teza rezumat
Post on 22-Oct-2015
5 Views
Preview:
TRANSCRIPT
ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE
FACULTATEA DE ECONOMIE GENERALĂ
SPECIALIZAREA ECONOMIE
TEZĂ DE DOCTORAT
GLOBALIZAREA ŞI IMPACTUL SOCIAL AL ACESTEIA
ÎN VIZIUNEA PRINCIPALELOR CURENTE DE GÂNDIRE
ECONOMICĂ DIN ZILELE NOASTRE
CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:
Prof. univ. dr. SULTANA SUTĂ-SELEJAN
Doctorand:
Lector univ. SUCIU TITUS
BUCUREŞTI
2006
REZUMAT AL TEZEI DE DOCTORAT
GLOBALIZAREA ŞI IMPACTUL SOCIAL AL ACESTEIA ÎN VIZIUNEA
PRINCIPALELOR CURENTE DE GÂNDIRE ECONOMICĂ DIN ZILELE NOASTRE
A. CUPRINS
Introducere
Capitolul I: Companiile transnaţionale în procesul de globalizare a economiei
contemporane
1.1. Istoricul companiilor transnaţionale
1.2. Rolul companiilor transnaţionale în globalizare şi redistribuirea factorilor de
producţie
1.3. Concentrarea transfrontalieră a capitalului şi activitatea oligopolurilor mondiale
1.4. Investiţiile străine directe- cel mai dinamic instrument al companiilor transnaţionale
în procesul globalizării
1.5. Managementul companiilor transnaţionale
1.6 Controverse teoretice şi ideologice privind companiile transnaţionale
1.7 Concluzii
Capitolul II: Globalizarea economiei şi incidenţele ei asupra ocupării şi a veniturilor din
ţările dezvoltate
2.1 Raportul dintre etică şi economie
2.2 Consecinţele economico-sociale ale globalizării în ţările dezvoltate
2.3 Politici economice şi sociale
2.4 Serviciile şi procesul globalizării capitalului
2.5 Incidenţele sociale ale integrării regionale şi politici sociale necesare
2.6 Concluzii
Capitolul III: Traiectoria economică a ţărilor postsocialiste şi şansele lor de dezvoltare în
contextul globalizării
3.1. Delimitări conceptuale şi opoziţii doctrinare
3.2. Principalele direcţii ale tranziţiei
3.3. Tranziţia la nivel naţional, regional şi global
3.4. Concluzii
Capitolul IV: Impactul globalizării asupra ţărilor în dezvoltare şi controverse doctrinare
privind dezvoltarea lor
4.1. Controversele subdezvoltării
4.2. Globalizarea: modele şi strategii de dezvoltare
4.3. Realizări, disfuncţionalităţi şi perspective în raport cu globalizarea
4.4. Concluzii
Concluzii finale
Bibliografie
Anexe
B. CUVINTE-CHEIE
Globalizare, companii transnaţionale (CTN), investiţii străine directe (ISD), keynesism,
neoliberalism, marxism, ţări dezvoltate, ţări în tranziţie, ţări în dezvoltare, dirijism, curente de
gândire economică, factori de producţie, capital, forţă de muncă, tehnologie, resurse naturale,
informaţii, oligopoluri mondiale, etică, polarizare social-economică, societatea unei singure
cincimi, cauze, politici economice, politici sociale, serviciile, integrare regională, tranziţie,
doctrine, liberalizare, macrostabilizare, privatizare, metode de privatizare, transformări
instituţionale, nivel local, nivel naţional, nivel regional, nivel global, asistenţa externă, social-
democraţie, realizări, disfuncţionalităţi, potenţialităţi, Triada, economişti, specialişti, ţări gazdă,
ţări receptoare, management competent, restructurare, achiziţii şi fuziuni, filiale, Uniunea
Europeană (UE), Fondul Monetar Internaţional (FMI), Banca Mondială, Organizaţia Mondială a
Comerţului (OMC), economie de piaţă, firmă-mamă, bilanţ final, scenarii
C. SINTEZE ALE PĂRŢILOR PRINCIPALE ALE TEZEI DE DOCTORAT
Introducere
Globalizarea înseamnă circulaţia liberă a capitalului, mărfurilor, tehnologiei, informaţiilor
şi într-o măsură mai mică a forţei de muncă.
