rezumat teza bajan stancu
Post on 24-Apr-2015
50 Views
Preview:
TRANSCRIPT
Universitatea “Ovidius” Constanţa
Facultatea de Litere
Şcoala Doctorală
TEZĂ DE DOCTORAT
BARIERE LINGVISTICE ÎN COMUNICAREA
DIDACTICĂ
REZUMAT
Coordonator ştiinţific:
Prof. univ. dr. Petre Gheorghe BÂRLEA
Doctorand:
Aurelia BĂJAN (STANCU)
Constanţa
2011
1
CUPRINS
CUPRINS ................................................................................................................. 5
SIGLE ŞI ABREVIERI ........................................................................................... 9
PARTEA I
CONTEXTUL DIDACTIC AL BARIERELOR COMUNICAŢIONALE
1. INTRODUCERE
1.1. Argument ………………………………………………………..………………………... 10
1.2. Stadiul cercetărilor ………………………….………………..……………………...……. 10
1.3. Metode de lucru …………………………………….…………..………………………… 20
1.4. Materialul de lucru ………………………….……………………..……………………… 23
1.5. Precizări terminologice ……………………….………………………………………..… 26
2. DISCURSUL DIDACTIC
2.1. Limbaj didactic = limbaj pedagogic? ................................................................................... 27
2.2. Discurs/text – concordanţe şi deosebiri …………………………………………………… 28
2.3. Particularităţi lingvistice ale discursului didactic ………………………………...……….. 32
3. BARIERE COMUNICAŢIONALE
3.1. Tipologia barierelor comunicaţionale …………………………………………………….. 37
3.2. Tipologia barierelor în comunicarea didactică ..................................................................... 41
3.3. Bariere comunicaţionale de natură lingvistică ..................................................................... 43
2
PARTEA a II-a
PERSPECTIVA STRUCTURAL-FORMALĂ ÎN ANALIZA DISCURSULUI
DIDACTIC
1. ENUNŢURILE INTEROGATIVE, SURSE ALE BARIERELOR LINGVISTICE
1.1. Tipologia enunţurilor interogative, generatoare de bariere lingvistice ............................... 49
1.1.1. Interogativele totale ................................................................................................ 50
1.1.2. Interogativele parţiale ............................................................................................. 51
1.1.3. Interogativele alternative ........................................................................................ 52
1.1.4. Bariere lingvistice produse de folosirea întrebărilor cu sintaxă interogativă .......... 53
1.1.4.1. Întrebări de solicitare a unei explicaţii ............................................................ 54
1.1.4.2. Întrebări prin care se solicită informaţii suplimentare .................................... 56
1.1.4.3. Întrebări modalizate ........................................................................................ 58
1.1.5. Întrebările cu sintaxă neinterogativă, sursă a barierelor lingvistice ........................ 59
1.1.5.1. Structurile declarative .................................................................................... 59
1.1.5.2. Structurile imperative ..................................................................................... 62
1.1.6. Bariere lingvistice identificate în actele de vorbire de tip „nonîntrebare” ............. 65
1.1.6.1. Interogativele retorice .................................................................................... 65
1.1.6.2. Interogativele de respingere ........................................................................... 69
1.1.6.3. Interogativele reproş ...................................................................................... 70
1.1.7. Actele de vorbire directive, generatoare de bariere lingvistice ............................... 71
1.1.7.1. Interogativele de confirmare ........................................................................... 71
1.1.7.2. Interogativele cu funcţie fatică ....................................................................... 74
1.2. Bariere lingvistice identificate în structura enunţurilor interogative ................................... 80
1.2.1. Structuri fonetice care produc bariere lingvistice la nivelul enunţurilor interogative ..... 83
1.2.2. Structuri semantice care împiedică eficienţa interogativelor .................................. 87
1.2.3. Structuri sintactice generatoare de bariere lingvistice ............................................. 91
1.3. Pragmatica barierelor lingvistice identificate în structurile interogative ............................
1.4. Concluzii privind barierele lingvistice generate de enunţurile interogative
ale dialogului didactic ............................................................................................................... 110
2. EXPLICAŢIA DIDACTICĂ, GENERATOARE DE BARIERE
LINGVISTICE
2.1. Tipologia explicaţiei, sursă a barierelor lingvistice ......................................................... 113
2.2. Bariere lingvistice identificate în structura compoziţională a explicaţiei ........................ 130
2.3. Structura fonetică, lexicală, morfo-sintactică, retorico-stilistică a explicaţiei ................. 147
2.3.1. Structuri fonetice generatoare de greşeli în explicaţie .................................................... 147
2.3.2. Structuri lexico-semantice care grevează explicaţia didactică ....................................... 149
3
2.3.3. Nivelul morfo-sintactic al barierelor lingvistice în explicaţia didactică ........................ 151
2.3.4. Structura retorică incompatibilă cu explicaţia didactică eficientă .................................. 153
2.4. Concluzii privind barierele lingvistice în structura explicaţiei ......................................... 156
3. CONVERSAŢIA DIDACTICĂ
3.1. Tipologia conversaţiei didactice, generatoare de bariere lingvistice ................................ 157
3.2. Structura conversaţiei didactice, sursă a barierelor lingvistice ......................................... 163
3.2.1. Bariere lingvistice identificate la nivelul macrostructural al conversaţiei didactice ...... 163
3.2.2. Bariere lingvistice identificate la nivelul microstructural ................................................ 182
3.2.2.1. Principiul cooperativ .................................................................................... 188
3.2.2.1.1. Bariere lingvistice generate de încălcarea cerinţei cantităţii .............. 190
3.2.2.1.2. Bariere lingvistice generate de încălcarea cerinţei calităţii ................ 192
3.2.2.1.3. Bariere lingvistice generate de încălcarea cerinţei relevanţei ............ 194
