rezumat teza
Post on 13-Dec-2015
215 Views
Preview:
DESCRIPTION
TRANSCRIPT
1
Rezumatul tezei de doctorat cu tema
Hotărârea judecătorească civilă
Conducător ştiinţific: Prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu
Doctorand: Gabriel-Florin Ivănescu
Teza de doctorat menţionată îşi propune o analiză a instituţiei hotărârii
judecătoreşti civile, instituţie fundamentală în cadrul procesului civil. Planul
lucrării este, din punct de vedere al formei, structurat în trei (3) titluri, fiecare din
aceste titluri având capitole, iar capitolele secţiuni şi subsecţiuni (în funcţie de
întindere).
Din punctul de vedere al conţinutului planul tezei urmăreşte instituţia
hotărârii judecătoreşti plecând de la concepţia asupra acesteia, urmărind apoi pas
cu pas elaborarea unei hotărâri judecătoreşti, efectele şi perspectivele.
Aşadar primul titlu este intitulat Instituţia hotărârii judecătoreşti civile şi
prezintă în capitolul I evoluţia acestei instituţii plecând de la istoria apariţiei sale
şi până la prezentarea concepţiei actuale. Pentru perioada antichităţii este studiat
exemplul statului roman, stat în cadrul căruia sistemul juridic a fost riguros şi
judicios organizat. Pentru perioada evului mediu a fost ales exemplul statului
francez, fiind apoi prezentate şi particularităţile specifice sistemului românesc. Ca
o concluzie a analizei istorice a hotărârii judecătoreşti în ultima subsecţiune a fost
analizat stilul hotărârilor judecătoreşti, un stil specific, tehnic, produs al
necesităţilor şi particularităţilor hotărârii judecătoreşti. În secţiunea a doua a
acestui prim capitol a fost prezentată concepţia actuală asupra hotărârii
judecătoreşti în lumina statului de drept organizat constituţional în trei puteri
distincte: legislativă, executivă şi judecătorească. Hotărârea judecătorească este
considerată astfel actul jurisdicţional şi tipic al puterii judecătoreşti, funcţia
socială a acesteia fiind indeniabilă. Analiza hotărârii judecătoreşti ca un act
jurisdicţional a presupus definirea termenilor, stabilirea sferei de aplicare şi
clasificarea hotărârilor în funcţie de criterii variate. În lumina celor prezentate au
2
fost apoi explicate rolul şi importanţa actuale ale hotărârii judecătoreşti (element
esenţial al statului de drept) fiind prezentate şi scurte concluzii.
În capitolul al doilea al acestui prim titlu a fost prezentat procesul de
elaborare a unei hotărâri judecătoreşti civile. Prima secţiune a fost dedicată
deliberării judecătoreşti adică etapei raţional-decizionale. Deliberarea
judecătorească a fost prezentată prin definirea conceptului, identificarea
reglementării legale aplicabile, a limitelor procedurale între care se desfăşoară
această etapă din cadrul elaborării unei hotărâri, participanţii la deliberare. De
asemenea, în funcţie de prevederile legale aplicabile, au fost analizate formele
deliberării (tipică sau în complet de divergenţă), procedura deliberării înseşi,
rezultatul deliberării şi caracterele juridice ale acestei etape. În mod firesc, după
deliberare, a fost prezentată, în secţiunea a doua, etapa pronunţării hotărârii
judecătoreşti. Şi de această dată a fost definită noţiunea şi identificată
reglementarea legală aplicabilă. După menţionarea efectelor pe care le produce
pronunţarea unei hotărâri, a fost evidenţiată şi procedura după care se procedează
la pronunţare. Secţiunea a treia a fost dedicată unei analize de drept comparat
raportat la deliberarea şi pronunţarea hotărârilor fiind menţionate şi observate
specificităţi ale sistemelor de drept din Quebec, Belgia, Franţa, Armenia şi
Elveţia. Această secţiune rezervată dreptului comparat are rolul de a introduce în
cercetarea temei propuse prin această teză de doctorat discuţii noi şi soluţii
adoptate în alte state. După deliberare şi pronunţare urmează redactarea şi
comunicarea hotărârii, aspecte ce fac obiectul secţiunii a patra. Această secţiune
pe lângă stabilirea conţinutului termenilor utilizaţi prezintă cu claritate modul de
comunicare a unei hotărâri, locul şi data comunicării, cuprinde propuneri de lege
ferenda, analiza normelor comunitare aplicabile în domeniu. De asemenea sunt
analizate efectele comunicării hotărârii judecătoreşti. Ţinând cont de modificările
legislative ce urmează să se producă o subsecţiune este dedicată Noului Cod de
procedură civilă. O analiză de drept comparat este cuprinsă în ultima subsecţiune,
prin această analiză urmărindu-se identificarea soluţiilor adoptate în alte sisteme
de drept.
