere, Mihail Gorbaciov susŃinea că nici în U.R.S.S. n-ar fi existat socialism. Astfel, la Congresul al XIX-lea al InternaŃionalei Socialiste, Ńinut la Berlin în septembrie 1992, Gorbaciov arăta: „Năruirea socialismului în fosta Uniune Sovietică a fost cea a unui sistem botezat socialist, care de mulŃi ani a fost luat ca atare (fie pentru a-l aproba, fie pentru a-şi arăta ostilitatea), pe când în realitate nu era socialist. Ceea ce nu împiedică valorile legate în mod curent de ideea socialistă să-şi păstreze conŃinutul, chiar în măsura în care ele oglindesc un anumit număr de realităŃi ale existenŃei, precum şi un anume raport dintre om şi inegalităŃile şi contradicŃiile acestuia. Sunt valori care au inspirat generaŃii de luptători pentru libertate, egalitate şi solidaritate, stârnind uriaşe mişcări de mase”479.

XI.2. Discreditarea şi izolarea internaŃională a regimului

Ceauşescu În deceniul 9 al secolului XX, societatea românească era

decimată de o criză deosebit de complexă – exprimată în proasta funcŃionare a economiei, blocarea energiilor sociale, dereglarea structurilor politice şi a instituŃiilor culturale; la acestea se adăuga izolarea externă, care se reflecta şi în diminuarea relaŃiilor diplomatice, economice şi de altă natură ale statului român. Chiar dacă, în 1989, România întreŃinea relaŃii diplomatice cu 155 de state, volumul relaŃiilor sale comerciale şi contactele diplomatice se restrânseseră treptat. Pe plan internaŃional se manifestau fel de fel de rezerve în privinŃa conlucrării cu regimul Ceauşescu; nu este mai puŃin adevărat că nici liderul de la Bucureşti nu mai dorea relaŃii, îndeosebi, cu Ńările în care – inclusiv la nivel guvernamental – se desfăşurau activităŃi de compromitere a regimului din România. După 1980, relaŃiile externe ale României s-au limitat în bună măsură la un grup de Ńări din Africa, America Latină, Asia, precum şi la regimurile neostaliniste din Germania de Est şi din Cehoslovacia, ocolindu-se raporturile cu statele mari, europene şi americane, intrate în divergenŃă cu regimul Ceauşescu.

Problemele-cheie cu care se confrunta puterea de la Bucureşti erau de natură economică şi socială. Datele statistice şi studiile speciale

478 Catherin Durandin, Nicolae Ceauşescu. Adevăruri şi minciuni

despre un rege comunist, Editura Nemo, p.6. Traducere de Simona Modreanu a lucrării Vérités et mensonges d’un roi communiste, apărută la Éditions Albin Michel S.A. – Paris, 1990.

479 Mihail Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, 1994, op. cit., p. 324.

atestă diminuarea agravantă a valorii indicatorilor macroeconomici. Ramura principală a economiei fiind industria, reducerea ritmurilor sale de dezvoltare se repercuta asupra întregului sistem economic. „Perioada 1980-1989 marchează o scădere a acestor ritmuri faŃă de cele anterioare: de la un ritm mediu anual de 12,9%, în perioada 1971-1975, se ajunge la 9,5% între 1976-1980, şi la 3,3 % în intervalul 1981-1989. S-a diminuat, corespunzător, şi ritmul de creştere a venitului naŃional, în aceleaşi intervale, de la 11,3% la 7,2% şi, respectiv, 3,4%”480.

Principalele consecinŃe ale acestor fenomene au fost reducerea eficienŃei economice şi, implicit, a condiŃiilor de viaŃă ale poporului român. În 1983, Fondul Monetar InternaŃional a înregistrat o scădere a nivelului de trai în România cu peste 20% faŃă de anul precedent, fără nicio speranŃă de îmbunătăŃire.

„Mecanismul economic hipercentralizat, la discreŃia unei politici economice unipersonale, subiective, era incapabil să oprească acumularea fenomenelor negative şi să pună în valoare capacităŃile productive, materiale şi umane, ale Ńării”481.

Hotărârea lui Nicolae Ceauşescu, din decembrie 1979, de a reduce până la lichidare datoria externă a României a fost urmată de o forŃare excesivă a exportului pentru procurarea valutei necesare.482 El a declarat în decembrie 1982 că România va plăti datoria externă până în 1990 şi, pentru a realiza acest lucru, a introdus o serie de măsuri de austeritate fără egal în istoria regimurilor comuniste est-europene.

La începutul anului 1982, a fost introdusă în unele oraşe de provincie raŃionalizarea pâinii, a făinei, a zahărului şi a laptelui; iar în 1983, raŃionalizarea s-a extins aproape în întreaga Ńară cu excepŃia Capitalei. RaŃiile lunare personale au fost reduse progresiv până într-atât încât, în decembrie 1989, în unele regiuni ale Ńării ajunseseră la 1 kg de zahăr, 1 kg de făină, 1 pachet de margarină de 500 de g şi cinci ouă. În iarna anului 1983, restricŃiile au fost sporite ducând la întreruperea alimentării cu energie electrică şi termică în principalele oraşe şi la reducerea presiunii gazelor. În timpul iernii grele din 1984-1985 – potrivit unor surse din spitalele Capitalei – au murit peste 30 de copii din cauza întreruperilor neanunŃate de curent electric care au afectat incubatoarele483.

Programul de sistematizare a comunelor şi satelor României a fost expus la a IV-a ConferinŃă pe Ńară a preşedinŃilor consiliilor populare, desfăşurată la Bucureşti, la 3-4 martie 1988; fiind adoptat pe fondul degra-dării accentuate a situaŃiei economico-sociale a Ńării, a generat vii nemul-

480 Aurelian Bondrea, op. cit., p. 95. 481 Ibidem, p. 96. 482 Istoria României, op. cit, p.544-545. La sfârşitul anului 1981, datoria

externă a României se ridica la 10,2 miliarde de dolari, faŃă de numai 3,6 miliarde dolari, în 1977.

483 Ibidem, p. 545.

Ńumiri, cu ecou peste hotare. „Opération Villages Roumains” – o mişcare europeană de apărare a satelor româneşti – a recomandat adoptarea unor sate româneşti de către localităŃi rurale din Ńările occidentale (Belgia, FranŃa, ElveŃia, Marea Britanie). Au fost făcute sute de propuneri de adopŃie.

Măsuri precum cele adoptate de Consiliul de Stat la 28 martie 1983 privind regimul aparatelor de copiat, al materialelor necesare reproducerii, scrierilor şi al maşinilor de scris, prin care se introducea controlul poliŃienesc asupra folosirii acestor aparate, ca şi limitarea severă a contactelor, atât personale, cât şi telefonice dintre cetăŃenii români şi cei străini au servit doar la discreditarea regimului Ceauşescu.

Nicolae Ceauşescu a respins politica de glasnosti (transparenŃă) şi perestroika (restructurare) inaugurată în U.R.S.S., în 1985, de noul lider al P.C.U.S., Mihail Gorbaciov. În timp ce unele state socialiste (Polonia, Ungaria, Cehoslovacia) urmau exemplul sovietic, în România regimul devine tot mai rigid şi conservator. Pe de altă parte, faptul că noul lider de la Kremlin a iniŃiat un dialog personal cu liderii occidentali, stabilind legături strânse, chiar amicale cu aceştia, în primul rând cu cei din S.U.A., a diminuat considerabil rolul lui Ceauşescu pe arena mondială, în relaŃiile dintre Est şi Vest. El era de-acum „neinteresant” în ipostaza de intermediar în relaŃiile internaŃionale. Mihail Gorbaciov devine pentru George Bush un interlocutor preferat, cei doi lideri mondiali realizând adesea înŃelegeri în secret şi dezvoltând ceea ce au numit un „parteneriat”484. Termenul însuşi este sugestiv, reflectând modul în care se percepea la Moscova şi la Washington transformarea rivalităŃii Est-Vest.

În strânsă legătură cu perestroika şi glasnosti – care nu se refereau numai la reforme interne, – s-a enunŃat şi o nouă concepŃie privind politica externă şi diplomaŃia sovietică. „O asemenea concepŃie – arăta Gorbaciov – ne-a condus foarte curând la o schimbare radicală a politicii noastre externe, orientând-o către sfârşitul cel mai rapid al «războiului rece», către încetarea confruntării globale cu Statele Unite şi întregul Occident. Fundamentarea teoretică, filozofică a acŃiunii noastre, în vederea reorientării diplomaŃiei, a fost noua gândire politică, năzuinŃă fundamentală realizată rapid prin intrarea Uniunii Sovietice în comunitatea mondială, în curentul civilizaŃiei mondiale. Ideile iniŃiale ale noii gândiri politice au fost formulate încă din aprilie 1985, pentru a fi apoi dezvoltate în anii 1986-1989, în momentul în care noile concepŃii despre relaŃiile internaŃionale îşi găseau aplicarea în practică”485.

Ministrul de externe sovietic din acel timp, Eduard Şevardnadze arăta că, după aprilie 1985, posibilitatea unei intervenŃii militare după

484 Michael R. Beschloss Strobe Talbott, La cele mai înalte nivele.

Relatare din culisele puterii referitoare la sfârşitul Războiului Rece, Editura Elit, 1994, passim.

485 Mihail Gorbaciov, Memorii, Editura Nemira, 1994, p. 16.

scenariile din 1956 şi 1968 pentru a opri evoluŃia proceselor politice în direcŃie democratică din Ńările comunităŃii socialiste „a fost în întregime exclusă”; Fostul şef al diplomaŃiei sovietice Ńinea să precizeze că noua gândire („novoe mâşlenie”) postulase „imposibilitatea de a acŃiona în noile condiŃii cu vechile metode, noi nu puteam să sacrificăm propriile concepŃii despre dreptul popoarelor la liberă opŃiune, la neamestec, la casa comună europeană”486. Şevardnadze aprecia că „în condiŃiile demontării rapide a structurilor postbelice şi începerii procesului de depăşire a divizării Europei”, prin însăşi evoluŃia evenimentelor, „ideea casei general-europene a intrat în domeniul politicii practice”.

În acelaşi context, fostul ministru de externe sovietic îşi punea întrebarea dacă proiectele propuse erau suficient de bune pentru Europa; „Oare ele rezolvă în mod satisfăcător problemele stabilităŃii şi securităŃii?” Şi răspundea astfel: „Noua gândire politică s-a străduit ca din relaŃiile interstatale să fie eliminate componenta ideologică şi, legat de aceasta, cele două confruntări ireconciliabile. Ea progresa nu datorită bunăvoinŃei susŃinătorilor săi, ci prin înŃelegerea faptului că Europa este confruntată cu acelaşi pericol şi avem aceeaşi răspundere pentru soarta continentului în faŃa multitudinii de ameninŃări – cursa înarmărilor nucleare şi clasice, regresiunea economică şi catastrofa ecologică. Noua gândire politică nu putea să excludă din aria preocupărilor sale tendinŃele obiective spre integrarea economică şi apariŃia pe această bază a unor structuri politice, larg răspândite pe continent şi în unele cazuri ducând la apropiere”.487

În momentul vizitei lui Gorbaciov în România, din mai 1987, s-a produs o semnificativă schimbare în perceperea de către români a relaŃiilor cu Uniunea Sovietică. Era o schimbare de atitudine care Ńinea de evoluŃia lui Ceauşescu însuşi: dacă în 1965 el prezenta o imagine tânără, dinamică a comunismului, în comparaŃie cu „reacŃionarul Brejnev”, acum, Ceauşescu era cel care îmbrăcase mantia lui Leonid Brejnev. Într-un discurs transmis în direct în timpul vizitei sale la Bucureşti, la 26 mai 1987, Mihail Gorbaciov a prezentat conceptele sale – perestroika şi glasnosti – şi prin aceasta a criticat implicit rezistenŃa lui Ceauşescu faŃă de reforme488.

486 Eduard Şevardnadze, OpŃiunea mea, Editura Presa NaŃională,

Bucureşti, 2003, p. 193, 196. Ideea „casei europene comune” fusese lansată de preşedintele francez Charles de Gaulle şi însuşită de alŃi lideri politici europeni, inclusiv de Mihail Gorbaciov.

487 Ibidem, p. 205. 488 În timpul vizitei lui Gorbaciov în România, circula zvonul că el are

în România un fost coleg de facultate, pe nume Ion Iliescu; din acel moment, postul de radio Europa liberă începe, alături de preocuparea pentru opozanŃii prooccidentali, să dea informaŃii şi despre biografia disidentă a celui ce avea să devină, în 1989, preşedintele României. Trimis la Timişoara şi ştiind bine pentru ce a fost îndepărtat din Bucureşti – chipurile, pentru a nu se întâlni cu Gorbaciov

În cuvântarea rostită la 14 decembrie 1987 în deschiderea ConferinŃei NaŃionale a P.C.R., Ceauşescu a subliniat că mecanismele de piaŃă erau incompatibile cu societatea socialistă. Referindu-se la refor-mele promovate de Gorbaciov, el a argumentat că ele fuseseră deja adop-tate în România, sugerând prin aceasta liderului sovietic să-i urmeze exemplul.

La plenara C.C. al P.C.R. din 12-14 aprilie 1989, Nicolae Ceauşescu anunŃă că România şi-a plătit întreaga datorie externă, evaluată la peste 11 miliarde dolari. În contul datoriei externe, România a plătit, între 1980-1989, 21 miliarde dolari, din care 7 miliarde dolari dobânzi aferente datoriei. Hotărârea de a lichida datoria externă a Ńării, fără a recurge la noi împrumuturi, a avut un efect negativ asupra nivelului de trai al populaŃiei, a dus la stoparea importului de utilaje moderne şi de noi tehnologii şi, implicit, la uzura fizică şi morală a fondurilor fixe, la creşterea decalajului între economia românească şi cea a Ńărilor dezvoltate. De asemenea, a scos România de pe piaŃa financiară internaŃională. Pe de altă parte, statul român avea de încasat de la diverse state 2,5 miliarde de dolari. Plenara a adoptat, la propunerea lui Nicolae Ceauşescu, hotărârea de a nu se mai recurge în viitor la credite externe.

La 26 februarie 1988, Departamentul de Stat al S.U.A. publică o declaraŃie în care arată că, începând cu data de 3 iulie acelaşi an, va înceta aplicarea clauzei naŃiunii celei mai favorizate în raporturile cu România şi se va trece la majorarea taxelor şi tarifelor vamale, urmând să se adopte şi alte măsuri economico-financiare, datorită faptului că regimul Ceauşescu încălca drepturile omului şi mai ales dreptul la liberă emigrare al cetăŃenilor români. Ca răspuns, la 28 februarie 1988, guvernul de la Bucureşti a publicat un comunicat prin care anunŃa sfidător că România renunŃă ea la clauza respectivă în relaŃiile comerciale cu S.U.A., precizând că „nu doreşte în nici un fel menŃinerea clauzei în condiŃiile existenŃei amendamentului Jackson-Vanik”. (Acest amendament, care prevedea reexaminarea anuală a acordării clauzei naŃiunii celei mai favorizate, avea în vedere statele care nu respectau drepturile funda-mentale ale omului şi îndeosebi libera emigrare a cetăŃenilor lor.) Urmarea au fost „îngheŃarea” relaŃiilor cu cea mai mare putere a lumii şi izolarea internaŃională cvasitotală a regimului Ceauşescu.

Liderul român se izolează atât în Est, cât şi în Vest, prin refuzul de a accepta principiile reformei sovietice propagate de „noua gândire” şi înlocuirea politicii de apropiere a intereselor româneşti de cele occidentale cu una ostilă, de confruntare.

La Plenara lărgită a C.C. al P.C.R. din 24-25 octombrie 1989, consacrată problemelor ideologice, Nicolae Ceauşescu s-a pronunŃat

– Ion Iliescu îşi face în acel timp un program lejer vizitând prieteni. A fost filmat şi înregistrat audio (Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4, partea I, RevoluŃia din decembrie 1989 – o tragedie românească, Grupul Editorial RAO, Bucureşti, 2004, p. 126).

împotriva „cercurilor conducătoare occidentale”, care s-au decis, având în vedere semnele de criză apărute în unele state estice, să se folosească de „situaŃia actuală internaŃională pentru a schimba echilibrul de forŃe pe plan mondial în favoarea politicii hegemoniste a violenŃei şi dictatului” şi a continuat: „Exagerând unele greşeli şi lipsuri, precum şi unele tendinŃe lichidatoare şi reformatoare în Ńările socialiste, precum şi în unele partide comuniste şi muncitoreşti, cercurile reacŃionare imperialiste au trecut la o ofensivă ideologică şi politică de denigrare şi subminare a socialismului, la o politică de amestec în treburile interne şi de destabilizare a Ńărilor socialiste. Pentru aceasta, ele recurg la toate mijloacele din arsenalul învechit şi ruginit al războiului rece de la dezinformarea opiniei publice, denigrarea socialismului, şantaj, subjugare economică şi politică, până la subvenŃionarea financiară a grupărilor antisocialiste şi antinaŃionale”.

Generalul Iulian Vlad, fostul şef al Departamentului SecurităŃii Statului şi ministru secretar de stat, consideră că deteriorarea relaŃiei privilegiate România – Statele Unite „a avut drept cauză modificarea atitudinii lui Ceauşescu faŃă de americani, mai ales prin pierderea flexi-bilităŃii cu care tratase până atunci raporturile bilaterale, devenind ostil şi, în unele momente, arogant în faŃa unor probleme pe care altădată le rezolvase cu abilitate”489.

Încălcarea drepturilor omului în România a devenit subiectul unor reuniuni internaŃionale , ceea ce arunca o umbră asupra regimului de la Bucureşti. Problema dreptului la emigrare s-a aflat pe ordinea de zi aproape a tuturor întâlnirilor avute de Nicolae Ceauşescu cu liderii occidentali; de regulă, aceştia veneau cu liste dinainte pregătite, iar liderul român dădea curs celor mai multe dintre solicitări. S-a ajuns la încheierea unor acorduri cu R.F. Germania şi cu Israelul, stabilindu-se numărul de germani sau de evrei care primeau aprobare anuală să emigreze şi sumele de răscumpărare ce trebuia achitate statului român. Potrivit unor date, anual se dădea acordul pentru emigrarea a circa 11.000 de etnici germani şi 1.000 de evrei, la care se adăugau 2.500-3.000 de români, pe baza unui acord dintre România şi S.U.A. semnat în 1975490. În deceniul 1978-1988, au emigrat aproape 120.000 de etnici germani, sumele de răscumpărare variind după cum urmează: 650 de dolari pentru o persoană fără şcoală, 1.964 dolari pentru un student, 2.500 dolari pentru un elev în ultimul an de liceu, 3.298 dolari pentru un absolvent de universitate, 1.035 dolari pentru un muncitor calificat. Pe baza acordului româno-israelian, în perioada 1968-1989, au emigrat 40.577 de evrei, statul român primind între 2.500 şi 3.300 de dolari de persoană. Israelul a plătit însă sume mai mici, deoarece pentru copii şi pensionari nu se plăteau taxe de emigrare491.

489 Apud Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 131-132. 490 David B. Funderburk, op. cit., p. 114. 491 Radu Ioanid, Răscumpărarea evreilor. Istoria acordurilor secrete

dintre România şi Israel, traducere Ciprian Dumea şi Mirela Mircea, Editura Polirom, Iaşi, p. 171-173.

Mass-media occidentală a dezlănŃuit o adevărată campanie împotriva „tiranului stalinist” de la Bucureşti, acuzându-l că-şi vinde pro-prii cetăŃeni ca pe nişte obiecte sau fiinŃe necuvântătoare. La Paris s-a înfiinŃat Liga pentru Apărarea Drepturilor Omului în România, condusă de câŃiva emigranŃi români (Mihnea Berindei, Sanda Stolojan – nepoata scriitorului Duiliu Zamfirescu ş.a.), care culegea informaŃii privind încălcarea acestor drepturi şi le transmitea organismelor internaŃionale, difuzându-le la posturile de radio „Europa Liberă” şi „Vocea Americii”492. Şablonul „Ceauşescu-Dracula” era reprodus în mai toate marile publicaŃii şi posturi de radio occidentale.

Pe 11 martie 1989, postul de radio B.B.C. a difuzat o scrisoare, (preluată apoi de „Europa Liberă”, „Vocea Americii” şi alte posturi de radio), adresată lui Nicolae Ceauşescu de către şase vechi activişti care deŃinuseră funcŃii importante în conducerea P.C.R. (Alexandru Bârlădeanu, Corneliu Mănescu, Constantin Pârvulescu, Gheorghe Apostol, Grigore Răceanu, Silviu Brucan), prin care se lua atitudine împotriva nerespectării Acordului final de la Helsinki şi a ConstituŃiei României, a interzicerii contactelor cu străinii, construirii Centrului Civic din Bucureşti, dirijării SecurităŃii împotriva muncitorilor, a muncii în zilele de sărbătoare, degringoladei planificării, a haosului din agricultură, cerându-se: renun-Ńarea la planul de sistematizare a satelor, respectarea garanŃiilor constituŃionale privind drepturile omului, încetarea exportului de alimente ş.a. De asemenea, „Scrisoarea celor şase” exprima îngrijorarea pentru faptul că „poziŃia internaŃională a României şi prestigiul ei scad cu repeziciune”493.

În aprilie 1989, R.F. Germania şi-a rechemat ambasadorul de la Bucureşti în semn de protest faŃă de violarea drepturilor omului în România. În aceeaşi lună, Comunitatea Economică Europeană a suspen-dat consultările cu România, invocând acelaşi motiv. În lunile următoare, Danemarca, Norvegia şi Portugalia şi-au închis ambasadele de la Bucureşti.

În acelaşi timp, s-a modificat poziŃia oficială a FranŃei faŃă de regimul de la Bucureşti. Astfel, la 10 octombrie 1989, după încheierea Reuniunii la nivel înalt a ComunităŃii Economice Europene de la Strasbourg, preşedintele FranŃei, François Mitterand, a declarat public următoarele: „Problema unor provincii cum ar fi Silezia, Mazuria, Prusia orientală etc. trebuie să rămână intangibilă. În schimb, nu trebuie să se omită existenŃa divergenŃelor între Ungaria şi România în problema Transilvaniei, sau problema Basarabiei (…). FranŃa şi U.R.S.S. trebuie să-şi reia locul de asigurare a echilibrului în Europa, aşa cum au făcut-o

492 Ioan Scurtu, RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în context

internaŃional, Editura Enciclopedică, Editura Institutului RevoluŃiei Române din Decembrie 1989, Bucureşti, 2006, p. 80-82.

493 Silviu Brucan, De la capitalism la socialism şi retur. O biografie între două revoluŃii, Editura Nemira, Bucureşti, 1998, p. 196-198.

de secole”. Exprimându-şi dezacordul faŃă de înŃelegerile convenite între U.R.S.S., S.U.A. şi Marea Britanie, în timpul celui de-al doilea război mondial, Mitterand a menŃionat că aceste înŃelegeri au dus nu numai la divizarea Europei, ci şi, mai ales, „la consfinŃirea dominaŃiei continentului de către S.U.A. şi U.R.S.S.”494. Se relua astfel vechiul obicei al diplomaŃiei marilor puteri de a negocia direct modificarea hărŃii politice a Europei de Est, inclusiv a frontierelor României.

Starea de izolare internaŃională a regimului Ceauşescu s-a vădit clar cu prilejul Congresului al XIV-lea al P.C.R., din noiembrie 1989. La Bucureşti au sosit delegaŃii din 82 de Ńări, cele mai numeroase fiind din Ńările în curs de dezvoltare. Nu a fost prezent niciunul dintre secretarii generali ai partidelor comuniste sau foste comuniste din Ńările socialiste. Au lipsit reprezentanŃii Partidului Socialist din Ungaria, ai partidelor comuniste din Italia şi din Austria. Ambasadorii Ńărilor ComunităŃii Economice Europene au refuzat invitaŃia de a participa la deschiderea lucrărilor Congresului, motivând că România nu respectă drepturile omului, încălcând grav, prin politica sa, Actul final al C.S.C.E. de la Helsinki, din 1975.

XI.3. Pecetea întâlnirii Bush-Gorbaciov din Malta

Evenimentele revoluŃionare din anul 1989, care au determinat colapsul regimurilor socialist totalitare din Estul Europei, au ocupat un loc distinct în convorbirile din Malta din 2-3 decembrie 1989 dintre preşedintele Statelor Unite, George Bush, şi secretarul general al P.C.U.S., primul preşedinte al U.R.S.S., Mihail Gorbaciov. Aceste evenimente, aflate în derulare, erau caracterizate de cei doi „parteneri” astfel: Bush sublinia că Gorbaciov este „catalizatorul schimbărilor din Europa care sunt constructive”, adăugând: „Trebuie să spun că am fost uimiŃi de rapiditatea transformărilor. Am apreciat mult reacŃia pe care au avut-o Uniunea Sovietică şi Dumneavoastră personal faŃă de aceste schimbări dinamice şi, în acelaşi timp, fundamentale”.

Pe de altă parte, preşedintele american remarca: „Nădăjduiesc că aŃi observat că, în timpul schimbărilor din Europa de Est, Statele Unite nu au făcut declaraŃii arogante care ar fi putut aduce prejudicii Uniunii Sovietice. Cu toate că în Statele Unite sunt unii care mă acuză că sunt fricos, iar administraŃia mea încearcă să nu întreprindă nimic ce ar putea să vă zdruncine poziŃiile. Dar mi s-a sugerat cu insistenŃă alt lucru: să mă caŃăr, cum s-ar spune, pe zidul Berlinului şi să dau declaraŃii sforăitoare. Totuşi, administraŃia mea nu va recurge niciodată la asemenea măsuri, ea încearcă să fie discretă”495. În legătură cu acordurile de la Helsinki privind frontierele statelor din Europa, şeful Casei Albe preciza: „Ceea ce

494 Apud Sergiu Nicolaescu, Lupta pentru putere. Decembrie ’89,

Editura BIC ALL, Bucureşti, 2005, p. 18. 495 Apud Mihail Gorbaciov, op. cit., p. 89-98.

mă interesează cel mai mult este de a şti cum aveŃi de gând să acŃionaŃi în viitor, după actualul statu-quo”496.

Mihail Gorbaciov expunea astfel punctul de vedere al conducerii sovietice: „Principiul de bază adoptat de noi, care ne-a condus în cadrul noii gândiri este dreptul fiecărei Ńări la libera opŃiune, inclusiv dreptul de a reveni asupra opŃiunii sale iniŃiale şi s-o modifice. Este foarte dureros, dar un drept esenŃial. Dreptul de a alege, fără amestec din afară. Statele Unite sunt legate de sistemul economic şi social pe care l-au ales americanii. Şi celelalte popoare trebuie să hotărască ele singure cărui Dumnezeu să se închine, dacă îmi permiteŃi această metaforă”497.

Liderul sovietic se pronunŃa pentru transformarea în funcŃie de realităŃi a C.S.C.E., N.A.T.O. şi a OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia de aşa natură încât acestea să devină instituŃii politice, nu numai militare, iar pentru C.A.E.R. vedea largi posibilităŃi de cooperare cu PiaŃa Comună. El pleda pentru Casa comună a Europei, astfel încât procesele ce se desfăşurau în Estul şi Vestul continentului să fie convergente şi să nu genereze noi divizări. În acelaşi timp, Gorbaciov avertiza asupra tentaŃiei de a forŃa ritmul evoluŃiilor care aveau loc în Europa Răsăriteană şi chema la o acŃiune comună, într-un spirit real de răspundere şi cu moderaŃie. „În ansamblu, reuniunea din Malta ducea la stabilirea unor raporturi strânse, de sinceritate şi încredere între cei doi lideri. La Washington se considera că summitul americano-sovietic i-a permis preşedintelui Bush să «folosească dispoziŃia sa pentru prietenie» spre a face să avanseze interesele Occidentului”. Iar Secretarul de stat James Baker afirma că relaŃiile dintre cei doi lideri au devenit umane şi personale, relaŃii care aveau să-şi dovedească importanŃa în primăvara anului 1990, când Statele Unite acŃionau pentru unificarea Germaniei498.