Caracterul complex şi contradictoriu al conceptului de globalizare generează interpretări
nu numai diferite, ci chiar controversate de la cele optimist- entuziaste la cele pesimist-
înfricoşătoare.
Principalele obiective urmărite în cadrul acestei lucrări pot fi sintetizate astfel: contribuţii
la elaborarea conceptuală a globalizării; analiza impactului globalizării asupra a trei grupări de
state ( dezvoltate, în tranziţie şi în dezvoltare); investigarea rolului CTN şi ISD în procesul
globalizării şi redistribuirii factorilor de producţie şi a veniturilor în diferite grupări de state;
interrelaţia eticii cu economia; principalele cauze ale inegalităţilor economico-sociale şi a
decalajului între statele dezvoltate şi celelalte şi remedierea acestora; analiza controverselor
doctrinare referitoare la evoluţia statelor naţionale în epoca globalizării; necesitatea elaborării
unei teorii a tranziţiei de la economia de comandă la economia de piaţă; cercetarea politicilor de
promovare şi atragere a CTN şi ISD şi impactul acestora asupra ţărilor postsocialiste în contextul
globalizării; determinarea locului României în procesul reformei ţărilor ex-socialiste; evaluarea
politicilor noastre economice şi sociale faţă de atragerea CTN şi ISD şi aderarea la UE.
Principalele curente de gândire economică dintre secolele XX-XXI privind globalizarea
sunt: 1) liberalismul (liberalismul economic clasic, liberalismul neoclassic, neoliberalismul); 2)
keynesismul; 3) marxismul.
Capitolul I
Companiile transnaţionale sunt principalul motor al globalizării. Dintre primele 1000 de
CTN mai puternice din lume companiile americane deţin primul loc atât după numărul lor de
aproape jumătate, cât şi după cifra de afaceri. Printre cei mai importanţi factori ai expansiunii
CTN ne-am referit la:
- factorii social-politici cu impact asupra globalizării sunt destrămarea sistemului socialist
mondial, politicile naţionale de dezvoltare social-economică, strategiile internaţionale pentru
dezvoltare adoptate de ONU şi instituţiile sale;
- raţiunea de bază a dezvoltării afacerilor internaţionale este de natură economică. Ea a
făcut posibilă realizarea unor producţii tot mai mari, asigurarea resurselor, impulsionarea
comerţului-toate la scară mondială;
- factorii tehnologici, în special tehnologiile informaţionale şi computerizate au avut şi ele
un impact major asupra globalizării.
CTN se afirmă ca principalul agent al globalizării, deoarece au un rol de prim rang în
transferul transnaţional de capital şi tehnologie de vârf, în crearea de noi întreprinderi şi noi
locuri de muncă, în restructurarea şi modernizarea întreprinderilor cumpărate, în stimularea
exportului, în creşterea venitului la bugetul de stat.
Scopul final al expansiunii şi întăririi CTN este creşterea profitului şi rentabilităţii. Dar
profitul este inegal distribuit. Ţările Triadei îşi însuşesc partea leului.
Concentrarea transfrontalieră a capitalului şi apariţia oligopolurilor au condus şi la
concentrarea puterii. SUA datorită faptului că posedă cele mai multe şi mai puternice CTN pe
plan mondial este şi cea mai mare putere politică, economică, financiară şi militară din lume.
Aceste procese au generat numeroase beneficii pentru ţările Triadei şi un grup restrâns de
alte state, dar şi multe dezavantaje celor un miliard de şomeri şi pentru alte categorii sociale.
Dinamismul ISD, considerate vârful de lance al globalizării faţă de alţi indicatori
macroeconomici, a determinat dinamismul CTN în toate categoriile de ţări (dezvoltate, în
tranziţie şi în dezvoltare).
Autorul prezintă unele dintre principalele motive şi criterii ale investitorilor internaţionali
pentru alegerea ţărilor de implantare a ISD, iar în final impactul ISD asupra ţărilor de origine şi
asupra ţărilor-gazdă. Sunt prezentate unele dintre principalele cauze care au stat la baza creşterii
rapide a ISD în special în ultimul deceniu al secolului XX şi primii ani din secolul nostru.
Discutând despre controversele doctrinare referitoare la CTN autorul le împarte în trei
tipuri de atitudini: convenţional-obiective, proglobaliste şi antiglobaliste.
