verde caşmir
Post on 25-Dec-2015
50 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Marius Ciocănel
Verde Caşmir POEZIE – Volum de debut
Mangalia 2010
Marianei
ocean de iubire
în care neliniştea mea
înoată liber
2
Marius Ciocănel incită prin acest volum şi copleşeşte magic.
Asistăm iată la debutul unui scriitor matur, pregătit să răspundă oricărui sistem de gândire şi marilor întrebări. Intuitiv cunoscător al marilor taine, iniţiat în arta evoluţiei, scriitorul este o dublă stea arzând în poeme, asemeni marilor luptători maeştri arzând între viaţă şi neviaţă.
Volumul de debut ”Verde caşmir” se înalţă la o sacră de dimensiune mesianică şi reflectă o conştiinţă care crede în evoluţia prin artă şi, mai ales, prin poezie. Marius Ciocănel este autentic şi impresionează prin poezia sa echilibrată, minuţios filigramată. Monologul interior este înalt, spiritualizat.
Sacrificiul poetului vine ca o exorcizare a tainelelor care-l locuiesc şi-i sfinţesc trecerea, prin poezii vindecătoare, acuzatoare, cotropitoare, armonioase.
O stare de lumină pură verde caşmir se revarsă spre noi toţi prin acest volum de poezie.
EMILIA DABU
3
POTECI CU KANJI
Celei în dar
Nu vezi că te iubesc?
te iubesc, ce să fac?
De-am ajuns să vorbesc pe la uşi:
„n-o să vi”,”o să vină”
„nu suna”, „ ai răbdare”
şi de-atâta aşteptare
mi-am făcut biblioteca hamac
gândurile mi-au umplut toată marea:
gânduri delfini
gânduri haluşi
gânduri focă
4
mă mişună trăncănind în adânc
noroc cu cărţile că mi le mai strâng
(cărţile sunt năvoadele mele de lumină
dar şi foale cu coperţi prin care respir
în lumea asta senilă ce mă sufocă)
poate că totuşi vii
poate că vine…poate că vii…
Uite, ţi-am însemnat toate potecile
cu kanji
îţi scriu numele prin toată casa
îl caligrafiez
cu litere mari
5
şi cu litere mici
“ În pădure la Băneasa
aveau casă trei pitici
vine pupă…”
Tu vezi că deja deviez?
m-am sărit complet de pe şine
… şi mi-e inima…of…Doamne…
mi-e inima gata să se rupă
după tine1
1 21 apr 2010
6
‘OM VEDEA
‘Om vedea
mi-am spus
gândurile
le-am strâns
caier de lână
doar un fir
voi mai toarce
pe fus
‘Om vedea
ce voi face
deocamdată
peste partea asta
de lume
7
voi suna
blând
a pace
‘Om vedea
ce va fi
mai întâi
vreau pământul
să se odihnească
mintea
să-nveţe din nou
să se mire
iar cerul să crească
să pot ştii
8
‘Om vedea
ce-o să vină
e scris.
Mă întorc
în adânc
fermecat
şi m-aprind
potir
de lumină.
9
I shall see
I shall see
I said to myself
I gathered
the thoughts
in a flock
just one thread
I will spin
on the spindle
I shall see
What I’ll do
But for now
gently
I call
for peace
on this part
of the world
I shall see
What will be
But first
I want
the earth
to rest
the mind
to relearn
10
to wonder
And the sky to grow
So that I could know
I shall see
What times’ll come
So it is written
Bewitched
I go back
in the depts
and I ignite
as a cup
of light.
11
TERAPEUTICA
12
Nu ştiu ce caut
ce cercuri largi
tot mai largi
De sus
desenul bleumarin
se vede frumos
poate că visez
Deasupra mea
stai tu
cu un piramidon alb
şi-un pahar:
Ce mai faci?
Foarte prost
şi nimeni şi nimic
ca de coşmar
că nu mă pricep
Fluture-sss?
Floare-sss?
Vis-sss
Haaar?2
2 1975
Încă
În loc de răspuns
am ridicat o mână
în tăcere puteam atâtea să-ţi spun
un şir de cuvinte
ce se târau prin gură
urcau întrebător
pe-o nuieluşă de alun:
- Mă crezi că încă mai caut fântână
prin pustiul în care ne călătorim în comun?
ORBITOR
Mi-erade parcă un frigmă tăia la faţădespicând vene
un cer sta scursgata să cadăprin amurgul prelung
săpam nişte criptecu pana în mânălângă-un zid de cetate
şapte stări mici mormintepe hârtia-zăpadă
Adevărul şi CaleaBucuria şi PaceaUimire cu Vindecare
şi Iubire
aşa cum le primisempe toate de susaşa le-am pus
mai deloc atinsepuţin cercetate
cred că am privegheato vreme
jumătate răpus
şi m-am rugatîndelung
iertarea venindorbitor ca o nouă viaţă
PRECUM NARCIS
Precum Narcisaplecat peste-al malului lacmă privesc în poemele-mi limpezi
în vismă răsfăţ, mă întorc, mă desfacmai uşor decât vezidecât crezimai cuminte
odată plecat spre alt mal cerescpoemele-mi facal pomenii ospăţ
ce frumos ne vedeamprin sufletul luice tainic şi simplu păşeamde la inima sa
spre-a lui minte
PRIMUL TESTAMENT
Precum o reclamă la televizorcu mici şi beremi-am pus testamentul la vedere
poate aşa îmi va fi mai uşorsă-mi dărui prezentulpuţinilor ce văd şi ce l-or cere
parcă dorm mai multşi respir mai rarşi îmi e mai rece
las lucrurilecu mult dragsă vină şi să plece
The first will
As in a TV commercial
with steaks and with bear
I put my will where one can see it clear
Maybe this way it will be easier for me
to ofer my present
to the few that can see
and that would ask for my time
I seem to sleep longer
and I breath rarer
and it feels colder
Lovingly
I let things
come and go
RAM
Stam şi mă uitam pe geam
eram o creangă de ram
pe care tot eu guguştiuc
stam şi priveam
- Bună ziua!
- N-am!