În seara zilei de 3 decembrie 1989, când abia se încheiase întâlnirea dintre cei doi lideri, generalul Iulian Vlad, şeful Departamentului SecurităŃii Statului, i-a prezentat lui Nicolae Ceauşescu două note scurte, cu caracter ultrasecret, conŃinând informaŃii provenite din „surse directe şi sigure”, din care rezulta că Gorbaciov şi Bush au hotărât înlăturarea lui Ceauşescu, simultan cu a lui Manuel Noriega din Panama. Luând cunoştinŃă de conŃinutul celor două note, Nicolae Ceauşescu ar fi replicat: „M-au condamnat!”499.

496 Ibidem, p. 99. 497 Idem, p. 103. 498 Apud Constantin Vlad, op. cit., p. 664. 499 Alex Mihai Stonescu, op. cit., p. 151. Prima notă avea următorul

conŃinut: „În cursul discuŃiilor din Malta, secretarul general al P.C.U.S., Mihail Gorbaciov, şi preşedintele american, George Bush, au hotărât înlăturarea regimului socialist din România”, iar a doua notă dădea următoarea informaŃie: „Cu ocazia convorbirilor de la Malta între secretarul general al P.C.U.S., Mihail Gorbaciov, şi preşedintele american George Bush s-a convenit intervenŃia militară a Statelor Unite în Panama”.

Din documentele publicate până în prezent, rezultă că, încă de la începutul anului 1989, Kremlinul elaborase noua sa strategie prin care se urmărea salvarea de la prăbuşire a regimurilor socialist-totalitare din Ńările Europei Centrale şi de Est şi a hegemoniei sovietice în această zonă. În cazul României, evaluarea şanselor de înlăturare a regimului Ceauşescu avea în vedere două scenarii, unul favorabil şi altul pesimist.

„Scenariul favorabil. Au loc schimbări în conducerea politică a Ńării. Ca rezultat, N. Ceauşescu este înlocuit de politicieni rezonabili – capabili să îndeplinească reformele radicale şi ideile reînnoirii socialismului. În România există premise bune pentru folosirea relaŃiilor de piaŃă, pentru restructurarea relativ dinamică şi modernizarea economiei şi o reală descătuşare a iniŃiativei economice şi crearea unui macrosistem economic competitiv.

Scenariul pesimist. Prezenta conducere a Ńării rămâne pe loc şi continuă politica. Dacă resursele care sunt eliberate pentru plăŃile datoriei externe sunt folosite pentru a reduce tensiunea socială, este posibil să se menŃină pentru un timp stabilitatea politică generală, fără însă a rezolva problemele politice, şi, în plus, se încetineşte progresul tehnico-ştiinŃific. Dacă însă conducerea alege să ignore obiectivul îmbunătăŃirii nivelului de viaŃă al populaŃiei şi deturnează resursele obŃinute pentru realizarea unor noi proiecte ambiŃioase, nu se poate exclude o explozie socială.

În acest moment, în care procesele reînnoirii din celelalte Ńări socialiste nu au dovedit încă fezabilitatea politicii de reformă, poate exista pericolul unei decisive întoarceri a Ńării, a cărei populaŃie s-a eliberat de valorile socialiste şi care, tradiŃional, a fost educată în spiritul destinului comun cu lumea latină, spre Vest, inclusiv ieşirea din O.T.V. (OrganizaŃia Tratatului de la Varşovia). Sprijinul material şi financiar din Vest, cel mai probabil în condiŃiile unui schimb real, poate fi efectiv pentru o Ńară care posedă resurse economice şi naturale îndestulătoare”500.

Concluzia era: „Atâta timp cât regimul nu şi-a epuizat resursele şi recent a acumulat experienŃă prin combinarea măsurilor represive cu manevre sociale pentru menŃinerea stabilităŃii, al doilea scenariu poate fi cel mai probabil. În favoarea lui vorbeşte şi un nivel scăzut al conştiinŃei naŃionale şi absenŃa unei opoziŃii organizate în România. În acelaşi timp, o evidentă iraŃionalitate a conducerii produce o nemulŃumire continuă nu numai la nivelurile de jos, dar şi în clasa conducătoare. De aceea, posibilitatea unor schimbări «de la vârf» nu poate fi exclusă”501.

Presupunerea referitoare la aplicarea scenariului pesimist acredita ideea că Uniunea Sovietică dorea liberalizarea vieŃii politice şi economice a României, cu evitarea desprinderii din Tratatul de la Varşovia şi cu împiedicarea trecerii ei în tabăra occidentală. La întrevederea Bush –

500 1989. Principiul Dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste

europene, EdiŃie de Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2000, p. 20.

501 Ibidem, p. 20-21.

Gorbaciov din 3 decembrie 1989, liderul sovietic se aştepta la „surprize neplăcute” când declara: „Am impresia că în acest moment americanii lucrează într-un mod deosebit de activ pentru a promova ideea că valorile fundamentale ale Occidentului” vor permite a se pune capăt dezmem-brării Europei. Dacă teza aceasta nu se dovedeşte a fi o simplă propagandă, ci se pregăteşte cu ajutorul ei fundamentarea unei politici, atunci nu voi şovăi să spun că va aduce neplăceri. Într-o anumită epocă, Europa s-a temut că Uniunea Sovietică îşi exportă revoluŃia. Însă ideea „separării” valorilor fundamentale este ciudat de asemănătoare502.

De fapt, planurile reformatorilor lui Gorbaciov de salvare a sistemului din Ńările est-europene şi a hegemoniei U.R.S.S. în cadrul acestuia s-au dovedit a fi utopice. Noile politici şi relaŃii economice imaginate în cadrul C.A.E.R.-ului şi în afara lui, ca şi măsurile pentru reconversia sistemului militar al Pactului de la Varşovia aveau să fie depăşite de fluxul revoluŃionar al anului 1989, inclusiv de cel desfăşurat în România, astfel încât evoluŃiile din statele europene cu regimuri socialiste totalitare vor ieşi din tiparele croite la Moscova503.

În ziua de 2 decembrie 1989, agenŃia ungară de presă MTI anunŃa că pe adresa celor doi preşedinŃi, Bush şi Gorbaciov, a fost trimisă o telegramă comună a organizaŃiilor maghiarilor ardeleni şi ale minorităŃii germane, în care li se cerea „să întreprindă tot ce este necesar pentru a pune capăt regimului Ceauşescu, care procedează la exterminarea minorităŃilor naŃionale”504. În acelaşi timp – se mai arăta în telegramă –, la Budapesta „circulă zvonul că la întâlnirea de la Malta s-ar discuta problema revizuirii frontierei româno-ungare în sensul alipirii Transilvaniei la Ungaria. Se exprimă speranŃa că această dorinŃă ar putea fi sprijinită de preşedintele Bush şi ca urmare a faptului că acesta s-ar afla în relaŃii de rudenie cu Otto de Habsburg, care este un susŃinător activ al intereselor revizioniste ale Ungariei”. După părerea ambasadorului României în Ungaria, Traian Pop, chiar dacă ideea de mai sus reprezenta o simplă dorinŃă imaginară, ea semnala că „politica actuală a cercurilor guvernante de la Budapesta, precum şi activitatea de propagandă internă şi externă este orientată în principal în scopuri revizioniste. În această activitate, o pondere mare o deŃine emigraŃia ungară din Occident, în special din S.U.A.” AcŃiunile politico-propagandistice desfăşurate în Ungaria împotriva României erau considerate de ambasadorul român la Budapesta ca fiind „asemănătoare perioadei premergătoare Dictatului de la Viena din 1940”505.

Tot în ziua de 2 decembrie 1989, preşedintele George Bush, referindu-se la România, a declarat ziariştilor: „Aş dori să văd unele

502 Mihail Gorbaciov, op. cit., p. 101 503 1989. Principiul Dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste

europene, op. cit, p. 21. 504 Ibidem, p. 381. 505 Idem, p. 382.

acŃiuni şi în această Ńară. Nu ştiu când se va întâmpla acest lucru. Am trimis în România un nou ambasador, Alan Green, care-mi este prieten. L-am trimis în România tocmai că este un om ferm şi intransigent, ce cunoaşte bine părerile mele despre democraŃie şi libertate. Cred că Alan Green a plecat la 29.11.1989 spre România şi el va prezenta punctul nostru de vedere, al meu personal, preşedintelui Nicolae Ceauşescu. În orice caz, vom încerca, dar va fi foarte greu”506. Sosit la Bucureşti, ambasadorul american a informat că „din primele contacte avute nu au rezultat eventuale căi de depăşire a stadiului în care se află relaŃiile bilaterale. Se va continua dialogul corespondenŃelor româno-americane, avându-se în vedere identificarea de căi şi domenii în care s-ar putea colabora între cele două Ńări, în condiŃiile existenŃei unor poziŃii politice diferite”507.

Un raport al ambasadei României la Washington către Ministerul Afacerilor Externe, datat 14 decembrie 1989, aprecia că, potrivit informaŃiilor obŃinute de la Departamentul de Stat, întâlnirea la nivel înalt de la Malta „a reiterat acordul celor două părŃi în legătură cu evoluŃia situaŃiei din Europa Răsăriteană, în sensul recunoaşterii dreptului popoarelor de a-şi hotărî viitorul în mod independent, fără amestecul U.R.S.S. sau S.U.A.”508. Pe de altă parte, administraŃia americană a comunicat că este animată de dorinŃa de a ajuta Ńările din Europa Răsăriteană în vederea adâncirii procesului de reforme în funcŃie de „meritele şi evaluarea schimbărilor preconizate în fiecare Ńară” în privinŃa situaŃiei drepturilor omului, pluralismului politic, economiei de piaŃă etc. În această direcŃie însă se avea în vedere să nu se ajungă la o destabilizare a situaŃiei, care ar fi putut duce la rezultate nedorite. Se reamintea că o asemenea atitudine Statele Unite ale Americii au manifestat în cazul Poloniei şi Ungariei şi „este aplicabilă şi celorlalte Ńări socialiste europene”. Se făcea, de asemenea, referire la vizita secretarului de stat James Baker în R.D. Germană, când s-a exprimat „interesul S.U.A. ca procesul de realizare a reformelor să fie paşnic, fără manifestări violente. În acest sens, Baker a arătat că reformele politice şi economice din Europa Răsăriteană pot întări atât stabilitatea pe termen lung în Europa, cât şi perspectivele pentru perestroika”.

În ceea ce priveşte relaŃiile cu România, AdministraŃia S.U.A. menŃiona „că nu au intervenit elemente noi care să conducă la depăşirea nivelului actual în ansamblu al raporturilor bilaterale”. Se preciza totodată că, în acel moment, partea americană nu avea în vedere contacte bilaterale în scopul soluŃionării unor probleme importante pentru care insista partea română – cum erau aplicarea clauzei naŃiunii celei mai favorizate,

506 Ioan Scurtu, 1989. An revoluŃionar în istoria Europei în „Clio.

1989”, an I, nr.1-2, 2005, p. 41-42. 507 1989. Principiul dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste

europene, op. cit., p. 439. 508 Ibidem, p. 438.

organizarea Comisiei mixte guvernamentale pentru colaborare economică, invocându-se, printre altele, faptul că „În Congres, în mijloacele de informare în masă din S.U.A. persistă o «imagine nefavorabilă despre România», fiind necesar ca România «să întreprindă unele acŃiuni» care să conducă la o îmbunătăŃire a imaginii respective”509.

Preşedintele Statelor Unite era în consens cu liderul sovietic Mihail Gorbaciov, al cărui consilier Oleg Bogomolov declarase, la 24 noiembrie 1989: „Procesul care se desfăşoară în prezent în unele Ńări din Europa de Est are un caracter ireversibil şi de generalitate. AnumiŃi conducători politici pot să nu fie conştienŃi de necesitatea unor asemenea schimbări, dar viaŃa însăşi le-o va impune. De aceea, eu privesc cu un anumit optimism evoluŃia viitoare a României”510.

La 4 decembrie 1989, are loc o reuniune la nivel înalt a conducătorilor statelor participante la Tratatul de la Varşovia, în cadrul căreia Mihail Gorbaciov a prezentat o informare în legătură cu desfăşurarea şi rezultatele întâlnirii sale cu George Bush, din Malta.

Informarea lui Mihail Gorbaciov a fost extrem de generală, constând în fraze despre pace, dezarmare, Europa unită etc. Pentru a nu intra în detalii, liderul sovietic a propus să se adopte o declaraŃie de condamnare a intervenŃiei în Cehoslovacia din august 1968. Ceauşescu a Ńinut să sublinieze că o asemenea declaraŃie nu privea România, care condamnase chiar atunci acea intervenŃie. Într-o pauză a reuniunii, potrivit relatărilor lui Constantin Olteanu, participant la întâlnire, liderul est-german Egon Krenz, luându-şi un fel de adio de la delegaŃia română, i s-a adresat astfel conducătorului român: „Tovarăşe Ceauşescu, nu ştiu dacă ne vom mai vedea”511.

Întâlnirea Ceauşescu-Gorbaciov, la care au luat parte şi cei doi prim-miniştri – Constantin Dăscălescu şi Nicolai Rîjkov –, a relevat deosebirile importante dintre cei doi şefi de stat, în probleme de politică internă şi ale relaŃiilor internaŃionale; ea s-a referit mai întâi la probleme generale. Nicolae Ceauşescu a propus să înceapă pregătirile pentru o întâlnire a partidelor comuniste şi muncitoreşti la care să se discute despre socialism şi perspectivele lui, deoarece „este o situaŃie foarte grea în mişcarea comunistă”. Mihail Gorbaciov a răspuns că mai întâi ar trebui să aibă loc o dezbatere în cadrul Ńărilor socialiste: „Cum putem să ieşim la o întâlnire mai largă fără să precizăm poziŃia în problemele noastre?” S-a trecut apoi la abordarea relaŃiilor bilaterale, liderul român încercând să

509 Idem, p. 438-439. 510 Ioan Scurtu, 1989. An revoluŃionar în istoria Europei în „Clio.

1989”, op. cit., p. 41. 511 Constantin Olteanu, România, o voce distinctă în Tratatul de la

Varşovia, Memorii. 1980-1985, Editura Aldo, Bucureşti, 1999, p. 216.

obŃină sporirea cantităŃii de petrol şi gaz metan furnizate României de Uniunea Sovietică. Cei doi prim-miniştri au convenit să se întâlnească în ziua de 9 ianuarie 1990 pentru a soluŃiona problemele concrete.512

Atât înainte, cât şi în timpul desfăşurării evenimentelor revoluŃionare din decembrie 1989, unele state occidentale au susŃinut o intervenŃie militară sovietică în România, ceea ce însemna o „reeditare democratică a doctrinei Brejnev”513. În septembrie 1989, cu ocazia unei întrevederi între Mihail Gorbaciov şi François Mitterrand, s-ar fi căzut de acord asupra înlăturării lui Nicolae Ceauşescu printr-o acŃiune militară. Ministrul francez de externe, Roland Dumas, a fost primul dintre politicienii occidentali care a explicat că FranŃa va sprijini o posibilă inter-venŃie sovietică în România, chiar şi cu voluntari. Guvernul Olandei s-a exprimat şi el în mod favorabil unei intervenŃii în România. La 23 decembrie 1989, ministrul adjunct de externe britanic, William Waldegreve, a declarat că Ńara sa ar putea să „înŃeleagă” o intervenŃie a Pactului de la Varşovia în România, menŃionând că în cele din urmă o intervenŃie militară în România ar fi posibilă doar pentru Uniunea Sovietică sau pentru vreun alt stat al Pactului514.

Statele Unite ale Americii s-au declarat de acord cu o intervenŃie a Uniunii Sovietice în România. Secretarul de Stat James Baker l-a asigurat pe omologul său sovietic Eduard Şevardnadze, printr-o convorbire telefonică, de faptul că Statele Unite nu ar avea nimic împotriva unei intervenŃii militare a Uniunii Sovietice în favoarea opozanŃilor lui Ceauşescu. Când situaŃia din România s-a agravat, după izbucnirea revoltei de la Timişoara, la 16 decembrie 1989, el a adresat un mesaj scris omologului său sovietic, prin care se apela la Moscova pentru a face presiuni asupra regimului Ceauşescu şi a se pune capăt folosirii violenŃei în reprimarea revoltei.

Pe 24 decembrie 1989, în cadrul emisiunii Meet the Press a canalului de televiziune NBC, Baker declara că „Statele Unite nu vor obiecta dacă Uniunea Sovietică şi aliaŃii săi din Pactul de la Varşovia ar

512 Stenograma întâlnirii lui Nicolaie Ceauşescu cu Mihail Gorbaciov

la 4 decembrie 1989, la Moscova, în Constantin Olteanu, op. cit., p. 234-243.

513 Anneli Ute Gabanyi, op. cit., p. 204. 514 Ibidem.

folosi forŃa armată pentru a ajuta revoluŃionarii români care tocmai l-au răsturnat pe dictatorul comunist Nicolae Ceauşescu”515.

DeclaraŃia lui Baker a produs senzaŃie, aşa încât, a doua zi, Baker a arătat că declaraŃia sa, conform căreia Statele Unite ar fi susŃinut o intervenŃie sovietică în România, a fost „făcută într-un context ipotetic”516.

De fapt, declaraŃia lui James Baker din 24 decembrie 1989 a constituit răspunsul la o întrebare în cadrul unui talk-show referitor la poziŃia exprimată de Roland Dumas. „Înainte ca Baker să facă această declaraŃie, oficiali ai guvernului provizoriu român apelaseră la Moscova şi la Occident după ajutor, pretinzând că rămâneau fără muniŃie şi se temeau că vor fi covârşiŃi de loialiştii bine înarmaŃi ai lui Ceauşescu. Răspunzând acestui apel, ministrul de externe francez se oferise să trimită o brigadă de voluntari, şi spusese că va saluta, de asemenea, asistenŃa sovietică, fără a preciza dacă înŃelegea prin aceasta trimiterea unor cantităŃi proaspete de muniŃie, ori oferirea unei asistenŃe mai directe”517.

În plus, Baker trimisese instrucŃiuni ambasadorului american la Moscova, Jack F. Matlock Jr., pentru a afla intenŃiile sovietice referitoare la România. Diplomatul american s-a prezentat în aceeaşi zi de 24 decembrie la Ministerul de Externe al U.R.S.S., fiind primit de ministrul adjunct, Ivan P. Aboimov. În nota de audienŃă întocmită de Aboimov se arăta: „AdministraŃia – a spus Matlock – este foarte interesată să ştie dacă posibilitatea asistenŃei militare a Uniunii Sovietice acordată Frontului Salvării NaŃionale din România este total exclusă. Matlock a sugerat următoarea opŃiune: ce va face Uniunea Sovietică dacă ar primi un apel imediat de la Front? Simultan, ambasadorul a formulat ideea, evident venită ca instrucŃiune de la Washington. El a Ńinut să ne facă cunoscut că, în actualele circumstanŃe, implicarea Uniunii Sovietice în afacerile României nu ar fi privită în contextul «doctrinei Brejnev»”.

Ivan P. Aboimov a respins imediat oferta ambasadorului american, răspunzând fără echivoc: „Eu i-am declarat că noi nu anvizajăm nici măcar teoretic un asemenea scenariu. Noi suntem împotriva oricărei intervenŃii în afacerile interne ale altor state şi

515 Don Oberdorfer, Baker implies S would back East-bloc military aid

to rebels: French, Dutch would support soviet role in Romania, „The Washington Post”, December 25, 1989.

516 „The Los Angeles Times”, 30 decembrie1989. 517 Robert Hutchings, American Diplomacy and the End of the Cold

War, Woodrow Wilson Center Press and Johns Hopkins University Press, 1997, p. 381.

intenŃionăm să urmăm această linie fără devieri. Aşa încât partea americană poate considera că «doctrina Brejnev» îi aparŃine acum ei ca un cadou al nostru”518. Această ultimă remarcă a lui Aboimov era o aluzie la invazia militară a S.U.A. în Panama, care avusese loc cu câteva zile înainte, la 20 decembrie 1989, al cărei principal scop era înlăturarea de la putere a generalului Manuel Noriega (OperaŃia Cauza Justă). Un istoric american citează o notă informativă din aceeaşi zi, înaintată de Şevardnadze lui Gorbaciov, în care şeful diplomaŃiei sovietice arăta că nu are informaŃii sigure despre cele întâmplate la Timişoara, şi nici ambasadorul român la Moscova, Ion Bucur, nu a putut furniza asemenea informaŃii519.

Din perspectiva evenimentelor petrecute după întâlnirea Bush-Gorbaciov de la Malta se conturează tentativa de încropire a unui nou soi de „doctrină Brejnev”, amestec de intervenŃie preventivă şi de suveranitate limitată, în care evenimentele din decembrie 1989 din România sunt, într-un fel, un punct de plecare. ViolenŃele care au precedat, dar, mai ales, au urmat înlăturării de la putere a lui Ceauşescu au stârnit o reacŃie promptă la Washington, unde Baker susŃinea că sovieticii „au şi motive şi capacitatea de a face ceva ca să oprească vărsarea de sânge”. Când Matlock Jr. a prezentat la Moscova atitudinea Casei Albe în problema României, sovieticii şi-au pus întrebarea dacă nu cumva americanii le întindeau o „cursă” sau încercau să-i implice într-o provocare. Ei îi suspectau pe Bush şi pe Baker că voiau să convingă Uniunea Sovietică să se reîntoarcă la genul de comportament care cauzase atâtea necazuri în trecut. Apoi, dacă forŃele sovietice intrau în România, Statele Unite ar fi condamnat în mod public intervenŃia, câştigând astfel puncte enorme în ochii opiniei publice mondiale.

Şevardnadze era mai puŃin suspicios. El i-a spus de-a dreptul lui Matlock că găsea sugestia americană nu sinistră, ci doar „stupidă” şi preciza că revoluŃia românilor era treaba lor şi a nimănui altcuiva. Orice fel de amestec din partea Uniunii Sovietice „l-ar transforma pe Ceauşescu într-un martir”520.

În concluzie, se poate afirma că în cursul schimbării puterii din România, din decembrie 1989, sprijinul din afară, în spiritul înŃelegerii de la Malta, a fost important, chiar dacă dimensiunea acestui sprijin nu poate fi cuantificată, iar metodele concrete şi formele de manifestare nu pot fi

518 „Diplomaticeskii Vestnik” nr. 21/22, noiembrie 1994. 519 Thomas Blanton, When did the Cold War End, Bulletin Woodrow

Wilson International Center for Scholars, March 1998, p. 187. 520 Michael R. Beschloss, Strobe Talbott, op. cit., p. 241.

descrise întotdeauna datorită naturii lor secrete. În prezent, sunt suficiente documente din care rezultă următoarea concluzie: căderea regimului Ceauşescu şi a celorlalte regimuri similare din Europa Centrală şi de Est a fost înlesnită de decizia lui Gorbaciov de a nu interveni cu forŃă armată în aceste Ńări – aşa cum făcuseră predecesorii săi în 1956 şi 1968.

La prăbuşirea totalitarismului socialist din România, în decembrie 1989, a concurat şi „războiul invizibil”, în care serviciile speciale, cele americane şi sovietice în special, au avut un rol de primă importanŃă.

XII. RELAłIILE INTERNAłIONALE ALE ROMÂNIEI LA SFÂRŞITUL SECOLULUI XX

ŞI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI XII.1. Coordonate ale unei noi politici interne şi externe

româneşti

XII.1.1. 22 decembrie 1989: moment de răscruce în istoria poporului român. Societatea românească se afla, la finele deceniului al 9-lea al secolului al XX-lea, „în faŃa unei inevitabile schimbări, care «plutea» în aer, regimul politic nefiind capabil nici de recunoaşterea reală a stărilor de lucruri şi de spirit, nici de iniŃierea unor reforme interioare constructive şi credibile. În fapt, opinia publică naŃională aştepta şi pregătea un alt viitor”521. Calea spre acest viitor s-a deschis la 22 decembrie 1989, când, ca rezultat al revoltei populare începute cu şase zile în urmă la Timişoara şi continuate la Bucureşti şi în alte oraşe, Nicolae Ceauşescu este obligat să părăsească puterea. Nereuşind să rezolve problemele fundamentale ale Ńării, cele mai grave fiind de natură economico-socială, dictatorul a ajuns, în cele din urmă, la un sfârşit dezonorant. După ce, în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, forŃele de represiune reuşiseră să înăbuşe acŃiunea de protest din centrul Capitalei, dimineaŃa, mobilizarea maselor de muncitori de pe platformele industriale bucureştene şi defecŃiunea mecanismului de represiune s-au conjugat pentru a determina dezagregarea sistemului totalitar.

În seara zilei de 22 decembrie 1989, Consiliul Frontului Salvării NaŃionale (C.F.S.N.) anunŃa printr-un Comunicat către łară, prezentat de Ion Iliescu la posturile de radio şi de televiziune: „Se dizolvă toate

521 Aurelian Bondrea, op. cit., p. 97.

structurile de putere ale clanului Ceauşescu. Guvernul se demite, Consiliul de Stat şi instituŃiile sale îşi încetează activitatea. Întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării NaŃionale. Lui i se vor subordona Consiliul Militar Superior, care coordonează întreaga activitate a armatei şi a unităŃilor Ministerului de Interne. Toate ministerele şi organele centrale în actuala lor structură îşi vor continua activitatea normală, subordonându-se Frontului Salvării NaŃionale, pentru a asigura desfăşurarea normală a întregii vieŃi economice şi sociale. În teritoriu se vor constitui consilii judeŃene, municipale, orăşeneşti şi comunale ale Frontului Salvării NaŃionale ca organe ale puterii locale”522.

Ca program, C.F.S.N. propunea următoarele: abandonarea rolului conducător al unui singur partid şi instituirea unui sistem democratic pluralist de guvernământ; organizarea de alegeri libere în aprilie 1990; separarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească în stat şi alegerea tuturor conducătorilor politici pentru unul sau cel mult două mandate; elaborarea unei noi ConstituŃii; restructurarea întregii economii naŃionale pe baza rentabilităŃii şi eficienŃei; reorganizarea învăŃământului românesc potrivit cerinŃelor contemporane, pe baze demo-cratice şi umaniste; dezvoltarea culturii naŃionale; respectarea drepturilor şi libertăŃilor minorităŃilor naŃionale şi asigurarea deplinei lor egalităŃi în drepturi cu românii.

În privinŃa politicii externe a României, se aveau în vedere promovarea „bunei vecinătăŃi, prieteniei şi păcii în lume”; integrarea „în procesul de construire a unei Europe unite, casă comună a tuturor popoarelor continentului”; respectarea angajamentelor internaŃionale ale statului român, „în primul rând cele privitoare la Tratatul de la Varşovia”.

Asumându-şi rolul de organ suprem al puterii de stat, Frontul Salvării NaŃionale îşi propunea să promoveze o politică internă şi externă subordonată „nevoilor şi intereselor dezvoltării fiinŃei umane, respectului deplin al drepturilor şi libertăŃilor omului, inclusiv al dreptului de depla-sare liberă”523. Acest program conŃinea deziderate ale tuturor românilor, iar „deplasarea liberă”, inclusiv dreptul de emigrare, constituia şi o cerinŃă pentru care militau guvernele şi reprezentanŃii societăŃii civile occidentale.

Preşedinte al Consiliului Frontului Salvării NaŃionale este Ion Iliescu, iar prim-vicepreşedinte, Dumitru Mazilu. La 26 decembrie se constituie, prin decret al C.F.S.N., un guvern provizoriu condus de Petre Roman. În funcŃia de ministru de externe este numit Sergiu Celac. În aceeaşi zi, printr-un nou decret, Departamentul securităŃii statului, Comandamentul trupelor de securitate, împreună cu organele şi unităŃile din subordinea acestora, trec în componenŃa Ministerului Apărării NaŃionale. Ministru al Apărării NaŃionale este numit generalul Nicolae Militaru.