Capitolul II
Capitolul II este deosebit de complex deoarece are o problematică diversă: relaţiile dintre
etică şi economie, dintre global şi local, polarizarea economico-socială, politicile economice şi
sociale, locul şi rolul statului-naţional în procesul globalizării.
Raportul dintre etică şi economie este greu de surprins deoarece investigaţiile economice
au fost totdeauna prioritare. Dacă rezultatele economice pot fi evaluate cu mijloace riguroase,
economia fiind o disciplină analitico-ştiinţifică, în schimb etica este o disciplină normativă, cu
valori dificil de estimat.
Am structurat relaţiile dintre etică şi economie în trei variante: a) opoziţia dintre ele; b)
intersectarea sferelor celor două concepte; c) apropierea eticii de economie.
Abordând consecinţele sociale ale globalizării asupra ţărilor dezvoltate am căutat să
dezvăluim diferite faţete ale interacţiunii dintre global şi local, respectiv între ’’componente’’ ale
globalului cum sunt: CTN, Banca Mondială, FMI, OMC şi economia naţională a fiecărei ţări cu
structura ei pe ramuri, cu nivelul şi ritmul ei de dezvoltare angajată în procesul globalizării.
Repartizarea factorilor de producţie şi distribuţia veniturilor sub impactul globalizării sunt
inegale. Ţărilor Triadei le revine partea leului urmându-le un număr mic de state aflate în
expansiune industrială.
Din studiile noastre rezultă că globalizarea pe lângă unele aspecte pozitive referitoare la
cercetare, inovaţie, creşterea şi diversificarea producţiei, extinderea competitivităţii, are şi
numeroase efecte negative, prin adâncirea polarizării socio-economice atât sub aspect cantitativ
cât şi calitativ, bogaţii devenind tot mai bogaţi, săracii tot mai săraci. Aceste constatări se bazează
pe cifre şi fapte. Sunt analizate cauzele care au generat inegalităţile economice şi inechităţile
sociale.
După ce am prezentat interdependenţele dintre politicile economice şi politicile sociale,
ne-am oprit mai detaliat asupra a trei poziţii doctrinare despre implicaţiile globalizării privind
rolul şi locul statului în economie: keynesismul, neoliberalismul şi social-democraţia, cu
argumente şi contraargumente, încheind cu unele poziţii controversate asupra suveranităţii
statelor naţionale în cadrul globalizării şi participarea la UE.
Serviciile au un rol major în tendinţa de internaţionalizare a firmelor şi capitalurilor. În
prezent actul de producţie atunci când companiile internaţionalizate îşi diversifică activitatea,
încorporează tot mai multe elemente specifice serviciilor. La fel şi vânzarea bunurilor materiale
implică servicii complementare. Aceste activităţi au contribuit la adâncirea diviziunii muncii în
sectorul producţiei materiale, al vânzării produselor, concomitent cu activitatea prestării de
servicii.
Înainte de a prezenta politicile sociale ale integrării europene am căutat să elucidăm
relaţia dintre globalizare şi regionalizare, apoi am prezentat principalele principii, obiective şi
programe sociale ale UE, subliniind faptul că în raport cu celelalte structuri regionale Uniunea
Europeană este mai complexă şi mai dezvoltată atât prin extindere geografică de la 6 ţări la 25 în
prezent, cât şi prin adâncirea integrării.
Capitolul III
Am început acest capitol prin a delimita tranziţia de trecerea de la feudalism la capitalism,
iar pe baza literaturii de specialitate am definit tranziţia ca necesitate de trecere de la socialism la
capitalism.
În prezentarea orientărilor doctrinare referitoare la tranziţie menţionăm neoliberalismul şi
neoetatismul. În opinia noastră neoliberalismul reprezintă interesele patronilor şi investitorilor,
acesta susţine globalizarea prin politicile de liberalizare a comerţului, pieţelor financiare,
capitalului, tehnologiei iar statului nu-i acordă atribuţii în economie.
Neoetatismul reprezintă interesele salariaţilor şi ale unor categorii defavorizate. Fără să
nege globalizarea acesta surprinde unele aspecte negative ale ei pentru majoritatea populaţiei.
