stagiul 3 implantologie

1

IMPLANTOLOGIE Stagiu nr. 3

Diviziunile ofertei osoase cantitative

In 1987, Misch si Judy au propus o clasificare a edentatiilor partiale pentru a fi folosita in Implantologie.Aceasta are la baza clasificarea Kennedy, dar include clasificarea volumetrica a rezervei osoase (disponibilitatea osoasa) prezenta la fiecare bresa edentata in parte. Disponibilitatea osoasa este descrisa in termenii cantitatii de os alveolar prezent la nivelul edentatiilor care urmeaza a fi protezate cu ajutorul implantelor.Aceasta cantitate la randul sau, este definita de cativa parametri fizici cum sunt:inaltimea, latimea, lungimea si angulatia procesului alveolar precum si de raportul dintre lungimea coroanei si lungimea corpului implantului. Misch a impartit disponibilitatea osoasa in 4 diviziuni: Diviziunea A

- exista os alveolar din abundenta - inaltimea mai mare de 12 mm - grosimea vestibulo-orala mai mare de 5 mm - lungimea mezio-distala a bresei edentate de minim 7 mm - angulatia procesului alveolar, respectiv a fortei de incarcare ( unghiul

dintre corpul implantului si planul ocluzal ) este de maxim 30 grade - raportul dintre inaltimea coroanei clinice si inaltimea procesului

alveolar, respectiv a corpului implantului este mai mic decat 1

- este o situatie intalnita dupa refacerea postextractionala a osului si se intainde pe o perioada de cativa ani - optiunile de tratament chirurgical includ unul sau mai multe implante surub de minim 4 mm grosime la colet, avand o lungime mai mare sau egala cu 12 mm. - din punct de vedere protetic, beneficiaza de intreaga gama de solutii terapeutice, atat fixe cat si mobilizabile

Diviziunea B - odata cu aparitia resorbtiei osoase, grosimea crestei alveolare este prima care devine deficitara prin disparitia osului cortical dinspre vestibular - inaltimea ramane adecvata, > 12 mm - latimea intre 2,5 si 5 mm - lungimea bresei edentate este de minim15 mm pentru a gazdui fie mai multe implante surub subtiri, fie implante lama. - angulatia fortei de incarcare trebuie sa fie mai mica de 20 grade - raportul coroana clinica/corpul implantului

2

- Chirurgical, aceasta diviziune beneficiaza de 3 optiuni de tratament: Inserarea unor implante surub subtiri Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin

osteoplastie, cu conditia prezentei unei inaltimi osoase suficiente

Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin augmentare

- selectarea celor 3 optiuni chirurgicale se face in functie de viitoarea constructie protetica

- daca se doreste o lucrare protetica fixa de tipul FP- 1 augmentarea este obligatorie

- osteoplastia aduce dupa sine construirea unor lucrari protetice de tipul FP 2 sau FP 3 sau a unor solutii protetice mobilizabile de tipul MP 4 sau MP 5.

- Osteoplastia consta in reducerea cu freza sau dalta a inaltimii procesului alveolar pana la o grosime de minim 5 mm.Aceasta procedura nu trebuie sa transforme raportul coroana/implant intr-unul supraunitar deoarece, in acest mod, diviziunua obtinuta va fi una C, mai defavorabila decat cea existenta B.Protezarea MP-4 sau MP-5 necesita frecvent aceasta atitudine terapeutica, deoarece reducerea inaltimii procesului alveolar este necesara pentru asigurarea spatiului pentru componentele protetice.

- Augmentarea osoasa transforma diviziunea B intr-o diviziune A prin apozitia de material osos autogen sau alogen la nivelul regiunii deficitare a procesului alveolar

Diviziunea C - cuprinde un os alveolar deficitar in una sau mai multe dimensiuni - in functie de parametrul implicat exista 3 subdiviuni :

C- w = deficienta latimii osoase C-h = deficienta inaltimii osoase C-a = deficienta angulatiei procesului alveolar

- latimea < 2,5 mm - inaltimea < 12 mm - angulatia > 30 grade - raportul coroana/ implant supraunitar

- se formeaza prin continuarea resorbtiei procesului alveolar din diviziunea B

- optiuni terapeutice: - utilizarea implantelor surub in zona interforaminala mandibulara sau interpremolara maxilara, in cazul subdiviziunii C-h si constructia unor proteze mobilizabile MP-4 sau MP-5. - osteoplastia in cazul subdiviziunii C-h ( in zona anterioara maxilara sau mandibulara)

3

- augmentare osoasa- reconstructia osului C-w mai dificila decat B-w - se folosesc grefe osoase autologe sub forma de blocuri : menton, ram ascendent, creasta iliaca, calvarie - augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h cel mai frcvent in zona posterioara maxilara elevarea podelei sinusale + aplicare de os autolog - augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona anterioara maxilara aplicarea de grefe onlay vestibulo-crestale sau osteotomii LeFort I si aplicarea grefelor cortico-spongioase iliace in diastazisul creat - augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona laterala mandibulara se utilizeaza frecvent grefe onlay de creasta iliaca + transpozitia de nerv alveolar inferior - augmentarea osoasa- reconstructia osului C-h- in zona anterioara mandibulara se utilizeaza grefe onlay de creasta iliaca - utilizarea implantelor subperiostale in cadrul subdiviziunii C-h sau C-a - aplicarea implantelor transosoase in zona interforaminala din subdiviziunea C-h

Diviziunea D -este atribuita unui os cu atrofie severa, ce a cuprins in totalitate procesul alveolar si partial osul bazilar - maxilarul devine plat iar mandibula poate atinge grosimea unui creion - raportul coroana/ implant >5 - tratamentul cu implante este extrem de dificil si nu se poate realiza fara o prealabila transformare intr-o diviziune superioara prin augmentare - cea mai frecventa protezare este cea mobilizabila de tipul MP-5