Căutând cântând huhuşteam
şi ochiul rotund mi-l roteam
- Huheiii lume! huhuşteam
Numai soarele creştea spre apune
şi mă lua în afund
- Fuseeiii lumee!
Ram
FERICIRE CRUCIFICATĂ
Uimitor de trist
şi de nepătruns
Ajunsă la desăvârşire
o bucată de fericire
sta să cadă
uşor aplecată
spre stradă
şi sta cam de mult aşa
încordată
tremurând în inele
semăna cu un Hrist
Nimeni din oamenii
care treceau
gânditori-orbitori
n-o vedeau
se apropiau în viteză
virau strîns
şi o lăsau în spate
Fericirea părea
clar ocolită
iar oamenii
nişte electroni
obsedaţi de orbită
Doar pisicile
şi vrăbiile
erau interesate
pe deplin
mâţele torceau fin
fericirea cu miros
de lapte
iar vrăbiile
o încercau
ca pe-un cuib
de cinci stele
şi se ciripeau intens
între ele
Ca un gând
uimitor de trist
fericirea
atârna nevăzut
peste stradă
blând
crucificată
ANONIMUL
Anonimul care nu făcea greşeli
ci doar Marea Greşeală
care săpa şi săpa înăuntru
edificiul de-afară
construind?
dărâmând?
n-a aflat nimeni
încă
acest anonim a fost identificat aseară
în persoana Vânzătorului More
accidentat mortal ieri
pe strada Antim
vom reveni cu informaţii
şi interviuri directe
în ediţia noastră de seară
acum muzică
UN TIMP
Un timpn-aş putea să-ţi mai spun nimic
mi s-au terminat cuvintelelung şir de păsări şoptite în zare
şi nici gânduri nu cred să mai am
cum mă simt aşa unduios-fremătândo pânză întinsă pe mare
Ţara lui Doi A fost odată
un viermişorce se înecase pentru că prin mărul plin şi prea adâncel înotase
mărulera de fapt un dorşi-o creştere de seamăprin care lăcrimase un rubinde teamă
ultimul neadevărspune că teamazăvor al multor valuriera un măestru valînăbuşit ca malşi-nconjurat
de multe alte maluri
Începusem să zicdespre Timp viermelepreţios şi dragcare singur zăceaîn mărul sarcofag
Prin gaura lui de viermemărul se da înainte-napoiînapoi şi-nainterotind marea întâmplărilorprin ombiliciar cele trei neadevăruri
împărăţeau nesigur, dar festiv Ţara întinsă a lui Doi
Un viermuţce-şi savurase simplu drumu’prin universul rotatintră fluturând graţiosşi schimbat
în mândra Ţară a lui Unu
EU SUNT
Sunt cel ce răsaredinspre asfinţit
care a plecatca să revină
cu har mă începdinspre unul sfârşit
cumva parde coadă că mă înghit
ca nişte valuri -vânturi
mi-e timpul
aproape mă pierdîn formele-gânduri
sunt în furtunăport cathar
far de întunericprin lumină
mărunt printre flori de iubiremă flutur
suntmii de cerurişi pământuri
mă cântmă prefacşi mă bucur
sămânţăde muştarmult mai simplu
eu sunt
NU MĂ MIR
Pe mine unul
nu mă miră
că n-am câştigat
dreptul la fericire
poate
de-aş fi fost
o antică liră
atunci fericirea
m-ar fi cântat
pe drept
de la bun sfârşit
spre începuturi
într-un singur
sunet-sonet
ca pe-un
tunet-mut
fericit aş fi fost
la pachet
doi într-unul
Nu mă miră, vezi?
(cine să vadă?)
aerul zefir
mă respiră
ca pe o imensă
tornadă
de mijlocul cerului
prinsă
Mi-e sufletul atât de
rarefiat
şi de lipsă
Poţi să crezi?
(dacă-ar fi cineva
să creadă acolo?)
nu mă mir
nu mă dau pierdut
nici învinsă
OILE TUNSEEram după Paşti spre duminica Tomii
pe tăpşanul gătit cu iarba cea nouă
mă uitam după oi
câinii le mai adunau hămăind
săgetând printre ele ca şoimii
-De-ar mai da nişte ploi, legănau pomii
-O să plouă, le sufla alene vântul prin flori
Dintr-o parte privite
oile păreau tunse doar pe jumate
mă gândeam: Cum pasc ele aproape nemişcate
poate le-a crescut ceva mai multă blăniţă
pe cealaltă parte
Făcui o întrebare către-o răchită
crescută mai încolo spre hotare
-Cum îs oile mele tunse sau îmblănite
pe partea matale?
-Care oi? pufni răchita ciufută
Nu vezi că-s norii ce pasc din cerul verzui?
Întrebai atunci vântul şoptit
-Cum e blăniţa oii mele pe cealaltă parte
sau crezi ca şi răchita că behăiesc norii?
Şi vântu-mi răspunse cu vorba vălurită
-Care oi bre? Şi ce răchită?
APROAPE BANAL
Îi spuneam unei vechi admiratoare
- Nu-ţi pare că sunt profund
sunt aproape banal
când gândesc frunză mă simt floare
când ceva-mi tropăie pe sub piele
sunt cal
ea îmi răspunse aromitoare
- Împărate
calul ţi-e înfrunzit de fel
iar florile îţi nechează a miere în soare
Almost ordinary
I was telling an old admirer
“Don’t think I’m profound
I’m almost ordinary
when I think leaf I feel flower
when something gallops underneath
I’m a horse”
she sleeply replies:
Your majesty
thy horse is leafy by nature
and thy floweres neigh in the sun
for honey
MUNCA LA JUPÂN
În alertă
şi-n draci
vânând bani
să-ţi ajungă
munca la stăpân
este o viaţă la dungă
mesteci de unul singur
aceeaşi dietă:
„Supravieţuieşti
şi respiri prin pungă”
de pe jos
în Merţan
şi din vilă la cort
eşti sedat cu ai tăi
şi alături de tot
te privesc, îi priveşti
îi priveşti, te privesc
poate crezi că trăieşti
mă aplec, mă serveşti
poate crezi că mai simţi
altceva
înafara durerii
intense din cot
poate vrei un mezel
puţin suflet tranşat
bucăţele de creier
la rotisor
poate vrei să te minţi
că-ţi este uşor
poate îţi place branşat
cînd seara sătul
ai pe cap
clopotul de televizor
rozi emoţii la ştiri
floricele la sport
(mama lor de şnapani
futu-le de fachiri!)
