scrisoarea a iii-a strofa 9

Pentru a crucii biruin se micar ruri-ruri,Ori din codri rscolite, ori strnite din pustiuri;Zguduind din pace-adnc ale lumii nceputuri,nnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,Se micau ngrozitoare ca pduri de lnci i sbii,Tremura nspimntat marea de-ale lor corbii!...La Nicopole vzut-ai cte tabere s-au strnsCa s steie nainte-mi ca i zidul nenvins.Cnd vzui a lor mulime, ct frunz, ct iarb,Cu o ur ne-mpcat mi-am optit atunci n barb,Am jurat ca peste dnii s trec falnic, fr ps,Din pristolul de la Roma s dau calului ovz...i de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?i purtat de biruin, s m-mpiedic de-un moneag?- De-un moneag, da, mprate, cci moneagul ce privetiNu e om de rnd, el este domnul rii Romneti.Eu nu i-a dori vreodat s ajungi s ne cunoti,Nici ca Dunrea s-nece spumegnd a tale oti.Dup vremuri muli venir, ncepnd cu acel oaspe,Ce din vechi se pomenete, cu Dariu a lui Istaspe;Muli durar, dup vremuri, peste Dunre vrun pod,De-au trecut cu spaima lumii i mulime de norod;mprai pe care lumea nu putea s-i mai ncapAu venit i-n ara noastr de-au cerut pmnt i ap -i nu voi c s m laud, nici c voi s te-nspimnt,Cum venir, se fcur toi o ap -un pmnt.Te fleti c nainte-i rsturnat-ai valvrtejOtile leite-n zale de-mprai i de viteji?Tu te lauzi c Apusul nainte i s-a pus?...Ce-i mna pe ei n lupt, ce-au voit acel Apus?Laurii voiau s-i smulg de pe fruntea ta de fier,A credinei biruin cta orice cavaler.Eu? mi apar srcia i nevoile i neamul...i de-aceea tot ce mic-n ara asta, rul, ramul,Mi-e prieten numai mie, iar ie duman este,Dumnit vei fi de toate, fr-a prinde chiar de veste;N-avem oti, dar iubirea de moie e un zidCare nu se-nfioreaz de-a ta faima, Baiazid!