522 „Monitorul Oficial”, anul I, nr.1 din 22 decembrie 1989;

cf. „Caietele RevoluŃiei”, nr. 2(4)/2006, p. 26-27. 523 Ibidem.

La 27 decembrie se adoptă decretul-lege, semnat de Ion Iliescu, privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Frontului Salvării NaŃionale şi a consiliilor teritoriale ale F.S.N. Reluându-se prevederile Comunicatului din 22 decembrie, la Art. 1 se decreta: „Numele Ńării este România. Forma de guvernământ a Ńării este republica. Drapelul Ńării este tricolorul tradiŃional al României, având culorile aşezate vertical în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roşu.” Decretul stabilea apoi atribuŃiile Consiliului Frontului Salvării NaŃionale şi modul de exercitare a acestora. Preşedintelui Consiliului Frontului Salvării NaŃionale îi reveneau următoarele atribuŃii: reprezenta Ńara în relaŃiile internaŃionale; încheia tratate internaŃionale; numea şi rechema pe ambasadorii României în şi din străinătate; primea scrisorile de acreditare şi de rechemare ale reprezentanŃilor diplomatici ai altor state; acorda cetăŃenia română, aproba renunŃarea la cetăŃenie şi retrăgea cetăŃenia română; aproba stabilirea domiciliului în România pentru cetăŃeni ai altor state; acorda dreptul de azil; aproba înfierea unor minori, cetăŃeni străini, de către cetăŃeni români, precum şi înfierea de minori, cetăŃeni români, de către străini.

Un alt decret-lege, din 31 decembrie 1989, prevedea trecerea la înfăptuirea principiului pluralismului politic, precizând: „În România este liberă constituirea partidelor politice, cu excepŃia partidelor fasciste sau care propagă concepŃii contrare ordinii de stat şi de drept în România… Scopurile partidelor politice şi organizaŃiilor obşteşti trebuie să se întemeieze pe respectul suveranităŃii, independenŃei şi integrităŃii naŃio-nale, al democraŃiei, în vederea asigurării libertăŃilor şi drepturilor cetăŃe-nilor şi afirmării demnităŃii naŃiunii române.” În vederea înregistrării, fiecare partid sau organizaŃie obştească trebuia să-şi prezinte statutele de organizare şi funcŃionare, programul politic, să-şi declare sediul şi mijloacele financiare de care dispunea şi să facă dovada că are cel puŃin 251 de membri. Înregistrarea urma să se facă la Tribunalul municipiului Bucureşti, care, în termen de 5 zile, urma să se pronunŃe asupra legalităŃii constituirii sale524.

Tot la 31 decembrie, este adoptat decretul-lege privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea Guvernului României, definit ca organ suprem al administraŃiei de stat, „având obligaŃia de a îndeplini obiectivele cuprinse în programul Consiliului Frontului Salvării NaŃionale, asigurând executarea măsurilor stabilite prin decretele adoptate de acesta”.

Consiliul Frontului Salvării NaŃionale îşi exercita puterea, abroga şi adopta decrete, decrete legi şi alte acte normative în virtutea legitimi-tăŃii revoluŃionare.

Pe baza analizei conŃinutului acestor documente şi a evenimentelor desfăşurate în România, în decembrie 1989, s-a emis

524 „Monitorul Oficial al României”, anul I, nr. 9 din 31 decembrie

1989.

concluzia potrivit căreia înlăturarea regimului socialist totalitar a avut de la început un caracter radical, nemaicunoscând o perioadă de tranziŃie, ca în celelalte Ńări socialiste525. Întregul eşafodaj al sistemului totalitar era lichidat şi se pornea pe drumul unei societăŃi pluraliste democratice.

În cartea intitulată RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în context internaŃional, Ioan Scurtu, analizând actele şi evenimentele sub aspectul consecinŃelor lor, conchide că, „după 1989, România – ca şi celelalte state din zona centrală şi sud-est europeană, foste comuniste (socialist-totalitare) – a cunoscut o evoluŃie ireversibilă spre democraŃie, economie de piaŃă şi spre structurile euroatlantice. În fond, acesta este rezultatul esenŃial al RevoluŃiei din decembrie 1989 şi el nu poate fi contestat”526.

Denumirea transformărilor înfăptuite în România prin conceptul de revoluŃie are în vedere reconsiderarea acestui concept. Până în 1989 era uzuală concepŃia potrivit căreia revoluŃia este o acŃiune bine organizată şi condusă, cu un program dinainte stabilit, cu lideri indubitabili; aceştia preiau puterea printr-o largă mobilizare a maselor, care se confruntă cu forŃele vechiului regim, reuşind să învingă şi să impună un nou curs al istoriei527.

Modelul clasic este RevoluŃia franceză din 1789, dar se apelează şi la exemplul revoluŃiilor engleză, americană, rusă, cubaneză. ExperienŃa anului 1989 a impus revizuirea acestei „scheme”, considerată restrictivă şi neacoperitoare. A început să se vorbească despre „revoluŃia mesei rotunde” şi despre „revoluŃia de catifea”, care se deosebeau substanŃial de revoluŃiile anterioare. Disputele teoretice continuă, dar, apreciază Ioan Scurtu, poate definiŃia acceptabilă, elaborată până în prezent, aparŃine cercetătorului Ekkart Zimmermann: „O revoluŃie este o răsturnare reuşită a elitei sau a elitelor de la putere de către elite noi, care după ce au ajuns la putere (prin metode care de obicei se bazează într-o măsură considerabilă pe folosirea forŃei şi mobilizarea maselor) realizează o schimbare fundamentală a structurii sociale şi prin urmare şi a structurii de putere”528.

Pornind de la această definiŃie, Anneli Ute Gabanyi apreciază că „în toate Ńările foste comuniste din Europa Centrală şi de Est au avut loc revoluŃii autentice, peste tot s-au produs schimbări în domeniul structurii elitelor, a vieŃii sociale şi a puterii. Peste tot s-a recurs la mobilizarea, prin

525 Ion Iliescu, RevoluŃia trăită, Editura RedacŃiei PublicaŃiilor pentru

Străinătate, 1995, Bucureşti, p. 116. 526 Ioan Scurtu, RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în context

internaŃional, op. cit., p. 341. 527 J. Dunn, Modern Revolutions: an Introduction to the Analysis of a

Political Phenomenon, Cambridge, University Press, 1990. 528 Ekkart Zimmermann, Political Violence, Crises and Revolutions.

Theories and Research, Boston, 1993, p. 405; cf. Charles Tilly, RevoluŃiile europene (1492-1992), Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.242-250.

diferite metode, a maselor populare, în unele Ńări recurgându-se la folosirea, într-o mai mică sau mai mare măsură, a forŃei”. Autoarea germană conchide: „În contextul acestor revoluŃii de tip nou, revoluŃia română este cea care se apropie cel mai mult de modelul revoluŃiilor europene clasice, de la glorioasa revoluŃie engleză la revoluŃia franceză, revoluŃia americană şi până la revoluŃia rusă a anului 1917”529.

Referindu-se la ceea ce numeşte „incendiul general din 1989” care a cuprins U.R.S.S. şi Europa de Est, Jean-François Soulet sugerează, în cazul României, „iminenŃa unei lovituri de forŃă induse de personalităŃi comuniste potrivnice clanului Ceauşescu, pusă la punct de armată cu participarea – după toate aparenŃele – a serviciilor secrete româneşti şi străine (sovietice şi ungureşti), şi cu adeziunea globală a Kremlinului”. Acest autor spune că „amănuntele acestor operaŃii scapă încă istoricului”. Cert este că nu numai la Moscova şi la Budapesta, ci în mai toate capitalele occidentale se dorea dărâmarea regimului totalitar din România. Jean-François Soulet citează trei teze aflate în circulaŃie în 1996: „aceea a unui complot dirijat în principal fie de KGB, fie de serviciile secrete maghiare; aceea a revoltei populare – teză difuzată oficial de echipa ajunsă ulterior la putere; şi, în sfârşit, aceea a îmbinării unei lovituri de stat cu o insurecŃie populară. Această ultimă ipoteză – crede Soulet – pare a fi cea mai convingătoare, deoarece permite articularea principalelor fapte cunoscute.”530

Un punct de vedere care reŃine atenŃia este cel susŃinut de Ion Iliescu într-o lucrare publicată în 1994531 şi în cadrul Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, la 16 decembrie 1994, precum şi cu alte prilejuri. Contestarea RevoluŃiei Române – arată Iliescu – „reflectă poziŃia unor nostalgici şi fideli ai vechiului regim răsturnat şi care pornesc de la teza că nu a fost revoluŃie”, invocând, întâi, argumente aşa-zis teoretice, că, „în fond, fiind vorba de răsturnarea orânduirii socialiste şi restaurarea capitalismului sălbatic, aceasta înseam-nă contrarevoluŃie. Conform teoriei marxiste.”

Ca argumente de natură practică ale adepŃilor tezei contra-revoluŃiei sunt aduse „realităŃile crude ale tranziŃiei, dificultăŃile cu care se confruntă oamenii zi de zi, uneori mai mari decât înainte de 1989. Pentru că a avut loc o degradare a economiei, a vieŃii economice – degradare internă, degradare a contextului internaŃional al vieŃii noastre economice, şomaj, preŃuri mari – toate acestea sunt folosite ca elemente pentru a vorbi despre efectele acestei deteriorări a fundamentelor socialismului şi

529 Anneli Ute Gabanyi, RevoluŃiile europene ale anului 1989. O

încercare de analiză tipologică, în O enigmă care împlineşte şapte ani (Timişoara, 1989-1996), FundaŃia Academia Civică, Bucureşti, 1997, p. 47.

530 Jean-François Soulet, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998, p. 322.

531 Ion Iliescu, RevoluŃie şi reformă, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994, passim.

consecinŃele asupra vieŃii oamenilor, despre dispariŃia protecŃiei sociale, care a fost o achiziŃie a orânduirii socialiste în cei 45 de ani.”

Altă teză, arată Ion Iliescu, exprimă „poziŃii exact contrare, ale nostalgicilor orânduirii antebelice, ale monarhiştilor, ale unor veleitari care ar fi dorit puterea, dar nu pe cale democratică”. Aceştia din urmă susŃin: „N-a fost o revoluŃie, ci doar o lovitură de Palat, un complot, o conjuraŃie, care a adus la putere un grup de nomenclaturişti din linia a doua sau, mai mult, a avut loc o confiscare a revoluŃiei. Asta ar fi poziŃia celor care s-ar fi dorit ei înscăunaŃi la putere şi îşi sprijină poziŃia pornind de la acest raŃionament. În plus, susŃin că are loc o restauraŃie neocomunistă. Aceştia, la rândul lor, apelează la surse străine: a fost opera Moscovei, KGB-ului şi scormonesc să demonstreze aceste filiaŃiuni cu Moscova şi cu KGB-ul.”532

După o relatare amănunŃită a evenimentelor de la sfârşitul lunii decembrie 1989, insistând asupra platformei C.F.S.N. din 22 decembrie 1989 – considerată „cel mai radical program revoluŃionar” din Ńările central şi est-europene – şi a schimbărilor ce au urmat533, Ion Iliescu conchide: „Când vorbim de RevoluŃia din decembrie 1989, avem în vedere schimbarea profundă de sistem pe care ea a produs-o: prăbuşirea unui sistem totalitar, a dictaturii personale exercitate în numele unui partid-stat şi trecerea spre democraŃie, spre pluralism politic şi spre statul de drept. Aceasta – în plan politic. Iar în plan economic, prăbuşirea unei economii centralizate, etatizate şi deschiderea drumului spre construirea unei economii funcŃionale de piaŃă – proces mai îndelungat, care continuă şi astăzi (1994 – n.n., Ş.L.) . Acest proces s-a produs în tot arealul geografic căruia îi aparŃinem – în centrul şi estul Europei –, în toate Ńările foste «socialiste», RevoluŃia Română fiind parte a unui proces mai larg – efect al falimentului unui sistem politic. Cum poate fi contestat acest lucru pentru România – întreabă Ion Iliescu –, unde procesul a avut caracterul cel mai violent?”534

Remarcabilă este abordarea metodologică propusă de profesorul Aurelian Bondrea, care subliniază că discuŃia pe tema RevoluŃiei române din 1989, „deşi aparent are un aspect semantic, se dovedeşte a cuprinde o

532 Marele şoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu

Vladimir Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democraŃie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, Anexa 6; Extrase din stenograma convorbirii cu membrii Comisiei Senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, Bucureşti, 16 decembrie 1994, transcriere de pe banda magnetică, p. 463.

533 Ibidem, p. 465. 534 Idem, p. 114-115. Pe plan naŃional, în timpul evenimentelor din 1989

s-au înregistrat – morŃi: 1104 (din care 944 după 22 decembrie; răniŃi: 3321 (din care 2214 după 22 decembrie). (Istoria României în date, op. cit., p. 746; „Clio 1989”, p.250).

încărcătură politică şi emoŃională pe cât de evidentă, pe atât de puŃin fertilă în planul necesarelor evaluări social-istorice.

Este, în continuare, menirea sociologilor, politologilor, istoricilor etc. să examineze obiectiv, fără prejudecăŃi partizane, caracterul, amploa-rea şi consecinŃele răsturnării din decembrie 1989, ale transformărilor care i-au urmat, să clarifice aspectele neelucidate încă. … Istoriceşte, «explozia» din 1989 este reflexul nu numai al unor acumulări negative din perioada socialistă, ci şi al unor tare ale structurii, mecanismelor de funcŃionare şi orientărilor dezvoltării economico-sociale manifestate încă înainte de 1945. Trebuie evaluate, cu toată obiectivitatea, eforturile făcute, atât anterior anului 1945, cât şi după aceea, de a diminua decala-jele faŃă de Ńările avansate economic; asemenea eforturi au generat, desigur, şi rezultate pozitive, dar nu suficient de mari ca să anihileze factorii frenatori interni şi distanŃele serioase care separau România de alŃi «competitori» aflaŃi în cursa modernizării.”535

XII.1.2. Primele recunoaşteri internaŃionale ale noului regim. Noile autorităŃi statale constituite în România în ultima decadă a lunii decembrie 1989 au fost recunoscute imediat pe plan internaŃional. Parisul, Londra, Berlinul, Praga, Washingtonul, Moscova, Beijingul şi Cairo au adresat felicitări pentru răsturnarea regimului ceauşist şi au exprimat sprijin şi solidaritate poporului român.

În ziua judecării şi executării lui Nicolae Ceauşescu – 25 decembrie 1989 –, 13 guverne, printre care şi cele ale Uniunii Sovietice şi ale Statelor Unite ale Americii, au recunoscut legitimitatea Frontului Salvării NaŃionale. Ambasadorul sovietic şi cel american au primit instrucŃiuni să colaboreze cu noul regim de la Bucureşti. În aceeaşi zi, în presă apărea ştirea că Departamentul de Stat al S.U.A. „consideră Consiliul Frontului Salvării NaŃionale ca expresie a voinŃei democratice a poporului român”.

În şedinŃa Consiliului Frontului Salvării NaŃionale din 27 decem-brie 1989, Ion Iliescu a fost căutat la telefon de Mihail Gorbaciov. După convorbirea cu liderul sovietic, Ion Iliescu a declarat:

„Am întârziat pentru că s-a obŃinut greu legătura telefonică cu Gorbaciov. Mi-a transmis un salut călduros. Mi-a spus că urmăreşte cu atenŃie ceea ce se petrece în România”. Iliescu a rezumat apoi conŃinutul convorbirii: liderul sovietic „a făcut aprecieri frumoase şi a răspuns chiar la unele provocări. În zilele respective au apărut nişte zvonuri – posibil spionaj sovietic, intervenŃie militară. Francezii şi americanii au spus că ar fi gata să accepte o eventuală intervenŃie militară a U.R.S.S. S-a ridicat problema că s-ar fi cerut ajutor. Gorbaciov a arătat că nici partea română

535 Aurelian Bondrea, op. cit., p. 99-100.

nu a cerut ajutor militar şi că nici ei nu sunt dispuşi să o facă. Pentru că nu este nevoie. Realmente ne-am descurcat singuri. Problema s-a pus de sprijin cu materiale mai sofisticate. Francezii s-au oferit că sunt gata să ne sprijine cu profesionişti şi instructori. Le-am spus că aceasta ar cere timp. Gorbaciov a spus că ne stă la dispoziŃie cu orice problemă; sunt solidari cu noi, ne acordă ajutor dacă avem nevoie. DimineaŃa, ambasadorul U.R.S.S. a transmis că Şevardnadze se pregăteşte pentru a veni în Ńara noastră (pentru a discuta unele probleme privind relaŃiile noastre – livrări de petrol, gaze, energie electrică etc.). Îşi exprimă această dorinŃă pentru a veni în întâmpinarea nevoilor noastre. I-am mulŃumit. I-am mulŃumit, de asemenea, şi pentru aprecierile făcute. În final, a vorbit despre perspec-tivele unei viitoare întâlniri. În drum, la reîntoarcerea mea în sală, m-a acostat Televiziunea Română, care m-a întrebat de ce am părăsit sala. ÎnchipuiŃi-vă că m-am lăsat provocat şi le-am răspuns”536.

În aceeaşi zi de 27 decembrie 1989, preşedintele american George Bush îl felicita pe Ion Iliescu, printr-o telegramă prin care îşi exprima speranŃa că noul guvern va introduce curând reforme democratice şi va instaura statul de drept. În aceeaşi zi, Ion Iliescu şi Petre Roman i-au primit în audienŃe succesive pe Evgheni M. Tiajelnikov, ambasadorul U.R.S.S., şi pe Alan Green jr., ambasadorul S.U.A.

Între 24 şi 29 decembrie 1989, au efectuat vizite în România, fiind trimişi speciali ai guvernelor Ńărilor lor: Ilia Giukić, adjunct al secretarului federal pentru afacerile externe al R.S.F. Iugoslavia; Bruno Bottai, secretar general al Ministerului Afacerilor Externe al Italiei; Pavel Sadovsky, prim-adjunct al ministrului afacerilor externe al Republicii Socialiste Cehoslovace. Într-o singură zi – 29 decembrie 1989 – s-au aflat în vizită în România: Gyula Horn, ministrul Afacerilor Externe al Republicii Ungare; Georgina Dufoix, trimis special al preşedintelui FranŃei, François Mitterand; Marga Hubinek, al doilea preşedinte al Consiliului NaŃional al Austriei.

La 1 ianuarie 1990, România începe un nou mandat de doi ani în calitate de membru nepermanent în Consiliul de Securitate al OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.

Până la jumătatea lunii ianuarie 1990, România a fost vizitată de: Laurent Fabius, preşedintele Adunării NaŃionale a FranŃei; Frank Wolf, membru al Congresului S.U.A. din partea Partidului Republican (statul Virginia); Gheorghi Pirinski, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri al R.P. Bulgaria; Dr. Mohamed Lutfi Farhat, ministrul planificării din Libia; Otto Lambsdorf, preşedintele Partidului Liberal Democrat din R.F. Germania; Eduard A. Şevardnadze, membru al Biroului Politic al C.C. al P.C.U.S, ministrul afacerilor externe al U.R.S.S; cardinalul

536 „Caietele RevoluŃiei”, nr. 2 (4)/2006, p. 40.

Francesco Colasuonno, nunŃiu apostolic itinerant pentru Ńările Europei de est, trimis special al Papei Ioan Paul al II-lea; Roland Dumas, ministru de stat, ministrul afacerilor externe al FranŃei; Frans Andriessen, vicepreşedinte al Comisiei ComunităŃii Economice Europene, responsabil cu RelaŃiile Externe; Hans-Dietrich Genscher, vicecancelar şi ministru federal de externe al R.F. Germania; William Waldgrave, secretar de stat la Foreign and Commonwealth Office. Între 15 şi 18 ianuarie 1990 s-a aflat în vizită în România o delegaŃie de înalŃi experŃi guvernamentali din R.S.S. Moldovenească, condusă de N.I. Dudău, vicepreşedinte al Consiliului de Stat al Planificării din R.S.S. Moldovenească. OaspeŃii au fost primiŃi de Ion Iliescu şi Petre Roman şi au avut convorbiri cu Sergiu Celac şi cu alŃi oficiali români.

XII.2. Începutul construcŃiei noii democraŃii româneşti

După 22 decembrie 1989, viaŃa politică a României a evoluat pe calea democraŃiei, în pofida unor tensiuni sociale şi a unor carenŃe ale guvernării, îndeosebi în privinŃa elaborării şi aplicării unei concepŃii coerente de reformă economică. Până la mijlocul lunii februarie 1990, s-au înfiinŃat/reînfiinŃat 37 de partide şi alte formaŃiuni politice537, precum

537 În ordinea înregistrării lor la Tribunalul Municipiului Bucureşti,

acestea sunt: Partidul NaŃional łărănesc Creştin Democrat (P.N.ł.-C.D.), Mişcarea Ecologistă din România (M.E.R.), Partidul Socialist Democratic Român (P.S.D.R.), Partidul NaŃional Liberal (P.N.L.), Partidul UnităŃii Democratice (P.U.D.), Partidul Ecologist Român (P.E.R.), Partidul UnităŃii Creştine din România (P.U.C.R.), Partidul Progresist (P.P.), Partidul Social Democrat Român (P.S.D.R.), Partidul NaŃional Democrat (P.N.D.), Partidul Liberal (al LibertăŃii) din România (P.L.), Partidul UnităŃii Democratice din Moldova (P.U.D.M.), Partidul Socialist Liberal (P.S.L.), Partidul łărănesc Român (P.ł.R.), Partidul Liber Democrat (P.L.D.), Partidul Social Democrat Creştin Român (P.S.D.C.R.), Partidul Democrat Român (P.D.R.), Partidul Democrat Agrar din România (P.D.A.R.), Partidul Republican (P.R.), Partidul Tineretului Liber Democrat (P.T.L.D.), Sindicatul Politic „Fraternitatea” al Muncitorilor şi łăranilor din România, Partidul Democrat al Muncii (P.D.M.), Frontul Salvării NaŃionale (F.S.N.), Partidul Democrat ConstituŃional din România (P.D.C.R.), Partidul Poporului din România (P.P.R.), Frontul Popular Român (F.P.R.), Partidul Social Democrat Independent (P.S.D.I.), Partidul Cooperatist (P.C.), Frontul Democrat Român din Timişoara (F.D.R.T.), Partidul DreptăŃii Sociale Liber Democrat (P.D.S.L.D.), Partidul pentru ReconstrucŃia NaŃională şi Democratică (P.R.N.D.), Partidul Uniunea Republicană (P.U.R.), Mişcarea Democratică Modernă (M.D.M.), Partidul „AlianŃa pentru DemocraŃie” (P.A.D.), Partidul „Uniunea Creştin Democrată din România” (P.U.C.D.R.), Partidul Democrat Progresist (P.D.P.), Partidul Republican Creştin (P.R.C.).

şi 11 uniuni etnice538. La 18 mai 1990, numărul partidelor politice înscrise oficial a ajuns la 80, iar până la sfârşitul anului, la circa 200. Pluripartidismul, reînnodat după o jumătate de secol, s-a transformat în „prea mult partidism”, amplificat de apetitul manifest al vechilor şi al noilor formaŃiuni politice de a se confrunta şi, mai ales, de a accede cât mai repede la putere539.

Cele mai active şi mai grăbite să ajungă la guvernare erau: Partidul NaŃional łărănesc Creştin Democrat, preşedinte Corneliu Coposu, fost deŃinut politic şi colaborator apropiat al lui Iuliu Maniu; Partidul NaŃional Liberal, preşedinte Radu Câmpeanu, revenit în Ńară, în ianuarie 1990, din FranŃa, unde obŃinuse azil politic, Partidul Social Democrat Român, preşedinte Sergiu Cunescu. Aceste partide au organizat, la 28 ianuarie 1990, în Bucureşti, un miting urmat de un marş spre Palatul Guvernului din PiaŃa Victoriei, pentru a cere – conform declaraŃiei lui Coposu, difuzată imediat de agenŃiile de presă româneşti şi străine – Frontului Salvării NaŃionale să se dizolve şi să predea puterea politică unui guvern provizoriu care să conducă Ńara până la alegerile generale. Liderii partidelor care se aflau în fruntea demonstranŃilor au fost invitaŃi de Ion Iliescu la negocieri pentru a-şi exprima doleanŃele. Corneliu Coposu a sugerat restructurarea Frontului Salvării NaŃionale şi constituirea unui nou organism „care să poarte alt nume şi care să cuprindă personalităŃile din viaŃa politică românească şi delegaŃii tuturor partidelor care să aibă o oarecare legitimitate”; Călin Popescu-Tăriceanu, reprezentantul P.N.L., a propus crearea unui Consiliu de Uniune NaŃională din care „să facă parte reprezentanŃii forŃelor de opoziŃie şi Frontul de Salvare NaŃională”, depolitizarea activităŃii din întreprinderi şi instituŃii pentru a se permite crearea de sindicate libere; Sergiu Cunescu a propus şi el ca „Frontul de Salvare NaŃională să fie înlocuit printr-un Consiliu de Uniune NaŃională, care să reprezinte toate forŃele politice şi unele personalităŃi mai marcante din viaŃa românească … Frontul poate să rămână ca o formaŃie politică, indiferent dacă se numeşte partid sau nu, care urmează să-şi stabilească un program, un statut şi să se înscrie pentru

538 Acestea sunt în ordinea constituirii: Uniunea Democrată a

Maghiarilor din România (U.D.M.R.), Forumul Democratic German din România (F.D.G.R.), Uniunea Elenă din România (U.E.R.), Uniunea Armenilor din România (U.A.R.), AsociaŃia culturală bulgară din România – Uniunea bulgară din Banat (din mai 1922 – Comunitatea „Bratstvo” a bulgarilor din România), Uniunea Democratică a Tătarilor Turco-Musulmani din România (U.D.T.T.M.R.), Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România (C.R.L.R.), Uniunea Generală a Romilor din România (U.G.R.R.), Uniunea Generală a Ucrainenilor din România (U.G.U.R.), Uniunea Democratică a Slovacilor şi Cehilor din România (U.D.S.C.R.) şi Uniunea Democratică a Sârbilor şi Caraşovenilor din România (U.D.S.C.R.).

539 Ioan Scurtu, Istoria contemporană a României (1918-2005), op. cit., p. 176.

a obŃine persoană juridică aşa cum au făcut şi celelalte partide”540. Ion Iliescu le-a reproşat liderilor celor trei partide că nu au dreptul să se prezinte ca „exponenŃi ai tuturor partidelor şi ai opiniei publice” şi să impună prin demonstraŃii de stradă „o soluŃie prestabilită”.

În cursul discuŃiilor din 28 ianuarie 1990541, Ion Iliescu a insistat asupra următoarei idei: „Să deliberăm împreună şi să găsim formele în care să ne apropiem de o formulă general acceptabilă pentru toată lumea. Dar asta o facem pe bază, într-adevăr, de dialog, pe bază de negocieri, cu participarea tuturor formaŃiunilor politice”542.

În lunile ianuarie şi februarie s-au desfăşurat în Bucureşti şi în alte oraşe mitinguri şi manifestaŃii de stradă, unele degenerând în con-fruntări violente. Partizanii partidelor politice care contestau legitimitatea F.S.N. de a participa la alegeri, în condiŃiile în care acesta deŃinea toate pârghiile puterii scandau: „Jos F.S.N.!”, „Alegeri fără Front!”, „Unde ne este RevoluŃia?” Ion Iliescu şi Petre Roman erau acuzaŃi că „au furat RevoluŃia”. Concomitent, contrademonstraŃiile în favoarea F.S.N. se desfăşurau sub lozinci precum: „Muncitorii sunt cu Frontul!”, „Noi suntem poporul”, „Nu ne vindem Ńara!” şi altele asemănătoare.

