sistematica vertebratelor
Post on 15-Jan-2016
196 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
Sistematica
vertebratelor
Marcu ANA-MARIA
AN II,BIOLOGIE,GRUPA 482
Subclasa prototheria
-are două caractere esențiale: prezența glandelor mamare (ce secretă lapte) și
acoperirea corpului cu păr.
nu nasc pui vii, ci depun ouă, dar puii ieșiți din ouă sunt hrăniți cu laptele
produs de glande mamare individuale ce se deschid separat pe o anumită
parte a abdomenului. Astfel, ele se reproduc la fel ca reptilele, dar își
hrănesc puii cu lapte, la fel ca mamiferele.
centura scapulară amintește de cea a reptilelor (osul coracoid este
independent), iar cea pelviană, care leagă membrele posterioare de corp are,
pe lângă cele trei oase obișnuite, și două oase marsupiale, articulate pe
pubis.
deși sunt animale cu sânge cald, temperatura corpului lor variază în funcție
de cea a mediului extern.
Ornithorhynchus anatinus –ornitorincul
Ornitorincul are o lungime de 65 cm și o masă de aproximativ 2–3 kg, în funcție de sex.
Are o blană cafenie (deasă și moale, însă perii sunt mai lânoși pe abdomen și mai duri pespate), formată din două straturi, care îl ajută să mențină o temperatură constantă a corpului.
Coada este turtită dorso-ventral, iar capul prezintă prelungirea cunoscută sub numele de „cioc de rață”.
Ciocul ornitorincului este flexibil, lat de aproximativ 10–15 cm. Acesta are peste 700 000 de receptori tactili și electrici, care îl ajută la orientare în apă în timpul scufundărilor.
Prezintă niște pliuri tegumentare care îi protejează ochii și urechile în apă.
. Modul său de nutriție este omnivor, scormonind mâlul sau nisipul de pe fundul apei cu „ciocul” în căutarea crustaceelor, viermilor, a insectelor și plantelor acvatice.
Se deplasează cu ușurință în apă, folosind membrele anterioare pentru înaintare, celeposterioare pentru echilibrare, iar coada drept cârmă. Înoată la suprafață, stând pe jumătatescufundat sau plonjând spre fund în căutarea hranei, în acest ultim caz ochii și urechile se închid, folosind pentru orientare doar „ciocul”.
Ornithorhynchus anatinus –ornitorincul
Scheletul unui ornitorinc
Fam. Tachyglossidae -echidnele
Tachyglossus aculeatus
Echidna este un mamifer de mărime medie, având o lungime de pânâ la 0,6-0,7 m și o masă de pânâ la 6–7 kg, deși unele subspecii ale Zaglossus ar cântări mai mult.
Echidnele au un nas lung (de 10–12 cm) și o acuitate olfactivă foarte înaltă.
Au de-asemenea o acuitate vizuală foarte slabă, însă au un auz foarte dezvoltat.
Ele mai au o limbă lungâ (de aproximativ 20 cm) și lipicioasâ, fiind acoperită cu un fel de mucus.
Corpul echidnelor este acoperit cu un fel de ace scurte, a caror lungime poateatinge 5 cm, iar în lǎțime aproximativ 0,5 cm. Acești spini sunt doar fire de părmodificate.
Echidna are o temperatură a corpului de aproximativ 30-31 grade Celsius.
Echidna este un animal carnivor, ce se hrănește cu insecte și diferitenevertebrate.
Echidnele
Tachyglossus aculeatus
Subclasa Metatheria
Marsupialele reprezintă o infraclasă de mamifere inferioare. Caracteristicaacestora este prezența unei pungi, numită marsupiu. În această pungă își continuădezvoltarea puii după naștere.
Cele mai mici marsupiale sunt șoarecii marsupiali cu capul turtit (Planigale) care au o lungime a corpului de 4-10 cm.
Cele mai mari marsupiale sunt cangurii propriu-ziși (Macropus) cu o lungime a corpului de 75-160 cm. Longevitatea 5-25 ani, în funcție de specie.
Aspectul exterior al marsupialelor este foarte variat: de la animale asemănătoarecu cârtița, care au un corp scurt cilindric și extremități joase, până la animalegrațioase cu extremități înalte.
Coada la cele mai multe marsupiale este bine dezvoltată, iar la unele speciiprehensilă. La unele specii la vârful cozii se află o porțiune golașă și cheratinizatăa pielii.
Fam. Macropodidae
Macropus giganteus-cangurul uriaş
Fam. Dasyuridae
Dasyurus maculatus-dihorul cu pungă
Subclasa Eutheria
Fam.Erinaceidae
ORD. ERINACEOMORPHA
Erinaceus roumanicus –ariciul
Erinaceus roumanicus –ariciul
Erinaceidele (Erinaceidae) sau aricii este o familie de mamifere insectivore cu spatele acoperit cu peri aspri(subfamiliaGalericinae) sau modificați în țepi (subfamilia Erinaceinae), capabile să se strângă ghem, în caz de pericol.