nici că ai vrea să-nţelegi
nici nu-ncerci să te scapi
-Mă suporţi? Te suport
-Prăfuit? Bei Red Bull?
ca să vezi înainte
trage-ţi una în plex
poartă-ţi mutra cuminte
hai să punem de-un sex
Bucură-te atunci
că mai ai şi mai eşti
savurează
oferta asta pe viaţă
„Munca la Jupân”
cea mai cool
dintre munci
singura ce te învaţă
ce bine ai ajuns
şi ce bine trăieşti
(chiar dacă ai continuu
starea asta de greaţă)
Pe o destinaţie aproape perfectă
mă avortez zilnic într-un spaţiu
numit
dimineaţă
POETUL
Poetul
a călcat pe canalul cu şase găuri
şi a rămas aşa
în soare
cu simţul atent, cu ochiul întors
într-o stare
pe care ţi-o poate da
numai un canal cu şase găuri
Portalul dintre stele (NEVERMORE)
Fusese prezis3
că va veni
Era o mare nouă
fără alge şi peşti
ce umbla
într-un singur val
peste lume
avea şi un nume
Nevermore
i-au zis
3 Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?'' Spuse Corbul: ,,Nevermore''. Edgar Allan Poe, CORBUL Traducere “Nevermore” de Mihu Dragomir (din volumul Poezii şi poeme, Ed. Tineretului, Buc., 1963)
Era
cel mai straniu
şi mai greu
semn
de apă
ceva
pentru toată
semeţia şi ura
era Dumnezeu?
era altcineva?
Părea
că nimeni
nu scapă
Un singur val
înghiţea oraşe
şi hărţi
cu gura
Era prezis
încă din lumea antică
în scrieri maiaşe
în cele sfinte
şi-n toată gândirea
laică:
Un val
ne va şterge seminţia
După războaiele marţiale
au tot căzut ploi
pământ mai era
în câteva pârloage
iar ce nu luase marea
stricasem noi
Când
un fel de savant
în fizica cuantică
a zis: E un gând
venit printr-un
portal de stele duble
tăind
universul
fractal
îl vedem noi ca val
(nimeni nu pricepea nimic)
Apoi el s-a rugat
într-un fel
nemaivăzut
a-nceput să se roage
marea şi-a schimbat
din albastru în roşu
culoarea
a tremurat un răstimp
şi a dispărut
Acum ne rugăm toţi aşa
Am scris toate astea
cu cărbune
pe o piele de miel
este bine
e soare
suntem la fel*)
*Pergamentul
Nevermore
descoperit la
Abuj’Dahi
datat sec.9 a.m.g.
SATURN
Pe tabla cerească sunt magic turn
din care se vede nemărginirea
un hotar măreţ de sunt, taciturn
chiar timpul îşi termină la mine
nemurirea
Aşa că întâmplările tale
când ajung să mă petreacă
se apleacă aşa lin şi se curg
spre înapoi ascunse de priviri
rotind prin inelele
învaţă s-aline
ele
luminoase fantasme
devin amintiri
că mai departe n-au cum să treacă
Ca o carte de basme
ferecată-ntr-un turn
mă plutesc prin inele
voi mă ştiţi de saturn
eu vă spun simplu stele
GERMICA Mă bucur când vii
e-atâta neştire
cu semne-mi brodezi
mirifice fire
mă las să mă frâng
de-atâta iubire
mă bucur când vii
pot râde şi plâng
pe limbă-mi aşez
cuvinte-n turtiţe
iar apa întristez
în două cofiţe
e inima cuib
de verdeaţă şi crâng
cu tine mă bucur a râde
şi plâng
Păsări de fier
unduios din pământ
se-nalţă şi pier
zburăcinde în vânt
Păsări aprinse
cad în mare
pe cer prelinse
precum gheare
O să mă doară
aşa poruncă?
păsări coboară
păsări urcă
Mă bucur când vii
tu ce eşti
cel ce sunt
parte din cer
şi din pământ4
4 Emiliei Dabu
ASTĂZI
Ca pentru o pseudo-sinucidere lentă
mi-amestec uitarea în doza letală
astăzi o stare de spirit
va să cânte în mine
muzica-i hibernală
astăzi e ca o zi de iarnă sau de vară toridă
sufletul ameţit în vârfuri de anzi
să nu cazi
ai grijă
să nu cazi
ce senzaţie de sfîrşaelă deosebită e azi
şi astăzi se repetă de câteva zile
ca o alunecare de sentimente
ca o neostoită chemare undeva
prăvălită5
MĂTUŞA GLORIA
Mătuşa Gloria e la stradă
mătuşa a venit să mă vadă
mătuşa Gloria e la uşă
ţi-ai amintit de mine mătuşă?
mătuşa Gloria n-are timp să stea
decât pentru-un pupic şi o cafea
cine n-ar vrea asemenea mătuşă
să o invit în casă, să o las la uşă?
C-am tras pe teren
şi-am stat în tribune
şi ani buni am fost
o urmă de tuşe
5 lui Marius Robert Dincă
habar n-am avut
de-această mătuşe
puţin ţi-a păsat
mătuşă, mătuşă
Şi dacă-n pieptul meu
găsit-ai poartă
iar la urechi
agăţători de lauri
pofteşte cu sipetul gros
mătuşă
şi răscoleşte-mă
cu ale tale daruri
Uimeşte-mă
frumos
în soartă
mătuşă fiţoasă
glorie moartă6
JUMĂTATEA PROMISĂ
6 lui George Şerban
- De-ar fi să pleci tu singur pe o insulă nevie
doar tu, pe o pustie geamandură a lumii
un singur lucru spune-mi
pe care l-ai dori
adevărat tovarăş de călătorie?