Liderilor partidelor istorice, care îşi exprimau intenŃia de a participa la guvernare, li se imputa faptul că nu contribuiseră cu nimic la înlăturarea regimului Ceauşescu şi că priviseră RevoluŃia la televizor. În timpul unei contramanifestaŃii organizate de adepŃii F.S.N., la 29 ianuarie 1999, la care au participat şi circa 5000 de mineri veniŃi din Valea Jiului, sunt atacate şi devastate sediile partidelor de opoziŃie.

În cele din urmă, pe baza unei înŃelegeri realizate în cadrul unei întâlniri-dialog, organizată la 1 februarie 1990, între C.F.S.N. şi repre-zentanŃii partidelor politice create până la acea dată, s-a convenit să se constituie un Consiliu Provizoriu de Uniune NaŃională (C.P.U.N.), ca organ legislativ şi al puterii de stat, având drept scop conducerea Ńării până la primele alegeri generale. ÎnfiinŃat printr-un decret-lege, din 10 februarie 1990, noul organism de stat era format din: 112 membri ai C.F.S.N., 111 reprezentanŃi ai partidelor şi formaŃiunilor politice, 36 reprezentanŃi ai uniunilor minorităŃilor naŃionale şi trei reprezentanŃi ai

540 Marele şoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu

Vladimir Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democraŃie, op. cit., p. 410-429, Anexa 3. Stenograma discuŃiilor cu liderii P.N.ł.C.D., P.N.L. şi P.S.D. din 28 ianuarie 1990, transcriere de pe bandă magnetică.

541 Ibidem. La discuŃiile din 28 ianuarie 1990 au mai luat parte, în afară de cei menŃionaŃi: Ion Diaconescu, Ion RaŃiu şi Liviu Petrina (P.N.ł.C.D.); Dinu Patriciu (PN.L.); Petre Roman şi Cazimir Ionescu (F.S.N.). A mai intervenit în discuŃii Marius Cârciumaru, preşedintele Partidului Socialist Democratic Român.

542 Idem, p. 419.

AsociaŃiei Foştilor DeŃinuŃi Politici543. Un Birou Executiv,544, prezidat de Ion Iliescu, a coordonat activitatea acestui mini-Parlament sui generis, care – pe lângă exercitarea puterii politice curente – avea menirea să elaboreze noua lege electorală pentru alegerile parlamentare şi preziden-Ńiale stabilite pentru data de 20 mai 1990.

Între timp, la 6 februarie 1990, Frontul Salvării NaŃionale s-a transformat în formaŃiune politică, cu structură şi platformă de sine stătătoare, urmând să participe la alegeri de pe poziŃii egale cu celelalte partide politice.

Puterea deŃinută de C.P.U.N., asemenea celei deŃinute de C.F.S.N., era de natură revoluŃionară, reprezentativitatea acestora fiind alterată de lipsa suportului electoral. În fapt, partidele politice se regăseau în C.P.U.N. în proporŃia convenită în urma negocierii cu C.F.S.N. şi nu conform voinŃei cetăŃenilor, exprimată prin alegeri parlamentare. FuncŃia centrală a C.P.U.N. rezultând din limitele regimului provizoriu a constat în asigurarea condiŃiilor necesare pentru instituirea unei puteri legitimate, prin organizarea şi desfăşurarea unor alegeri generale libere. Astfel, „tranziŃia de la puterea revoluŃionară, la puterea legitimată de reprezentativitatea conferită de opŃiunea alegătorilor s-a realizat prin funcŃionarea efectivă a mecanismelor electorale democratice”545.

Legea electorală din 14 martie 1990 avea şi un capitol cu caracter constituŃional, definind structurile de stat ce trebuia să fie alese: Parlament cu funcŃie dublă – de Legislativ şi de Adunare Constituantă – şi preşedintele României. Se prevedea că Parlamentul, alcătuit din Adunarea DeputaŃilor şi Senat, precum şi preşedintele României se aleg prin vot universal, egal, direct şi secret, liber exprimat. OrganizaŃiile reprezentând uniunile minorităŃilor naŃionale, înregistrate la data acestei

543 Decret-lege nr. 82 privind componenŃa Consiliului Provizoriu de Uniune NaŃională şi a Biroului Executiv al acesteia, precum şi comisiile de specialitate ale Consiliului, „Monitorul Oficial” nr. 28 din 14 februarie 1990.

544 Ibidem. Biroul Executiv al C.P.U.N. avea următoarea componenŃă: preşedinte, Ion Iliescu; vicepreşedinŃi, Ion Caramitru, Cazimir Ionescu, Király Károly, Radu Câmpeanu, Ion Mânzatu; secretar, Dan MarŃian. Membri: Serghei Mezaroş, Virgil Andrei VâŃă, Radu Ciuceanu, Nicolae S. Dumitru, Gheorghe Manole, Corneliu Mănescu, Alexandru Bârlădeanu, Constantin Gurilă, Janos Vincze, Mircea Dinescu, Toma George Maiorescu, Nicolae Radu, Ion Diaconescu, Dan Hăulică.

545 Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2001), vol. I, Coordonator Ioan Scurtu, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2003, p. 285.

legi, care nu întruneau numărul necesar de voturi pentru a avea un mandat în Adunarea DeputaŃilor, aveau dreptul la un mandat de deputat. Aveau dreptul de a alege cetăŃenii români care au împlinit vârsta de 18 ani sau care în anul alegerilor împlineau această vârstă. Pentru Adunarea DeputaŃilor aveau dreptul de a fi aleşi cetăŃenii cu drept de vot care au împlinit vârsta de 21 de ani, iar pentru Senat şi preşedintele României, cetăŃenii care au împlinit vârsta de 30 de ani546.

Campania electorală, deschisă oficial la 20 martie 1990, deşi a angajat un mare număr de partide politice, s-a caracterizat prin polarizarea disputei între adepŃii Frontului Salvării NaŃionale şi adversarii acestuia. Un moment important al structurării partizane a eşichierului politic a fost cel din 9 aprilie 1990, când P.N.ł.C.D., P.N.L şi P.S.D.R. au semnat o declaraŃie prin care anunŃau că vor colabora şi îşi vor acorda sprijin reciproc în alegeri; fiecare partid avea să se prezinte totuşi la alegeri, cu liste şi programe electorale proprii. Confruntarea electorală a cunoscut, uneori, manifestări de stradă şi chiar altercaŃii, în unele localităŃi candidaŃii opoziŃiei fiind împiedicaŃi să se întâlnească cu alegătorii. Pe de altă parte, principalele partide de opoziŃie P.N.ł.C.D. şi P.N.L. – şi-au concentrat campania electorală împotriva F.S.N., pe care-l identificau cu comunismul şi neocomunismul, lansând totodată sloganul „Monarhia salvează România”.

În 22 aprilie 1990, un grup de participanŃi la un miting electoral, organizat de P.N.ł.C.D. la Bucureşti în PiaŃa Aviatorilor, ocupă PiaŃa UniversităŃii pe care o declară „zonă liberă de neocomunism” sau „kilometrul 0” al democraŃiei româneşti. În zilele următoare aici au loc mitinguri la care participă studenŃi, elevi, funcŃionari ş.a. Se scandează „Libertate!” „Jos Iliescu!” Jos nomenclatura!” „Jos comunismul!” La manifestaŃii participă personalităŃi culturale, publice, care din balconul sediului UniversităŃii se adresează celor prezenŃi. ManifestaŃia cunoscută sub numele de „Fenomenul PiaŃa UniversităŃii”, care a durat non stop timp de 53 de zile, este reprimată de forŃele de ordine, la 13 iunie 1990.

Alegerile din 20 mai 1990, primele care au avut loc în România după înlăturarea regimului socialist totalitar, au înregistrat o masivă

546 Decret-lege nr. 92 din 14 martie 1990 pentru alegerea

Parlamentului şi a preşedintelui României, „Monitorul Oficial” nr. 35, din 18 martie 1990.

participare la vot – 86,20%. După cum era de aşteptat, lipsa de experienŃă, atât a organizatorilor, cât şi a electoratului, a creat dificultăŃi legate de procedura propriu-zisă de votare, dar alegerile au fost corecte.

Scrutinul la care au participat nu mai puŃin de 90 de formaŃiuni politice este câştigat de F.S.N. (66,31% din voturi pentru Adunarea DeputaŃilor şi 67,02% din cele pentru Senat). Au urmat, la mare distanŃă: U.D.M.R., P.N.L. P.N.ł.C.D., Mişcarea Ecologistă din România, A.U.R. – Partidul de Uniune NaŃională a Românilor şi Partidul Republican, Partidul Democrat Agrar, Partidul Ecologist Român, Partidul Socialist Democratic Român, Partidul Social Democrat Român ş.a. Ion Iliescu, candidatul F.S.N., este ales preşedinte al României, obŃinând 85,07% din voturi. Radu Câmpeanu – P.N.L. şi Ion RaŃiu – P.N.ł.C.D. au obŃinut 10,64% şi, respectiv, 4,29% din sufragii.

În Senat erau reprezentate 8 partide politice şi o grupare etnică, iar în Adunarea DeputaŃilor, 20 de partide politice şi 11 uniuni etnice, acestea din urmă, cu excepŃia U.D.M.R., fiind reprezentate de câte un singur deputat.

În zilele de 18 şi 19 iunie 1990, Senatul şi apoi Adunarea DeputaŃilor şi-au ales structurile de conducere: preşedinte al Senatului, Alexandru Bârlădeanu – F.S.N. şi Dan MarŃian, preşedinte al Adunării DeputaŃilor – F.S.N. S-au constituit trei grupuri parlamentare: F.S.N., P.N.L. şi U.D.M.R. În şedinŃa solemnă a Parlamentului din 20 iunie 1990, Ion Iliescu rosteşte jurământul de credinŃă în calitate de preşedinte ales al României: „Jur credinŃă poporului român, idealurilor sale de libertate şi prosperitate. Jur să respect legile Ńării, să apăr democraŃia, drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului, suveranitatea şi integritatea teritorială a Ńării”. În aceeaşi zi, Petre Roman este desemnat în funcŃia de premier al României.

În octombrie 1990, Parlamentul dezbate şi adoptă programul guvernului privind liberalizarea preŃurilor, transformarea relaŃiilor de proprietate în agricultură, restructurarea sistemului bancar, liberalizarea salariilor, devalorizarea leului. Acest program intră în vigoare la 1 noiembrie 1990 şi reprezintă primul pas de adaptare a economiei româneşti la economia de piaŃă. La 8 noiembrie 1990 a intrat în vigoare Legea privind reorganizarea unităŃilor economice de stat ca regii autonome şi societăŃi comerciale. Cu acest act normativ începe reforma economică, dar până în 1998 multe regii şi societăŃi comerciale au

funcŃionat în regim de monopol, înregistrând deficite acoperite an de an de la buget. Privatizarea, restructurarea, sau după caz, lichidarea acestor unităŃi economice au avut loc, efectiv, după aproape un deceniu.

La 6 noiembrie 1990 se înfiinŃează AlianŃa Civică, din iniŃiativa AsociaŃiei „15 Noiembrie” – Braşov, a „SolidarităŃii Universitare”, a SocietăŃii „Timişoara”, a „Grupului de Dialog Social” – Bucureşti şi a SocietăŃii „Agora” – Iaşi. Această organizaŃie şi-a propus drept scop reînvierea şi consolidarea societăŃii civile şi a statului de drept, asigurarea drepturilor fundamentale ale omului, inclusiv a liberei informări, comba-terea intoleranŃei, egoismului, relei credinŃe, urii, corupŃiei şi violenŃei. AlianŃa Civică se pronunŃa pentru economie de piaŃă, pentru reforma financiară, ca şi pentru valorile europene, cărora românii le aparŃin prin origine, mentalitate şi tradiŃie. Activitatea ei se concentra asupra reformei morale, considerată criteriul principal al reformei economice, sociale şi instituŃionale.

La 15 decembrie 1990, se înfiinŃează, la Bucureşti, ConvenŃia NaŃională pentru Instaurarea DemocraŃiei (Partidul Ecologist Român, P.N.L., P.N.ł.C.D., P.S.D.R., U.D.M.R.). În anul următor, la 26 noiembrie, partidele din ConvenŃia pentru Instaurarea DemocraŃiei şi alte formaŃiuni politice din Forumul Democratic Antitotalitar Român decid să formeze o coaliŃie electorală denumită ConvenŃia Democratică din România (C.D.R.). La reuniunea C.D.R. din 15 aprilie 1992, Radu Câmpeanu anunŃă ieşirea P.N.L. din ConvenŃie, fiind în dezacord cu prezentarea pe liste comune la viitoarele alegeri parlamentare, inclusiv cu susŃinerea unui candidat unic la alegerile prezidenŃiale.

La 13 februarie 1991 au început lucrările Camerelor reunite ale Parlamentului – ca Adunare Constituantă – pentru dezbaterea proiectului noii ConstituŃii. Acest proiect va fi votat nominal la 21 noiembrie 1991; din totalul de 509 senatori şi deputaŃi, 414 au votat pentru şi 95 contra (au votat contra parlamentari ai P.N.ł.C.D. şi P.N.L. – cu unele excepŃii – şi parlamentarii U.D.M.R.)

ConstituŃia a intrat în vigoare după aprobarea ei prin referendum naŃional, la 8 decembrie 1991. Deşi opoziŃia a cerut cetăŃenilor să nu se prezinte la referendum, numărul celor care şi-au exprimat opŃiunea în favoarea ConstituŃiei a fost de 10.948.468 cetăŃeni, dintre care 8.464.624 (77,3%) au spus da, iar 2.235.085 au spus nu.

ConstituŃia României din 1991 consacră instaurarea democraŃiei şi a statului de drept, principiile de bază fiind: forma republicană de

guvernământ; caracterul naŃional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului; garantarea drepturilor şi libertăŃilor democratice; egalitatea cetăŃenilor în faŃa legii; respectarea drepturilor persoanelor aparŃinând minorităŃilor naŃionale; pluralismul politic; separarea puterilor în stat; inalienabilitatea teritoriului României şi organizarea sa sub aspect administrativ în comune, oraşe şi judeŃe; garantarea proprietăŃii. ConstituŃia descrie condiŃiile în care principalele instituŃii ale statului – Preşedintele, Guvernul, Parlamentul, AdministraŃia Publică – îşi exercită atribuŃiile şi creează două instituŃii noi: Avocatul Poporului, numit de Senat pentru o perioadă de patru ani cu rolul de a apăra drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor în raporturile cu instituŃiile statului, şi Curtea ConstituŃională, instituŃie menită să asigure supremaŃia ConstituŃiei în sistemul juridic547.

Din perspectiva relaŃiei României cu instituŃiile/organizaŃiile internaŃionale, ConstituŃia din 1991 face trimitere la interpretarea dispoziŃiilor privitoare la drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor în concordanŃă cu DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi tratatele internaŃionale la care statul român este parte, precum şi la prioritatea normelor internaŃionale în condiŃiile neconcordanŃei cu normele interne; se precizează că tratatele internaŃionale ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern. De asemenea, se garantează protecŃia generală a persoanelor şi averilor cetăŃenilor străini şi apatrizi care locuiesc în România.

La Titlul I, Principii generale, articolul privitor la românii din străinătate prevede: „Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor Ńării şi acŃionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităŃii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase, cu respectarea legislaŃiei statului ai cărui cetăŃeni sunt.”

La 9 februarie 1992 au avut loc alegeri pentru administraŃia publică locală, fiind aleşi 38.946 de consilieri şi 1.340 de primari. Cel mai mare număr de mandate a obŃinut F.S.N. – 15.670 de consilieri şi 764 de primari, C.D.R. revenindu-i 8.092 de consilieri şi 100 de primari; au

547 Curtea ConstituŃională se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor

înainte de promulgarea acestora; se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului; se pronunŃă asupra condiŃiilor exercitării interimatului la funcŃia de preşedinte al Ńării, precum şi în privinŃa suspendării acestuia; verifică îndeplinirea condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni; hotărăşte în legătură cu constituŃionalitatea unui partid politic etc. Textul ConstituŃie României a fost publicat în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 233 din 21 noiembrie 1991.

urmat P.D.A.R. – 4.532 consilieri şi 70 de primari; candidaŃi independenŃi – 2.647 consilieri şi 191 primari; U.D.M.R. – 2.606 consilieri şi 117 primari; P.U.N.R. – 1.510 consilieri şi 38 de primari. Pentru completarea locurilor rămase vacante s-a organizat al doilea tur de scrutin, la 23 februarie 1992. F.S.N. a obŃinut alte 639 locuri de primari şi 381 de consilieri; ConvenŃia Democratică din România – 155 de posturi de primar şi 245 consilieri; candidaŃi independenŃi – 479 de primari şi 96 de consilieri. Celelalte formaŃiuni politice cărora le-au revenit noi posturi în administraŃia locală erau: P.U.N.R., P.D.A.R., U.D.M.R., M.E.R., Partidul Republican, P.N.L., P.R.M. şi altele.

La 27 septembrie 1992 au loc noi alegeri parlamentare şi prezidenŃiale. În listele electorale s-au înscris 16.380.663 de persoane548; s-au prezentat la vot 12.496.430 de persoane; numărul voturilor valabil exprimate 10.880.252; voturi nule – 1.591.071. Pentru funcŃia de preşedinte au candidat Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Gheorghe Funar, Caius Traian Dragomir, Ion Mânzatu, Mircea Druc. Primii doi candidaŃi au întrunit cel mai mare număr de voturi, dar insuficient pentru a fi validaŃi în funcŃia de preşedinte, fiind necesar al doilea tur de scrutin. Al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenŃiale, desfăşurat la 11 octombrie 1992, a fost câştigat de Ion Iliescu cu 61,43% din totalul voturilor valabil exprimate: 7.393.429; Emil Constantinescu, candidatul C.D.R. a întrunit 4.641.207 voturi – 38,57% din voturi.

Rezultatele alegerilor pentru Adunarea DeputaŃilor au fost următoarele: Frontul Democrat al Salvării NaŃionale (F.D.S.N.)549 – 27,72% (117 mandate); C.D.R. – 20,01% (82 mandate); F.S.N. – 10,19% (43 mandate); P.U.N.R. – 7,72% (30 mandate); U.D.M.R. – 7,46% (27 mandate); P.R.M. – 3,90% (16 mandate); P.S.M. – 3,04%

548 Potrivit recensământului din 7-14 ianuarie 1992, România avea un

total de 22.810.000 persoane. Structura pe naŃionalităŃi era următoarea: români – 20.408.500 (89,5%); maghiari – 1.625.500 (7,1%); romi (Ńigani) – 41.100 (1,8%); germani – 119.500 (0,5%); ucraineni – 65.800 (0,3%); ruşi – 38.600 (0,2%); turci – 29.800 (0,1%); sârbi – 29.400 (0,1%); tătari – 24.600 (0,1%); slovaci – 19.600 (0,1%); bulgari – 9.800; evrei – 9.000; croaŃi – 4.100; cehi – 5.100; polonezi – 4.200; greci – 3.900; armeni – 2.000; alte naŃionalităŃi – 8.600; nedeclaraŃi – 700.

549 F.D.S.N. s-a constituit în aprilie 1992, în urma scindării F.S.N., din iulie 1993. Ulterior, devine Partidul DemocraŃiei Sociale din România (P.D.S.R.). Gruparea condusă de Petre Roman a participat la alegeri sub denumirea de F.S.N., care în mai 1993 s-a transformat în Partidul Democrat.

(13 mandate). 13 uniuni etnice au obŃinut sub 1% din voturi, dar în conformitate cu legea electorală li s-a repartizat câte un mandat fiecăreia. Rezultatele pentru Senat au fost: F.D.S.N. – 28,29% (49 mandate); C.D.R. – 20,16% (34 mandate); F.S.N. – 10,39% (18 mandate); P.U.N.R. – 8,12% mandate (14 mandate); U.D.M.R. – 7,59% (12 mandate); P.R.M. – 3,85% (6 mandate); P.D.A.R. – 3,31% (5 mandate); P.S.M. – 3,19% (5 mandate).

Întrucât rezultatele alegerilor parlamentare din 1992 nu au dat nici unui partid majoritatea absolută, s-a impus formarea unor alianŃe, atât pentru procesul legislativ, cât şi pentru guvernare. Puterea legislativă aparŃinea de fapt unei majorităŃi eterogene, de la stânga la dreapta eşichierului politic, constituită din F.D.S.N., P.S.M., P.U.N.R. şi P.R.M.; aceste partide deŃineau în jur de 53% din voturi în Parlament. Nici opoziŃia nu era omogenă, cuprinzând grupări politice de la cele conservatoare, monarhiste şi anticomuniste la cele republicane.

Puterea executivă aparŃinea F.D.S.N. Noul guvern învestit la 21 noiembrie 1992 era prezidat de Nicolae Văcăroiu, declarat independent, specialist în domeniul macroeconomic şi al mecanismelor economiei de piaŃă.

Analizând viaŃa parlamentară românească în legislatura 1992-1996, istoricul Petre łurlea – care în calitate de deputat a putut cunoaşte inclusiv culisele Parlamentului – aprecia că: „Frământările din tabăra majorităŃii şi cele din tabăra opoziŃiei îşi vor pune puternic amprenta asupra procesului legislativ, influenŃându-l de cele mai multe ori negativ”550

În 1996, s-a realizat prima alternativă la guvernare. La alegerile parlamentare şi prezidenŃiale din 3 noiembrie 1996, opoziŃia, reprezentată de ConvenŃia Democratică din România, a obŃinut cel mai mare număr de voturi, ceea ce i-a permis să preia puterea. La al doilea scrutin al alegerilor preziden-Ńiale, desfăşurat la 17 noiembrie 1996, Emil Constantinescu, preşedintele C.D.R., a obŃinut 54,41% din voturi, devenind preşedinte al României.

„O etapă politică se încheia. Ion Iliescu – arată Paul Dobrescu, fost consilier prezidenŃial – a fost şapte ani preşedinte într-o perioadă

550 Petre łurlea, Din culisele Parlamentului, Editura FundaŃiei PRO,

Bucureşti, 2001, p. 52.

extrem de dificilă, marcată de atâtea convulsii. Meritul său, pe care nimeni nu i-l va putea lua niciodată, este că a luat conducerea Ńării într-un moment de haos, când chingile totalitarismului plesniseră, iar germenii unui conflict civil de mari proporŃii te întâmpinau la tot pasul, şi acum, iată, pur şi simplu, prin intermediul votului, în linişte, s-a făcut un masiv transfer de putere. Adevăratul câştigător al alegerilor a fost democraŃia.”551 Într-adevăr, faptul că opoziŃia câştigase şi pe 3 noiembrie, la alegerile parlamentare, şi pe 17 noiembrie, la alegerile prezidenŃiale, era un argument puternic care dovedea funcŃionarea democraŃiei în România.

În planul imaginii externe nu s-ar fi putut obŃine un efect mai bun, oricâte eforturi s-ar fi făcut, oricâŃi bani s-ar fi cheltuit. „Occidentul judecă simplu. Dacă a venit şi opoziŃia la putere înseamnă că este democraŃie.”552

În anul 2000, a avut loc a doua alternanŃă la putere, marcând noua etapă în care a intrat societatea românească, cu elemente de normalitate în viaŃa politică, în climatul social general. Sistemul democratic din România, structurat după 22 decembrie 1989, a trecut proba maturităŃii concretizată şi prin dubla alternanŃă la putere.

Într-o lucrare memorialistică publicată în 2002, Petre Roman arată că, între 1992 şi 1996, „alternativa la putere n-a deblocat primenirea clasei politice. Puterea legislativă legitimă s-a aşezat prost pe culoarul reformei, fiindcă ea s-a produs pe baza unor filtre de selecŃie politică aşezate cu susul în jos”. Fostul premier, forŃat să demisioneze, în septembrie 1991, prin asaltul minerilor asupra Palatului Victoria, susŃine că, spre deosebire de guvernul său, „format din oameni competenŃi”, cele următoare „vor fi numai guverne create pe criterii politice, pe criterii de apartenenŃă la un interes politic”553.

Un jalon important pe drumul reconstrucŃiei democratice a României în perspectiva aderării la structurile europene şi euroatlantice l-a constituit revizuirea ConstituŃiei, în octombrie 2003, aprobată prin referendum, prin care s-au urmărit: modernizarea şi dinamizarea sistemului politic românesc; consolidarea şi extinderea

551 Paul Dobrescu, Iliescu contra Iliescu, Editura Diogene, 1997, p. 11. 552 Ibidem, p. 14. 553 Petre Roman, Mărturii provocate: convorbiri cu Elena Ştefoi,

Editura Paideia, Bucureşti, 2002, p. 22-23.

sistemului de garanŃii constituŃionale în domeniul drepturilor şi libertăŃilor cetăŃenilor; introducerea unor noi drepturi, cum este cel la cultură şi la un mediu sănătos; crearea premiselor pentru eliminarea serviciului militar obligatoriu; întărirea rolului justiŃiei; modificarea raporturilor dintre instituŃiile statului, printr-o partajare a atribuŃiilor celor două Camere ale Parlamentului; creşterea rolului CurŃii ConstituŃionale; întărirea democraŃiei; accentuarea descentralizării administrative. Între modificări se numără şi aceea privind alegerea preşedintelui României pe o durată de 5 ani (în loc de 4 ani).

Scopul principal al revizuirii ConstituŃiei a constat în redefinirea principiilor care stau la baza legii fundamentale, conform viitorului statut al României în cadrul N.A.T.O. şi al Uniunii Europene.

Printre noile prevederi ale ConstituŃiei care vizează compatibilizarea legislaŃiei româneşti cu cea comunitară, se află: principiul egalităŃii în drepturi între cetăŃenii români şi comunitari, aplicarea dreptului comunitar în România, dreptul cetăŃenilor comunitari de a deŃine în proprietate terenuri în România etc., care consfinŃesc supremaŃia dreptului comunitar în orice caz de incompatibilitate cu legislaŃia românească. Alte modificări fac referire directă la perioada intrării României în U.E., fiind prevăzut dreptul oricărui cetăŃean român de a alege şi a fi ales în Parlamentul European, dobândirea cetăŃeniei europene de către cetăŃenii români etc.

La 28 noiembrie 2004, au avut loc noi alegeri parlamentare şi prezidenŃiale. Cu acest prilej a continuat tendinŃa de simplificare a spectrului politic, alcătuindu-se două coaliŃii: Uniunea NaŃională P.S.D. + P.U.R. (Partidul Social Democrat + Partidul Umanist Român, din mai 2005 Partidul Conservator) şi AlianŃa „Dreptate şi Adevăr” (P.N.L.-P.D. – Partidul NaŃional Liberal şi Partidul Democrat).

Principala confruntare electorală s-a desfăşurat între aceste coaliŃii, rezultatele finale fiind următoarele: La Senat – Uniunea NaŃională P.S.D. + P.U.R., 3.798.607 voturi (37,16%); AlianŃa „Dreptate şi Adevăr” (D.A.) P.N.L.-P.D., 3.250.663 voturi (31,8%); P.R.M., 1.316.751 voturi (12,99%); U.D.M.R., 628.125 voturi (6,19%).

În primul tur al alegerilor prezidenŃiale, niciunul dintre candidaŃi nu a întrunit majoritatea de voturi ale alegătorilor înscrişi în listele electorale, primii candidaŃi în ordinea numărului de voturi obŃinute fiind: Adrian Năstase – 4.278.864 voturi (40,94%) şi Traian Bănescu – 3.545.236 voturi (33,92%). Cel de-al doilea tur de scrutin, organizat la

12 decembrie 2004, este câştigat de Traian Băsescu cu 51,23%, devansân-du-l pe Adrian Năstase, care a obŃinut 48,57% din totalul voturilor exprimate.