Capitolul al treilea este dedicat cerinţelor de regularitate pe care trebuie să
le îndeplinească o hotărâre judecătorească civilă. Se propune distincţia cerinţe de
formă şi cerinţe de fond. Prima secţiune a acestui capitol este dedicată analizei
cerinţelor de formă (cerinţa formei scrise, cerinţele de redactare, atât cele legale
cât şi cele regulamentare, alte menţiuni formale şi obligatorii). Apoi sunt
analizate sancţiunile de drept ce intervin în cazul nerespectării cerinţelor de formă
analizate. O subsecţiune este dedicată Noului Cod de procedură civilă, iar o altă
subsecţiune analizei de drept comparat. Evident secţiunea următoare tratează
3
cerinţele de fond. Astfel după definirea acestor cerinţe de fond se procedează la
analiza efectivă a lor şi apoi a sancţiunilor ce intervin pentru nerespectare. Vizavi
de cerinţele de fond există o subsecţiune rezervată analizei de drept comparat.
Având în vedere ipoteza unor hotărâri care să nu respecte cerinţele analizate şi
incidenţa sancţiunilor evidenţiate pentru fiecare condiţie de formă sau de fond, în
secţiunea a treia a acestui capitol au fost analizate căile procedurale prin
intermediul cărora se pot remedia hotărârile judecătoreşti. În primul rând a fost
definită noţiunea de remediu procedural al unei hotărâri, apoi a fost tratată
problematica foarte interesantă a sancţiunii inexistenţei în domeniul hotărârilor
judecătoreşti raportat la aparenţa în drept. Ulterior au fost analizate căile de
îndreptare a erorilor materiale strecurate în hotărâri, completarea şi lămurirea
hotărârilor judecătoreşti, iar ultima subsecţiune a tratat căile de atac împotriva
unei hotărâri.
Al doilea titlu este intitulat Efectele hotărârii judecătoreşti civile şi
reprezintă partea cea mai întinsă a lucrării şi cu importanţa practică cea mai
accentuată. O atare abordare dă satisfacţie necesităţilor de cercetare ştiinţifică
datorate atât volumului mare de lucrări doctrinare scrise pe acest domeniu, cât şi
practicii judiciare dense.
În capitolul I sunt analizate efectele hotărârii judecătoreşti prin definirea
noţiunii de efect al unei hotărâri judecătoreşti şi prin clasificarea acestor efecte
(secţiunea I). Un al doilea mod de analiză a efectelor hotărârii judecătoreşti este
bazat pe prezentarea aprofundată a fiecărui efect începând cu cele din categoria
efectelor procesuale ale hotărârii judecătoreşti (secţiunea a doua) şi continuând cu
cele din categoria efectelor substanţiale (secţiunea a treia). În cadrul analizei
efectelor procesuale au fost analizate autoritatea de lucru judecat (atât prin prisma
raţiunii acestei instituţii, a rolului său socio-juridic, cât şi prin prisma elementelor
componente şi relaţiei dintre diferitele tipuri de hotărâri), efectul executoriu al
hotărârii judecătoreşti (privit prin prisma diferitelor tipuri de hotărâri, dar şi prin
prisma oscilaţiilor legislative din domeniu), efectele constând în dezînvestirea
instanţei, valoarea de mijloc de probă, intervertirea prescripţiei. Efectele
substanţiale au fost tratate în grup dat fiind conţinutul acestora.
Odată stabilite şi analizate în conţinutul lor, efectele hotărârii judecătoreşti
au fost apoi privite şi dinamic, adică a fost analizat modul în care ele se produc.
Astfel capitolul al doilea tratează într-o primă secţiune problematica relativităţii
efectelor hotărârii judecătoreşti civile arătând semnificaţia noţiunii de relativitate
a efectelor, necesitatea recunoaşterii acestui principiu, părţile cauzei care suportă
4
aplicarea principiului. Ca un punct de interes practic a fost analizată funcţionarea
principiului în cazuri speciale (în materia hotărârilor privind revendicarea unor
bunuri coproprietate, desfiinţarea unor acte juridice , coparticipării procesuale şi
altele). În finalul secţiunii s-au stabilit diferenţele faţă de alte instituţii de drept.
Secţiunea următoare a prezentat cea de-a doua faţetă a modului în care se produc
efectele unei hotărâri judecătoreşti, anume opozabilitatea efectelor.
Opozabilitatea efectelor desemnează relaţia care se stabileşte între hotărârea
judecătorească şi efectele sale, pe de o parte, şi terţii faţă de hotărâre, pe de altă
parte. Astfel după definirea noţiunii au fost cercetate fundamentele juridice ale
opozabilităţii. Noţiunea de terţ faţă de o hotărâre a fost analizată înainte de a se
contura cuprinsul sau conţinutul principiului opozabilităţii. Condiţia pentru
stabilirea relaţiei de opozabilitate constă în cunoaşterea (efectivă sau prezumată)
a hotărârii respective, iar modul de manifestare a opozabilităţii înseamnă modul
în care hotărârea poate fi invocată în contra unui terţ sau chiar de către un terţ, dar
în favoarea sa. Per a contrario, în anumite ipoteze o hotărâre judecătorească
poate fi inopozabilă unor persoane, unor terţi, iar valorificarea procedurală a
inopozabilităţii reprezintă subiectul analizei unei subsecţiuni distincte. Efectele
inopozabilităţii constau în posibilitatea legală şi legitimă a terţului de a ignora
hotărârea judecătorească respectivă (implicit deci situaţia juridică creată prin
aceasta).
Al treilea titlu este intitulat Perspectivele instituţiei hotărârii judecătoreşti
şi constituie un punct de originalitate al tezei prin încercarea de sintetizare a unor
direcţii de evoluţie a instituţiei analizate. Este ultimul titlu al tezei.
Plecând de la prezentarea noţiunii de practică judiciară, capitolul întâi al
acestui titlu face o introspecţie a sistemul actual naţional al practicii judiciare,
sistem în care precedentul judiciar nu este izvor formal de drept, iar rolul
jurisprudenţei este de a interpreta şi aplica la cazuri concrete legea. Necesitatea
asigurării unei practici unitare este însă un deziderat care are ca izvoare anumite
presiuni precum: presiunea CEDO, presiunea socială, presiunea logico-juridică.
Însă acest deziderat nu este şi nu poate fi considerat ca un adevăr absolut existând
şi anumiţi factori ce limitează însăşi necesitatea asigurării practicii unitare. Astfel
independenţa magistraţilor (aspect esenţial al unui sistem de drept) trebuie
prezervată, asigurarea dinamismului jurisprudenţei în corelaţie cu progresele şi
schimbările sociale.
Prin urmare asigurarea practicii unitare trebuie realizată prin mijloace care
să corespundă acestor exigenţe. În stadiul actual există mijloace procesuale de
asigurare a practicii unitare (recursul în interesul legii), mijloace ştiinţifice
5
(studiul practicii şi convergenţa opiniilor doctrinare), dar şi mijloace profesionale
puse la îndemâna magistraţilor (formarea continuă a magistraţilor)
Capitolul al doilea al acestui titlu prezintă factori de evoluţie şi tendinţe
evolutive ale instituţiei hotărârii judecătoreşti civile. Astfel factorul general de
evoluţie este dezvoltarea gândirii şi a standardelor sociale. Un factor de evoluţie
particular spaţiului european este constituit din construcţia comunitară, iar un al
treilea factor este însăşi dezvoltarea cooperării internaţionale (aspect al
fenomenului de globalizare).
Aceşti factori de evoluţie care determină anumite tendinţe evolutive ridică
însă şi anumite pericole, obstacole sau provocări. Aceste aspecte au fost analizate
în ultimul capitol al tezei.
Astfel s-a afirmat că tendinţa abstractizării aduce pericolul creării unei
justiţii departe de cetăţeni, tendinţa lărgirii sferei hotărârilor judecătoreşti creează
pericolul banalizării controlului judecătoresc, productivitatea judecătorilor
rămâne o problemă care a preocupat şi preocupă atât legiuitorul, cât şi societatea
în ansamblul ei. Publicitatea excesivă a hotărârilor are capacitatea de a aduce
atingere vieţii private a celor vizaţi de hotărârea respectivă. Tendinţele de
comunitarizare a sistemelor de drept naţionale din cadrul Uniunii Europene vor
trebui să depăşească câteva bariere ce derivă din diversitatea sistemelor de drept.
Provocarea CEDO pune în discuţie însăşi fundamentele satului de drept.
top related