Familia include specii de insectivore relativ mari, a căror talie variază de la cea a unei cârtițe până la cea a unei pisici. Au o lungimea cap + trunchi cuprinsă între 10,5 și 44,5 cm; coada = 1-32,5 cm; greutatea = 15-1400 g. Picioarele sunt scurte, cu câtecinci degete la fiecare picior. Degetele sunt terminate cu gheare simple, neadaptate pentru săpat. Au mers plantigrad, călcândpe toată talpa piciorului. Ochii sunt mici, iar urechile mari. Botul este în general ascuțit, alungit moderat sau foartemult. Bulele timpanice sunt incomplet dezvoltate, reprezentate doar prin oase de formă inelară. Arcurile zigomatice sunt largiși masive, însă cutia craniană este relativ mică. Molarii au coroana joasă și largă și au creste așezate în formă de W. Primul și al doilea molar au câte cinci cuspide, dintre care cel central este foarte mic și legat de cei interiori (linguali) printr-o pereche de creste oblice. Primii incisivi au formă de canini.
Sunt animale terestre diurne și nocturne și folosesc adăposturi superficiale sau chiar pe suprafața solului. Deși duc o viațăterestră, la nevoie se pot cățăra și pot înota.
Trăiesc prin păduri, tufișuri, parcuri urbane, stepe și deșert.
Se hrănesc mai ales cu insecte, râme, moluște (melci, limacși) , broaște, reptile (șopârle, șerpi), uneori pui și ouă ale păsărilorcare cuibăresc pe sol (prepelițe și fazani), șoareci, vătui, hoituri, ocazional - jir, ghindă, păstăi, prune, mere.
În genere, sunt animale folositoare. Sunt răspîndite în Africa, Europa și Asia, spre nord până la limita pădurilor de foioase, iarspre sud până în insulele din sudul Asiei: Tioman, Sumatera, Jawa, Kalimantan
În fauna României și Republicii Moldova există un singur gen cu o singură specie Erinaceus roumanicus, considerat de unii autorica o subspecie, Erinaceus concolor roumanicus, a speciei Erinaceus concolor.
Fam. Talpidae
Talpa europaea –cârtița
Talpa europaea –cârtița
Cârtița (Talpa europaea) este un mamifer insectivor din familia talpide (Talpidae) adaptat la viațasubterană, săpând în pământ galerii care formează o rețea complicată care converg spre un culcușcentral.
Pământul din galerii este scos la suprafață, unde formează mușuroaiele caracteristice.
Este răspândită în Europa, din Insulele Britanice până la Munții Urali și Caucaz. Trăiește și înRomânia și Republica Moldova.
Cârtițele trăiesc oriunde unde solul este adecvat, cu conținut bogat în humus (în pădurile de foioase, de-a lungul râurilor, mlaștinilor, șesurilor, în terenuri cultivate și în cele înțelenite, dar și înzonele cu dune nisipoase, fixate).
Are o lungime mică de 115-158 mm (cap + trunchi) și o greutatea de 47-100 g. Poate trăi 3-5 ani. Corpul este cilindric și blana neagră catifelată; membrele anterioare sunt scurte, cu gheareputernice, adaptate săpatului, iar capul este conic, cu bot alungit și ochi foarte mici; pavilionulurechilor lipsește, iar mirosul și auzul sunt foarte fine.
Se hrănește mai ales cu râme, dar și cu insecte adulte și larvele lor, moluște terestre, miriapode șifurnici. Se împerechează o dată pe an în aprilie-mai, gestația durează circa 4 săptămâni.
Femela fată 3-7 pui golași. Cârtița este folositoare prin distrugerea multor larve din sol, afânarea șiîmbunătățirea drenajului intern al apei.
Subord.Microchiroptera
Fam. Rhinolophidae–liliecii cu potcoavă
Caracteristici generale:
- Prezența aripilor mari (în comparație cu un corp mic) acoperite de o
membrană de piele și susținută de 4 degete;
- Prezența unei membrane codale, numită uropatagium;
- Regiune toracală robustă, mare și puternică;
- Prezența centrului de greutate între aripi face zborul mai eficient;
- Prezența premaxilarului în cadrul craniului;
- Traiul în colonii, în cadrul căreia pot îndeplini mai multe funcții;
- Hibernarea în timpul perioadei reci a anului;
- Comunicarea prin ecolocație
Caracteristicile esențiale ale ordinului, caracteristici care au dus la crearea
acestuia și încadrarea sa cu specii sunt:
pielea cu păr
dentiție heterodontă și difiodontă
membrele anterioare și posterioare terminate cu gheare
mamifere adaptate la zbor (cu patagiu)
înălțimea mandibulei în dreptul caninului egală sau mai mare decât
înălțimea mandibulei măsurată în dreptul ultimului molar
Liliacul este un mamifer din ordinul Chiroptera.
Liliacul este singurul mamifer zburător.
El comunică prin sunete ascuțite numite ultrasunete, sunete care nu se pot auzi de către om.
Aripile liliacului sunt de fapt „mâini”. Aripile sunt formate prin unirea degetelor cu o membrană. Liliacul are un zbor iute și în zigzag.
Este un animal nocturn care trăiește în peșteri și poduri (de preferabil întunecoase).
Noaptea este foarte activ iar ziua doarme atârnat cu capul în jos. Membrele anterioare suntaripi.
Dinții sunt ca la cârtiță.
Femela naște un pui care are ochii închiși și nu are păr.
El este hrănit cu lapte iar iarna hibernează (de exemplu în poduri sau peșteri).
Prin sensibilitatea la poluare și prin nutriția diversificată, liliecii sunt considerați indicatoriecologici.
Fam. Vespertilionidae
Plecotus auritus -liliacul urechiat
SFARSIT!
top related