În 28 decembrie 2004, cele două camere ale Parlamentului României aprobă componenŃa noului guvern, condus de Călin Popescu-Tăriceanu, având susŃinerea politică a AlianŃei „D.A.”, U.D.M.R. şi P.U.R. În aceeaşi zi, la Palatul Cotroceni, guvernul a depus jurământul în faŃa preşedintelui României, Traian Băsescu.

În perioada următoare, până la sfârşitul anului 2006, deşi disputele politice au continuat, nu numai între putere şi opoziŃie, ci şi în cadrul acestora, s-a menŃinut consensul tuturor partidelor politice în privinŃa integrării României în structurile europene şi euroatlantice.

XII.3. Politica externă a României sub înrâurirea unor mari

schimbări pe arena internaŃională

În perioada imediat următoare evenimentelor revoluŃionare din decembrie 1989, politica externă românească a cunoscut importante schimbări, determinate de evoluŃiile interne, pe de o parte, şi de noul context internaŃional, pe de altă parte. Nu au lipsit, mai ales la început, unele incertitudini. Pactul de la Varşovia şi C.A.E.R.-ul intraseră într-o fază de declin, care prefigura decesul lor554. Uniunea Europeană era încă „un obiect politic neidentificat”, cum se exprima Jacques Delors în 1985, după instalarea sa în calitate de preşedinte al Comisiei ComunităŃii Europene de la Bruxelles. În acelaşi timp, AlianŃa Nord-Atlantică îşi dezvolta „o nouă strategie”. La 8 februarie 1990, secretarul general al N.A.T.O., Manfred Wörner, declara: „Chiar dacă Tratatul de la Varşovia se autodizolvă, acesta nu este un motiv pentru dizolvarea N.A.T.O.

554 La 25 februarie 1991, a avut loc la Budapesta o sesiune extraordinară

a Consiliului Politic Consultativ al Tratatului de la Varşovia, care a adoptat Protocolul cu privire la încetarea valabilităŃii acordurilor militare încheiate în cadrul organizaŃiei şi lichidarea structurilor militare ale acesteia. Documentul consemna faptul că, începând cu 31 martie 1991, îşi încetează valabilitatea Protocolul de constituire a Tratatului de la Varşovia din 14 mai 1955. La 28 iunie 1991, în cadrul ultimei sesiuni a C.A.E.R., care a avut loc la Budapesta, se adoptă Protocolul cu privire la desfiinŃarea organizaŃiei. Se pune capăt astfel relaŃiilor comerciale dintre statele fostului bloc sovietic, bazate pe sistemul rublei transferabile şi al plăŃilor în sistem clearing.

Dimpotrivă, există toate motivele pentru a demonstra că rostul nostru, ca factor de stabilitate, va deveni şi mai important.”555

Într-o cuvântare Ńinută la Berlin, în ianuarie 1990, secretarul de stat al S.U.A., James Baker, sublinia posibilitatea ca N.A.T.O. să devină mai degrabă o „entitate politică decât militară”. El sugera că „AlianŃa s-ar putea transforma într-un organism de verificare a acordurilor de control al armamentelor, de discuŃii privind conflictele regionale şi de asigurare a aju-torului şi expertizei necesare noilor naŃiuni democratice din Estul Europei”556. Iar în mai, acelaşi an, preşedintele George Bush sublinia că vii-torul S.U.A. nu putea fi separat de cel al Europei şi că AlianŃa Nord-Atlantică rămâne vitală pentru „locul Americii” în Europa şi necesară pen-tru stabilitatea şi cooperarea naŃiunilor în cadrul unei noi ordini europene.

Schimbările politice din Europa de Est vor modifica întreg sistemul politic internaŃional şi, implicit, politica externă a României va cunoaşte un proces de adaptare la noile condiŃii.

Înlăturarea „ordinii comuniste” a dus însă, mai întâi, în statele reformatoare şi în cele nou apărute în spaŃiul ex-sovietic, la escaladarea diverselor riscuri de securitate, prăbuşirea vechilor structuri sociale şi administrative, înmulŃirea crimei organizate, a fenomenului criminalităŃii în general, declinul economic şi pauperizarea grupurilor de populaŃie dezavantajate social.

SoluŃia optimă pentru rezolvarea acestei crize de tranziŃie era văzută de părŃi largi ale populaŃiei în accederea la statutul de membru în organizaŃiile occidentale de integrare, ca OrganizaŃia Europeană pentru ComerŃ şi Dezvoltare (O.E.C.D.), Consiliul Europei, AlianŃa Nord-Atlantică şi, înainte de toate, Uniunea Europeană (U.E.). Intrarea în aceste organizaŃii era asociată cu bunăstarea şi modernizarea. „Această soluŃie a fost «vândută» adesea şi de către noile elite politice din respectivele state, ca răspuns la toate problemele de interes public, cărora, de fapt, nu erau capabile să le găsească o soluŃie.”557

La ConferinŃa internaŃională de la Praga din aprilie 1991, diplomaŃia română a propus înfiinŃarea unei Uniuni a Europei Centrale şi

555 România – NATO. Cronologie 1989-2004, op. cit., p. 41. 556 Ibidem, p. 41-42. 557 Erhard Busek, Werner Mikulitsch, Uniunea Europeană şi drumul

spre Răsărit, EdiŃie îngrijită de Rudolf Gräf şi Mihai Grigoraş, Institutul European, Iaşi, 2005, p. 50-51.

de Est ca structură eficientă de asigurare a securităŃii Ńărilor din această zonă până la crearea unui sistem general-european de securitate. Se putea evita astfel şi o concurenŃă între state sau grupări de state, cum se conturase deja la întâlnirea de la Vişegrad, din 15 februarie 1991, care a pus bazele „trilateralei” – Polonia, Cehoslovacia şi Ungaria. „Propunerea noastră – arăta ministrul român de externe, Adrian Năstase – are în vedere şi prezenŃa – cu un statut special, spre exemplu, cel de observatori permanenŃi – a S.U.A., U.R.S.S., Consiliul Europei şi Uniunea Europei Occidentale. Uniunea Europei Centrale şi de Est ar putea să prevină exact unele din efectele negative ale certei fragmentări pe care o creează multiplicarea grupurilor în care sunt incluse diferite Ńări din această regiune. Pentru că ar fi o premisă, cât şi o parte propriu-zisă a procesului de realizare a unei Europe, libere şi unite.”558

În acelaşi context, la 18 iunie 1991, generalul Nicolae Spiroiu, ministrul apărării, declara: „Ne pronunŃăm pentru asigurarea securităŃii naŃionale nu prin aderarea la noi alianŃe militare, ci prin extinderea acordurilor bilaterale de colaborare multilaterală, inclusiv în domeniul militar, care să ofere garanŃii reciproce suficiente pentru promovarea intereselor naŃionale ale fiecărui stat”. Referindu-se la doctrina militară naŃională, ministrul român sublinia: „România a fost singura Ńară care n-a adoptat doctrina de bloc impusă de liderul alianŃei, elaborându-şi o doctrină militară naŃională, proprie, adecvată asigurării independenŃei şi integrităŃii teritoriale a statului român. În consecinŃă, prea multe nu avem de schimbat în acest domeniu.”559

Identificarea coordonatelor diplomaŃiei româneşti postdecembriste pune în lumină voinŃa politică de a dezvolta relaŃiile politice cu statele Europei Occidentale şi cu N.A.T.O., integrarea euroatlantică fiind „obiectivul politic fundamental şi prioritar” asumat de toate guvernele care s-au succedat la conducerea Ńării după 22 decembrie 1989560.

558 Apud Corneliu Filip, Tratatul de la Varşovia şi principalele crize

contemporane (1955-1991), în Omagiu istoricului Valeriu Florin Dobrinescu, Coordonator Horia Dumitrescu, Editura Pallas, Focşani, 2003, p. 770.

559 Ibidem. 560 Cristina Arvatu, Politica externă a României în contextul integrării

euroatlantice, în România şi integrarea euroatlantică, Coordonator Ruxandra Luca, Editura Institutului de ŞtiinŃe Politice şi RelaŃii InternaŃionale, Bucureşti, 2004, p. 148.

Înfăptuirea acestui obiectiv era legitimată prin superioritatea valorilor civilizaŃiei occidentale: libertatea, democraŃia, statul de drept, economia de piaŃă şi, nu în ultimul rând, prin sentimentul unei comuniuni mult mai profunde cu acest sistem de valori decât cu cel simbolizat de Moscova. Reorientarea politicii externe a României, ca şi a altor Ńări din cadrul fostului bloc estic a fost caracterizată şi prin sintagma „reîntoarcerii” sau „întoarcerii acasă în Europa”. De fapt, forŃa de atracŃie a modelului occidental de modernizare şi de prosperitate contribuise efectiv la prăbuşirea sistemului represiv al totalitarismului de tip sovietic.

Prăbuşirea socialismului totalitar a lăsat România într-o stare de incertitudine privind sistemul său de alianŃe. IntenŃiile sale de aderare la structurile europene şi euroatlantice erau privite la început cu reticenŃă. CarenŃele evoluŃiei politice a societăŃii româneşti ridicau semne de întrebare în Occident cu privire la cursul democratic al statului român. Convulsiile interne din anii 1990-1992 – „incidentele” de la Târgu-Mureş (din 19-20 martie 1990), „mineriadele”, „fenomenul PiaŃa UniversităŃii” – au afectat imaginea României în străinătate, diminuând ceea ce în presa vremii s-a numit „imensul capital de simpatie” pe care occidentalii l-au acordat românilor după înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu de la putere561.

În primii ani după decembrie 1989, România nu a beneficiat de un sprijin efectiv al marilor puteri occidentale în demersul său de apropiere de structurile democratice occidentale. Un interes mai mare faŃă de România l-a manifestat în acei ani Uniunea Sovietică, ceea ce sugera posibilitatea ca, în cadrul înŃelegerilor dintre Washington şi Moscova, care au precedat căderea regimurilor totalitare din Centrul şi Estul Europei, românii să fie abandonaŃi din nou sferei de influenŃă a marii puteri de la Răsărit. România a ajuns în situaŃia paradoxală de a semna, la 22 martie 1991, un tratat de colaborare, bună vecinătate şi amiciŃie cu Uniunea Sovietică, prin care Moscova obŃinea dreptul de a se pronunŃa asupra oricărei posibile alianŃe pe care Bucureştii ar fi realizat-o cu un stat occidental562. Acest tratat, parafat la Moscova de către Adrian Năstase, ministrul afacerilor externe şi omologul său, Alexandr Besmertnîi, era încheiat pe termen de 15 ani, fiind semnat de preşedintele Ion Iliescu la

561 Ibidem, p. 149-150. 562 Tom Gallagher, DemocraŃie şi naŃionalism în România,

1989-1998, Editura All, Bucureşti, 1999, p. 175.

5 aprilie 1991, în cadrul unei vizite oficiale pe care o întreprinde în U.R.S.S. Este primul act de acest fel încheiat de U.R.S.S. cu o fostă Ńară socialistă. Prin înseşi prevederile sale, noul tratat româno-sovietic alinia din nou România la interesele U.R.S.S., la un an şi câteva luni de la 22 decembrie 1989. Integrarea europeană era amintită incidental, nu existau referiri la drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului şi nici la raporturile dramatice dintre România şi Uniunea Sovietică în epoca celui de-al doilea război mondial şi în primii ani postbelici. Tratatul, criticat de specialişti şi oameni politici, nu a fost supus ratificării şi datorită evenimentelor care au dus la destrămarea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991. Astfel, opoziŃia faŃă de acest document şi dispariŃia U.R.S.S., ca actor pe scena internaŃională, au oprit punerea în practică a unui tratat care „ar fi plasat România în sfera de influenŃă sovietică”563.

În cursul anului 1991, orientarea societăŃii româneşti spre Occident începe să se bucure de mai multă receptivitate. La 23 ianuarie 1991 s-a semnat la Bucureşti Acordul de cooperare între România şi Programul NaŃiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), iar la 30 ianuarie acelaşi an, la Bruxelles, „Grupul celor 24” hotărăşte să includă România între Ńările est-europene beneficiare de asistenŃă în cadrul programului PHARE564, program iniŃiat în 1989, având în vedere ajutorarea prin credite şi asistenŃă tehnico-ştiinŃifică a fostelor Ńări socialiste, precum şi al altor programe de asistenŃă financiară neram-bursabilă acordate României de U.E., precum SAPARD565, ISPA566 şi altele.

563 Ibidem. 564 Programul PHARE (Poland And Hungary Action for Recovery of the

Economy) a fost iniŃiat în cadrul summit-ului economic al Grupului G7 din 14-16 iulie 1989, de la Paris, care a cerut Comisiei Europene să sprijine reformele economice începute în Ungaria şi în Polonia. A fost extins ulterior în Europa Centrală şi de Est, devenind un program de preaderare. România a beneficiat de acest program din 1991. După 1997, PHARE este transformat într-un instrument politic care să susŃină Ńările candidate în procesul de aderare, accentul fiind pus pe întărirea instituŃiilor democratice, precum şi pe investiŃiile în infrastructură (Păun Nicolae, Păun Ciprian Adrian, Ciceo Georgiana, Albu-Comănescu Radu, Finalitatea Europei – ConsideraŃii asupra proiectului instituŃional şi politic al Uniunii Europene, Editura FundaŃiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005, p. 284).

565 SAPARD (Special Pre-Accession Programme for Agriculture and Rural Developement). Obiectivele prioritare ale acestui program pus la dispoziŃia Ńărilor candidate de către U.E. în perioada 2000-2006 erau: facilitarea

La 29 ianuarie 1991, Petre Roman, primul-ministru al României, în discursul Ńinut la Strasbourg în faŃa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, salută DeclaraŃia privind Parteneriatul cu Ńările Europei Centrale şi de Est, adoptată de Consiliul Nord-Atlantic la reuniunea ministerială de la Copenhaga, şi exprimă dorinŃa României de a dezvolta pe larg relaŃiile de parteneriat şi de conlucrare cu N.A.T.O.

La 19 februarie 1991, Parlamentul European avizează favorabil Acordul de ComerŃ şi Cooperare Economică dintre România şi Comunitatea Europeană, semnat la Luxemburg la 12 octombrie 1990. Acordul prevedea o perioadă de 5 ani în care se vor ridica limitele impuse în comerŃul cu România, căreia i se va acorda clauza naŃiunii celei mai favorizate. Acordul, intrat în vigoare la 1 mai 1991, prevedea extinderea cooperării în domeniul energetic, al educaŃiei, turismului şi sistemului bancar. Prin acest acord se urmărea sprijinirea dezvoltării României, luându-se ca exemplu Consiliul Europei, care a acordat României statutul de invitat special, şi „Grupul celor 24”, care a inclus România în programul său economic.

Autodizolvarea Pactului de la Varşovia a oferit diplomaŃiei româneşti posibilitatea de a-şi afirma disponibilitatea de a participa la construcŃia europeană pe baza unui nou sistem de securitate. La reuniunea de la Budapesta, din 25 februarie 1991, a miniştrilor de externe şi ai apărării din cele 6 Ńări care au anunŃat desfiinŃarea structurilor militare ale Pactului de la Varşovia, Adrian Năstase a precizat că „o direcŃie prioritară de acŃiune pentru România după anul 1989 este promovarea unor ample relaŃii de parteneriat cu AlianŃa Nord Atlantică şi cu Uniunea Europei Occidentale, asocierea la Comunitatea Economică Europeană şi partici-parea la celelalte structuri europene. Mai mult, România contribuie la dezvoltarea dinamică a relaŃiilor sale cu Ńările vecine, prin înfăptuirea unor importante proiecte de cooperare regională din Balcani, din zona

implementării acquis-ului comunitar în domeniul Politicii Agricole Comune şi al legislaŃiei aferente; sprijinirea reformelor structurale necesare dezvoltării durabile a agriculturii şi a zonelor rurale.

566 ISPA (Instrument for Structural Policies for Pre-Accession). Acest program a oferit o contribuŃie financiară substanŃială României pentru îmbunătăŃirea infrastructurii de transport şi mediu. În 2001-2002, România s-a aflat pe primul loc între Ńările candidate la U.E. beneficiare ale Programului ISPA.

Mării Negre şi între statele dunărene. În acelaşi cadru se situează interesul autentic al României pentru eforturile şi iniŃiativele care promovează securitatea şi cooperarea în zona Mediteranei”567.

La 28-30 iunie 1991, are loc ultima sesiune a C.A.E.R. la Budapesta, care adoptă hotărârea privind desfiinŃarea acestei organizaŃii. A doua zi, se semnează la Praga Protocolul de încetare a valabilităŃii Tratatului de la Varşovia, din partea României actul fiind semnat de preşedintele Ion Iliescu. A urmat, în zilele de 3-5 iulie, vizita oficială la Bucureşti a secretarului general al N.A.T.O., Manfred Wörner, în cadrul politicii privind dezvoltarea cooperării dintre AlianŃa nord-atlantică şi fostele state membre ale Tratatului de la Varşovia, în vederea realizării unei noi arhitecturi de securitate în Europa.

În timpul vizitei efectuate la Bucureşti, la 23 şi 24 iulie 1991, a ministrului de externe al Italiei, Gianni de Michelis, se semnează Tratatul de prietenie şi colaborare între Italia şi România, primul document de acest fel încheiat de România cu un stat occidental după 22 decembrie 1989.

La 28 octombrie 1991 se parafează la Washington textul noului Acord comercial româno-american, care prevedea acordarea reciprocă a clauzei naŃiunii celei mai favorizate.

La 20 noiembrie 1991, preşedinŃii François Mitterrand şi Ion Iliescu semnează, la Paris, Tratatul de înŃelegere amicală şi de cooperare între România şi Republica Franceză, prin care cele două state hotărăsc „să întărească relaŃiile lor de înŃelegere şi prietenie”568. FranŃa se angaja „să favorizeze dezvoltarea şi aprofundarea relaŃiilor dintre România şi ComunităŃile Europene”, sprijinind încheierea Acordului de Asociere între România şi ComunităŃile Europene. România mai semnează, în 1991, la Bucureşti, tratate de prietenie şi colaborare, cu Turcia la 19 septembrie, cu Grecia la 27 noiembrie, în 1992 cu Bulgaria, la 27 ianuarie, la Sofia, iar la 4 februarie, la Madrid, cu Spania.

Consiliul European întrunit la 9-10 decembrie 1991 la Maastricht (Olanda) aprobă proiectul Tratatului de constituire a Uniunii Europene. Peste 3 zile, la 13 decembrie, Consiliul de Miniştri al ComunităŃilor Econo-

567 România-NATO, Cronologie 1989-2004, Coordonator Mihail E.

Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2004, p. 52. 568 Institutul Român de Studii InternaŃionale „Nicolae Titulescu”,

Tratatele politice de bază, ediŃie îngrijită de Valentina Farcaş, Bucureşti, 2003, p. 70.

mice Europene autorizează începerea negocierilor preliminare cu România, în vederea încheierii Acordului de Asociere între cele două părŃi.

Cu prilejul vizitei ministrului afacerilor externe, Adrian Năstase, la Strasbourg din 18-19 decembrie 1991, este semnată ConvenŃia culturală europeană, ceea ce creează premise pentru participarea României la aproximativ o treime din activităŃile organizate de Consiliul Europei. Totodată, pe baza aprobării Parlamentului, este prezentată cererea oficială de aderare a României la Consiliul Europei.

XII.3.1. Integrarea europeană şi euroatlantică – opŃiune fundamentală a României. În jurul celor două obiective strategice majore de politică externă – intrarea în N.A.T.O. şi în Uniunea Europeană – s-au reunit principalele forŃe politice ale noii democraŃii româneşti, instaurată după decembrie 1989, care, în ciuda confruntărilor dintre ele, au reuşit să acŃioneze în comun pentru promovarea acestor obiective.

AlianŃa Nord-Atlantică şi Uniunea Europeană, deşi diferite ca structură, au în comun aceleaşi principii democratice drept criterii esenŃiale de aderare pentru oricare stat candidat: sistem de guvernare democratic şi o economie de piaŃă liberă. Cele două organizaŃii sunt complementare; au existat însă şi situaŃii în care marile puteri care le dominau – în cazul N.A.T.O., Statele Unite ale Americii, iar în cazul Uniunii Europene, Germania, FranŃa – au adoptat poziŃii divergente faŃă de anumite probleme internaŃionale, ceea ce a afectat şi poziŃia României faŃă de una sau cealaltă dintre organizaŃii.

Pentru aderarea atât la N.A.T.O., cât şi la Uniunea Europeană, România era chemată să îndeplinească, în primul rând, condiŃiile restructurării interne, care s-a desfăşurat într-un ritm lent şi cu mari dificultăŃi. Pe de altă parte, evoluŃia situaŃiei internaŃionale de la sfârşitul secolului XX a făcut ca spaŃiul românesc să devină o zonă geostrategică de interes minor pentru marile puteri occidentale, primele decizii de extindere a celor două organizaŃii neincluzând şi România. În condiŃiile schimbării strategiei marilor puteri occidentale, în special a S.U.A., după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, România a început să ocupe un loc mai important în ecuaŃiile politice ale marilor puteri569.

La 7 februarie 2000, preşedintele României, Emil Constantinescu, prezenta, într-o manieră sintetică, la Londra, la reuniunea Institutului

569 Cristina Arvatu, op. cit., p. 152-153.

Regal de RelaŃii InternaŃionale, Chattam House, procesul lărgirii N.A.T.O. şi al U.E. din perspectiva României, remarcând două componente ale acestui proces: radicalitatea şi dificultăŃile sale. „În aparenŃă – arăta preşedintele României – aceste două elemente s-ar exclude reciproc. În realitate, implozia sistemului comunist nu a reprezentat un moment magic în care istoria democraŃiilor restaurate să poată fi reluată, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat, din chiar punctul în care fusese întreruptă. Surprinzător, pentru observatorii din interior, ca şi pentru cei din vest, forŃe inerŃiale greu de învins au apărut imediat, mai vizibil sau mai insidios, umbrind entuziasmul general din 1989. În ciuda acestui fapt, sau poate chiar din cauza lui, presiunea forŃelor democratice din Europa centrală pentru o integrare completă şi cât mai rapidă în structurile NATO şi U.E. a transformat soluŃiile intermediare, ca Parteneriatul pentru Pace şi aranjamentele subregionale (cum sunt IniŃiativa Central-Europeană sau CEFTA570) în trepte solide pe scara dobândirii calităŃii de membru cu depline responsabilităŃi al NATO şi UE.”571

În imaginarul politic românesc, după 1990, după cum arată un cercetător al acestei teme, a persistat confuzia între Europa şi Uniunea Europeană; „AmbiguităŃile ideii europene au complicat foarte mult gestionarea raŃională şi previzibilă a problemei Uniunii Europene în dimensiunea sa socială şi economică, precum şi în cea propriu-zis politică. După căderea comunismului, actorii politici români au preferat Uniunii Europene ideea unei Europe geografice sau culturale, mai uşor de descris şi, ca să spunem aşa, gata realizată.”572

Pe de altă parte, ani de-a rândul, Europa şi N.A.T.O. au fost asociate în imaginarul românesc postcomunist, fiecare fiind, de fapt, interpretată ca un sinonim al acelei vechi referinŃe politice care este, pentru români, Occidentul. De aici, expresia euroatlantic, „formulă care reuneşte Uniunea Europeană şi N.A.T.O. sub forma unui centru care se revarsă

570 Acordul Central-European de Liber Schimb (Central European Free

Trade Association). 571 România – Uniunea Europeană. Cronologie 1989-2005,

Coordonator Mihail E. Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2006, p. 512. Anexa nr. 15.

572 Cristian Preda, Perspective ale integrării europene şi sistemul românesc de partide, în România şi integrarea europeană, coordonator Ana Maria Dobre, Ramona Coman, Institutul European, Iaşi, 2005, p. 105.

peste periferie. Retorica politică românească se articulează în mod esenŃial în jurul optimismului că într-o zi periferia va face parte din centru.”573

La 10 octombrie 2001, preşedintele României, Ion Iliescu574, trimite o scrisoare secretarului general N.A.T.O. şi şefilor de stat şi de guvern ai Ńărilor membre N.A.T.O., în care se afirmă disponibilitatea totală a Ńării noastre de a coopera cu AlianŃa şi statele membre, de a participa la orice formulă de colaborare deschisă Ńărilor din Europa Centrală şi de Est. O caracteristică a politicii externe româneşti – se sublinia în scrisoare – o reprezintă „continuarea eforturilor pentru integrarea în structurile vest-europene şi euroatlantice şi, în acest cadru, pentru armonizarea strategiei şi acŃiunii politice româneşti cu orientările de bază ale României, de protecŃie a securităŃii şi integrităŃii teritoriale. Guvernul va promova o politică de consolidare a legăturilor cu NATO şi UEO575, până la integrarea deplină a Ńării noastre în aceste organisme”576.

XII.4. Aderarea României la AlianŃa Nord-Atlantică

La 20 decembrie 1991 a avut loc la Bruxelles reuniunea inaugurală a unui organism nou al N.A.T.O., constituit pentru a realiza o punte cu statele fostului Tratat de la Varşovia în scopul stabilităŃii euroatlantice: Consiliul de Cooperare Nord-Atlantică (North-Atlantic Cooperation Council-N.A.C.C.). Acest fapt a devenit posibil atât datorită transformărilor structurale petrecute în România şi în celelalte state ale

573 Ibidem. 574 Candidând din partea Partidului DemocraŃiei Sociale din România,

aflat în opoziŃie, Ion Iliescu a câştigat alegerile prezidenŃiale la al doilea tur de scrutin, din 10 decembrie 2000, obŃinând 6.696.623 de voturi (66,82%), iar Corneliu Vadim Tudor, contracandidatul său, reprezentând Partidul România Mare, a obŃinut 3.324.247 de voturi (33,17%), cu puŃin mai mult decât în primul tur.

575 Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.) s-a constituit pe baza unui Tratat de cooperare economică, socială şi culturală şi de apărare colectivă, semnat la Bruxelles, la 17 martie 1948, de către Belgia, FranŃa, Luxemburg, Olanda şi Marea Britanie. În 1949, atribuŃiile militare ale OrganizaŃiei Tratatului de la Bruxelles au fost preluate de N.A.T.O. În 1954, s-au semnat, la Paris, acordurile prin care U.E.O. s-a extins prin aderarea Republicii Federale Germania şi a Italiei. Din acelaşi an s-a adoptat denumirea de Uniunea Europei Occidentale (Andrei Popescu, Ion Jinga, OrganizaŃii europene şi euroatlantice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 47-51).

576 România-NATO, Cronologie 1989-2004, op. cit., p. 58-59.

Europei Centrale şi de Sud-Est, cât şi mutaŃiilor survenite în AlianŃa Nord-Atlantică. Acestea din urmă au fost marcate de „DeclaraŃia de la Londra” din 6 iulie 1990 şi de „Noul concept strategic al AlianŃei”, adoptat cu prilejul întâlnirii la nivel înalt a Consiliului Nord-Atlantic de la Roma din 7-8 noiembrie 1991. Reuniunea Consiliului de Cooperare Nord-Atlantică a cuprins în cadrul său, pe lângă miniştri de Externe, şi alŃi reprezentanŃi din 16 state N.A.T.O. şi delegaŃi din 9 Ńări din Europa Centrală şi de Est, inclusiv România. România devine membru fondator al N.A.C.C. şi cu acel prilej propune, printre altele: acreditarea unui ambasador al N.A.T.O. la Bucureşti, crearea în România a unui centru de informare al N.A.T.O.; cooperarea cu AlianŃa Nord-Atlantică în probleme politice şi de securitate, economice, ştiinŃifice, de transmitere a informaŃiilor, de infrastructură etc.