Călugărul făcu o cruce largă şi zise primul:
- Eu merg cu Dumnezeu şi doar atât
oriunde merg cu El mi-e bine
cu El nu-s singur şi mă apăr de urât
mă însoţesc deci cu divinul ce străjuie în mine
Filozoful adânc tălmăcitor creştea cuvântul:
- Eu iau această carte ce încă nu e scrisă
a moştenit pământul şi e un lucru rar
gândirea toată a lumii va fi într-însa strânsă
şi va sclipi pe boltă ca un imens pulsar
Poetul vindecător de suflet număra norii:
- Şi tu?- Eu... mă-nsoţesc cu jumătatea de ceruri promisă7
VERNISAJ7 mie
Pictăm
viaţa noastră-i desprinsă
dintr-un salon de artă
avem multe piese de valoare
iar vernisajele nu ţin de un orar
ţin de plăcere
invităm copiii, neamurile
amicii care cred că retro se poartă
nişte cunoştinţe de la etaj
dacă vor să coboare
dacă ne e sete
bem bere
dacă avem poftă
facem grătar
vernisăm adică
prezentăm mereu câte ceva nou
de pildă acest tablou
întors cu faţa la perete
ceea ce-l luminează
şi-l ţine la vedere
este dorinţa noastră
tânăr aprinsă
LEGĂTURELE
Dacă n-aş mai avea
ce să-ţi dau
cum aş putea
prinosul să ţi-l beau?
şi dacă n-aş avea
ce să-ţi mai cer
cât de departe aş fi
de cer?
şi dacă n-aş purta
cu tine acelaşi nume
de ce ţi-ai mai trimite
fiu-n lume?
PERFECTĂ IUBIRE
Deci am un amic
medic curant ginecolog
e mai plictisit
şi mai deprimat ca mine
are o şerpuită scârbă
pentru sine şi pentru rest
Mint acum
el e un băiat bun
sociabil
Iubirea mea
îmi stăruie în minte
viguros
repetată, obsedantă
şi perfectă
cum a fost
emoţia intrării mele în labirint
Muzica portativelor mele
v-ar ucide pe toţi
(şi iarăşi mint)
Cu aceleaşi mâini
îmi îmbrac costumul de şcoală
în trecutul meu viu8
8 1974
PRÂSLEA CEL VOINIC
Roşii lampadare
măiastru dom
foşnind a uitare
încărcat de somn
Prâslea stătea nemişcat pe sub măr
mărul răspândea un miros de visare
neclintit-nefiind cu faţa în sus
un ochi îi mărginea deschis spre apus
altul în cealaltă zare
Prâslea păzea mărul
mărul veghea cerul
iar cerul se îndumnezeia
nespus
Sufletul îi pleca dintr-o parte
şi dus
se hrănea doar cu mere şi soare
An de an
păzea o mirifică veste
pomul se curba mai înalt în presus
iar el abia se mai vedea de mic
că era o altă poveste
despre Mărul cel Prâslean
şi aurul voinic
A LU’ NOE
Simţeam că din spaţiu
ceva ne inundă
un fel de timp-târziu
atât de dens
că nu poţi să mai pleci
un fel de undă
de care n-ai cum scăpa viu
Simţeam că nu vii
şi ploua împletit
în imense şi groase
funii
Se făcea că mă plimb
speriată şi udă
cu un doctor
în albă sutană
Aş putea pentru stres
să-ţi prescriu
să te îneci
şi să schimb potopul
ce te conţine
dar nu mi-e voie
Aş putea să îţi zic
că va fi bine
de tine, de Noe
de restul lumii...
Poate-ţi par că ştiu totul
dar nu ştiu nimic...
Continuă cu vocea înaltă
de strană:
- Să vă luaţi pe corabie GPS!
A! FRICA
Falsa realitate în care accesez
ţine loc de fiinţă
cu cinci pânze înălţate
navighez
în lumile rândului
iar cârma
îmi este baston de neputinţă
Mă poartă curenţii
vântul mă-mpinge
când oftez
Aşa am ajuns în mările din sud
bogate în plăcere şi risipă
le am şi pe dânsele-n cală
alături de alte himere
adunate în pripă
(În cală îmi ţin şi memoria
pozată nud!)
Numai la nord se mai învaţă
despre mări
că-s mişcătoare poveşti
pline de ancore, sirene şi peşti
nordul ţi-arată parâma...
Trebuie să ajungi dară în nord
să-nţelegi măreţia iluziei sudului
şi-atunci
strângi pânzele
că te înalţă în sus cârma
schimbată-n aripă
să vezi alte zări...
ŞASE CAI
Şi în amurgs-a arătat Dumnezeu la geam
- De Moşi poţi să-ţi pui o dorinţă- Şase cai, am spusasta vreau- Doar atât? Nici căruţă nu ainu ai şa şi nici ham - Şase cai frumoşi Stăpâneîmi ajung
Six horses
At sunset
God showed
at the window:
„On this holy day you can make a wish.”
„Six horses.” I said „That’s all.”
„That’s all? You don’t have a wagon
nor a sattle, nor harnesses.”
„Six beautiful horses my Lord,
would just do.”
TIMP PENTRU IUBIT
E timp destul între cuvinte
sunt diamante
şi pepite
E de-ajuns
între clipite
să-mi faci
din dragoste
un nimb
Nu te grăbi
nu-mi da de ştire
avem netimp
nemărginire
poţi să mă chemi
pot să mă schimb
E timp destul
pentru iubit
Love time
Time is enough
in between words
there are diamonds
and nuggets
it’s enough
in between seconds
to make me
an aura
out of love
Don’t hurry
don’t tell me
we have non - time -
infinity
you can call me
another I can become
time is enough
for love
REALITATEA MEA
În forme de ape şi guaşe
realitatea îmi stă frumos agăţată
la gât, precum
sfintele moaşte
purtată, adulată şi regretată
puţin
realitatea mea de gât
atârnată
e nod şi munte şi măr
toate-odată
realitate în gât înfundată
în care mă cresc şi mă-nalţ
doar până la genunchiul de broaşte
unde mă vărs şi cutremur
stors de la sân şi la boaşe
chiar acolo pe gât uite cum
îmi tatuează încă un semn
realitatea
şi nu râd nici nu plâng şi nu gem
că n-am timp
să mă simt sau să mă ştiu
aşa de fermecat
în culorile ei vii de ape şi guaşe
ANUL NOU
Poate că simţi şi tu
cum converg zilele către anul nou
m-am cam săturat să rup file din calendar
şi totuşi
am să te caut cu privirea printre perechi
să-nchinăm un pahar împreună
mă-ntreb
cât mai păstrează din tine
anul cel vechi
şi-aşa
troienit în câmpia cu visuri
mă va găsi o altfel de dimineaţă
încercând
primele compromisuri9
ASHULEIHOS!