3.2.2.1.4. Bariere lingvistice generate de încălcarea cerinţei manierei .............. 195
3.2.2.2. Principul politeţii ......................................................................................... 198
3.2.2.2.1. Nerespectarea regulii formalităţii ....................................................... 198
3.2.2.2.2. Încălcarea regulii ezitării .................................................................... 200
3.2.2.2.3. Încălcarea regulii egalităţii ................................................................. 201
3.3. Concluzii cu privire la barierele lingvistice generate de conversaţia didactică ………... 203
PARTEA a III-a
PERSPECTIVA LOGICĂ ÎN ANALIZA DISCURSULUI DIDACTIC
1. AMBIGUITATEA ÎN COMUNICAREA DIDACTICĂ .............................. 206
1.2. Ambiguitatea lexicală ....................................................................................................... 208
1.3. Ambiguitatea morfologică ................................................................................................ 215
1.4. Ambiguitatea sintactică ..................................................................................................... 216
1.5. Ambiguitatea discursivă .................................................................................................... 219
1.6. Concluzii cu privire la barierele generate de ambiguitate ................................................. 223
2. EXPRIMAREA ELIPTICĂ ........................................................................... 225
4
PARTEA a IV-a
SURSE PSIHO-COMPORTAMENTALE ALE BARIERELOR LINGVISTICE
1. Sancţionarea de către profesor a unor răspunsuri greşite ale elevilor, fără să li se acorde
informaţii suplimentare sau varianta corectă ............................................................................. 235
2. Personalizarea excesivă a enunţurilor ................................................................................. 238
3. Reacţiile exagerate, depreciative ale profesorului, în cazul răspunsurilor greşite .............. 239
4. Formule verbale care creează asupra elevilor o anumită presiune psihică ......................... 239
5. Utilizarea necontrolată a unor expresii, interjecţii, cuvinte parazitare, ticuri verbale ........ 239
6. Absenţa mărcilor lingvistice ale evaluării ........................................................................... 240
CONCLUZII ........................................................................................................ 241
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 245
ANEXE
CORPUS DE TEXTE .......................................................................................... 259
5
REZUMAT
1. Motivare şi principii
Lucrarea noastră porneşte de la premisa că în ciuda frecvenţei mari a studiilor de
specialitate care au ca scop analiza conceptului de “comunicare” şi, mai ales, eficientizarea
comunicării, greşelile de utilizare a limbii române apar din ce în ce mai des în toate domeniile de
activitate. Principalii factori de formare şi mijloace de informare a tinerilor sunt mass media şi
şcoala. Prin urmare, putem considera că o atenţie deosebită ar trebui să se acorde comunicării
didactice, analizei discursului didactic utilizat în cadrul activităţilor instructiv-educative, care
reprezintă, în primul rând, un model de exprimare şi, în al doilea rând, sursa esenţială de formare
a deprinderilor de a învăţa şi de a comunica.
2. Materialul de lucru
În acest sens, ne-am propus să alcătuim un corpus de texte didactice, pe care să-l
analizăm din perspectiva barierelor lingvistice care apar în structura respectivelor texte, pentru a
aduce astfel un element relativ nou în zona proiectelor de cercetare atât prin abordarea în sens
invers a eficienţei procesului de comunicare (de la negativ la pozitiv), cât mai ales prin zona de
activitate analizată.
Corpusul de texte obţinut prin înregistrarea cu ajutorul unui reportofon a unor lecţii de
limba şi literatura romană la nivel gimnazial şi liceal a fost completat cu exemple din discursul
didactic scris (manuale şcolare, culegeri de texte şi de exerciţii) şi cu secvenţe din diferite lecţii
la care am participat fără să le înregistrăm.
3. Metode de lucru
În ceea ce priveşte metodele de cercetare folosite, am preluat principii, metode şi
instrumente de lucru cu aplicabilitate mai largă, din care am încercat să ne alcătuim o grilă
personală de analiză a faptelor de limbă selectate din sfera discursului didactic, deoarece metode
specifice cu aplicabilitate strict la domeniul comunicării didactice nu există.
Astfel, am ales, în primul rând, instrumentele de lucru oferite de etnometodologie, care
şi-au dovedit eficienţa în contextul didactic al actelor de vorbire analizate aici.
6
S-a impus apelul şi la abordarea de tip interacţional, care vizează deplasarea
perspectivei, de la emiţător la receptor spre cea bidirecţional. Dacă am fi avut în vedere exclusiv
vina profesorului în blocarea comunicării – cum şi procedăm, de fapt, în majoritatea cazurilor –
am fi putut să ne mulţumim cu resursele analizei pragmatice „clasice”, ca să-i spunem aşa, ca
cea profesată de Austin şi Searle. Dar actul didactic impune (sau ar trebui să impună) un
permanent dialog profesor-elev. Chiar dacă acesta din urmă nu reacţionează conform
aşteptărilor, încălcând maximele conversaţionale teoretizate de P. Grice din motive independente
de personalitatea profesorului, între cei doi se înfiripă un dialog elementar, presărat cu tăceri,
marcat de răspunsuri inadecvate întrebării etc. Aceasta înseamnă, totuşi, că are loc o interacţiune
faţă-în-faţă, ca în scenariul lui Erwing Goffman.1 În termenii Catherinei Kerbrat-Orecchioni,
fiecare partener la schimbul verbal respectiv „acţionează asupra sa însuşi, reacţionând la
interlocutor.”2
Organizarea discursului ca interacţiune verbală în esenţă ordonată, cu o structură
complexă, ordonată secvenţial, este obiectul de studiu al analizei conversaţiei, care se dezvoltă
ca prelungire a pragmaticii şi a etnometodologiei. Am preluat din acesta concepte ca
„organizarea perechilor adiacente sau a secvenţelor de acţiuni”, „organizarea sistemului de
intervenţii verbale”, „organizarea globală a conversaţiei”, „organizarea tematică”. Folosirea
acestor puncte de reper în studiul nostru a favorizat identificarea diferitor tipuri de bariere
lingvistice generate de nivelul situaţional al actanţilor.