La 2 octombrie 1993, preşedintele Rusiei, Boris ElŃîn, avertizează printr-o serie de scrisori pe şefii de stat ai FranŃei, Germaniei, S.U.A. şi Marii Britanii că este împotriva includerii Ńărilor din Europa de Est în N.A.T.O. Liderul de la Kremlin, care i-a succedat lui Mihail Gorbaciov, propune ca securitatea zonei est-europene să fie asigurată de AlianŃa Nord-Atlantică împreună cu Rusia. Peste câteva zile, M.A.E. al României apreciază că niciuna din Ńările est-europene nu are nevoie de aprobarea preşedintelui rus Boris ElŃîn pentru intrarea în N.A.T.O. În acelaşi timp, secretarul general al AlianŃei, Manfred Wörner, se pronunŃă în favoarea unei „eventuale” aderări la N.A.T.O. a Ńărilor din fostul Tratat de la Varşovia. Aceeaşi poziŃie este afirmată şi de Volker Ruhe, ministrul german al apărării.

Reuniunea la nivel înalt a statelor membre N.A.T.O., de la Bruxelles, din 10-11 ianuarie 1994, aprobă iniŃiativa americană privind Parteneriatul pentru Pace (P.f.P.), destinat colaborării militare şi politice a Ńărilor participante la N.A.C.C., precum şi a altor state din O.S.C.E. Acest parteneriat crea o relaŃie bilaterală între N.A.T.O. şi Ńările din centrul şi estul Europei, fiind o soluŃie de compromis; se respingea admiterea, la momentul respectiv, de noi membri, dar se accepta, în principiu şi fără precizări, posibilitatea lărgirii AlianŃei. România, printr-o declaraŃie guvernamentală, din 14 ianuarie 1994, se arăta interesată de acest parteneriat, iar la 26 ianuarie, ministrul de externe, Teodor Meleşcanu, semna la Bruxelles Documentul-cadru privind participarea României la Parteneriatul pentru Pace. România este prima Ńară est-

europeană care semnează acest document, ceea ce îi va da posibilitatea să participe în comun la acŃiuni de menŃinere a păcii şi de rezolvare a situaŃiilor de criză, să primească asistenŃă militară etc.

Adunarea DeputaŃilor, întrunită la 12 iunie 1995, adoptă o DeclaraŃie prin care „îşi reafirmă voinŃa sa politică de a acŃiona în vederea integrării în structurile politice, economice şi strategice euroatlantice şi consideră că acestea reprezintă un obiectiv politic major, a cărui realizare este în concordanŃă cu apărarea intereselor naŃionale şi constituie un sprijin nemijlocit pentru evoluŃia democratică, pluralistă a societăŃii româneşti”. Camera DeputaŃilor sublinia importanŃa pe care o are pentru securitatea naŃională şi integrarea teritorială a României „conectarea structurilor sale de securitate cu cele ale N.A.T.O. şi ale Uniunii Europene. În acest cadru, Camera DeputaŃilor sprijină participarea instituŃiilor guvernamentale la Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic, Parteneriatul pentru Pace şi la reuniunile Uniunii Europei Occidentale”. În acelaşi timp, „Camera DeputaŃilor cere Guvernului să depună, în continuare, toate eforturile pentru finalizarea negocierilor tratatelor de bază cu Ńările vecine, având în vedere necesitatea asigurării securităŃii şi independenŃei naŃionale, în condiŃiile respectării ordinii constituŃional-democratice din România, cât şi interesele României de integrare în structurile euroatlantice”577.

La rândul său, Senatul României adoptă o DeclaraŃie, la 15 iunie 1995, prin care „se pronunŃă ferm pentru integrarea Ńării noastre în NATO, încă din prima etapă a extinderii AlianŃei, şi declară că această integrare nu este îndreptată împotriva niciunui stat şi că serveşte proceselor democratice, stabilităŃii şi progresului economic şi social în România. Se solicită Guvernului să întreprindă toate demersurile pe care le consideră necesare în vederea atingerii acestui obiectiv.” Senatul României chema reprezentanŃii posturilor naŃionale de radio şi de televiziune, ai mass-media româneşti, să sprijine prin formele şi mijloacele specifice procesul de informare a populaŃiei în legătură cu necesitatea, exigenŃele, standardele şi eforturile necesare integrării în structurile euroatlantice şi cu măsurile de ordin practic aferente acestui proces.

577 DeclaraŃia Camerei DeputaŃilor privind integrarea României în

structurile politice, strategice şi economice euroatlantice, Bucureşti, 12 iunie 1995, în „Monitorul Oficial al României”, nr. 121, din 16 iunie 1995.

Totodată, Senatul României adresa un apel parlamentelor naŃionale ale Ńărilor membre N.A.T.O., Uniunii Europei Occidentale şi Uniunii Europene, precum şi Parlamentului European, chemându-le „să sprijine îndeaproape eforturile României de a se integra în aceste structuri euroatlantice, ceea ce va contribui în mod decisiv la consolidarea şi dezvoltarea democraŃiei şi reformei în Ńara noastră, la asigurarea securităŃii şi stabilităŃii în Europa Centrală”578.

Noile democraŃii care au cerut să fie admise în N.A.T.O. au intrat într-o perioadă de intensă pregătire, dar şi în competiŃie, întrucât forurile decidente ale AlianŃei lăsau să se înŃeleagă că, pentru început, nu intenŃionau să admită decât câteva Ńări. Se năştea astfel ideea admiterii în „valuri”, pentru un prim „val” preferinŃa fixându-se la trei state candidate – Cehia, Polonia şi Ungaria. Primirea acestora s-a hotărât la summit-ul N.A.T.O. de la Madrid (1997), integrarea lor efectivă şi oficială având loc la reuniunea la vârf de la Washington (aprilie 1999), când AlianŃa Nord-Atlantică marca împlinirea a 50 de ani de la înfiinŃare. Deşi, în genere, s-a considerat că România îndeplinea criteriile de admitere şi avea susŃinători, înainte de toate, FranŃa, ea n-a fost primită la Madrid în rândul membrilor N.A.T.O. Comunicatul summit-ului arăta, în termeni generali, că AlianŃa îşi păstrează porŃile deschise, România, Slovenia şi statele baltice fiind nominalizate pentru un eventual nou val al extinderii. În cercurile N.A.T.O. se evoca uneori anul 2002 drept termen posibil pentru primirea altor noi membri.

Decizia de extindere a N.A.T.O. a generat numeroase contro-verse. Ea avea susŃinători între oamenii politici influenŃi şi în rândul unor specialişti de prestigiu în probleme de securitate internaŃională. Pe de altă parte, extinderea avea şi critici, nu mai puŃin influenŃi, în mediile politice, cât şi în cele academice. Se considera că Ńările din Europa Centrală şi de Est, între care şi România, s-au găsit, după prăbuşirea regimurilor totalitare şi desfiinŃarea OrganizaŃiei Tratatului de la Varşovia, într-un vid de securitate, atât la nivel naŃional, cât şi pe plan regional. Aflate într-o astfel de situaŃie, Ńările respective n-au optat pentru un statut de neutralitate, ci s-au orientat spre N.A.T.O. şi Uniunea Europei

578 DeclaraŃia Senatului României privind integrarea Ńării în structurile

politice, strategice şi economice euroatlantice, Bucureşti, 15 iunie 1995, în „Monitorul Oficial al României”, nr. 124, din 21 iunie 1995.

Occidentale. Temându-se mai ales de consecinŃele unei evoluŃii imprevizibile, dar oricând posibilă în spaŃiul fostei U.R.S.S., România şi celelalte democraŃii est şi central-europene s-au îndreptat către structurile euroatlantice, pe care le considerau singurele în măsură să răspundă propriilor nevoi de securitate şi de apărare.

Există însă şi opinia potrivit căreia era posibilă şi alegerea de către statele din Europa Centrală şi de Est a unui statut de neutralitate, care ar fi avut şanse dacă era recunoscut şi garantat de toate marile centre de putere ce acŃionau pe continent. „Potrivit acestei opinii, o extindere a spaŃiului neutralităŃii ar fi putut schimba multe din datele problematicii securităŃii europene post-Război Rece”579.

Neaflându-se între statele admise în primul val al extinderii N.A.T.O., România a primit în schimb, la summit-ul de la Madrid, în iulie 1997, un statut special, acela de candidat favorit la următoarea rundă de extindere, iar Parteneriatul strategic cu S.U.A., semnat imediat după summit la Bucureşti, a fost un semn de recunoaştere şi sprijin pentru reformele interne, politice şi economice, precum şi o atestare a impor-tanŃei poziŃiei strategice a României.

Reuniunea extraordinară a şefilor de stat şi de guvern ai Ńărilor membre N.A.T.O. din 13 iunie 2000 decide extinderea AlianŃei cu un nou val, în noiembrie 2002, fără să se facă nicio nominalizare: „NATO speră şi aşteaptă, pe baza progreselor prevăzute ale statelor candidate, să lanseze un nou ciclu al extinderii în cursul summit-ului din 2002 de la Praga.”

La 7 martie 2001, Parlamentul României adoptă DeclaraŃia privind aderarea la NATO, în care se arăta: „În deplin consens politic în privinŃa intereselor fundamentale ale României, semnatarii prezentei declaraŃii reafirmă, în numele formaŃiunilor politice pe care le reprezintă, că integrarea în AlianŃa Nord-Atlantică constituie în continuare obiectivul fundamental al politicii externe şi de securitate a României. Securitatea naŃională, ancorarea definitivă a Ńării în sistemul politic occidental şi contribuŃia sa eficace la securitatea şi stabilitatea euroatlantică vor fi asigurate pe termen lung prin integrarea României în N.A.T.O. Pregătirea pentru aderarea la N.A.T.O. este compatibilă şi complementară cu procesul de negociere a aderării la Uniunea Europeană.

579 Constantin Vlad, RelaŃii internaŃionale politico-diplomatice

contemporane, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2001, p. 136.

În spiritul tradiŃiilor sale şi în concordanŃă cu politica de deschidere şi solidaritate adoptată de N.A.T.O. după încheierea Războiului Rece – se sublinia în DeclaraŃie –, România se pregăteşte să promoveze şi să apere valorile democratice care alcătuiesc fundamentul politic al comunităŃii Nord-Atlantice. România se pregăteşte pentru apărarea sa şi a viitorilor aliaŃi. OpŃiunea sa euroatlantică se bazează pe încredere reciprocă, transparenŃă, parteneriat şi cooperare. AspiraŃia României de a deveni membră N.A.T.O. nu este îndreptată împotriva nici unui stat. În procesul de pregătire pentru aderare, România va adopta o conduită politică bazată pe cooperare şi solidaritate, care să evite competiŃia în raport cu alte Ńări candidate.”580

Cu prilejul vizitei efectuate în Polonia, în cursul unui turneu european, preşedintele S.U.A., George W. Bush, enunŃă în discursul Ńinut la Varşovia, la 15 iunie 2001, o variantă radicală de adaptare şi de transformare a N.A.T.O., respectiv extinderea de la Marea Baltică la Marea Neagră: „Toate noile democraŃii din Europa, de la Marea Baltică la Marea Neagră, şi toate cele situate între acestea trebuie să aibă aceleaşi şanse pentru securitate şi libertate şi aceleaşi şanse să se alăture instituŃiilor din Europa.”581

La reuniunea şefilor de stat şi de guvern ai statelor membre N.A.T.O. de la Praga din 21-22 noiembrie 2002, România este reprezentată de o delegaŃie compusă din preşedintele Ion Iliescu, primul-ministru Adrian Năstase, ministrul apărării naŃionale Ioan Mircea Paşcu, ministrul afacerilor externe Mircea Geoană, George Cristian Maior, secretar de stat şi şef al Departamentului pentru Integrare Euroatlantică şi Politică de Apărare. Unul din cele mai importante puncte ale întâlnirii

580 România-NATO. Cronologie. 1989-2004, op. cit., p. 491-493.

DeclaraŃia Parlamentului pentru aderarea României la NATO, Bucureşti, 7 martie 2001. Semnatarii DeclaraŃiei sunt: Partidul DemocraŃiei Sociale din România, preşedinte – Adrian Năstase, prim-ministru; Partidul România Mare, preşedinte – Corneliu Vadim Tudor, senator; Partidul NaŃional Liberal, preşedinte – Valeriu Stoica, deputat; Partidul Democrat, preşedinte – Petre Roman, senator; Uniunea Democrată Maghiară din România, preşedinte – Béla Markó, senator; Partidul Social Democrat Român, preşedinte – Alexandru Athanasiu, senator; Partidul Umanist din România, preşedinte – Dan Voiculescu; Grupul Parlamentar al MinorităŃilor NaŃionale, altele decât cea maghiară, lider – Varujan Pambuccian, deputat.

581 Ibidem, p. 267.

este decizia de extindere a AlianŃei, România fiind nominalizată, alături de alte şase state candidate: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia şi Slovenia. În anunŃul făcut cu această ocazie, secretarul general al N.A.T.O., lordul George Robertson, declara: „Putem spune cu deplină convingere că această rundă de lărgire va menŃine şi va creşte puterea, coeziunea şi vitalitatea NATO şi că nu este îndreptată împotriva niciunui interes al Ńărilor partenere. Este o decizie crucială şi importantă, la care aliaŃii au ajuns în ultimele luni.”582 A urmat procesul ratificării de către cei 19 membri ai AlianŃei a protocoalelor de aderare a statelor invitate, finalizat la începutul anului 2004.

Parlamentul României a adoptat Legea pentru aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord la 26 februarie 2004. Cu acel prilej, preşedintele Ion Iliescu a declarat: „În anii de pregătire a aderării, poporul român a învăŃat importanŃa solidarităŃii şi concentrării eforturilor întregii naŃiuni pentru reuşita proiectului strategic al României la integrarea sa europeană şi euroatlantică. CetăŃenii Ńării au învăŃat, în toŃi aceşti ani, să preŃuiască la adevărata sa valoare abordarea consensuală a problemelor care Ńin de viitorul României, să lucreze împreună pentru afirmarea intereselor noastre de securitate, într-o lume în rapidă şi permanentă schimbare”583.

La 29 martie 2004, se desfăşoară la Washington ceremonia prilejuită de depunerea instrumentelor de aderare la Tratatul Nord-Atlantic de către prim-miniştrii celor şapte state invitate pentru aderare: Bulgaria, Estonia, Lituania, Letonia, România, Slovacia şi Slovenia. Cu acest prilej, statele respective dobândesc, din punct de vedere juridic, statutul de membru deplin al N.A.T.O. Aceasta a fost cea de-a cincea şi cea mai amplă extindere a AlianŃei Nord-Atlantice, după cele din 1952, cu Grecia şi Turcia, din 1955, cu Germania, din 1982, cu Spania şi din 1999, cu Cehia, Polonia şi Ungaria. În discursul său, preşedintele George W. Bush afirma: „AlianŃa N.A.T.O. va arbora de azi înainte şapte steaguri noi şi se va extinde de la Golful Biscaia până la Marea Neagră. Europa, care a fost o dată sursă a unor conflicte globale, este acum o sursă de pace şi de libertate”584.

582 Ibidem, p. 353. 583 Idem., p. 17. 584 Idem, p. 434-435.

La 2 aprilie 2004, la sediul N.A.T.O. din Bruxelles, în prezenŃa secretarului general al N.A.T.O., Jaap de Hoop Scheffer, şi a miniştrilor de externe ai celor 26 de state ale AlianŃei, are loc ceremonialul de arborare a drapelelor naŃionale ale Bulgariei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, României, Slovaciei şi Sloveniei. După ceremonie, se desfăşoară reuniunea specială a miniştrilor de externe ai Ńărilor membre ale AlianŃei. Secretarul general al N.A.T.O. afirmă cu acest prilej: „Aderarea Bulgariei, Estoniei, Letoniei, Lituaniei, României, Slovaciei şi Sloveniei demonstrează principiul că libertatea este de neînfrânt. De acum înainte, 26 de AliaŃi vor fi reuniŃi în angajamentul de a se apăra unii pe alŃii. Acesta este cel mai puternic, cel mai solemn angajament, pe care îl pot lua naŃiunile”.

Integrarea României în N.A.T.O. are semnificaŃii multiple: politice, diplomatice, geopolitice, geostrategice: ea materializează lărgirea AlianŃei Nord-Atlantice de la „Baltica la Marea Neagră” şi Gurile Dunării, consolidarea şi extinderea parteneriatului cu Ńări din Peninsula Balcanică, din Asia Centrală şi Caucaz; întăreşte flancul sudic al N.A.T.O., cu urmări pozitive asupra menŃinerii păcii şi stabilităŃii în lume. Cuprinderea unui stat de dimensiunile României în AlianŃa Nord-Atlantică, cu resursele sale umane şi materiale, cu influenŃa sa zonală reprezintă un câştig pentru securitatea europeană şi euroatlantică.

În calitatea sa de membru al N.A.T.O., România şi-a sporit rolul politic şi militar în procesul asigurării securităŃii regionale şi internaŃionale. În prezent, forŃele armate române participă activ la misiuni în afara graniŃelor naŃionale. De la o armată bazată pe o concepŃie autarhică, existentă înainte de 1989, s-a trecut la o fază nouă, de construcŃie a unei armate apte să se integreze în sistemul de apărare şi securitate colectivă al AlianŃei Nord-Atlantice pentru a îndeplini criteriile de flexibilitate şi deschidere faŃă de evoluŃiile mediului strategic internaŃional. Progrese semnificative s-au realizat şi în domeniul controlului civil asupra organismului militar, instaurându-se un dialog permanent între civili şi militari pe tema planificării apărării şi repartizării echitabile a rolurilor, sarcinilor şi fondurilor disponibile. Societatea românească a înŃeles necesitatea sporirii semnificative a eforturilor umane, materiale şi financiare pe care le presupune modernizarea armatei în condiŃiile apartenenŃei la N.A.T.O.

În prezent, România contribuie substanŃial la operaŃiile de sprijinire a păcii din Bosnia-HeŃegovina, Kosovo şi Afganistan;

aproximativ 2.000 de militari români se află în teatre de operaŃii externe, inclusiv în Irak, adesea extrem de complexe, alături de unele dintre cele mai puternice forŃe militare ale lumii585.

În cursul unei vizite la Bucureşti, Jaap de Hoop Scheffer declara, la 16 noiembrie 2006, că România este un bun exemplu de implicare în operaŃiunile N.A.T.O., fapt ce nu poate fi apreciat sau lăudat în cazul tuturor statelor aliate. Summit-ul N.A.T.O. de la Riga, din 28-29 noiembrie 2006, a confirmat atât politica „porŃilor deschise”, cât şi solidaritatea transatlantică. În plus, summit-ul s-a concentrat pe realizarea unor noi parteneriate globale, cu state precum Noua Zeelandă, Japonia, Coreea de Sud sau Australia, iar în domeniul militar s-a axat pe importanŃa modernizării forŃelor armate.

XII.5. Drumul României spre Uniunea Europeană

Procesul de aderare a României la AlianŃa Nord-Atlantică s-a desfăşurat în corelaŃie cu pregătirea pentru integrarea europeană. S-a avut în vedere faptul că dezvoltarea democraŃiei, securitatea şi stabilitatea sunt valori asumate în egală măsură de N.A.T.O. şi de Uniunea Europeană.

Consiliul European de la Strasbourg, din decembrie 1989, a inclus în DeclaraŃia adoptată la încheierea summit-ului afirmaŃia potrivit căreia „Comunitatea rămâne piatra de temelie a oricărei viitoare construcŃii europene.” Un anumit sentiment de responsabilitate morală faŃă de soarta Europei Centrale şi de Răsărit părea să prevaleze în atmosfera extrem de emoŃională a anilor ’90, care va fi apoi întărită în anii următori. Cel mai bine şi-a găsit expresia această idee în discursul ministrului de externe german, Joschka Fischer, Ńinut la 12 mai 2000 la Universitatea Humbold din Berlin, atunci când a afirmat că extinderea nu reprezintă doar interesul naŃional suprem al Germaniei, ci şi o obligaŃie morală care decurge din faptul că „după colapsul Uniunii Sovietice Uniunea Europeană a trebuit să se deschidă spre Est sau altfel însăşi ideea de Uniune Europeană ar fi ajuns să fie subminată şi apoi s-ar fi autodistrus”586.

Discursul ministrului german se intitulează De la confederaŃie la federaŃie, reflecŃie asupra finalităŃii integrării europene sau Quo vadis Europa? Fischer reia teza reformei instituŃionale pentru a putea pune în

585 Idem, p. 19. 586 Apud Finalitatea Europei, op. cit., p. 288.

practică extinderea Uniunii Europene spre Est. El Ńine să precizeze că o structură federală ar valoriza diferenŃele dintre naŃiuni în scopul comun al europenităŃii. Parlamentul European ar trebui să reprezinte statele-naŃiune şi cetăŃenii europeni. E o modalitate de a rezolva antagonismul parlamente naŃionale-parlament european, state-naŃiuni – Europa. Executivul, fie va consta din Consiliul U.E., care va trebui adaptat la structura unui guvern european, fie se democratizează şi se debirocratizează.

Planul Fischer pune în prim-plan conceptul federaliştilor germani, al „partajului de suveranitate”, care priveşte Europa din perspectivă instituŃională germană. Această tradiŃie, a unei Ńări cu tradiŃie federală, este contestată de multe guverne europene, în special de cel francez. Cu toate acestea, secretarul general al socialiştilor francezi, François Hollande, susŃine viziunea „Europei ca federaŃie de naŃiuni”587.

La 6 aprilie 1993, se desfăşoară la Luxemburg Reuniunea Extraordinară a miniştrilor apărării şi afacerilor externe ai Uniunii Europei Occidentale, la care participanŃii au convenit asupra unei operaŃiuni de supraveghere pe Dunăre având drept scop respectarea embargoului impus Serbiei. Au luat parte şase state: Germania, Italia, FranŃa, Spania, Olanda şi Luxemburg. Ambasadorul României la Luxemburg, Tudorel Postolache, a exprimat acordul Bucureştiului privind asistenŃa Uniunii Europei Occidentale.

Senatul şi Camera DeputaŃilor adoptă la 16 martie, respectiv, la 25 martie 1993, Legea pentru ratificarea Acordului european instituind o asociere între România, pe de-o parte, şi Comunitatea Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, precum şi statele membre ale acestora, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Olandei, Republica Portugheză, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, pe de altă parte, semnat la Bruxelles, la 1 februarie 1993.

Reuniunea Consiliului European de la Copenhaga, din 21-22 iunie 1993, cere Comisiei Europene să pregătească o Cartă Albă privind strategia pe termen lung, care să genereze creştere economică, competitivitate şi crearea de locuri de muncă. Statele asociate din Centrul

587 Ibidem, p. 58-59.

şi Estul Europei primesc asigurări că vor deveni membre depline imediat ce vor îndeplini condiŃiile politice şi economice, şi anume: existenŃa unor instituŃii stabile, care să garanteze democraŃia, statul de drept, respectarea drepturilor omului, protecŃia minorităŃilor; existenŃa economiei de piaŃă funcŃionale; asumarea obligaŃiilor ce decurg din calitatea de membru al ComunităŃii Europene; subscrierea la obiectivele politice, economice, monetare; capacitatea administraŃiei de a gestiona calitatea de membru al Uniunii şi de a aplica acquis-ul. Aceste condiŃii sunt cunoscute drept „Criteriile Copenhaga”.

Peste două zile, Parlamentul European adoptă rezoluŃia asupra concluziilor Consiliului European de la Copenhaga. Documentul salută decizia de a se deschide posibilitatea aderării pentru statele care au încheiat Acordul de Asociere cu U.E. sau negociază astfel de acorduri şi invită statele membre ale Uniunii să ratifice acordurile încheiate cu aceste state. Strângerea relaŃiilor politice dintre Comunitatea Europeană şi cele şase Ńări est-europene asociate (Polonia, Ungaria, România, Bulgaria, Cehia şi Slovacia) şi facilitarea accesului produselor lor pe piaŃa comunitară reprezintă elementul concret cel mai important al deciziei Consiliului European de la Copenhaga.

La 28 septembrie 1993, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei de la Strasbourg aprobă, prin vot, admiterea României cu drepturi depline în acest organism, cu condiŃia respectării unor cerinŃe precum: libertatea presei; statutul puterii judecătoreşti; restituirea bunurilor bisericeşti şi funcŃionarea şcolilor religioase; predarea în limba maternă în şcolile minorităŃilor naŃionale; ameliorarea condiŃiilor de detenŃie; eliminarea, în anumite cazuri, a sancŃiunilor penale aplicate homosexualilor; eliberarea deŃinuŃilor politici sau etnici; combaterea rasismului şi a discriminării naŃionale. Raportorii Consiliului Europei urmau să prezinte periodic rapoarte asupra îndeplinirii acestor criterii. Peste două zile, la 30 septembrie, Camera DeputaŃilor adoptă, în procedură de urgenŃă şi în unanimitate, proiectul de lege privind aderarea României la Statutul Consiliului Europei. A urmat, la 7 octombrie, admiterea României ca membru cu drepturi depline al Consiliului Europei. În aceeaşi zi, Theodor Meleşcanu, ministru de stat, ministrul afacerilor externe, a semnat la Viena Statutul Consiliului Europei şi ConvenŃia Europeană a Drepturilor Omului. În noua sa calitate, România este reprezentată de ministrul său de externe în cadrul Comitetului

Miniştrilor şi de o delegaŃie formată din 10 reprezentanŃi şi 10 supleanŃi la nivelul Adunării Parlamentare. De asemenea, România este reprezentată de o delegaŃie similară în cadrul Congresului Puterilor Locale şi Regionale şi de un judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Acordul de Asociere a României la Uniunea Europeană, intrat în vigoare la 1 februarie 1995, înlocuia Acordul Interimar încheiat în noiembrie 1992 între România şi ComunităŃile Europene. România a devenit, astfel, oficial, Ńară asociată la Uniunea Europeană. Se încheia astfel o acŃiune preponderent politică şi diplomatică; „procesul integrării noastre în structurile europene intra într-o nouă etapă”588. Principiile generale ale Acordului şi obiectivele procesului de asociere erau: crearea cadrului instituŃional pentru realizarea unui dialog politic intens între părŃile semnatare; crearea de instituŃii necesare pentru implementarea asocierii; sprijinirea eforturilor României pe calea consolidării democraŃiei; liberalizarea circulaŃiei mărfurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor; crearea cadrului pentru dezvoltarea economică, socială şi culturală.

Un loc aparte printre prevederile Acordului îl ocupă cele economice: comerŃ liber pentru produsele industriale; suprimarea contingentărilor şi taxelor vamale în comerŃul cu produse siderurgice, textile şi agricole; tratament nediscriminatoriu pentru întreprinderile şi forŃa de muncă românească în Ńările Uniunii Europene, intensificarea cooperării financiare prin programul PHARE.

DeclaraŃia Parlamentului privind intrarea în vigoare a Acordului european de asociere a României la Uniunea Europeană, din 8 februarie 1995, sublinia că Legislativul de la Bucureşti înŃelege să-şi asume răspunderi sporite pentru elaborarea şi punerea în practică a unei strategii româneşti de integrare europeană. „Parlamentul României, cu mijloacele sale specifice – releva DeclaraŃia – îşi propune să orienteze evoluŃia social-politică şi economică a Ńării cât mai aproape de standardele de integrare, astfel încât cererea de aderare să capete un conŃinut real, să reprezinte efectiv nu numai o opŃiune, ci şi o garanŃie a angajamentului tuturor forŃelor politice din Ńară pentru atingerea şi respectarea standardelor europene în toate domeniile.”

588 Ion Iliescu, DeclaraŃie cu prilejul intrării în vigoare a Acordului de

Asociere a României la Uniunea Europeană., în De la Essen la Cannes, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1995, p. 49.