Aş putea să gândesc că îmi aparţin
şi atunci, ceva mi-ar aparţine din tine
puţin
din litera mării (fostă val)
îndeajuns...
9 Irinei 1978
depărtat mai reuşesc să inspir
adunat mă dezic
îmbrac haine de cumenicătură
pe ascuns...
un Hairu mai mic
altă dată am fost (falus-fall)
- Ashuleihos! aveam o vorbă- Să fie! acuma zic
fizic în parte
parte mental
din jumătate
în jumate
printr-o altă jumătate
uşor de greu
hăt până departe
spre celălalt capăt
fabulos...
-Acum! Să fie! zic
nici pe jos
nici călare
aplecat-îndreptat
delicat-diafană
şi ţintă
şi mereu
şi pe drum...
-Vedea-ai să vezi!
privirea broaştei de lacăt
prin pleoapa închisă frumos
cu semn de-ntrebare
la sprânceană
şi curcubeu!
TREI BUZDUGANI DE PLUŞ
Cei trei buzdugani mici de pluş
sunară blând de câteva ori
pentru vestea lor se făcură uşi
dar cin’ să-i asculte pe colindători?
Erau deci trei forme de urşi
veniţi din uitare, hibernatori
dinspre polul uscat sau de la ruşi
bătând dansuri vechi de nemuritori
Aşa deci
Trei fii de împărat de soartă aduşi
ieşiţi din pământ, neumblători
veniră, vorbiră, plecară duşi
lăsând un ecou ca lumina-n zori
Cei trei buzdugani mici de pluş
ca nişte urşi băteau la porţi
vedeţi că vă vin trei prinţişori
cu daruri nespuse pentru toţi
Beteală, zâmbet, smirnă, flori
toate minunile promise
mă colindau de sărbători
şi-mi apăreau în fel de vise
înnoptând pe la uşi
aprinzând sori
spărgând lumini
prin geamuri deschise
ALB
Alb alb
aş bea un pahar de vin fiert
lângă tine
în marginea gulerului tău
aş regăsi cred acelaşi miros fin
de parfum franţuzesc
iernile astea
seamănă toate între ele
sau poate greşesc
白い Shiroi
白い 白い Shiroi Shiroi
私はあなたと Watashi wa anata to
暑いヮイヌを飲みたい atsui wainu wo nomitai
あなたのカラーに Anata no karaa ni
同じいいフランスの香水を onaji ii furansu no
kousui wo
見つけたと思う mitsuketa to omou
この冬は Kono fuyu wa
全部同じと見ている zenbu onaji to miteiru
間違いだろうに Machigai darouni
UN FAR
Aşa pararuncat din cer înălţat pe pământMă simt bucurie şi jaleşi ticăi doarmort-viu despărţit-adunat de-a mea turmăînnoptat-orbitoaremă ştiuformă ce se ţine de capcurbată de timpaplecată de şale
pulsez prin pereţii de humă eu far
GHERGHEF
Mă torc şi mă ţes
cu drag în adâncuri
cu-un hohot m-avânt
prin falii de gânduri
mă bucur când geana
uimită o flutur
spre cerul ales
de noi-vechi pământuri
mă-ntorc
mulţumit şi iubită
şi ades
cu drag în adâncuri
mă rog şi mă ţes
UN NIMB ŞI O CRUCE
Aş vrea
această ploaie rece
ca lacrimile toate să îmi sece
cerul-pământ să plângă pentru mine
durerea lui mi-ar face atât de bine
de mi-aş dori aş fi aproape
uscat de plâns şi plutitor pe ape
că vezi
pământul-cer încă mă poartă
un nimb şi-o cruce ca pe-o roată
COŞMIC
Tu cu sărutul tău de fum
de care nu mă pot păzi
odată şi-odată
mă voi trezi
dar nu acuma
nu acum
Mă ţii de mână, ai alt drum
încep ca o haină să mă deşir
odată şi-odată
voi rămâne-un fir
dar nu acuma
nu acum
Mi-e cerul înalt doar soarele-i scrum
pe piept ţin parcat un Hummer kaki
odată şi-odată
mă vei iubi
dar nu acuma
nu acum
BUNICUL ŞI NEPOTUL
În zori pe plajă bunicul şi nepotul
-Ta’ie mai spune-mi
despre minuni vrei?
-Eii minunea e
o poveste mică
ca tine
făcută doar din trei
un meşter zeu
un suflet de om
şi un pic de vrajă
E şi-o veste
venită din alte lumi
sau o poartă
prin care am putea păşi toţi
dacă-am fi oleacă mai buni
-Arată-mi o minune Ta’ie!
-Orizontul de pildă
e singurul loc din mare
unde nu poţi să faci baie!
el e minunat în cele trei
dimensiuni
este lung, este lat şi e greu
din el dimineaţa
iese mereu câte-o stea nouă
strălucitoare
oamenii cred că-i aceeaşi
şi i-au spus simplu soare
Dragul meu minunile
fac parte din fire
şi sunt peste tot
doar să vrei să le vezi
să poţi să crezi
şi să simţi uimire
ca despre o mare
un ţărm, un bunic
şi-un nepot10
ACASĂ
10 lui Anghel Ion
Am ajuns să fiu în zadar
pe acest ţărm aiuritor
pe care doar gândul
îl udă
ca o mare de drumuri
uitate mişcător
că de ştiam nu mai ştiu
M-amestec în cârduri
născătoare de jocuri
sau sparg liniştea deasă
şi-aşa dus de vânturi
nu-s nici fiică, nici fiu
am ajuns poate prea târziu
nu mă tem
Tresar
cu privirea agăţată
fix curcă-n lemn
peste-o urmă uitată de picior
Doamne
ce alt căutător
de pământuri
descălecând stelar
a murit prin aceste locuri?
Şi n-apuc să mă mir
de vestea străină
că parcă mă cânt
şi am alt respir
şi simt nişte focuri
e urma chiar de mine
odată de mult
desenată-n pamânt
să nu uit
fir lumină
ce sunt
niciodată plecat
sau pierdut
totdeauna
acasă
CUCERITORUL ÎNVINS
Draga mea parcăsimt că trebuie să-mi iau rămas-bun de la tineşi nu de-acumdintotdeauna cred că am vrut şi vreauca acest izvor să curgă prin altă matcă
aşa că îmi voi face curajîn această existenţă şi timp de visvoi pune suflet-baraj între noiîntărit cu lumină, podoabe şi dor
înmiresmat şi proaspăt prin noua dimensiune dată
voi susura iarspre tinec-aşa este dat să fii cerc, să-mi fii arcăşi să fii iubită toatăfără să ai habarde cel ce îţi este cuceritor şi învinslaolaltă
SEARA PRIN RAI
Spre seară
în Rai mai răsunau harpe
Adam mutase munţi
şi era obosit
venea acum spre casă
trecu pe lângă mărul cel bogat în poame
şi nu-l văzu
( că îi era dor de Eva şi-i era foame)
chiar dacă mărul se simţea tot mai ofilit.
Ajuns
se-aplecă să-i sărute frumosul obraz:
-Ce bine miroase, ce-avem azi la masă?
Iar ea, răspunse cu dulcele-i grai:
- O ciorbiţă de praz şi-o tocană de şarpe
ÎNROBITOR ÎNARIPAT
S-ar putea să te hrănesc azi
tu înaripat-coborâtor
al fiinţei mele
ce te prefaci în tremur
când zbori mai aproape
de cerul de piele
În iesle în loc de jăratec
îţi voi pune
un snop de lumină
văratec
anume cules
din spumă de mare
cu gust de uimire şi zmeur
Da dragul meu
înrobitor-înaripat
te voi vindeca azi
cu-o rază de soare
IUBIRE DIN CER CURGĂTOARE
Iubirea mea
nu este din lacrimi făcută
şi nici din flori
de galbenă cucută
Iubirea mea
e din cer curgătoare
un imn, o undă sau o închinare
pe care nu o înţelegi
tu fiind de-aici
de pe pământ
iar ea
de dincolo de soare
DOUĂ CAFELE
Aşa înarmaţi
cu două cafele
părem ultimii combatanţi
de prin Calea Lactee
(nimeni nu scapă)
În acest albastru
defileu
dintre tine şi mine
plin de războaie
purtate la greu
e şi-o moară de apă
(nimeni nu mişcă)
pe care
când tu
când eu
o împingem cu mâna
facem cu schimbul
Seniori în dezastru
muritori de frumos
delicaţi-sorbitori
de cafea
fără zahăr sau frişcă
când simţim
că luminile ni se sting
că se termină timpul
chiar în timp ce priveşti
că se termină abrupt
chiar acum când te-ating
când disperi
şi mă tem
că nu pot
şi nu vreau
să mai lupt
Uite! două cercuri
de ceşti
de ghicit
un suflet-albastru-întors
mai suntem
tu un Bang
eu un Big
seniori în dezastru
muritori de frumos
Despre suflet numai de bine
Ce să zic
pare că nu îmi mai trebuie
nimic
bunăstarea mi-e dulce stăpână
iubirile stau ancorate la mal
un înger mă ţine tot timpul de mână
iar sufletul, eee sufletul...
mi se sparge încă de ţărm ca un val
APROAPE
Pe rând
aş putea să-mi îndrept faţa spre nord
să m-acopăr de gheaţă
sau doar o pastilă să mai iau
pentru tristeţea ce insistă
de eoni
să-mi fie viaţă
sau aş putea să mă operez singur pe cord
( şi tu ai putea toate acestea, din când în când)
Dar eu sunt etern protejată în lumea reală
de maeştrii şerpari şi peoni
ce-mi murmură blând şi mă-ndeamnă
- Străluceşte, iubeşte, există!11
11 Cristianei
ALADIN
Să definim momentul:
era un contabil
de sine prea plin
inteligent
frumos
amabil
(la toate trei feţele
muncea din plin
era de fapt cam leneş
şi-oleacă gomos)
Lumea-i era un părculeţ
iar el în mijloc:
Monumentul
Era prin urmare
un produs de cultură
comun mecanism
cu piele şi oase
cu-n lung cod de bare
sub limbă, în gură,
şi-o ştanţă pe frunte
„made in ASE”
Era un contabil
ce se uitase...
în oglindă
oglinjoară
pot să-ţi pun
o întrebare uşoară?
(oglinda-i era al şaselea simţ)
- Spune dară...- Cine este cel mai contabil din ţară?- Băi, vezi că vrăjitorul
ţi-a tras iar clapaşi te-a făcut contabil...de fapt eşti Aladinfrumosul prinţ!Acum ar fi momentulsă îţi recapeţi ... lampa.
LUCRURILE
Lucrurile
n-ar putea singure
să se schimbe
Ce-ar fi
ele să se plimbe aşa
de colo colo
pe sub fruntea mea
de capul lor?
La fel sentimentele
cum să le fie uşor
să treacă de prag
de la coaste la frunte
din vechime spre viitor?
Aşa că le cuprind
să le pot aşeza eu unde vreau
precum un tânăr decorator
nonşalant
şi cu drag
Things
Things
could not change
themselves
How would it be
for them to move alone
from one place to another
underneath my forehead
on their own?
It’s the same with feelings
how can it be easy for them
to step over the doorstep
from ribs to forehead
from past to future?