Se înţelege din tot ce am spus până acum că o perspectivă importantă din care am
analizat corpusul de texte este cea pragmatică. Am urmărit modul de realizare a interacţiunilor
verbale şi felul în care actele performative sunt utilizate în situaţii concrete de comunicare
didactică în măsura în care am vrut să vedem eficienţa actului instructiv-educativ. Este vorba
despre o pragmatică integrată, în sensul că am folosit principii, metode şi grile de lucru ale
lingviştilor, sociologilor şi didacticienilor deopotrivă.
Specificul materialului pe care l-am cules şi maniera în care ne-am alcătuit corpusul de
texte ne-a obligat să recurgem la tehnicile de analiză interpretativă. Tot la nivelul tehnicilor, am
recurs uneori la deconstrucţii prin parafrazare a unor enunţuri. Pentru identificarea mărcilor care
1 E. Goffman, 1973, p. 23.
2 C. Kerbrat-Orecchioni, 1995, p. 93.
7
conduc la înţelesuri incongruente cu adevărul ştiinţific, am reformulat enunţurile didactice în
forme asertive, construite după regulile prezumţiilor ideale.3
4. Structura şi conţinutul lucrării
Tot în prima parte a lucrării, am realizat o paradigmă a barierelor comunicaţionale, în
general, şi a celor de natură strict lingvistică, în special, pe care am subsumat-o teoriei generale a
discursului didactic.
Partea cea mai consistentă a lucrării tratează tema barierelor lingvistice din perspectiva
structural-formală a organizării discursului didactic. Mai exact, am urmărit identificarea surselor
de întrerupere sau de închidere a dialogului în trei mari structuri discursive din sfera comunicării
didactice: enunţurile interogative, enunţurile explicative şi structurile dialogului, integrate în
conversaţia didactică.
Am constatat existenţa a două surse importante ale barierelor lingvistice: selecţia greşită a
structurilor discursive şi greşeli în structura de profunzime a enunţurilor.
Prima sursă generatoare de bariere lingvistice se manifestă la nivelul enunţurilor
interogative, în primul rând, prin preponderenţa situaţiilor nonstandard de adresare a întrebărilor
în raport cu cele standard, ceea ce dovedeşte că profesorii formulează în cele mai multe situaţii
întrebări închise, care nu permit elevilor să intervină cu întrebări suplimentare. În aceeaşi
categorie se încadrează frecvenţa prea mare a întrebărilor reproş şi a celor de confirmare faţă de
cele care solicită explicaţii sau informaţii suplimentare. În acelaşi fel, tipologia explicaţiei
didactice este şi ea o sursă a barierelor lingvistice. Procentul ridicat al situaţiilor în care este
folosită explicaţia consecutivă demonstrează, încă o dată, faptul că profesorii solicită elevilor, de
cele mai multe ori, să enumere evenimente şi condiţii care conduc la o stare finală, fără să-i
antreneze în activităţi de analiză şi sinteză a informaţiilor. Selecţia greşită a structurilor
discursive se manifestă şi la nivelul conversaţiei didactice, care îndeplineşte funcţia de verificare
a cunoştinţelor elevilor, în cele mai multe situaţii.
În ceea ce priveşte structura de profunzime a enunţurilor, am analizat din punct de vedere
fonetic, lexico-semantic, morfo-sintactic şi retorico-stilistic cele trei tipuri de structuri discursive:
interogaţiile, explicaţia şi conversaţia. Din păcate, enunţurile interogative generează şi de data
aceasta o diversitate de bariere lingvistice de la accentuarea greşită a cuvântului în enunţ până la
3 Catherine Fuchs, 1982, p. 10 şi urmăroarele.
8
ambiguitatea determinată de folosirea în context a unor verbe neoperaţionale şi a unor cuvinte
polisemantice. Inadecvarea tipului de explicaţie la scopul lecţiei, structura deficitară a
conversaţiei dominată de monolog şi de încălcarea principiilor şi regulilor pragmatice teoretizate
de H. P. Grice caracterizează o comunicare didactică ineficientă.
Partea a III-a a lucrării tratează “barierele lingvistice” din perspectiva logică, referindu-
ne la ambiguitate şi la elipsă în enunţurile şi secvenţele sintactice ale discursului didactic.
Manifestată la nivel lexical, morfologic, sintactic şi discursiv, ambiguitatea logică facilitează
construirea unor bariere lingvistice. În mod similar, exprimarea eliptică reflectă carenţe
informaţionale şi de comunicare, ce determină întreruperea dialogului didactic. Mai mult decât
atât, am constatat că există situaţii în care profesorul doreşte să-şi impună opinia în legătură cu o
anumită afirmaţie sau să aducă o informaţie suplimentară, de multe ori nerelevantă pentru tema
şi pentru obiectivele discuţiei, şi întrerupe enunţul formulat de elev. Această subcategorie a
enunţurilor eliptice demonstrează, încă o dată, că discursul didactic este unidirecţionat,
profesorul fiind “autoritatea supremă” în faţa colectivului de elevi.
Toate aceste surse logice şi formale ale “barierelor lingvistice” se află în strânsă legătură
cu cele psiho-comportamentale ale actanţilor la comunicarea didactică. Am enumerat, în partea a
IV-a a lucrării, câteva dintre aceste surse identificate în corpusul nostrum de texte: sancţionarea
de către profesor a unor răspunsuri greşite ale elevilor, fără să li se acorde informaţii
suplimentare sau varianta corectă; personalizarea excesivă a enunţurilor; reacţiile exagerate,
depreciative ale profesorului, în cazul răspunsurilor greşitel formule verbale care creează asupra
elevilor o anumită presiune psihică; utilizarea necontrolată a unor expresii, interjecţii, cuvinte
parazitare, ticuri verbale; absenţa mărcilor lingvistice ale evaluării.
9
CONCLUZII
În finalul demersului nostru, constatăm că există nenumărate perspective în analiza
barierelor lingvistice care apar în discursul didactic, fiecare dintre acestea constituind sursa unor
dereglări în cadrul mai larg al comunicării didactice, cu efecte pe termen lung asupra
personalităţii tinerilor şi aceasta, nu numai în privinţa competenţelor de comunicare interumană,
ci chiar ca nivel general de instruire şi educaţie.
În urma consultării puţinelor studii care abordează eficienţa comunicării didactice,
pornind de la polul negativ, am definit conceptul de „barieră comunicaţională” ca factor care
deteriorează sau împiedică realizarea unei comunicări eficiente. Aceşti factori pot fi de orice
natură – psihologică, sociologică, ambientală, deseori acţionând solidar.
Prin analogie, bariera lingvistică reprezintă orice factor de natură lingvistică ce
deteriorează sau blochează discursul didactic, în orice fel. Ţinând seama de cultura limbii vii,
naturale, putem spune că barierele lingvistice sunt generate de nivelul fonetic, morfo-sintactic,
lexico-semantic şi stilistic din sistemul limbii. Aceasta este schema sub care ele ni se înfăţişează
la finalul analizei noastre, deşi din punct de vedere compoziţional, noi le-am identificat şi
analizat în funcţie de tipurile mari de enunţuri şi secvenţe comunicaţionale în demersul didactic –
interogaţia, explicaţia, conversaţia etc.
Deşi nu ne-am preocupat în mod special de transcrierea fonetică a textelor înregistrate, nu
am putut ignora câteva bariere lingvistice care apar la nivelul fonetic şi fonologic.
Cele mai frecvente bariere lingvistice de acest fel le-am identificat în urma analizei
corpusului de texte din perspectivă structural-formală, în special la nivelul explicaţiei. Am
constatat că ineficienţa discursului didactic este determinată, în multe lecţii, de faptul că
profesorul are aceeaşi viteză a vorbirii (prea mare sau prea mică) pe tot parcursul lecţiei, ceea ce
împiedică elevii să se concentreze, să diferenţieze momentele activităţii în funcţie de importanţa
lor. În aceeaşi categorie a barierelor lingvistice am inclus şi situaţiile în care profesorul
accelerează ritmul vorbirii în momentele esenţiale ale lecţiei, pentru a recupera timpul pierdut în
alte etape. Din această cauză, elevii nu pot reţine informaţii esenţiale din demersul explicativ sau
profesorul chiar „sare” peste acest moment. Consecinţele acestei bariere sunt agravate de absenţa
„pauzelor de fixare” a cunoştinţelor şi de tonul şi volumul neadaptat al vocii profesorului pe tot
10
parcursul lecţiei. La toate acestea se adaugă greşelile de pronunţie, redarea incorectă fonetic a
unor termeni etc.
Componenta interogativă a comunicării didactice generează şi ea crearea unor bariere
lingvistice la nivel fonetic. Acestea constă în emfaza neadaptată la logica enunţului şi în
variaţiile intonaţionale disonante faţă de importanţa unui enunţ.
Nivelul semantic al discursului didactic este şi el afectat de bariere lingvistice. Este vorba
mai ales despre semantica sintactică şi semantica logică, deoarece corpusul nostru de exemple
relevă faptul că cele mai frecvente se manifestă în structura interogativă a acestuia şi sunt
reprezentate de incorectitudinea semantică, generată de formularea unor întrebări la care nu se
poate primi niciun răspuns şi de nedeterminarea semantică a unor termeni. Modalizarea
reprezintă o barieră lingvistică în măsura în care transmite atitudinea profesorului faţă de un
adevăr şi influenţează elevii în luarea unor decizii şi în formarea unei opinii. Tot la nivel
semantic, structura explicaţiei este afectată de asocierea eronată a termenilor, care redă greşeli
ştiinţifice, ce vor fi însuşiteca atare de către elevi, în cele mai multe cazuri.
Din perspectivă logică, utilizarea cuvintelor polisemantice care nu-şi regăsesc explicaţia
în context generează ambiguitatea lexicală, o formă de manifestare a ambiguităţii ca barieră
lingvistică generală.
În urma analizei enunţurilor interogative din punct de vedere sintactic, am obţinut o
varietate de blocaje ale dialogului care iau forma conexiunilor greşite, a excesului de subordonări
şi de parataxe, a anacolutului şi a tautologiei. Acestea împiedică decodarea corectă a mesajului
de către elevi şi, în acelaşi timp, favorizează însuşirea unui modelul discursiv eronat , cum este
cel al profesorului. Aceeaşi consecinţă o are şi utilizarea topicii neglijente, cu structuri preluate
din limbajul uzual, vernacular, nu de puţine ori.
Eficienţa procesului explicativ din cadrul dialogului didactic este deteriorată, din punct de
vedere sintactic, de utilizarea structurilor sintactice ambigue, din perspectivă logică, şi de
absenţa conectorilor specifici, la nivelul frazei.
Inventarul acestor tipuri de bariere lingvistice este completat, cum s-a văzut, de cel
generat de tipologia componentelor discursului didactic. Astfel, am constat că atât la nivelul
interogaţiilor, cât şi la nivelul explicaţei, componente structural-formale ale conversaţiei
11
didactice, că există o disproporţie între situaţiile standard şi cele nonstandard de adresare a
întrebărilor şi de ofertă a explicaţiilor, cauzată de utilizarea exclusivă de către profesor a
întrebărilor închise, care limitează participarea elevilor la dialog.
În aceeaşi categorie de bariere lingvistice se încadrează, la nivelul conversaţiei,
îndeplinirea excesivă a funcţiei de verificare a cunoştinţelor.
Folosind instrumentele pragmaticii logico-lingvistice de analiză a conversaţiei, am
constatat că, din perspectivă structurală, enunţurile interogative creează bariere lingvistice la
acest nivel prin supraîncărcarea entropică. Prin aceleaşi tehnici de analiză, am observat că la
nivelul microstructurii conversaţionale profesorul intervine excesiv în dialog, determinând
întreruperea fluxului comunicaţional de tip „ofertă-satisfacere-respingere-contracarare-
reofertare”. Acest tip de barieră generează, la rândul ei, ambiguitatea discursivă.
