scrisoare c ă tre un prieten de peste ocean

Scrisoare către un prieten de peste ocean.

Dear Mr. Gregory, sau măi, Griguţă, cum îţi ziceam în facultate, mi-ai dat o veste bună că ai ieşit la pensie.

Vestea proastă, e că am ieşit şi eu. La noi, pensia era pe când nu se vedea, azi o vedem şi nu e!

Mă bucur că prima ta vacanţă de pensionar a fost la Las Vegas, unde ai jucat la ruletă. Prima mea vacanţă a fost aici, între blocuri unde am jucat rişca, am câştigat ceva, dar la noi, dai cu banul în

sus şi până vine jos se devalorizează.

Întâmplător cunosc

bine Las Vegas-ul,

că mi-a trimis un alt

prieten, mai multe

ilustrate. Deci, tu

Las Vegas, eu las pe

altă dată!

Important e ca am prins în buchetul vieţii un

snop de trandafiraşi şi, personal am înţeles că

sunt la vârsta în care ai din toate câte nimic,

vorba lui nenea Iancu.

Acum, când în clepsidra mea a mai rămas nisip puţin şi timp deloc, mă

privesc toţi ca pe un obiect familiar, vechi, antic.

Ca ceva să devină preţios, prin vechime, trebuie să

treacă cel puţin 100 de ani. Sunt dispus să aştept.

Înţelepciunea populară ne

învaţă că fiecare vârstă are

frumuseţile ei.

Ca frumuseţe, mie mi-ar fi prin preajmă doar o

vecină, ca dimensiuni şi greutate, dar, vorba meşterului Tudorică Muşatescu, la vârsta noastră dacă vezi o

femeie goală, ţi-e frică să nu răcească.

Slavă Domnului, acum am timp să fac piaţa, se găsesc

de toate, inclusiv grâu curat, de colivă, dar nu

ştiu de ce, tocmai acum s-a spus la televizor că la noi, preţurile la alimente sunt duble faţă de Europa, spre

a fi evitată obezitatea la bătrâni.

Apropo de bătrâni, să-ţi zic un banc haios. Cică pe culoarele unui spital fugeau brancardierii cu un bătrânel pe targă, care întrebă sfios: “Unde mă duceţi flăcăi” “La morgă, tataie!” “Păi, încă n-am murit!”

“Păi, încă n-am ajuns!”

Noroc că televiziunile pun lucrurile la punct. Mereu auzi că un bătrân a fost consumat parţial de o haită

de câini veseli şi comunitari.

In rest, tinerii ne respectă şi ne alintă cu “nea Boso“ sau „Băi, dinozaurilor!“ In schimb, femeia care vinde lumânări în poartă la cimitirul Bellu, s-a interesat miloasă dacă am venit pe acolo

în trecere, sau rămân.

E frumos că te preocupi, ce medicamente să-mi trimiti? Nu e nevoie.

Pentru reumatism, se merge la marginea Braşovului, între pubele

şi te calcă ursul, iar pentru prostată e bun ceaiul de ghimpe, compensat.

Dacă îţi spun cât costă aici medicamentele, îţi cade părul în

ochi. De aceea, se face totul ca să putem

muri sănătoşi.

Mă întrebi dacă mai am masa de ping-pong la care te-am învăţat să joci. N-o mai am.

Am dus-o la barieră, s-o calce trenul,

deoarece urmează să fim evacuaţi din casă,

de un urmaş, al urmaşilor lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!

În altă ordine de idei, sunt îngrijorat un pic, pentru tine la câte excursii fantastice ţi-ai propus, gândindu-mă cât de bestial a fost ucis

Magellan, de sălbaticii din Ţara de Foc!

Eu mulţumesc lui Dumnezeu, fac mici

plimbări inofensive cu liftul, numai după

revizii!…

Intrerup aici corespondenţa noastră, întrucât a venit soţia mea cu

tensiometrul, pentru că, tocmai s-a afişat întreţinerea pe noiembrie.

In rest sunt optimist, pentru că aici, pe plaiul mioritic,

dacă nu murim, o să fie şi mai rău.

Mi-e teamă doar că, m-am născut în Romănia şi o să mor în

Becalia!

Cu dor, prietenul tău D.M.

P. S. Din ianuarie ne-au

mărit pensiile, în minus cu 8%,

corelate cu preţurile care au crescut doar

cu 20%.

Creşterile vor fi repetate în iulie. Mă refer la preţuri.

Bye,

transfugul meu drag!

D.M. (Dan Mihăescu)