Thus I embrace them
so that I can put them
wherever I want
as a young designer would
careless
and in love
CADOUL PROMIS
Uite vezi
a nins
astă-seară am să-mi las
mâinile la geam
să primesc cadoul promis
約束のプレセント Yakusoku no puresento
見たか Mita ka
雪が吹いた Yuki ga fuita
約束の Yakusoku no
プレセントを puresento wo
もらいたいから moraitai kara
今晩は窓に konban wa mado ni
手を付けます te o tsukemasu
TREI PEŞTI Trei peşti
ţâşniră din adâncchiar din prova corabiei mele
liniştit de vântşi uitat în valuriuitasem să cânt
ei se joacă şi curg
trei peşti arcuiţisăltară-n amurg
spre steaua ce tainicdin ochi tremura
arătându-mi că suntmai întreg decât sunt
ţâşniră spre cer
din inima meatrei peşti
SCRIU UN GÂND
Aş fi putut să-ţi scriu
dar cine mai scrie astăzi scrisori?
că exist cu adevărat viu
Să-ţi fi trimis un astfel de mesaj
ar fi fost citit de prea multe ori
Voiam să-ţi spun că va fi bine
să-ţi dau curaj
Până când
într-un sfârşit, dar nu târziu
te-ai deschis
şi-am putut să-ţi ating fruntea
cu un gând
CA-N TEXAS
Ei bine voi pleca azi
ca-n texas voi pleca
din bar în bar
din bar în bar
ca-n texas
fără soare la mine
fără ploaie la mine
fără nimeni
plec
să-mi schimb clepsidrele într-un pahar
să sorb
din timpul întors către tine
Texas like
Well, today I will leave
Texas like I will leave
from saloon to saloon
from saloon to saloon
Texas like
no sun on me
no rain on me
no nobody
I’ll leave
to change my sunglasses
for a glass
to sip
the time turned back to you
Marea lui LotLiniştită era Marea lui Lot
despicată de ţărm printr-o linie bleu
dimineaţă
în zori
devreme de tot
plaja: scânteind în pulberi de Rai
soarele: aurar meşterind la zare
un pescăruş: infinitul în evantai
teii din faleză: răspândind licoare
şi să nu uit
peste ape plutitor ca un duh: eu
trei lebede ce unduiseră a mării oglindă
păreau pedepsite: trei bulgări de sare
avertizare şi pildă
Nu tulburaţi în vreun fel Marea lui Lot!
- este ultima mare de neaşteptare -
Eu îmi lăsasem iar grijile pe mal
(umplusem un tomberon cu poveşti)
dimineaţa încă îşi alegea final
mă priveam de sub ape
cum prin ceruri păşeam
iar de sus
te zăream abisal de frumos
şi ştiam...
cine sunt, de ce eşti şi ce pot...
trei degete albe
în semn de-nchinare
trei lebede-mi ofereau
fără prea mult folos
un răspuns, un răgaz şi-o întrebare
dimineaţă, devreme, la Marea lui Lot...
Planul B
Lucruri importante
se intersectează tot mai des
cu mine
şi dacă e vorba de o carte
atunci cuvintele sunt scrise
pe grosimea ei
în schimb dacă e un izvor
e de tinereţe fără de moarte
şi trebuie să bei
dacă te gândeşti că e rău
este bine
o creştere anunţată printr-un deces
dacă crezi
nu-i pasă nimănui
dacă nu crezi
vei fi una din săbiile predate
Muzeului Timp
sau un vers
în care cuvintele
au putut să sucombe
făcând iar voia Universului
a Celui ce ne oferă continuu
un Plan B
La spovedit
Erau vremuri
când înlăuntrul meu
primeam la spovedit
de plăcere ...
de obicei veneau
numai sfinţi
mărturisitori în genunchi
despre mere
pe mine mă lăsam mai la sfârşit
întrebam:
-Când te-ai bucurat ultima oară
că eşti asemenea Mie?
îmi ascultam toate remuşcările
câteodată plângeam
şi nu-mi aflam vină
să doară...
apoi ne ridicam
cântare în duet
dansând de bucurie...
cu cărţile de lumină
mănunchi
jucam tabinet
şi popa prostu’
făceam schimb de umbre
de timbre, de vise
de capace de bere...
număram fiecare
timpul rămas la miluit
„nouă’ş nouă, suta...
cine nu e gata, îl iau cu lopata...”
Iar când cerul redevenea complet
al nostru
ne pupam de la revedere
ne uram lumină, pace
şi perfectă armonie de Sine
care să fie şi să ne ţină
pââână tooocmai
la următorul spovedit
VERDE CAŞMIR
Şi de voi primi mai multe cruci
(vezi că fiecare ţi-e potrivită s-o duci
sau fiecare să te ducă – tu alegi
că drumul care te coboară te şi urcă)
Şi de voi primi zic, multe, multe cruci
din piatră de vis sau din bătrâne uluci
(cere din brad uscat
că e ieftin şi uşor la purtare
şi ţine taică lumea bine la depărtare)
Atunci
ruga-voi timpul
verde caşmir
să-mi treacă
prin poieniţe
iar şi iară
pe alei de văzduh
să mă petreacă
în roiuri de cruciuliţe
de sânt şi de fiară
de glod şi de duh
de iară şi iară
de la-nălţarea dimineţii
până-n seară
mai mici, mai mari
în mii de ierni şi de veri
verdele caşmir
să mi-l presari prin poieni
prin clipele rare de odihnă...
din fiecare vârf de întâmplare
să-mi pronunţi şuierat-răspicat
ora vieţii:
-Ss-au rostuit alte nouă cruci
ssănătos ş i-oassă ssă fii, să mai duci
fără greşeală sau vină!
Iar eu mulţumită de aşa urare
să mă sting zâmbind
printr-un apoteotic respir
Eu
mare staroste al întâmplării
din acest minunat cimitir
Cashmere green
If I were to receive many crosses
( careful ‘cause any of them is to be bore
or it’s for them to carry you - your choice
‘cause the road taking you up also takes you down)
So if I were to receive many, many crosses
dream stoned or old wooden ones
(ask for the dryed fir ones
’cause they’re cheap and handly
and, laddie, great at keeping people away)
Then
I’ll ask time
cashmere green
to pass for me
in glares
again and again
on airy alleys
to see me off
in swarms of tiny crosses
of holy and of brute
of dirt and of spirit
of again and again
from the rise of dawn
till evening
in thousands and thousands of winters and summers
through the rare resting moments
smaller, bigger ones
pour me in glares
the cashmere green...
and from each tip of chance
spell me hissing-clear
what the time of life is:
„Nine more crossses were crafted
to be bore in good health
flawlesss and guiltlesss!”
As for me, contempt with such greetings,
I pass away smiling
with a triumphant respiro
I
great master of chance
in this great cemetery
ROZA VÂNTURILOR
Mă uit
şi mă pierd
păşind pe subcărări
Bunul mă află
şi îmi pune
semne de viaţă
în patru zări
Mai uit
să fiu doar unul
cine sunt
Şi-atunci
când mă atinge
Bunul
m-aplec smerit
şi-mi sărut drumul
The cardinal
I watch
and I get lost
walking on underpaths
Good finds me
and marks
life symbols for me
on the four horizons
I watch
to be just one-
who I am
and then
when Good
touches me
humbly I bow
and kiss my path
RĂVĂŞITĂ UIMIRE
Eu mă amestec
cu întâmplarea
care mi-e
hărăzită
până-ntratât
încât
amestecul devine
soartă
iar întâmplarea
hărăzită
şi aşa
răvăşit-răvăşită
mă simt cel mai bine
în uimirea de-a fi
aceasta fiind cheia
şi poarta
şi semnul
prin care
mi-am dezăvorât
desăvârşirea
Restless amazement
I mix
with the hazard
meant for me
so much
that
the mix
becomes fate
and the hazard
becomes meant
So
restless
I feel at my best
in amazing being
this being the key
and the gate
and the sign
through which
I’ve unlocked
exceellence
MULŢUMESC
Cred că vreau să mulţumesc
c-am primit şi acest dar
sufletul să-mi pască stele
din răchite-micşunele
iară creierii să-mi crească
poezia la hectar
cred
şi vreau să mulţumesc
mă înclin şi vă iubesc!
VA
Va trebui să te obişnuieşti
ELE SUNT
ELE EXISTĂ
ELE EŞTI
Simţind călătoria
Celui în dar
Am putea să lăsăm
pe altă-dată
soarele e prea sus
şi lumea
uşor îmi cobor fruntea
şi mâna
în care strâns îmi ţin
inima-grenadă
ok
altă-dată
mai avem zică-se
o mulţime de vieţi
în care să te ştiu
în care să mă-nveţi
putem să lăsăm
pe altă-dată
pe un alt
devreme-târziu
sau
ce zici de ziua asta
cu soarele foarte sus
de lumea adunată
să ne afle
să ne vadă
pe mine arcuită corabie
pe tine îndrăzneţ Magelan?
Marius Ciocănel se naşte în luna mai 1960, la Bucureşti, învaţă la şcoala generală nr.39 din Colentina, continuă la liceul Dimitrie Cantemir şi apoi la cel de Mate-fizică nr.3 din cartierul Titani. Urmează Şcoala militară de finanţe la Sibiu, unde publică primele poeme în revista şcolii (Anonimul, de exemplu).
Este licenţiat în finanţe-bănci, căsătorit, cu doi copii, un băiat- Mircea şi o fata-Cristiana, care a ajutat cu drag la traducerea câtorva poezii din acest volum şi a realizat partea de grafică si de corectură.
Pentru un timp Marius Ciocănel iubeşte şi visează în Mangalia.
Acest volum este scris aproape integral în nouă luni: decembrie 2009 – august 2010.
„Mulţumesc... Bunului pentru toate darurile ce Le revarsă prin această carte... Pentru toate versurile care au ajuns cu bine şi au rămas lângă inima ta...şi pentru sentimentul de mirifică aventură... ”
Autorul vancioc@yahoo.com
CUPRINS
Cuvânt înainte – Emilia Dabu
1Poteci cu kanji
2 ’Om vedea
2 I shall see
3Terapeutica
4Încă
5Orbitor
6Precum Narcis
7Primul testament
7The first will
8Ram
9Fericire crucificată
10Anonimul
11Un timp
12Ţara lui Doi
13 Eu sunt
14Nu mă mir
15Oile tunse
16Aproape banal
16 Almost ordinary
17Munca la jupân
18Poetul
19 Portalul dintre stele (Nevermore)
20Saturn
21Germica
22Astăzi
23Mătuşa Gloria
24Jumătatea promisă
25Vernisaj
26Legăturele
27Perfectă iubire
28Prâslea cel Voinic
29A lu’Noe
30A! Frica
31Şase cai
31 Six horses
32Timp pentru iubit
32Love time
33Realitatea mea
34Anul Nou
35Ashuleihos!
36Trei buzdugani de pluş
37Alb
37白い
38Un far
39Gherghef
40Un nimb şi o cruce
41Coşmic
42Bunicul şi nepotul
43Acasă
44Cuceritorul învins
45Seara prin Rai
46Înrobitor înaripat
47Iubire din cer curgătoare
48Două cafele
49Despre suflet numai de bine
50Aproape
51Aladin
52Lucrurile
52 Things
53Cadoul promis
53約束のプレセント
54Trei peşti
55Scriu un gând
56Ca-n Texas
56 Texas like
57Marea lui Lot
58Planul B
59La spovedit
60Verde caşmir
60 Cashmere green
61Roza vânturilor
61 The cardinal
62Răvăşită uimire
62 Restless amazement
63Mulţumesc
64 Va
65 Simţind călătoria
Despre autor şi autorul
CD necomercial cu poezii, în lectura autorului la primele o sută de exemplare
Grafica: Cristiana Ciocănel
Traduceri în engleză şi japoneză: Cristiana Ciocănel
Coperta: Negru Costel (Pictorul)
CD audio necomercial
top related