La nivel macrostructural, conversaţia nu îşi poate îndeplini obiectivele, deoarece există
lecţii în care secvenţa de deschidere şi cea de închidere a dialogului lipsesc, din diverse motive.
Trecerea bruscă de la o temă a conversaţiei la alta accentuează structurarea deficitară a
discursului didactic, în general.
Perspectiva logică abordată în analiza corpusului de texte a condus la constatarea
existenţei a două tipuri de cauze logice ale unor bariere lingvistice generale în comunicarea
didactică: ambiguitatea şi elipsa. În acest context, am identificat consecinţele pe care respectivele
mari categorii logice le au asupra comunicării didactice.
Astfel, am constatat că ambiguitatea lexicală determină întreruperea dialogului didactic,
perceperea eronată de către elevi a unor concepte şi, nu în ultimul rând, însuşirea de către elevi
a modelului discursiv al profesorului. Celelate tipuri de ambiguitate sunt mai puţin reprezentate,
în comparaţie cu acestea, dar au drept consecinţe întreruperea fluxului mişcărilor interacţionale
şi anularea etapelor respingerii şi contracarării, ceea ce anulează elevilor accesul la dialog.
O altă formă de manifestare a barierelor lingvistice este exprimarea eliptică propriu-zisă,
care are ca subcategorie suspendarea enunţurilor elevilor de către profesor.
12
Alte posibile puncte de reper în demersul de identificare şi de analiză a barierelor
lingvistice care blochează dialogul didactic au fost descrise în ultimul capitol: sancţionarea de
către profesor a unor răspunsuri greşite ale elevilor, fără să li se acorde informaţii suplimentare
sau varianta corectă, personalizarea excesivă a enunţurilor, reacţiile exagerate, depreciative, ale
profesorului, în cazul răspunsurilor greşite, formule verbale care creează asupra elevilor o
anumită presiune psihică, expresii, interjecţii, cuvinte parazitare care devin automatisme, absenţa
mărcilor lingvistice ale evaluării ş. a. m. d.
În concluzie, considerăm că demersul nostru poate constitui un prim pas în identificarea
barierelor lingvistice din discursul didactic şi, în consecinţă, credem că ar putea reprezenta un
punct de pornire în eficientizarea unui domeniu de activitate esenţial, acela al instruirii şi
educaţiei formale instituţionalizate, la nivelul macrostructurii sociale.
13
BIBLIOGRAFIE
1. Surse
*** BĂJAN, Aurelia, Texte înregistrate de pe casete audio – colecţie personală, 2008-2009.
COSTACHE, Adrian; IONIŢĂ, Florin; LASCĂR, M. N.; SĂVOIU, Adrian, 2010, Limba şi literatura
română. Manual pentru clasa a X-a, Bucureşti: Editura Art.
DASCĂLU-JINGA, Laurenţia, 2002, Corpus de română vorbită (CORV). Eşantioane,
Bucureşti: Editura Oscar Print.
IONESCU-RUXĂNDOIU, Liliana (coord.), 2002, Interacţiunea verbală în limba română
actuală. Corpus (selectiv).
RUSU, Mina – Maria; COTOI, Geanina; HĂILĂ, Carmen; TIMINGERIU, Mihaela, 2009, Exerciţii
practice de limba română: competenţă şi performanţă în comunicare: clasa a V-a, Piteşti: Editura
Paralela 45.
ŢICLEANU, Maria, 2002, Limba şi literatura română: capacitate, Slatina: Editura Alutus.
2. Referinţe
ABRIC, Jean, 2002, Psihologia comunicării, Iaşi: Editura Polirom.
ADAM, Jean-Michel, 1999, Linguistique textuelle. Des genres de discours aux textes,
Paris:Nathan Université.
AMOSSY, Ruth, 2000, L’argumentation dans le discours. Discours politique, literature d’idées,
fiction, Paris: Nathan Université.
AMOSSY, Ruth; Rosen, Elisheva, 1982, Les Discours du cliché, Paris: SEDES.
ANSCOMBRE, Jean-Claude; DUCROT, Oswald, 1983, L’argumentation dans la langue,
Bruxelles: Pierre Mardaga.
ARBORIO, Anne-Marie; FOURNIER, Pierre, 20052, L'enquête et ses méthodes. L'observation
directe. Paris: Armand Colin.
ARMENGAUD, Françoise, 2007, La Pragmatique, Paris: PUF.
AUSTIN, J. L., 2005, Cum să faci lucruri cu vorbe. Traducere din limba engleză de Sorana
CORNENU. Prefaţă de Vlad ALEXANDRESCU, Piteşti: Editura Paralela 45. (Ed. I orig.: How
to Do Things with Words, 1975, Oxford University Press, după ediţiile din 1962 şi 1975 de la
President and Fellows of Hardvard College.)
14
BARILLI, Renato, 1969, Poetica e retorica, Milano: Bonpiani; cf. şi 1975, Poetică şi retorică.
Traducere de Niculina Benguş. Prefaţă şi note de Vasile Florescu, Bucureşti: Editura Univers.
BARTHES, Roland, 1985, L’aventure sémiotique, Paris: Editions du Seuil.
BAUTIER, Roger, 1994, De la rhétorique à la communication, Grenoble: PUG.
BAYLON, Christian; MIGNOT, Xavier, 2000, Comunicarea, Iaşi: Editura Universităţii “Al. I.
Cuza”.
BÂRLEA, Petre Gheorghe, 1999, Contraria Latina. Contraria Romanica, Bucureşti: Editura All.
BÂRLEA, Petre Gheorghe, 2004, Peithous Demiourgos. Ştiinţa şi arta convingerii în
antichitatea greco-romană. Bucureşti: Editura Bibliotheca.