Cu aceeaşi ocazie, primul-ministru, Nicolae Văcăroiu, declara: „Reiterând opŃiunea strategică fundamentală a României de integrare deplină şi cât mai rapidă în Uniunea Europeană, guvernul român, beneficiind de sprijinul întregului spectru politic parlamentar, al opiniei publice, îşi reafirmă hotărârea de a întreprinde toate măsurile necesare pentru înfăptuirea acestui obiectiv, în cadrul căruia asigurarea aplicării întocmai a prevederilor Acordului de asociere deŃine un loc central”. La rândul său, ambasadoarea Karen Fogg, şeful delegaŃiei Uniunii Europene în România, afirma că „obiectivul major al politicii Uniunii Europene faŃă de România constă în sprijinirea eforturilor pentru consolidarea democraŃiei, dezvoltării economice şi înfăptuirii tranziŃiei spre o economie de piaŃă”589.

La 21 iunie 1995 este adoptată la Snagov Strategia naŃională de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană. Cu acest prilej este semnată o declaraŃie politică (DeclaraŃia de la Snagov) de către liderii partidelor parlamentare, preşedinŃii celor două Camere ale Parlamentului, preşedintele României şi preşedintele Comisiei de elaborare a Strategiei590. Cele două documente au fost înaintate preşedinŃiei franceze a Uniunii Europene, împreună cu cererea oficială de aderare a României la ComunităŃile Europene, şi prezentate apoi Consiliului European de la Cannes din 26-27 iunie 1995.

La 28 iunie 1995, Parlamentul României adoptă hotărârea privind constituirea Comisiei parlamentare pentru integrare europeană. Această Comisie va reprezenta Parlamentul României la Parlamentul European şi în cadrul Comitetului Parlamentar Mixt România-Uniunea Europeană şi a funcŃionat până la aderarea României ca membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

589 Istoria politicii externe româneşti, op. cit., p. 696-697. 590 DeclaraŃia este semnată de: Ion Iliescu, preşedintele României;

Nicolae Văcăroiu, primul-ministru; Oliviu Gherman, preşedintele Senatului; Adrian Năstase, preşedintele Camerei DeputaŃilor; Petre Roman, Partidul Democrat; Gabriel łepelea, Partidul NaŃional łărănesc Creştin Democrat; Gheorghe Funar, Partidul UnităŃii NaŃionale Române; Béla Markó, Uniunea Democrată a Maghiarilor din România; Corneliu Vadim Tudor, Partidul România Mare; Ilie VerdeŃ, Partidul Socialist al Muncii; Horia Rusu, Partidul Liberal ’93; Sergiu Cunescu, Partidul Social Democrat Român; Niculae Cerveni, Partidul NaŃional Liberal – ConvenŃia Democratică; Victor Surdu, Partidul Democrat Agrar din România; Otto Weber, Partidul Ecologist Român; Tudorel Postolache, preşedintele Comisiei pentru elaborarea Strategiei naŃionale de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană.

DeclaraŃia de la Snagov a aşezat procesul reedificării naŃionale pe baza estimării realităŃilor interne şi a evoluŃiilor europene. Ea exprima fără echivoc hotărârea forŃelor politice româneşti de a realiza, într-o viziune unitară şi integratoare, atât tranziŃia către o societate democratică, spre economia de piaŃă, cât şi integrarea europeană591. Semnatarii DeclaraŃiei susŃineau concluzia Comisiei conform căreia, prin eforturi perseverente, există premise ca la orizontul anului 2000, alături de alte Ńări asociate, România să dispună de capacitatea de a îndeplini condiŃiile de aderare.

Uniunea Europeană reprezintă o destinaŃie finală şi un miraj pentru cei mai mulŃi români, şi nu numai pentru ei. Obiectivul integrării europene înregistrează în România cel mai mare sprijin popular din statele Europei Centrale şi de Est. Se speră că, astfel, vor fi rezolvate cele mai importante probleme economice şi sociale ale societăŃii româneşti. Desigur, aderarea la Uniunea Europeană nu duce automat la dezvoltarea economică, în general la progresul societăŃii româneşti. Decisive sunt eforturile creatoare ale românilor, dorinŃa lor de afirmare, stimulate de superioritatea civilizaŃiei Europei occidentale.

Întârzierea aderării României la Uniunea Europeană s-a datorat, înainte de toate, unor raŃiuni politice, economice şi tehnice. În iulie 1997, Comisia Europeană a recomandat Consiliului European să nu înceapă tratativele cu autorităŃile de la Bucureşti, hotărâre adoptată la reuniunea la nivel înalt de la Luxemburg, din decembrie acelaşi an.

Liderii europeni au început să acorde o mai mare importanŃă Europei de Sud-Est, inclusiv României, în contextul crizei din Kosovo, care a relevat necesitatea unei abordări pe termen lung a surselor conflictuale. Tratativele de aderare a României la Uniunea Europeană au început în 2000, când România a deschis 9 capitole de negociere şi a încheiat 6 dintre acestea. În iunie 2002, România avea deja deschise 26 de capitole de negociere, dintre care 12 capitole erau provizoriu închise.

La summit-ul Consiliului European de la Nisa, din 7-11 decembrie 2000, este semnată Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale şi se adoptă Tratatul privind extinderea U.E. şi accelerarea reformării instituŃiilor europene. Se realizează progrese în domeniile

591 Mircea Nicolaescu, România şi Uniunea Europeană, în Integrarea

europeană, prioritate în politica externă a României, Coordonator Valentin Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 1996, p. 41.

componenŃei Comisiei Europene, ponderii voturilor în Consiliul U.E., extinderii votului cu majoritate calificată, aplicării cooperării consolidate. Tratatul de la Nisa desfiinŃează dreptul de veto al statelor membre în domenii ce Ńin de politicile comune, de justiŃie şi afaceri interne, acest lucru eliminând o parte din blocajele specifice în cazurile în care unele state doreau o cooperare sectorială sporită. Doar domeniul politicii externe şi de securitate comună rămâne preponderent interguvernamental. Consiliul aprobă, de asemenea, agenda socială europeană, evaluează procesul de cercetare european, coordonarea planurilor economice, siguranŃa şi sănătatea consumatorului, siguranŃa maritimă, protecŃia mediului, serviciile de interes general, libertatea, securitatea şi justiŃia, cultura, relaŃiile externe.

DelegaŃia României participantă la summit-ul de la Nisa, condusă de preşedintele Emil Constantinescu, a susŃinut propunerea ca fiecare stat membru al U.E. să dispună de un comisar european, să se introducă dubla majoritate în ponderea voturilor din Consiliul Uniunii Europene şi să se extindă domeniile de utilizare a voturilor cu majoritate calificată. De asemenea, s-a arătat că diplomaŃia română preferă expresia „Europa unită a naŃiunilor” faŃă de „Statele Unite ale Europei”.

Într-un discurs rostit la 25 aprilie 2001 în faŃa Camerelor reunite ale Parlamentului României, comisarul european pentru extindere, Günter Verheugen, exprimând angajamentul Comisiei Europene de a sprijini eforturile României de a se alătura Uniunii Europene, sublinia: „Drumul spre obŃinerea calităŃii de membru al U.E. este indiscutabil deschis pentru România. Momentul aderării va depinde de eforturile României, de rapiditatea procesului de pregătire.”592

La 9 decembrie 2003, ministrul integrării europene, Alexandru Fărcaş, şi Vasile Puşcaş, negociatorul-şef al României cu U.E., au o întrevedere, la Bruxelles, cu Günter Verheugen, în scopul analizării Planului de priorităŃi în procesul de pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeană, în perioada decembrie 2003-decembrie 2004, şi a măsurilor pentru accelerarea negocierilor de aderare.

Reuniunea Consiliului European de la Bruxelles, din 12-13 decembrie 2003, adoptă Strategia Europeană de securitate – O Europă mai sigură într-o lume mai bună. Consiliul European relevă „continuitatea şi ireversibilitatea procesului de extindere a Uniunii Europene cu România

592 Guvernul României, Ministerul Integrării Europene, Info 2, 2001, p. 4.

şi cu Bulgaria ca părŃi integrante ale acesteia. În acelaşi timp, este stabilit calendarul de aderare a României la Uniunea Europeană – finalizarea negocierilor în 2004, semnarea Tratatului de Aderare cât mai curând posibil în 2005 şi aderarea efectivă la Uniunea Europeană în ianuarie 2007.”

Parlamentul European dezbate, la 10-11 martie 2004, Raportul asupra progreselor realizate de România, întocmit de baroana Emma Nicholson şi adoptat de Comisia de Politică Externă. Raportul sublinia că aderarea României la U.E. în 2007 este condiŃionată de luarea, de către autorităŃile de la Bucureşti, a măsurilor anticorupŃie, de asigurare a independenŃei justiŃiei, a libertăŃii presei, de încetare a controlului economic asupra mass-media, de încetare a abuzurilor poliŃiei. În plan economic, Raportul afirma că România se apropie de statutul de economie de piaŃă funcŃională. Parlamentul European adoptă cu 374 de voturi pentru, 10 împotrivă şi 29 de abŃineri Raportul Nicholson, care condiŃiona finalizarea negocierilor în 2004 şi aderarea în 2007 de aplicarea recomandărilor cuprinse în acest document.

La 1 mai 2004 intră în vigoare Tratatul de Aderare, prin care Uniunea Europeană realizează cea mai mare lărgire din întreaga sa istorie. Un număr de zece state, având mai mult de 100 de milioane de locuitori, aderă la UE: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria. României şi Bulgariei li se cere să depună ultimele eforturi necesare pentru a fi în măsură să respecte criteriile de aderare.

La summit-ul Consiliului European de la Bruxelles, din 17-18 iunie 2004, la care se adoptă oficial proiectul Tratatului ConstituŃional, s-a reconfirmat calendarul integrării europene, care preve-dea semnarea Tratatului de Aderare cu România şi Bulgaria în 2005, cele două state fiind considerate părŃi integrante ale procesului de extindere. Consiliul European remarca progresele realizate de România în pregătirea aderării şi recomanda autorităŃilor de la Bucureşti intensificarea eforturilor pentru îmbunătăŃirea capacităŃii administrative, a reformei în justiŃie şi continuarea reformelor economice şi a celor structurale. Consiliul European afirma că principiile directoare care au stat la baza negocierilor de aderare cu cele zece state ce s-au alăturat U.E. la 1 mai 2004 se aplică, de asemenea, României şi Bulgariei.

La 6 octombrie 2004, Comisia Europeană dă publicităŃii Raportul periodic de Ńară privind progresele realizate de România în 2004 în

pregătirea pentru aderarea la Uniunea Europeană, expus în cadrul conferinŃei preşedinŃilor partidelor politice din Parlamentul European. Comisia Europeană recomanda încheierea negocierilor până la sfârşitul anului 2004; se făcea însă referire la faptul că România îndeplineşte criteriul de economie de piaŃă funcŃională, dar Ńara noastră era criticată pentru fenomene de corupŃie, presiuni politice asupra actului de justiŃie şi îngrădirea libertăŃii presei. România va fi monitorizată în următorii doi ani în privinŃa acestor probleme, fiind posibilă – se arăta în Raport – amânarea cu un an a integrării în Uniunea Europeană, în cazul nerezolvării lor.

XII.5.1. Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană. La 13 aprilie 2005, Parlamentul European aprobă aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană. RezoluŃia referitoare la aderarea României la Uniunea Europeană în anul 2007 este aprobată cu 497 voturi pentru, 93 împotrivă şi 71 de abŃineri. A urmat, la 25 aprilie 2005, în Luxemburg, ceremonia oficială desfăşurată la AbaŃia de la Neumünster, în cadrul căreia preşedintele României, Traian Băsescu, împreună cu primul-ministru, Călin Popescu-Tăriceanu, ministrul afacerilor externe, Mihai Răzvan Ungureanu, şi negociatorul-şef al României la U.E., Leonard Orban, semnează Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, alături de reprezentanŃii celor 25 de state membre ale U.E.: Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul łărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord593. Cu acest prilej, şeful statului român rosteşte un discurs în care sublinia: „Pentru noi, calitatea de membru al U.E. va reprezenta îndeplinirea unui vis mai vechi de o jumătate de secol, de a depăşi toate barierele şi de deveni parte a comunităŃii europene de valori, prosperitate şi securitate. Fără îndoială, integrarea în Uniune va reprezenta unul din cele mai importante momente

593 „Monitorul Oficial” nr. 465 publică, la 1 iunie 2005, Tratatul de

Aderare a Republicii Bulgaria şi a României la U.E., precum şi Decretul nr. 465 privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului.

în lunga istorie europeană a României.” În încheiere, şeful statului român a reiterat mulŃumirile adresate Comisiei Europene, statelor membre şi Parlamentului European pentru asistenŃa constantă şi îndrumarea acordate României în pregătirea aderării. „Evenimentul de azi – arăta preşedintele Băsescu – a fost posibil numai cu asistenŃa constantă şi îndrumarea primite din partea Uniunii, pe tot parcursul procesului care ne-a dus la acest moment aniversar. În ceea ce ne priveşte, vă pot asigura că vom face toate eforturile pentru îndeplinirea angajamentelor. Vom continua pregătirile cu energie şi hotărâre. Nu avem nici o intenŃie să ratăm întâlnirea din 2007.”594

DeclaraŃia Parlamentului României, adoptată la 27 aprilie 2005, saluta semnarea Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană, moment istoric de excepŃie pentru naŃiunea română. Semnarea Tratatului de Aderare reprezintă – se arăta în DeclaraŃie – un eveniment politic de maximă importanŃă, care pune capăt unei dramatice moşteniri şi deschide oportunităŃi fără precedent pentru afirmarea rolului important al României în edificarea Europei unite, fondată pe principiile libertăŃii, dezvoltării durabile, toleranŃei şi respectului demnităŃii umane. Parlamentul României exprimă întreaga sa recunoştinŃă poporului român, ale cărui eforturi şi sacrificii imense au făcut posibilă transformarea în realitate a visului european, menŃinut în permanenŃă viu mai mult de jumătate de secol. Totodată, Parlamentul României relevă sprijinul constant şi crucial acordat de partidele politice, de instituŃiile statului, de societatea civilă, de mass-media, de societatea românească în ansamblul său, pe parcursul celor 15 ani de la demararea procesului de integrare şi până la semnarea Tratatului de Aderare.”595

Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană este comun cu cel de aderare a Bulgariei şi constituie rezultatul integral al procesului de negociere a celor 31 de capitole. Acest Tratat a fost elaborat pe baza aceloraşi principii şi după aceeaşi metodă de lucru utilizată la redactarea Tratatului de Aderare a celor zece noi state membre primite în 2004 de Uniunea Europeană.

594 România – Uniunea Europeană. Cronologie 1989-2005,

Coordonator Mihail E. Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2006, p. 404-405.

595 Ibidem, Anexa nr. 26, p. 598.

PărŃile generale ale Tratatului consacră aderarea României şi a Bulgariei la Uniunea Europeană, precum şi faptul că, prin aderare, cele două state devin parte la Tratatul de instituire a ConstituŃiei pentru Europa, în condiŃiile reglementate prin Protocolul anexă.

De asemenea, se precizează data intrării în vigoare a Tratatului – 1 ianuarie 2007, precum şi faptul că acesta va fi ratificat de părŃile contractante, conform procedurilor interne, urmând ca instrumentele de ratificare să fie depuse până la 31 decembrie 2006. Conform clauzei finale, dacă unul din cele două state nu depune instrumentul de ratificare până la această dată, Tratatul va intra în vigoare pentru celălalt stat.

Partea I a Tratatului (Principiile) conŃine definiŃii şi prevederi privind caracterul obligatoriu pentru România şi Bulgaria al tratatelor fundamentale şi al actelor adoptate de instituŃiile comunitare şi de Banca Centrală Europeană anterior aderării celor două state la Uniunea Europeană. România şi Bulgaria au obligaŃia de a modifica, până la data aderării, tratatele încheiate cu state terŃe care sunt incompatibile cu dreptul comunitar. În caz contrar, aceste tratate vor fi denunŃate. De asemenea, România şi Bulgaria vor participa în cadrul Uniunii Economice şi Monetare, de la data aderării, fiind considerate state cu derogare de la adoptarea monedei unice, conform articolului 122 al Tratatului de instituire a ComunităŃii Economice Europene.

Partea a II-a a Tratatului conŃine prevederile instituŃionale, respec-tiv participarea României şi Bulgariei la instituŃiile Uniunii Europene:

• România va avea 35 de locuri în Parlamentul European, pentru perioada 2007-2009. După această dată, numărul locurilor în Parlamentul European va fi stabilit prin decizie a Consiliului European.

• România va avea 14 voturi în Consiliul Uniunii Europene. • România are dreptul la un judecător la Curtea de JustiŃie a

Uniunii Europene şi unul la Tribunalul de Primă InstanŃă. Mandatul este de şase ani. La fiecare trei ani se vor schimba, alternativ, treisprezece sau paisprezece judecători.

• România va avea 15 membri în Comitetul Economic şi Social şi 15 membri în Comitetul Regiunilor.

• România are dreptul de a numi membri în Comitetul Director al Băncii de InvestiŃii, precum şi în Comitetul ŞtiinŃific şi Tehnic prevăzut de Tratatul EURATOM.

• Limba română şi limba bulgară devin limbi oficiale ale Uniunii Europene.

Partea a III-a (Prevederile permanente) stipulează acceptarea măsurilor negociate permanente (prevăzute într-o anexă), cuprinde referirea la mecanismul efectuării adaptărilor tehnice ale acquis-ului adoptat până la 1 octombrie 2004 (cut-off date).

Dintre adaptările tehnice pot fi menŃionate: etichetarea produ-selor electrice şi electronice; lista de specii de plante şi animale protejate în România; calificări, lista profesiunilor liberale şi a instituŃiilor de învăŃământ care au eliberat diplome în acest sens; lista punctelor de fron-tieră; lista aeroporturilor internaŃionale; lista produselor chimice peri-culoase; traducerea în limba română a tuturor termenilor de specialitate în diverse domenii (exemplu: societăŃi pe acŃiuni, societăŃi în nume colectiv, societăŃi în comandită simplă, societăŃi în comandită pe acŃiuni, societăŃi cu răspundere limitată, taxă de drum, autostrăzi, drumuri naŃionale, drumuri judeŃene, drumuri comunale etc); lista statelor cărora România le solicită viză şi diferitele categorii de viză; lista instituŃiilor din România participante la procesul de achiziŃii publice.

Partea a IV-a (Prevederile temporare) se referă la măsurile tranzitorii convenite în cadrul negocierilor (conŃinute în anexă), preve-derile instituŃionale şi prevederile financiare cu caracter temporar.

Potrivit prevederilor instituŃionale cu caracter temporar, România are obligaŃia de a desfăşura alegeri pentru Parlamentul European „nu mai târziu de 31 decembrie 2007”.

Conform prevederilor financiare cu caracter temporar, România va contribui la capitalul subscris Băncii Europene de InvestiŃii cu 42,3 milioane de euro. ContribuŃia României la Fondul de Cercetare pentru Cărbune şi OŃel este de 28,88 milioane de euro.

De asemenea, în perioada de tranziŃie, România va beneficia de Facilitatea Schengen, având ca scop finanŃarea acŃiunilor desfăşurate la frontiera externă în vederea implementării acquis-ului Schengen, precum şi de Facilitatea pentru fluxuri monetare (Cash-flow Facility), având ca scop îmbunătăŃirea acestora. Alocările pentru România vor fi de:

• 297,2 milioane de euro în 2007; • 131,8 milioane de euro în 2008; • 130,8 milioane de euro în 2009.

Se stipulează gestionarea de către agenŃiile de implementare a fondurilor din cadrul asistenŃei de preaderare, acordată prin programul PHARE, programul PHARE-CBC (Cross-border cooeration), programul ISPA, programul SAPARD şi Facilitatea pentru perioada de tranziŃie.

Suma totală a alocărilor pentru acŃiuni structurale în perioada 2007-2009 va fi de:

• 1.399 milioane de euro în 2007; • 1.972 milioane de euro în 2008; • 2.603 milioane de euro în 2009. Partea a IV-a conŃine, ca şi în cazul celor zece state care au aderat

la Uniunea Europeană, la 1 mai 2004, trei clauze generale de salvgardare referitoare la PiaŃa Comună596, PiaŃa Internă597, JustiŃie şi Afaceri Interne598.

FaŃă de Tratatul celor zece state candidate, în cazul României şi al Bulgariei se prevedea posibilitatea aplicării unei clauze de amânare a aderării. Consiliul European, prin vot în unanimitate, la recomandarea Comisiei Europene, putea adopta decizia de amânare a datei aderării cu un an, până la 1 ianuarie 2008, dacă în urma monitorizării Comisiei se constata că stadiul pregătirii şi implementării acquis-ului de către cele două state demonstrează pregătirea insuficientă a acestora pentru a deveni membre ale Uniunii.

Partea a V-a (Prevederi referitoare la adaptările instituŃionale) cuprinde dispoziŃii privind adaptările instituŃionale care sunt necesare în

596 Dacă până la sfârşitul a trei ani de la aderare, vor apărea dificultăŃi grave şi persistente într-un anumit sector economic, sau care ar putea deteriora situaŃia economică într-un anumit domeniu, România sau Bulgaria pot solicita Comisiei Europene autorizaŃia de a lua măsuri de protecŃie pentru a ameliora situaŃia creată şi a ajusta respectivul sector economic al PieŃei Comune.

597 Dacă în primii trei ani de la aderare, România şi Bulgaria nu îşi îndeplinesc angajamentele asumate în cadrul negocierilor, periclitând astfel funcŃionarea PieŃei Interne, Comisia Europeană, din proprie iniŃiativă, sau la solicitarea unui stat membru, poate să ia măsurile necesare pentru remedierea acestei situaŃii. Această clauză poate fi invocată şi înaintea aderării celor două state.

598 Dacă în România şi Bulgaria există întârzieri cu privire la implementarea prevederilor comunitare referitoare la recunoaşterea mutuală în domeniul civil şi penal, Comisia Europeană, din proprie iniŃiativă sau la solicitarea unui stat membru, poate, până la sfârşitul a trei ani de la intrarea în vigoare a Tratatului, să ia măsurile necesare şi să specifice condiŃiile de aplicare a acestora.

urma aderării României şi Bulgariei la Uniunea Europeană. Se prevede obligaŃia României şi a Bulgariei de a adopta toate măsurile necesare pentru a se conforma, la data aderării, directivelor şi deciziilor adoptate de instituŃiile Uniunii Europene. Aceste măsuri includ şi obligaŃia de a opera măsuri legislative interne necesare. FaŃă de Tratatul celor zece, s-a introdus în plus obligaŃia vechilor state membre de a lua măsurile necesare pentru a modifica legislaŃia lor internă, acolo unde aceste modificări au fost impuse de adaptările actelor comunitare ca urmare a aderării Bulgariei şi României la Uniunea Europeană.

XII.6. SemnificaŃia integrării europene a României

După semnarea Tratatului de Aderare, România a făcut în continuare obiectul unui regim strict de monitorizare. MotivaŃia rezida într-o anumită neîncredere în capacitatea statului român de a-şi onora angajamentele la termenele stabilite după aderare.

În cursul anului 2006, România a depus eforturi însemnate pentru a rezolva problemele, restanŃele semnalate în Raportul de Ńară din 2005, precum: reforma justiŃiei, securizarea frontierelor sau crearea agenŃiilor de plăŃi din agricultură. Concomitent, Bucureştiul a dus un adevărat maraton diplomatic pentru ratificarea la timp a Tratatului de Aderare al României de către toate statele membre ale U.E. şi pentru obŃinerea unor rapoarte intermediare pozitive, care să poată să facă posibilă aderarea la 1 ianuarie 2007. Drumul parcurs a fost încununat de succes.

Aderarea României la Uniunea Europeană a însemnat realizarea unui ansamblu de acomodări obligatorii ale întregului angrenaj social, economic şi politic al Ńărilor candidate. „Aderarea va avea loc de îndată ce Ńara asociată respectivă va fi în măsură să-şi asume obligaŃiile ce decurg din aderarea sa, îndeplinind condiŃiile economice şi politice cerute”, preciza Decizia Consiliului European, din decembrie 1994, de la Essen. În sinteză, până la orizontul anului 2000, România şi toate celelalte state asociate erau chemate să realizeze: compatibilitatea de sistem politic şi economic cu statele Uniunii Europene; armonizarea legislaŃiei cu acea parte a acquis-ului comunitar care priveşte piaŃa internă; ajustarea structurală, în care costurile se resimt pe termen scurt, iar avantajele se

manifestă pe termen mediu şi lung; reorientarea întregii structuri fizice, sociale şi pentru protecŃia mediului către spaŃiul european599.

Uniunea Europeană este o asociaŃie de state caracterizată prin grade diferite de integrare. Obiectivul său declarat îl constituie realizarea unei „uniuni din ce în ce mai strânse” între membrii săi, o formulă care acoperă perspective diferite, de la federalism la confederaŃie. Fundamentul său îl reprezintă dezvoltarea cooperării funcŃionale între state şi cedarea de suveranitate, care se extinde de la un domeniu la celălalt, începând cu realizarea, în 1951, a ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi OŃelului, proces continuat prin instituirea ComunităŃii Economice Europene şi a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice (Euratomului) în 1958, a Actului Unic European în 1987, care a dus la Tratatul Uniunii Europene, semnat la Maastricht, la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993. Chiar dacă nu avea personalitate juridică internaŃională, Uniunea Europeană apărea ca o entitate politică cu vocaŃie federală. „Identificarea politică şi juridică a U.E. demonstrează că această construcŃie europeană continuă, reprezentând un imens câmp de experimente şi avându-şi scopul final în intensificarea relaŃiilor de solidaritate şi integrare între popoare şi state.”600

Perioada anilor 2000-2004 se caracterizează prin transformarea „construcŃiei comunitare dintr-una funcŃional-sectorială într-una federa-list-interguvernamentală”, trecându-se „de la o integrare politică implicită spre una explicită şi de la aceasta spre o federaŃie de state-na-Ńiuni”601.

Uniunea Europeană a devenit o organizaŃie suprastatală cu aspiraŃii de tip federalist, deşi structurile sale instituŃionale cunosc încă multe dificultăŃi în funcŃionare, iar integrarea statelor membre, mai ales în unele domenii ce Ńin eminamente de suveranitatea naŃională, este încă pusă sub semnul întrebării. În schimb, ordinea juridică a Uniunii Europene, instituită prin tratatele fondatoare şi cele modificatoare, se dovedeşte a fi un instrument eficient pentru realizarea obiectivelor

599 Ibidem, p. 52-53. 600 Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la economic la

politic, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 219. 601 Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la naŃional la

federal, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005, p. 11.

acesteia. Anii 2003-2004 au fost marcaŃi de negocierea Tratatului ConstituŃional, „o premieră în relaŃiile internaŃionale”602.

În România dezbaterile privind Tratatul instituind o ConstituŃie pentru Europa şi consecinŃele acestuia s-au desfăşurat în cadrul unui Forum constituŃional iniŃiat în anul 2002 de Camera DeputaŃilor în parteneriat cu AsociaŃia Pro-DemocraŃia. Au avut loc numeroase conferinŃe, consultări, Work-shop-uri (ateliere de lucru) la care au luat parte diferite componente ale societăŃii civile (O.N.G.-uri, sindicate, patronate, mass-media etc.), reprezentând atât materializarea conceptului de democraŃie participativă, cât şi o premieră pentru România, inspirată de practicile europene de consultare a cetăŃenilor în legătură cu deciziile politice fundamentale603.

Ideile referitoare la eventualele modificări ce urmau să fie aduse ConstituŃiei României au fost din cele mai diverse şi au abordat aproape toate aspectele organizării statale, fiind concretizate în 13.108 propuneri care priveau: drepturile, libertăŃile şi obligaŃiile cetăŃeanului; relaŃiile dintre cetăŃean şi autorităŃi, insistându-se asupra obligaŃiilor statului faŃă de cetăŃenii săi; reglementarea problemei proprietăŃii: implicaŃiile integrării României în structurile euroatlantice asupra conceptului de suveranitate a statului; independenŃa puterii judecătoreşti, autonomia locală; relaŃiile dintre autorităŃile centrale şi cele locale; structura Parlamentului – atribuŃiile celor două camere, principala funcŃie a Parlamentului – controlul parlamentar asupra guvernului; prerogativele prezidenŃiale şi desemnarea preşedintelui României; funcŃionarea economică a statului ş.a.