Pe baza consultării literaturii în domeniu ne-am oprit la următoarele direcţii ale tranziţiei:
liberalizarea microeconomică, macrostabilizarea, privatizarea şi transformările instituţionale.
Am poziţionat liberalizarea la începutul reformei economice prezentându-i importanţa
pentru procesul tranziţiei.
Privatizarea este axul central al angrenajului tranziţiei deoarece de ea depind celelalte
direcţii ale acesteia. Întemeindu-ne pe unii autori străini şi români asupra dreptului de proprietate
privată, ne-am delimitat totodată de ei în definirea şi argumentarea superiorităţii acesteia faţă de
proprietatea de stat. Diferitele metode ale privatizării prezentate de unii autori le-am socotit
scheme tehnice, deoarece fiecare ţară ex-socialistă a abordat în mod diferit privatizarea.
Considerăm că ţări ca Polonia, Ungaria, Slovenia şi China au aplicat cu succes alte strategii de
privatizare decât cele recomandate de FMI şi Banca Mondială.
Recomandăm ca acolo unde investitorii autohtoni sau străini, care au achiziţionat
întreprinderile şi nu le-au putut restructura şi face profitabile din diferite motive obiective şi
subiective, aceste întreprinderi să fie transformate în parcuri industriale.
Conturăm unele atribuţii ale statului în perioada de tranziţie prin care economia acestor
ţări este angajată şi în procesul integrării regionale şi globale.
Pe baza unei literaturi în domeniu am sintetizat principalii factori interni şi internaţionali
care au propulsat primul val de ţări ex-socialiste în procesul de aderare la UE. Ţările din acest val
au acordat investitorilor străini multe facilităţi fiscale, legislative, vamale şi de altă natură în
raport cu ţările din al doilea val în care au fost întârzieri legislative şi alte obstacole.
Capitolul IV
Impactul globalizării asupra ţărilor în dezvoltare l-am grupat în următoarele trei
subcapitole:
1) Controversele subdezvoltării;
2) Strategii de dezvoltare;
3) Realizări, disfuncţionalităţi şi speranţe ale ţărilor în dezvoltare.
Poziţiile doctrinare se referă la: a) esenţa şi trăsăturile subdezvoltării, b) geneza şi cauzele
acesteia şi c) strategiile de dezvoltare, au fost clasificate în câte trei grupări, apreciind totodată
gruparea care în opinia noastră este mai apropiată de adevăr.
Constatăm că strategiile de atragere şi utilizare a ISD, CTN şi împrumuturilor externe
sunt diferite de la o ţară la alta cu unele efecte benefice pentru multe ţări în dezvoltare.
Spaţiu mai larg am acordat Chinei cu o economie duală, al cărei viitor optim, în opinia
noastră este numai economia de piaţă concurenţială.
După noi globalizarea a fost benefică pentru acele ţări în dezvoltare care şi-au elaborat
astfel de strategii de creştere prin care au atras şi valorificat capitalul străin, tehnologia,
managementul şi marketingul competitiv beneficiind în acelaşi timp şi de ajutorul organismelor
internaţionale.
În primul rând aici am aşezat ţările în plin proces de industrializare din Asia de Sud-Est,
China şi unele state din America Latină. În aceste ţări, în viziunea noastră factorii interni de
creştere economico-socială, s-au îmbinat cu cei externi în atragerea şi direcţionarea capitalului
străin.
Noutatea adusă de teză referitoare la disfuncţionalităţile procesului de globalizare constă
în aceea că pentru majoritatea ţărilor în dezvoltare sistemul instituţiilor internaţionale este
defectuos organizat, fiind în defavoarea lor.
Comparând beneficiile şi pierderile statelor în dezvoltare ca rezultat al sfidărilor
globalizării, apreciem că pierderile au fost mai mari decât câştigurile. Prin urmare, pentru aceste
ţări globalizarea este mai mult o posibilitate, o speranţă, iar pentru a deveni realitate pentru ele şi
în special pentru ţările sărace, se impune transformarea sistemului organismelor politice şi
economice internaţionale, astfel încât balanţa să se încline în folosul acestora.
Întemeindu-ne pe literatura de specialitate, considerăm că doar ţările din Asia de Sud-Est
au beneficiat de instrumentele globalizării ca un grup de ţări, relativ închegat, cu strategii similare
de creştere. Alte ţări din Asia, America Latină şi Africa au acţionat izolat.
Concluzii
Globalizarea este un proces complex prin care, în general, economiile naţionale se
integrează, unele direct, altele prin intermediul grupărilor regionale, în economia mondială prin
mai multe canale principale precum: circulaţia transfrontalieră a capitalului, a mărfurilor, a
tehnologiei, a informaţiilor. Principalele beneficiare ale globalizării sunt CTN.
Globalizarea este un proces obiectiv. A nu ţine seama de exstenţa globalizării şi a te plasa
în afara acestui proces, în calitate de stat-naţional sau firmă înseamnă a te condamna la izolare şi
stagnare. Subliniem rolul efortului propriu pentru ţările în tranziţie şi în dezvoltare.
Într-un bilanţ final am prezentat principalele probleme ale globalizării pe care le-am
analizat în teza noastră: efectele benefice şi dezavantajele globalizării pentru diferite ţări şi
categorii sociale; relaţia dintre sărăcie şi globalizare; interferenţa şi deosebirea dintre integrarea
regională şi globalizare; controversele dintre neoliberalism şi social-democraţia de tip nou asupra
consecinţelor globalizării; transformări apărute în rolul şi funcţiile statului în contextul
globalizării.
În încheiere am prezentat trei ipoteze (scenarii) privind evoluţia globalizării în
următoarele două decenii: 1) dominaţia pieţei libere; 2) antiglobalizarea; 3) scenariul raţionalist-
ştiinţific. Dintre acestea trei considerăm că scenariul cu cele mai mari şanse de realizare este
ipoteza raţionalist-ştiinţifică.
Globalizarea românească este legată în mod direct de procesul de integrare a României în
Uniunea Europeană. Prin privatizarea ’’perlelor coroanei’’ ( Petrom, BCR şi a utilităţilor)
guvernanţii lasă procesul globalizării economiei româneşti din mâinile statului în mâinile CTN
europene.
D. CURRICULUM VITAE
SUCIU Titus
1. Date biografice
- Născut la data de 24.07.1968 în municipiul Braşov, judeţul Braşov
2. Studii gimnaziale şi liceale
- Şcoala generală nr 5 Braşov (1975-1983);
- Liceul de matematică-fizică ’’Andrei Şaguna’’ din Braşov (1983-1987); am susţinut şi
promovat examenul examenul de bacalaureat în sesiunea iunie 1987.
3. Studii universitare
- Facultatea de Comerţ, specializarea ESAPT a Academiei de Studii Economice Bucureşti
(1988-1993), lucrarea de diplomă s-a intitulat ’’Managementul negocierilor în comerţul
internaţional’’.
4. Specializarea principală-alte specializări
- economist absolvent de turism-servicii;
- studii postuniversitare: contabil autorizat, membru al CECCAR Braşov.
5.Doctorand
- Din 2000 doctorand al Academiei de Studii Economice Bucureşti, Specializarea Istoria
gândirii economice din cadrul Facultăţii de Economie Generală.
6. Funcţii îndeplinite
- Economist, la SC Estico SRL Braşov, între iulie 1993-februarie 1996;
- Din februarie 1996-decembrie 1996, şef serviciu contabilitate la Direcţia Regională de
Poştă Braşov.
- În perioada ianuarie-februarie 1997 contabil-şef la SC Markussi SRL Braşov;
- Din martie 1997 asistent universitar la Catedra de Ştiinţe Economice din cadrul
Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii ’’Transilvania’’ din Braşov.
- În perioada 1998-2001, cadru didactic asociat la Universitatea ’’George Bariţiu’’ din
Braşov.
- Din 2000, cadru didactic asociat la Universitatea Creştină ’’Dimitrie Cantemir’’ din
Braşov.
- Din octombrie 2002 ocup poziţia de lector universitar la Catedra de Finanţe,
Contabilitate şi Teorie economică din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice a Universităţii
’’Transilvania’’ din Braşov.
7.Studii şi articole ştiinţifice reprezentative publicate
33 articole publicate în Reviste de specialitate şi Buletine Ştiinţifice ale instituţiilor de
învăţământ superior din ţară.
8. Cărţi publicate
- o carte publicată ( unic autor)
9. Abilităţi profesionale
- Operare PC: Word, Excel, PowerPoint
- Engleză
- Franceză
- Spaniolă.
top related