BÂRLEA, Petre Gheorghe; CERKEZ, Matei, 2006, Limba română. Fonetică şi vocabular,
Bucureşti: Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
BÂRLEA, Petre Gheorghe, 2009, Limba română contemporană. Fonetică şi fonologie –
Ortografie, orteoepie şi punctuaţie – Vocabular, Bucureşti: „Grai şi Suflet – Cultura Naţională”.
BȂRLIBA, Maria Cornelia, “Bariere informaţionale şi creativitate”, în: 1986, Probleme de
informare şi documentare, vol. al XX-lea, nr. 3, INID.
BÂRLIBA, Maria Cornelia, 1987, Paradigmele comunicării, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
BIDU-VRĂNCEANU, Angela; CĂLĂRAŞU, Cristina; IONESCU-RUXĂNDOIU, Liliana;
MANCAŞ, Mihaela; PANĂ DINDELEGAN, Gabriela, Dicţionar de ştiinţe ale limbii (DŞL),
20052, Bucureşti: Editura Nemira.
BOUGNOUX, Daniel, 2000, Introducere în ştiinţele comunicării. Traducere de Violeta
Viniţilescu, Iaşi: Editura Polirom.
CARTON, François, 1985, “Discours oral interactif: reperes pour des objectifs a des fin
didactiques”, în: Langue Française, nr. 68, pp. 85 – 89.
CĂTĂNESCU, CVASNÂI, Maria, 2000, Elemente de retorică românească, Bucureşti: Editura
All.
CHARAUDEAU, Patrick; MAINGUENEAU, Daniel (coord.), 2002, Dictionnaire d'analise du
discourse, Paris: Seuil.
CHARLES, R; Williame, C., 1994, La communication orale, Paris: Nathan.
CHAUVEAU Geneviève, 1978, „Problèmes théoriques et méthodologiques en analyse du
discours”, în: Langages, nr. 52, p. 7-61.
15
COMLOSAN, Doina; BORCHIN, Mirela, 2002, Dicţionar de comunicare, Timişoara: Editura
Excelsior Art.
COMENIUS, J. A., 1975, Arta didactică. Traducere din limba latină, introducere şi note de
David POPESCU, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
COPI, Irving M.; COHEN, Carl, 2003, Introduction to Logic, London: Pearson Education.
COŞERIU, Eugeniu, 1995, Introducere în lingvistică, Cluj – Napoca: Editura Echinox.
COŞERIU, Eugeniu, 2000, Lecţii de lingvistică generală, Chişinău: Editura ARC.
COTEANU, Ion; WALD, Lucia (coord.), 1981, Semantică şi semiotică, Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică.
COURTINE, Jean-Jaques, 1981, „Qulques problèmes théoriques et méthodologiques en analyse
du discours”, în: Langages, nr. 62, pp. 9-127.
CRISTEA, Sorin, 2000, Dicţionar de pedagogie, Chişinău – Bucureşti: Grupul Editorial Litera
Internaţional.
DASCĂLU – JINGA, Laurenţia; POP, Liana (coord.), 2003, Dialogul în româna vorbită.
Omagiu profesorului Sorin Stati, Bucureşti: Oscar Print.
DECLERCQ, Gilles, 1992, L'art d'argumentation, Editions Universitaires de Bruxelles.
DENNET, D., 1990, La stratégie de l'interprète, Paris: Gallimard.
DE PERETTI, Andre; LEGRAND, Jean Andre; BONIFACE, Jean, 2001, Tehnici de
comunicare, Iaşi: Editura Polirom.
DeVITO, J., 1988, Human Communication, The Basic Course, New York, Harper&Row Inc.
DIDIER, Julia, 2009, Dicţionar de filosofie2 (DF), Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.
DIMA, Teodor, 1980, Explicaţie şi înţelegere, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
DINU, Mihai, 1997, Comunicarea – Repere fundamentale, Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
DOSPINESCU, Vasile, 1998, Semiotică şi discurs didactic, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
DUCROT, Oswald; SCHAEFFER, Jean-Marie (coord.), 1996, Noul dicţionar enciclopedic al
ştiinţelor limbajului (NDŞL). Traducere de Anca MĂGUREANU, Viorel VIŞAN, Mariana
PĂUNESCU, Bucureşti: Editura Babel.
DUCROT, Oswald, 1980, Les échelles argumentatives, Paris: Minuit.
DUCROT, Oswald et alii, 1980, Les mots du discours, Paris: Minuit.
DUCROT, Oswald, 1984, Le dire et le dit, Paris: Minuit.
16
DUDA, Gabriela, 2000, Analiza textului literar, Bucureşti: Humanitas Educaţional.
DUMITRIU, Gheorghe, 1998, Comunicare şi învăţare, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică, R.A.
DUMITRU, I. Al., 2000, Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Timişoara: Editura
de Vest.
ECO, Umberto, 1982, Tratat de semiotică generală, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
ECO, Umberto, 1991, Lector in fabula. Cooperarea interpretativă în textele narative. În
româneşte de Marina Spalas. Prefaţă de Cornel Mihai Ionescu, Bucureşti: Editura Univers.
ECO, Umberto, 1996, Limitele interpretării. Traducere de Ştefania Mincu şi Daniela Bucşă,
Constanţa: Editura Pontica.
ECO, Umberto, 1996, Interpretation et surinterpretation, Paris: PUF.
EMPSON, William, 1981, Şapte tipuri de ambiguitate. Traducere , prefaţă şi note de Ileana
Verzea, Bucureşti: Editura Univers.ESCARPIT, Robert, 1981, De la sociologia literaturii la
teoria comunicării, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
EZECHIL, Liliana, 2002, Comunicarea educaţională în context şcolar, Bucureşti: Editura
Didactică şi Pedagogică.
FERRÉOL, Guy; FLAGEUL, W., 1998, Metode de comunicare scrisă şi orală, Iaşi: Editura
Polirom.
FONTANIER, Pierre, 1977, Les Figures de discours. Introducere de Gérard Genette, Paris:
Flammarion.
FOUCAULT, Michel, 1998, Ordinea discursului. Un discurs despre discurs. Traducere de
Ciprian Tudor, Editura Eurosong & Book. (Ediţia originală: Ordre du discours, Paris:
Gallimard, 1971).
FUCHS, Catherine, 1982, La paraphrase, Paris: PUF. Cf. Ediţia nouă, revăzută şi adăugită, sub
titlul Paraphrase et énonciation, Paris: Ophrys, 1994.
GENETTE, Gérard, 1983, Nouveaux Discours du récit, Paris: Seuil.
GHEORGHE, Mihai, 1987, Psihologia argumentării dialogale, Bucureşti: Editura Academiei.
GRANT, Barbara M.; GRANT, Hennings, Dorothy, 1971, Mişcările, gestica şi mimica
profesorului. O analiză a activităţii neverbale, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
GRECU, Constantin, 1982, Logica interogativă şi aplicaţiile ei. Selecţia textelor, traducerea,
17
studii introductive, note şi bibliografie de Constantin Grecu, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
GREIMAS, Algirdas-Julien, 1970; 1983, Du Sens, I - II, Paris: Seuil.
GREIMAS, Algirdas-Julien, 1979, Introduction à l’analyse du discours en sciences sociales,
Paris: Hachette.
GREIMAS, Algirdas-Julien; Courtès, J., 1979, Sémiotique. Dictionnaire raisonné de la théorie
du langage, Paris: Hachette.
GRICE, H. P., 1991, „Logic and Conversation”, în: S. Davies (ed.).
GRIZE, Jean-Blaise, 1978, „Schématisations, représentations et images”, în: Stratégies
discoursives, Lyon: Presses Universitaires, pp. 45-52.
GRIZE, Jean-Blaise, 1990, Logique et langage, Paris: Ophrys.
GRIZE, Jean-Blaise, 1996, Logique naturelle et communication, Paris: P.U.F.
GOFFMAN, E., 1967, Interaction Ritual. Essays on Face-to-Face Behavior, Garden City, New
York: Doubleday&Co, Inc.
GUŢU–ROMALO, Valeria, 20022, Corectitudine şi greşeală, Bucureşti: Editura Humanitas
Educaţional.
HENRY, Paul, 1977, Le mauvais outil. Langue, sujet, discours, Paris: Klinkcsieck.
HYBELS, S.; WEAVER, R., 1986, Communicating Effectively, New York, Random House.
IONESCU, Emil, 2006, Manual de lingvistică generală, Bucureşti: Editura All.
IONESCU – RUXĂNDOIU, Liliana, 1995, Conversaţia. Structuri şi strategii, Bucureşti: Editura
All.
IONESCU – RUXĂNDOIU, Liliana, 2003, Limbaj şi comunicare. Elemente de pragmatică
lingvistică, Bucureşti: Editura All.
JACQUES, Francis, 1982, „L’interrogation – face illocutoire et interaction verbale”, în:
Langages, nr. 52, pp. 70-80.
KERBRAT-ORECCHIONI, Catherine, 1980, L’Enonciation. De la subjectivité dans le langage,
Paris: A. Colin.
KERBRAT-ORECCHIONI, Catherine, 1986, L’Implicite, Paris: A. Colin.
KERBRAT-ORECCHIONI, Catherine, 1990, Les interactions verbales, I; II; III, Paris, A. Colin.
KNELLER, George F., 1973, Logica şi limbajul educaţiei, Bucureşti: Editura Didactică şi
Pedagogică.
18
LEECH, G. N., 1983, Principles of Pragmatics, Londra, New York: Longman.
LEROI – GOURHAN, André, 1983, Gestul şi cuvântul, vol. I – II, Bucureşti: Editura Meridiane.
LEROY, Gilbert, 1974, Dialogul în educaţie, Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică.
LEVINSON, S. C., 1983, Pragmatics, Cambridge: Cambridge University Press.
LIBAERT, Th., 2000, Le plan de communication, Bruxelles: Dunod.
LOHISSE, J., 2002, Comunicarea. De la transmiterea mecanică la interacţiune, Iaşi: Editura
Polirom.
LYONS, John, 1977, Semantics, Cambridge: University Press.
MAINGUENEAU, Dominique, 1976, Initiation aux méthodes de l’analyse du discours, Paris:
Hachette.
MAINGUENEAU, Dominique, 1984, Genèses du discours, Liège: Mardaga.
MAINGUENEAU, Dominique, 1991, L’Analyse du discours, Paris: Hachette.
MAINGUENEAU, Dominique, 1996, Les termes clés de l’analyse du discours, Paris: Seuil.
MARCUS, Solomon, 1979, Semne despre semne, Bucureşti: Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
McQUAIL, D., [1999], Comunicarea, Iaşi: Editura Institutul European.
MEYER, Michel, 2004, La rhétorique, Paris: Presses Universitaires de France.
MICLĂU, Paul, 1977, Semiotica lingvistică, Timişoara: Facla.
MIEGE, B., 1998, Gândirea comunicaţională, Bucureşti: Editura Cartea Românească.
MIHAI, Gheorghe, 1998, Retorica tradiţională şi retorici moderne, Bucureşti: Editura Bic All.
MOLINIÉ, Georges, 1992, Dictionnaire de rhétorique, Paris: Librairie Générale Française.
MOESCHLER, Jacques, 1985, Argumentation et conversation. Élémentes pour une analyse
pragmatique du discours, Paris: Hatier/Didier.
MUCCHIELLI, Alex, 2005, Arta de a comunica. Metode, forme şi psihologia situaţiilor de
comunicare. Traducere de Giuliano Sfichi, Gina Puică şi Marius Roman, Iaşi: Editura Polirom.
MUCCHIELLI, Alex, 2006, Teoria proceselor de comunicare, Iaşi: Editura Institutul European.
NĂSTĂŞEL, Eugen; URSU, Ioana, 1980, Argumentul sau cuvântul bine gândit, Bucureşti:
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
PÂNIŞOARĂ, Ioan – Ovidiu, 20042, Comunicarea eficientă, Iaşi: Editura Polirom.
PEIRCE, Ch. S., 1990, Semnificaţie şi acţiune, Bucureşti: Editura Humanitas.
PERELMAN, Chaïm; OLBRECHT-TYTECA, Lucie, 1988, Traité de l’argumentation. La
nouvelle rhétorique, Paris: PUF (Ed. I: Bruxelles, 1958).
19
PERETTI, Andre; LEGRAND, Jean – Andre; BONIFACE, Jean, 2001, Tehnici de comunicare.
Traducere de Gabriela Sandu, Iaşi: Editura Polirom.
PIAGET, J.; CHOMSKY, N., 1988, Teorii ale limbajului. Teorii ale învăţării, Bucureşti: Editura
Politică.
PLETT, H. F., 1983, Ştiinţa textului şi analiza de text, Bucureşti: Editura Univers.
POPPER, Karl, 1981, Logica cercetării. Traducere de Mircea Flonta, Bucureşti: Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică.
POUGEOISE, Michel, 2001, Dictionnaire de rhétorique, Paris: Armand Colin.
QUINTILIANUS, M. Fabius, Institutio oratoriae. Cf. M. F. Quintilian, Arta oratoriei.
Traducere, studiu introductiv, tabel cronologic, note, indici de Maria Heteo, Bucureşti: Minerva,
1974.
REBOUL, Olivier, 1984, Language de l'éducation, Paris: PUF.
RICOEUR, Paul, 1974, Metafora vie, Bucureşti: Editura Univers.
ROVENŢA – FRUMUŞANI, Daniela, 1991, Introducere în semiotică, Bucureşti: Editura
Universităţii.
ROVENŢA-FRUMUŞANI, Daniela, 1994, Introducere în teoria argumentării, Bucureşti:
Editura Universităţii.
ROVENŢA-FRUMUŞANI, Daniela, 1995, Semiotica discursului ştiinţific, Bucureşti: Editura
Ştiinţifică.
ROVENŢA – FRUMUŞANI, Daniela, 2000, Argumentarea. Modele şi strategii, Bucureşti:
Editura All.
ROVENŢA – FRUMUŞANI, Daniela, 2005, Analiza discursului. Ipoteze şi ipostaze, Bucureşti:
Editura Institutul European.
SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 1995, Logica şi limbajul educaţional, Bucureşti: Editura Didactică
şi Pedagogică.
SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 1996, Modele argumentative în discursul educaţional, Bucureşti:
Editura Academiei.
SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 1996, Raţionalitate şi discurs, Bucureşti: E.D.P.
SĂLĂVĂSTRU, Constantin, 2003, Teoria şi practica argumentării, Iaşi: Editura Polirom.
SĂUCAN, dr Doina – Ştefana, s. a., Comunicarea didactică. Expresivitate şi stil, Bucureşti:
Editura Athos.
20
SCHAUB, Horst, 2001, Dicţionar de pedagogie, Iaşi: Editura Polirom.
SCHEFFER, Israel, 1960, The language of education, Charles C. Thomas Publisher, Springfield,
Illinois.
SCHOPENHAUER, A., 2010, Arta de a avea întotdeauna dreptate. Traducere, note şi postfaţă
de Petre Gheorghe Bârlea, Bucureşti: MLR.
SEARLE, John, 1972, Les actes de langage, Paris: Hermann (Cf. Speech Acts, 1969).
SEARLE, John, 1979, Expression and Meaning, Cambridge: University Press.
SINGLY, François de, 2006 (3), L'enquête et ses méthodes. Le questionnaire, Paris: Armand
Colin.
SIMONET, R., 2000, Comment réussir un exposé oral, Bucuresti: Editura ARC.
STATI, Sorin, 1990, La Transphrastique, Paris: PUF.
ŞERBĂNESCU, Andra, 2004, Întrebarea – teorie şi practică, Iaşi: Editura Polirom.
ŞOITU, Laurenţiu, 1997, Comunicare şi acţiune, Iaşi: Editura Institutul European.
ŞOITU, Laurenţiu, 2001, Pedagogia comunicării, Iaşi: Editura Institutul European.
TOMESCU, Domniţa, 2003, Analiza gramaticală. Metodă şi dificultăţi, Bucureşti: All
Educational.
TOULMIN, S.A., 1993, Les usages de l'argumentation, Paris: P.U.F.
TUŢESCU, Mariana, 1980, L'Argumentation, Editura Universităţii din Bucureşti.
TUŢESCU, Mariana, 1980, L'Argumentation. Introduction á l`étude du discours, Editura
Universităţii din Bucureşti.
VASILIU, Emanuel, 1990, Introducere în teoria textului, Bucureşti: Editura Ştiinţifică.
VIGNAUX, Georges, 1976, L’argumentation. Essai d’une logique discoursive, Genève: Droz.
ZAFIU, Rodica, 2001, Diversitate stilistică în româna actuală, Bucureşti: Editura Universităţii
din Bucureşti.
***1980, Retorică românească. Antologie. Ediţie îngrijită, prefaţă şi note de Mircea
Frânculescu, Bucureşti: Editura Minerva.
***1996, Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX). Coordonatori: Ion Coteanu, Luiza
Seche, Mircea Seche, Ediţia a II-a, Bucureşti: Editura Univers Enciclopedic.
*** mars 2000, Langages, nr. 137, (nr. tematic): Sémiotique du discours et tension rhétoriques,
par J.-F. Bordron et J. Fontanille.
***2002, Manual de dezbateri academice. Comunicare, retorică, oratorie, Iaşi: Editura Polirom.
21
***2005, Gramatica limbii române (GALR), vol. I-II. Coordonator: Valeria Guţu-Romalo,
Bucureşti: Editura Academiei Române.
***2010, Gramatica de bază a limbii române (GBLR). Coordonator: Gabriela Pană Dindelegan,
Bucureşti: Editura Enciclopedic Gold.
top related