shiraz masjed e vakil 2

Construită în timpul dinastiei Zand, între 1751 şi 1773, Moscheea Regentului (Vakil) impresionează mai ales prin strălucirea culorilor plăcilor ceramice care o decorează.

Tradiţia iraniană de a folosi ceramica glazurată pentru ornamentarea monumentelor se pierde în negura vremilor, având precedente cunoscute în Babilonia, dezvoltată apoi în arta achemenidă (celebra friză a arcaşilor din palatul lui David de la Susa o putem admira la Luvru).

Sir George Birdwood consideră că „arta glazurării în Persia continuă o tradiţie neîntreruptă din vremea grandorii şi măreţiei Chaldeei şi Assyriei” (The Industrial Arts of India, 1880)

Kashi sau kasi este numele vechi persan pentru olăria glazurată sau emailată. Apoi termenul a fost folosit pentru diferite tipuri de plăci ceramice glazurate şi mozaic ceramic produse în Persia şi India Mahomedană, mai ales până în secolele XVI şi XVII

Se pare că numele Kashi derivă de la Kashan, un oraş persan vestit pentru ceramica produsă.

Dar cum arta persană a fost puternic influenţată de arta chineză (Mongolă) unii istorici consideră că arta plăcilor Kashi s-a născut în Kashghar, China.

Invazia mongolă din secolul XIII a schimbat definitiv şi total viaţa în Persia. Invazia lui Ginghis Khan în 1220 a distrus total o mare parte din nordul Iranului.

În 1258 Hulagu Khan, nepotul lui Ginghis Khan finalizează cucerirea Iranului şi îşi consolidează controlul asupra Irakului şi a unei părţi din Asia Mică. Stabilind capitala la Maragha în nord-vestul Iranului fondează Imperiul Ilkhanid, formal supus marelui Han Qubilai, conducătorul Chinei şi Mongoliei.

Dinastia Ilkhanidă (1256 - 1335), reprezintă în arta persană (pictură, ceramică, metal) perioada celei mai mari influenţe a artei orientului îndepărtat. Ultimii Ilkhanizi au încercat să repare unele dintre distrugerile invaziei mongole construind oraşe noi şi folosindu-i pe localnici în administrarea ţării.

Influenţa artei chineze a fost foarte puternică după invazia mongolă şi s-a menţinut până la mijlocul secolului al XVIII-lea. Însă pe la sfârşitul secolului al XVII-lea şi în deosebi în timpul domniei şahului Abbas s-a produs o uimitoare renaştere a tradiţiei locale.

Este însă cert că o colonie de experţi în ceramică din China s-a stabilit la Ispahan în secolul XVI (la invitaţia Şahului Abbas care invitase şi un mare număr de meşteri sticlari veneţieni pentru a impulsiona producţia din Iran) şi a ajutat la revigorarea industriei portelanului şi ceramicii

Din sec XVI a început să se folosească noul stil haft rangi (şapte culori). La moscheile mai timpurii placarea se făcea cu mozaic din ceramică (kashi), un proces lent şi laborios de asamblare a bucăţelelor monocrome pentru a realiza desene şi modele complicate.

În metoda haft rangi, artizanii puneau toate culorile odată şi apoi ardeau placa. Procedura mult mai ieftină şi mult mai rapidă a permis realizarea unor modele mult mai complicate.

Conform celor spuse de Chardin umiditatea scăzută a aerului Persiei face ca strălucirea culorilor să fie imposibil de realizat în alte ţări.

Preocupările artistice au existat în Iran şi înainte de invazia arabă, dar deoarece toate au atins punctul lor culminant în perioada islamică, ele sunt marcate de influenţe religioase, care denotă rolul islamului

Reprezentarea frunzelor, florilor şi fructelor, amestecate cu figuri geometrice, întretăiate de arabescuri şi caligrafie decorativă (inscripţii în arabă sau persană) constituie desenul obişnuit pentru ceramica şapte culori (haft rangi)

Culorile cele mai folosite au fost albastru (cobalt), albastru din fosfat natural hidratat de aluminiu și cupru (turcoáză), galben din antimoniat de plumb (muştar), violetul din mangan, culoarea maro din oxizi de fier, şi alb din staniu

Kashi Haft rangi

Motivele predilecte ale artei iraniene sunt formele geometrice decorative ca romburile, medalioanele şi liniile şerpuite; viţa-de-vie sau diferite motive florale, adesea foarte complicate; animale reale sau fantastice extrem de stilizate: lei, elefanţi, păuni, fenicşi sau grifoni.

Fond muzical: Mohammed Reza Shadjarian & Ensemble Aref - Moqaddameh (Ouverture) Tchekad

Fotografii: Sanda Foişoreanu

Nicoleta Leu

Prezentare: Sanda Foişoreanu

Iran