Concluziile Forumului au fost preluate de către Comisia pentru elaborarea propunerii privind revizuirea ConstituŃiei, făcând obiectul Anexei a II-a a Proiectului de revizuire. În total, în Propunerea legislativă de revizuire a ConstituŃiei, în forma adoptată de Camera DeputaŃilor la

602 Mihai V, Zodian, Coordonate ale politicii externe şi de securitate

promovate de România, în Lumea 2005. Enciclopedie politică şi militară (Studii strategice şi de securitate), Coordonatori Teodor Frunzeti, Vladimir Zodian, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2005, p. 222-223.

603 Sanda Cincă, Reforma ConstituŃională din România în perspectiva integrării euroatlantice, în România şi integrarea euroatlantică, op. cit., p.81-82.

30 iunie 2003, se regăsesc un număr de 21 de propuneri, rezultate din Raportul final al Forumului constituŃional.

Modificarea ConstituŃiei viza transformări în raportul dintre instituŃiile politice, dar şi redefinirea suveranităŃii în contextul extinderii N.A.T.O. şi al integrării europene, în scopul unei mai bune structurări economice şi sociale a perspectivei constituŃionale604.

La finalizarea textului de modificare a ConstituŃiei României605 din 199185, s-a Ńinut seama atât de recomandările Comisiei de la VeneŃia din perioada 2002-2003, cât şi de dezbaterile care au avut loc în cadrul „ConvenŃiei privind viitorul Europei”, care la acel moment se aflau în plină desfăşurare şi care s-au finalizat cu Proiectul de Tratat al noii ConstituŃii a Europei.

Tratatul ConstituŃional, aprobat de ConferinŃa interguvernamen-tală de la Roma din 18 iunie 2004, reflecta „constituŃionalizarea explicită a construcŃiei politicii europene. Pentru a deveni însă şi valabil, rămâne să fie şi ratificat, ceea ce nu este chiar un «galop de sănătate», aşa cum a dovedit-o rezultatul negativ al referendumurilor din FranŃa şi Olanda.”606 Foarte important este că Tratatul ConstituŃional reuşeşte să definească un nou cadru politic şi să asigure o nouă percepŃie a Europei, ceea ca va permite o şi mai mare aprofundare a procesului comunitar607.

Principalele consecinŃe juridice pe care le presupune integrarea României în structurile europene sunt: abandonarea competenŃei suverane de a legifera în domeniile care devin de competenŃă comunitară; renun-Ńarea, în privinŃa izvoarelor dreptului comunitar, la procedeul receptării prin lege a normelor internaŃionale în dreptul intern; modificarea structurii dreptului intern prin integrarea componentei comunitare, superioare tuturor normelor de drept intern, inclusiv a normelor constituŃionale cu

604 Cristian Pârvulescu, Reforma constituŃională – aşteptări şi

(re)construcŃie politică, în Forumul constituŃional – Raport Final, Bucureşti, 2003, p. 27.

605 Cristian Ionescu, ConstituŃia României. Legea de revizuire a ConstituŃiei, comentată şi adnotată cu dezbateri parlamentare, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p. 306-307.

606 Iordan Gheorghe Bărbulescu, Uniunea Europeană de la naŃional la federal, op. cit., p. 301.

607 Ibidem, p. 332.

toate consecinŃele pe care aceasta le implică608. În acest sens, ConstituŃia României din 1991 a fost revizuită în 2003, fiind adaptată aderării la N.A.T.O. şi la Uniunea Europeană. S-a introdus o secŃiune nouă, ale cărei prevederi cuprind permisiunea, pe de o parte, de a se efectua transferul de puteri suverane în favoarea Uniunii Europene şi, pe de altă parte, de a se asigura eficienŃa dreptului comunitar în modalitatea conturată prin deciziile CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene.

Astfel, titlul VI – Integrarea euroatlantică – din ConstituŃia României revizuită subliniază: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faŃă de dispoziŃiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”609.

În cadrul procesului de integrare europeană, competenŃele suverane ale statului sunt supuse unei duble acŃiuni: transferuri de suveranitate atât în favoarea Uniunii Europene, cât şi în favoarea comunităŃilor locale. Aderarea la Uniunea Europeană va avea ca efect transmiterea anumitor atribuŃii exercitate de către preşedinte, parlament sau guvern către instituŃiile europene. Astfel, actele normative general-obligatorii nu se vor emite în mod exclusiv la Bucureşti. „Până când statul nu renunŃă la directa sa subordonare faŃă de dreptul internaŃional, el îşi păstrează statalitatea suverană. Prin urmare, oricât de largi ar fi competenŃele suverane transferate de statele membre către Uniunea Europeană, aceste transferuri nu lezează calitatea lor de state suverane”610.

Integrându-se în Uniunea Europeană, România are menirea de a contribui la construcŃia unor finalităŃi economico-sociale şi spiritual-culturale convergente Europei contemporane. Românii sunt chemaŃi să realizeze conjuncŃia spiritului românesc cu cel european, să depăşească ceea ce vine din straturile profunde ale unui alt tip de civilizaŃie, să se alinieze „nu numai la standardele administrative, instituŃionale, politice şi

608 E. Forika, B. Petrea, Suveranitate naŃională şi/sau integrare

europeană? Despre o cursă lungă cu mulŃi participanŃi mai vechi sau mai noi, în „Studii InternaŃionale”, nr. 7, 2002, p. 125.

609 ConstituŃia României, Bucureşti, 2003, p. 84. 610 Ioan CodruŃ Lucinescu, Suveranitatea naŃională a României în

contextul integrării europene, în România şi integrarea euroatlantică, op. cit., p. 126, 127, 132.

juridice europene, dar şi la felul de a gândi şi de a percepe existenŃa omului european contemporan”611.

„Prin poziŃia sa geostrategică, prin potenŃialul său economic şi uman, prin valoroasa zestre culturală originală, România poate îndeplini un rol însemnat în noua construcŃie europeană, aflată în proces ireversibil de extindere şi perfecŃionare instituŃională. Aceasta creează importante obligaŃii şi răspunderi, chemate să satisfacă exigenŃele şi logica integrării, îndeosebi prin asigurarea consistenŃei, continuităŃii şi consecvenŃei programelor de reformă în toate domeniile, care să conducă la creşterea continuă a calităŃii vieŃii populaŃiei – criteriu suprem al întregului demers naŃional al integrării”612.

XII.6.1. 1 ianuarie 2007 – momentul istoric al aderării României la Uniunea Europeană. La 26 septembrie 2006, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Durrao Barroso, a anunŃat oficial, la Strasbourg, că România şi Bulgaria vor fi primite în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, concluzia Comisiei fiind aceea că ambele Ńări îşi pot asuma drepturile şi obligaŃiile de membre ale Uniunii Europene. Barroso a adăugat că aderarea celor două Ńări „va marca o realizare istorică – încheierea celui de-al cincilea val de extindere a Uniunii Europene”, iniŃiat în mai 2004. Se crea astfel un bloc comunitar cu o populaŃie de aproape 500 de milioane locuitori, mai mult decât cea a S.U.A., în care trăiesc circa 300 de milioane de persoane. Dacă se raportează, însă, rezultatele economice la populaŃie, produsul intern brut pe locuitor este mult mai mic în Uniunea Europeană faŃă de Statele Unite, ceea ce arată că bătrânul continent a rămas în urmă la capitolul productivitate.

Raportul final al Comisiei Europene privind strategia extinderii, prezentat la 8 octombrie 2006, la Bruxelles, de comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, reafirma că România şi Bulgaria vor fi în poziŃia de a-şi asuma drepturile şi obligaŃiile în cadrul Uniunii Europene începând cu 1 ianuarie 2007, ca urmare a progreselor realizate. Un paragraf al documentului sublinia laconic că guvernele de la Bucureşti şi Sofia

611 Damian Hurezeanu, Determinări cultural-spirituale ale procesului

de integrare în Uniunea Europeană, în „Opinia NaŃională”, nr. 387 din 23 februarie 2004.

612 Aurelian Bondrea, România la începutul secolului XXI. Starea naŃiunii 2004, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004, p. 113.

trebuie să-şi îndeplinească angajamentele asumate şi după momentul aderării, în domeniile justiŃiei, luptei împotriva corupŃiei şi reformei din administraŃie; în caz contrar, s-ar putea recurge la clauze de salvgardare. De altfel, această formulare, identică cu aceea din raportul Comisiei Europene din 26 septembrie 2006, a fost introdusă în ultimul moment, ca răspuns indirect la cererea cancelarului Germaniei, Angela Merkel, care solicitase o reconfirmare a progreselor României. De altfel, Germania a fost ultimul stat comunitar care a ratificat Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană. La 24 noiembrie 2006, Bundesratul, Camera Superioară a Parlamentului Germaniei, a adoptat, cu unanimitate de voturi, Legea privind ratificarea Tratatului, definitivându-se astfel procedurile fără de care România nu ar fi putut deveni membru al Uniunii Europene.

Preşedintele Comisiei Europene a relevat în plenul Parlamentului de la Strasbourg că, după România şi Bulgaria, extinderea europeană va fi temporar sistată. Uniunea Europeană nu va mai primi noi membri până ce nu va fi adoptat Tratatul ConstituŃional, menit să reglementeze modul de funcŃionare al unei Europe cu mai mult de 27 de membri.

Summit-ul şefilor de stat şi de guvern din 14 şi 15 decembrie 2006 de la Bruxelles a adoptat decizia oficială de intrare a României şi a Bulgariei pe poarta Uniunii Europene. Documentul final al reuniunii consemna: „Consiliul European urează un călduros «bun venit» României şi Bulgariei ca membri ai Uniunii Europene de la 1 ianuarie 2007”.

Aderarea României şi Bulgariei la Uniunea Europeană poate fi apreciată ca o corectare a unei greşeli istorice comise de marile puteri occi-dentale la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, care au permis ocu-parea Europei de Est de către Uniunea Sovietică şi ridicarea „Cortinei de Fier”.

Premierul finlandez Matti Vanhanen, a cărui Ńară asigura, în decembrie 2006, preşedinŃia Uniunii Europene, a declarat la sfârşitul reuniunii din 14-15 decembrie că au fost schiŃate cele mai bune căi pentru a se asigura că „viitoarele extinderi vor reprezenta de asemenea un succes”. De fapt, Consiliul European nu a luat nici un fel de decizii concrete, nici în privinŃa relansării Tratatului ConstituŃional, nici în cea a viitoarelor extinderi. Documentul final al reuniunii de la Bruxelles anunŃa doar că preşedinŃia germană va putea prezenta, în prima jumătate a anului 2007, „concluzii ale consultărilor cu statele membre” asupra deblocării Tratatului. Ca de obicei, divizaŃi în această privinŃă, liderii

Uniunii Europene au convenit că trebuie recuperate acele părŃi mai importante ale Tratatului ratificat deja de 18 state ale Uniunii Europene, şi a căror aplicare ar putea facilita procesul decizional în Europa Celor 27.

În privinŃa unor noi valuri de extindere, concluziile summit-ului de la Bruxelles din decembrie 2006 reafirmă că „poarta Uniunii rămâne deschisă” şi atenuează tonul variantei propuse iniŃial, conform căreia „o nouă extindere ar depinde de capacitatea de absorbŃie a Uniunii”. Noilor candidate nu li se pun în mod explicit condiŃii mai dure decât cele cu care au avut de-a face România şi Bulgaria, de exemplu, însă negocierile pornesc de la principii mai severe, pe care oficialii europeni le-au desprins din experienŃa negocierilor cu Bucureştiul şi Sofia. Se stipulează astfel că „problemele dificile, precum ar fi reformele în domeniul administraŃiei şi justiŃiei şi lupta împotriva corupŃiei vor trebui soluŃionate în primele faze ale negocierilor.” Cât despre fixarea unei date pentru aderarea unuia sau altuia dintre noii candidaŃi – nu se mai pune această problemă. Fiecare candidat va fi admis „când va fi pregătit”.

La sfârşitul lunii decembrie 2006, înalŃi oficiali europeni au sosit la Bucureşti pentru a sărbători „Revelionul integrării României în Uniunea Europeană”. Preşedintele Parlamentului European, Josep Borrell Fontelles, comisarul pentru extindere, Olli Rehn, fostul şef al DelegaŃiei Comisiei Europene la Bucureşti, Jonathan Scheele, au participat la manifestările organizate de autorităŃile române, în noaptea dintre ani, pentru a marca aderarea României la Uniunea Europeană. La evenimente a participat şi Frank-Walter Steinmeier, ministrul de externe al Germaniei, Ńară care a preluat preşedinŃia U.E. la începutul anului 2007, Ivailo Kalfin, ministrul de externe al Bulgariei, Per Stig Moller, şeful diplomaŃiei daneze, baroneasa Emma Nicholson şi Graham Watson liderul liberalilor democraŃi în Parlamentul Europei (ALDE).

În ultima zi a anului 2006, Olli Rehn a vizitat Sibiul – care, în prima zi a anului 2007, a devenit Capitală Culturală Europeană, statut care îl împarte, în acest an, cu oraşul Luxemburg.

*

Dintre semnificaŃiile aderării României la Uniunea Europeană notabilă este aceea potrivit căreia oamenii pot trece peste barierele trecutului dureros, ale diferenŃelor naŃionale şi religioase, ale decalajelor

economice, şi pot convieŃui într-un mediu superior de civilizaŃie, de respect al valorilor.

Prin aderarea la Uniunea Europeană, se deschide o nouă epocă în istoria României. Scrutându-şi prezentul în contextul unei inevitabile globalizări, poporul român îşi întrevede destinul într-o Europă a secolului XXI, unită şi paşnică, democratică şi prosperă, într-o nouă Europă a naŃiunilor libere.

BIBLIOGRAFIE

Antonescu-Hitler. CorespondenŃă şi întâlniri inedite. 1940-1944, vol. I şi II, EdiŃie Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Ştefan Lache, Cozia Editura – Co, Bucureşti, 1991.

Armata română în al doilea război mondial, vol. I, Eliberarea Basarabiei şi a părŃii de nord a Bucovinei (22 iunie – 26 iulie 1941), Coordonatori Alesandru DuŃu, Mihai Retegan, Editura Militară, Bucureşti, 1996.

Bărbulescu, Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005.

Bărbulescu, Iordan Gheorghe, Uniunea Europeană de la naŃional la federal, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005.

Betea, Lavinia, Alexandru Bârlădeanu despre Dej, Ceauşescu şi Iliescu. Convorbiri, Editura Evenimentul Românesc, Bucureşti, 1997.

Bold, Emilian, Seftiuc, Ilie, Pactul Ribbentrop-Molotov. Antecedente şi consecinŃe, Institutul European, Iaşi, 1998.

Bondrea, Aurelian, România la începutul secolului XXI. Starea naŃiunii 2004, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

Bondrea, Aurelian, Starea naŃiunii 2000. România încotro?, vol. I, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2000.

Bossy, Raoul, Amintiri din viaŃa diplomatică (1918-1940), Volumul al II-lea, 1938-1940, EdiŃie şi indice de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, 1993.

Bossy, Raoul, Jurnal (2 noiembrie 1940 – 9 iulie 1969), PrefaŃă de Florin Constantiniu, EdiŃie îngrijită de Ion Mamina, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2001.

Buşe, Constantin, Dascălu, Nicolae, DiplomaŃie în vreme de război. De la Carta Atlanticului la Carta O.N.U., Editura UniversităŃii din Bucureşti, 2000.

Buzatu, Gheorghe, România şi Marile Puteri (1939-1947), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003.

Buzatu, Gheorghe, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial, vol. I, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988; vol. II, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1995.

Calafeteanu, Ion, DiplomaŃia românească în Sud-Estul Europei. (martie 1938- martie 1940, Editura Politică, Bucureşti, 1980.

Calafeteanu, Ion, Români la Hitler, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1999.

Chiper, Ion, Constantiniu, Florin, Pop, Adrian, Sovietizarea României. PercepŃii anglo-americane (1944-1947), Editura Iconica, Bucureşti, 1993.

Ciobanu, Mircea, Noi convorbiri cu Mihai I al României, Editura Humanitas, Bucureşti, 1992.

Constantiniu, Florin, Între Hitler şi Stalin. România şi pactul Ribbentrop-Molotov, Editura Danubius, Bucureşti, 1991.

Constantiniu, Florin, 1941. Hitler, Stalin şi România. România şi geneza operaŃiunii „Barbarossa”, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2002.

Constantiniu, Florin, DuŃu, Alesandru, Retegan, Mihai, România în război, 1941-1945. Un destin în istorie, Editura Militară, Bucureşti, 1995.

Cretzianu, Alexandru, Ocazia pierdută, EdiŃia a doua, Institutul European, Iaşi, 1998.

Dandara, Livia, România în vîltoarea anului 1939, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985.

Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, FundaŃia Academia Civică, Bucureşti, 1997.

Denize, Eugen, MâŃă, Cezar, România comunistă. Statul şi propaganda. 1948-1953, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2005.

DiplomaŃi germani la Bucureşti. 1937-1944. Din memoriile dr. Rolf Pusch, ataşat la legaŃie, şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaŃie, EdiŃie îngrijită, note, indice şi selecŃia materialului ilustrativ de Cristian Scarlat, Editura All Educational, Bucureşti, 2001.

Dobrinescu, V.Fl., EmigraŃia română din lumea anglo-saxonă, Institutul European, Iaşi, 1993.

Dobrinescu, Valeriu Florin, România şi organizarea postberlică a lumii (1945-1947), Bucureşti, 1988.

DuŃu, Alesandru, Sub povara armistiŃiului. Armata română în perioada 1944-1947, Editura Tritonic, Bucureşti, 2003.

DuŃu, Alesandru, Modificări ale statu-quo-ului teritorial european. 1938-1941.

Preliminarii, conŃinut şi consecinŃe, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2005.

Fătu, Mihai, Consens pentru salvarea naŃională (septembrie 1940-august 1944), Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1996.

Fisher GalaŃi, Stephen, România în secolul al XX-lea, Institutul European, Iaşi, 1998.

Funderburk, David B., Un ambasador american între Departamentul de Stat şi dictatura comunistă din România. 1981-1985 (Prinstripes and Reds), traducerea Betty Funderburk, Editura Dacon, ConstanŃa, 1994.

Gafencu, Grigore, Politica în exil: 1942-1957, Studiu introductiv şi selecŃia textelor de Nicolae Petrescu şi Gheorghe Zamfir, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000.

Gafencu, Grigore, Preliminarii la războiul din răsărit, Editura Globus, 1996. Gafencu, Grigore, Jurnal, iunie 1940- iulie 1942, vol. 1, EidŃie îngrijită, note şi

indici de Ion Ardeleanu şi Vasile Arimia. Gheorghe, Ion, Un dictator nefericit. Mareşalul Antonescu (Calea României spre

Statul satelit), EdiŃie şi studiu introductiv de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucureşti, 1996.

Giurescu, Dinu C., România în al doilea război modial (1939-1945), Editura All Educational, Bucureşti, 1999.

Giurescu, Dinu. C., Guvernarea Rădescu, Editura All, Bucureşti, (1996). Grad, Cornel, Al doilea Arbitraj de la Viena, Institutul European Iaşi, 1998. Hillgruber, Andreas, Hitler, Regele Carol şi Mareşalul Antonescu. RelaŃiile

germano-române. 1938-1944, EdiŃie şi studiu biobibliografic de Stelian Neagoe, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.

HudiŃă, Ioan, Jurnal politic (1 ianuarie 1940 – 6 septembrie 1940), Studiu introductiv şi note de Dan Berindei, Institutul European, Iaşi, 1998.

HudiŃă, Ioan, Jurnal politic. 1 ianuarie – 24 august 1944, Studiu introductiv şi note de Dan Berindei, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1997.

Iliescu, Ion, RevoluŃia trăită, Editura RedacŃiei PublicaŃiilor pentru Străinătate, Bucureşti, 1995.

Integrarea europeană prioritate în politica externă a României, coordonator Valentin Lipatti, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucueşti, 1996.

Istoria politicii externe româneşti în date, Coordonator Ion Calafeteanu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 306-831.

Istoria României în date, coordonare Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedică,

Bucureşti, 2003, p. 440-809. Istoria românilor, Vol. VIII, România întregită (1918-1940), Coordonator Ioan

Scurtu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, p. 507-626. Lache, Ştefan, łuŃui, Gheorghe, La Roumanie et la Conférence de paix de Paris

(1946), Bucureşti, 1987. Lipatti, Valentin, În tranşeele Europei. Amintirile unui negociator, Editura

Militară, Bucureşti, 1993. Lungu, Corneliu Mihail, Negreanu, Ioana Alexandra, România în jocul Marilor

Puteri. 1939-1940. Documente 1938-1941, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2000.

Mamina, Ion, Consilii de coroană, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997. Manoilescu, Mihail, Dictatul de la Viena. Memorii, iulie-august 1940, EdiŃie

Valeriu Dinu, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1991. Marele şoc. Din finalul unui secol scurt. Ion Iliescu în dialog cu Vladimir

Tismăneanu. Despre comunism, postcomunism, democraŃie, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004.

Misiunile lui A.I. Vâşinski în România (Din istoria relaŃiilor româno-sovietice, 1944-1946). Documente secrete, Bucureşti, 1997.

Moisuc, Viorica, DiplomaŃia României şi problema apărării suveranităŃii şi independenŃei naŃionale în perioada septembrie 1938-mai 1940, Editura Academiei, 1971.

Olteanu, Constantin, România, o voce distinctă în Tratatul de la Varşovia, Memorii. 1980-1985, Editura Aldo, Bucureşti, 1999.

Olteanu, Constantin, DuŃu, Alesandru, Antip, Constantin, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric. Mărturii. Documente. Cronologie, Editura Pro Historia, Bucureşti, 2005.

Onişoru, Gheorghe, Instaurarea regimului comunist în România, Bucureşti, 2002.

Onişoru, Gheorghe, Istoria contemporană universală după 1945, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2004.

Păiuşan, Cristina, Ion, Narcis Dorin, Retegan, Mihai, Regimul comunist din România. O cronologie politică (1945-1989), Editura Tritonic, Bucureşti, 2002.

Păun, Nicolae, Păun, Ciprian Adrian, Ciceo, Georgiana, Albu-Comânescu, Radu,

Finalitatea Europei – ConsideraŃii asupra proiectului instituŃional şi politic al Uniunii Europene, Editura FundaŃiei pentru Studii Europene, Cluj-Napoca, 2005.

Quinlan, Paul D., Clash Over Romania. British and American Politics toward Romania: 1938-1947, vol. II, Los Angeles, 1977.

Recueil des Documents de la Conférence de Paris, Palais du Luxembourg. 29 juillet – 15 octobre 1946.

Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice. 1937-1951, vol. II, 13 martie-15 decembrie 1939, EdiŃie îngrijită, note, glosar şi indice de Nicolae Rauş, Editura Scripta, Bucureşti, 1997.

Regele Carol al II-lea al României. Însemnări zilnice 1937-1951, vol. III, 15 decembrie 1939-7 decembrie 1940, EdiŃie îngrijită, note, glosar şi indice de Nicolae Rauş, Editura Scripta, Bucureşti, 1998.

RelaŃiile româno-sovietice. Documente, vol II, 1935-1941, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2003.

Retegan, Mihai, 1968. Din primăvară până în toamnă. SchiŃă de politică externă românească, Editura RAO, Bucureşti, 1998.

Romalo, Mihnea, România în al doilea război mondial (1941-1945), Editura Vestala, Bucureşti, 2001.

Roman, Petre, Mărturii provocate: convorbiri cu Elena Ştefoi, Editura Paideia, Bucureşti, 2002.

România în anticamera ConferinŃei de pace de la Paris. Documente, Coordonator Marin Radu Mocanu, Arhivele NaŃionale ale României, Bucureşti, 1996.

România – Marele sacrificat al celui de-al doilea război mondial. Documente, vol. I (editate de Arhivele Statului), Coordonator Marian Radu Mocanu, Bucureşti, 1994.

România-NATO, Cronologie 1989-2004, Coordonator Mihail E. Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2004.

România. Retragerea trupelor sovietice din România. 1958, Coordonator Ioan Scurtu, Editura Didactică şi Pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996.

România şi integrarea euroatlantică, Editura Institutului de ŞtiinŃe Politice şi RelaŃii InternaŃionale, Bucureşti, 2004.

România şi integrarea europeană, Coordonatori Ana Maria Dobre, Ramona Coman, Institutul European, Iaşi, 2005.

România – Uniunea Europeană. Cronologie 1989-2005, Coordonator

Mihail E. Ionescu, Editura Militară, Bucureşti, 2006. Sănătescu, Constantin, Jurnal, Editura Humanitas, Bucureşti, 1993. Sbârnă, Gheorghe, Parlamentul şi politica externă a României. 1919-1940,

Editura Sylvi, Bucureşti, 2000. Sbârnă Gheorghe, Românii şi proiectele federale europene, Editura Sylvi,

Bucureşti, 2002. Scurtu, Ioan, Istoria contemporană a României (1918-2005), Editura FundaŃiei

România de Mâine, Bucureşti, 2005. Scurtu, Ioan, RevoluŃia Română din Decembrie 1989 în context internaŃional,

Editura Enciclopedică, Editura Institutului RevoluŃiei Române din Decembrie 1989, Bucureşti, 2006.

Scurtu, Ioan, Buzatu Gheorghe, Istoria României în secolul XX (1918-1948), Editura Paideia, Bucureşti, 1999.

Simion, A., Dictatul de la Viena, EdiŃia a II-a revăzută şi adăugită, Editura Albatros, Bucureşti, 1996.

Soulet, Jean-François, Istoria comparată a statelor comuniste din 1945 până în zilele noastre, Editura Polirom, 1998.

Structuri politice în Europa Centrală şi de Sud-Est (1918-2001), vol. I şi II, Coordonator Ioan Scurtu, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2003.

Sturdza, Mihail, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din Ńara pierdută, Editura Frande, Alba Iulia – Paris, 1994.

ŞuŃa, Ion, România la cumpăna istoriei. August ’44, Editura ŞtiinŃifică, Bucureşti, 1991.

Tătărescu, Gheorghe, Mărturii pentru istorie, EdiŃie de Sanda Tătărescu-Negropontes, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1996.

Troncotă, Cristian, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete româneşti – Memorii, mărturii, documente, cu o PrefaŃă de Dan Zamfirescu, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1994.

Vianu, Alexandru, Buşe, Constantin, Zamfir, Zorin, Bădescu, Gheorghe, RelaŃii internaŃionale în acte şi documente (R.I.A.D.), vol. II (1939-1945), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1976.

Vlad, Constantin, DiplomaŃia secolului XX, FundaŃia Europeană Titulescu, 2006. 23 August 1944. Documente 1944, vol. II, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică,

Bucureşti, 1984.

23 August 1944, Documente, vol. III, 1944-1945, Bucureşti, 1985. 1956. Explozia. PercepŃii române, iugoslave şi sovietice asupra evenimentelor

din Polonia şi Ungaria, EdiŃie întocmită de Corneliu Mihai Lungu şi Mihai Retegan, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996.

1989. Principiul Dominoului. Prăbuşirea regimurilor comuniste europene, EdiŃie de Dumitru Preda şi Mihai Retegan, Editura FundaŃiei Culturale Române, Bucureşti, 2000.

Redactor: Constantin FLOREA Tehnoredactor: Marcela OLARU

Coperta: Marilena BĂLAN

Bun de tipar: 19.02.2007; Coli tipar: 25 Format: 16/61×86

Editura FundaŃiei România de Mâine

Bulevardul Timişoara nr.58, Bucureşti, Sector 6 Tel./Fax: 021/444.20.91; www.spiruharet.ro

e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro